Rus Lavinia_anul 4, ID

Speța 1.

Conform stării de fapt doi oameni de afaceri l-au denunțat pe inculpat (acțiunea penală a fost pusă în
mișcare) pentru săvârșirea unor fapte de corupție. În cadrul unui flagrant organizat de organele de
urmărire penală, denunțătorii s-au întâlnit cu inculpat și cu soția acestuia.

În timpul întâlnirii, cei doi soți au fost reținuti, iar cu ocazia efectuării percheziției corporale, în geanta
soției s-au găsit două plicuri ce conțineau 20.000 de dolari. – în lumina art. 165, alin. 2 C. proc. pen. ,,În
cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor fi descoperite
urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în
cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice
procedează la efectuarea acesteia.”

Din datele speței rezultă că împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii preventive pentru o perioadă
de 30 de zile, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. – în lumina art. 223 alin. (1) Cod
proc. penală, măsura arestării preventive poate fi luată numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă
că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una din situațiile prevăzute de art. 223, alin. (1) lit. a) – d)
prevăzut de Codul de proc. pen. În speța de față, măsura arestării preventive s-a dispus în baza art. 223,
alin. 2 C. proc. pen. (a săvârșit o infracțiune de corupție)

Procurorul a declarat pentru un ziar național faptul că Toate probele duc la o stabilire certă a vinovăției.
După cum ați văzut, a fost prins atât de bine încât nimeni și nimic nu-l mai poate scăpa de răspunderea
penală – cu privire la aceste afirmații, se constată că a fost încălcat principiul prezumției de nevinovăție.
Prezumția de nevinovăție este un principiu de drept de care trebuie să beneficieze o persoană suspectă sau
acuzată de săvârșirea unei infracțiuni. De asemenea, în virtutea principiului prezumției de nevinovăție, acea
persoană trebuie să fie considerată ca o persoană nevinovată și beneficiază de dreptul la tăcere, neavând
obligații în procesul penal pentru susținerea nevinovăției sale. În lumina dispozițiilor art. 4, alin. 1 Cod.
proc. pen. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre
penală definitivă.

Totodată, se arată că Președintele României, răspunzând presei la o întrebare referitoare la inculpat a afirmat
că: ,,Cel care încalcă legea trebuie să suporte consecințele. Nimeni nu trebuie să fie iertat. Cel care încalcă
legea, contrar eticii profesionale sau cerințelor statutului de funcționar, trebuie să răspundă pentru faptele
sale.”
Măsura arestării a fost prelungită, în mod succesiv, pe parcursul urmăririi penale. După sesizarea instanței,
măsura a fost menținută încă un an jumătate – conform art. 233, alin. (1) În cursul urmăririi penale, durata
arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în
condiţiile legii, iar conform art. 236 alin. (3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate acorda în cursul
urmăririi penale şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Însă, trebuie menționat că durata
totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și
nu poatefi mai mare de 180 de zile. Cât privește arestarea preventivă după sesizarea instanței, raportat la
art. 239, alin. (1) În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului
nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de
lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată. În toate cazurile, durata arestării
preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani. – infracțiunea de corupție se pedepsește cu închisoarea
de la 2 la 7 ani (289, alin. 1)

Speța 2

În fapt, inculpatul a fost acuzat că a săvârșit mai multe infracțiuni conexe în țară și în străinătate, acesta
fiind prins și reținut de organele de cercetare penală pe aeroportul din Cluj-Napoca.

Având în vedere că acesta nu are domiciliul și nu locuiește în România, în temeiul art. 42, alin. 2 C. proc.
pen. a fost sesizată în vederea soluționării cauzei Judecătoria Sectorului 2 București - în lumina art. 42,
alin. 2 C. proc. pen. Dacă inculpatul nu locuieşte sau, după caz, nu are sediul în România, iar infracţiunea
este de competenţa judecătoriei, aceasta se judecă de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar în celelalte
cazuri, de instanţa competentă după materie ori după calitatea persoanei din municipiul Bucureşti, în afară
de cazul când prin lege se dispune altfel.

La primul termen de judecată inclupatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Sectorului 2 cu motivarea că potrivit art. 41 alin. 1, lit. b) C. proc. pen. competența teritorială a judecării
cauzei în primă instanță revine judecătoriei Cluj-Napoca. –instațața de judecată va admite excepția invocată
de către inculpat.