MAŞINA DE CURENT CONTINUU SI ELEMENTELE

CONSTRUCTIVE ALE MAŞINII DE CURENT CONTINUU

Ca orice maşină electrică rotativă, maşina de curent continuu se compune dintr-un

inductor şi un indus, Intre care există un spaţiu de aer numit Intrefier. Intotdeauna
la maşinile de curent continuu inductorul este fix, constituind statorul maşinii, iar
indusul este mobil, constituind rotorul. Carcasa este un cilindru din oţel turnat sau
sudat, In interiorul căruia sunt fixaţi prin şuruburi polii principali iar la maşinile
mai mari şi polii auxiliari, numiţi şi poli de comutaţie. In maşinile de c.c. campul
inductor este produs de Infăşurarea de excitaţie aşezată pe polii principali sau de
magneţi permanenţi. Polii de excitaţie, totdeauna in număr par, sunt executaţi din
tole de oţel electrotehnic cu grosimea de 0,5 - 1 mm stranse cu ajutorul unor nituri,
pe care sunt fixate bobinele de excitaţie.
Bobinele se construiesc din conductoare izolate de cupru pe şabloane av‚nd forma
polilor sau direct in carcase izolante. Aceste bobine sunt izolate de miezul polar şi
de carcasă. Bobinele polilor de excitaţie se leagă in serie şi se alimentează in curent
continuu. Legăturile bobinelor se realizează in aşa fel incat fluxul magnetic să fie
dirijat in dreptul unui pol dinspre stator spre rotor (pol nord), iar in dreptul polului
următor in sens invers (pol sud). Statorul mai cuprinde: scuturile, sistemul de perii
şi portperii, palierele şi bornele. Indusul maşinii este sediul propriu-zis al
procesului de transformare a energiei, fiind compus din: miezul feromagnetic,
arbore, infăşurarea indusă şi colector. Miezul feromagnetic al rotorului se
realizează din tole de oţel electrotehnic cu grosimea de 0,5 mm, izolate intre ele, in
scopul micşorării pierderilor prin curenţi turbionari. Aceste tole sunt executate din
tablă laminată la rece, izolată cu oxizi ceramici. Tolele se impachetează direct pe
arbore prin presare şi sunt solidarizate de arborele rotorului cu ajutorul unei pene.
Miezul rotoric se prezintă sub forma unui cilindru av‚nd la periferie crestături
deschise in care sunt plasate conductoarele infăşurării rotorice. Aceste conductoare
sunt izolate faţă de pereţii crestăturii c‚t şi intre ele şi sunt solidarizate cu miezul
rotoric prin pene şi bandaje.
Colectorul este o piesă caracteristică maşinii de curent continuu la care se leagă
infăşurarea rotorică. Acesta este un corp cilindric constituit din plăcuţe de cupru,
denumite lamele. Lamelele colectorului sunt izolate una faţă de alta prin micanită
şi sunt izolate faţă de piesele de str‚ngere. Capetele bobinelor infăşurării rotorice se
lipesc cu cositor de aripioarele(steguleţele) lamelelor colectorului. Colectorul se
roteşte solidar cu rotorul. Pentru a realiza o legătură intre infăşurarea rotorică care
se invarteşte şi circuitele exterioare, pe colector freacă o serie de perii, fabricate in
general din grafit. Prin intermediul unei piese speciale-portperie-periile realizează
un contact sub presiune constantă cu lamelele colectorului. Portperiile sunt fixate
pe un colier cu o serie de tije. Periile sunt legate la cele două borne ale maşinii
alternativ: una la o bornă, iar următoarea la cealaltă bornă. Ele sunt plasate simetric
la periferia colectorului. Numărul lor este egal cu numărul polilor de excitaţie.
3

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A MAŞINII DE CURENT CONTINUU

