1.

Conținutul învățământului pentru ciclul liceal și transpunerea acestuia în

documente și suporturi
1.1. Conținutul învățământului. Definiție și orientări

Definiție. Conținutul învățământului se referă la ceea ce oferă școala elevului spre învățare, pe parcursul
procesului instructiv-educativ. Încă de la primele forme de organizare a învățării, pedagogii au fost
nevoiți să mediteze și să decidă ce este mai util, ce este mai necesar să fie învățat de copii la școală. Dacă
în didactica tradițională, conținutul a fost orientat spre cantitatea de cunoștințe, de informații ce trebuiau
însușite, spre priceperi și deprinderi care trebuiau dobândite, în pedagogia contemporană conținutul este
pus în ecuație cu conceptul de curriculum, primind noi semnificații și fiind raportat la obiectivele
educației și la celelalte componente ale curriculumului. Accentul se deplasează de la acumularea anumitor
informații (un conținut unic și identic pentru toți elevii) spre experiențele de învățare, spre latura
formativă a procesului de învățământ.
Odată cu abordarea curriculară a acestui proces, conținutul învățământului a devenit conținut
curricular. C. Crețu definește conținuturile curriculare ca fiind „un sistem de valori selecționate din
cunoașterea savantă, din practicile sociale și din cultura școlară sui generis, acumulate de societate până la
un moment de referință și care sunt transpuse didactic în termeni de cunoștințe, capacități și atitudini și
sunt integrate în sistemul curriculum-ului preșcolar /școlar /universitar /postuniversitar”1. Într-o altă
formulare, prin conținutul învățământului se înțelege „sistemul informațiilor, acțiunilor și operațiilor, care
pe baza unor criterii logico-științifice și psihopedagogice, pe de o parte sunt selectate din valorile
culturale ale omenirii (științifice, tehnice, etice, estetice), iar pe de altă parte sunt structurate, ierarhizate și
integrate în conținutul disciplinelor școlare” 2. De altfel, majoritatea lucrărilor de pedagogie consideră că
prin conținutul învățământului se înțelege totalitatea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor dobândite de
elev pe parcursul școlarității.
În privința educației muzicale, facem referire la opinia autoarelor Georgeta Aldea și Gabriela
Munteanu, care consideră conținuturile ca mijloace ce permit atingerea obiectivelor educației, acestea
fiind
„…organizate într-un set modular de unități care vizează domeniile specifice predării, învățării
disciplinei: Practica muzicală, Elemente de limbaj muzical, elemente de cultură muzicală.
Practica muzicală cuprinde conținuturi cu caracter procedural sau acțional, vizând utilizarea
diferitelor mijloace de producere a discursului muzica (cântarea vocală și instrumentală).
Elementele de limbaj muzical formează domeniul alcătuit atât din conținuturi de tip procedural
(cântare, executare) cât și conceptual (definiții, date, noțiuni).
Elementele de cultură muzicală constituie un domeniu care cuprinde conținuturi ce privesc
procesul receptării muzicii. Ele au atât aspect conceptual cât și atitudinal.”.3

Orientări în selectarea conținutului învățământului. Privind retrospectiv, în secolul al XX-lea s-au

conturat trei orientări în ceea ce privește locul și rolul conținutului învățământului în formarea elevului:
- curentul material, de orientare enciclopedistă, avea ca obiectiv fundamental al educației transmiterea și
asimilarea tuturor cunoștințelor acumulate de omenire;

1
C. Creţu, Conţinuturile procesului de învăţământ, componentă a curriculumului, în Constantin Cucoş, (coord.), Psihopedagogie
pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p.102
2
Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, ed. a II-a, rev., Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 107.
3
Georgeta Aldea , Gabriela Munteanu, Didactica educației muzicale în învățământul primar, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2001, p. 15.
- curentul formal, a pus în centrul atenției formarea personalității elevului, vizând formarea capacităților
intelectuale și dezvoltarea creativității;
- curentul pragmatist, conform căruia școala trebuie să răspundă unor cerințe imediate, reclamate de
activitatea practică.
Elemente caracteristice fiecăreia dintre cele trei orientări se regăsesc și astăzi în școala
românească. Astfel, tendința de a cuprinde cât mai multe informații în programele și manualele școlare
este tributară curentului material și se reflectă în supraîncărcarea și suprasolicitarea elevilor, în metodele
care nu stimulează gândirea și exersarea creativității acestora. Pe de altă parte, obiectivele vizate de
curentul formal își păstrează valoarea psihopedagogică într-o societate în care viteza de schimbare este tot
mai mare și impune o adaptare permanentă a celui care a absolvit școala și este obligat să facă față
problemelor cotidiene apărute în activitatea cotidiană din domeniul în care muncește. Curentul pragmatist
se regăsește în abordările celor care consideră că școala trebuie să asigure un minim de cunoștințe
necesare pentru a desfășura o activitate practică; se regăsesc în școala muncii, utilitarismul didactic și alte
tipuri de educație similară, care ignoră valoarea culturii generale în formarea personalității și pun sub
semnul întrebării posibilitatea de evoluție individuală a forței de muncă.

