CONSTITUTIA

SUBIECT

Indicaţi forma de guvernământ a statului român şi identificaţi puterile statului în democraţia constituţională.
Prezentaţi dreptul Guvernului de a reglementa la nivel de normă primară, potrivit Constituţiei României,
republicată. - 15 puncte

BAREM CORECTARE

art. 1 alin. (2) şi (4) şi art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, republicată

- indicarea formei de guvernământ drept republică – 3 puncte;

- identificarea puterilor statului – 6 puncte (dintre care: menţionarea puterii executive – 2 puncte,
menţionarea puterii legislative – 2 puncte, menţionarea puterii judecătoreşti – 2 puncte);
- dreptul Guvernului de a reglementa – 6 puncte (3 puncte pentru indicarea reglementării prin
ordonanţă, în temeiul şi cu respectarea legii speciale de abilitare + 3 puncte pentru indicarea
reglementării prin ordonanţă de urgenţă, în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, cu respectarea limitelor stabilite cu privire la această modalitate).

Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989,
şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi
judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

ART. 115
Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în
domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite
ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii
legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor
ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu
poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de
urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României.
Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după
caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă
asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de
asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se
aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile
electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi
cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu
privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.

SUBIECT
Detaliaţi prevederile constituţionale ce au ca obiect munca şi protecţia socială a muncii. Identificaţi în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările
ulterioare, cel puţin 3 (trei) modalităţi prin care sistemul reglementat asigură şi/sau dezvoltă aplicarea
prevederilor constituţionale detaliate – 15 puncte.

BAREM CORECTARE

(art. 41 din Constituţia României, republicată; prevederi ale O.U.G nr. 57/2019 cu privire la
elementele menţionate la alin. (2) al art. 41 din Constituţie, precum : art. 419, art. 421-425, art. 427,
art. 458-459, art. 464-468, art. 487, art. 506, etc.)

- indicarea elementelor specifice neîngrădirii dreptului la muncă - 3 puncte;

- precizarea dreptului la măsuri de protecţie socială - 3 puncte (dintre care 2 puncte pentru indicarea
explicită a celor 8 domenii vizate de protecţia socială - 0,25 puncte/domeniu);
- durata normală medie a zilei de lucru - 1 punct;
- egalitatea de gen în ceea ce priveşte remunerarea muncii prestate - 1 punct;
- garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al
convenţiilor colective - 1 punct;
- identificarea argumentată a cel puţin 3 modalităţi prin care sistemul reglementat asigură şi/sau
dezvoltă aplicarea prevederilor constituţionale detaliate - 6 puncte.

ART. 41
Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a
locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea
salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea
profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective
sunt garantate.

ART. 419
Durata normală a timpului de lucru
(1) Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de
40 de ore pe săptămână, cu excepţiile prevăzute expres de prezentul cod sau de legi speciale.
(2) Pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de repaus săptămânal,
sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, potrivit legii, funcţionarii publici au dreptul la recuperare sau
la plata majorată, în condiţiile legii.

ART. 421
Dreptul la concediu
(1) Funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, în
condiţiile legii.
(2) În perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea
copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public
în cauză, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 512 alin. (4) şi (5).
ART. 422
Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de
muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
 (2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să asigure adaptarea locului de muncă
pentru funcţionarii publici cu dizabilităţi şi de a pune la dispoziţia acestora instrumentele de asigurare a
accesibilităţii, în vederea exercitării în mod corespunzător a atribuţiilor aferente funcţiilor publice ocupate
de aceştia.
ART. 423
Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente
Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.
ART. 424
Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional
(1) Funcţionarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional.
(2) Vechimea în muncă este vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii, precum
şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
(3) Vechimea în specialitate este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al
unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către
persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau
specializării sale. Constituie vechime în specialitate şi vechimea dobândită în temeiul unui contract
individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele membre ale Uniunii Europene,
precum şi în alte state cu care România a încheiat convenţii de recunoaştere reciprocă a acestor drepturi,
demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie
de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
(4) În toate cazurile vechimea în specialitate se raportează la durata normală a timpului de muncă, fiind
calculată prin raportare la fracţiunea de normă lucrată şi se demonstrează cu documente corespunzătoare.
(5) Perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici nu constituie vechime în
muncă, în specialitate şi în grad profesional, cu excepţiile prevăzute de lege.
(6) Vechimea în gradul profesional este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfăşurată de
funcţionarul public într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, cu
excepţiile prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c) şi art. 514 alin. (1) lit. a) - d) şi j).
ART. 425
Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat
Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat,
potrivit legii.

