GoHuGeAvSlav UnPeCuTaTur

https://www.antimoon.com/forum/t9520-0.htm
CRONOLOGIE

TERRA.................................................................................................................................................................................................. 2
EUROPA............................................................................................................................................................................................... 3
ROMÂNIA............................................................................................................................................................................................ 3
CHINA antică...................................................................................................................................................................................... 10
INDIA antică....................................................................................................................................................................................... 10
EGIPTUL antic.................................................................................................................................................................................... 11
SUMER............................................................................................................................................................................................... 11
STATUL MITANNI............................................................................................................................................................................... 12
ASIRIA................................................................................................................................................................................................ 12
STATUL HITIT..................................................................................................................................................................................... 12
LIDIA.................................................................................................................................................................................................. 12
STATUL AHEMID................................................................................................................................................................................ 12
STATUL PART..................................................................................................................................................................................... 13
PALESTINA......................................................................................................................................................................................... 13
FENICIA.............................................................................................................................................................................................. 13
CRETA................................................................................................................................................................................................ 13
GRECIA............................................................................................................................................................................................... 13
ITALIA................................................................................................................................................................................................. 15
CIMERIENII......................................................................................................................................................................................... 17
MASAGEŢII......................................................................................................................................................................................... 17
IRANIENII........................................................................................................................................................................................... 17
SCIŢII.................................................................................................................................................................................................. 17
SARMAŢII........................................................................................................................................................................................... 18
Alanii.................................................................................................................................................................................................. 18
Roxolanii............................................................................................................................................................................................ 18
STATUL iranienilor AHEMIZI...............................................................................................................................................................19
STATUL URARTU ............................................................................................................................................................................... 19
CARPII................................................................................................................................................................................................ 19
STATELE EBRAICE DIN PALESTINA......................................................................................................................................................19
IBERIA................................................................................................................................................................................................ 20
REGATUL ILERGET.............................................................................................................................................................................. 20
CELŢII................................................................................................................................................................................................. 20
GERMANII.......................................................................................................................................................................................... 20
SLAVII................................................................................................................................................................................................. 20
SLAVII DE SUD.................................................................................................................................................................................... 20
SLAVII DE RĂSĂRIT............................................................................................................................................................................. 21
HUNII................................................................................................................................................................................................. 21
BULGARII........................................................................................................................................................................................... 21
UNGURII............................................................................................................................................................................................ 21
SUEDIA............................................................................................................................................................................................... 22
AUSTRIA............................................................................................................................................................................................. 22
AUSTRO-UNGARIA............................................................................................................................................................................. 23
IMPERIUL BIZANTIN........................................................................................................................................................................... 23
OSTROGOŢII....................................................................................................................................................................................... 25
FRANCII.............................................................................................................................................................................................. 25
DANEMARCA..................................................................................................................................................................................... 25
MORAVIA SI CEHIA............................................................................................................................................................................. 25
SERBIA............................................................................................................................................................................................... 26
POLONIA............................................................................................................................................................................................ 26
LETONIA, ESTONIA............................................................................................................................................................................. 27
RUSIA................................................................................................................................................................................................. 28
FAMILII BOIERI................................................................................................................................................................................ 35
Membri notabili............................................................................................................................................................................. 42
Istoric............................................................................................................................................................................................. 42
ISTORIA ROMANIEI PANA LA MIRCEA CEL BATRAN LISTA.........................................................................................................43
Primul razboi Mondial-Context și evenimente precursoare..............................................................................................................85

TERRA
5 miliarde - vârsta planetei
70 milioane - vârsta omului.
1 milion - prehomini.
1.000.000 -10.000 î.e.n. trecerea de la prehomini la euhomini.
120.000 - 10.000 glaciaţia würm
100.000 - 40.000 homo de neanderthal
40.000 -10.000 paleoliticul superior a cuprins aproape toată europa .
absent în cea mai mare parte a peninsulei iberice, elveţia, vestulgreciei, spaţiul dintre marea neagră şi marea caspică, până la
munţiiurali, pe o linie oblică ce leagă marea de azov cu cotul donului şi cotul volgăi. paleoliticul superior lipseşte la sud de această
linie, atât în caucazcât şi în podişul iranului, asia mică, orientul mijlociu, orientul apropiat şitoată coasta de nord a africii el este
prezent doar la satani dar în armenia !?

HOMO SAPIENS (omul înţelept)

15 - 10 mii î.e.n. savana sahariană se ofileşte, câmpia euraslatică devine din tundră stepă
EUROPA
40.000 î.e.n. - 1.996 e.n. homo sapiens de cro-magnon.
40.000 - 10.000 î.e.n. homo sapiens fosilis.
homo sapiens comportă trei tipuri rasiale :
tipul grimaldi avea trăsături negroide şi s-a perpetuat în europaoccidentală până la începutul neoliticului (15-10 milenii î.e.n.). a
fost descoperit în localitatea omonimă de pe litoralul mediteraneean. în anagrimaldi a existat şi o cultură neolitică (?) care s-a stins
tipul cancelade constând în resturi fosile asociate unui strat magdalenian (15-10 milenii î.e.n.) din europa occidentală
tipul cro-magnon rasă de talie mare perpetuata în toata europa şl africa de nord
15.000 - 10.000 î.e.n. sfârşitul glaciaţiei würm mezoliticul
schimbare radicala a climei potopul deluvian
"după excepţionala înflorire a artei figurative solutrean -magdaleniene, asistăm la declinul aproape general al activităţii artistice"
schimbare radicală a colectivităţilor umane, reduse la grupuri răzleţe de vânători
climă temperată doar pe litoralul sudic european
10.000 (mezoliticul) prima vârstă a timpurilor post glaciare.
arcul cu săgeţi. domesticirea animalelor.
europa centrală trece de la clima sub arctică la clima
temperată.
litoralul sudic european (zona mediteraneeană) trece la clima
subtropicală
10.000- 6.700 europa climei preboreale
8.000 - 7.000 prima şl singura zonă - nucleu de civilizaţie
neolitică din europa apare în peninsula balcanică, pe marginea
sa orientală
c. 6.200 î.e.n. neoliticul vechi macedonean cultura nea nicomedia cuprinde şl banatul, depăşeşte dunărea spre nord în câmpia
română, până la gurile nistrului
c. 5.500 neoliticul preceramic din tesalia.
5.300 î.e.n. prima scriere din lume (nedescifrată): tăbliţele de la tărtăria pe râul mureş în românia (14)
3.000 î.e.n. prima scriere (posibil europeană) din sumer (7)
2.300 î.e.n. prima scriere într-o limbă europeană, limba hittită. pe râul maraş. anatolia.
c 1.300 scriere feniciană cu alfabet consonantic (1 p.14)
1.200 î.e.n. scriere în limba tracilor frigieni din anatolia (6).
sec x - ix î.e.n. prima scriere europeană în alfabetul grec ş! în limba greacă (10).
c. 600 î.e.n. prima scriere europeană în alfabetul latin şl în
limba latină
6.700 - 5.500 europa climei boreale extinderea neoliticului balcanic spre estul europei centrale până în zona tripolia (2 p.63).