Criterii de selecție a conținuturilor. Deducem din cele de mai sus cât de importantă este problema
selectării conținuturilor și cât de mare este responsabilitatea celor care stabilesc direcțiile de politică din
zona educației așa cum sublinia Constantin Cucoș: „cei care sunt responsabili cu fixarea programelor
educaționale trebuie să se întrebe în permanență la ce servesc cunoștințele incluse în conținuturi, care este
valoarea lor de a accede la noi elemente informaționale, care este ponderea valorilor educaționale-scop și
care este ponderea valorilor educaționale-mijloc adică a acelor achiziții care determină discernerea a noi
realități întro-o lume în permanentă mișcare”4. Dat fiind că un conținut, oricât de bine ales, va prezenta un
decalaj între ceea ce este nou și ceea ce se oferă elevilor, același autor apreciază că sarcina factorilor de
decizie și a educatorilor este aceea de a găsi un echilibru între concepte, teorii, metodologii cu valoare
perenă și elementele conjuncturale care asigură aplicabilitatea imediată, asigurând astfel o structurare
optimă a conținuturilor.
De mai bine de două decenii, preocuparea pedagogilor pentru selectarea conținuturilor a
evidențiat că elaborarea programelor școlare trebuie să țină cont de nevoile educative ale celor ce sunt
educați, Roger Seguin stabilind cinci cadre situaționale pe care școala ar trebui să le asigure prin
conținuturile pe care le oferă: 1.Viața socială și culturală 2. Viața individuală 3. Dezvoltarea economică și
socială 4. Mediul 5. Formarea permanentă.
Stabilirea curriculumului la nivel național ține seamă de o multitudine de criterii: logico-
științifice, criterii psihopedagogice, filosofice, ideologice, epistemologice, sociologice, etice,
proporționalitatea între vechi și nou, adecvarea la specificul profesional al fiecărei școli, valoarea practică
a cunoștințelor, profunzimea cunoștințelor etc. Așadar, selecția și stabilirea conținutului învățământului
presupune respectarea unor indicatori care asigură coerență procesului educativ și previn apariția unor
disfuncții ale sistemului educațional. Un rol important revine cadrului didactic, care trebuie să fie
informat, dinamic, autonom, capabil să pună în concordanță conținuturile prevăzute de documentele
școlare cu necesitățile și capacitățile elevilor.

4
Constantin Cucoș, Pedagogia, ediția a II-a rev., Polirom, Iași, 2006, p. 206.
1.2. Documente oficiale pentru organizarea învățământului

Conținuturile învățământului se regăsesc detaliate în documentele școlare, cele care reglează

întreaga activitate didactică. Acestea sunt: planurile de învățământ; programele cadru, pe arii tematice și
pe discipline; manualele (alternative); materialele curriculare (îndrumare metodice, ghiduri pentru elevi,
culegeri de texte ș.a.).

1.2.1. Planul de învățământ

Este un document oficial care cuprinde elementele esențiale de organizare, ierarhizare, dispunere
a conținutului învățământului pe cicluri școlare, niveluri și tipuri de școli, pe clase și obiecte de
învățământ, incluzând numărul de ore pentru fiecare dintre acestea. Este elaborat în concordanță cu
orientările științifice, social-politice și psihopedagogice referitoare la procesul de învățământ dintr-o
perioadă dată.
Planurile de învățământ sunt documente actualizate periodic, pentru a se adapta noutăților din
domeniul științific și tehnic, transformărilor economice și sociale. În prezent, activitatea didactică din
instituțiile de învățământ de nivel liceal din România se desfășoară pe baza planurilor-cadru aprobate prin
Ordin de Ministru Educației, Cercetării și Inovării din anul 2009 și reprezintă un document reglator
esenţial, un instrument de bază în promovarea politicii educaţionale la nivel naţional.
Elaborarea Planurilor-cadru s-a realizat ţinând seama de:
- reperele decizionale majore pentru fundamentarea procesului de reformă a învăţământului
preuniversitar din România, identificate atât în documentele programatice elaborate de Guvernul
României, cât şi în cele elaborate de instituţiile europene, respectiv în documentele agreate în
comun de Guvernul României şi instituţiile europene;
- obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România vizând finalităţile, curriculumul şi
structura învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu prevederile Legea Educației
Naționale nr. 1/2011;
- asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor
educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de la
Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării profesionale şi a
Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în formarea profesională –
„Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga în 2002;
- rezultatele dezbaterilor publice asupra proiectelor planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a
IX-a – a X-a, sintetizate în raportul încheiat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei 5.