ART. 427
Dreptul la protecţia legii
(1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.
(2) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei
juridice, în cazul în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele de
cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu. Condiţiile
de suportare a cheltuielilor necesare asigurării asistenţei juridice se stabilesc prin act administrativ al
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia
îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public este cea care formulează o sesizare penală sau o acţiune în
justiţie împotriva acestuia.
(4) În cazul în care funcţionarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţie directă, acesta are obligaţia restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice prevăzute la alin.
(2).
(5) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva
ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau
în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul
organelor abilitate, potrivit legii.
(6) Autorităţile şi instituţiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile speciale de protecţie pentru
funcţionarii publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc profesional.

ART. 458
Formarea şi perfecţionarea profesională
(1) Funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea
profesională.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura participarea pentru fiecare funcţionar public
la cel puţin un program de formare şi perfecţionare profesională o dată la doi ani, organizat de Institutul
Naţional de Administraţie sau de alţi furnizori de formare profesională, în condiţiile legii.
 (3) Programele de formare specializată destinate dezvoltării competenţelor necesare exercitării unei
funcţii publice de conducere sunt organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(4) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în buget sumele necesare pentru plata
taxelor estimate pentru participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională organizate la
iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi, în situaţia în care estimează că
programele de formare şi perfecţionare profesională se vor desfăşura în afara localităţii, sumele necesare
pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă, în condiţiile legislaţiei specifice.
(5) Pe perioada în care urmează programe de formare şi de perfecţionare profesională, funcţionarii
publici beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care programele sunt:
a) organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice;
b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul persoanei care are competenţa de numire, şi
numai în cazul în care perfecţionarea profesională are legătură cu domeniul de activitate al instituţiei sau
autorităţii publice sau cu specificul activităţii derulate de funcţionarul public în cadrul acesteia.
(6) Funcţionarii publici care urmează programe de formare şi perfecţionare cu o durată mai mare de 90
de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate integral sau parţial prin
bugetul autorităţii sau instituţiei publice, din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze
în scris că vor lucra în administraţia publică între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu
numărul zilelor de formare sau perfecţionare de care au beneficiat, dacă pentru programul respectiv nu
este prevăzută o altă perioadă.
(7) Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare profesională, în condiţiile alin. (6), ale căror
raporturi de serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 516 lit. b), d) şi e), ale art. 517 alin. (1) lit. g) - j)
sau art. 519 alin. (1) lit. e), înainte de împlinirea termenului prevăzut, sunt obligaţi să restituie
contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite
pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea
termenului.
(8) Persoanele care au urmat un program de formare şi perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor,
sunt obligate să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate din bugetul
propriu, precum şi drepturile salariale primite în perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii, dacă
acestea au fost suportate de autoritatea sau instituţia publică.
(9) Nu constituie formare şi perfecţionare profesională şi nu pot fi finanţate din bugetul de stat sau din
bugetul local studiile universitare definite în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
(10) Normele metodologice cu privire la formarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici,
inclusiv drepturile şi obligaţiile asociate procesului de formare sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
ART. 459
Planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să elaboreze anual planul de perfecţionare profesională
a funcţionarilor publici, estimarea şi evidenţierea distinctă a tuturor sumelor prevăzute la art. 458 alin. (4).
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
datele solicitate cu privire la formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici.
(3) Conţinutul şi instrucţiunile de elaborare a planului de perfecţionare, precum şi modalitatea de
comunicare a datelor solicitate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la perfecţionarea
profesională a funcţionarilor publici se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 464
Dobândirea calităţii de funcţionar public
Calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs, la care poate participa orice persoană care
îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 465.
ART. 465
Condiţii de ocupare a unei funcţii publice
(1) Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
d) are capacitate deplină de exerciţiu;
e) este apt din punct de vedere medical şi psihologic să exercite o funcţie publică. Atestarea stării de
sănătate se face pe bază de examen medical de specialitate, de către medicul de familie, respectiv pe bază
de evaluare psihologică organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;
 f) îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei
publice;
g) îndeplineşte condiţiile specifice, conform fişei postului, pentru ocuparea funcţiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni
de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice,
cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea
faptei;
i) nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în
executarea căreia a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condiţiile legii;
j) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru
motive disciplinare în ultimii 3 ani;
k) nu a fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, în condiţiile prevăzute de legislaţia
specifică.
(2) În cazul în care printre condiţiile specifice prevăzute la alin. (1) lit. g) este stabilită şi obţinerea
unui/unei aviz/autorizaţii prevăzut/prevăzute de lege, această condiţie se îndeplineşte cu respectarea
prevederilor legislaţiei specifice cu privire la îndeplinirea condiţiei.
(3) Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, candidaţii trebuie să fie absolvenţi cu diplomă ai
studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea
studiilor necesare ocupării funcţiei publice sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 153 alin.
(2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi de la art. 387, funcţiile publice de conducere de la nivelul
autorităţilor administraţiei publice locale organizate la nivelul comunelor şi oraşelor pot fi ocupate, prin
concurs organizat în condiţiile legii, de persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă,
respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă sau studii
superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei
publice.
ART. 466
Ocuparea funcţiilor publice
(1) Ocuparea funcţiilor publice vacante şi a funcţiilor publice temporar vacante se poate face în condiţiile
prezentului cod, precum şi în condiţiile reglementate de legi speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe
perioade determinate, a funcţiilor publice în autorităţi şi instituţii publice.
(2) Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin:
a) concurs organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
b) modificarea raporturilor de serviciu;
c) redistribuire într-o funcţie publică vacantă;
d) alte modalităţi prevăzute expres de prezentul cod.
(3) Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice prevăzute la alin. (2)
lit. a) - c) aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, în condiţiile legii.
ART. 467
Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
(1) Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază principiile competiţiei, transparenţei,
competenţei, precum şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care
îndeplineşte condiţiile legale.
(2) În cadrul concursului prevăzut la alin. (1), subiectele şi bibliografia aferentă trebuie să conţină şi
tematici privind respectarea demnităţii umane, protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
prevenirii şi combaterii incitării la ură şi discriminare.
(3) Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor
care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii, are două etape:
a) etapa de recrutare care constă în verificarea cunoştinţelor generale şi competenţelor generale
necesare ocupării unei funcţii publice, realizată prin concurs naţional;
b) etapa de selecţie care constă în verificarea cunoştinţelor de specialitate şi competenţelor specifice
necesare ocupării unei funcţii publice vacante, realizată prin concurs pe post.
(4) Persoanele care promovează concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) nu dobândesc calitatea de
funcţionar public. Promovarea concursului naţional conferă dreptul de participare la concursul pe post
pentru o perioadă de maximum 3 ani de la data promovării concursului naţional.
(5) Concursul prevăzut la alin. (3) lit. a) se organizează pe baza unui plan de recrutare a funcţionarilor
publici care se elaborează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi prin care se previzionează,
pentru o perioadă de maximum 3 ani, necesarul de resurse umane din funcţia publică de la nivelul
autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin.
(1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile legii. Planul de recrutare se
supune spre aprobare Guvernului. Informaţiile necesare elaborării Planului de recrutare a funcţionarilor
publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Anunţul privind concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile
înainte de data desfăşurării concursului.
(7) Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din administraţia publică locală sunt
concursuri pe post în care se verifică cunoştinţele generale şi cele specifice, precum şi competenţele
generale şi cele specifice necesare ocupării funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).
(8) Anunţul privind concursul pe post prevăzut la alin. (3) lit. b), respectiv anunţul privind concursul
prevăzut la alin. (7) se publică pe pagina de internet a instituţiei organizatoare şi pe site-ul Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. Prin
excepţie, termenul de 30 de zile poate fi redus la 15 zile pentru concursul organizat în vederea ocupării
funcţiilor publice de execuţie temporar vacante.
(9) La concursul pe post pot participa şi persoane care au deja calitatea de funcţionar public. În cazul în
care o persoană care are calitatea de funcţionar public este declarată admisă la concursul pe post organizat
pentru ocuparea unei funcţii publice vacante, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează, prin
una dintre modalităţile prevăzute de lege, şi ia naştere un nou raport de serviciu prin emiterea unui act
administrativ de numire în funcţia publică.
(10) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor prevăzute la alin. (3) şi (7) se aprobă prin
hotărârea Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2), la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul
administraţiei publice şi a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
ART. 468
Condiţii de vechime în specialitatea studiilor la ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi de
conducere
(1) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de execuţie
se stabilesc astfel:
a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice
de execuţie de grad profesional asistent;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice
de execuţie de grad profesional principal;
c) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice
de execuţie de grad profesional superior.
(2) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de
conducere se stabilesc astfel:
a) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice
de conducere de şef birou, şef serviciu şi secretar general al comunei, precum şi a funcţiilor publice
specifice echivalente acestora;
b) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiei publice de
conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a).