5.500 - 3.000 î.e.n. europa climei atlantice extinderea neoliticului balcanic spre vestul europei centrale şl italia. molfeta prima
schiţă a repartiţiei etnice în europa
c. 4.500 neoliticul vechi cu ceramică; în benzi liniare întreucraina şl rin; ceramica cardială din mediterana occidentală;ceramica
pictată din cultura cucuteni - tripolie ,românia.
2.500 ceramică cu decor simplu.
1.800 - 1.500 î.e.n. tracii s-au aşezat în europa şl au fostdintre cele mai mari popoare ale antichităţii ocupând unteritoriu întins între
vistula, sudul macedoniei, asia mică şlcoasta adriatică, incluzând românia şl ucraina cu el începe epoca bronzului de la dunărea de
jos
2.500 - 1.800 î.e.n. Obiecte de bronz şi de argint în România "Răspândirea câmpurilor de urne, caracteristice populaţiilor care
practicau înmormântarea prin incineraţie în bronzul final, se extinde spre finele mileniului al II - lea la întreaga Europă Mijlocie." .
"În regiunea carpato-dunăreană, în primul rând, se constată o ceramică cu forme şi decor foarte simple, care înlocuieşte treptat
bogata ceramică anterioară, calificată drept barocă. Urnele în care se depune cenuşa morţilor, vasele accesorii, olăria în general,
găsite în sutele de morminte ale necropolelor, tind spre o monotonă uniformitate. Pe când se desfăşoară această evoluţie, paralel cu
cea care se afirmă în învecinata Lusacie (urne bitronconice), în Ungaria şi România apare dintr-odată un meşteşug metalurgic nou,
specializat în producţia unor tipuri de arme şi podoabe de bronz. SPADELE MARI TIPICE PENTRU UNGARIA SI ROMÂNIA
SE IMPUN PE O ARIE ÎNTINSĂ. CARE MERGE DIN SCANDINAVIA MERIDIONALĂ ÎN GRECIA Şl CHIAR ÎN ASIA
ANTERIOARĂ SI ÎN EGIPT" . Notă personală : a afirma că cineva a venit de undeva implică şi a arăta de unde, pe de o parte, iar
pe de altă parte, presupune că locurile ocupate erau nepopulate; Ungaria îşi trage numele de la unguri, populaţie nomadă, apărută în
teritoriul amintit în secolul IX e.n. şi nu cu 2.700 de ani mai înainte, perioadă la care se referă textul.

ROMÂ NIA
100.000 Vestigii ale omului de NEANDERTHAL . Cele mai vechi unelte de os.
40.000 - 10.000 Homo Sapiens Fosilis ("LA ADAM", Dobrogea). Locuri în peşteri şi pe terase: Baia de Fier, Cheia (cultură
Aurignacciană), Ceahlău, Malul-Roşu-Giurgiu (Graveţian), losăşel, Nandru, Cetăţuia-Ceahlău (Szelettian)
10.000 î.e.n. EPIPALEOLITIC şi MEZOLITIC. Porţile de Fier (AZILIAN), Băile HERCULANE (Tardenosian şi Campignean),
"La Scaune" din Munţii Ceahlău (Swiderian) . Notă personală: în zonă sunt, Peştera Muierii, Polovraci, şi alte peşteri în munţi,
suficient de mari pentru a fi putut oferi, eventual, un adăpost în timpul potopului deluvian.
7.500 - 3.500 Veche cultură europeană .
5.500 - 3.500 Neoliticul vechi . Debutul CRONOLOGIEI
ROMÂNEŞTI "DE LA FACEREA LUMII". 5.500 î.e.n.
5.300 TĂBLIŢELE SCRISE PE CERAMICĂ, LA TĂRTĂRIA, pe valea Mureşului (14). Cultivarea grâului şi orzului. Creşterea
oilor, caprelor, boului şi porcului. Tipul rasial mediteranoid.
6.000 - 5.000 Culturi: Starcana-Criş (Oltenia, Muntenia, Transilvania), Gârcea, Gura Baciului.
4.600 - 3.400 Vinca-Turdaş (sud-vestul României şi Oltenia). Cultura VĂDASTRA: CERAMICA CU INCIZII Şl O FIGURĂ DE
OM ÎN RELIEF; Cultura Hamangia, statuete de lut "GÂNDITORUL Şl FEMEIA SA"; Cultura Boian: figurină din os şi o statuetă
din marmură . GUMELNIŢA (cultura PRE-CUCUTENl, KARANOVO VI). Procedeu perfecţionat de ardere a ceramicii.
ARIUŞD-CUCUTENI-TRIPOLIA (5.000 - 4.000 î.e.n.), din Ardeal la Nipru. Ceramică pictată. Statuete din os şi lut ars: "Hora de
la Frumuşica", alcătuită din 6 statuete feminine, "Zeiţa din Vidra" de 42,5 cm (fără cap), cu un pandantiv de aur pe piept şi incizii
pe tot trupul . Aşezări cu o populaţie de 15-20 de mii de locuitori (poate cât Roma, întemeiată 4.000 de ani mai târziu) întinse pe o
suprafaţă de 300-400 de hectare. Morminte sub formă de movilă (Kurgan), conţinând cai şi arme perfecţionate (4.400-3.500 î.e.n.),
prezente şi în cultura CERNAVODA I, prezentă şi în stratul TROIA I; identitate a culturii materiale afirmată de Doamna Marija
Gimbuscas . Cultura CERAMICĂ LINEARĂ în MOLDOVA şi NORD-VESTUL ROMÂNIEI.
3.500 - 3.000 î.e.n. Neoliticul mijlociu .
Podoabe şi obiecte din aramă şi aur. Culturi: DUDEŞTI (Câmpia Dunării din Muntenia), VĂDASTRA (Oltenia şi Muntenia),
BOIAN (spaţiul dintre CARPAŢI şi BALCANI), PETREŞTI (Transilvania), HAMANGIA (Dobrogea).
3.000 - 2.500 î.e.n. Neoliticul târziu (Eneoliticul - 1 p.6). Agricultură primitivă, Unelte de cupru, Ceramică pictată, plastică
zoomorfă şi antropomorfă, cu un rafinat simţ artistic. Culturi: Cucuteni (Moldova), Gumelniţa (Muntenia, Moldova, Dobrogea şi
sudul Dunării), SĂLCUŢA (Oltenia), Petreşti (Transilvania), TISA (vestul Transilvaniei).
2.500 - 1.800 î.e.n. Obiecte de BRONZ şi ARGINT.
Folosirea carului şi calului.
Culturi: COŢOFENEŞTI (Oltenia, Banat, Transilvania), CERNAVODĂ(Dobrogea, Muntenia), HORODIŞTEA-FOLTEŞTI
(Muntenia Moldova).