1.2.2. Structura planului cadru pentru liceu

Planurile cadru de învăţământ pentru clasele de liceu sunt structurate pe trei componente:
- trunchi comun (TC),
- curriculum diferenţiat (CD) şi
- curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Trunchiul comun reprezintă oferta educaţională constând din aceleaşi discipline, cu acelaşi număr de ore
pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal. Vizând competenţele-
cheie, trunchiul comun va fi parcurs în mod obligatoriu de toţi elevii, indiferent de profilul de formare.

5
Anexa 1 la OMECT 5723/23.12.2003, p. 1.
 Prin gruparea disciplinelor din structura trunchiului comun în cele 7 arii curriculare prevăzute în
actualul Curriculum Naţional, se asigură continuitatea dintre planurile cadru de învăţământ pentru clasele
I – a VIII-a şi planurile cadru de învăţământ pentru liceu sau pentru şcoala de arte şi meserii.
În afară de a asigura continuitatea între învăţământul gimnazial şi cel liceal, oferta de trunchi comun
contribuie la:
▪ finalizarea educaţiei de bază, prin continuarea dezvoltării competenţelor cheie urmărite în cadrul
învăţământului obligatoriu – condiţie pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi elevii, oricare
ar fi specificul liceului (filieră, profil);
▪ formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii
de competenţe-cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile
care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional. Aceste domenii de competenţe-
cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor educaţionale şi de formare profesională
în Europa (procesul Barcelona-Copenhaga) şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului pentru
clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază.
Ariile curriculare sunt compatibile cu cele 8 domenii de competenţe-cheie stabilite la nivel
european:
- comunicare în limba maternă,
- comunicare în limbi străine,
- matematică, ştiinţe şi tehnologii,
- tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC),
- competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice,
- cultură antreprenorială,
- sensibilizarea la cultură,
- „a învăţa să înveţi”.
Comunicarea în limba maternă şi în limbi străine, reprezentând capacitatea individului de a
înţelege, exprima şi interpreta, atât în oral cât şi în scris, gânduri, sentimente şi fapte, în toate contextele
sociale – în relaţiile de muncă, în familie sau în timpul liber – este o condiţie fundamentală pentru
realizarea personală, pentru integrarea în societate, intermediind accesul la informaţie, la cultura şi
civilizaţia europeană.
Matematica, ştiinţa şi tehnologia, cu aplicaţii în viaţa de zi cu zi, permit explicarea lumii
înconjurătoare şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra acesteia, în funcţie de
propriile nevoi şi dorinţe. Într-o societate a cunoaşterii, accesul la informaţie pe care tehnologia
informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) îl oferă este esenţial.
Competenţele interpersonale, interculturale şi sociale reprezintă stăpânirea unor comportamente
care permit individului să participe în mod eficient şi constructiv şi să rezolve conflictele din viaţa
socială, în interacţiune cu ceilalţi, atât în viaţa personală şi familială, cât şi în contexte publice.
Competenţele civice permit individului participarea la viaţa societăţii.
Cultura antreprenorială înseamnă atât capacitatea individului de a accepta şi susţine noul, de a-şi
asuma responsabilitatea faptelor proprii, cât şi capacitatea de a identifica oportunităţi pentru dezvoltarea
profesională şi în afaceri.
Sensibilitatea la cultură, capacitatea de a înţelege, accepta şi aprecia diferite modalităţi de
exprimare proprii artei şi culturii (în domenii foarte diferite, cum ar fi: literatura, muzica, artele plastice,
filmul, teatrul, arhitectura, moda etc.) conduce la dezvoltarea unei personalităţi armonioase, tolerante,
care îmbină un puternic simţ al propriei identităţi cu respectul pentru diversitate.
A învăţa să înveţi este cheia succesului într-o lume dinamică, în continuă schimbare, în care
individul este obligat să înveţe de-a lungul întregii vieţi.
Planurile-cadru de învăţământ şi programele trebuie să vizeze în mod direct formarea
echilibrată a competenţelor-cheie din toate aceste domenii prin însuşirea de către elevi a cunoştinţelor
necesare, respectiv prin formarea deprinderilor şi atitudinilor corespunzătoare. În acest mod,
competenţele formate pe parcursul educaţiei de bază răspund condiţiei de a fi necesare şi benefice
pentru individ şi pentru societate în acelaşi timp.
O caracteristică esenţială a competenţelor-cheie este faptul că majoritatea sunt transversale – ele
se formează prin diferite discipline cuprinse în planurile-cadru de învăţământ şi nu doar prin
studiul unei anumite discipline. Această caracteristică se întâlneşte chiar şi în cazul unor domenii de
competenţe-cheie cu un grad mai ridicat de specificitate. Proiectarea planurilor-cadru de învăţământ şi
elaborarea programelor trebuie să ţină cont în mod explicit de această caracteristică, luând în calcul pentru
fiecare domeniu de competenţe-cheie disciplinele care contribuie la formarea acestora.
Curriculumul diferenţiat (CD). Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită
la nivel central, constând dintr-un pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora, diferenţiată pe
profiluri (în cazul filierelor teoretică şi tehnologică) şi pe specializări (în cazul filierei vocaţionale).
Această ofertă educaţională asigură o bază comună pentru pregătirea de profil (în cazul filierelor
teoretică şi tehnologică) şi răspunde nevoii de a iniţia elevul în trasee de formare specializate, oferindu-i
o bază suficient de diversificată, pentru a se putea orienta în privinţa studiilor ulterioare sau pentru a se
putea integra social şi profesional, în cazul finalizării studiilor.
Orele din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea respectivă le
efectuează în mod obligatoriu.
Curriculum la decizia şcolii (CDȘ). Curriculum la decizia şcolii reprezintă numărul de ore
alocate în scopul dezvoltării unor oferte curriculare proprii fiecărei unităţi de învăţământ. Prin această
ofertă curriculară se asigură cadrul pentru susţinerea unor performanţe diferenţiate şi a unor nevoi şi
interese specifice de învăţare ale elevilor.
Numărul maxim de ore prevăzut în noile planuri cadru de învăţământ, mai mare decât cel actual, este
determinat de structurarea ofertei educaţionale în noile componente prezentate anterior – structură care nu se
regăseşte în planurile cadru de învăţământ în vigoare.
Nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor învăţământului obligatoriu, în noua sa structură,
este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul
întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.
Educația muzicală este obiect de studiu obligatoriu în clasele a IX-a și a X-a.
Exemplificăm, în continuare, câteva Planuri cadru pentru liceul teoretic și pentru liceul
vocațional6.