ART. 487
Acordurile colective
(1) Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele
reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai
măsuri referitoare la:
a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
b) sănătatea şi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere
ale organizaţiilor sindicale.
(2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat,
acordul se încheie cu reprezentanţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică,
desemnaţi în condiţiile legii.
(3) Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor
funcţionarilor publici informaţiile necesare pentru încheierea acordurilor colective, în condiţiile legii.
(4) Acordurile colective încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se
constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

ART. 506
 Transferul
(1) Transferul poate avea loc după cum urmează:
a) în interesul serviciului;
b) la cererea funcţionarului public.
(2) Transferul se poate face pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei,
clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică vacantă de nivel inferior.
(3) Pentru funcţionarii publici de execuţie prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege orice funcţie
publică cu grad profesional mai mic decât gradul profesional al funcţiei publice deţinute sau de clasă de
nivel inferior.
(4) Pentru funcţionarii publici de conducere prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege o funcţie
publică de conducere situată ierarhic la un nivel inferior funcţiei publice deţinute, potrivit ierarhizării
prevăzute la art. 390, precum şi orice funcţie publică de execuţie.
(5) Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii, condiţiile de vechime şi condiţiile
specifice pentru ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie transferat. Verificarea condiţiilor de
realizare a transferului este în sarcina conducătorului autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă
funcţionarul public.
(6) Transferul în interesul serviciului se face la solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice
în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, cu acordul scris al funcţionarului public şi
cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care este numit funcţionarul public.
(7) În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea
sau instituţia publică de la care se transferă, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie
egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă şi la un
concediu plătit de 5 zile lucrătoare. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la
care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. Nu beneficiază de
dreptul la indemnizaţie funcţionarii publici care au domiciliul în localitatea în care îşi are sediul autoritatea
sau instituţia publică la care se transferă.
(8) Transferul la cerere se face la solicitarea funcţionarului public şi cu aprobarea conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public. Autoritatea
sau instituţia publică în cadrul căreia s-a aprobat transferul la cerere al funcţionarului public înştiinţează cu
celeritate autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public,
despre aprobarea cererii de transfer. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării,
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public are
obligaţia să emită actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, cu
precizarea datei de la care operează transferul la cerere. Data de la care operează transferul la cerere nu
poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data emiterii actului administrativ.
(9) Autorităţile sau instituţiile publice pot aproba proceduri interne de selecţie a funcţionarilor publici prin
transfer, respectiv de verificare a condiţiilor de realizare a transferului.
(10) În cazul înalţilor funcţionari publici, transferul se poate dispune numai pe o funcţie publică de
conducere sau de execuţie.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), transferul la cerere în cazul înalţilor funcţionari publici se
dispune de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată
a înaltului funcţionar public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în a cărei
structură se găseşte funcţia publică de conducere sau de execuţie vacantă pe care urmează a fi transferat.