1.800 - 1.600 î.e.n. Epoca timpurie a bronzului .Culturi: GLINA (Muntenia, Oltenia, Transilvania).
1.600 - 1.300 î.e.n. Epoca mijlocie a bronzului (1 p 7). Culturi: TEI (Muntenia), VERBICIOARA şi GÂRLA MARE (sud-vestul
României), PECICA (Banat), MONTEORU (Muntenia, Moldova), COSTIŞA (Muntenia), Wietemberg (interiorul arcului
carpatin), PERIAM-PECICA (zona Mureşului), OTOMANI (nord-vestul României).
1.300 - 800 î.e.n. Epoca târzie a bronzului şi începutul epocii FIERULUI. MAREA MIGRAŢIE EGEEANĂ ÎNCEPE (DIN
ROMÂNIA) DIN REGIUNEA DUNĂRII DE JOS (grecii DORIENI. italicii VILLANOVIENI - DUNĂREA MIJLOCIE,
POPOARELE MĂRII - TRACII FRIGIENI şi FILISTINII) Culturi: NOUĂ (ÎN TOT SPAŢIUL ROMÂNIEI CUPRINS ÎNTRE
MUNŢII APUSENI Şl PRUT) .
800 î.e.n. Metalurgia fierului difuzează pe teritoriul României .
800 - 300 î.e.n DELIMITAREA LINGVISTICĂ ÎNTRE TRACI Şl ILIRI .
800 - 600 î.e.n. Hallstattul mijlociu . Centre metalurgice. Aspecte culturale ILIRICE în sud-vestul României. Aspecte culturale
SCITICE în TRANSILVANIA. Culturi: BASARABI (aproape TOATA ROMÂNIA), BALTA VERDE (Oltenia şi Banat),
STOICENI (sudul Moldovei).
600 î.e.n. Hallstattul final (La Tene) .Culturi: Oltenia, Muntenia Dobrogea, zona DANUBIANO-PONTICĂ
ELEMENTE DE CIVILIZAŢIE greaca, scitica şi CELTICA .Roata olarului APAR PRIMELE SCRIERI GRECEŞTI DESPRE
GETO-DACI, RAMURA NORDICĂ A TRACILOR.
657 î.e.n. Pe litoralul României întemeiază HISTRIA milesienii greci.
514 î.e.n. Persia (Darius I) invadează gurile Dunării . HERODOT AFIRMA CĂ GEŢII SUNT CEI MAI VITEJI Şl MAI DREPŢI
DINTRE TRACI.
sec VI î.e.n. Dorienii întemeiază oraşul CALATIS. Milesienii întemeiază oraşul TOMIS.
Culturi LA TENE, GETO-DACE (Muntenia, Dobrogea Moldova). Aşezări (opcine = oppida): PISCUL CRASANI, TINOSUL,
ZIMNICEA, POIANA etc
400 - 341 î.e.n. REGATUL TRAC AL ODRIZILOR, incluzând DOBROGEA şi MACEDONIA.
341 î.e.n. Tracii - MACEDONI ocupă statul Tracilor Odrizi, sub domnia lui Filip II, tatăl lui Alexandru Macedon.
339 î.e.n. Graniţa de nord a MACEDONIEI ESTE PE DUNĂRE în timpul lui Filip II, după alungarea regelui scit ATAIS.
Coloniile greceşti recunosc suzeranitatea macedoneană
335 î.e.n. Campania tracului ALEXANDRU MACEDON împotriva statului trac al TRIBALILOR în sudul Dunării.
Prima menţiune a GEŢILOR în CÂMPIA ROMÂNĂ a Dunării.
313 î.e.n. Cetăţile greceşti de pe teritoriul României se revoltă contra lui LYSIMACHOS.
300 î.e.n. GETO-DACII îi înfrâng pe macedoneni şi AGATOCLES fiul lui Lysimachos este luat prizonier.
292 î.e.n. Geto-Dacii lui DROMICHAITES (DROMI HAITES = HAITĂ =ceată pe drumuri; care se deplasează) înfrâng din nou
pe macedoneni(care cu 30 de ani în urmă cuceriseră un teritoriu întins până la Indus)conduşi de Lysimachos (generalul lui
Alexandru, în toată campania lui victorioasă).
280 î.e.n. Cultură de tip celtic pe valea Someşului, Mureşului şi Oltului;ia caracter geto-dacic, obişnuit, după un secol
250 î.e.n. MONEDA GETO-DACĂ de argint.
200 î.e.n. Atestarea unui REGAT GETO-DAC ÎN TRANSILVANIA, a lui OROLES (?= O ROLES; ROATĂ, a rula; cel care
călătoreşte pe roţi).Regat geto-dac în Dobrogea, menţionat de HISTRIA sub numele deREMAXOS (RE=rege,
MAXOS=MAXIMUS. cel mai mare). Informaţiile suntgreceşti dar numele sunt latine, româneşti.În Moldova de Nord şi Centrală
sunt prezenţi şi BASTARNII (populaţiegermană) printre geto-daci (1 p.51, text cu acelaşi înţeles dar nu reprodus ca atare).
121- 63 î.e.n. Cetăţile greceşti de pe teritoriul de azi al României intră în sfera de influenţa a Regatului Bosporan condus de
MITHRADATES VI (MITRA = zeitate adorată de indieni probabil după invazia Vedilor = arienieuropeni = DATES = DACES:
suveranul dacilor??; MIT, MITOC toponimic trac - 4).
sec I î.en. - sec I e.n. STAT DAC cu centrul politic şi militar în Munţii Orăştiei ( ORĂŞTIE = loc cu oraşe; URAŞ = oraş în limba
sumeriană). Cetăţi: PIATRA ROŞIE, COSTEŞTI, BLIDARU, GRĂDIŞTEA MUNCELULUI.
74 î.e.n. Romanii atacă pe DARDANI (DER? = A SPARGE în limba tracă - 4; DAR? = casă în limbi semitice).
72 - 71 î.e.n. DACIA este sub domnia lui BUREBISTA (BUR = trib dacic) "cel dintâi şi cel mai puternic dintre regii care au
domnit vreodată peste Tracia".
61 î.e.n. Cetăţile greceşti din România înfrâng armata romană condusă de proconsulul Macedoniei şi nu mai recunosc suzeranitatea
romană.
60 î.e.n. Statul GETO-DAC AL LUI BUREBISTA cuprinde o zonă întinsă din sudul SLOVACIEI de astăzi, până la gurile
Niprului, cursul mijlociu al Dunării, Balcanii şi litoralul din apropierea Bizanţului. (Se cunoaşte locuirea tracă în Ungaria şi
Slovacia din sec. VI-IV î.e.n.
55 î.e.n. PRIMA INSCRIPŢIE LATINA ÎN DACIA, cunoscută la Buridava (Judeţul Vâlcea-14).
48 î.en. BUREBISTA este aliat cu POMPEI contra lui CEZAR în bătălia de la Pharsala (pe care o pierde).
