Modalitățile de caracterizare a unui personaj dintr-un text dramatic – Subiectul al II-lea: Prezintă, în

minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic, identificate
în fragmentul de mai jos.
ACTUL I
SCENA I
BUIAC, CASIERUL, JEAN GOLDENBERG, DIDI, ANGELA, SUBDIRECTORUL (Afară de Mitică
Popescu, toți funcționarii lucrează la locurile lor. Intră subdirectorul.)
SUBDIRECTORUL (mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați, plimbă, după ce vede
locul lui Mitică gol, o privire cercetătoare. Vorbește cu un pronunțat accent ardelenesc.): Unde-i domnul
Mitică Popescu? Bun. Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine. (Către Buiac:) Mă reped cu mașina până la
minister. Dacă sosesc cei doi negustori din Galați, să mă aștepte.
BUIAC (tip de flăcău crescut din plin, sănătos, ardelean și el, dar cu mai puțin accent): Da, domnule
subdirector.
JEAN ([...] După ce se asigură prudent că subdirectorul a plecat): S-a cam ars amicul Mitică. Dacă intri în
cleștele ăsta cu ochelari, proastă afacere.
ANGELA (de optsprezece ani, frumoasă, dulce și bună): Săracul!
Camil Petrescu, Mitică Popescu
Introducere (teoria despre modalitățile și mijoacele de caracterizare a unui personaj)
Modalitățile de caracterizare a unui personaj, atât în textul narativ, cât și în textul dramatic, sunt
directe, și anume caracterizarea făcută de către narator (în textul narativ) / de către autor (în textul dramatic),
de către celelalte personaje și autocaracterizarea. Mijloacele caracterizării indirecte sunt: limbajul
personajului, faptele sale, comportamentul / atitudinea sa față de alte personaje, relația cu alte personaje,
mediul în care trăiește etc. În textul dramatic, indicațiile scenice sunt mijloace directe de caracterizare a
personajelor în situații excepționale. Singurele trăsături ale personajelor exprimate de autor apar la începutul
piesei, când este prezentată lista personajelor (detalii legate de obicei de starea lor socială, de vârstă etc.).

Cuprinsul (aplici teoria de mai sus fragmentului dat și identifici + numești+dai exemple de două mijloace
de caracterizare a personajului, spui care sunt trăsăturile personajului)

În fragmenul dat, din opera dramatică „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, personajele sunt
caracterizate atât în mod direct, cât și în mod indirect. Caracterizarea directă este făcută de autor, în
didascalii / indicațiile scenice / indicațiile autorului, care realizează portretul fizic al subdirectorului: mic,
uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați. Din atitudinea subdirectorului notată în secvența:
plimbă, după ce vede locul lui Mitică gol, o privire cercetătoare reiese, indirect, severitatea acestuia față de
funcționarii pe care îi are în subordine mai ales când unul dintre aceștia nu este prezent la locul său.
Caracterizarea directă este făcută de autor în didascalii și pentru celelalte personaje, și anume portretul fizic
al lui Buiac, care este: tip de flăcău crescut din plin, sănătos, portretul fizic și moral al Angelei, care este de
optsprezece ani, frumoasă, dulce și bună. Indirect, din limbajul și atitudinea pe care o are față de colegul
său, reiese că Jean este ironic / batjocoritor, făcând haz de necaz pe seama lui Mitică care nu era prezent la
postul său, spunând la adresa acestuia: S-a cam ars amicul Mitică. Dacă intri în cleștele ăsta cu ochelari,
proastă afacere.

Încheierea (reiei, cu alte cuvinte, cele două modalități de caracterizare a personajului dintr-un text dramatic)
 În concluzie, în textul dramatic, personajul poate fi caracterizat atât în mod direct, de către autor în
cadrul indicațiilor scenice, de către alte personaje, cât și în mod indirect, trăsăturile reieșind din limbajul /
replicile personajului, din comportamentul / atitudinea sa față de alte personaje și relația cu alte personaje.