Principiul al-II-lea

al mecanicii
newtoniene
FONDATOR

ISAAC NEWTON
 LEGILE LUI NEWTON (SAU PRINCIPIILE
FUNDAMENTALE ALE MECANICII) SUNT TREI LEGI
ALE FIZICII CARE DAU O RELAȚIE DIRECTĂ ÎNTRE
FORȚELE CARE ACȚIONEAZĂ ASUPRA UNUI CORP ȘI
MIȘCAREA ACELUI CORP. ELE AU FOST ENUNȚATE
DE SIR ISAAC NEWTON (BAZAT ȘI PE STUDIILE LUI
GALILEI) ÎN LUCRAREA SA PHILOSOPHIAE
NATURALIS PRINCIPIA MATHEMATICA (1687). ACESTE
LEGI FORMEAZĂ BAZA MECANICII CLASICE.
PRINCIPIUL AL DOILEA AL
MECANICII
NEWTONIENE
PRINCIPIUL AL II – LEA  FUNDAMENTAL
AL DINAMICII "
AFIRM CĂ
„DACĂ O FORŢĂ CONSTANTĂ
ACŢIONEAZĂ ASUPRA UNUI CORP ,
ACEASTA ÎI IMPRIMĂ O ACCELERAŢIE
DIRECT PROPORŢIONALĂ CU FORŢA ŞI
INVERS PROPORŢIONALĂ CU MASA
CORPULUI"
. O FORȚĂ MODELEAZĂ, ÎN FIZICĂ, O
ACȚIUNE MECANICĂ EXERCITATĂ DE
UN OBIECT ASUPRA ALTUIA. ESTE
CAPABIL SĂ-I IMPUNĂ O
ACCELERAȚIE INDUCÂND
MODIFICAREA VECTORULUI SĂU DE
VITEZĂ: O FORȚĂ EXERCITATĂ
ASUPRA OBIECTULUI ÎL FACE SĂ
MEARGĂ MAI REPEDE, MAI LENT SAU
ÎL ABATE DE LA O CALE RECTILINIE.
ÎN 1684, ISAAC NEWTON A
CLARIFICAT ACEST CONCEPT
STABILIND BAZELE MECANICII
NEWTONIENE .

O BAZĂ SENZORIALĂ PROPUSĂ

PENTRU A ÎNȚELEGE REALITATEA
ACESTEI NOȚIUNI ESTE SENZAȚIA DE
CONTRACȚIE MUSCULARĂ.
Diferite forțe, datorate gravitației, magnetismului sau oricărui alt fenomen care produce accelerarea unei mase .
Unități SI N ( newton )
Dimensiune M⋅L⋅T −2
Baza SI 1 N = 1 kg m s −2
Natură Dimensiune Vector extins
Simbol obișnuit \ scriptstyle {\ vec F}sau F (vector de forță), F (intensitate sau valoare algebrică )
Link către alte dimensiuni
\ vec F= .m{\ displaystyle {\ vec {\ gamma}}}