44 î.e.n. Burebista este asasinat (după asasinarea lui Cezar).
44 î.e.n. - 87 e.n. Regi cunoscuţi ai Daciei au fost DECENEUS, COMOSICUS, SCORILO şi DIURPANEU (informaţia e
grecească, dar numele sunt latine).
29 - 28 î.e.n. GETO-DACII îi atacă pe ROMANI în compania Bastarnilor (trib germanic). Regele geto-dac ROLES se aliază cu
romanii contra geto-dacilor din Dobrogea (conduşi de DAPIX şi ZIRAXES). ROMANII stabilesc graniţa imperială pe DUNĂRE.
6 e.n. Romanii strămută 50.000 de geto-daci în sudul Dunării (Ripa Thracie).
9-18 e.n. P. OVIDIUS NASO este exilat la Tomis din ordinul împăratului Augustus. Printre geţii şi sarmaţii din Dobrogea scrie
Tristele şi Scrisorile din Pont.
12 e.n. Geţii din Moldova cuceresc Tulcea (AEGYSSUS; E = casă în sumeriană; GISSUS = ? a geţilor; LUGALZAGESSI = regele
sumerian; LUGAL = omul mare; GESSl = al geţilor; ZAGESSl = zeul geţilor?).
15 e.n. MOESIA adică Tracia din sudul Dunării, devine provincie romană.
20 e.n. Sarmaţii IAZIGI se stabilesc pe Tisa.
46 e.n. Imperiul Roman cuprinde toată Peninsula Balcanică (cu excepţia teritoriului de astăzi al României). Provincia romană
Tracia cuprinde Moesia, Scithia Minor şi Ripa Thraciae.
69 e.n. Dacii aliaţi cu sarmaţii şi roxolanii îi atacă pe romani.
85 - 86 Dacii atacă provincia romană Moesia şi îl ucid pe guvernator.
87 e.n. DURAS DIURPANEUS cedează tronul lui DECEBAL.
87 -106 Domnia lui Decebal (18 ani).
87 e.n. Dacii îi înving pe romani şi îl ucid pe generalul C. Fuscus.
88 e.n. Dacii sunt învinşi de romani la TAPAE.
89 e.n. Decebal devine rege clientelar al Romei în schimbul unor subsidii anuale (importante).
99 e.n. împăratul Traian inspectează provinciile Balcano-Danubiene.
101 -102 Primul război al lui Traian cu Decebal.
101 Traian atacă Dacia cu 13-14 legiuni desfăşurate în două coloane. Una traversează Dunărea la LEDERATA şi alta la
DROBETA, pe care o însoţeşte Traian, trecând pe un pod de vase. DACII SUNT ÎNFRÂNŢI TOT LA TAPAE.
101 - 102 DACII Îl ATACĂ PE ROMANI ÎN MOESIA INFERIOARĂ Şi SUNT ÎNFRÂNŢI DE ROMANI. Aliaţii dacilor au fost
roxolanii (iranieni ca şi sarmaţii ori sciţii) şi unele seminţii germanice. ADAMCLISI, locul marii bătălii, este marcat de romani prin
monumentul TROPEUM TRAI ANI, înscriind în piatră tragedia romană a acestei victorii (printre basoreliefuri figurează CAPUL
DE BOUR - heraldică getică).
102 Pacea Daco-Romană anulează stipendiile anuale pe care romanii le plăteau dacilor din 89 e.n. Traian ia numele triumfal de
Dacicus.
105-106 Al doilea RĂZBOI DACO-ROMAN. Traian pleacă pe frontul dac în iunie. Decebal se apără în Munţii Orăştiei, unde
pierde multe cetăţi. El se sinucide după pierderea capitalei, SARMISEGETUZA (SARMIS E GETU ZA; = ? ZEUL
SARMAŢILOR Şl GEŢILOR)
106-271 DACIA ROMANĂ. Provincia Dacia cuprindea: vestul Olteniei, Banatul, şi Transilvania propriu zisă, fără Crişana şi
Maramureş. Din primii ani, începe o colonizare masivă cu elemente romanice "ex toto orbe Romano"
107 - 109 Se construieşte drumul Ulpia-Traiană-Appulum-Potaisa- Napoca-Porolissum. Capitala este Colonia Ulpia Traiana
Augusta Dacica, în Haţeg.
109 Inaugurarea monumentului Tropeum Traiani la Adamclisi.
113 Inaugurarea columnei lui Traian din Roma (columna prezintă în basorelief versiunea romană a luptelor cu dacii lui Decebal).
Heraldica dacilor era un şarpe cu cap de lup. (Totemul triburilor getice care practicau înhumarea, din câmpurile pontice până în
Siberia, Altai şi poate Extremul Orient, AMUR, era şarpele; totemul triburilor getice care practicau ritualul incineraţiei morţilor era
lupul) (1 p.54, cu excepţia parantezei).
117 Dacii se răscoală. Guvernatorul Daciei romane este ucis în lupta la care participau din exteriorul provinciei şi sarmaţii
(iranieni).
119 Dacia superioară are reşedinţa la Apulum (Appuli este numele unor daci - Apulia este o regiune a Italiei sudice de azi) . În 169
se numea Dacia Apulensis.
156-157 Dacii liberi atacă provincia romană Dacia
166-175 Primul război marcomanic.
167 Dacii costoboci atacă Dacia romană, Macedonia şi Grecia, sarmaţii, Dunărea de Mijloc şi bastarnii - litoralul pontic.
170 Dacii costoboci atacă provinciile romane din Balcani.
178-180 Al doilea război marcomanic.
193-211 Ultima înflorire a oraşelor Daciei Romane. Dierna, Drobeta şi Potaissa primesc rang de Colonie.
238 Dacii carpi şi goţii invadează teritoriile romane.
242 Altă invazie a dacilor şi goţilor în Moezia şi Tracia Romană.
245 - 247 Alt atac puternic al dacilor carpi. Filip Arabul se intitulează Carpicus Maximus.
248 Alt atac al dacilor carpi împreună cu goţii asupra Dobrogei cu distrugerea Histriei.
251 Romanii sunt învinşi de o coaliţie de populaţii din estul Daciei Romane.
253 Dacii carpi şi goţii invadează din nou Moezia şi Panonia Romană.
257 Împăratul roman Galienus ia titlul de Dacicus Maximus. zdrobind din nou pe daci.
259 Ultima mărturie epigrafică romană, la Sarmisegetuza.
271 Romanii se retrag din Dacia cu armata şi administraţia la sud de Dunăre alcătuind aici Dacia Ripensis cu capitala la Ratiaria şi
Dacia Mediteraneea cu capitala la Serdica. Dierna, Drobeta şi Sucidava rămân capete de pod în Dacia din stânga Dunării.
284 - 305 Dacii carpi pătrund în Dobrogea, numită Scytia Minor, provincie independentă cu capitala la Tomis.
sec III - VI Satele şi oraşele fostei Dacii Romane persistă . Monumente şi obiecte de cult creştin latin pe acest teritoriu.