6
OMECI 3410/2009, Anexele 1 și 2, http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Pl_cadru-actuale/Liceu/1_OMECI
 PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CLASELE A IX-A ŞI A X-A
LICEU TEORETIC
PROFIL REAL, SPECIALIZĂRILE:
MATEMATICĂ-INFORMATICĂ, ŞTIINŢE ALE NATURII

ARIA CURRICULARĂ / Clasa a IX-a Clasa a X-a

Disciplina TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
LIMBĂ ŞI COMUNICARE 8 8 7 1 8
Limba şi literatura română 4 4 3 1 4
Limba modernă 1 2 2 2 2
Limba modernă 2 2 2 2 2
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE 6 5 11 6 5 11
ALE NATURII
Matematică 2 2 4 2 2 4
Fizică 2 1 3 2 1 3
Chimie 1 1 2 1 1 2
Biologie 1 1 2 1 1 2
OM ŞI SOCIETATE 4 4 4 4
Istorie 1 1 1 1
Geografie 1 1 1 1
Socio-umane 1 1 1 1 1
Religie 1 1 1 1 1
ARTE 2 2 2 2
Educaţie muzicală 1 1 1 1
Educaţie plastică 1 1 1 1
TEHNOLOGII 2 1 3 2 1 3
TIC 2 2 1 1
Informatică 1 1 1 1
Educaţie antreprenorială 1 1
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 2 2 2 2
Educaţie fizică 2 2 2 2
CONSILIERE ŞI ORIENTARE 1 1 1 1

Consiliere şi orientare 1 1 1 1
TOTAL TC/ CD/ CDS 25 6 31 1 24 7 31 1
TOTAL (TC+CD+CDS) 32 32
TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat (de profil); CDS = curriculum la decizia şcolii
 PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CLASELE A IX-A ŞI A X-A

LICEU TEORETIC
PROFIL UMANIST, SPECIALIZĂRILE:
FILOLOGIE, ŞTIINŢE SOCIALE
ARIA CURRICULARĂ / Clasa a IX-a Clasa a X-a
Disciplina TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
LIMBĂ ŞI COMUNICARE 8 2 10 7 3 10
Limba şi literatura română 4 4 3 1 4
Limba modernă 1 2 1 3 2 1 3
Limba modernă 2 2 2 2 2
Limba latină 1 1 1 1
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE 6 6 6 6
ALE NATURII
Matematică 2 2 2 2
Fizică 2 2 2 2
Chimie 1 1 1 1
Biologie 1 1 1 1
OM ŞI SOCIETATE 4 3 7 4 4 8
Istorie 1 1 2 1 2 3
Geografie 1 1 2 1 1 2
2 1
Socio-umane 1 1 2 1 1 2
Religie/ Istoria religiilor 1 1 1 1
ARTE 2 2 2 2
Educaţie muzicală 1 1 1 1
Educaţie plastică 1 1 1 1
TEHNOLOGII 2 2 2 2
TIC 2 2 1 1
Informatică
Educaţie antreprenorială 1 1
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 2 2 2 2
Educaţie fizică 2 2 2 2
CONSILIERE ŞI ORIENTARE 1 1 1 1
Consiliere şi orientare 1 1 1 1
TOTAL TC/ CD/ CDS 25 5 30 2 24 7 31 1
TOTAL (TC+CD+CDS) 32 32

