FORGÁCH 

András
Bine-i să mori!
– bufonerie malefică – 

ACTUL I
SCENA 1

(Eroul principal împachetează febril-adică, de fapt, nu se știe ce face, căci ceea ce împachetează,
despachete -ează imediat, se uită la toate, le pune altundeva, etc.)

ZAHĂR: Timp: ora șase patruzeci și șase, adică ora șase și patruzeci si șapte. Mai precis, șapte fără un
sfert, trecut cu două minute. De aici deducem că, peste treisprezece minute, va fi ora șapte. Importantă e
precizia. Punctualitatea. Trebuie s-o spun: stăm bine. Stăm foarte bine. Stăm îngrozitor de bine. Ne holbăm
în prăpastia întunecată a succesului. Căci prăpastia reușitei e adânc de adâncă. Eșecul e, în comparație, o
băltoacă mocirloasă. Importantă e flexibilitatea. Taxiul așteaptă, jos. Las’ s-aștepte. Două taxiuri așteaptă
jos. Unul, în fața casei, celălalt, pe o stradă lăturalnică. Două taxiuri și nimic altceva ... Atâta-i viața ... Dar,
se prea poate să nici nu plec ... (caută) ... Acum ar mai trebui doar să găsesc pașaportul ăla al naibii.
Pașaporțelul ăla drăguț, fals, păi mă împușc în cap dacă nu găsesc drăguțul ăla de pașaport ... Desigur, e tot
un drac ... Dacă-l găsesc, îl găsesc, dacă nu-l găsesc, nu-l găsesc ... Am altul ... (Scoate un pașaport, îl
răsfoiește, ca un grănicer.) Da, ăsta-i. Ăsta-s eu. Zahăr Jenö. Ăsta-s eu? Ce poză îngrozitoare. Dacă vreun
vameș mă recunoaș -te (din poza asta), ăla-i un geniu al frenologiei. (Se uită la ceas). Ora: șase cincizeci și
unu. Adică, cincizeci și doi. Dacă e totul ok, exact la șase cincizeci și cinci ies de aici, plec pe vecie
de aici, la niciodată revedere ... Dacă ies ... Căci se poate și să rămân ... Încă nu știu ... Poftim, am biletul de
avion ... Am biletele de avion ... Dacă aș avea/găsi frumoasele mele bilete de avion ... Și cel bun și celălalt.
Că eu am luat imediat la două curse, omul nu poate fi destul de prudent, papam, papam, sunt un geniu, nu
mă mai satur admirându-mă, că’ eu sunt un foarte-foarte vizionar ... O adevărată Pitia, de-aș ști ce-i aia.
(Scoate cele două bilete, le tot aranjează) Ăsta-i biletul (de avion) „A”, iar ăsta e biletul „B”. Biletul „A” îl
pun în buzunarul stâng, pe „B” îl pun în buzunarul drept. Pașaportul bun în buzunarul drept, pe cel fals, în
cel stâng. Deci, biletul de stânga e în buzunarul drept. Nu, dreptul e în stângul! Totuna! Și de ce-mi
părăsesc orașul natal în această dimineață, cu noaptea-n cap? Acte, hârtii îndosariate cu acuratețe, datate!
Toate, în original! Pe astea, din prudență, le port lipite de corp ... (scoate un dosar de sub cămașă) Căci
1
astea nu sunt aici, la mine, întâmplător...( în timp ce le ascunde din nou sub cămașă, amușinează aerul.)
Ceva pute. Măcar de-aș ști ce … Ceva pute pe strada Király … De unde vine? De zile întregi se infiltrează
duhoarea asta, degeaba aerisesc. Dacă copoii (câinii) de la aeroport o simt, pot să creadă că ascund ceva
droguri. Subsoara mi se lipește de atâta deodorant, am închis toate ferestrele, da’ mirosul ăsta dulceag
persistă/vine, din pereți, din casa liftului, de niciunde … (Se uită la ceas). Șașe cincizeci și patru. Acum s-
alegi, dacă vrei să te lauzi cu inexistentele tale succese sau vrei totul, adică diplomatul tixit cu bancnote și
buzele negreselor de o sută douăzeci de kile pe scula ta sculată. (Ia din nou pașaportul.) Vă rog, eu încă n-
am păcătuit, aș dori să păcătuiesc acum. (Amușinează). Ce-i (cu) duhoarea asta îngrozitoare? Gazul? ... Vor
să mă gazeze? Șobolani în conducta de apă? Din vecini vine, asta-i sigur … Oare ce-o fi cu el? Nu aud
televizo- -rul, nu trage apa la wc, nu concurează noaptea cu alarmele auto … Individ (tip) singuratic, nu
vine nimeni pe la el, cu lunile … Ăsta-i pensionarul Alajos. (ascultă/trage cu urechea) Poate doarme. O să-
i trimit ilustrate de departe, de foarte departe. Da, mi-am luat concediu și călătoresc în Bahamas…Pa,
micule Alajos, pa … Și când va ateriza avionul la Varșovia … sau la Helsinki … Sau în Phenian? ... Sau în
orașul Fok? ... Să fie ăsta secretul meu … Deci, cum ajung și-mi ocup camera la hotel și înghit câteva
cocktail-uri cu nume de nepronunțat, la bar și răsfoiesc catalogul curvelor de lux, apoi mă arunc într-o cadă
cu apă fierbinte, în mână cu sticla de bourbon, golită pe jumătate și acum, fiți atenți!, cu măna stângă îmi
deschid mobilul … (arată) … și formez un anumit număr din Budapesta, că eu așa sunt, din aromata și
spumoasa baie, în timp ce minunate degete mă masează peste tot, da’ peste tot … Că’ eu de ăsta sunt. Și
când aud în telefon severul alo al domnului secretar de stat adjunct, care-mi joacă pe omul ocupat, atunci,
dar doar atunci îi semnalez animalului ăla închipuit, după ce-mi dreg puțintel glasul, moale și lejer, ca nu
cumva să facă infarct, că nici așa n-ar fi bine, dacă ar mierli-o prea repede, că, regret, dragă Kalman, dar
lucrurile nu au evoluat așa cum am fi dorit-o tu sau eu, dar mai ales tu, dragă Kalman … Și că absolut
întâmplător au rămas la mine niște hârtii nevinovate și înainte de a mă întrerupe, i-aș mărturisi, încet, ca pe
un secret amoros, că copiile autentificate la notar, dragă Kalman, stau, într-un seif din Elveția, oricând la
dispoziția organelor de urmărire penală internaționale … Și să-i spună și prim-ministrului, dacă are timp și
ministrului de interne … Eventual, dă o fugă până la biroul cabinetului … Dacă nu vrea o schimbare de
guvern … Și să-l anunțe și pe primar … Așa că, fii amabil, dragă Kalman să trimiți, în contul ăsta și ăsta,
atâția și atâția euro, printr-o căsuță bancară din Bruxelles, știu că ai atâta, nu trebuie să te-neci și dacă se
poate, în 24 de ore, că eu sunt generos, o fiară generoasă, nici nu știu de ce am inima atât de largă și atunci,
hârtiile alea încetează să existe … Kalman, tu plângi? Mă, ticălos bătrân, mă! (parcă chiar ar telefona) O,
nici vorbă, dragă Kalman, nu m-am uitat la prea multe filme americane … Asta-i acum lumea reală, dragă

2
Kalman, să privim realitatea în față, cum privim bătrânețea … Acum e timpul pentru o schimbare, da,
Kalman, și eu așa cred … Mai jos, mai jos, dragă, nu, asta nu ți-am spus-o ție, ci mâței ăsteia sălbatice,
moscate, care tocmai mi-a cuprins buca stângă în mâinile ei moi … Bine, bine, Kalman … Atunci, aștept,
Kalman …(închide telefonul imaginar)
Animalul ăla închipuit nu și-ar fi imaginat despre mine … Credea că eu n-am idei … Acum odată, dragă
domnule adjunct de secretar de stat, v-ați înșelat. (își controlează din nou buzunarele) Să mai vedem odată
… Pașaport … Celălalt pașaport … Acte … le am … Perucă … este … Bilet de avion … biletul de avino
nu-i … Unde-i biletul de avion? Unde sunt biletele de avion? Ora șase cincizeci și nouă minute, cincizeci
și nouă de secunde. Sunt într-o fatală întârziere. Desigur, am calculat și asta, am vrut doar să semnalez,
geniule, că suntem în întârziere. Căci se poate și să nu mergem nicăieri … Fără panică, suntem englezi.
Bani … taxi … pașaport … bilete … taxi … bani, pașaport … bilete … Quarelin … Rennie … Aspro C …
Mebucain … crema de lipitori negre, siropul de patlagină … picăturile de nas … picăturile de ochi …
Diureticul … Hapurile de inimă … Barba falsă … Rezolvăm totul … Acum, unde mi-e pașaportul … ? Mă,
îngălatule … ce mă tot chinui aici cu tine? Haide, pornirea. Ultimul stinge lumina! (Sonerie violentă. Eroul
încremenește. Se sună din nou, apoi tot mai violent.) Poliţia? Deja? Deja e aici? Nenorocitul ăla josnic şi
murdar le-ar fi trimis oare? A observat deja că anumite documente lipsesc din plic? Imposibil! Deşi mă
gândesc că e capabil! Rafinatul dracului! S-a prefăcut că nu ştie, deşi a ştiut tot timpul. Nemernicul ăla
blestemat... el ştie ... şi el ştie... Poliţia? Pe fereastră... să sar pe fereastră... Nu, nu-i o idee prea bună.
Paşaport? Bilet de avion? Taxi? Perucă? Sâni artificiali? Linişteşte-te... actele. Linişteşte-te... actele. Le
mănânc, îi dau foc. Şi acum, sunt calm... Nu sunt acasă...

SCENA 2.

CITITOAREA DE CONTOARE o voce de afară: Domnule Zahăr, sunt cititoarea de contoare …

ZAHĂR: Cititoarea de contoare. Aproape c-am stricat totul. Să te-mpiedici de un contoar rău potcovit …
Tariram … Hei …Vin ... Galopez ... Imediat, dragă colegă electriciană! Imediat! Porunciți ... Doar un
cuvânt ...
CITITOAREA DE CONTOARE: Nu știți ce-i cu vecinul? De zile întregi nu dă nici un semn de viață …
ZAHĂR: Alajos?
CITITOAREA DE CONTOARE: Nenea e însăși punctualitatea.

3
ZAHĂR: Nenea?
CITITOAREA DE CONTOARE: Sau a fost?
ZAHĂR: Ce-a fost?
CITITOAREA DE CONTOARE: Punctualitatea. El.
ZAHĂR:Eu?
CITITOAREA DE CONTOARE: Nenea Alajos.
ZAHĂR: Nu simțiți mirosul?
CITITOAREA DE CONTOARE: Miros dulceag de cadavru?
ZAHĂR aparte: Tu, canibală mică.
CITITOAREA DE CONTOARE: Miros/duhoare tipic de cadavru de cinci zile.
ZAHĂR: Dumneata ești o expertă în mirosul de cadavru. – Aparte –. De la ce a-nceput să-mi bată inima
așa de neregulat? Ce-mi semnalează mașinăria de nepăcălit? Îți stă mintea în loc. Se pregătește ceva în
Danemarca.
CITITOAREA DE CONTOARE: Cu câte cadavre n-am avut a face! Pe vremea asta, vara, cad ca muștele.
ZAHĂR: Dumneata ești un îngrășat cu cadavre!
CITITOAREA DE CONTOARE: Poftim?
ZAHĂR: Îmi merge doar mintea. Dumneata ești bomba cu neutroni. – Aparteu – Trebuie să alung spionul
ăsta de aici.
CITITOAREA DE CONTOARE: Mai bine să chemăm poliția. Aveți telefon?
ZAHĂR: Cum adică, poliția? – Aparte – Doar dac-o-ngheța. – Către Cititoarea de contoare – Eu? N-am
telefon. Nici mobil, nici fix, de nici un fel. Asta-i violare de domiciliu. Vă rog s-o-ntindeți/să dispăreți de
aici. Dumneata ești o cititoare de cadavre. O siluitoare de hoituri. O necrofilă.
CITITOAREA DE CONTOARE:
Sunt obligată să anunț. Nici conștiința nu m-ar lăsa...
ZAHĂR: Conștiința? Cu ce concepte demodate vreți să operați aici! Conștiință?! Fui! Trebuie să râd/mă
umflă râsul. Marș!
CITITOAREA DE CONTOARE:Nu mă speriați.
ZAHĂR: Și dacă se dovedește că Alajos n-are nici pe dracu’ și râde în – Aparte –. Nu pricepe de vorbă
bună. Trebuie s-o iau mai tare.
CITITOAREA DE CONTOARE: Mirosiți numai!
ZAHĂR: Ce urlați, credeți că sunt surd? Plecați, nu vă mai dați mare, călău electric ce sunteți, că vă ard

4
una. Te decapitez, poponaro!
CITITOAREA DE CONTOARE: Să mai mirosim odată, împreună.
ZAHĂR: Dumneata ești o ucigașă de cadavre. Te cunosc, dumneata ești un vultur de hoituri. Dumneata
umbli prin casele scărilor și amușinezi. Și dacă simți un cadavru, spargi ușa. Dumneata jefuiești locatarii.
Dum- neata spargi ușa peste bătrânii neputincioși. Rușine! – Aparte –. Tot nu pricepe cu vorba bună. Asta-i
o Cititoare de contoare cinstită. Nemai auzit! (Scoate niște bani). Vă rog să primiți de la mine mă
runțișul ăsta...
CITITOAREA DE CONTOARE: Poate vreți să măsluiți contoarul electric, de vreți să mă plătiți?
ZAHĂR: Măslui-te-ar pe tine Dumnezeu cu pula lui roșie. Dracula electric! Noi doi nu ne-nțelegem. Sunt
afectat.
CITITOAREA DE CONTOARE: Atunci mă duc să anunț.
ZAHĂR: Ce mai aștepți, tu, conopidă electrică! Tu, pară electrică putrezită! Am devenit țara denunțătorilor,
Dragă Fecioară Maria și Sfinte Iosif! Du-te, aleargă, taie-i în biserică gâtul bătrânei tale mame și aprinde-i
o lumânare. Pa, Hitler al luminii! Mai ești aici?
CITITOAREA DE CONTOARE: Am dreptul să fiu aici. Nu-mi fac decât meseria.
ZAHĂR: Ce-i, bășină electrică, ai prins urma unui miros?
CITITOAREA DE CONTOARE: V-am făcut eu ceva?
ZAHĂR: Vreau doar să vă țin minte fața, bășină electrică.
CITITOAREA DE CONTOARE: Fața mea? Da’ de ce?
ZAHĂR: Ca să nu vă uit. Ha, ha. Pa, bășină electrică!
CITITOAREA DE CONTOARE: Spuneți-le prietenilor că mai există, pe lumea asta, Cititori de contoare
cinstiți! (Iese)

SCENA 3
ZAHĂR: O s-o spun și dușmanilor mei. Nu auzi? (Ciulește urechile). Nu aude. – Mulțumit– Na, am făcut-o
și pe asta. (Trage cu urechea.) Un cadavru (vechi) de trei zile, în vecini. Cititorii de contoar nu se înșeală
niciodată. Soluția perfectă. De ce să pleci? În necunoscut ? Când nu știu în ebraică nici zdrasvitie. De ce să
ple- -ci când, iată, în vecini (locuința vecină), uite un caz de moarte? Acum, spargem ușa peste Alajos.
Gândiți-vă numai: pe cine dracu’nteresează un Alajos! Un mic pensionar! Cine nu scuipă pe el? (vorbește
către ușa vecină). Dragă Alajos, sper că nu mă păcălești și chiar ești un hoit rece ca gheața și puturos, că
atunci, schimbăm identitățile între noi, cu viteza luminii, cum se spunea în trecut. Și mă pot sufla toți de

5
praf. Pardon. Excepție fac cei de față. Eu voi fi un cadavru frumos. Restul e tăcere. Dacă am murit, poate să
mă caute și Interpolul. Căci eu nu voi fi nicăieri. Aduc aici cadavrul ăla solid. Haide,cine să caute un așa
zero barat? (Își amintește de ceva) Și taxiul? Las’ s-aștepte! (Cade în sine) Unde eram? A, da. Mă plimb
până la înmormântarea mea. Cu un buchet splendid de flori. Voi avea o înmormântare minunată. Prietenii
ăia mulți! Mii de colegi. Coroana din partea conducerii. Secretarele cu ochii înroșiți de plâns. Portarul.
Polițistul. Gangsterul. Bonvivantul. Campionul olimpic. (Cade în sine) Alajos, sosesc!!! (Sparge ușa,
cadavrul e acolo, pe podea) Alajos, sper că nu te-ai răzgândit și hotărârea ți-e definitivă. Păi așa a trebu- -it
să mor. Așa anonim, lipsit de glorie și singuratic. Ce durere în inimă e moartea. Și duhoarea asta oribilă de
mortăciune! Leșin imediat. În ceea ce ne privește, dragă Alajos, chiar nu semănăm deloc. Da’ asta nu-i o
problemă. Dimpotrivă. Locuința ta e toc-mai potrivită. Minunată ascunzătoare. Ei, haide. Ei, haide,
frățioare, să schimbăm bârlogul. Bum-bum, ai grijă la cap, îngeraș. Să nu-ți cadă ceva, eventual, nasul sau
piciorul. Morții de câteva zile se destramă ca cozonacii proaspeți.
(Începe să tragă de cadavru, prinzându-l de picioare. A ajuns deja în casa scării, când apare un ins de tip
mafiot, cu ochelari de soare. După el un altul, care rămâne mut, sprijinit de zid. Ochelaristul se uită
bănuitor la Zahăr, care ascunde cumva cadavrul, se așează pe el sau așa ceva, sau îl sprijină de perete și
se pune în fața lui. Insul vede că ușa locuinței lui Alajos e larg deschisă. Întâi bate, apoi bagă capul, pe
urmă îl întreabă pe Zahăr)