303 - 304 Martiri creştini la Tomis, Durostorum, Axiopolis, DINOGETIA şi NOVIODUNUM persecutaţi de împăratul roman
Diocletian.
306 - 337 O importantă regiune nord dunăreană este reanexată de romani sub împăratul Constantin cel Mare, cu o revigorare
urbană, inclusiv a cetăţilor Constantiniana Daphne şi Tropaeum Traiani.
332 Goţii nord dunăreni, de la noi, devin aliaţi ai romanilor.
369 Ultima acţiune romană la nordul Dunării. Expediţia lui Valeni împotriva goţilor.
376 Marea invazie a hunilor. Goţii se refugiază la romani.
sec IV - VI Continuitate românească. Cultura Brateiu-Moreşti (în 50 de aşezări o viaţă modestă, monede romane, ritual de
înhumare roman).
408 - 450 Bizantinii menţin capetele de pod de pe malul stâng al Dunării.
447 Sucidava e distrus de hunii lui Attila.
454 Coaliţia condusă de gepizi îi zdrobeşte pe huni, care se destramă.
454 - 467 Dominaţie nominală gepidă în Transilvania.
480 Apar bulgarii la Dunărea de Jos.
sec VI - VII Apar slavii în zona extracarpatică şi intracarpatică.
527 - 565 Sunt menţinute capetele de pod bizantine la Dunăre şi la Tomis.
566 Apar avarii care se stabilesc în Panonia şi sudul Dunării. Cu ei vin şi slavii în 586. Distrug Tropaeum Traiani şi apoi Sucidava
în 600.
sec VII Continuitate românească - pe vremea populaţiilor migratoare - constatată arheologic la Ipoteşti, Cândeşti, Ozum, Filiaş,
Lozna, Târgşor.
700 Capetele de pod dunărene şi Dobrogea sunt menţinute de bizantini.
sec VIII - XI Continuitate românească. Cultura Dridu (pe tot teritoriul României)
sec IX Apar Ungurii în Panonia. State (cnezate) româneşti. Transilvania (voievod Gelu). Banat (voievod Glad).
sec. X Apar pecenegii în sudul Moldovei şi Câmpia Română.
943 Dobrogea (condusă de jupân Dimitrie).
968 Pe malul Dunării de Jos sunt consemnate 80 de oraşe de către cronica rusă (Povestea vremurilor de demult).
971 Dobrogea şi nord-estul Traciei erau în stăpânire bizantină.
972 - 1051 În regiunea Dunării de Jos sunt consemnate 500 da aşezări
976 PRIMA MENŢIUNE CUNOSCUTĂ DESPRE VALAHII (ROMÂNII) DIN PENINSULA BALCANICĂ
1002 - 1003 Război al Voievodului Transilvaniei GYLA (Gyula) cu regele Ungariei Ştefan I, câştigat de unguri.
sec. IX Succesorul voievodului Glad în Banat, AHTUM, este trădat de CHANADINUS şi astfel înfrânt de regele ungur Ştefan I.
1050 Prima menţiune a românilor din nordul Dunării într-o istorie universală persană (Gardizi - Podoaba istoriilor).
1064 Apar uzii în Dobrogea.
1067 - 1071 Apar cumanii în Moldova, apoi Muntenia, Oltenia şi Transilvania.
1086 - 1091 În Dobrogea erau 3 formaţiuni statale
sec. XI - XIV Vlahia Mare şi alte Vlahii în sudul Dunării
sec. XI Ungurii recuceresc posesiunile lui Ştefan I în Transilvania.
1111 Prima menţiune a unui Principe al Transilvaniei purtând numele de MERCURIUS.
1141 - 1162 Primul grup de colonişti germani în Transilvania (1 p.81).
1176 Voievodul Transilvaniei este LEUSTACHIU.
1185 - 1186 Întemeierea lmperiului Româno-Bulgar a lui Asan şi Petru condus de cei doi fraţi români. Românii din nordul Dunării
au ajutat răscoala antibizantină (1 p.81).
1186 - 1242 Imperiul Româno-Bulgar din sudul Dunării
1211 Colonizarea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei.
1213 Prima menţiune a prezenţei SECUILOR în Transilvania. În sec. XIII au fost amplasaţi pe teritoriul de astăzi.
1225 Alungarea cavalerilor teutoni din Transilvania.
sec. XIII - XIV Ţări româneşti autonome în Transilvania: BÂRSA, TERRA, BLACHORUM (1222), AMLAŞ, HAŢEG (1247),
MARAMUREŞ (1300).
1227 Întemeierea pe Milcov a episcopiei dominicane de către călugărul Teodoric.
1230 Întemeierea Banatului de Severin.
1241 - 1242 Teritoriul românesc este pustiit de tătari.
1242 Un rege din Ţara Vlahilor îi învinge pe tătari
1247 Un voievod român este menţionat de un misionar franciscan Giovani da Pian del Carpini (1 p.81). Între Carpaţi şi Dunăre
sunt menţionate voievodatele lui Litovoi, Seneslau, loan şi Farcaş (1 p.81).
1272 - 1273 Voievodul LITOVOI ocupă teritorii ale regelui ungur Ladislau IV.
1279 Litovoi este ucis în luptă de unguri şi îi succede BĂRBAT, fratele acestuia.
1285 Invazia tătarilor în Transilvania.
1294 - 1315 TRANSILVANIA ESTE AUTONOMĂ sub voievodul LADISLAU KAN şi intervine în luptele pentru succesiunea
tronului Ungariei
1310 - 1352 ŢARA ROMÂNEASCĂ ESTE UNIFICATĂ sub Basarab I.
1320 DOBROGEA este STAT INDEPENDENT, menţionat documentar pentru prima oară.
1325 Moldova luptă alături de poloni, ruteni şi lituanieni contra Brandenburgului.
1330 Româno-bulgarii sunt învinşi de sârbi la Velbujd. Ungurii sunt învinşi de români la Posada sub Basarab I (1 p.81).
1342 - 1343 Voievodatul Maramureş condus de Bogdan, intră în conflict cu Ungaria.
1343-1345 Maramureşenii şi Valahii din Ţara Românească luptă alături de unguri contra tătarilor în Moldova.
1345 - 1350 Ţara Românească se extinde în nordul Deltei Dunării, luptând împotriva tătarilor.
1346 Statul Dobrogean condus de Balica o sprijină pe împărăteasa Ana de Savoia a Bizanţului în luptele interne.
1348 Dobrotici este succesorul lui Balica în Dobrogea.
1352 În Moldova se constituie o marcă militară sub Dragoş din Maramureş.
1359 În Moldova, succesorul lui Dragoş, Balc, este alungat de Bogdan, care ajunge voievod al principatului. Este recunoscută
Mitropolia Ţării Româneşti cu sediul la Curtea de Argeş.
