Regiunea Turistica Alpina

Regiunea Turistica Alpina include arealele montane ale tarilor Franta, Elvetia,
Liechtenstein, Italia, Austria, Germaniei si Slovenia.
Alpii ocupa o suprafata de aproximativ 190.000 kmp, cu o populatie rezidenta de 15
mil. locuitori.
Regiunea Turistica Alpina reprezinta o regiune reprezentativa pentru turismul
montan (turism pentru sporturi de iarna si balneoturism) la nivel european si mondial.
Annual se inregistreaza intre 60 mil. – 80 mil. turisti
Principala forma de amenajare turistica este statiunea montana pentru sporturile de
iarna.
Amenajarile din statiunile montane alpine includ:
• Diferite tipuri de mijloace de transport pe cablu (telecabine, telescaune,
teleschi) cu infrastructura specifica (statii de plecare/coborare, cabine si
cabluri de transport, etc.);
• Partii de diferite grade de dificultate (pentru copii, adulti – dificultate mica,
medie, mare);
• Spatii comerciale, inchirieri echipamente, restaurante, baruri, cafenele, etc.
amplasate fie in unele puncte de belvedere de pe creasta, fie in apropierea
statiilor de transport pe cablu intermediare sau de la plecare (partea
inferioara a statiunii);
• Puncte de informare turistica, puncte de acordare a primului ajutor, piste de
aterizare/decolare a elicopterelor, etc.
• Spatiile de cazare (hoteluri, pensiuni, cabane, etc.) amplasate de obicei la
partea inferioara a versantilor, in cadrul vailor.
• Pe langa dotarile necesare practicarii schiului, statiunile pentru sporturi de
iarna pot avea diverse dotari destinate practicarii altor sporturi sau activitati
in aer liber, fie in timpul iernii, fie vara: partii pentru sanii, trasee amenajate
pentru catarare (pe stanca, pe gheata), trasee/piste pentru drumetii/trekking,
piste pentru biciclete, etc.
• Unele statiuni combina amenajarile destinate sporturilor de iarna si turismului de
recreere (vara) cu cele specifice balneoturismului (in cazul prezentei apelor minerale
si termale).
• Principalele statiuni alpine in Franta sunt:
• Valberg
• Loup
• Chamrousse
• Briançon
• Alpes d’Huez
• Courchevel
• Chamonix
• Mégève
• Val d’Isère
• Albertville
• Chamonix
• Argentière
• In Elvetia statiuni alpine mai importante sunt:
• Zernmatt
 • Saas Fee
• Verbier
• Veysonnaz
• Grindelwald
• Davos
• Saint Moritz
• Langa Elvetia, micul stat alpin Liechtenstein, are o singura statiune alpina - Malbun
• Italia de Nord detine un numar mai redus de statiuni alpine:
• Cortina d’Ampezzo
• Madona di Campiglio
• San Pellegrino
• Bormio
• Aosta
• Courmayeur
• Austria este tara in care turismul montan si in special cel pentru sporturile de iarna
sunt cele mai dezvoltate.
• Exista numeroase statiuni alpine renumite:
• Kitzbühel
• Sölden
• Stubaier Gletscher
• Saalbach
• Zell am See si Kaprun
• St. Anton am Arlberg
• Ischgl (A) – Samnaun (CH)
• Sommerbergalm
• Hintertuxer Gletscher
• Specific in cazul statiunilor alpine austriece este interconectarea intre statiuni (2 sau
mai multe statiuni sunt interconectate prin sisteme de transport pe cablu).
• Numeroase statiuni au partii si infrastructura de transport pe cablu extinse in cadrul
unor ghetari (sezonul de schi este prelungit, pana la 8-10 luni pe an).
 O serie de statiuni alpine austriece sunt destinate balneoturismului, alaturi de
turismul pentru sporturile de iarna:
Bad Hall
Bad Gastein
Bad Ischl
 In Austria, veniturile rezultate din turism reprezinta >10% din PNB.
 Majoritatea turistilor provin din Germania (aproape 50%), Olanda, Italia, Elvetia,
Marea Britanie.
 In Germania, Alpii Bavarezi au o extensiune redusa, prin urmare numarul de statiuni
este redus. Cateva statiuni sunt renumite, mai ales pentru competiitiile sportive pe
care le gazduiesc:
 Numeroase statiuni balneoturistice exista atat in Alpii Bavariei, dar mai ales in Podisul
Bavariei:
 In Slovenia numarul statiunilor este redus:
 Bled
 Vogel
Schimbarile climatice si implicatiile asupra turismului pentru sporturile de iarna
• Riscul in crestere al pierderilor economice din domeniul turismului pentru sporturile
de iarna, datorita iernilor “calde” si a stratului de zapada mai redus, mai ales la
altitudini reduse (<1500 m);
• Cresterea vulnerabilitatii unor localitati la hazarde naturale (viituri, avalanse de
zapada, alunecari de teren, debris flows, asociate cu precipitatii lichide, caderi de
zapada, migrarea in altitudine a limitei zapezii;
• Schimbari in ceea ce priveste biodiversitatea si schimbarile de la nivelul
ecosistemelor: specii de plante si animale care risca sa dispara; migrarea altitudinala
a limitei padurii; cresterea vulnerabilitatii la incendii;
• Schimbari ale regimului hidrologic al raurilor, in special a celor care au sursa de apa
localizata in arealele cu ghetari (in present intr-o faza de topire accelerate, cu
probabilitate mare de producer a inundatiilor); alte bazine hidrografice alimentate
pluvial inregistreaza o scurgere diminuata datorita variabilitatii regimului
precipitatiilor din timpul verii;
• Cresterea vulnerabilitatii populatiei rezidente/turistilor la hazardele naturale si
antropogene (inundatii, avalanse de zapada, poluare, etc.)