Romeo şi Julieta

Adio, mamă. Ştie Dumnezeu

De ne vom mai vedea! Ah, reci fiori
Mă furnică prin vine, ca şi cum
Căldura vieţii mar lăsa decum ......
Să le mai strig, să mă mîngîie.... Doică
Nu! Ce să cate-aici? Eu singură
Va trebui să+mi joc lugubra scenă
Fiolă, vin ...dar dacă băutura
Aceasta n-ar avea nici o urmare?
Atunci m-ar duce mîini la cununie?
Nu, nu acesta nu: n-are să fie!
Stai tu aici.. ce?...dar daca-i otravă
Pe care o pregăti cu viclenie
Călugăru, să mor,ca nunta asta
Să nu-l dezonoreze? ...da mă tem
Că este-aşa....Dar totuşi nu se poate
Căci pururi el trecu drept om cucernic
Cum, însă,dacă eu, culcată-n groapă

Mă voi trezi-nainte ca Romeo

Să vină să mă caute? Ce groaznic
E gându-acesta! N-am să mă înăbuş
În boltă, -n gura otrăvită unde
În veci nu intră aer sănătos?
Şi de trăiesc, nu s-ar putea-ntîmpla
Ca moartea şi cu noaptea, însoţite
De spaimele acelui loc, cavoul
Boltit în care zac îngrămădite
 De veacuri osemintele-ngropate
A tuturor străbunilor şi unde
Sub giulgiul proaspăt încă zace Tybalt
Însângerat şi unde cum se spune
La miezul nopţii duhurile umblă:
Vai!...vai! se poate lesne întîmpla
Prea timpuriu să mă deştept şi atunci
Mirosul greu şi scrîşnetul asemeniâ
Cu+al mătrăgunei smulse din pămînt
Pe care muritorii cînd l-aud
Înnebunesc,-,o dacă-mpresurată
De spaime- atunci nu mi-aş ieşi din minţi
Şi cu un os al unui mort străbun
Nu mi-aş zdrobi nebunul creier...Parcă
Zăresc pe Tybalt înotînd în sînge
Şi căutîndul pe Romeo ...stai!
O, Tybalt! Stai!....Aşteaptă-mă, Romeo!
Romeo, beau în sănătatea ta.