1364 Voievodul Vladislav-Vlaicu întreţine relaţii strînse cu suveranii din sudul Dunării şi bate primele monede ale Ţării
Româneşti.
1368 - 1369 Voievodul Transilvaniei aliat cu regele Ungariei atacă Ţara Românească, dar este înfrînt şi ucis.
1369 Voievodul Ţării Româneşti Vladislav-Vlaicu zdrobeşte forţele procatolice din Bulgaria de la Vidin. El acceptă suzeranitatea
maghiară în schimbul feudei Făgăraşului.
1369 Prima incursiune turcească în nordul Dunării.
1371 Românii luptă cu turcii la Cirmen, pe Mariţa.
1377 Moldova bate primele monede sub Petru I Muşat.
1387 Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea Poloniei lui Wladislav Jagelo.
1389 Ţara Românească semnează un tratat de alianţă cu Polonia sub Mircea cel Bătrân.
1391 Mircea cel Bătrân alungă pe turci din Vidin şi îl reinstalează pe Stracimir
1394 Ţara Românească înfrânge pe turcii aliaţi cu Serbia şi Macedonia, la Rovine, sub Mircea cel Bătrân.
1395 Moldova înfrînge pe unguri lângă Tg. Neamţ.
1395 Mircea cel Bătrân semnează un tratat de alianţă antiotomană cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, la Braşov.
1396 Mircea cel Bătrân participă la lupta cu turcii de la Nicopole, încheiată dezastruos.
1397 Mircea cel Bătrân înfrînge pe turcii care au invadat Ţara Românească.
1400 Mircea cel Bătrân instalează pe tronul Moldovei pe Alexandru, alungîndu-l pe luga.
1404 Mircea cel Bătrân recucereşte Dobrogea.
1409 Mircea cel Bătrân sprijină cu forţe armata lui Musa, unul din fiii lui Baiazid, care ajunge sultan în 1411.
1409 Cneazul Voicu din Transilvania este înnobilat de regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei pentru faptele sale de arme. El
este tatăl lui lancu de Hunedoara.
1410 Moldovenii luptă alături de polonezi şi lituanieni contra Ordinului Teuton, în timpul lui Alexandru cel Bun.
1415 Mircea cel Bătrân acceptă să plătească tribut (haraci) turcilor ca ei să nu mai prade Ţara Românească.
1416 Mircea cel Bătrân susţine pe pretendentul tronului Mustafa împotriva sultanului şi refuză să plătească haraciul, dar este
înfrânt la Thesalonic.
1417 El sprijină pe şeicul Bedr-el-Din dar este înfrânt, în Dobrogea şi turcii pradă Ţara Românească.
1419 Regele Ungariei, Sigismund, anexează Severinul, Mehadia şi Orşova şi le pune sub comanda lui Pippo Spano.
1420 Turcii devastează Ţara Românească, pătrund în Transilvania şi-l înfrîng pe voievodul Nicolae Csaki. Moldovenii lui
Alexandru cel Bun resping primul atac al turcilor.
1422 Moldovenii asediază cetatea Marienburg alături de polonezi.
1423 Dan II îi înfrânge pe turcii care au invadat Ţara Românească.
1425 Dan II aliat cu Pippo Spano îi învinge pe turci la Vidin. Prima menţiune a mercenarilor în armata Ţării Româneşti.
1426 Alexandru cel Bun cucereşte cetatea Chilia de la Munteni.
1428 Dan II aliat cu Sigismund este înfrânt de turci în Serbia.
1430 Dan II cade în lupta cu turcii şi este succedat de Alexandru Aldea. care este tutelat de boierul Aldea.
1432 Alexandru Aldea se supune sultanului.
1435 Fiii lui Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan se luptă 2 ani între ei pentru succesiune, după care împart Moldova între ei, Ilie fiind
recunoscut domnitor.
1437 "Unio trium nationum" între unguri, saşi şi secui.
1438 lancu de Hunedoara devine ban al Severinului.
1441 lancu de Hunedoara este voievod al Transilvaniei.
1442 El înfrânge pe turcii beguiui de Vidin, lângă Alba lulia. Învinge pe turcii conduşi de beglerbegul Rumeliei, pe râul Ialomiţa.
1443 lancu de Hunedoara, împreună cu muntenii, pătrunde în Imperiul otoman şi obţine 6 victorii asupra turcilor.
1444 Armistiţiu pe 10 ani încheiat între Turcia şi Ungaria, lancu de Hunedoara conduce armata cruciaţilor din care făceau parte şi
români din Transilvania şi Muntenia, însă este înfrînt de turci la Varna.
1445 El recucereşte cetatea Giurgiu de la turci, împreună cu Vlad Dracul şi o flotilă burgundă. Prima menţiune despre folosirea
armelor de foc în Ţara Românească.
1446 -1453 lancu de Hunedoara este guvernator al Ungariei.
1448 El este învins de turci la Kossovopolje, împreună cu trupele moldoveneşti şi munteneşti. Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul
ocupă tronul Ţării Româneşti timp de o lună.
1450 Bogdan II înfrânge oastea poloneză care încearcă să-l reînscăuneze pe Alexandrei.
1451 Bogdan II este ucis de Petru Aron.
1452 lancu de Hunedoara impune turcilor pacea de la Adrianopole, prin care Imperiul Otoman se obliga să nu ridice noi fortificaţii
pe Dunăre şi să nu mai atace Ţara Românească,Transilvania, Ungaria, Serbia şi Ragusa.
1453 El rămâne căpitan suprem al Ungariei şi Transilvaniei încetând să mai fie guvernator în urma restabilirii puterii regale cerute
de Dieta de la Poznony.
1454 lancu de Hunedoara cucereşte de la turci cetatea Krusenac.
1456 Moldovenii acceptă să plătească sultanului un haraci de 2000 de galbeni anual. Turcii asediază Belgradul. Îancu de
Hunedoara îi învinge pe Dunăre la Salan-Kemen şi pe uscat, cu o strălucită victorie contra asediatorilor Belgradului, dar este răpus
de ciumă. Vlad Ţepeş se înscăunează domn al Ţării Româneşti.
1457 Ştefan cel Mare se înscăunează domn al Moldovei. Regele Ungariei confirmă "nobililor şi cnezilor, precum şi celorlalţi
români" din cele opt districte româneşti din Comitatele Timiş şi Caraş, vechile lor privilegii, ca răsplată pentru participarea cu
succes la războaiele antiotomane.
1458 Fiul lui lancu de Hunedoara, Matei Corvin, este ales rege al Ungariei.
1459 Vlad Ţepeş refuză plata haraciului către turci.
1461 El îl trage în ţeapă pe begul de Nicopole, eliberează Giurgiul de sub turci şi le zdrobeşte trupele de pe malul drept al Dunării.
1462 Campania lui Mahomed II împotriva Ţării Româneşti se soldează cu înfrângerea vizirului Mahomed, apoi a lui Vlad Ţepeş,
care însă prin atacuri de noapte îi demoralizează pe turci şi aceştia pleacă după ce I-au instalat pe Radu cel Frumos în locul lui
Vlad. Vlad Ţepeş cere ajutor de la Matei Corvin, dar acesta ordonă să fie iuat captiv.