SUBIECT

Identificaţi şi detaliaţi 5 (cinci) drepturi şi libertăţi fundamentale, aşa cum sunt prevăzute în Constituţia
României, republicată. Pentru 2 (două) dintre drepturile şi libertăţile fundamentale identificate şi detaliate,
la alegere, indicaţi modalitatea în care acestea se regăsesc reflectate în Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare- 15 puncte

BAREM CORECTARE

(art. 22-53 din Constituţia Rămâniei, republicată; prevederi ale O.U.G nr. 57/2019 cu privire la
elementele menţionate, art. 412-429 )
- identificarea şi detalierea a 5 drepturi şi libertăţi fundamentale stabilite de Constituţie – 10 puncte
(2 puncte/drept sau libertate fundamentală identificată şi detaliată);
- indicarea argumentată a modalităţii în care 2 dintre drepturile şi libertăţile fundamentale identificate
se regăseşte reflectat în O.U.G nr. 57/2019 – 5 puncte.

ART. 22
 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
ART. 23
Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu
procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se
poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu
mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de
60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a
inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată
că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele
reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în
prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au
dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată
nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
ART. 24
Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
ART. 25
Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile
exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din
ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
ART. 26
Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri.
ART. 27
Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în
reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
ART. 28
Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil.
ART. 29
 Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici
o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare
convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect
reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin
înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a
căror răspundere le revine.
ART. 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel,
prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi
nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică,
precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului
sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al
postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
ART. 31
Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea
naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale
şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar
asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
ART. 32
Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi
prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se
poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a
putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc
prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi
tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în
condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de
stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
ART. 33
Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
 (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi
universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea
artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea
valorilor culturale şi artistice ale României în lume.
ART. 34
Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente,
maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi
alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
ART. 35
Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
ART. 36
Dreptul de vot
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate,
prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
ART. 37
Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16
alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a
fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani
pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al
României.
ART. 38
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi
aleşi în Parlamentul European.
ART. 39
Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura
numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
ART. 40
Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt
neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii,
membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
ART. 41
Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a
locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea
salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul
săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea
profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective
sunt garantate.
ART. 42
Interzicerea muncii forţate
 (1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul
acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de
libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din
obligaţiile civile normale stabilite de lege.
ART. 43
Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării
serviciilor esenţiale pentru societate.
ART. 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii
străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate
din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte,
pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor
bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a
titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi
imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în
caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei
vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii.
ART. 45
Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile
legii sunt garantate.
ART. 46
Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat.
ART. 47
Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile
sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de
lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
ART. 48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria
religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
ART. 49
Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
 (2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte
forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar
pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a
tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
ART. 50
Protecţia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale
de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a
persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi
tutorilor.
ART. 51
Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele
semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le
reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit
legii.
ART. 52
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un
act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului
este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-
credinţă sau gravă neglijenţă.
ART. 53
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se
impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei
calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura
trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a
aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

