Strategii de

interventie în
situatiile de criză
educațională în
clasa de elevi.
Criza educaţională poate fi definită ca unul sau
mai multe evenimente neaşteptate, neplanificate
care sunt generatoare de periculozitate pentru
climatul, sănătatea ori siguranţa elevilor din clasă.
 Situaţiile de criză pot fi:

ntre elevi: certuri, bătăi soldate cu traume fizice sau psihice (rănirea
elevilor); implicarea mai multor elevi ai clasei în asemenea acţiuni:
urturi, consum de droguri, alcool, abuzuri sexuale, tentative de
sinucidere, etc. Profesor-părinţi: conflicte care pot afecta în mod
direct echilibrul atitudinal al cadrului didactic, mituiri, denigrări.
Profesor-elev: certuri, diverse conflicte de ordin psihic sau fizic,etc.
De altă natură: incendiu, explozii, dezastre naturale, accidente,
arestări a unor persoane; evacuarea clădirii şcolii, persoane înarmate
n campusul şcolii, etc.
Cauzele violenţei
şcolare:

Tulburările comportamentale
nu pot fi înţelese decât prin
raportarea la dezvoltarea bio-
psiho-socială a elevului, la
istoria grupului familial; istoria
relaţiei părinţi-elev; cultura
familială, cercul de prieteni,
probleme de sănătate, stilul de
viaţă, la faptul dacă consumă
sau nu droguri, etc.
Medii: şcolar, familial,
individual, social, contextual.
Etapele activităţii de gestiune a situaţiilor de criză sunt:
Arborele lui D. Sapiro
1.Solul-mediul social
Identificarea rapidă a în care izbucneşte
conflictelor este conflictul.(şcoală,
importantă, pentru a evita colectiv, etc.) 3.Tulpina-
dezvoltarea situaţiilor părţile
tensionate între indivizi. implicate în
conflict.

2.Rădăcina- 5.Florile-emoţiile
cauzele proprii pozitive şi
multiple ale negative ale celor
conflictului. implicaţi.
4.Scorbura-
problema clară
definită a 6.Fructele-acţiunile
7.Fructul-
conflictului. concrete a celor
soluţia
rezolvării implicaţi în conflict.
conflictului.
Este recomandabil în momentul indentificării unei situaţii
de abatere comportamentală gravă apelarea la: unul dintre
părinţi; consilier şcolar; psiholog; psihoterapeut; organele
poliţieneşti(după caz); organele judiciare(după caz), etc.
Elevii sunt violenţi pentru că societatea este agresivă, ei observă aceste modele de
relaţionare acasă, pe stradă, la televizor, jocuri, filme, emisiuni, etc.
Profesor-elev: ironie, Elev-profesor: ofense,
sarcasm, dispreţ, ignorare. refuzuri, gesturi
V.F.(palme, tras de păr, inadecvate/obscene, injurii,
urechi, etc. jigniri, loviri, etc.
Între elevi: certuri,
ţă ameninţări, intimidare,
l e n
Vio ă batjocură, jigniri,
c
f i zi violenţă fizică. Vi
o
ve lenţ
rba ă
lă
 Etapele de acţiune ale cad.didactic:
1.Identificarea situaţiei de 2.Etiologia s.d.e.
criză educaţională. (ancheta, ascultarea
5.Controlul(asupra eficienţei
motivaţiilor, acţiune
măsurilor luate).
imediată).

3.Luarea deciziei(o discuţie cu indivizii

care au generat conflictul, cu întregul
colectiv pe baza căruia se stabilesc
cauzele(martorii). Se stabileşte un nou
6. Evaluarea.
regulament.
4. Aplicarea măsurilor. Este obligatoriu
ca profesorul să
aplaneze
situaţiile critice
educaţionale.

Obiectiv-diminuarea agresivităţii fizice

şi verbale la copii.
 Plan de intervenţie:

Îmbunătăţirea relaţiei cu familia, Depăşirea stării de disconfort care are la

prietenii, colegii. bază ideea că efortul este prea dificil.
Carenţele relaţiilor
sociale, indentificarea
minciunilor. Teama de eşec
trebuie
înlăturată prin
Profesorul trebui să altoiască
convingerea că
elevilor dragostea faţă de
orice succes mic
oameni, altruismul, bunătatea,
este
spiritul de colaborare. Să
semnificativ.
elaboreze un regulament care
nu se încalcă.
Înlăturarea sentimentelor de
Înlăturarea tendinţei la rebeliune ce neputinţă, problemei că elevul
Rezolvarea problemelor adiacente rezultă din opinia subiectului că poate să crede că este prea slab pentru a
legate de ostilităţi, invidie între facă ce doreşte, are control asupra face ceva.
elevi. propriului destin.
Mulţumesc!