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat (de profil); CDS = curriculum la decizia şcolii.
 PLAN CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CLASELE A IX-A – A X-A
LICEU VOCAŢIONAL
PROFIL ARTISTIC
SPECIALIZAREA MUZICĂ
ARIA CURRICULARĂ / Clasa a IX-a Clasa a X-a
Disciplina TC CD TC+CD CDS TC CD TC+CD CDS
LIMBĂ ŞI COMUNICARE 8 8 7 7
Limba şi literatura română 4 4 3 3
Limba modernă 1 2 2 2 2
Limba modernă 2 2 2 2 2
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE 6 6 6 6
ALE NATURII
Matematică 2 2 2 2
Fizică 2 2 2 2
Chimie 1 1 1 1
Biologie 1 1 1 1
OM ŞI SOCIETATE 4 4 4 4
Istorie 1 1 1 1
Geografie 1 1 1 1
Socio-umane 1 1 1 1
Religie 1 1 1 1
ARTE 2 9 11 2 9 11
Educaţie muzicală* 1 1 1 1
Educaţie plastică 1 1 1 1
Educaţie artistică specializată 9 9 1** 9 9 1**
TEHNOLOGII 2 2 2 2
TIC 2 2 1 1
Educaţie antreprenorială 1 1
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 2 2 2 2
Educaţie fizică 2 2 2 2
CONSILIERE ŞI ORIENTARE 1 1 1 1

Consiliere şi orientare 1 1 1 1
TOTAL TC/ CD/ CDS 25 9 34 1 24 9 33 1
TOTAL (TC+CD+CDS) 35 34

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat pe specializare; CDS = curriculum la decizia şcolii.

Notă: * Ora de educaţie muzicală se alocă pentru studiul disciplinei instrument la alegere, respectiv acompaniament –
pentru secţia pian, orgă
** Ora din curriculum la decizia şcolii se alocă pentru educaţia artistică specializată.
 ARIA CURRICULARĂ ARTE
EDUCAŢIE ARTISTICĂ SPECIALIZATĂ
I. SECŢIA INSTRUMENTALĂ
a) Instrumentele orchestrei simfonice
Nr. crt. Disciplina de studiu IX X
1. Instrument principal 2 2
2. Teorie – solfegiu – dicteu 2 2
3. Muzică de cameră 1 1
4. Ansamblu orchestral sau instrumental 2 2
5. Instrument la alegere* 1 1
6. Istoria muzicii 2 2
TOTAL 10 10

Notă: * Instrumentul la alegere se studiază în cadrul orei de Educaţie muzicală din trunchiul comun. Instrumentul
la alegere poate fi: pian, orgă, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de percuţie, instrumente
populare – altul decât instrumentul principal de specialitate.

II. Pian, orgă

Nr. crt. Disciplina de studiu IX X
1. Instrument principal 2 2
2. Teorie – solfegiu – dicteu 2 2
3. Muzică de cameră 1 1
4. Ansamblu coral 2 2
5. Acompaniament * 1 1
6. Istoria muzicii 2 2
TOTAL 10 10

Notă: * Ora de acompaniament va fi alocată din trunchiul comun – Educaţie muzicală.

Repertoriul de acompaniat va cuprinde lucrări vocale, instrumentale şi vocal-simfonice. Acestea vor fi studiate
respectându-se următorul algoritm: partea solistică, reprezentând instrument, voce sau ansambluri vocale, va fi
redată cu ajutorul benzii magnetice (negativ), iar partea de acompaniament va fi realizată de elev, sub
îndrumarea profesorului. În situaţia în care dotarea şcolilor permite existenţa celui de-al doilea pian în aceeaşi
sală de curs, partea solistică va putea fi redată de profesorul îndrumător.

