GRĂDINIŢA – UN PRIM PAS SPRE O EDUCAŢIE INCLUZIVĂ

Prof.înv.preșc. Boceanu Cosmina, Grădinița P.N.nr.2, Lugoj, Timiș-România

,,Principala noastră sarcină în viaţă: muncă, dragoste şi relaţii sociale,, (Alfred Adler).
Incluziunea înseamnă un efort al fiecăruia de a vedea în fiecare şi în toţi cei care ne
înconjoară semeni care au o valoare proprie, semeni în ai căror ochi se reflectă, la rândul ei,
propria noastră valoare.
Educaţia incluzivă aduce toţi copiii la un loc, în aceeaşi clasă, în aceeaşi comunitate, îi
ajută să se simtă bine, să se simtă iubiţi, preţuiţi, apreciaţi, sprijiniţi şi stimulaţi în aceeaşi
măsură, pentru a ajunge la dezvoltarea deplină a propriului potenţial.
Focalizându-ne pe găsirea de soluţii optime pentru problemele cu care ne confruntăm
TRĂIND ÎMPREUNĂ, dovedind cu fiecare gest, cu fiecare decizie, cu fiecare pas pe care îl
facem în această mare trecere prin această lume, maximum de răspundere reciprocă, vom
putea, în final, să simţim LINIŞTEA pe care o poate aduce lipsa discriminării.
Astăzi, în întreaga lume, peste 72 milioane de copii se află în afara sistemului
educaţional, victime ale discriminării, ale excluziunii sociale.
Principalele motive ale discriminării şi ale excluziunii din sistemul de educaţie sau din
societate sunt: sărăcia, inegalităţile de gen, dizabilitatea, apartenenţa la o minoritate etnică şi,
implicit, a vorbi într-o altă limbă decât majoritatea, a trăi în mediul rural, în zone izolate sau a
fi nomad etc.
Cine ne dă voie să luăm dreptul la muncă, dragoste şi relaţii sociale al celorlalţi?
Începând cu anul 2009, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în
parteneriat cu Asociaţia RENINCO şi UNICEF România, derulează un program de
promovare a educaţiei incluzive în grădiniţe. Programul se adresează cadrelor didactice din
învăţământul preşcolar şi are două componente:
- o componentă de formare de formatori, la nivel naţional
- o componentă de informare şi diseminare a informaţiei privind practicile incluzive în
grădiniţele din ţara noastră şi din alte ţări.
În anul şcolar 2009-2010, în cadrul primului proiect din cadrul acestui mare program de
promovare a educaţiei incluzive, respectiv: Educaţia incluzivă în grădiniţe, cei doi parteneri:
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Asociaţia RENINCO, au selectat,
cu ajutorul ISJ, cadre didactice din învăţământul preşcolar din întreaga ţară (câte două
persoane din fiecare judeţ) şi au realizat formarea a 94 de persoane-resursă pentru educaţie
incluzivă în grădiniţe. La finalul formării, persoanele-resursă urmau să desfăşoare, la nivelul
fiecărui judeţ, activităţi de formare / informare şi diseminare a practicilor privind educaţia
incluzivă în grădiniţe.
După o perioadă de analiză a rezultatelor obţinute ca urmare a derulării primului proiect,
partenerii au ajuns la concluzia că autorităţile locale reprezintă elemente-cheie ale
îndepărtării blocajelor identificate. În acest context, în anul şcolar 2011-2012, noul proiect:
Paşi spre educaţia incluzivă în grădiniţe se focalizează pe crearea de reţele de sprijin (3 reţele
regionale şi o reţea naţională) şi de promovare a practicilor de educaţie incluzivă şi
structurează mai clar ideea căreia i s-a dedicat – EDUCAŢIA INCLUZIVĂ ÎN GRĂDINIŢE.
De fapt, fiecare actor şi partener al acestui mare construct care este educaţia incluzivă este
sprijinit să îşi asume rolul, să îşi gândească măsurile şi să ia deciziile potrivite în raport cu
nevoile şi cu situaţia dezirabilă proprie.
Reţelele astfel constituite vor deveni nuclee de sprijin şi promovare a incluziunii şcolare,
care vor acţiona în parteneriat cu ISJ şi alţi factori/parteneri la nivel local, pentru promovarea
principiilor educaţiei incluzive şi pentru sprijin în rezolvarea unor cazuri speciale sau a unor
disfuncţii care există sau pot apărea în sistem la un moment dat.
Poate fi acesta un model de urmat? DA. Atunci când seriozitatea, profesionalismul,
