Analizați drepturile persoanelor cu handicap, conform Legii nr. 448 din 2006.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că este interzisă discriminarea bazată pe

existența unei dizabilități, aplicabilă și în ceea ce privește concedierea, prevăzută de art. 2 alin. (1)
și art. 3 alin. (1), lit. c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000. Acesta
interdicție nu permite desfacerea contractului de muncă numai din cauza dezabilității, în condițiile
în care, având în vedere obligația angajatorului de a asigura condiții rezonabile de muncă pentru
persoanele cu handicap, desfacerea nu este justificată de faptul că persoana în cauză nu este
capabilă și dornic să își îndeplinească obligațiile esențiale cerute de locul său de muncă. Boala nu
poate fi considerată ca motiv suplimentar pe lângă cele în legătură cu care directiva interzice orice
discriminare.1
Potrivit Legii nr. 448 din 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap - republicată persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora, mediul social,
neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total
sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în
sprijinul integrării și incluziunii sociale. În același text de lege sunt prevăzute și drepturile
persoanelor cu handicap pentru orientare, formare profesională, ocupare și angajare în muncă:
- acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tip și grad de
handicap;
- de a li se crea toate condițiile pentru alegerea și exercitarea profesiei, meseriei sau
ocupației, pentru a dobândi și menține un loc de muncă, precum și pentru a promova
profesional;
- de a muncii și de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislației muncii, precum
și cu dispozițiile speciale din lege;
- de a fi încadrate în muncă conform pregătirii profesionale și capacitășii de muncă, atestate
prin certificatul de încadrare în grad de handicap.
În lumina art. 31 alin. (2) C. muncii la încadrarea persoanelor cu handicap verificarea
aptitudinilor profesionale se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maxim 30

1
https://sintact.ro/#/commentary/587222011/1/uta-lucia-colectiv-codul-muncii-adnotat-din-01-oct-2009-
hamangiu?keyword=drepturile%20persoanelor%20cu%20handicap%20pe%20piata%20muncii&cm=SREST

1
zile calendaristice, perioadă în care salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate obligaţiile
prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, regulamentul intern şi în
contractul individual de muncă. Însă, dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006
republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, se află în
contradicţie cu prevederile art. 31 alin. (2) C. muncii şi decide o perioadă de probă de minim 45
zile calendaristice.
Pe de altă parte, această perioadă de probă este utilă şi salariatului care are posibilitatea să
constate în ce măsură prestarea muncii ar putea să îi agraveze handicapul şi dacă angajatorul
asigură condiţiile necesare activităţii sale.
În cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, art. 75 alin. (1) C.
muncii - lege generală în acest caz - stabileşte un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile
lucrătoare, nefăcând distincţie între persoanele cu sau fără handicap. Şi în acest caz legea specială,
respectiv Legea nr. 448/2006 republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap, stabileşte la art. 83 lit. e), un termen de preaviz mai generos pentru persoanele cu
handicap de minim 30 zile lucrătoare. Iată că şi aici legiuitorul are în vedere nevoile special a unei
persoane cu handicap căreia îi este necesară o perioadă mai îndelungată de a-şi găsi un loc de
muncă corespunzător capacităţii sale de muncă.
Menționăm că, în situația în care o societate are peste 50 de angajați, potrivit dispozițiilor
art. 78, alin. (2) din Legea nr, 448/2006, este instituită obligația de a angaja persoane cu handicap
într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați. Ori, ca alternativă, în lumina
dispozițiilor art. 78, alin. 3 din textul legal anterior indicat, există posibilitatea efectuării unei plăți
lunare către bugetul de stat a unei sume reprezentând salariul de bază minim brut pe țară înmulțit
cu numărul de locuri de muncă în care nu s-a angajat persoane cu handicap.
Nu în ultimul rând, conform Legii nr. 448/2006, persoanelor cu handicap le sunt garantate
și următoarele drepturi: accesul liber la orice formă de educație, dreptul la locuință, gratuitat la
transportul urban etc.
În concluzie, față de cele anterior amintite, observăm că, în momentul de față, legea din
România oferă o protecție substanțială persoanelor cu handicap, atât pentru angajarea acestora, cât
și pe parcursul derulării relațiilor de muncă.

2
Bibliografie:
1. Roșioru, Felicia, Dreptul securității sociale – Silabus, Universitatea Babeș –
Bolyai, Cluj-Napoca.

Surse electronice:
1. Codul Muncii din 2003 (Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 – Republicare, consultat
la adresa
https://sintact.ro/#/act/16838437/90?directHit=true&directHitQuery=codul%20m
uncii
2. Legea 448/2006 privind protecía și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, consultat electronic la adresa
https://sintact.ro/#/act/16875770/47?directHit=true&directHitQuery=legea%2044
8%2F2006
3. Uta Lucia, Jurisprudența instanțelor judecătorești, consultat electronic la adresa
https://sintact.ro/#/commentary/587222011/1/uta-lucia-colectiv-codul-muncii-
adnotat-din-01-oct-2009-
hamangiu?keyword=drepturile%20persoanelor%20cu%20handicap%20pe%20pia
ta%20muncii&cm=SREST