SCENA 4.
GANGSTER 1: Bună ziua, frățioare, locuiești aici, în casă?
ZAHĂR: În ce problemă?
GANGSTER 1: Întrebările le pun eu aici,frățioare.
ZAHĂR: Atunci, întrebați.
GANGSTER 1: Unde-i Olajos, mă curule? Da’ să răspunzi rapid, că n-am timp.
ZAHĂR: (Se fâțâie cu cadavrul, îl acoperă cu piciorul,
îi pune un ziar pe cap, chestii din astea.) Nu știu.
GANGSTER 1: Și o să apară azi, tati tăticule? Sau s-a repezit (doar) până la colț după o cană de benzină?
ZAHĂR: Pot să ajut cumva?
GANGSTER 1:Dacă ai răspunde mai vioi, mă, păduche, ai ajuta destul de mult.
ZAHĂR: Nu știu.
GANGSTER 1: Nu prea am timp, tăticule, străduiește-te, mișcă-ți mintea aia uscată, că de nu, îți zbor toți

6
dinții/ mola-rii. Îți fac terci mutra.
ZAHĂR: Regret,dar nici așa nu știu.
GANGSTER 1: Văd că ușa de la intrare e larg deschisă.
ZAHĂR: A, într-adevăr. Phii!
GANGSTER 1: Atunci,poate-l aștept înăuntru. (în casă)
ZAHĂR: Păi, cum doriți. Cred că nu vine prea repede. (Se fâțâie pe cadavru.)
GANGSTER 1: Ce-i, te mănâncă undeva/ceva?
ZAHĂR: Nu mă mănâncă.
GANGSTER 1: Știi ceva?
ZAHĂR: Nu știu nimic.
GANGSTER 1: Dacă știi că nu vine prea curând, atunci știi și de ce nu vine prea curând. Scuipă mălaiul, că
nu prea am timp. A întins-o sau ce? Deschide odată gura.
ZAHĂR: Parcă l-am văzut cu o valiză mare.
GANGSTER 1: Ce treabă ai tu, mă, păduche? Valiză mare? Mă, șobo- -lan de subsol, mă. Cât de mare era
valiza aia, ce? Și cum arăta?
ZAHĂR: Sunt întru totul de acord.
GANGSTER 1: Ce tot orăcăi? Ce valiză? Scuip-o în viteză.
ZAHĂR: Un obiect ce aducea cu o valiză, dar n-aș îndrăzni să jur (că asta era). Poate că era o cană pentru
ceai, din aluminiu.
GANGSTER 1: Ce-i, mă crezi tâmpit?
ZAHĂR: Eu consider pe toată lumea tâmpită. Da’ să nu mi-o luați în nume de rău. E doar un obicei vechi,
o goangă de-a mea. Vreți să-i transmiteți ceva?
GANGSTER 1: Ce ești tu? Căsuță vocală? Repondeur? WC-eu englezesc?
ZAHĂR: Sigur v-ați uitat bine la numărul casei?
GANGSTER 1: Întinde-o, frățioare.
ZAHĂR:Etajul? Nu e posibil să-l fi greșit?
GANGSTER 1: Ți-am spus s-o întinzi. Mă plictisești.
ZAHĂR:Bine,atunci o să-i spun.
GANGSTER 1: Ce tot orăcăi, mă luzerule, mă păduche, mă?
ZAHĂR: Că o să-i spun.
GANGSTER 1: Ce vrei să-i spui?

7
ZAHĂR: De ce, ce doriți să-i spun?
GANGSTER 1: Nu-ți recomand să-i spui nimic. Taci (ține-ți gura). Să taci adânc/profund. Sau spune-mi
unde-i. Că azi a de- -pășit toate termenele.
ZAHĂR: Bine, atunci nu-i spun nimic.
GANGSTER 1:Ce tot orăcăi?
ZAHĂR: Doar orăcăi, orăcăi.
GANGSTER 1: Sunt sătul/obosit de voi. Obosit până la sânge. (Iese)

SCENA 5.
CUKOR: Nu poate fi decât o neînțelegere. Un pensionar. Un Alajos. Haida-de! Ce legătură ar putea avea
Alajos cu un asemenea zi să-i zic,un asemenea recuperator de bani sârbo-croat, un legionar, o gorilă
bodyguard al- qaida, nu-i așa? Alajos, nu-i așa că n-ai o viață secretă ? Taci într-un mod foarte înțelept,
Alajos. Că tu știi de -ja marele secret despre care tot pălăvrăgea Hamlet. Conținutul necunoscut/ne-știut,
unde restul e doar tă -cere. Ai grijă la cap, fârtate. De acum, Zahăr te chea- -mă. Să nu ieși în ploaie, spunea
mereu tăticul meu. Ție poate să-ți tot plouă, frățâne (Trage mai departe de cadavru spre propria locuință.)
Ei, haide, te pun aici, în fotoliu și-ți cuplez și televizorul. Chiar și în moarte, în aceste tragice circumstanțe
ale vieții, strângea în mână sticla de gin, timbrată corespunzător. Nu sunt nici fiul nici vinul nimănui,
nimănui nu-i sunt. Repede, actele! Notează-ți, fiule, dacă vin brancardierii, că numele tău e Zahăr Jeno.
Zahăr Jeno, mama Borș Tereza, născut la 7 martie, 1963.

(Începe să alerge de colo până colo, între cele două locuințe, mută din loc hârtiile, obiectele. Între timp,
sosesc Cărătorii de cadavre.)

SCENA 6.
BRANCARDIER 1: Acum, care-i?
BRANCARDIER 2: Cel din stânga.
BRANCARDIER 1: Aici scrie Zahăr.
BRANCARDIER 2: Atunci, e cel din dreapta.
BRANCARDIER 1: Aici scrie Olajos.
BRANCARDIER 2: Ei, ăsta e. (Zahăr iese din locuință.)
ZAHĂR: Eu sunt Olajos, dacă pe mine mă căutați.

8
BRANCARDIER 1: Dumneata ești cadavrul?
ZAHĂR:Bune glume mai aveți, dragi domni cărători de cadav- -re. După cum vedeți, n-am nici pe dracu.
În opoziție, vecinul, domnul Zahăr, se pare, a murit.
BRANCARDIER 2: La noi nu scrie așa.
ZAHĂR: Au mai greșit și alții, nu doar eu
BRANCARDIER 1: Ce etaj?
BRANCARDIER 2: Trei.
BRANCARDIER 1: Care locuință?
BRANCARDIER 2: A treia.
BRANCARDIER 1: Atunci asta e.
ZAHĂR: A patra. Adică, asta. Vă rog să poftiți, cadavrul /mortul vă așteaptă deja. E preparat profesionist,
po- ate fi dus imediat, deja se destramă. Hup, în frigider, săracu’ Zahăr, ăsta nu va mai îndulci lumea.
BRANCARDIER 1: Și așa (oricum) trebuie să-l așteptăm pe legist.
ZAHĂR: Păi, din partea mea ... Da’ pe căldura asta, dacă credeți, o puteți rezolva și mai repede. Îi bagă
brancardierului bani în buzunar.
BRANCARDIER 2: Regula e regulă.
ZAHĂR: De aia sunt regulile, ca să le încălcăm, nu-i așa?
BRANCARDIER 2: Unde-i pileala, tăticule? Unde ținea răposatul esențialul?
ZAHĂR: Esențialul?
BRANCARDIER 1: Coniac, whisky, rom. Brum!
ZAHĂR: După știința mea, răposatul nu era alcoolic.
BRANCARDIER 2 : Eu încă n-am văzut răposat care să nu fi fost alcoolic.
BRANCARDIER 1: Ce de rahat e asta! În ce vizuini groaznice locuiesc unii.
ZAHĂR: După mine, nici nu-i așa de rea locuința asta. BRANCARDIER 2 : Și ce perdele de coșmar, de
culoarea vomei. Să-ți trăiești aici viața!
ZAHĂR: De ce, mie mi se par chiar de bun gust.
BRANCARDIER 1 celuilalt: Aici e! (Aruncă sticla.) Hopa!
BRANCARDIER 2 o prinde: Ce-i asta? Vodcă finlandeză uscată?
BRANCARDIER 1: N-am găsit alta mai bună.
BRANCARDIER 2: Dacă n-ai kumisz, e bun și pișatul de măgar. Important e să fie otrăvitor.
BRANCARDIER 1 arătând către televizor: Mă, ăsta-i cablu? (îi dau drumul)

9
ZAHĂR: Domnilor, nu vă mai deranjez, simțiți-vă bine, dacă aveți nevoie de ceva, sunați la mine. Totul
pentru vecin. Sunt aici, în vecini, gata să sar. Vă stau la dispoziție. Actele preafericitului răposat Zahăr, sunt
aici. Ăsta-i buletinul. Ăsta-i cardul ... Ăsta e cardul bancar. Și ăsta-i pașaportul. (Brancardierii nu sunt
atenți la el, se așază, se holbează la televizor.) După dumneavoastră, aș putea și crăpa, nu?
BRANCARDIER 1 nu către Zahăr: Asta spun și eu.
BRANCARDIER 2: Chiar așa e.
BRANCARDIER 1: Cu atât mai bine!
(Zahăr mai bagă în buzunar una-alta și trece în locuin -ța lui Alajos. Tocmai sosește când, în casa scării
urcă Claudia, femeia de serviciu.)

SCENA 7.
CLAUDIA: Domnu’Jenő, vai ce bine, că tocmai la domnu’ Jenő veneam!
ZAHĂR aparte: Doamne, femeia asta am uitat complet de ea! (Claudiei.) Femeie, pesemne că mă confunzi
cu cineva. (Parcă ar vorbi cu o idioată, încet, silabisind.) Vecinul meu Zahăr Jenő a răposat azi în zori e tot
un drac când. Chiar acum sunt la el brancardierii. Peste un minut îl duc la Institutul de medicină legală.
Apoi, după incinerare, la cimitir. Atât i-a fost lui Zahăr Jenő.
CLAUDIA: Vai, ce glumeț sunteți.
ZAHĂR: Nu glumim cu moartea, dumneata ești o persoană greoaie. Zahăr Jenő a tras ultima bășină. S-o
spun mai fin? Zahăr Jenő își va trage urgent peste el capa- -cul sicriului. Sau capacul urnei. Dar dacă asta
vă neliniștește într-atât, atunci, veniți la mine, vă dau un Xanax. Și dacă unul nu vă ajunge, atunci vă dau
două. (Ar trage-o pe Claudia în casa lui Olajos)
CLAUDIA: La Alajos? Ați făcut schimb de locuințe?
ZAHĂR:De ce, dumneata ai fost deja pe la mine, dumneata, femeie stricată?
CLAUDIA: Vai, Jenő,sigur că am fost la Jenő!
ZAHĂR: Vă rog frumos să nu strigați. E un mort în casă. Zahăr Jenő a murit,stă culcat, acolo, întins.
Săracul Jenő, săracul Jenő.Vai, Jenő. De ce-ai plecat, Jenő?
Trebuie să plâng. Încearcă. Dar nu pot. Vorbește spre locuință.
CLAUDIA: Nenea Alajos!
ZAHĂR: Aici sunt!
CLAUDIA: Ați plecat undeva?
ZAHĂR: Ce dorești dumneata de la Alajos, adică de la mine, eu nu știu, cine ești dumneata? Nu observi că

10
eu sunt eu și nu altcineva? Ce? Ce? Cine sunt eu? Ei, cine sunt eu?
CLAUDIA: Eu.
ZAHĂR: Să n-aud un cuvânt!
CLAUDIA: Așa.
ZAHĂR: Nu înțelegeți de vorba bună?
CLAUDIA: Dacă se poate...
ZAHĂR: Gura. (O smucește în casă pe Claudia. În aceeași clipă, vine Koncz Kalman, secretar de stat.)

SCENA 8
KONCZ: Situație este următoarea: aici, ceva pute. E o situație. Că eu îmi dau seama imediat dacă ceva nu e
în regulă /nu se pupă. Deschid ziarele de dimineață și deja știu că nimic nu e în regulă. Că nici nimicul nu e
în regulă. La mine, ăsta e o intuiție briliantă. (Are un tic.) A fost de ajuns o lumină în cap, un fulger în
creierul mic/ ce- -rebel și i-am și spus șoferului s-o cotească la stânga. Că eu sunt un corp de luptă cu
reacție rapidă. Kaka, așa-mi spun colegii, căci eu găsesc și în ca-ca găsesc multe. Corect e KK adică Koncz
Kálmán, locțiitor de secretar de stat, care folosește dur literele K. Un ...masacra-kálmán, un untermann-
kálmán, un übermensch-kálmán, un măcelar și-un satrap al ședin -țelor naționale. În realitatea denumită
viață și nu am motiv să Vă ascund asta, că doar Dumneavoastră n-o să vă umble gura, că doar sunteți caști
și cinstiți, trea -ba mea este să fac să curgă bani publici în casieria partidului. Asta e cam greu, o muncă
plină de răspun- -dere, care cere o mare capacitate, o rezistență fără hotar și nu puțină creativitate și în
anumită măsură, nu vă ascund (asta), vecină cu delincvența. Ca orice acțiune creativă, doamnelor și
domnilor, asta să vă intre bine în cap. (Are un tic cu fața.) Nu vă supărați, dar uneori am un tic cu fața,
situația este că este un lucru complet normal, omul „ticuiește” cu cea mai mare parte a lui, uitați-vă doar la
cei care vin din față, pe stradă. (Are un tic.) Pe mine nu mă deranjează deloc, sper că nici pe
dumneavoastră. Sunt politician, trebuie să mă descurc cu/în situațiile neașteptate. (Un tic.) Credeți-mă și
dumneavoastră aveți ticuri. Doar că ale voastre nu se văd. (Are un tic.)
Deci, eu nu sunt nervos, nu sunt deloc nervos, asta e doar așa, colateral, chiar dacă pare a fi o problemă
mare, dacă se poate spune asta, așa, în maghiară. Se poate? Mulțumesc. Astăzi, limba maghiară nu mai are
hotare, astăzi se poate spune orice în maghiară. Unde eram? A, da, sunt politician. Un politician lovit de
intuiție. Deci nu sunt nervos, ci eficace. Amușinez mereu, dacă trebuie să pășesc pe terenul faptelor. De
asta le-am și spus bodyguarzilor mei să mă aștepte la trei colțuri (de stradă) mai încolo. Nu vreau să trezesc
suspiciuni. Mie nu mi-e frică să intru în Harlem fără gardă de corp. Nu vreau ca populația/localnicii să se

11
holbeze la limuzina (mea) de serviciu blindată, pe lângă amărâtele de case cu chirie, pe unde sălășuiesc
curvele de companie cu ochii încercănați. Da’ e uimitor că, la atâția ani după marea schimbare, atâția
homeleși să mai doarmă în zori în pragul porților. Că tot mai mulți dorm, în zori, în pragul porților. Ce
(dracu) mănâncă ăștia din ziarele lor? Asta n-aș fi crezut-o. Deși sunt politician. Dar tot n-ar fi bine să mă
recunoască. Trebuie să mă împotrivesc acestei porniri narcisiste sănătoase. La urma urmei, sunt o față
cunoscută. Nu-i așa? M-ați mai văzut? Dacă nu, uitați-vă bine la mine. (Are un tic cu fața.) Dacă nu-i
incriminezi tu întâi, te vor incrimina ei. Sau tu, sau ei. Ăsta-i jocul, cu regulile lui înălțătoare trebuie să ne
învățăm. Sunt două reguli de aur: lovitura anticipativă și sechestrarea jocului adversarului. Amândouă
trebuiesc jucate după regulile junglei, păstrând totodată aparența europeană și un fin parfum bărbătesc. Dar
despre asta, cu altă ocazie. Acum, privițil pe Koncz Kálmán în acțiune. Murdăria aia de sclav, sufletul ăla
mărunt de Zahăr, teroristul ăla de hârtie, nu s-a prezentat astăzi la șase treizeci, ca în fiecare dimineață, la
apel și nu a pontat cu 16 minute înainte de asta, ca în fiecare dimineață, la locul de muncă. O fi bolnav?
Întreb eu. Nu cred. Îmi răspund. Poate-i trădător? Asta se poate. Răspund. Poate l-au încolțit? Nu e exclus.
Poate l-au plătit? Asta-i sută la sută, răspund eu. Poate că-l arestez? Asta e posibil, că așa am hotărât eu. Da
și așa, trebuie stors ca o lămâie, trebuie strâns ca cârpa de spălat pe jos, fără regrete și îndulgență. Da’ dacă
nu-i bolnav, nu-i trădător, nu e plătit și nu a ciripit, chiar și atunci e așa, că toate sunt așa cum vreau eu.
Sunt un pește mare, îl înghit pe cel mic. Sunt un pește foarte mare și înghit peștișorul foarte mic. Ei, bine,
un adjunct e un pește mare, un adjunct de pește mare, da’ și atunci e un pește mare, să fiu bine înțeles și
mănânc/înghit pești mici! (are un tic, dă din mâini, eventual înjură mă bizui pe fantezia voastră colorată).
Știți ce-i sindromul Tourette? Nu știți? Educați-vă. Marea parte a omenirii nu vrea să învețe nimic. De asta
le scapă esența lucrurilor. Eu însă, doamnelor și domnilor, mă educ continuu. De asta am și reușit să mă
mențin atât de mult sus și înăuntru. La pertu când cu unul, când cu altul. Învârtind cuvinte- le când așa,
când altfel dar, puteți verifica, nicăieri nici o contradicție, totul se potrivește, fără nici un decalaj. Unde
eram? Da, la sindromul Tourette. Asemenea frisoane îi trec omului pe spate, (are un tic, dă din mâini,
înjură) Frisoane deosebite, ciudate, astea se cheamă simptome Tourette, la intervale regulate, în aceste
cazuri, omul înjură turbat și ar dori, mai degrabă, să lovească sau să pălmuiască ceva/pe cineva, orice, dar
asta, absolut nu e o problemă, nu trebuie să vă speriați de mine, dimpotrivă. Eu n-am lovit în viața mea nici
măcar un porumbel. Eu sunt un tip bun de iubit/îndrăgit, pe mine mă puteți unge pe pâine, cu tot cu ticurile
mele. Ba, tocmai de asta sunt cu adevărat, bun de iubit/înd-răgit. (Își schimonosește fața, joc „de sus”.) Și
când cuvânt în Parlament, cu expresiile mele ca tăișul sabiei de samurai sau când dau declarații dure și
inteligent-e vreunui gunoi de canal tv de/al opoziție, de reporteerul ăla coaie-strâmbe rămâne cu gura

12
căscată și uită până să și întrebe (ceva), ei, atunci, eu nu am niciodată ticuri-căci eu nu „ticuiesc” în timpul
serviciului. Are un tic sălbatic. Na, de aici se vede că acum nu dau un interviu, nici nu răspund, în
Parlament, unei interpelări împănate cu calomnii a vreunui idiot căcăcios sâcâitor, ci, s-o spunem așa,
simplu, în minunata noastră limbă maternă: trăiesc. (Are un tic.) Ich lebe. I live. J’existe. Já zsivú. (Are un
tic.) Da’ acum nu e timp pentru filosofie. Voi suna la Zahăr Jenő, la acest născut/nativ trădător de țară, și
dacă nu-mi deschide ușa, fiindcă e căc- -at pe el de frică, atunci îi sparg ușa, dau o spargere la el, în fine,
am cheia de la locuință și dacă e acasă, îl lichidez, îi iau hârtiile compromițătoare, îl umilesc, îl calc în
noroi, îl uit, apoi, după mulți ani, dacă nu pun să-l lichideze între timp, din greșeală, îl ridic din nou la
mine, dar doar ca să-l împing mai în adânc.