perseverenţa, devotamentul, indiferent dacă vorbim de o instituţie la nivel central/local sau de
o organizaţie neguvernamentală, sunt instrumentele folosite în soluţionarea problemelor şi,
mai ales, atunci când învăţăm să lucrăm ÎMPREUNĂ.
În cadrul proiectului Paşi spre educaţie incluzivă în grădiniţe, care are la bază
parteneriatul încheiat de Asociaţia RENINCO cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, ideea de parteneriat şi cea de răspundere asumată au fost lăsate să fuzioneze
către celelalte paliere decizionale şi, implicit, către grupul ţintă. Astfel, dacă la nivelul celor
doi parteneri ai proiectului (Asociaţia RENINCO şi Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului și Sportului
) vorbim de responsabilităţi privind: constituirea şi monitorizarea reţelelor, sprijin pentru
funcţionarea acestora şi pentru fluentizarea informaţiei necesare şi asigurarea suportului
legislativ, la nivelul celorlalte paliere vom regăsi:
 la nivelul Inspectoratelor Şcolare Judeţene:
- sprijin pentru elaborarea şi implementarea planurilor de promovare a practicilor incluzive;
- monitorizare la nivel judeţean;
 - asumarea rezultatelor şi sprijin pentru continuarea măsurilor.
 la nivelul persoanelor-resursă:
- planificare (a planurilor de promovare a practicilor incluzive);
- implementare şi diseminare la nivel local, în scopul determinării schimbării;
- raportare.
 la nivelul grădiniţei:
- aplicare a unor informaţii/norme însuşite în cadrul procesului declanşat de persoanele-
resursă la nivel judeţean;
- implicare;
- transformare/schimbare.
Grădiniţa incluzivă – deziderat şi parte a stării de normalitate
Cum ar trebui să arate grădiniţa incluzivă către care dorim să ne îndreptăm? Simplu: ca o
grădiniţă. Ingredientele de bază, însă, ar trebui să o facă să arate că este:
• o grădiniţă în care copiii zâmbesc, cântă şi se mişcă;
• o grădiniţă despre care atât personalul, cât şi părinţii şi copiii ştiu că le aparţine şi arată acest
lucru (panouri, anunţuri, iniţiative...);
• o grădiniţă în care fiecare clasă arată că este o comunitate în miniatură şi fiecare copil ştie
că aparţine unei astfel de comunităţi (sigla grupei, stabilită, lucrată cu copiii şi afişată);
• o grădiniţă cu reguli emanate, agreate, asumate, afişate şi respectate de cei care o populează
(personal, părinţi, copii);
• o grădiniţă în care părinţii sunt bineveniţi oricând alături de educatoare şi copii;
• o grădiniţă în care părinţii sunt învăţaţi să se joace cu propriii copii, să spună/să citească
poveşti copiilor, să-i aprecieze, să-i iubească;
• o grădiniţă în care toţi sunt importanţi (adulţi şi copii) şi fiecare are propria valoare;
• o grădiniţă în care problemele fiecăruia rămân la poartă şi unde fiecare păşeşte ca egal al
celuilalt;
• o grădiniţă în care jucăriile şi materialele de lucru sunt la îndemâna copiilor;
• o grădiniţă în care culorile, sunetele şi mobilierul emană echilibru, respect, armonie;
• o grădiniţă în care catedra nu este o barieră între copil şi educatoare;
• o grădiniţă în care uşile pot sta deschise şi totuşi fiecare să se simtă în siguranţă şi
respectat; • o grădiniţă în care totul este etichetat, numai copiii nu, iar ordinea, mirosul de
curăţenie te fac să te simţi ca acasă;
• o grădiniţă în care copilul este încurajat să experimenteze, să pună întrebări, să spună ce
simte; • o grădiniţă în care adulţii nu au timp de altceva decât de binele copiilor care îi păşesc
pragul; • o grădiniţă în care copiii ştiu şi sunt încurajaţi să facă alegeri;
• o grădiniţă în care educatoarea ştie să le vorbească celor mici despre o piatră, chiar şi atunci
când nu are o piatră la îndemână;
• o grădiniţă în care....

BIBLIOGRAFIE:
• Vrasmaş, E., coordonator, ,,Premisele educaţiei incluzive în grădiniţă,, editura Vanemonde,
Bucureşti, 2010.
• Vrasmaş, E., Nicolae, S., Vrasmaş, T., ,,Paşi spre educaţia incluzivă în România,, Bucureşti,
UNICEF, 2008.
• Ungureanu, D., ,,Educaţia integrată şi şcoala inclusivă,, Editura de Vest, Timişoara, 2008