1467 Matei Corvin invadează Moldova dar este înfrânt de Ştefan cel Mare.
1469 Tătarii invadează Moldova dar sunt înfrânţi de Ştefan cel Mare.
1473 Moldovenii cuceresc oraşul Bucureşti şi îl alungă pe Radu cel Frumos, înlocuindu-l cu Laiotă Basarab.
1474 Ştefan cel Mare îl înfrânge pe beglerbegul Rumeliei la Vaslui.
1476 El este învins de sultanul Mahomed II la Războieni, însă cetăţile Suceava, Neamţ şi Hotin rezistă asediului turcesc. Ştefan cel
Mare intră în Ţara Românească unde face joncţiunea cu Vlad Ţepeş şi comitele Ştefan Bathory împreună cu care cucereşte
Bucureştiul şi Târgoviştea, dar Laiotă cu ajutor turcesc îl ucide pe Vlad Tepes.
1479 Voievodul transilvan Ştefan Bathory împreună cu comitele Timişoarei îi înfrânge pe turcii care invadaseră Transilvania
împreună cu Basarab Ţepeluş, domnul Ţării Româneşti.
1481 Ştefan cel Mare îl înscăunează pe Vlad Călugărul în locul lui Ţepeluş.
1483 Fiica lui Ştefan cel Mare, Elena (Olena) se căsătoreşte cu fiul moştenitor al ţarului rus Ivan III.
1484 Sultanul Baiazid II cucereşte Chilia şi Cetatea Albă.
1485 Ştefan cel Mare îi învinge pe turcii care au invadat Moldova.
1489 Tratat de pace între Ştefan cel Mare şi Baiazid II, prin care se obliga să plătească lmperiului Otoman 3.000 de florini
veneţieni, haraci.
1495 Armata transilvană, condusă de Pavel Chinezul şi Bartolomeu Dragffy i-a înfrânt pe turci.
1497 Invazia poloneză condusă de regele loan Albert a eşuat lamentabil şi armata poloneză a fost nimicită.
1499 Tratat de pace moldo-polon.
1504 Moare Ştefan cel Mare.
1521 Cel mai vechi text datat, în limba română, care s-a păstrat.
1522 Radu de la Afumaţi, domnul Ţării Româneşti înfrânge pe turci în două rânduri.
1529 Moldovenii îl sprijină pe loan Zapolia şi înving pe partizanii lui Ferdinand de Habsburg la Feldioara. Voievodul Transilvaniei
loan Zapolia recucereşte Buda de la Habsburgi. Din Regatul Ungariei partea vestică revine lui Ferdinand de Habsburg şi partea
estică împreună cu Transilvania revin lui loan Zapolia.
1535 Petru Rareş încheie cu Ferdinand de Habsburg un tratat de alianţă antiotoman.
1538 Petru Rares este atacat simultan de tătari şi polonezi; îi înfrânge pe tătari şi restituie Pocuţia Poloniei.
1544 Prima carte tipărită în limba română (catehismul).
1552 Banatul şi o parte din Crişana sunt transformate în Paşalâc turcesc.
277 1574 Domnul Moldovei loan Vodă înfrânge pe turci ia Siliştea şi ocupă raialele Brăila şi Tighina, este însă învins şi ucis Ia
Paşcani.
1594 Creditorii turci sunt masacraţi la Bucureşti de domnitorul Munteniei Mihaî Viteazul şi la laşi de domnitorul Moldovei, Aron.
1595 Mihai învinge pe turci la Hârşova şi Siliştea şi pe tătari la Putineia, Stăneşti şi Şerpăteşti. El trece Dunărea, îi înfrânge pe turci
la Rusciuc şi ajunge până în munţii Balcani. Ocupă Brăila, apoi Giurgiu. Îl înfrânge pe Sinan Paşa la Călugăreni.
1598 A doua incursiune până în Balcani.
1599 Mihai Viteazul ocupă Transilvania şi Moldova realizând prima unificare a celor trei ţări româneşti. Polonezii invadează
Moldova şi-l instalează pe Ieremia Movilă. Austriecii îl înfrâng pe Mihai Viteazul la Mirăslău.
1601 Mihai Viteazul a fost ucis mişeleşte de către austriecii cu care se aliase şi învinsese pe Sigismund Bathory. (1 p.133-140).
1602 Domnitorul Ţării Româneşti Radu Şerban învinge pe tătarii aliaţi cu Simion Movilă.
1603 Radu Şerban îl învinge pe Moise Secuiul şi încheie apoi un tratat de alianţă cu Ştefan Bocskay voievodul Transilvaniei care i-
a învins pe imperialii habsburgi.
1606 Rudolf II de Habsburg, împăratul Austriei îl recunoaşte pe Ştefan Bocskay ca principe al Transilvaniei şi îi acordă comitatele
Tokav. Bereg şi Ugoesa.
1611 Voievodul muntean Radu Şerban îl înfrânge la Braşov pe Gabriel Bathory care cotropise Muntenia în 1610.
1622 Voievodul transilvan Gabriel Bethlen stăpâneşte şi 7 comitate din Ungaria superioară (Borsad, Abanj, Zemplen, Szabolcs,
Ugoesa, Bereg şi Satu Mare).
1623 Tătarii pradă Ţara Românească până la Olt.
1632 Domn al Ţării Româneşti este Matei Basarab.
1639 În Moldova domneşte Vasile Lupu.
1640 Se scrie prima carte în limba română tipărită în Muntenia. Se înfiinţează Academia Vasiliană la laşi, o fabrică de hârtie şi una
de sticlă în Muntenia.
1644 Transilvănenii aliaţi cu muntenii şi moldovenii îi înfrâng pe imperialii austrieci la Dregelypalank şi pacea se încheie la Linz,
între voievodul transilvan Gh. Rakoczi şi Habsburgi.
1648 Transilvania participă ca stat suveran la tratatul de pace din Westfalia.
1650 Invazie tătară în alianţă cu cazacii în Moldova.
1653 Lupte între Matei Basarab şi Vasile Lupu.
1656 Domnul Moldovei Gh. Ştefan încheie un tratat cu ţarul Rusiei Alexei Mihailovici.
1657 Tătarii distrug armata transilvăneană. Poarta otomană mazileşte pe principii Transilvaniei, Munteniei şi Moldovei.
1658 Atac turco-tătar împotriva Transilvaniei. Turcii îl instalează principe pe Acaţiu Borcsai.
1683 La asediul Vienei participă alături de turci şi voevozii Munteniei şi Moldovei. Şerban Cantacuzino şi Gh.Duca, dar aceştia
stabilesc legături cu imperialii.