III. SECŢIA TEORETICĂ

Nr. crt. Disciplina de studiu IX X
1. Teorie – solfegiu – dicteu 2 2
2. Instrument la alegere * 1 1
3. Iniţiere vocală 1 1
4. Ansamblu coral 2 2
5. Armonie 1 1
6. Istoria muzicii 2 2
7. Forme muzicale 1 1
TOTAL 10 10

Notă: * Instrumentul la alegere se studiază în cadrul orei din trunchiul comun de Educaţie muzicală.
Instrumentul la alegere poate fi: pian, orgă, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de
percuţie, instrumente populare – altule decât disciplina principală de specialitate.
 IV. SECŢIA FOLCLORICĂ
Instrumente populare: nai şi ţambal
Nr. crt. Disciplina de studiu IX X
1. Instrument principal 2 2
2. Teorie – solfegiu – dicteu 2 2
3. Etnografie şi folclor muzical 1 1
4. Ansamblu folcloric 2 2
5. Instrument la alegere* 1 1
6. Istoria muzicii 2 2
TOTAL 10 10

Notă: * Instrumentul la alegere se studiază în cadrul orei din trunchiul comun de Educaţie muzicală.
Instrumentul la alegere poate fi: pian, orgă, instrumente cu coarde, instrumente de suflat, instrumente de
percuţie, instrument popular, altul decât disciplina principală de specialitate.

Studierea Planurilor cadrul pentru ciclul inferior al liceului, pentru diferitele tipuri de licee,
evidențiază prezența disciplinei Educație muzicală în trunchiul comun și alocarea unei ore/săptămână la
toate filierele și profilele.
În Planul cadru pentru ciclul superior al liceului disciplina Educație muzicală este inclusă doar la
unele filiere și profile, după cum se poate constata în tabelul alăturat.

Filiera - profil Specializare Educație Educație artistică

muzicală
– nr. ore
– nr. ore

Filiera teoretică Matematică-informatică - 1

profil real Științele naturii - 1

Filiera teoretică științe sociale

profil umanist

Filiera vocațională profil artistic Muzică - 1

Coregrafie 1 15 (ed. art. specialiată)

Arta actorului 1 10 (ed. art. specialiată)

Arhitectură, - 11 (ed. art. specialiată)

Arte ambientale şi
design
 Arte plastice, - 13 (ed. art. specialiată)

Arte decorative

Filiera vocațională Stiințe sociale - -

profil ordine și securitate publică

Filiera vocațională profil militar Matematică-informatică - -

Filiera vocațională profil sportiv Toate specializările 1 -

Filiera vocațională învățător/educatoare 1

profil pedagogic Bibliotecar, 1

documentarist

Instructor-animator, 1
Instructor pentru
activităţi extraşcolare

Pedagog școlar 1

Filiera vocațională Teologie ortodoxă, 1 1

Profil teologic Muzică bisericească,

Patrimoniu cultural 1 1

Teologie romano- 1 1
catolică (limba română)

Teologie romano- 1
catolică (limba
maghiară)

Teologie penticostală 1 1

Teologie greco-catolică - 1

Teologie reformată 2 (muzică 1

bisericească)

Teologie unitariană 2 1

Teologie baptistă - 1

Teologie adventistă - 1

Teologie musulmană - 1
Teme de seminar:

- Studiu individual al planurilor cadru.

- Dezbatere referitoare la poziția pe care o ocupă Educația muzicală în învățământul liceal, în diferite filiere
și profile.
- Dezbatere referitoare la numărul de ore alocat disciplinelor de specialitate în planul cadru pentru filiera
vocațională, profilul artistic, specializarea muzică.