SCENA 9
(Sună la ușa locuinței lui Zahăr, unul dintre brancardi -eri îi deschide ușa și îi râgâie în față.)

KONCZ: Dumneata cine ești?

BRANCARDIER 1 îi spune celuilalt: Ei, în fine, aicea-i spionul morților. Către adjunctul secretarului de
stat. Na, vino, tăticule, vino. Ce-i, ești nervos? Deși avem un mortuț frumos, a murit în somn, e suficient să
arunci o privire și eu îți și dictez. Cum adică nu ne-am mai întâlnit până acum ? Deși eu îi cunosc pe toți
din branșă, sunt pertu cu toți spionii mortuari unguri.
KONCZ: Vă rog, cred că e un soi de neînțelegere. Îl caut pe Zahăr Jenő, într-o problemă importantă.
BRANCARDIER 2: Dă-l dracului, ăsta nu-i spionul de morți.
BRANCARDIER 1: Ăsta-l caută pe Zahăr Jenő.
BRANCARDIER 2: Păi, (pe ăla) poate să-l tot caute.
KONCZ: Nu-i acasă?
BRANCARDIER 1: Mă,ăsta-i surd?
BRANCARDIER 2: Poate că-i cam tare de ureche.
BRANCARDIER 1 strigă: Sunteți aparținător?! Păi, asta-i viața. Nu vă amărâți,îi va fi mai bine,acolo,sus.
BRANCARDIER 2: Să-l ia dracu,să nu mai așteptăm,aruncă-l în..., apoi să-l ducem.
KONCZ: Domnilor, o clipă. Aș dori să înțeleg situația în adâncul ei.
BRANCARDIER 1: Mă,ăsta ar dori să înțeleagă situația în adâncul ei.
BRANCARDIER 2: Tăticule,îl ducem la crematoriu!
KONCZ: Pe cine? Pe Zahăr Jenő?

13
BRANCARDIER 1:Dumneata ce-i ești?
KONCZ: Deci, dumneavoastră susțineți că, omul care locuiește aici, a murit?Asta v-au făcut să spuneți?
BRANCARDIER 1: Păi da,luați-vă un emoționant bun rămas de la el, doar să nu gesticulați, că materialul
se deteriorează.
KONCZ: Pot să arunc o ultimă privire?
BRANCARDIER 2: Chiar și cinci, stimate domn, chiar și cinci.
KONCZ aparte: Cred că trebuie să alertez serviciul special. (se uită la trupul lui Olajos.) Ăsta nu-i Zahăr
Jenő.
BRANCARDIER 2: Sărăcuțului, i-a luat doliul mințile.
KONCZ: Domnilor, fără ca să lezez/să intru cu bocancii în mândria profesională a oricui, în deplinătatea
facultăților mele mintale declar că ăsta nu-i Zahăr Jenő.
BRANCARDIER 1: Nu vă distrați cu noi, aicea, vă rog, mortul a fost deja identificat, jumătate din bloc l-a
identificat, mai bine de atât nu se poate identifica un cadavru, nu-mi face mie aicea necazuri, că imediat
ducem două cadavre, eu n-am timp de astea, tovarășe, ar fi mai bine dacă nu ți-ai vârâ nasul în treburile
altora, poftim, uită-te, ai aici poza din buletin, e același, punct.
KONCZ: Fotografia e aceeași, dar cadavrul, nu.
BRANCARDIER 1: Dacă poza e aceeași, atunci și cadavrul e. Asta-i o regulă.
BRANCARDIER 2: Așa e. Dacă poza seamănă, atunci și cadavrul seamănă.
BRANCARDIER 1: S-o lămurim. Poza seamănă cu cel viu, după care s-a făcut. Viul moare și poza
seamănă,în continuare. Ergo, poza e poza mortului, fiindcă seamănă.
BRANCARDIER 2: Și și dacă nu seamănă ,tot a lui e, că asta ne semnalează că mortul se schimbă. Facies
hippocratica, ați mai auzit de așa ceva?
BRANCARDIER 1: Și ați putea să ne explicați cum a ajuns mortul în locuința mortului?
BRANCARDIER 2: Ultimul chip/expresie. E complet alta decât cele de până acum. După mine, arată exact
ca el însuși. Ergo, ăsta-i mortul nostru.
BRANCARDIER 1: Orice mort e mortul nostru.
KONCZ:Ei, dacă mi-ați permite, v-aș răspunde.
BRANCARDIER 1: Îi permitem?
2 HULLASZÁLLÍTÓ: Nu-i permitem.
KONCZ: Eu vă răspund și așa. Fotografia îl înfățișează, într-adevăr, pe mort. Dar o fotografie poate fi
schimbată, stimați domni. Am mai auzit noi din astea. E suficientă o foarfecă și un tub de lipici.

14
BRANCARDIER 1: Aha.
BRANCARDIER 2: Spune ceva.
KONCZ: Mă bucur că ne înțelegem atât de ușor/unii pe alții/, domnilor.
BRANCARDIER 1: Așa că dispăreți frumos și nu ne (mai) tulburați cercurile.
BRANCARDIER 2: În cercurile noastre nu se obișnuiește lipitul de fotografii.
KONCZ: Dumneavoastră sunteți beți.
BRANCARDIER 2: Ia uitați-vă de ce ne bănuiește! Ce doriți, veniți aicea, nu puteți prezenta un certificat
mortuar/o dovadă și bateți din gură? Omule, ia cunoștiință că eu, în viața mea n-am fost beat. Și încetează
cu ticul ăsta. Am spus să încetezi. Nu încetează. Dacă omul face o muncă atât de grea (ca a noastră), uneori,
îi curg pe gât câteva picături de spirt bărbătesc, nu e nici o îndoială, dar ar fi de nesuportat toate aceste
nasuri ascuțite, unghii murdare, izmene cu căcat, miros de berbec, de urină/pișat, limpede? Încetează.Nu
încetează.
KONCZ: Domnilor, orice s-a spus până acum, aici, orice insinuare dezonorantă...
BRANCARDIER 2: Aici nu s-a spus nimic! Așa că, acum, întinde-o/trage-ți mațele de aici/ frumușel.
KONCZ: Neținând cont de comentariile d-voastră jignitoare, domnilor, și cu conștiința deplinei mele
răspunderi declar că, acest om(de), aici, nu e Zahăr Jenö.

SCENA 10.
(În clipa asta, Zahăr și Claudia apar, Zahăr o ține pe Claudia în fața lui, se ascunde mereu în spatele ei, și-
a pus ceva ca o șapcă de sky, ochelari de soare, un șal, ca să-și ascundă fața.)
ZAHĂR aparte: Nu pot să cred! Kálmán! Nu pot să cred!
CLAUDIA cu voce stridentă, înaltă: Nu pot să cred! Kálmán! Nu pot să cred!
ZAHĂR aparte, sâsâind către Claudia: Ce faceți, sunteți o bestie?
KONCZ: Poftim?
BRANCARDIER 1: Na, au venit și locatarii indigeni.
ZAHĂR aparteu către Claudia: Vreți să stricați tot?
CLAUDIA aparteu către Zahăr: Ați spus c-o să-mi suflați (ce să spun).
ZAHĂR: Dumneata să joci doar rolul rudei îndoliate. Altminteri,nu va fi /n-o să ai/nici futai, nici parale.
BRANCARDIER 2 : Ei o să ne spună că Zahăr e Zahăr.
BRANCARDIER1: Și că Jenő e Jenő.
ZAHĂR aparteu, către Claudia: Ăștia mi-au băut coniacul.

15
BRANCARDIER 2 lui Koncz: Eu n-am fost în viața mea beat. Și să nu mă bănuiești că aș fi dat pe gât
coniacul, în/din casa/locuința mortului.
BRANCARDIER 1: Cine ești dumneata?
BRANCARDIER 2: Un amestecător de rahat.
1 BRANCARDIER: Un încurcă-lume.
KONCZ: Adică, cine sunt eu? Asta nu are, acum, nici o importanță. De față cu martori, declar că omul ăsta
nu e Zahăr Jenő.
ZAHĂR din spatele Claudiei: Cuvântează odată, dumneata, vacă triunghiulară!
CLAUDIA: Săracul Jenő, vai, dumnezeule, săracul Jenő! A murit Jenő! Jenő al meu,bunul meu Jenő.
BRANCARDIER 2: Ați auzit? Ăsta-i Jenő. Ba: Jenő. Asta îi e cum îi spune.Ce-i sunteți?
CLAUDIA de la Zahăr: Cine îi sunt?
ZAHĂR: Mătușa.
CLAUDIA: Sunt mătușa lui. Vai,săracul Jenő! Leit taică-su, Jenő,leit taică-su. Și ăla stătea întins exact
așa,sărăcuțul,Jenő,în trening,pe linoleum. Tocmai mă uitam că ar cam trebui schimbat linoleumul și atunci
am observat că era întins pe jos, acolo. Îi spun c-ar trebui schimbat linoleumul, dar nu mi-a răspuns. Și
atunci mi-am dat seama că a murit.
BRANCARDIER 2: Ce mătușă bombă are Zahăr ăsta.
ZAHĂR aparteu către Claudia: Nu anecdotiza ci Jenőzează!
CLAUDIA: Jenő!
CUKOR: Încă!
CLAUDIA: Jenő, Jenő!
CUKOR: Asta-i. Băgați-vă bine în cap că e Jenő.
(Între timp, Koncz devine atent la Zahăr,care se ascunde în spatele Claudiei.Vede/bănuiește-și pe bună
dreptate,ceva suspect în comportamentul lui.Dar brancardierii nu permit să se distragă atenția de la
dovezile de netăgăduit ale identității mortului.)

SCENA 11
KONCZ: Cu vecinul am onoarea? –aparteu - Ținând cont că e vară,e cam gros îmbrăcat. - îl întreabă pe
Zahăr - Vă e frig?
ZAHĂR cu glas schimbat: A murit cel mai bun prieten al meu, Jenő. Împreună am tras mâța de coadă.Bun
amic a fost. Sfârșit. Așa trece viața. Nu voi supraviețui! De asta nu mai trec! (Tușește,are o criză de

16
tuse,apoi începe să plângă,se înneacă de plâns.)
KONCZ: Liniștiți-vă. -aparte- Ciudat tip. Nu l-am mai văzut, tot- -uși, parcă ... Intru în locuință, (să) caut
dosarul ăla. Trebuie să fie pe undeva, pe aici. Dacă, totuși, Jenő a murit/e mort. Cine știe de ce trucuri e
capabilă moart- -ea. Mă mai uit odată la fața lui. (Dă să intre/în locuință.)
BRANCARDIER 1: Unde, unde?
KONCZ: Intru.
BRANCARDIER 1: Întâi, vă legitimați.
KONCZ: De ce?
BRANCARDIER 2: Da, dacă pe mort nu vreți să-l legitimați, atunci, legitimați-vă dumneavoastră.
KONCZ: Ce ești dumneata? Polițist?
BRANCARDIER 2: Vin și ăia, imediat/vor fi aici imediat.
KONCZ: Cu atât mai bine. –aparteu- Adică,cu atât mai rău. Ar fi bine să plec acum și să revin la noapte. -
către brancardieri- Domilor,la revedere/îmi iau rămas bun.
BRANCARDIER 2: Hoho, prietenarule.
BRANCARDIER 1: Nu acolo-i Buda.
BRANCARDIER 2: Ugocsa non coronat.
BRANCARDIER 1: Asta nu-i așa.
BRANCARDIER 2: Ci altfel. Ăsta ne disprețuiește.
KONCZ: Eu n-am nimic cu dumneavoastră.
BRANCARDIER 2: Noi avem cu atât mai mult cu dumneata.
BRANCARDIER 1: Dumneata, stimate domn ai realizat condițiile ptr.jignirea intimității locatare.
KONCZ: Dumnezeu cu voi.
BRANCARDIER 1: Ai înjurat-o pe mama mea?
BRANCARDIER 2:Nu pleci nicăieri, mă încrezutule.Te cunosc de undeva/pe tine te știu de undeva.
KONCZ: Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit undeva, cândva..
ZAHĂR aparte: Asta-i, nu-l lăsați să trăiască. Bateți-l. Aruncați-l în jos,pe scară. Scoateți-i mațele.
Speriați-l. –Claudiei- Haidem, Jenőzează.
CLAUDIA: Scump Jenő. Ce frumos ești așa,în moartea ta. Tu, frumosule Jenő,tu bunule te! Tu scumpule!
ZAHĂR Claudiei: Sărută-l. Pupă-i mâna.
CLAUDIA: Ah, Jenő! Ce va fi cu noi, fără tine?
BRANCARDIER 2 lui Koncz: Pe tine te-am văzut undeva.

17
BRANCARDIER 1: Aha,în „Lumina albastră”, cred. Hoțul care se strecoară. Fantoma aia. Ambalat în nori
de parfum. Îi zvâcnește fața. Prinde-l.
KONCZ: Asta-i o totală neânțelegere.
BRANCARDIER 2: Ăsta-i un război total.
BRANCARDIER 1: Îl măcelărim?
BRANCARDIER 2: Să-i rupem/spargem fața.
KONCZ: Domnilor, dacă-mi faceți rău, nu mai răspund de mine.
ZAHĂR aparteu: Asta-i, băieți! Scoateți-i mațele. V-aș putea da atâtea idei bune..

SCENA 12
(Intră sergentul-major Heló)
BRANCARDIER 1: Veniți exact la țanc, domnule sergent-major. Cărăbăniți-l în lanțuri pe acest perturbator
al liniștii.
KONCZ: Vă rog,domnule sergent-major, aici e o neânțelegere. Nu s-a întâmplat decât atât.
CLAUDIA: Vai, sărmane Jenő.
BRANCARDIER 1: Ne împiedică să ne terminăm munca.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Ce s-a întâmplat aici?
KONCZ: Dați-mi voie să vă explic.
BRANCARDIER 2: Iarăși începe.
BRANCARDIER 1: Omul acesta e teribil de suspect, stimate domnule polițist.
SERGENTUL-MAJOR HELO: Înțeleg. Dumneata ești, deci, suspect?
KONCZ: Stimate domnule sergent-major, eu îl caut pe Zahăr Jenő, într-o problemă ce nu suferă amânare
BRANCARDIER 2: Doar că lui Zahăr Jenő i s-a ivit o altă problemă ce nu suferă amânare.
KONCZ: …Și domnii aceștia m-au înștiințat că Zahăr Jenő a decedat.
BRANCARDIER 1: Nu noi te-am înștiințat,ci viața,asta să ți-o bagi bine în capul ăla obtuz.
KONCZ: …și privind eu imediat cadavrul…
ZAHĂR Claudiei: Dă-i cu Jenő!
CLAUDIA: Dumnezeule, Jenőcică, că trebuie să te văd așa.

BRANCARDIER 2: Știe să dea din gură.

SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Acum, eu întreb/pun întrebări aici.

18
KONCZ: Într-un cuvânt, am ajuns la convingerea că aici s-au ivit niște împrejurări deosebit de ciudate.
BRANCARDIER 2: Gura. Nu-l lăsați să vorbească.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Păi, dacă nu-l lass ă vorbească, cum pot să-i iau declarația?
BRANCARDIER 2: A apărut aici că, cică el e spionu’morților, a vrut să intre cu forța în locuință, cu
intenția clară/neascunsă/de a pune mâna pe bunurile/averea/ mobile și immobile ale săracului decedat. E
reprezentantul mafiei imobiliare/locuințelor.
ZAHĂR: Așa e! V-o pot spune locatarii casei.
CLAUDIA: Vai, Jenő!
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: E adevărat? Dumneata cine(mai) ești?
KONCZ: În situația prezentă/de față,din păcate, nu vă pot dezvălui identitatea mea, părinte.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Nu există o asemenea situație prezentă.
KONCZ: Nu (mai) vorbesc decât în prezența avocatului meu.
BRANCARDIER 1:
Ajunge și atât. Cere (un)avocat. Trebuie vreo dovadă mai bună că e membru al mafiei
imobiliare/locuințelor? Poate se ocupă și cu comerțul cu fete.
KONCZ: Absurd.
BRANCARDIER 2: Dovada este că negați, chiar asta dovedește ce am spus mai adineaori.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Hm. Spuneți ceva/e ceva în asta.
KONCZ: Vă rog, văd că în dumneta pâlpâie inteligența.
ZAHĂR: Nu vă lăsați jignit(așa)!
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Ce pâlpâie în mine?
ZAHĂR: Obrăznicie anti-autoritate!
KONCZ: Acestea fiind zise, astea sunt acuzații din aer. (vrea să plece,dar e oprit)
BRANCARDIER 2:
Auziți ce rafinat este? Asta-i/așa-i mafia imobiliară. Așa sunt ăștia. Aruncă orezul/mălaiul, paragrafele și că
legea e de partea lor. Arestați-l./ Rețineți-l./
ZAHĂR aparte: Mafia imobiliară, da mafia locuințelor!
CLAUDIA: Mafia imobiliară, da mafia locuințelor !!
ZAHĂR: Pizdă tâmpită!
CLAUDIA: Pizdă tâmpită!! Toată lumea se uită la ea, Jenő, Jenő, Jenő.
KONCZ: N-am eu timp de asta. Cel mai bine ar fi,domnilor,ca eu să plec.

