Pacea lumii

Vreţi? - le spuse cerbu-atuncea

E ştiut de toată lumea
vreau răspunsul tuturor.
că sub soare şi sub stele
- Da! Răspunseră ferice
animalele pădurii
animalele în cor.
- pline de veninul urii -
se sfâşie între ele.
Şi făcură astfel roată
la umbra unui platan;
Cerbul spune, că'ntr'o vreme,
toţi semnară pactul păcii
nu pot şti prin ce mijloc,
pe o foaie de lipan.
reuşi precum se spune
să le-adune la un loc.
După ce semnară pactul
Ba dorind, cu gânduri bune,
pleacă toţi spre casa lor,
să le mai amestece
pe sub bolţi de fagi şi tei:
a adus printre jivine
ursul cu vreo patru miei,
si-unele domestice.
lupul cu vreo două oi,
Şi-adunate astfel, horă,
un biet sarpe cu'n răţoi,
într'o tainică poiană,
uliul cu'n cintezoi...
cerbul, nobil în simţire
şi cu lacrima în geană,
Însă n'au ajuns departe
a luat atunci cuvântul:
şi din bietele-animale,
- Haideţi fraţilor, fiţi nobili,
pân' s'apună soarele,
de la leu şi pân'la oaie
n'a rămas decât blăniţa,
dela lupi până la miel,
fulgii şi oscioarele.
să uităm de-acum încolo
pe vecie de războaie,
Cred că tâlcul celor spuse
să lăsăm să se sfâşie
îl ghicesc popoarele:
numai oamenii'ntre ei.
Cine face
 aşa pace,
sigur o să-i steie capul
unde-i stau picioarele.