1.3. Programa școlară - element determinant al organizării instruirii

Programa școlară este un document reglator, care precizează conținutul procesului instructiv-
educativ la o anumită disciplină de învățământ. Programa constituie pentru profesor principalul
instrument și un ghid în activitatea de proiectare a activităților didactice. Aceasta poate suplini, în unele
cazuri, lipsa manualului, deoarece include toate informațiile necesare bunei desfășurări a activității
didactice: importanța disciplinei respective, competențele care urmează a fi formate, cuantumul
cunoștințelor care trebuie însușite, a abilităților practice, indicații metodologice, bibliografie, sugestii de
repertoriu, modalități de evaluare.
Programa are un caracter operațional și oferă o anumită autonomie profesorului pentru
organizarea activităților de învățare, de aceea, nu trebuie confundată cu o „tablă de materii”. Programa
stabilește țintele care trebuie atinse – competențele (obiectivele) –, iar profesorul trebuie să proiecteze cât
mai multe contexte cognitive prin care elevul ar putea atinge competențele vizate.
Structura programelor școlare pentru disciplina Educație muzicală din învățământul obligatoriu
este următoarea:
 Notă de fundamentare  prezintă relaţia dintre programele şcolare şi documentele de politică
educaţională şi curriculară pe care acestea se fundamentează;
Notă de prezentare  detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul specific al acesteia în cadrul
curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei de învăţământ la cele opt domenii de
competenţe cheie stabilite la nivel european;
Competenţe generale  sintetizează achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului
obligatoriu şi/ sau pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora; sunt definite pe o disciplină de
învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ. Acoperă dimensiunea cognitivă a
personalității umane. Se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata întregului ciclu liceal.
Valori şi atitudini reprezintă finalităţi de natură axiologică și afectiv-atitudinală, urmărite prin studiul
disciplinei. Ca și competențele generale, sunt definite pentru tot ciclul liceal. Au rol în reglare procesului
instructiv-educativ
Competenţe specifice - conţinuturi constituie nucleul funcţional al programei şcolare. Competențele
specifice derivă din cele generale, se definesc pentru fiecare disciplină în parte și se formează pe
parcursul unui an școlar.
Sugestii metodologice au menirea de a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competenţelor,
valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare. Se pot referi la desfășurarea procesului de
predare-învățare centrat pe competențe, pot sugera metodele și mijloacele cele mai potrivite pentru
formarea competențelor, precum și sugestii privind evaluarea învățării.
Sugestii de repertoriu – indică melodii, teme cântate la unison, repertoriu coral și audiții muzicale.
Nota de prezentare precizează și numărul de ore alocat disciplinei prin Planul cadru, precum și
tipul de disciplină, respectiv faptul că Educația muzicală face parte din trunchiul comun, la toate filierele
și profilele, cu excepția filierei artistice, profilul muzică.
 Reținem din programele pentru liceu faptul că acestea promovează o nouă abordare în învăţarea
muzicii, care are scopul de a crea elevilor condiţii pentru descoperirea şi valorificarea propriilor
disponibilităţi intelectuale şi afective.
Programa pentru clasa a XI-a, elaborată în anul 2000, aducea următoarele elemente de noutate:
- reintroducerea studiului muzicii la clasele de liceu;
- ponderea sporită a relaţiei nemijlocite cu muzica;
- modalitatea de abordare a notaţiei muzicale;
- viziunea interdisciplinară a studiului muzicii;
- introducerea studiului instrumentelor accesibile;
- valorificarea deplină a valenţelor formative ale muzicii.7
Programele pentru clasele a IX-a și a X-a, aprobate în 2004 aduc următoarele elemente de
noutate:
- ponderea sporită a contactului nemijlocit al elevilor cu muzica;
- modalitatea de abordare a audiţiei muzicale;
- importanţa acordată în continuare studiului instrumentelor muzicale accesibile;
- modalitatea de abordare a notaţiei muzicale;
- valorificarea la nivel superior a valenţelor formative ale muzicii;
- abordarea interdisciplinară în studiul muzicii.8
Competențele generale prevăzute de programele pentru Educație muzicală, clasele din ciclul
inferior al liceului sunt următoarele:
1. Corelarea în practica muzicală a elementelor de limbaj muzical receptate
2. Exprimarea prin şi despre muzică, valorificând dimensiunile afectivă, creativă şi estetică ale
propriei personalităţi.
În aceleași clase, disciplina Educație muzicală își propune formarea la elevi a următoarelor valori
și atitudini:
1. Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
2. Gândirea critică şi autonomă dobândită prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale
3. Atitudinea reflexivă asupra valorii muzicii în viaţa individului şi a societăţii
4. Semnificarea lumii prin arta muzicală
5. Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip
kitsch.
Competențele generale prevăzute de programa pentru Educație muzicală la clasa a XI-a sunt
următoarele:
1. Receptarea şi analizarea unei varietăţi de creaţii muzicale, naţionale şi universale
2. Folosirea interpretării muzicale ca modalitate de exprimare artistică și / sau folosirea altor limbaje
pentru redarea imaginii muzicale receptate.
Pentru clasa a XI-a sunt precizate următoarele valori și atitudini:
Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii
Dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale
Dezvoltarea atitudinii reflexive asupra valorii muzicii în viața individului și a societăţii.

7
Programa școlară pentru Educație muzicală, clasa a XI-a, Consiliul Național pentru Curriculum, București, 2000, p. 2.
8
Programa școlară pentru Educație muzicală, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, Consiliul Național pentru Curriculum,
București, 2004, p. 3.
 Exemplificăm pentru filiera vocațională prevederi ale programei la disciplina Teorie-Solfegiu-
Dicteu pentru clasa a X-a. Competențele generale sunt următoarele9:
1. Operarea cu elemente de limbaj specific în abordarea creaţiilor muzicale
2. Valorificarea creativă a elementelor de limbaj asimilate.
Sunt precizate următoarele valori și atitudini:
1. Cunoaşterea şi înţelegerea lumii prin arta muzicală
Autonomia şi critica în gândire dobândite prin cunoaşterea şi practica muzicală
Conştientizarea contribuţiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al societăţii.

Teme de seminar:

- Studiu individual: programele pentru disciplinele Educație muzicală și Educație artistică, programele
pentru disciplinele teoretice de la liceele de muzică.
- Dezbateri: structura programelor; competențele generale și specifice, relația acestora cu conținutul învățării,
sugestiile de repertoriu.