19
BRANCARDIER 2: Și eu cred asta,dar în cătușe.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Momentan și eu consider asta corect. Scoate cătușele, lui Koncz: Vă rețin
până la alte ordine.
KONCZ: Nu vă atingeți de mine!
BRANCARDIER 2: Prin intervenția deosebit de violentă și inducerea unor aparențe false, a vrut să
împiedice transportarea mortului. Se prea poate să fie necrofil. Adaug că a împiedicat, în mod continuu,
toate rudele în exprimarea cuvenită doliului.
KONCZ: Unde am nimerit? Nici nu înțeleg despre ce vorbiți!
BRANCARDIER 2: Deși am spus-o în maghiară.
BRANCARDIER 1:A șicanat intenționat acțiunile autorității, pentru a obține un câștig illegal.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Vă mulțumesc, domnilor, pentru informarea exactă asupra cazului. Îi pune
cătușele lui Koncz
KONCZ: Pentru asta, o să-ți lovești călcâiul, idiotule.
BRANCARDIER 1: Nu vă lăsați amenințat,domnule sergent-major.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Scoateți călcâiul meu din joc, domnule mafiot.Iar dumneavoastră duceți
odată mortul ăsta de aici, că e incredibil de puturos.
BRANCARDIER 2: Păi, cum să fie?
KONCZ: Ei, plec. Dar notez:vă notez/rețin fețele, domnilor .
BRANCARDIER 1:Suntem groaznic de speriați.
ZAHĂR aparte: În ceea ce-l privește, are o memorie a fețelor îngrozitoare.În locul lor, n-aș trata asta cu
atâta ușurință. Are în loc de inimă, un catalog cu fețe/chipuri, o colecție de chipuri.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Dacă nu vrei să ating o tonalitate mai dură și repet, ating tonalitatea, nu pe
tine, îl lovește puternic cu cotul în coaste atunci, legitimează-te. Mă, impostor internațional. Mă, hoțule de
case/locui
KONCZ: Oricând.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Nu oricândci acum.
KONCZ: Acum, nu. Dar nici atunci nu mă puteți ridica/duce. Nu există paragraf pentru asta.
SERGENTUL-MAJOR HELÓ: Există paragraf pentru toate/orice. Ei, hai frumos. Îl îmbrâncește și-l
smucește pe Koncz, care se supune, scrâșnind din dinți.
KONCZ aparte: Revin.
(Heló și Koncz ies.)

20
SCENA 13
ZAHĂR: Victorie!!
CLAUDIA: Ah, Jenő. Dragă Jenő.
BRANCARDIER 1: Să-l ducem.
BRANCARDIER 2: Să-l ducem. (Smulg cadavrul din brațele Claudiei,care s-a ‘încălzit”tot mai mult în
plans,îl aruncă pe o targă,îl acoperă cu o pătură și-l scot afară.Stând în ușă,unuia îi vine în minte ceva și
revine la Claudia.)
BRANCARDIER 1 împinge o foaie de hârtie în fața ei: Vă rog frumos să iscăliți procesul-verbal și
inventarul .
CLAUDIA smiorcăindu-se: Unde?
BRANCARDIER 1: Aici. (Claudia semnează,brancardierii pleacă, cu cadavrul lui Alajos. Zahăr strigă
euforic.)

SCENA 14
ZAHĂR: Am murit! Sfârșit! Nimic mai departe!
CLAUDIA: Dar Jenő...
ZAHĂR: Claudia, pentru dumneata, sunt Alajos, de acum începând.
CLAUDIA: DarAlajos…
ZAHĂR: Asta-i.Încă! Cântă-mi-o la ureche!
CLAUDIA: Alajos, Alajos, Alajos.
ZAHĂR: Ce mai melodie! Ce e un concert de coarde de Beethoven-față de asta! Am murit, Claudia! Poți să
înțelegi asta/s-o cuprinzi cu mintea?
CLAUDIA: Și acum,ce va fi cu noi, Jenő?
ZAHĂR: Nu mai există Jenő. Limpede? Odată dacă-ți mai scapă din gură că
CLAUDIA: Și când mă plătiți, Jenő?
ZAHĂR: Tu,micuță șmecheră. Tu,...Nici nu m-ai plâns destul,că între timp te tot gândeai dac-o să capeți ce
ți-am promis?
CLAUDIA: Da, dragă Alajos.
ZAHĂR: Răbdare,firicel de floare.Vom călători în grădina zânelor,ca Jancsi și Juliska.
Întreaga lume se deschide în fața noastră. Mergem la Las Vegas, Hollywood, Eldorado,dar și la părinții tăi,

21
în Balmazújváros, dacă vrei! Claudia, acela a cărui moarte devine poezie, se știe,va trăi mult.
CLAUDIA: Bani.
ZAHĂR: Sau viață/viața.
CLAUDIA: Bani/i.
ZAHĂR:Vai,tu persoană feminină calculată.Ai prins gustul?
CLAUDIA: Da.
ZAHĂR: Răbdare.
CLAUDIA: Până când?
ZAHĂR: Vei fi împărăteasă.
CLAUDIA: Mie-mi sunt bune și firmiturile împăratului,cu gust de caise.
(e vorba de prăjitura denumită așa). Nu sunt grandomană.
ZAHĂR: Te iau de nevastă. Na, Claudia.
CLAUDIA: Ce nenorocit mai ești, dumneata, Alajos, dacă vrei să mă iei de nevastă.
ZAHĂR:Acum, de ce-mi spui Alajos?
CLAUDIA: De ce/păi cum,cum să-ți spun?
ZAHĂR: Spune-mi, Lajcika al meu.
CLAUDIA: Lajcsika al meu .
ZAHĂR: Na,vino,vino,tu cățelușă mops,tu putzfrau alcoolică, tu,ne uităm ce băuturi are Alajos, apoi îi
trântim o seară de pomină. Tu, bucătăreasă industrial. O să ne uităm la tv, trăim, ca alții, o să-mi aduci
ligheanul cu apă pentru picioare, îm iei șosetele murdare, îmi fierbi conserve de fasole, duminică ieșim în
Lizsé, să plimbăm câinele, mâncăm giros,apoi ne îmbătăm, ca animalele, ei, ce spui de asta, tu, tündibündi
aromatizantă a aerului, tu?
CLAUDIA: Doar atât,să nu mă tragi în piept, Jenő, c-o să-ți pară rău.
(Intră, braț la braț, în locuința lui Alajos.)

SCENA 15
(A doua zi de dimineață. O femeie drăguță sună la ușa locuinței lui Olajos. Multă vreme nu i se deschide. În
fine, Claudia, somnoroasă și zbârlită iese, în halat de baie.)
CLAUDIA: Ce dracu’ este așa de dimineață?
ELVIRA: Alajos?
CLAUDIA: Ce sunați ca o turbată? Și ce vrei dumneata de la Alajos?

22
ELVIRA: Bună întrebare. Nu vreau nimic de la Alajos. De ce-aș vrea ceva de la Alajos? Grozav. Aștept de
trei zile banii și încă nu au venit. Doar atât.
CLAUDIA:Alajos vă datorează(bani)?
ELVIRA: Adică, Alajos mie? Bună întrebare.V-aș putea întreba cine sunteți?
CLAUDIA: Bună întrebare. Asta v-aș putea întreba eu.Cine ești dumneata?
ELVIRA: Alajos e acasă?
CLAUDIA:Bună întrebare.
ELVIRA:Asta-i și părerea mea./și mie așa mi se pare.
CLAUDIA: Poate că-i acasă, dar se poate să nu fie. Să fie acasă? Nu mai spuneți că bună întrebare, că...
ELVIRA: Deși exact asta voiam să spun.
CLAUDIA: Nu-i acasă.
ELVIRA: Înțeleg. Cine ești dumneata?
CLAUDIA: Ce vă privește?
ELVIRA: Că/adică ce mă privește?
ZAHĂR voce: Ce-i draga mea,cu cine vorbești atâta?
ELVIRA: Deci,nu-i acasă.
CLAUDIA: Nu-i.
ELVIRA: Atunci, spuneți-i că e Elvira aici.
CLAUDIA: Elvira?
ELVIRA: El.
CLAUDIA strigă spre înăuntru: E un soi de femeie ofilită aici și te caută pe tine! Cu un zâmbet dulceag:
Vine imediat nenea cofetarul/zaharisitul.
ELVIRA: Chiar sper(asta)./Sper./
CLAUDIA: Până atunci,vă rog să așteptați.
ELVIRA: Asta și fac.
ZAHĂR strigă :O femeie? Ce vrea?
CLAUDIA:După tine,cam ce-ar vrea o femeie?!
ZAHĂR strigă: Bună întrebare!
CLAUDIA: Nana.
ELVIRA:Și sunteți bine?
CLAUDIA:Cine?

23
ELVIRA:Păi,doar așa,în general.
CLAUDIA:Așa,în general,bine.
ELVIRA:Mă bucur.
CLAUDIA: Și eu. Strigă spre înăuntru. Vii odată, inimioară?
ZAHĂR strigă:Vin,vin! Mai e aici?!
CLAUDIA: Mai e aici. S-o trimit de aici/să-i fac vânt?
ZAHĂR strigă: Bună întrebare!Trimite-o/fă-i vânt!
CLAUDIA: Da’ nu pleacă.
ZAHĂR strigă: Ce vrea?!
CLAUDIA: Nu vrea să spună/nu-mi spune.
ZAHĂR strigă : Atunci, vin.
(Cele două femei stau, uitându-se cu ochi de lup una la alta; Zahăr tot nu sosește.)
ELVIRA: Păi da,bărbatu-meu se trezește mereu greu dimineața
CLAUDIA:Cine?
ELVIRA:Bărbatul meu.
CLAUDIA: Bărbatul. Soțul? Se trezește greu? Interesant.
ELVIRA: Nu-i așa de interesant.Asa a trebuit mereu să-l scot din pat...
CLAUDIA: Aha. Și stimatul dumneavoastră soț?
ELVIRA: Ce-i cu el?
CLAUDIA: Ce-i cu el?
ELVIRA: Ce-i cu el?
CLAUDIA: Eu să știu?
ELVIRA: Dumneata trăiești cu el,sau nu?
CLAUDIA: Că ce?
ELVIRA: Cu Alajos.
CLAUDIA țipând:Jenő! Vreau să spun, Alajos!
ZAHĂR urlă:Sosesc!
(Dar tot nu vine. Cele două femei se privesc, în continuare, cu ochi de lup.)
CLAUDIA: Pe dumneata nu te-am mai văzut/până acum.
ELVIRA: Reciproc.
CLAUDIA: Păi da,dar în casa asta.

24
ELVIRA: Reciproc.
CLAUDIA: Desigur, dar zic așa, cu Alajos.
ELVIRA: Reciproc.
CLAUDIA: Ei, acum lasă odată reciprocitatea asta. Alajos!
ZAHĂR strigă: Vin imediat! (Dar tot nu vine.)
CLAUDIA: E vreo problemă?
ELVIRA: Probleme sunt mereu.
CLAUDIA:E adevărat/așa-i.
ELVIRA: Așa.
CLAUDIA: Alajos!!!
ELVIRA: Să vă ajut?
CLAUDIA: Nu trebuie. Alajos!!!
ZAHĂR strigă: Vin imediat! (Dar tot nu vine.)
CLAUDIA: Vă trebuie bani
ELVIRA:Mi se cuvin bani.
CLAUDIA: Cuvin.
ELVIRA: Cuvin. În prima vinere din fiecare lună, primesc banii. I-am primit, până acum. Dar ieri, căci ieri
a fost vineri,cred că știe zilele săptămânii, azi e sâmbătă, sâmbătă minus o zi, e vineri,deci, ieri nu au venit.
Nu s-a mai întâmplat una ca asta.
CLAUDIA: V-a dezvirginat/luat fecioria,sau ce?
ELVIRA: Nu, el m-a luat de nevastă.
CLAUDIA: Interesant.
ELVIRA: Nu-i interesant.
CLAUDIA: N-a avut niciodată gust.
ELVIRA: Așa e./asta e și părerea mea/
CLAUDIA: Alajos!!!
ZAHĂR strigă: Vin! (Dar nu vine.)
ELVIRA: Se pare că nu vine.
CLAUDIA: Așa se pare.
ELVIRA: Îl aștept,totuși.
CLAUDIA: Așteptați-l, totusi.

25
(Și-i trântește ușa în nas. Elvira așteaptă răbdătoare în fața ușii. După o lungă pauză, apare Zahăr,
împacheta -t, bandajat, cu ochelari de soare, cu baston, îmbrăcat ciudat.)

SCENA 16
ELVIRA:Alajos?
ZAHĂR: Dragă (draga mea).
ELVIRA: Ce-i cu tine?
ZAHĂR: Nimic. O mică desprindere de cornee,nimic.
ELVIRA: Te-ai îngrășat.
ZAHĂR: Sunt ținut/îngrijit bine.
CLAUDIA: Mă bucur.
ZAHĂR: Da’ eu.
CLAUDIA dinăuntru: Alajos!!!
ZAHĂR: Vin imediat!
ELVIRA: Acum strigă di-năuntru.
ZAHĂR: Aha.
ELVIRA: Cecul.
ZAHĂR: Care cec?
ELVIRA: Cecul-cec (cecu’-cecu’).
ZAHĂR: Cecul-cec?
ELVIRA: Cecul de lăsat în pace.
ZAHĂR: Cecul de lăsat în pace?
ELVIRA: Cecul de niciodată la revedere.
ZAHĂR: Cecul de niciodată la revedre?
ELVIRA: N-a venit.
ZAHĂR: N-a venit?
ELVIRA: De ce n-a venit?
ZAHĂR: Și eu asta (te) întreb.
CLAUDIA dinăuntru: Alajos!!
ZAHĂR: Vin imediat!

26
ELVIRA: N-a venit.
ZAHĂR: Aha.
ELVIRA: Aha.
ZAHĂR: Și acum?
ELVIRA:Acum,mi-i dai.
ZAHĂR: Ce?
ELVIRA: Banii.
ZAHĂR: Care/ce bani?
ELVIRA: Pensia alimentară Alajos.S-o iau de la capăt?
CLAUDIA dinăuntru: Nu-i da niciun filler, Alajos! Pe femeia asta, noi n-o cunoaștem!
ELVIRA: Dragă, nu poți s-o faci pe femeia asta să tacă/s-o reduci la tăcere?
ZAHĂR: Bună întrebare.
ELVIRA:Să trimit avocatul?
ZAHĂR: Nu.
ELVIRA: Nici n-aș vrea. Locuința e a mea, e pe numele meu, Alajos.
ZAHĂR: Zău?
ELVIRA: O formalitate, doar de dragul siguranței/să fiu asigurată. Dar dacă mori, eu o moștenesc, dragă
Alajos. Dacă nu plătești-îți reamintesc înțelegerea noastră, atunci, mă mut aici.
ZAHĂR: Așa deci.
CLAUDIA voce: Alajos!
ZAHĂR: Vin!
(Primul gangster apare în cotul scării, împreună cu deja văzutul/cunoscutul celălalt gangster. Zahăr se
sperie vizibil.)
ELVIRA: E vreo problemă?
ZAHĂR: Te rog, Elvira, chiar dacă auzi ceva ciudat, să nu te amesteci/nu spui nimic.
ELVIRA:În regulă.
ZAHĂR: Și să nu te miri/minunezi de nimic.
ELVIRA: În regulă.
ZAHĂR: După aia,vorbim de chestia cu banii.
ELVIRA: În regulă.
ZAHĂR: Mulțumesc, Elvira. Îi sărută mâna.

27
CLAUDIA voce: Alajos!
ZAHĂR:Imediat! (Atunci ajunge la ei primul gangster. Gangsterul 2 așteaptă puțin mai în spate.)

SCENA17
GANGSTER 1: Ei, s-antors ulcica vecină, ulcico? Scuipă/informația.
ZAHĂR:Păi, din păcate, n-am nici cea mai vagă idee.
GANGSTER 1: Doar atâta poți să miorlăi, ulcică?
GANGSTER 2: Să-i sparg boașele?
GANGSTER 1 gangsterului: Stai la locul tău.
ZAHĂR: Situația este că tot nu s-a întors.Mie mi se pare că, în prezent/acum, domnul Olajos nu este acasă,
deși și eu aș fi vrut să vorbesc cu el, dar, se pare că va veni imediat. Acum, se pare că s-a repezit până
undeva.
GANGSTER 1: Unde?
ZAHĂR: La Mackie (Donald), să ia micul dejun.
GANGSTER 1: Ar face mai bine să nu mai mănânce gunoaiele alea pline de colesterol. Îi cauzează la
inimă.
ZAHĂR: Eventual, să-i transmit ceva?
GANGSTER 1: Ce ești tu? Căsuță vocală? Sau coș/ghenă de gunoi? Pornește.
CLAUDIA dinăuntru: Alajos!
GANGSTER 1: Asta ce-a fost?
ZAHĂR: Ce,ce a fost?
GANGSTER 1: Strigătul ăsta. Cine a strigat, clar, inteligibil, Alajos? Către gangster: Așa că și tu ai auzit că
s-a strigat Alajos?
GANGSTER 2: Si,șefu’.
GANGSTER 1: Deci,ce-a fost asta?
ZAHĂR:Eu de unde să știu?
GANGSTER 1: Ar fi bine să știi,ulcică.
GANGSTER 2: Să-i sparg boașele?
GANGSTER 1: Să ascultăm ce răspunde/spune,apoi decid.
ZAHĂR:Nu știu.

28
GANGSTER 1: Păcat,mă,ulcică.
GANGSTER 2: Ăsta ne ia de fraieri,șefu’.
GANGSTER 1: Așa zici?
GANGSTER 2: Si.
ZAHĂR: Nu le pot ști nici eu pe toate.
GANGSTER 1: Încep să fiu prost dispus.
GANGSTER 2: Să-i sparg boașele?
GANGSTER 1: Încă nu. lui Zahăr: Ei, știi ceva?
ZAHĂR: Cred că strigătul s-a auzit din stradă. Cineva vă strigă din stradă.
GANGSTER 1 gangsterului: Vezi.

SCENA 18.
GANGSTER 1: Asta-i sigur, pulică? Și de ce nu telefonează, eventual, de ce zbiară? Și de ce are mereu ușa
deschisă?
ZAHĂR: Probabil,curentul. Din cauza curentului.N-o încuie niciodată cu cheia.
GANGSTER 1: Incorect. Foarte-foarte incorect.
ZAHĂR: Așa e casa asta/asta-i o asemenea casă..
GANGSTER 1:Incorect.
ZAHĂR: Ce să-i spun?
GANGSTER 1: Că atâta i-a fost,pulică.
ZAHĂR: Îi spun.
GANGSTER 1: Ce?
ZAHĂR: Că atâta i-a fost.
CLAUDIA strigă di-năuntru: Alajos!!!
GANGSTER 1: Și asta? Asta ce-a fost?
ZAHĂR: Dacă ar fi acasă,credeți că l-ar căuta cineva?
GANGSTER 1: E surprinzător că și într-un cap de ulcică se pot forma/contura gânduri inteligente. ( O
observă pe Elvira, amuțește.)
ZAHĂR: Atunci,îi spun,ok?
GANGSTER 1: Ce orăcăi?
ZAHĂR: Orăcăi doar așa,orăcăi.