Maşina de curent continuu poate fi considerată ca o maşină de curent alternativ
prevăzută cu un redresor special ñ colectorul ñ intercalat intre indusul propriu-zis
şi circuitul exterior. Pentru comparaţie, se consideră cazul unui generator de curent
alternativ monofazat. In spira care se invarte intr-un camp magnetic omogen, in
jurul unui ax perpendicular pe direcţia c‚mpului, cu o viteză unghiulară constantă
Ω, se induce o t.e.m. variabilă in timp, care schimbă semnul de două ori la o rotaţie
completă a indusului. Dacă presupunem că in timpul rotirii spirei, fluxul care o
străbate variază sinusoidal, atunci şi t.e.m. indusă va descrie o sinusoidă completă
in timpul unei rotaţii complete. Legand capetele spirei la două inele fixate pe axul
de rotaţie şi izolate de acesta şi plas‚nd pe cele două inele a şi b fixe in spaţiu,
conectate la un circuit exterior, maşina va debita in acel circuit un curent alternativ.
Să presupunem acum că cele două capete ale spirei sunt legate la două segmente de
inel, fixate pe axul rotorului şi izolate atat intre ele cat şi faţă de arbore. Aceste
segmente constituie cel mai simplu colector cu două lamele.
Spira are două laturi active: MP şi RQ. In conductorul MP, care trece prin dreptul
polului nord se induce o t.e.m. dirijată de la P către M pentru sensul campului şi al
vitezei de rotaţie ales. Cand acelaşi conductor trece prin dreptul polului sud t.e.m
indusă este dirijată in sens invers, de la M la P. Deoarece conductoarele active se
găsesc in condiţii identice din punct de vedere magnetic, insă in campuri de
polaritate diferită, t.e.m indusă in ele sunt in orice moment egale şi de sens contrar.
In circuitul spirei considerate aceste t.e.m. au insă acelaşi sens, deci ele se adună
dand t.e.m. rezultantă a spirei. Peria a se găseşte in permanenţă in contact cu
lamela colectorului la care este legat conductorul care se află in dreptul polului
nord. Peria b freacă tot timpul pe lamela colectorului la care este legat conductorul
care se află in dreptul polului sud. Presupunem că inchidem, in situaţia din figura
5.5, circuitul exterior periilor, pe o rezistenţă. Curentul va circula prin spiră in
direcţia RQPM, iar in exterior de la peria a la peria b. Cand conductorul MP a
ajuns in partea inferioară, in dreptul polului sud, iar conductorul RQ in partea
superioară, sub polul nord, curentul va circula in spiră in sensul MPQR (invers faţă
de situaţia precedentă), dar in exterior curentul va circula tot de la peria a către b,
intrucat de data aceasta peria b calcă pe lamela la care este legat conductorul MP.
T.e.m. indusă intr-o secţie a infăşurării rotorice este o mărime periodică alternativă
in timp. Faptul că la perii se poate culege o tensiune continuă se explică numai prin
intermediul colectorului şi a sistemului de contacte alunecătoare perii-lamele. Să
presupunem că maşina se roteşte cu viteză constantă şi că periile sunt plasate in
axa neutră(adică scurtcircuitează cele două lamele atunci cand cele două laturi ale
secţiei ajung in axele interpolare), polii maşinii fiind excitaţi. In spirele secţiei se
induce o t.e.m. es care variază alternativ in timp. Se observă că peria legată la
borna A a maşinii este in contact intotdeauna (exceptand cazul in care
scurtcircuitează cele două lamele) numai cu acea lamelă a colectorului la care este
legată latura de secţie care se află momentan sub polul nord, in timp ce peria legată
la borna B este in contact electric numai cu acea lamelă la care este legată latura de
secţie ce se află sub polul sud. Tensiunea electrică uAB ce apare intre bornele A şi
B respectiv intre cele două perii care in permanenţă işi păstrează fiecare
polaritatea, şi anume: borna A este mereu pozitivă, iar borna B mereu negativă.
Această tensiune pulsează intre un maxim şi zero. Valoarea sa medie pe care o
notăm cu UAB0 este egală cu valoarea medie a t.e.m. es pe o alternanţă pe care o
vom nota cu: UAB0 = E0 = 2LvwsBδmed Prin urmare, colectorul reprezintă un
dispozitiv care transformă tensiunea alternativă u12 care apare intre lamelele 1 şi 2
intr-o tensiune pulsatorie uAB, dar mereu pozitivă intre bornele A şi B. Această
tensiune pulsatorie reprezintă de fapt t.e.m. indusă in secţia considerată, cu
deosebirea că alternanţele negative ale t.e.m. au devenit pozitive, realizandu-se
redresarea alternanţelor negative.