ART. 412
Dreptul la opinie
Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.
ART. 413
Dreptul la tratament egal
(1) La baza raporturilor de serviciu dintre autorităţile şi instituţiile publice şi funcţionarii publici stă
principiul egalităţii de tratament faţă de toţi funcţionarii publici.
(2) Orice discriminare faţă de un funcţionar public, definită în conformitate cu prevederile legislaţiei
specifice privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, este interzisă.
ART. 414
Dreptul de a fi informat
Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului
cod şi care îl vizează în mod direct.
ART. 415
Dreptul de asociere sindicală
(1) Dreptul de asociere sindicală şi de asociere la organizaţii profesionale este garantat funcţionarilor
publici.
(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite
orice mandat în cadrul acestora.
 (3) În situaţia în care funcţionarii publici sunt aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale,
în funcţii salarizate, aceştia au obligaţia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale
organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcţii. În cazul în care funcţionarul public
optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de
serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din
organizaţia sindicală.
(4) Funcţionarii publici aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii nesalarizate,
pot deţine simultan funcţia publică şi funcţia în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cu
obligaţia respectării regimului incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.
ART. 416
Dreptul la grevă
(1) Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii.
(2) Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata
grevei.
ART. 417
Drepturile salariale şi alte drepturi conexe
(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la salariu, prime şi alte drepturi, în
condiţiile legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice.
ART. 418
Dreptul la asigurarea uniformei
Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc
gratuit.
ART. 419
Durata normală a timpului de lucru
(1) Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de
40 de ore pe săptămână, cu excepţiile prevăzute expres de prezentul cod sau de legi speciale.
(2) Pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de repaus săptămânal,
sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare, potrivit legii, funcţionarii publici au dreptul la recuperare sau
la plata majorată, în condiţiile legii.
ART. 420
Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică
Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile prezentului cod
şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi
completările ulterioare.
ART. 421
Dreptul la concediu
(1) Funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, în
condiţiile legii.
(2) În perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea
copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public
în cauză, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 512 alin. (4) şi (5).
ART. 422
Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de
muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să asigure adaptarea locului de muncă
pentru funcţionarii publici cu dizabilităţi şi de a pune la dispoziţia acestora instrumentele de asigurare a
accesibilităţii, în vederea exercitării în mod corespunzător a atribuţiilor aferente funcţiilor publice ocupate
de aceştia.
ART. 423
Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente
Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.
ART. 424
Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional
(1) Funcţionarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional.
(2) Vechimea în muncă este vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii, precum
şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
(3) Vechimea în specialitate este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al
unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către
persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau
specializării sale. Constituie vechime în specialitate şi vechimea dobândită în temeiul unui contract
individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele membre ale Uniunii Europene,
precum şi în alte state cu care România a încheiat convenţii de recunoaştere reciprocă a acestor drepturi,
demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie
de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
(4) În toate cazurile vechimea în specialitate se raportează la durata normală a timpului de muncă, fiind
calculată prin raportare la fracţiunea de normă lucrată şi se demonstrează cu documente corespunzătoare.
(5) Perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici nu constituie vechime în
muncă, în specialitate şi în grad profesional, cu excepţiile prevăzute de lege.
(6) Vechimea în gradul profesional este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfăşurată de
funcţionarul public într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, cu
excepţiile prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c) şi art. 514 alin. (1) lit. a) - d) şi j).
ART. 425
Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat
Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat,
potrivit legii.
ART. 426
Drepturi ale membrilor familiei funcţionarului public, în situaţia decesului acestuia
(1) În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de
urmaş primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a
funcţionarului public decedat.
(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei
publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la
alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.
ART. 427
Dreptul la protecţia legii
(1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.
(2) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei
juridice, în cazul în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele de
cercetare penală sau acţiuni în justiţie cu privire la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu. Condiţiile
de suportare a cheltuielilor necesare asigurării asistenţei juridice se stabilesc prin act administrativ al
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia
îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public este cea care formulează o sesizare penală sau o acţiune în
justiţie împotriva acestuia.
(4) În cazul în care funcţionarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu
intenţie directă, acesta are obligaţia restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice prevăzute la alin.
(2).
(5) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva
ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau
în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul
organelor abilitate, potrivit legii.
(6) Autorităţile şi instituţiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile speciale de protecţie pentru
funcţionarii publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc profesional.
ART. 428
Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau
instituţiei publice
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în
care acesta a suferit, din culpa autorităţii sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii
atribuţiilor de serviciu.
ART. 429
Desfăşurarea de activităţi în sectorul public şi în sectorul privat
Funcţionarii publici pot desfăşura activităţi remunerate în sectorul public şi în sectorul privat, cu
respectarea prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de interese.
SUBIECT

Detaliaţi modalitatea în care Constituţia României, republicată, dispune cu privire la egalitatea în drepturi în
ceea ce priveşte ocuparea de funcţii şi demnităţi publice, incluzând prevederile cu privire la dreptul de a fi
ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Identificaţi în Legea nr.188/1999
republicată, cu modificările şi completările ulterioare cel puţin două modalităţi prin care legea dezvoltă
aplicarea prevederilor constituţionale. – 15 puncte.