29
GANGSTER 2 revine: Acolo jos nu-i nimeni, șefu’.
GANGSTER 1: Sunt obosit de voi. Obosit până la sânge. Bagă-ți bine în capul ăla cu cancer la ficat, că nu
mai aștept. (Către Elvira, foarte curtenitor) Mă recomand, doamn-ă. Săru’mâna. Le ador pe patruzecistele
bine întreți- -nute/care se țin bine, sunt îngrijite. Pe tine te ling oricând, tu, dumnezeiască cu sânii atârnând
patruzecistă nomber one, tu! (Pleacă, dar fiindcă Gangsterul nu-l urmează ci se holbează la Elvira,îi
spune) Să nu îndrăznești să-ți pui ochii ăia beliți, ci dansează samba după mine/urmează-mă în pas de
samba. Mă plictisește faptul că pici pe aceleași manșoane ca mine. Așa mă plictisește!
GANGSTER 2: Fiindcă tu ai gust,șefu’.
GANGSTER 1: Asta așa-i,mă figură. Asta așa-i.
(Ies amândoi.)

SCENA 19.
ELVIRA cu duioșie: Te-ai amestecat în ceva urât, Alajos?
ZAHĂR: Da, așa se pare.
ELVIRA: Regret, dar nu te pot scuti de...
(Apare din nou Claudia, cu o foarfecă în mâini, pe care o clămpăne fără oprire, ca un războinic japonez.)
CLAUDIA: Ajunge cu prostie, Mata Hari, dispari, ăsta-i tipul/ gagiul meu.
ZAHĂR: Dar Claudia...
ELVIRA: A, Cardinale.
ZAHĂR: Fetelor. Nu.
ELVIRA: Sabie, ieși sabie.
CLAUDIA:(clămpăne din foarfecă) Te tai/tund. Cele două femei încep să se învârtă una în jurul celeilalte.
ZAHĂR: Fetelor, poate ne-am putea înțelege/cădea la înțelegere.
CLAUDIA: Nu primește nici un filer!
ELVIRA: Nu cer decât ce mi se cuvine.
CLAUDIA: Impostoareo.Minte.Se vede pe ea.O înșelătoare.
ELVIRA:Vino,micuța mea,îți scot mațele.
ZAHĂR: Dragă Elvira/mea.
CLAUDIA îndreaptă foarfeca spre Zahăr: A cui?! A ta?!
ZAHĂR: Totuși,nu aici,în casa scării.
CLAUDIA: Acolo fac baie de sânge, unde vreau. Asta e casa scării a mea. Asta e locuința mea. Ăsta-i

30
gagiul meu.
ELVIRA: Păstrează-ți-l, doar să plătiți
ZAHĂR: Claudia.
CLAUDIA: M-ai schimba, nu? Văd pe tine că mă minți. Și ce/câte mi-ai promis? Unde-ți sunt promisiunile
cu care mi-ai răpit nevinovăția! Pe mine mă înșeală întotdeauna bărbații. Se prăbușește, e beată.
ZAHĂR: Ți-am spus să nu bei așa de dimineață.
ELVIRA: Alajos,sărăcuțul meu.
ZAHĂR: Poate fi suportată.Altminteri, e o femeie bună.Asta e singura ei slăbiciune/viciu. Bea.
CLAUDIA:Nu beau. Gunoiule. Gesticulează cu foarfeca, din poziția șezut, apoi adoarme.
ELVIRA flirtând ușor: Ei, Alajos? Se pare că te-ai schimbat în avantajul tău/ în bine/arăți mai bine.
ZAHĂR: Mă placi?
ELVIRA: Îmi plac bărbații grași.
ZAHĂR: Mi-e-mi place să fiu gras.
ELVIRA: Ah, Alajos, dacă ai ști cât am suferit din cauza ta. Își închide ochii, ca cineva care așteaptă un
sărut.
ZAHĂR: Zău? (Închide ochii, aproape c-o sărută pe femeie.)
ELVIRA: Te rog,banii.
ZAHĂR: Cât?
ELVIRA: Trei sute. Ca de obicei/cum obișnuiai.
ZAHĂR: Trei sute de forinți? Poftim,aici sunt.
ELVIRA: Mie.
ZAHĂR:O mie de forinți?
ELVIRA: Trei sute de mii.Lunar.
ZAHĂR:Ai înebunit,dragă?
ELVIRA:Atâta îmi trebuie ca să încep luna.Sunt pe/în minus.îl mângâie pe Zahăr,îi scoate
șalul,pălăria,ochelarii. Să te văd! Se uită la el. Ce ciudată e viața!
ZAHĂR: De ce?
ELVIRA: Eu îmi amintesc o cu totul altă față.
ZAHĂR: Așa e c’est la vie asta! Corpul chelește, plângem cu lacrimi sărate, ni se dezvoltă glandele
sudoripare, sub piele avem un strat de grăsime protector, nasul proeminent se dezvoltă/crește, nările privesc
în jos, nu înainte-în general, suntem destul de schimbători.

31
ELVIRA:Văd asta, dragule. Îmi placi mult. M-aș întoarce la tine.
ZAHĂR: Adevărat/zău?
ELVIRA: Tu, sobiță, tu. Tu, cartofior fierbinte, tu!
CLAUDIA: Destul cu gângureala! Dispari de aici, curvă puturoasă!
ZAHĂR: Claudia!
CLAUDIA: Mars în casă! V-am ascultat destul! Mars înapoi! (Zahăr se strecoară în locuință, Claudia se
întoarce spre Elvira.)
CLAUDIA: Mereu poftești la(bunul) al alteia? Fripturisto/profitoareo!
ELVIRA: Eu am fost mai întâi.
CLAUDIA: Da’ ai întins-o. Și-acum,o să faci la fel.
ELVIRA: Dacă plec,o să fie mai rău pentru voi.
CLAUDIA: Toate spun așa.
ELVIRA: Alajos mă iubește pe mine. N-a iubit niciodată altă femeie.
CLAUDIA: Alajos n-a iubit nici o femeie,niciodată.
ELVIRA: Atunci,de ce ești cu el/lângă el?
CLAUDIA: Da’ unde să fiu? Ai vreo idee?
ELVIRA: Da, pe centură/șosea/autostradă, între Praga și Brno, cu noroiul până la pizdă.
CLAUDIA: Ce le mai știi,ce le mai știi.
ELVIRA știu: Și altele.
CLAUDIA: Atunci, haide. Lovește-mă. Haide.
(Vine sergentul major Heló.)

SCENA 20
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nu vreau să mă amestec în treburile dumneavoastră, doamnelor, dar vă rog să-
mi dați foarfeca aia și poșeta. (Cele două femei depun armele și i le dau lui Heló.) Mulțumesc. Foarfeca e o
armă de atac foarte periculoasă. Eu aș ține-o altfel, în locul dumnea voastră. În ceea ce privește poșeta,
dacă ați avea în ea vreun spray de autoapărare, ați fi mai câștigată.
ELVIRA:Am.
SERGENT-MAJOR HELÓ:Eu m-aș lupta cu ăla. (Le dă înapoi foarfeca și poșeta celor două femei, căro-
ra le-a cam trecut pofta de luptă ...)
CLAUDIA își găsește prima cuvintele: Căutați pe cineva, domnule polițist?

32
SERGENT-MAJOR HELÓ: Îl caut pe domnul Olajos.
ELVIRA își aranjează coafura, revin, pleacă.
CLAUDIA strigă după ea: Ce pula mea mai vrei? Du-te în pizda ... (Îi zâmbește lui Heló și strigă)
Alajos!!!
ZAHĂR: Vin!
CLAUDIA: E poliția aici!
ZAHĂR: Vin imediat! (Dar nu vine. Acum,polițistul și Claudia se uită cu ochi de lup,în ușă. Claudia e
puțin încurcată.)
CLAUDIA: Ce (mai) vreme!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce?
CLAUDIA vreme tac
SERGENT-MAJOR HELÓ: Heló, sergent-major.
CLAUDIA: Nu sunt sergent-major.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Eu sunt sergent-major.
CLAUDIA: Helo, sergent-major.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Numele meu e Heló.
CLAUDIA: Adevărat/zău? Heló.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Heló.
CLAUDIA: Tâmpit nume.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Așa credeți? (tac mai departe)
SERGENT-MAJOR HELÓ trăgând adânc aer în piept: Am auzit că dumneata, dacă nu vă jignesc
cumva,sunteți singura rudă a defunctului. (se uită în notes)
CLAUDIA: Nu mă jigniți. Rudă îndepărtată,da. Săracul Jenő. I-a fost ceva unchiului vărului
finei mele.Da’ nici ei nu erau (rude) de sânge/de același sânge.Așa de complicate sunt chestiile astea.
SERGENT-MAJOR HELÓ se uită în notes: Dacă nu mă înșel,dumneata ai semnat inventarul și foaia de
expediere a cadavrului.
CLAUDIA: Nu vă înșelați,domnule sergent-major,trebuie să spun că dumneavoastră sunteți un polițist cu
adevărat bine instruit.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Aici, la mine, scrie că sunteți necăsătorită (joc de cuvinte părul tău = hajadon
= necăsătorită)
CLAUDIA: Părul meu? E ceva în părul meu?

33
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nu asta am spus/nu înțeleg așa.
CLAUDIA: Ah,când a fost asta!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Asta nu mai reușesc s-o urmăresc pe deplin.
CLAUDIA: Mâine ne căsătorim.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Felicitări.
CLAUDIA: Ceea ce e ca și cum ne-am fi cununat deja.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Așa,deci.
CLAUDIA: Așa a ieșit.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Așa a ieșit.Înțeleg. (se uită) Tot n-a ieșit/venit. (Tac.)

SCENA 21.
ZAHĂR strigă dinăuntru: Claudia!
CLAUDIA: Da,dragule?!
ZAHĂR di-năuntru: Mai e aici pulică ăla?!
CLAUDIA: Cine,dragule?!
ZAHĂR di-năuntru: Sticletele ăla!
CLAUDIA: Vai,ce sticlete,dragule?!
ZAHĂR dinăuntru: Pulică ăla, cu nas subțire de uliu!
CLAUDIA: Nu știu despre cine vorbești, dragă!
ZAHĂR:Despre fiara/animalul aia sălbatică care a fost și ieri aici !
CLAUDIA după o mică pauză: Încă e aici, dragă!
ZAHĂR dinăuntru: De ce nu mi-ai spus?!
CLAUDIA: Ți-am spus acum, dragule!
ZAHĂR dinăuntru: Aude ce vorbim?!
CLAUDIA: Aude, dragă!
ZAHĂR dinăuntru: Spune-I că nu m-am gândit/referit la el și să se întoarcă mai târziu!
CLAUDIA cu un zâmbet mieros: Heló, domnule sergent-major,reveniți mai târziu. Soțul/bărbatul meu nu
are acum timp.. Helo.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Cum credeți. Hello. (Pornește, aproape că dispare în cotitura scării, revine.)
Încă o întrebare, doamnă/fem- eie.
CLAUDIA afișând cel mai frumos surâs: Ordonați,domnule polițist.

34
SERGENT-MAJOR HELÓ se gândește intens: Am uitat. (pleacă,adâncit în gânduri.)
ZAHĂR iese, se uită nervos în jur: Acum chiar că e timpul s-o șterg. Intru doar la mine pentru câteva
lucruri,pe care le-am uitat acolo, în grabă. Își scoate cheia, ca să intre în propria locuință dar tocmai atunci,
(sergentul-major Heló revine.)

SCENA 22

SERGENT-MAJOR HELÓ: Sunt aici din nou.

ZAHĂR: O!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Mi-am amintit.
ZAHĂR: Zău? Ce?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce-am vrut să întreb mai adineaori.
ZAHĂR: Da?
SERGENT-MAJOR HELÓ acum observă că Zahăr ține niște chei în mână: Aveți cheia de la locuința
victimei?
ZAHĂR: Victimă? L-au ucis/omorât pe Jenő?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nu e sigur. Da’ cine știe? Ce voiam?
ZAHĂR: Cheia.Că am cheie
SERGENT-MAJOR HELÓ: A,da. Aveți cheie de la locuința cadavrului?
ZAHĂR: În baza bunei vecinătăți.
SERGENT-MAJOR HELÓ: În baza bunei vecinătăți. Înțeleg. (cade pe gânduri) Din păcate, iarăși am uitat
ce voiam să spun/ce spuneam..
ZAHĂR: Păi așa nu poate fi ușor.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Mie-mi spuneți? După o mică pauză: Păi,cu bine.
Cum pornește Heló, Zahăr deschide din nou ușa, dar Heló revine din nou.Zahăr bagă cheile în buzunar.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Asta-i/am găsit/mi-am amintit!
ZAHĂR: Da?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Sergent-major Heló.
ZAHĂR: Nu vă supărați ,dar nu sunt sergent-major.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Eu sunt sergent-major.M-am prezentat doar,așa cum cere regulamentul.
ZAHĂR: Olajos./uleios/

35
SERGENT-MAJOR HELÓ: Unde?
ZAHĂR: Numele eu e Olajos./uleios/
SERGENT-MAJOR HELÓ: Heló.
ZAHĂR: Hello.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Sergent –major Heló.
ZAHĂR: Olajos.
SERGENT-MAJOR HELÓ:Ce spuneam/unde eram?
ZAHĂR: Ce-i,sare acu’ de pe disc? Folosește MP3! Poftim?Compact/program.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Așa deci. (Stau.)
ZAHĂR: Să trecem peste/să sărim.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Gata/știu/asta-i/mi-am amintit! Tipul ăla de ieri, hoțul ăla mortal de elegant, vă
amintiți? Ăla pe care l-am încătușat așa de bine?
ZAHĂR: Da?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Închipuiți-vă,a ieșit la iveală că persoana eu-cum-îi-spune de rang înalt, un
secretar de stat.
ZAHĂR: Și pe dumneata nu te-au degradat încă? Nu te-au castrat? Nu ți-au tăiat gâtul? Nu ți-au smuls
epoleții? Nu te-au exilat pe insula Elba?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Dimpotrivă.
ZAHĂR: Dimpotrivă?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Spune c-o să-mi dea o primă/premiu.
ZAHĂR: Zău/adevărat?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Îl cheamă Koncz Kálmán.
ZAHĂR: Zău/serios?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Vă spune ceva acest nume?
ZAHĂR: Nimic. Absolut nimic. În viața mea n-am auzit de el/nu l-am auzit. Ce nume fără personalitate,
neinteresant. Să-l uităm.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Și mi-a povestit lucruri extrem de interesante despre Zahăr ăsta.Că e un ăla,c-
a fost un mare ticălos.
ZAHĂR: Zău?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Că,de fapt,e un infractor/delicvent.
ZAHĂR: Serios?

36
SERGENT-MAJOR HELÓ:Un impostor mărunt.
ZAHĂR:Și (altceva)?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Cred că e (și) membru al rețelei internaționale de pedofili/pedofilie..
ZAHĂR:O,cine ar fi crezut!
SERGENT-MAJOR HELÓ:Și care lingea/linge orice cur existent/care există.
ZAHĂR: Ahh.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Dar esențialul...
ZAHĂR: Esențialul...
SERGENT-MAJOR HELÓ pierde șirul:L-am uitat.
ZAHĂR: Înțeleg. Păi,atunci.ar pleca
SERGENT-MAJOR HELÓ: Asta-i/am găsit/mi-am amintit! Secretarul de stat a spus că voi fi
avansat, dacă găsesc/fac să apară anumite hârtii.
ZAHĂR aparteu: La dracu’o să faci tu să apară anumite hârtii. N-o să faci să apară nimic.
SERGENT-MAJOR HELÓ:Care nu au apărut încă/nu au fost găsite în locuința mortului.
ZAHĂR aparteu:Nici n-o să apară.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Așa că eu m-am întors,frumușel.
ZAHĂR aparteu: Să fi rămas unde erai.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Cine știe,poate că apare/se ivește/răsare vreun caz de crimă.
ZAHĂR: Pasărea mălai visează/porcul flămând visează ghindă.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ghindă? Ce fel de ghindă?
ZAHĂR: Ghindă-tindă/șah-mat/fonetic.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Aia ce-i?
ZAHĂR: Aș putea sublinia că aici,nu se conturează nici un fel de caz.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Am asigurat ieșirea. L-am repartizat pe Balog, de pază, jos, gata să
sară/intervină. Am închis ermetic împrejurimile. Nici/în/ afară, nici înăuntru, dacă nu vreau eu. Am deviat
circulația mașinilor. Și alte asemenea nimicuri/mărunțișuri. N-am vrut să atragem atenția. Câțiva lunetiști
pe acoperișurile vecine.
ZAHĂR: Nebunie. Pe asta se cheltuie banii contribuabililor?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Glumeam doar.
ZAHĂR: În locul dumitale,n-aș glumi cu așa ceva.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce voiam să spun/unde eram?

37
ZAHĂR: Cred că doreați să râdeți de propria glumă.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Adevărat/câtă dreptate aveți! (râde) Care era gluma?
ZAHĂR: Am și uitat-o.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Păcat.Îmi plac glumele bune.
ZAHĂR: Ei,eu,în locul dumitale, n-aș râde.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Crimă/omor?
ZAHĂR: De ce l-ar fi omorât pe Jenő, vă rog, pe un Jenő nu-l omoară nimeni/nimeni nu omoară un J...
SERGENT-MAJOR HELÓ: Sunt pe o urmă fierbinte.
ZAHĂR aparteu: Ți/O răcesc eu.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Spuneți, n-ați băgat de seamă nimic suspect, zilele trecute? venit-plecat?
Zgomote ciudate? N-ați văzut/ceva/ fețe neobișnuite pe scară? Nu v-a pocnit telefonul? N-ați găsit
dispozitive de ascultare/microfoane în spatele ficusului, de pildă? Sau în sparhelt?
ZAHĂR: Eu,nu. Nici n-am sparhelt. Ce-i sparheltul ăsta?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nu știu.Ultimul cuvânt pe care l-am auzit din gura mamei mele./înainte de a
muri
ZAHĂR aparteu: Nu mă păcălești. Nu poți fi atât de tâmpit/prost.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce voiam?
ZAHĂR: Eu să știu?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Cred că voi efectua o fulgerătoare recunoaștere la locul faptei.
ZAHĂR aparteu: Asta n-o mai aștept eu.