1.4. Planificarea calendaristică anuală sau macroproiectarea instruirii

Planificarea calendaristică anuală este un document administrativ care asociază elementele

programei cu resursele de timp. Este elaborată de profesor înainte începerea anului școlar și are caracter
orientativ. Este important ca profesorul să conștientizeze că rolul determinant în proiectarea didactică este
deținut de programa școlară și nu de manual și că elementul cel mai important al programei sunt
competențele.
Realizarea planificării calendaristice presupune parcurgerea de către profesor a mai multor etape:
1. lectura programei școlare  trebuie concentrată pe înţelegerea caracterului determinant al
competenţelor specifice şi a caracterului asociat, complementar, al conţinuturilor
2. realizarea asocierii între competențele specifice și conținuturi
3. împărțirea conținuturilor în unități de învățare asociate competențelor. Pentru acesta
profesorul trebuie să identifice în conținuturile prevăzute de programă existența unor ansambluri
tematice
4. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare se realizează, de obicei, în
funcție de succesiune conținuturilor sugerate de programă și care se regăsesc în manuale în
aceeași dispunere. Ordinea în care sunt abordate unitățile de învățare poate fi schimbată, dar cu
condiția să nu aibă efect negativ asupra formării competențelor.
5. alocarea timpului pentru fiecare unitate de învățare poate să difere, fiecare profesor ținând
seama de specificul colectivelor de elevi cu care lucrează.

Documentele curriculare sugerează alcătuirea planificării calendaristice anuale respectând următoarele

rubrici:

Unitatea de Competențe Conținuturi Nr. de ore Săptămâna Evaluare /

învățare specifice
Observații

9
Programa școlară pentru Teorie-Solfegiu-Dicteu, ciclul inferior al liceului, Consiliul Național pentru Curriculum, București,
2004, p. 4.
 O planificare anuală corect întocmită trebuie să acopere integral programa școlară în ceea ce
privește competențele specifice și conținuturile. Trebuie precizat, încă o dată, că întregul cuprins al
planificării calendaristice are valoare orientativă. Modificările survenite pe parcursul derulării procesului
de învățământ sunt consemnate, atunci când este cazul, în rubrica Observații. De obicei, o unitate de
învățare se finalizează cu o evaluare sumativă.
Unitățile de învăţare sunt elementele generatoare ale planificărilor calendaristice. „Conceptul de
unitate de învățare are rolul să materializeze conceptul de demers didactic personalizat, flexibilizând
proiectarea didactică și definind în acest sens pentru practica didactică premise mai bine fundamentate
din punct de vedere pedagogic.”10 Identificarea unității de învățare se face prin tema acesteia, care
reunește anumite conținuturi și vizează atingerea unui ansamblu comun de competenţe specifice.
Unitatea de învăţare are următoarele caracteristici:
- este supraordonată lecţiilor;
- are coerenţă interioară vizibilă;
- este relativ uşor şi simplu de denumit;
- vizează atingerea aceloraşi competenţe specifice;
- se finalizează printr-o evaluare;
- acoperă resurse de timp comparabile între ele (minim 2-3 ore şi maxim 8-9 ore).
Algoritmul proiectării unității de învățare. Reușita proiectării unei unității de învățare este
depinde de respectarea unui algoritm ce presupune răspunsul la următoarea succesiune de întrebări:
 în ce scop? = identificarea competențelor
 ce voi face? = selectare conținuturilor
 cu ce voi face? = analiza resurselor
 cum voi face? = determinarea activităților de învățare
 cât s-a realizat? = stabilirea instrumentelor de evaluare.

Competenţele specifice din programă se regăsesc în planificare doar prin numerele celor care
sunt asumate pentru fiecare unitate de învăţare (de exemplu 1.1.; 1.2. etc.). Competențele specifice nu
sunt asociate doar unei unități de învățare, ci se pot repeta la diferite unităţi de învăţare.
Conţinuturile sunt, de regulă, identice cu formulările din programă sau redate succint. Ordinea în
care sunt enumerate aceste conținuturi rămâne la latitudinea profesorului, dar aceasta poate fi identică cu
cea din programă.
Numărul de ore notat în tabel se referă la întreaga unitate de învăţare, în ansamblul ei.
În rubrica Săptămâna se poate scrie doar intervalul numeric (săptămânile 1 – 5; 6 – 8) sau
reperele calendaristice (15 – 30 octombrie, 1-8 noiembrie etc.).

Teme de seminar

- activitate frontală: discutarea algoritmului de elaborare a unei planificări calendaristice;

- activitate individuală: studierea unei programe și elaborarea unei planificări calendaristice anuale conform
algoritmului de mai sus.

10
Ghid metodologic, MEN, 2000, p. 6.