W= .\ vec F{\ displaystyle {\ vec {\ ell}}}

 NEWTONUL ESTE FORTA

CARE ACTIONAND ASUPRA
UNUI CORP DE 1 KG II
IMPRIMA
ACESTUIA O ACCELERATIE
DE
EXEMPLU DE FORTA:
• GREUTATEA (FORTA DE
ATRACTIE
GRAVITATIONALA).
 HISTORY
STUDIUL FORȚELOR A PROGRESAT ODATĂ CU DESCRIERILE
DATE DE FILOZOFUL ARHIMEDE ÎN SECOLUL AL III-LEA Î.E.N.,
PRIVIND INTERACȚIUNEA FORȚELOR ÎN MECANISME SIMPLE.
[5] ÎNAINTE DE ACEASTA, DESCRIEREA FORȚELOR DE CĂTRE
ARISTOTEL CONȚINEA UNELE GREȘELI ȘI NEÎNȚELEGERI
FUNDAMENTALE. ÎN SECOLUL AL XVII-LEA, SIR ISAAC
NEWTON A CORECTAT ACESTE GREȘELI ȘI A ENUNȚAT O
TEORIE CE A RĂMAS NESCHIMBATĂ TIMP DE APROAPE TREI
SUTE DE ANI.[3] LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA,
EINSTEIN, ÎN TEORIA RELATIVITĂȚII GENERALE, A PREZIS CU
SUCCES EȘECUL MODELULUI LUI NEWTON PENTRU
GRAVITAȚIE, LANSÂND CONCEPTUL DE CONTINUUM SPAȚIU-
TIMP.
 TEORIA MAI RECENTĂ CUNOSCUTĂ SUB NUMELE DE MODELUL
STANDARD DIN FIZICA PARTICULELOR ASOCIAZĂ FORȚE LA NIVELUL
MECANICII CUANTICE. MODELUL STANDARD PREZICE CĂ UNELE
PARTICULE DE SCHIMB SUNT MIJLOCUL FUNDAMENTAL PRIN CARE
SUNT EMISE ȘI ABSORBITE FORȚELE. SUNT CUNOSCUTE DOAR PATRU
INTERACȚIUNI PRINCIPALE GENERATOARE DE FORȚE: TARE,
ELECTROMAGNETICĂ, SLABĂ, ȘI GRAVITATIONALĂ.[2] OBSERVAȚIILE
DIN FIZICA PARTICULELOR DE ENERGII ÎNALTE, EFECTUATE ÎN ANII
1970 ȘI 1980 AU CONFIRMAT CĂ FORȚELE SLABE ȘI CELE
ELECTROMAGNETICE SUNT DE FAPT EXPRESIA ACELEIAȘI
INTERACȚIUNI FUNDAMENTALE.[6]

ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL, FORȚA SE MĂSOARĂ ÎN NEWTONI, DAR

ALTE SISTEME DE UNITĂȚI DE MĂSURĂ DEFINESC ȘI ALTE UNITĂȚI,
DINTRE CARE MULTE SUNT ÎN STRÂNSĂ LEGĂTURĂ CU UNITĂȚILE DE
MĂSURĂ PENTRU MASĂ.
Instrumente folosite pentru aflarea greutății și masei Masa
Masa unui corp sau a unei particule este una din cele 7 mărimi fizice fundamentale. Masa se definește ca o
mărime ce determină măsura inerției unui corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic și
măsurată, de asemenea, macroscopic. Totodată, masa, prin intermediul masei atomice este legată de
cantitatea de substanță conținută într-un corp sau sistem fizic închis. Masa este o mărime fundamentală,
scalară și extensivă; pentru sistemele fizice macroscopice are caracter de mărime globală. A nu se confunda
cu greutatea unui corp, care este o forță.

Greutatea
Unitatea de măsură pentru greutate este cea a forței, care în Sistemul internațional de unități (SI) este newton (simbol: N). De exemplu, un obiect cu o
masă de un kilogram are o greutate de aproximativ 9,8 newtoni pe suprafața Pământului și aproximativ o șesime pe Lună. Deși greutatea și masa sunt
cantități științific distincte, termenii sunt adesea confundați între ei în utilizarea de zi cu zi.În știință și inginerie, greutatea unui obiect este legată de forța
care acționează asupra obiectului, fie datorită gravitației, fie unei forțe de reacție care îl ține pe loc.Unele manuale standard[4] definesc greutatea ca o
cantitate vectorială, forța gravitațională care acționează asupra obiectului. Alții[5][6] definesc greutatea ca o cantitate scalară, mărimea forței
gravitaționale. Alții îl definesc ca mărimea forței de reacție exercitate asupra unui corp prin mecanisme care îl mențin în loc.

Complicațiile suplimentare în elucidarea diferitelor concepte de greutate au legătură cu teoria relativității conform căreia gravitația
este modelată ca o consecință a curburii spațiu-timp. În comunitatea didactică, a existat o dezbatere considerabilă de peste o jumătate
de secol cu privire la definirea greutății pentru studenții. Situația actuală este aceea că co-există un set de concepte multiple și își
găsesc utilizare în diferite contexte.