Fișă de lucru

Precizează, pornind de la documentul de mai jos, care sunt obligațiile reciproce

ale seniorului și ale vasalului, apoi realizează o ierarhie proprie a îndatoririlor vasalice,
pornind de la cea pe care o consideri mai importantă.

”Cel care jură fidelitate seniorului său trebuie să aibă totdeauna prezente în memorie
cele șase cuvinte: fără prejudiciu, sigur onest, util, ușor, posibil. Fără prejudiciu, pentru ca el
să nu cauzeze vreun neajuns corpului seniorului său. Sigur, pentru ca el să nu dăuneze
seniorului său divulgându-i secretul sau înstrăinându-i castelele întărite. Onest, pentru a nu
aduce atingere drepturilor de justiție, ale seniorului său (...). Util, ca să nu producă stricăciuni
posesiunilor seniorului său. Ușor și posibil, ca să nu îngreuneze ceea ce poate face lesne (...)
În plus, el trebuie să acorde seniorului său sfatul și ajutorul, dacă vrea să pară demn de
beneficiul său și să se achite de fidelitatea pe care a jurat-o.
Seniorul, la rândul său, trebuie să se poarte la fel de bine cu vasalul său. În caz contrar,
poate fi pe drept considerat de rea credință; la fel și vasalul care nu și-ar respecta îndatoririle
(...) va fi vinovat de sperjur și de perfidie.”
(Fulbert, Episcop de Chartres)

Fișă de lucru
Precizează, pornind de la documentul de mai jos, care sunt obligațiile reciproce
ale seniorului și ale vasalului, apoi realizează o ierarhie proprie a îndatoririlor vasalice,
pornind de la cea pe care o consideri mai importantă.

”Cel care jură fidelitate seniorului său trebuie să aibă totdeauna prezente în memorie
cele șase cuvinte: fără prejudiciu, sigur onest, util, ușor, posibil. Fără prejudiciu, pentru ca el
să nu cauzeze vreun neajuns corpului seniorului său. Sigur, pentru ca el să nu dăuneze
seniorului său divulgându-i secretul sau înstrăinându-i castelele întărite. Onest, pentru a nu
aduce atingere drepturilor de justiție, ale seniorului său (...). Util, ca să nu producă stricăciuni
posesiunilor seniorului său. Ușor și posibil, ca să nu îngreuneze ceea ce poate face lesne (...)
În plus, el trebuie să acorde seniorului său sfatul și ajutorul, dacă vrea să pară demn de
beneficiul său și să se achite de fidelitatea pe care a jurat-o.
Seniorul, la rândul său, trebuie să se poarte la fel de bine cu vasalul său. În caz contrar,
poate fi pe drept considerat de rea credință; la fel și vasalul care nu și-ar respecta îndatoririle
(...) va fi vinovat de sperjur și de perfidie.”
(Fulbert, Episcop de Chartres)