SCENA23
ZAHĂR strigă în locuință: Dragă, ai împachetat tot? Acuși ne pleacă avionul/mașina! Taxiul ne așteaptă
deja jos! Lui Heló Nu vă supărați,dar am timpul măsurat.
CLAUDIA voce: Nici nu știu ce unde-i!
ZAHĂR: Vin! Nici eu!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Groaznic cum/că uit totul.
ZAHĂR aparteu:Nu mă păcălești.Nu mă trădez eu.
Răsari(tu) cu întrebările tale încrucișate/încurcătoare,zână minunată.
SERGENT-MAJOR HELÓ scoate un notes
ZAHĂR: Aveți și notes?

38
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce-am vrut să spun?
ZAHĂR: Pancreas.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Cum adică, pancreas?
ZAHĂR: Doar așa,mi-a trecut prin minte. Zahăr. Diabet. Avea diabet. Avea boala națională/populară.
Notați și asta. Cancer de sânge. Cancer de sân. Notați și asta. Acidifierea albuminelor. Avea miocardie.
SERGENT-MAJOR HELÓ scrie în notes: Momentan,vă ridic datele.
ZAHĂR: De ce,au căzut undeva? Nu râdeți?
SERGENT-MAJOR HELÓ scrie: Deci, Olajos.
ZAHĂR: Alajos..
SERGENT-MAJOR HELÓ: Născut...
ZAHĂR: nouă sute patruzeci ... nu, treizeci... vreau să spun în douăzeci și opt...
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nu știți când v-ați născut? Deosebit de interesant. scrie
ZAHĂR: Alzheimer. Cerebromielitis. Piatră de pipi la creier. Apoplexia.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Aha.scrie
ZAHĂR: Cu ics,domnul meu,cu ics.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Înțeleg.
ZAHĂR aparteu: Ce-i, ai prins o urmă? Mă,vrabie,mă! Te bășesc eu!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Nenea se ține bine. Dacă mă gândesc bine,aveți aproape nouăzeci de ani.
ZAHĂR: Ei, se străduiește omul. Fac sport. Mă-nghiontesc. Exerciții la inele. Lumânarea. Foarfeca.
Degetarul. Stau în cap. Furnicături ventrale. aparteu Așa m-aș furnica de aicea! Ce dracu’ mai caut eu aici?
lui Heló În unele zile, câte un mic maraton, fotbal cu amicii, rostogolim câteva beri, apoi, direcția terenul
de tenis, apoi bowling, noaptea fac scrimă, diminețile fac tir/trag la țintă. Ce/despre ce/ nu v-am spus
(încă)?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ia stați puțin,ce voiam să întreb? Cade pe gânduri. Dacă totul e adevărat/așa
cum se spune,dumneata ai descoperit cadavrul,nu-i așa?
ZAHĂR: Tot/în fine/ am ajuns și la cadavru. Da,eu l-am descoperit,da nu ca Columb America,doar am
trecut dincolo și am sunat rămășițele pământești ale lui Zahăr Jenő. Săracul.Nu mai trăia și între timp,era
mort de tot.Nu spunea nimic,nu se mișca,nici nu s-a uitat la mine.Deși Jenő merita mai mult,mult mai mult
(bine).După o viață în care a robotit și a muncit pe rupte. O minte chinuită/stresată,dincolo chiar și de
periferia unei cariere de sacrificiu.În linie dreaptă înaintea pensiei/pe ultima sută de metri...Ah,dacă ați
ști,domnule sergent-major cât de multilateral a fost Jancsi. El era Paganiniul ministerului agriculturii.Lucra

39
deodată cu șapte acte/hârtii,ca Napoleon.Șmecher ca Orfeus.Credincios/loial precum Hitler.Rezistent ca
vântul siberian.Laș precum Hamlet și nefericit ca Tristan. Nu mai cresc din ăștia în orice tufiș,în ziua de
azi,domnule sergent-major.Am omis,oare,ceva?Gelos ca Otello. Semeț ca Cesar.Sensibil ca Cleopatra.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Ce voiam să întreb? Ați fost prieteni?
ZAHĂR: Hahh și încă ce prieteni! Cei mai buni prieteni! Prieteni la bine și la rău.Prieteni prin foc și apă.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Iar am vrut să întreb ceva. Vai,îmi stătea pe limbă!
ZAHĂR: Dar repede.Întrerupeți-mă liniștit.Nu vă lăsați zăpăcit/bulversat,domnule sergent-major!
SERGENT-MAJOR HELÓ: Am găsit/mi-am amintit! Am găsit/mi-am amintit!
ZAHĂR: Scoate vorbele.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Și cum e posibil ca,timp de trei zile să nu observați că, în apartamentul vecin
putrezește un cadavru în descompunere. Hm? Hm? Hm?
ZAHĂR: Nu stăteam mereu unul în gâtul/cârca celuilal, nu ne sugeam reciproc sângele, nu ne împovăram
cu problemele personale, nu ne fâțâiam-bâțâiam, nu(ne) puneam întrebări inutile, n-am fost niciodată
camarazi de cafenea,n-am luptat, umăr la umăr, la Corvin sau în cotul Donului, n-am înființat nici o
asociație, partid sau club/societate/ al femeilor,nu ne-am împrumutat bani,femei,răzătoare pentru
cașcaval,n-am jucat toto (loto unguresc)cu un bilet colectiv,n-am băut până să cădem sub masă, asta a fost,
vă rog,o adevărată prietenie masculină / între bărbați:în esența ei, avară de cuvinte. Un cuvânt nu ne
spuneam. Adică, ce și-ar fi putut spune, unul altuia, un Olajos și un Zahăr? Eu sunt Olajos, iar el,
Zahăr.Atâta ajunge,nu?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Asta a sunat foarte convingător.Atunci, eu plec. Cred că am reușit să lămurim
totul. La revedere. (Pleacă, apoi revine) Interesant e, că la aeroport nu știau nimic de vreo rezervare pe
numele de Olajos.
ZAHĂR: Adevărat?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Și cum, în ciuda celor care vă fac în ciudă, nu vă așteaptă în stradă nici un
taxi.
ZAHĂR: Zău?
SERGENT-MAJOR HELÓ: Spuneam doar.
ZAHĂR: Aha.
SERGENT-MAJOR HELÓ: Dar nu leg câinele de ceasul de la mână, în definitiv, nu ține de mine/nu mă
privește. (iese)
ZAHĂR: Ei, acum chiar că trebuie să dispar/s-o-ntind urgent.

40
SCENA 24
CLAUDIA vine,cu o cană cu ceai: Mă Jenő.
ZAHĂR: Alajos.
CLAUDIA: Alajos. Zahărul ăsta are un gust tare ciudat.
ZAHĂR: Auzi,să nu-ncepi iarăși cu zahariselile.
CLAUDIA: Ai spus că-ți place cu mult zahăr.
ZAHĂR: De-acum, nu mai pronunțăm cuvântul zahăr, e limpede? Spune sare în locul lui.
CLAUDIA: Tu ai spus că-ți place cu multă sare.
ZAHĂR: Cafea sărată,cine a mai auzit asemenea tâmpenie!
CLAUDIA: Tu ai spus-o!
ZAHĂR: Eu?
CLAUDIA: Că să spun sare în loc de zahăr.
ZAHĂR: Adevărat? Să fi spus o asemenea prostie?
CLAUDIA: Atâta din asta am pus în cafea și tot nu e dulce. Scoate o pungă mică din nylon, în care este un
praf alb.
ZAHĂR ia punguța,se uită la praful alb,îl pipăie,îl gustă: Uimitor!. Unde ai găsit-o?
CLAUDIA: În zaharniță.În cămară.Mai e destul.M-am gândit că bătrânul s-a aprovizionat pentru al treilea
război mondial.
ZAHĂR se lovește peste frunte: Incredibil. Încep să înțeleg. În zaharniță.Cele trei sute lunare. Boul ăla care
tot venea și pleca și păzea casa scării. Ahh. Am trăit toată viața lângă o mină de aur. Și n-am văzut/observat
nimic. Ce mai banner/publicitar/. Prinț și cerșetor. Miliardele cusute în saltea. Pensionarul rege al heroinei.
CLAUDIA: Ce-i?
ZAHĂR: Știi tu ce e asta?
CLAUDIA: Ce?
ZAHĂR: Nu întreba nimic, tu femeie de serviciu, ci doar gândește-te cum să dispari foarte repede. Și eu o
să dispar foarte repede. La revedere/pa,lume. Umblăm cu curaj în întuneric/în noapte,cu /împreună/păziți
de nouă bodyguarzi ucrainieni, iar treburile murdare le rezolvă/le vor rezolva arabii sau asiaticii/cei cu
ochii oblici. Eu voi fi împăratul nopții. Baronul drogurilor voi fi. Spre praful alb.
Ce marfă proaspătă, de prim rang, ce (mai) material andaluz, ce marfă/drog afgan țeapănă. Csisztüj! Clean!
Pur! Rein! Vom fi bogați, auzi, Claudia? Acum chiar că vom fi putred de bogați. Sau cadavre, pe fundul

41
Drava, de gât cu un lest de șaizeci de kile. Ora:nouă șaptezeci și patru. Vreau să spun că avem minus zece
minute ca s-o-ntindem/să dispărem. Înainte de asta,însă,un pic de suri-muri,ei?
CLAUDIA: Suri-muri?
ZAHĂR:Ne-ar ajuta să trecem de greu.
CLAUDIA: Dacă mă tragi în piept,te lichidez,futui.
ZAHĂR: Asta/așa da!Ce stil dur de interlopă, Claudia! Ține-o tot așa! Dar îți spun ceva: dacă mă omoară
odată sau de mai multe ori, nu contează/cui îi pasă! Știi tu cât valorează praful ăsta alb, fără gust, din mâna
mea neamestecat?
CLAUDIA: Despre ce vorbești?
ZAHĂR: Acum ai nevoie de minte/trebuie să fii deștept!Iad sau rai,ți se deschid înainte la fel! Suntem
amândoi într-un căcat mare și miraculos, micuțul meu butoi cu maioneză.
CLAUDIA: Eu nu sunt în nimic.
ZAHĂR: Ba ești și tu în rahat, sweet hart. Da’ asta nu-i o problemă așa de mare. Asemenea răsturnări de
situație te inspiră, sweet hart. Na, mișcă, sweet hart. Asta dacă nu vrei ca, după viol, să atârni cu capul în
jos, agățată de un lanț legat în tavan, goală pușcă, deasupra unui butoi cu păcură arzândă, undeva, într-un
depozit din tablă, aflat într-o periferie, în timp ce, de ochiul tău verde se apropie o mașină de găurit de zece
milimetri, atunci, mișcă, sweet hart, precum păduchii. Acum, voi fi radical. O împinge: Asta a fost pe
ungurește, sweet hart!
Claudia nu înțelege nimic. Ies amândoi.Întuneric.

SCENA 25
(Intră Gaz, locotenent-colone de poliție.)
GÁZ: E gaz (expresie: „ să bagi mare”, „viteză”). Sunt Gaz. Gaz, locotenent-colonel în poliție. Aicea e,
deci, locuința lui Zahăr Jenő. Trebuie să mă asigur că hârtiile compro- -mițătoare nu vor cădea în mâna
altcuiva. Firele căde -rii duc foarte departe, până la urmă, se dizolvă tot aparatul de stat. Țara va
suferi/trage consecințele. Prezența mea (aici), deci, e o problemă națională/de stat. Trebuie să distrug
dovezi. Am pregătit deja dist- -rugătorul de documente, angajatul meu deosebit și de încredere, sergentul-
major Helo e pe urmele fierbinți. Numai să nu se ardă. Domnul secretar de stat, Koncz, a întocmit un plan
de luptă deosebit de precis. Kálmán cel profund. Kálmán cel atent la toate. Ăsta e Preakálmánul. Dar
trebuie să fiu atent, poate vrea doar să mă șicaneze. Dublu. Triplu. Dacă mă zgândură doar Kálmán. Acest
cameleon-Kálmán. Până la urmă, eșuez eu. Ar fi în stare. Balog! Sergent- -ul Balog vine rapid. Mai încet

42
nu poți veni, Balog? Condiția (fizică a) poliției e neadecvată, Balog. Dacă trei etaje te termină așa, atunci
cine o să scoată bășinile din infractorul maghiar, omule? Înfrângere pe spatele/spinarea înfrângerii/pe toată
linia, Balog. Raportul, vă rog..
BALOG:Raportez domnului locotenent-colonel .
GAZ:Omule, despre ce să-mi raportezi, dacă încă nu ai primit nici o însărcinare de la mine?
BALOG:Raportez, nu știu, domnule locotenent-colonel.
GAZ:Deci, raportezi că nu ai ce raporta, Balog?
BALOG: Raportez,asta înseamnă..
GAZ: Ei,ăsta a fost un răspuns de zece puncte,felicitări.Sarcina,de acum:îl urmărești pe sergentul-major și-
mi dai raportul,din oră în oră,despre mișcările lui.
BALOG: Da,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Liber.
BALOG: Da,domnule locotenent-colonel. ar porni (dă să plece)
GAZ: Unde mergi?
BALOG: Unde merg?
GAZ: Nici nu te miri de ordin, Balog?
BALOG: Raportez, domnule locotenent-colonel,nu mă mir.
GAZ: Poate știi deja ceva?
BALOG: Raportez,(că)nu știu nimic.
GAZ: Poate bănuiești ceva, Balog?
BALOG: Eu nu bănuiesc nimic.
GAZ: Și totuși,nu te miri?
BALOG: Raportez,mă străduiesc să îndeplinesc ordinul,cu toate puterile mele.
GAZ: În regulă, Balog.Se prea poate ca cele mai bune calități ale dumitale să nu ajungă pentru îndeplinirea
ordinului,totuși,nu e ordin acesta ci,mai degrabă,o cercetare confidențială mai deosebită/specială,care nu
are și nu poate avea nici o urmă pe hârtie. Sper că sesizezi fina distincție,deosebirea sensibilă,de
nuanță,între cele două acțiuni.Această însărcinare nu înseamnă că, începând de acum,abandonezi urmărirea
infractorilor,asta nu înseamnă decât că vei fi de două ori mai atent.E limpede, Balog?
BALOG: Da,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Un ochi la infractori,altul la coleg.
BALOG: Da, domnule locotenent-colonel.

43
GAZ: Sper că nu ai deviație de ax la ochi?
BALOG: N-am,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Totodată,discreție totală.
BALOG: Da,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Nu vreau ca gunoaiele de ziare/de scandal să scrie despre faptul că poliția maghiară e pe urmele
poliției maghiare.
BALOG:Am înțeles,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Esențial e ca eu să știu ce face sergentul-major Heló, mit mond Heló, ce gândește sergentul-major
Heló.
BALOG:Am înțeles,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Mai ales ultimul m-ar interesa.
BALOG: Am înțeles,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Ai vreo idee, Balog,cum să-i iscodești gândurile lui Heló?
BALOG: N-am, domnule locotenent-colonel. Eventual, îl întreb pe el.
GAZ: În regulă, Balog, descoase-l, dar să nu crezi un cuvânt (din ce zice).
BALOG: Am înțeles,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Trebuie să recunosc,te invidiez de-a dreptul. Dumneata umbli pe niște culmi atât de rare, unde eu nu
am ajuns niciodată. Eu, în locul dumitale, nu aș înțelege această situație. Înțelegi?
BALOG: Înțeleg,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Înțelegi că nu înțelegi?
BALOG: Înțeleg,domnule locotenent-colonel.
GAZ: Dumneata ai înțelepciunea unui Budha , Balog.
BALOG: Mulțumesc, domnule locotenent-colonel.
GAZ: Înțelegi și nu înțelegi.
BALOG: Mai degrabă, ultima, domnule locotenent-colonel.
GAZ: Nu strica imaginea minunată pe care mi-am creionat-o despre dumneata, Balog. Poți pleca, Balog.
BALOG: Da,domnule locotenent-colonel. Iese.
GAZ: Ce băiat cumsecade, cinstit e ăsta. Adică, fată. Cred că pot să am încredere în el. De altfel, cine poate
ști/cine știe? Nu strică puțină prudență. Sergentul-major Helo ar putea fi omul infiltrat al lui Koncz. E
drept, se poate și ca, în același timp Balog să fie omul infiltrat/sub acoperire al lui Helo. Și ca și eu să fiu
omul sub acoperire al altcuiva. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc (la asta). Și acum, intru în locuința lui

44
Zahăr Jenő. Dau jos sigiliul oficial de pe ușă și forțez ușa, atât de minunat și neobservat, cum n-a mai văzut
criminalistica ceva atât de frumos. Dacă presupusele hârtii compromițătoare sunt aici și știau și alții despre
victima, cine a murit din cauza naturala... mai devreme sau mai târziu, cineva trebuie să vină după hârtiile
compromițătoare. Să spunem că asta este schița primei mele teorii. Stăm la pândă. Dacă există (un)
complice, o să apară (el) și complicele mă va conduce la dovezi. Așa de simplu e! Dacă nu există complice
sau, eventual, eu sunt complicele, căci nu e voie să eliminăm nimic/nici o variantă/posibilitate, atunci nu
(mai) vine/apare sau vin/apar eu. Eu nu pot veni, căci sunt deja aici. Cu această logică de fier am dovedit că
eu sunt complicele. Groaznic.Fiecare simț se opune acestei presupuneri. Acest gând mă umple de
amărăciune. Dar dacă e totul doar (o) presupunere? O ipoteză științifică, care trebuie dovedită? Evrika!
Trăiesc din nou!
(Forțează ușa lui Zahăr și intră în locuința goală.)

