“Traian a ocupat Dacia şi a transformat-o in provincie romană nu dintr-o greşală politică

şi nici dintr-un capriciu, ci dintr-o aspră necesitate. Nu se putea altfel cu puternicul stat dacic în
coasta, imperiul n-ar mai fi avut linişte niciodată în regiunile dunărene. Experienţa o arătase de
altfel, timp de mai bine de o sută de ani. De aceea a făcut Traian cele doua mari şi sângeroase
expediţii, de aceea legiunile şi-au mutat lagărele în inima Ardealului.”

“Una din specialităţile Romanilor, constituind un adevărat titlu de glorie al lor, au fost
drumurile. De cand încep ştirile istorice şi până astăzi, nimeni n-a construit şosele mai bune
decât ei. Aceste şosele sunt unul din elementele esenţiale care explică întinderea şi durata
stăpânirii romane. Când cucereau o ţară, primul lucru pe care-l făceau legionarii erau castre şi
şosele: deci locuri de apărare şi drumuri pe care să poata circula armata şi, apoi, negustorii,
coloniştii, funcţionarii (…)”

“Decebal vazând ca totul e pierdut şi ştiind ce-1 aşteaptă, îşi împlântă sabia în piept (…).
Capul lui este adus, pentru credinţă, în faţa lui Traian; acesta-l trimite la Roma ca să vadă
Senatul şi tot poporul pieirea celui mai vajnic duşman din câţi avusese imperiul în ultimul secol
(anul 106, sfârşitul verii).”

“Cat de însemnată a fost prada luată de Romani din Dacia se vede din următorul fapt:
înainte de războaele lui Traian, imperiul trecea printr-o gravă criză financiară(…) După războae,
dimpotrivă, se constată o situaţie financiară înfloritoare; nu mai e vorba de reduceri; mai mult, se
fac construcţii însemnate, teatre, apeducte, fortificaţii în diferite părţi ale imperiului, şi, ceea ce e
întra-adevar extraordinar, se suprimă impozitele pe anul 106, contribuabilii primind dimpotrivă
ei de la împărat, câte 650 de dinari fiecare. Aceasta schimbare totală nu poate avea decât o
explicaţie: cantitatea enormă de aur şi de argint(…) pe care cucerirea Daciei a adus-o în tezaurul
roman. Nu degeaba a fost calificată această ţară de câtre învăţaţii vremii noastre « California
lumei vechi». Cucerirea Daciei a produs la Roma o satisfacţie extraordinară. Serbările date au
întrecut în măreţie şi somptuozitate tot ce se făcuse până atunci. Ele au durat 123 de zile.”
 “(…)în cei aproape 170 de ani cât a durat stăpânirea romană în stanga Dunării, s'a
pregătit plămada etnică din care s-a format poporul românesc. În acest timp, populaţia autohtonă
şi-a insuţit limba cuceritorilor şi s-a amestecat cu ei, dând naştere la un nou popor, romanic, care
la rândul său a absorbit populaţia slavă aşezată mai târziu în Dacia şi a format astfel poporul
român.”

“Peste această populaţie băştinaşă, romanii au adus colonişti. Eutropius, (…) ne spune că
aceştia au fost « multimi nenumărate » din tot imperiul şi că motivul aducerii lor era “pentru a
cultiva ogoarele şi a locui orasele”, deoarece Dacia fusese golită de bărbaţi în timpul războiului
îndelungat al lui Decebal.”

“Adăugându-se aceşti colonişti civili la populaţia băştinaşă. Dacia a ajuns să aibă în

scurtă vreme un număir considerabil de locuitori. La aceasta creştere au ajutat şi condiţiile
prielnice de trai, şi, de asemenea, şi împroprietăririle succesive ale soldaţilor eliberaţi din armată,
sau, aşa cum li se spunea atunci, a veteranilor.”

“Dacia a rămas sub stăpânirea romană ceva mai puţin de 170 de ani (106-275 după
Christos), deci timp de vreo 5 generaţii. Totuşi efectele au fost decisive: în urma acestei stăpâniri
s-a născut poporul român.”

“Romanismal a biruit în Dacia fiindcă el a câştigat pe autohtoni. Aceştia, atraşi de

avantajele şi strălucirea vieţii romane, au învăţat limba cuceritorilor, şi-au însuşit numele lor şi
s'au romanizat.”

“Aceia dintre autohtoni cari voiau să ajungă a juca un rol în administraţie, în conducerea
oraşului de pildă, de asemenea trebuiau să înveţe latineşte.”

“Limba română e o limbă romanică: structura ei, morfologia, sintaxa ei şi elementele

fundamentale ale lexicului, acelea de întrebuinţare permanentă, de circulaţie intense, sunt latine.”