BAREM CORECTARE

(art. 16 alin. (3) şi (4), art. 37-38 şi art. 53 din Constituţia României, republicată; prevederi ale Legii
nr. 188/1999 cu privire la elementele menţionate, precum : art. 54 lit. a) şi h)-j), art. 34, art. 44 ,
art. 94 lit. a), e), i), m), art. 95 lit. d), etc.)
- ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice – 1,5 pct;
- dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile administraţiei publice locale – 1,5 pct;
- condiţionarea dreptului de a fi ales de lipsa unei interdicţii de asociere în partide politice – 1,5 pct;
- limitele de vârsta pentru exercitarea dreptului de a fi ales – 1,5 pct;
- dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European al cetăţenilor români – 1 pct;
- identificarea elementelor specifice restrângerii exerciţiului unor drepturi – 4 pct;
- identificarea argumentată a cel puţin 2 modalităţi prin care Legea nr.188/1999 asigură şi/sau
dezvoltă aplicarea prevederilor constituţionale detaliate - 4 pct.

ART. 16
Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele
care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii
organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
ART. 37
Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16
alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a
fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani
pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al
României.
ART. 38
Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi
aleşi în Parlamentul European.

SUBIECT

Detaliaţi dreptul la grevă potrivit Constituţiei României şi prezentaţi condiţiile de exercitare a acestuia de
către funcţionarii publici, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind
Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare - 15 puncte

BAREM CORECTARE

(art. 43 din Constituţia României, republicată; art. 30 şi art. 95 alin. (1) lit. e) şi alin. (3)-(5), art. 96
alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare)

Constituţia României, republicată

- scopul legitim în exercitarea dreptului la grevă – 3 puncte;
 - stabilirea prin lege a condiţiilor şi limitelor exercitării dreptului la grevă – 2 puncte;

Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

- dreptul la grevă şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat – 1 punct;
- dreptul la salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei – 2 puncte;
- suspendarea raportului de serviciu pentru participarea la grevă – 2 puncte;
- aspecte procedurale prevăzute de lege pentru suspendarea raportului de serviciu şi pentru reluarea
activităţii– 4 puncte;
- interdicţia stabilită de lege cu privire la încetarea şi modificarea raporturilor de serviciu pe perioada
suspendării – 1 punct

ART. 43
Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării
serviciilor esenţiale pentru societate.
ART. 30
(1) Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii.
(2) Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata
grevei.
ART. 95
(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până
la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu
handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
#M44
b^1) concediu de acomodare;
#B
c) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât
cele prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c);
d) pentru participare la campania electorală;
e) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii.
#M49
(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes
personal, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1), pe o durată cumulată de cel
mult 4 ani în perioada exercitării funcţiei publice pe care o deţine. Durata suspendării se stabileşte prin
acordul părţilor şi nu poate fi mai mică de 30 de zile.
#M21
(2^1) *** Abrogat
#B
(3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice
înainte de data când se solicită suspendarea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. e), când cererea
de suspendare se face cu 48 de ore înainte de declanşarea grevei.
(4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile prevăzute la alin. (1) şi la art. 94 alin. (1),
precum şi în alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2),
prin act administrativ al persoanei care are competenţa numirii în funcţia publică.
(5) Dispoziţiile art. 94 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1) şi
(2).
ART. 96
(1) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de
numire în funcţia publică.
(2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu,
precum şi cel prin care se dispune reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
(3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve
postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiţiile legii. Pe
perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate
decât din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.
#M49
 (4) Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condiţiile art. 94 alin. (1) lit. c) şi art. 95 alin. (1) lit.
a) - c) se consideră vechime în funcţia publică.

SUBIECT

Trataţi corelativ textul constituţional referitor la libertatea de exprimare şi norma generală de conduită
profesională a funcţionarilor publici privind libertatea opiniilor prevăzută de Legea nr.7/2004, republicată -
15 puncte

BAREM CORECTARE

(art. 30 din Constituţia României, republicată; art. 8 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a
funcţionarilor publici, republicată)

Constituţia României
- inviolabilitatea libertăţii de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor– 1 punct;
- interzicerea cenzurii şi libertatea presei - 1 punct;
- interdicţiile cu privire la utilizarea libertăţii de exprimare - 6 puncte;
- răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică - 1 punct;

Legea nr.7/2004, republicată

- norma de conduită generală libertatea opiniilor - 6 puncte.