SCENA 26
(Zahăr vine cu două valise grele, în spatele lui, Claudia.)
ZAHĂR:Inimioară, ne întâlnim la gară, pe peronul porniri, la casa de bilete.
CLAUDIA: Și cum o să te recunosc?
ZAHĂR: O să am la mine o „libertatea poporului”.
CLAUDIA: Pfui,ce mai gunoi de ziar,o glumă de foiță comunistă!
ZAHĂR: Bine,atunci,o „Apărarea națiunii”.Esențial e să mă urmezi fără să atragi atenția. Problemele /
întrebările legate de concepția despre lume,le vom rezolva mai târziu,steluța mea înflorată.Într-o
căsătorie,oricum,cu adevărat importantă e armonia sexuală. În prezent,nu trebuie să ne preocupe decât
realizarea imaculată /impecabilă a evadării noastre.
CLAUDIA: Bine,dar la care gară?
ZAHĂR aparte: Ce rafinată. S-a prins că nu i-am spus. Claudiei. La ori -care. E așa de important? Acum,
intru pentru o clipă la decedatul Zahăr. Acolo e locul ideal pentru cele șa- -se kile de heroină pură. Cine
dracu’ să le caute la un mort? Tu, până atunci, stai de pază. Dacă vine cineva, fluieri.
CLAUDIA: Nu știu să fluier.
ZAHĂR: Atunci, învață. Poți începe de acum .
(Claudia strange buzele, încearcă să fluiere, dar nu reușește. Când Zahăr scoate cheile și vrea să le bage
în broască, în fundal, apar cei Doi Gangster. Al 2 lea Gangter o apucă pe Claudia, îi astupă gura; Claudia
încearcă, în zadar să se elibereze din strânsoare. Vine sergentul-major Helo, o vreme se uită cum Zahăr se

45
chinuie cu încuietoarea, nu simte scena din fundal. Nici Zahăr. )
SERGENT-MAJOR HELO: Helo, Mister, aveți un minut?
ZAHĂR: Helo, Helo.Și o mie pentru dumneata. Către Claudia,fără să se uite la ea: Ți-am spus să fluieri!
Claudia încearcă să răspundă,dar mâna de fier de pe gura ei o împiedică.
SERGENT-MAJOR HELO: Văd că plecați deja.
ZAHĂR: A, nu, îmi plimb doar puțin valizele.Înainte de călătorie sunt așa de agitate/emoționate, nu vreau
să le apuce amocul pe avion.
SERGENT-MAJOR HELO:Înțeleaptă precauțiune.
ZAHĂR: Scumpe valizuțe din piele de porc,de rasă pură.
SERGENT-MAJOR HELO:Se spune că corciturile sunt mai deștepte.
ZAHĂR: Domnule sergent-major, astea(de aici) sunt așa niște prostuțe scumpe, poate să înebunească omul
de dragul prostiei lor. Sunt aproape la fel de tâmpite ca dumneata. Asta e o trăsătură lăudabilă în sine.
SERGENT-MAJOR HELO: Cum ,în mine? Zău, sunteți foarte/deosebit de amabil.
Stau. În fine, Claudia reușește să fluiere odată. Helo se trezește din visare, dar tot n-o vede, încă, pe
Claudia.
SERGENT-MAJOR HELO: Asta ce-a fost?
ZAHĂR:Ce?
SERGENT-MAJOR HELO: Cineva a fluierat.
ZAHĂR: Mi-a sunat/clincănit doar urechea.
SERGENT-MAJOR HELO: Aha, așa deci.
ZAHĂR: Obișnuiește să sune foarte tare. (Stau)
SERGENT-MAJOR HELO: Ei,atunci nu vă mai rețin.
ZAHĂR: Nici o problemă/nimicuri, în definitiv, am timp.
SERGENT-MAJOR HELO: Zău?Vorbiți serios?
ZAHĂR: Nu intrăm la mine? Înghițim câteva (pahare de )lichioruri de ouă și imediat, lumea capătă altă
culoare.
SERGENT-MAJOR HELO: Nu știu (ce să zic)/știu și eu... (Pauză lungă, semnificativă. În fundal, cei doi
oameni se luptă în continuare. Lui Helo îi sună telefonul. O clipă. În telefon) Alo, aici Helo. Da,domnule
locotenent-colonel. Sunt la locul faptei, domnule locotenent-colonel. Am vorbit deja cu el, domnule
locotenent-colonel. Asta o s-o lămurim, domnule locotenent-colonel. Am înțeles, domnule locotenent-
colonel. Așa va fi, domnule locotenent-colonel. Da, domnule locotenent-colonel. Dacă au telefonat? De la

46
minister? Adevărat/așa? Și de la procuratură? O.Înțeleg, domnule locotenent-colonel, cea mai mare
discreție posibilă. E deja în ziarele de seară? Înțeleg, domnule locotenent-colonel. Derbedei, domnule
locotenent-colonel. Gangsteri, domnule locotenent-colonel.Criminali/ucigași cu diplomă, domnule
locotenent-colonel. Câini în lanț, domnule locotenent-colonel. Lacheii imperialismului, domnule
locotenent-colonel. Am luat, domnule locotenent-colonel. La reauzire. Am înțeles, domnule locotenent-
colonel. Închide. Ce voiam să spun? Unde eram?
ZAHĂR: Domnul locotenent-colonel?
SERGENT-MAJOR HELO: Ce-i cu el?
ZAHĂR: Vine aici?
SERGENT-MAJOR HELO: Vă rog?
ZAHĂR: Nimic.
SERGENT-MAJOR HELO: Ce nimic?
ZAHĂR: Nimic nu e nimic.
SERGENT-MAJOR HELO: Ce-ați vrut cu locotenent-colonelul?
ZAHĂR: Nimic. Vine încoace?
SERGENT-MAJOR HELO: Cine?
ZAHĂR: Locotenent-colonelul.
SERGENT-MAJOR HELO: Credeți? N-aș crede. Atunci, eu plec. La revedere. Pornește.
ZAHĂR: Cred că ne putem lua un rămas bun sentimental, Helo.
SERGENT-MAJOR HELO: Hello. Pornește, se oprește, se întoarce: Mi-am amintit.
ZAHĂR: Dumneata exagerezi.
SERGENT-MAJOR HELO: Deși e puțin neregulamentar dar vom intra amândoi în căminul răposatului.
Putem face (măcar) atât în in -teresul anchetei. Dumneata, ca descoperitor -ul cadavrului.
ZAHĂR: Cum acolo?
SERGENT-MAJOR HELO: Cum unde?
ZAHĂR: Adică, la Zahăr?
SERGENT-MAJOR HELO: Da.
ZAHĂR: Nu-mi place să tulbur somnul morților.
SERGENT-MAJOR HELO: Ce frumos ați spus-o. Da’ dacă tot aveți cheia ...
ZAHĂR:Ce cheie?
SERGENT-MAJOR HELO: De la locuință.

47
ZAHĂR: Cheia de la locuință?
SERGENT-MAJOR HELO: Din mână.
ZAHĂR: A, în mâna mea. Se uită: Phii, într-adevăr! Aicea-i cheia! Credeți că se potrivește? Ce chestie! Păi
asta cum a ajuns la mine?
SERGENT-MAJOR HELO: Îmi deschideți?
ZAHĂR: Păi, dacă /insistați atâta. Îi vine ceva în minte: Nu sărim până la mine, la o cafea?
SERGENT-MAJOR HELO: La o cafea?
ZAHĂR:
Prietene, ați observat că cafea citit invers e aefac? Spune prietene, cu ce te-aș putea convinge?

SCENA 27
(Din fundal, se aude din nou strigătul Claudiei: se impinge cu Primul Gangster. Toți trei se întorc într-
acolo.)
SERGENT-MAJOR HELO: Scuzați,e voie să întreb ce se petrece aici?
ZAHĂR: Claudia, nu te lăsa! Lovește-l la boașe!
SERGENT-MAJOR HELO: Aș putea ști, domnilor, care e obiectul certei/conflict ului?
1 GANGSTER MAGHIAR: Îl vreau pe Olajos! Dacă nu mi-l găsiți într-o oră,o să tai gâtul ridat al găinii
ăsteia bătrâne.
CLAUDIA: Găină bătrână e mătușă-ta.
SERGENT-MAJOR HELO către primul gangster: Înainte ca această discuție de principiu să degenerez- -e
total, v-aș putea ruga, stimate domn, să le spuneți oamenilor să-i dea drumul stimatei doamne pe care, poate
că o strâng puțintel cam tare? Asta face rău circulației sanguine a doamnei și, până la urmă, își pierde
cunoștiința.
1 GANGSTER MAGHIAR către al 2 lea Gangster, despre Claudia: Preia-o. (Cei doi gangster o preiau pe
Claudia.)(Claudiei) Nu te mai zbate atât, cloșcă, așa nu se poate lucra.
CLAUDIA: Dați-mi drumul!
2 GANGSTER MAGHIAR: Mă, asta zgârie.
1 GANGSTER MAGHIAR:
Când ți-ai ros unghiile ultima dată?
CLAUDIA:
I-ați mâinile de pe mine, mă, scursură! (Se luptă.)

48
SERGENT-MAJOR HELO: Într-adevăr, domnilor, ce-ar fi să-i dați drumul?
2 GANGSTER MAGHIAR îl întreabă pe Primul Gangster: Să-i rup gâtul?
1 GANGSTER MAGHIAR: Hallo. În 48 de ore executăm ostaticul, hallo.Urmăriți Al-Djazeera.Hallo.
SERGENT-MAJOR HELO: Helo.
1 GANGSTER MAGHIAR: Nu fii încrezut. N-am jefuit împreună bănci. Hallo.
SERGENT-MAJOR HELO: Domnilor,consider că,până acum,în linii mari,am respectat regulamentul de
serviciu.Poate că susțineți că am folosit/făcut uz de bastonul meu de cauciuc? Poate m-ați surprins folosind
fără motiv armamentul (din dotare)?
1 GANGSTER MAGHIAR: Îmi stă mintea în loc! Vă dau o oră!Îl vreu pe Olajos!
2 GANGSTER MAGHIAR: Să-i frâng/rup gâtul?
1 GANGSTER MAGHIAR: Îți spun eu (când)..
SERGENT-MAJOR HELO: Doar atât?
1 GANGSTER MAGHIAR: Nouă ne trebuie Olajos.
SERGENT-MAJOR HELO:Cererea vă este extrem de ușor de îndeplinit,stimate domn.Respectivul domn
stă chiar în fața dumneavoastră.
1 GANGSTER MAGHIAR: Unde? Hallo.
SERGENT-MAJOR HELO: Aici.
1 GANGSTER MAGHIAR: Nu-l văd, hallo.
SERGENT-MAJOR HELO: Nu-l cunoașteți personal?
1 GANGSTER MAGHIAR: Adică eu? Pe narcomanul ăla bătrân? Și încă cum! Hallo! (Zahăr se ascunde
în spatele lui Helo.)
SERGENT-MAJOR HELO: Pășește în față cu curaj, dragă prietene. Eu te apăr.
ZAHĂR: Pot să-mi închipui. (Către Primul Gangster) Eu sunt Olajos.
1 GANGSTER MAGHIAR: Această bășină de cal? Bătrânul narcoman era cineva, dar ăsta? Ăsta a fost
deja de două ori aici, da’ niciodată nu era Olajos. Hallo.
SERGENT-MAJOR HELO: Ei, nu ne încurcăm noi în dispute estetice. Ce doriți de la respectivul pe care îl
căutați?
1 GANGSTER MAGHIAR: Asta o discut cu el, strict între patru ochi. Deși, mai degrabă l-aș elimina.
Hallo.
SERGENT-MAJOR HELO:Într-adevăr,asta aveți de gând,domnule?
1 GANGSTER MAGHIAR: Mi-e teamă că am o bănuială. Și acu’,ce-o să fie/faci, mă arestezi? Hallo.

49
SERGENT-MAJOR HELO: Da’ de unde, de ce v-aș aresta? Noi doar vorbim. Trăim într-un stat de
drept.Orice ar însemna acest cuvânt.
ZAHĂR: Ei, stimate domnule gangster, eu sunt sus-numitul Olajos. Și n-am habar ce vreți de la mine..
1 GANGSTER MAGHIAR: Na, eu n-am timp să mă distrez cu onorata adunare. Sau mi-l aduceți în zece
minute pe nășicul ăla păduchis de josefvaros sau îi vărs sângele dovleacului ăsta uscat. Va suferi mult, căci
îi tai gâtul încet. Hallo. (Cei doi gangsteri o trag pe Claudia în locuința lui Olajos.)
SERGENT-MAJOR HELO:
Se pare că nu toate merg conform planului. Cred că e timpul să-l informez despre evoluția lucrurilor pe
domnul locotenent-colonel.
1 GANGSTER MAGHIAR iese: Dacă primesc marfa / materialul, nici nu mai sunt aici. Sau mălaiul/marfa,
sau ruppo/banii. Sute de mii proaspeți și crocanți. Jos, să mă aștepte o salvare cu sirena pornită. Mă va duce
la aeroport. Apoi, direcția: Kazahstan.
CLAUDIA dinăuntru: Alajos, ajută-mă!
1 GANGSTER MAGHIAR: Unde-i Alajos ăla, după care chițăia femela asta?
ZAHĂR: Aici sunt.
1 GANGSTER MAGHIAR:
Prietenarule, lasă glumele tale tâmpite. Despre asta am mai vorbit. Hallo. (iese)
SERGENT-MAJOR HELO în telefon: Domnule locotenent-colonel. Avem o situație. Înțeleg.
(către ceilalți) Domnul locotenent-colonel va fi imediat aici. (Și într-adevăr, domnul locotenent-colonel
iese din locuința lui Zahăr.)

SCENA 28
SERGENT-MAJOR HELO șocat că este deja acolo: Domnule locotenent-colonel!
GAZ monologa: Nu-s hârtiile/actele. Mare bai. Koncz mă va beli (joc de cuvinte legat de nume). Trebuie
să inventez ceva. Clipa asta mă va ridica în slăvi sau mă va impinge în adâncuri/mocirlă. Am răscolit
locuința, dar nicăieri, nimic. Nu putea să ducă cu el secretul în mormânt.
(se întoarce pe călcâie.) Ce-i aici?
2 GANGSTER MAGHIAR înăuntru: Dacă nu ne îndepliniți toate cererile, o lichidăm pe femeie.
ZAHĂR strigă: Liniștește-te,dragă,te urmez și eu curând,draga mea!
GAZ: O mică și zemoasă/gustoasă luare de ostatici? Vom fi/apărea la știri?
SERGENT-MAJOR HELO: Chestia e mai complicată sexual,domnule locotenent-colonel.

50
GAZ: Nu mă educa, Heló.Ce pretind răpitorii?
SERGENT-MAJOR HELO: Vor să vorbească cu Olajos.Dacă înțeleg bine,miza sunt două kile jumate de
heroină,opt sute de mii în euro.
GAZ: Nu-i rău,nu-i rău. Și,ați văzut materialul/marfa?
SERGENT-MAJOR HELO: După mine,i-a iritat faptul că încărcătura nu-i.
GAZ: Înțeleg. Și-l învinuie pe Olajos.
SERGENT-MAJOR HELO: Așa se pare.Și nu degeaba/și pe drept.
GAZ: Păi,atunci,discutați cu el.
SERGENT-MAJOR HELO: Da’ nu e dispus/nu vrea.
GAZ: Asta n-o mai înțeleg.Vreți să vorbiți cu el,dar el nu-i dispus/nu vrea?Unde-i Olajos ăla?
SERGENT-MAJOR HELO: Aicea stă,în fața dumneavoastră, domnule locotenent-colonel.
GAZ: Ăsta? Ăsta-i Olajos? Așa arată un cărăuș de cocaină?
ZAHĂR:Eu sunt un mic pensionar cumsecade,încărunțit,vă rog.
GAZ: Păi, vorbiți între voi/unul cu altul. Discursul,dialogul sunt cele mai importante. Dialogul. Pe
parcursul căruia, ambele părți se străduiesc să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt. Poftim. Unde a
rămas transportul de heroină, unde ar fi trebuit predat, care e valoarea lui,poftim. Trebuie să vă spun eu
totul?
2 GANGSTER MAGHIAR: Da’ ăsta nu e el!
ZAHĂR: Eu sunt eu.Și nu știu (nimic) despre heroină. Și nici despre altceva. Nu știu despre absolut nimic.
SERGENT-MAJOR HELO: Cam așa stăm acum, domnule locotenent-colonel.
GAZ: Grozav,grozav. Atunci,să punem pentru o clipă deoparte dosarul Zahăr și să rezolvăm acest mic caz
de răpire-furt de stupefiante. Să sperăm că nu va curge mai mult sânge.
2 GANGSTER MAGHIAR: Nu mai aveți decât patru minute ca să ni-l dați pe Olajos,cu tot ce are la el/cu
marfa. Gâtul femeii va fi tăiat vertical. După aia,o tăiem bucăți și,într-un sac albastru,de plastic, o punem
pe trenul de Budapest-Nyíregyháza. Cam așa de simplu. Pe urmă,adunați/reasamblați (voi) bucățile.
CLAUDIA glas: Jenő, ajută-mă!
SERGENT-MAJOR HELO: Strigă după mort. Ce interesant! (strigă spre interior) Jenő a murit! Nu vă
amintiți?
CLAUDIA: Jenő, vai, Jenő!
2 GANGSTER MAGHIAR: Am minat casa.
GAZ se luminează: Înțeleg. Bombă cu telecomandă?