ART. 30
Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel,
prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt
inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi
nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică,
precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului
sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al
postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
ART. 8
Libertatea opiniilor
(1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta demnitatea
funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa
influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici
trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

SUBIECT

Detaliaţi restrângerea exerciţiului unor drepturi potrivit Constituţiei României, republicată. Indicaţi regulile
aplicabile în legătură cu desfăşurarea de activităţi politice sau asociate activităţilor politice de către
funcţionarii publici, aşa cum sunt acestea stabilite potrivit Constituţiei României, republicată, Legii
nr.188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr.7/2004, republicată - 15
puncte

BAREM CORECTARE

(art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (3) şi art. 53 din Constituţia României, republicată; art. 44 şi art. 49 din
Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 10 din Legea nr.
7/2004, republicată)
Constituţia României, republicată
- dreptul de a fi ales– 1 punct;
- dreptul de asociere în partide politice şi limitările acestuia – 1 punct;
- elementele specifice restrângerii exerciţiului unor drepturi– 3 puncte;
Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare
- îndatoririle funcţionarilor publici privind activitatea politică – art.44– 3 puncte;
- obligaţia de a respecta regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor – 1 punct;
- suspendarea raportului de serviciu pentru numirea/alegerea într-o funcţie de demnitate publică,
respectiv pentru participare la campania electorală – 2 puncte;
Legea nr. 7/2004, republicată
- norma de conduită generală activitatea politică – 4 puncte.

Legea 7 ART. 10
Activitatea politică
În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;
b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
c) să colaboreze, în afara relaţiilor de serviciu, cu persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori
sponsorizări partidelor politice;
d) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla
sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora.
Legea 188 ART. 44
(1) Funcţionarilor publici le este interzis să ocupe funcţii de conducere în structurile sau organele de
conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor
cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care
funcţionează pe lângă partidele politice.
#M49
(2) Înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaţii cărora le este
aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează pe
lângă partidele politice, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 34 alin. (2) şi (3).
#B
(3) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun
partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
ART. 49
Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.
ART. 37
Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16
alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a
fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani
pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al
României.
ART. 40
Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt
neconstituţionale.
 (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii,
membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
ART. 53
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se
impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a
drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei
calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura
trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a
aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

SUBIECT

Detaliaţi dreptul de asociere al funcţionarilor publici din perspectiva Constituţiei României, republicată, şi
din perspectiva Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare - 15 puncte

BAREM CORECTARE

(art. 40 din Constituţia României, republicată; art. 29 şi art. 44 din Legea nr. 188/1999 republicată,
cu modificările şi completările ulterioare)

Constituţia României
- dreptul de asociere– 4 puncte;

Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare

- dreptul de asociere sindicală pentru funcţionarii publici – 4 puncte;
- asocierea funcţionarilor publici în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop
protejarea intereselor profesionale - 1 punct;
- îndatoririle funcţionarilor publici privind activitatea politică – art.44 din Legea nr. 188/1999 – 6
puncte.

ART. 40
Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului
politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt
neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii,
membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
ART. 29
(1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici.
(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite
orice mandat în cadrul acestora.
#M5
(3) În situaţia în care înalţii funcţionari publici sau funcţionarii publici care au calitatea de ordonatori de
credite sunt aleşi în organele de conducere a organizaţiilor sindicale, aceştia au obligaţia ca în termen de
15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele
două funcţii. În cazul în care funcţionarul public optează pentru desfăşurarea activităţii în funcţia de
conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu
cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală.
(3^1) Funcţionarii publici, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (3), pot deţine simultan funcţia publică şi
funcţia în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cu obligaţia respectării regimului
incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.
#B
(4) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop
protejarea intereselor profesionale.
ART. 44
(1) Funcţionarilor publici le este interzis să ocupe funcţii de conducere în structurile sau organele de
conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor
cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care
funcţionează pe lângă partidele politice.
#M49
(2) Înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaţii cărora le este
aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează pe
lângă partidele politice, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 34 alin. (2) şi (3).
#B
(3) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun
partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.