51
2 GANGSTER MAGHIAR: De ce, la care v-ați gândit?
GAZ: În pivniță?
2 GANGSTER MAGHIAR: Și.
GAZ: O țigară/trabuc bună? (Îl servește pe gangster)
2 GANGSTER MAGHIAR: Regret, domnule locotenent-colonel, dar eu nu aprind decât după ce mă cac și
azi încă nu m-am căcat.
GAZ: Perfect logic. Eu a trebuit s-o aprind. Altminteri,nu pot să gândesc. (aprinde țigara) Cred că e
timpul, să tăiem nodul ăsta gordian.
2 GANGSTER MAGHIAR: Îl tăiem noi și fără dumneata. Mai au două minute și jumătate.
CLAUDIA dinăuntru: Jenő trăiește!!!
SERGENT-MAJOR HELO: Aha. Ăsta-i delirul rezultat din stresul gradat.Crede că Jenő a înviat,precum
domnul nostru, Iisus. (strigă spre locuință) Continuă,femeie:de unde crezi că Jenő trăiește?
ZAHĂR: E mult mai bine așa, decât să mori în pat, printre perne!
CLAUDIA: Olajos Alajos a murit, Jenő trăiește!
1 GANGSTER MAGHIAR: Gura odată, sau îți tai gâtul, tu curvo.
ZAHĂR: Taie-i-l odată, acum eu vă rog/cer asta.
CLAUDIA: Zahăr Jenő, Zahăr Jenő, de ce m-ai părăsit?
ZAHĂR primului gangster: Ce tot trageți de timp! Pe ea! Belește-o!
CLAUDIA strigă dinăuntru: Îmi fac rău!!! Ajutor! Asta a durut!!!
1 GANGSTER MAGHIAR: Ce-ai făcut,mă,animalule?
2 GANGSTER MAGHIAR: Nu i-am tăiat decât urechea.
CLAUDIA: Vai,vai mie!! Heroina nu e la mine!
GAZ lui Heló: Are niște mijloace cam radicale ca să scoată de la femeie unde-i marfa.
SERGENT-MAJOR HELO: Uneori nu (mai) ajută decât hotărârea/determinarea.
1 GANGSTER MAGHIAR iese din locuință: Scuze,dar ostaticul a murit/decedat. Posibil s-o fi terminat o
criză de inimă.
2 GANGSTER MAGHIAR iese din locuință: Deși n-am încercat decât să-i tai degetul mic.
1 GANGSTER MAGHIAR: A fost foarte isterică,sărăcuța.
2 GANGSTER MAGHIAR: Ăștia de acum nu suportă sângele.
SERGENT-MAJOR HELO: Da,sunt și din aceia care nu suportă șifoneala. Pentru unii, chiar și numai
situația ostaticilor e prea dramatică. Deși, în asemenea situații,nu strică să-ți păstrezi sângele rece.

52
1 GANGSTER MAGHIAR: Asta nu schimbă cu nimic faptul că vom arunca casa în aer, dacă Olajos nu
apare, în același timp în carne și oase,cât și simbolic,în cinci minute,adică,imediat.Deplasarea!
2 GANGSTER MAGHIAR: Mergem,șefu’?
1 GANGSTER MAGHIAR: Tehnica asta a degetelui mic nu e prea bună/grozavă/nu mă dă pe spate..
2 GANGSTER MAGHIAR: Nu pot avea mereu la mine anestezic. Așa e de sâcâitor să le găsești vena.
1 GANGSTER MAGHIAR: Puteai s-o lovești înainte.La asta mai trebuie lucrat. Celorlalți: La
revedere,domnilor.
GAZ: Da’ numărul de mobil mi-l puteți da,stimate domn,să vă putem suna ,dacă sunt noi evoluții.
2 GANGSTER MAGHIAR: 06302619782.
GAZ: Mulțumesc. (Salvează numărul în mobil. Cei doi gangsteri ies.)
ZAHĂR: Acum ce stați, îi lăsați să scape? Domnilor, ce fel de țară e asta? Pot pleca liberi?
SERGENT-MAJOR HELO: După cum văd,asta e o situație patt.
ZAHĂR: Și după mine/asta-i și părerea mea. Să uităm unul de celălalt.Să uităm exemplele din
manual.Pa,tuturora.Pierd avionul.
(Înșfacă valizele. Atunci apare Koncz. Zahăr și Koncz se ciocnesc, practic,unul de celălalt)

SCENA 29
ZAHĂR: Bună ziua.
KONCZ: Bună ziua,domnule vecin. (Aparte, nu contează lungirea momentului, toată lumea înlemnește.)
Acum te am/te-am prins!A căzut în capcană animalul sălbatic. Totul e bine când se sfârșește cu bine. (Spre
spate) Balog!
BALOG sare: Prezent!
KONCZ: Nu-l lăsa să plece, încătușează-l pe nenorocit.
ZAHĂR: Dar vă rog! Ce stil e ăsta?
KONCZ șuieră doar către Zahăr: Crezi că nu știu cine ești?
ZAHĂR aparteu: M-a recunoscut!Știam(eu)!
KONCZ șuieră: Dă-mi înapoi actele!
ZAHĂR: Nu știu despre ce vorbiți, stimate domn.
KONCZ doar lui Zahăr: Încă poți să scapi,dacă-mi dai actele înapoi!
ZAHĂR aparte, lui Koncz: Nu ți le dau!
KONCZ: Tu ai vrut-o! (Cu glas ridicat) Colonele Gaz, prindeți-l pe acest ucigaș în serie. Avem motive să

53
presupunem că el l-a omorât pe Zahăr Jenö.
ZAHĂR: Cum (adică) eu? Cum (adică) eu?
KONCZ: Și că e implicat și în dispariția lui Olajos.
GAZ: O,asta e o ipoteză foarte plauzibilă,domnule secretar de stat.Și noi ne-am concentrat exact asupra
acestei păreri.În consecință,la el sunt hârtiile.
ZAHĂR: Nu știu despre ce vorbesc.
KONCZ lui Zahăr: Tu ține-o închisă. (Polițiștilor) Voi țineți-l bine...
ZAHĂR: Ajutor!
KONCZ: Nu înțelegi? Răspunde în fața martorilor. Cine ești dumneata?
ZAHĂR nu poate vorbi, își scutură intens capul
KONCZ:Ce încăpățânat! vedeți ce încăpățânat e?
ZAHĂR își scutură capul
KONCZ: Fotbalul maghiar e de căcat, recunosc. În schimb, pol- -oiștii noștri se împlinesc grozav. Inflația
e mare/rid- -icată, deși, după unii, nu e destul de mare. Merg mai departe. E îngrozitor de mare lipsa
administrației pu- -blice. Deși unii spun că, din cauza asta, economia ma -ghiară va fi cu atât mai viguros.
Spun mai mult: so- ția mă bâzâie de săptămâni întregi să-i cumpăr o unti -eră de nichel, de la Nyugati.
Deși, după mine, suntem mai fericiți fără untieră din nichel și clopot de păstrat brânza. Asta e convingerea
mea fermă. Ca să nu mai spun că satele îmbătrânesc și dispar. După unii, asta se pare că e o evoluție
încurajatoare, de asemenea o scădere, pe termen lung a populației. Mai puține guri, mai puține
probleme/gânduri. În ceea ce privește țiga -nii sau romii, cum vă place-se face deosebirea, din pă -cate nu
destul sau poate prea. După unii, încă ne pur -tăm prea bine cu ei și că se înmulțesc ca iepurii. Și iepurii se
înmulțesc ca iepurii. Ei, toate (astea) pot fi adevărate. Dar încă n-am pomenit ca un criminal de război să
ceară, mândru, un avocat, în loc să spargă capsula de cianură între dinți. Unde ai pus hârtiile săracului ucis,
Zahăr, mă criminal de război?!
ZAHĂR își scutură capul
KONCZ: Ah, mă îneacă plânsul dacă mă gândesc, în ce mod/fel nenorocit a dispărut Zahăr Jenő. Și
Olajos, straw man. Și alcoolica aia de menajeră, șantajată cu căsătoria și care ar fi meritat o soartă mai
bună. Mi se strânge inima. Și în ce mod nenorocit va dispărea Zahăr II. Jenő.
ZAHĂR își scutură capul .
KONCZ: Sau să vorbim despre agricultură? Vrea cineva să vorbească despre agricultură? Văd că nimeni.
Ei, atunci, să nu vorbim despre agricultură. Tic, zbiară la Zahăr: Dă-mi înapoi hârtiile!

54
GAZ: Cred că un mic electroșoc ar face bine auditoriului. Tace cu încăpățânare.
ZAHĂR își scutură capul, geme .
SERGENT-MAJOR HELO: Domnule locotenent-colonel, dați-mi voie să adaug că astea sunt metode de Ev
mediu.
GAZ: Nu uitați, Helo, că în Evul mediu nu exista curent. Hello.
SERGENT-MAJOR HELO: Asta-i adevărat.
GAZ: Caută o sursă de curent, Balog.
KONCZ: Domnilor, mi-a venit o idee mai bună. Lăsați-mă câte- -va minute, între patru ochi, cu acest
infractor înrăit.
GAZ: Manevră diplomatică? Război psihologic? Nu ți-e frică, Kálmán? Poate că ăsta e un extraterestru. Un
marțian. Un străin/alien. Cel care ia o formă foarte dubioasă devine ca mercurul lichid, sfârâie ca diavolul
sulfuros al iadului, şi încet încet, îţi elimină (vagy îndepărtează) măruintaiele, după care se îmbracă în
forma ta.
KONCZ: El pe a mea?
GAZ:Ca în filme.
KONCZ:Ți-ar plăcea?
GAZ: Fără îndoială, ar fi interesant de văzut.Vai, Kálmán, sper că nu ai înțeles greșit umorul meu
scânteietor. Acum am văzut un film suedezo-italian. Și acolo l-au legat strâns pe individ/tip. Exact așa i se
învârteau ochii în orbite. Apoi, a început să urle.
GAZ:Cam așa. (Polițiștii sar în spate, speriați.)
KONCZ:Deci, domnilor, aveți încredere în mine. Un secretar de stat luminat, nu se teme de extratereștri.
Deplasarea!

SCENA 30
KONCZ: Știu ce speri, Jenő.
ZAHĂR: Că voi avea aer?
KONCZ:Că ăștia sunt complet tâmpiți.
ZAHĂR:Te înșeli, Kálmán.
KONCZ:De ce, nu-s?
ZAHĂR: Tu ești (tâmpit). Poate crezi că toate hârtiile sunt la mine? Poftim, aici sunt, na. Originalele sunt
deja în Elveția.

55
KONCZ:Blufezi, Jenő.
ZAHĂR: Ai vrea tu, Kálmán.
KONCZ:În Elveția, unde?
ZAHĂR: Pe malul lacului Genfi, în seiful-bombă de sigur al unei micuțe bănci.
KONCZ: Da’ de unde, când ai avut tu timp de asta? Tu care sari doar între locul tău de muncă și vizuina ta
și toată ziua îmi dublezi contabilitatea.
ZAHĂR: Problema ta e, Kálmán, că-ți subestimezi adversarii.
KONCZ: Să spui tu oare adevărul, tu filfizon agricol?
ZAHĂR: Adevărul gol-goluț/purul adevăr. Nici (măcar) unui client nu i-am spus ceva atât de adevărat.
KONCZ:Atunci, te ucidem, fără multă vorbă. Vei fi praf și cenușă.
ZAHĂR:Cum adică?
KONCZ: Așa. Evacuăm casa și o aruncăm în aer. Tu rămâi aici/pe loc.
ZAHĂR: Dar Kálmán, pentru tine e sfârșitul. Și nu numai pentru tine.
KONCZ: Nu contează/nu-i bai. Important e ca tu să dai ortul popii. Băgăm în tine puțină hero și-ți tăiem
gâtul. Răfuială de gradul trei, între bande.
ZAHĂR: Cu trecutul meu?
KONCZ: Trecutul tău nu are viitor.
ZAHĂR: Kálmán, vrei să fii un cadavru moral?
KONCZ: Da. Aceasta-i următoarea haltă/gară a carierei mele. Să fii un cadavru moral valorează aur. Uită-
te în jur. Contează doar din ce parte a cadavrelor morale faci parte. Cine e aici (un) cadavru moral, acolo
poate fi, li -niștit, sfânt. La asta e bună pluripartitatea, dragule . Nu ți-e foame?
ZAHĂR: Sete.
KONCZ: Ți-e sete?
ZAHĂR: Mi s-a uscat gâtul.
KONCZ: Mă bucur.
ZAHĂR: Ei, bine, nu mai sunt alte hârtii nicăieri, astea sunt toate. Mi-a amorțit încheietura.
KONCZ: Asta-i tot?
ZAHĂR: Da.
KONCZ: Sigur? Pe cuvânt de cercetaș?
ZAHĂR: Sigur. Acum, mă poți elibera.
KONCZ:O clipă, să vedem. Aici e oferta murdărită. Au fost și anexele.

56
ZAHĂR: Sunt acolo, e hârtia aia roz.
KONCZ: Aha, văd. Da. Arătos portofoliu. Și asta de aici ce-i? Chestia off-shore. Le ai pe toate trei?
ZAHĂR:Honolulu, Florida, Coasta de fildeș. Și anexa T2367 e acolo.
KONCZ: Felicité (Gratula’). Și asta?
ZAHĂR: Aia e evaziunea fiscală.
KONCZ: Ei, urâte cuvinte (mai) folosești, fiule. Ăsta-i locul necunoscut al virării planului de venituri
rezultat din falimentarea firmei. Profit 100%. Ei și asta? Asta e preferata mea. Îl pupă. La asta am lucrat cel
mai mu -lt. Dar a meritat. În fine, am, gratuit, 200 de hectare de pădure virgină, noch dazu, lângă un
teritoriu prot- -ejat. Dacă (e) afară, atunci (e) înăuntru și dacă e înă -untru, atunci e afară. Și dacă nu mă
înșel, nu peste mult timp, se va construi, nu prea departe, autostra-da. Nici o investiție și un morman de
bani, cu lapte, pentru mine. Tic. Se poate spune așa?
ZAHĂR: Păi, da, desigur.
KONCZ: Asta da. Frumoasă muncă a fost asta, Jenică. Foarte gingaș. Tu bipsi, libsi, bolsi, tu! Mă trădător
de națiu- -ne balneoconservativ, mă!
ZAHĂR: Da’ am fost un câine bun.
KONCZ: O, tu ai fost un câine foarte bun.
ZAHĂR: Promit să nu mai fac așa ceva/una ca asta.
KONCZ:
Nu promite nimic. Te cred. După o mică pauză Dar, din păcate, vreau să merg la sigur. Notez: micuța bancă
de pe malul lacului, m-a anunțat deja în cadrul interstatal. Spălăm împreună banii, noi birocrații europeni.
De acum, voi călători și în problema fabricării de ciocolată și arme. Uniunea, slavă cerului, dă posibilitatea
unor construcții la nivel mai larg. Și pentru asta, nu mai ești necesar, Jenő. Nu ai examen de limbă la
avansați, Jenő. Nu vorbești nici swahili, Jenő.
ZAHĂR: Renunț!
KONCZ: Tu nu mai renunți la nimic. Servus, te rog umil. Casa fie va exploda, fie nu, oricum, eu mă voi
strădui să sară în aer. În fine, va putea porni și în cartierul ăsta de rahat, construirea unei Plaza. Ceea ce este
baza/ soclul viitoarei civilizații, spuse Ricsi al treilea, adică domnul subsecretar de stat, adică eu.
ZAHĂR: Nu fă asta cu mine. Mereu te-am slujit (slugărit).
KONCZ:
Așa era rânduit/corect, papamm, papamm. Se uită la ceas. Mai ai cinci minute. Dacă te poți elibera, mă art-
-ist al evadării, tu... Atunci, dru- -mul e-al tău/pe-aici ți-e calea. Îți promit să nu te mai supăr după asta, mai

57
ales dacă părăsești teritoriul ță- -rii în 24 de ore. Desigur că toți vameșii sunt alertați în legătură cu mutra ta,
deci va trebui s-o rezolvi altfel/în alt mod și nu e de discutat că ai putea scăpa, dacă nu-mi mai apari în fața
ochilor, niciodată.
ZAHĂR: Eliberează-mă, Kálmán. Te implor.

KONCZ: La paștele cailor. Să vedem. O parte a chestiei tari (drogurilor) o iau cu mine, pentru restul, îi
asmut pe tine/trimit la tine pe tipi. Trebuie să merg la sigur. Ia cu el ceva droguri din va liză. Cred că te vor
beli, dacă observă că s-a pierdut urma viermelui.Vei fi un pui la rotisor, Jenő, grăsimea ți se va scurge,
frumos, pe scări,în pivniță. Ăștia lucrează cu aruncătoare de flăcări. În comparație cu ei, eu sunt un înger
negru cu inimă largă, care administrează, intravenos, un somnifer. Mi-a plăcut să lucrez cu tine, Jenő. Vin
cu flori la tăblița ta memorială. Sunt (profund) afectat. Mărunțește o lacrimă. (Koncz iese. Zahăr rămâne
singur. Încearcă să se elibereze, dar nu reușește. Începe să strige.)
ZAHĂR:
Ajutor! Oameni buni!

SCENA 31
(Vin doi gangsteri chinezi, văd valiza în care încă mai sunt stupefiante, se aruncă asupra ei, își umplu
buzunarele apoi își îndreaptă atenția spre Zahăr, care încă încearcă să se elibereze.)

ZAHĂR către chinezi: Domnilor, vă rog, ați venit la țanc, ajutați-mă!

1 GANGSTER CHINEZ: Csung hua ming ming.
2 GANGSTER CHINEZ: Ming hua csung csung.
ZAHĂR: Domilor, nu e frumos să iei din câștigul altuia.
1 GANGSTER CHINEZ: Hei hu vei van sha.
2 GANGSTER CHINEZ: Han shen miau ven ki dong.
ZAHĂR: Animale gălbejite, obraznice. Hoți tâmpiți, cu ochii oblici. Duceți-vă acasă și vindeți șireturi și
telefoane mobile în piața Tien-an-Men, dar nu aici!
1 GANGSTER CHINEZ cu un mic accent chinezesc: Ăsta vorbește cu noi.
2 GANGSTER CHINEZ: Ungurii ăștia beau cam mult. Hei hang csin kong.
1 GANGSTER CHINEZ: Hin czöhn bei.
ZAHĂR: Haho!

58
1 GANGSTER CHINEZ: Hen csing van zengh?
ZAHĂR: Fiți atenți la mine, băieți, e sigur că ne putem înțelege.
2 GANGSTER CHINEZ: Czö minh, czö minh. Shai ken.
1 GANGSTER CHINEZ: Hen.

2 GANGSTER CHINEZ: Bai men hu?

1 GANGSTER CHINEZ:Hen. (Cei doi gangsteri chinezi scot pistoalele, le golesc în Zahăr, apoi pleacă.
Zahăr horcăie. Vine Elvira.)

SCENA 32
(Cei doi gangsteri chinezi scot pistoalele, le golesc în Zahăr, apoi pleacă. Zahăr horcăie. Vine Elvira.)
ELVIRA:
Nu te supăra, Alajos. N-am avut de ales. Chinezii ăștia îmi erau datori (exact) cu atât. Eu îți moștenesc
casa. (Îl sărută pe Zahăr pe frunte. Zahăr horcăie între timp.) Ai devenit un umflățel atât de dulce. Te-ai
făcut ca un ursuleț fin, de pluș. Era bine să te mângâi uneori și să mă ascund lângă burta ta transpirată, în
pat.
(În clipa asta, casa sare în aer.)

SFÂRȘIT

59