1688 Domnia lui Constantin Brâncoveanu, în Muntenia. Dieta Transilvaniei acceptă protecţia împăratului.
1690 Constantin Brâncoveanu împreună cu turcii şi curuţii lui E.Thokoly îi înfrânge pe austrieci.
1695 Constantin Brâncoveanu primeşte de la curtea din Viena titlul de "principe al lmperiului" ca o recunoaştere a serviciilor aduse
în războiul cu turcii.
1699 Prin pacea de la Carlowitz Transilvania trece în stăpânirea lmperiului Habsburgic.
1711 Tratatul de la Luk dintre Dimitrie Cantemir şi Petru cel Mare. Spătarul muntean Toma Cantacuzino trece cu cavaleria de
partea ruşilor. Forţele ruso-moldovene sunt înfrânte de turci şi Dimitrie Cantemir se refugiază la ruşi. Se instaurează regimul
fanariot în Moldova.
1713 Se înfiinţează raiaua Hotinului.
1714 Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii ai săi sunt decapitaţi la Constantinopol.
1716 Instaurarea regimului fanariot în Ţara Românească.
1718 Banatul şi Oltenia intră în stăpânirea austriecilor.
1739 Oltenia revine Ţării Româneşti în urma păcii de la Belgrad.
1758 Ultima incursiune tătară în ţările române.
1762 - 1766 Înfiinţarea regimentelor de grăniceri români în Transilvania.
1775 Moldova pierde Bucovina în urma unui acord austro-turc.
1789 Austriecii ocupă Bucureştiul.
1812 Războiul ruso-turc şi epidemia de ciumă în Ţara Românească ("Ciuma lui Caragea"). Basarabia este anexată de Rusia.
1828 - 1829 Ruşii ocupă Moldova şi Ţara Românească în timpul războiului ruso-turc.
1829 - 1834 Administraţie rusească în Principatele Române, condusă de Kiseleff.
1834 Domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei sunt numiţi de o Curte suverană a Turciei şi o Curte protectoare a Rusiei. Sfârşitul
administraţiei ruse.
1859 ianuarie 24 Unirea Principatelor Române.
1859 -1866 Domnia lui Al.l.Cuza.
1867 Transilvania pierde autonomia şi este alipită Ungariei în urma acordului de formare a statului dualist Austro-Ungaria.
1877, mai 9 România se proclamă independentă.
1877, iulie16 Comandantul armatei ruse din Bulgaria cere ajutorul armatei române.
1878 Recunoaşterea pe plan internaţional a independenţei României.
1918, decembrie 1 România Mare cuprinde Muntenia, Moldova până la Nistru şi Transilvania.

CHINA antică
circa 2.100-1.600 î.e.n. Epoca legendarei dinastii Hsia.
circa 1.600-1.100 Dinastia Shang (YIN). Statul Chinez este limitat la cursul inferior al fluviului Huang-Ho. Metalurgia bronzului.
APARIŢIA SCRIERII HIEROGLIFICE. Calendar cu 12 luni a 30 de zile, cu an bisect de 13 luni.
1050 - 256 Dinastia Chou originară din vestul Chinei. Cristalizarea limbii chineze.
841 î.e.n. Prima dată fermă a cronologiei istorice a Chinei. sec.VI î.e.n. Metalurgia fierului. Kong-Zi (Confucius).
230 - 221 Statul Ch'in anexează statele Han, Chao, Wei, Ch'u, Yen, Ch'i. China unificată, din Manciuria la fluviul Si-Kiang, de la
Marea Chinei la Podişul Tibet.
214 î.e.n. Marele zid chinezezc se construieşte în 10 ani, are 4000 km lungime şi este destinat împotriva triburilor HIUNG-NU
(HUNII).
200 Invazia hunilor în nord-estul Chinei.
111 î.e.n. China include sud-vestul de astăzi, Kwantung şi Kwangsi. apoi teritorii din Asia Centrală. 2 e.n. Populaţia Chinei număra
60 de milioane locuitori

INDIA antică
3.000 - 2.000 î.e.n. Civilizaţia Indus răspîndită pe văile Indusului şi Gangelui. Oraşe MOHENJO-DARO, HARAPA; populaţii
prevedice. Metalurgia bronzului. SCRIERE HIEROGLIFICĂ NEDESCIFRATĂ. Relaţii comerciale cu Sumerul
1.200 - 900 î.e.n. PĂTRUNDEREA TRIBURILOR VEDICE (ARIENE-EUROPENE) din nord-vest, în PUN JAB
280 Supunerea populaţiilor dravidiene. (1.200 î.e.n, este epoca "MARII MIGRAŢII EGEENE", plecată din Câmpia Română
1.000 î.e.n. Prima operă literară indiană - RIGVEDA. Ea este scrisă în limba SANSCRITĂ ARHAICĂ şi cuprinde texte religioase.
(RIG VEDA poate însemna REGELE VEDA; în Câmpia Română de astăzi există HIDRONIMIA VEDA, lângă oraşul GAIA =
GĂIEŞTI, toponimiile ROŞIORII DE VEDE şi VIDELE)
900 - 600 î.e.n. VEDII înaintează spre GANGE (Toponimie actuală GAIA pe GANGE) şi spre sud pe fluviul HURIUL (?HORĂ)
NARBADA. Metalurgia fierului (Toate Popoarele Mării şi cele ale "Marii Migraţii Egeene", ca şi Dorienii mânuiau săbiile de fier)
Societatea indiană cuprindea trei caste: BRAHMANI (BRAUH = trebuie, în limba germană; MAN=om, în limba germană),
preoţimea. KŞATRIA, războinicii (un războinic = un ? KŞA TRAC; ţară = KŞA, în sanscrită; Cuvînt românesc întâlnit în VI CŞA,
BO KŞA şi FO KŞA (ni); BORŞA? BUR KŞA - ţara Burilor; DACŞA ţara Dacilor?, BOCŞA ţara slavilor, de unde BO-RIS:
FOCŞA ţara FOKAIA. a grecilor Foceeni). VAISYA (ţărani, păstori, meşteşugari). VAIS= alb. în germană; SUDRA (sclavi); a
SUDORA, SUDARĂ, sudoare, transpiraţie în cursul muncii de sclav, în limba română.
600 î.e.n. Sunt atestate 16 state indiene: ANGA (?ÎNCĂ, în româneşte; ANGELîn română şi sumeriană). AVANTl (AVÂNT. în
româneşte) MAGADHA (MACAT, covor în româneşte) KOSALA (COSEALĂ, în româneşte) VATSA (VATA, toponimie
românească)
566 - 486 î.e.n. Trăieşte prinţul SAKYA-MUNI (GAUTAMA BUDDHA). BUDDHA = BUDA. BUDAC. BUDACĂ; Budac,
toponimie pentru sate în văgăuna munţilor din România. BUDACĂ, ciubăr, din doagă de lemn fixată de 3 cercuri, este un vas în
care mulg oile ciobanii români. BUDA, frecventă toponimie românească pe ambele versante ale Carpaţilor, lângă Bucureşti şi în
Ungaria, BUDA şi PESTE BUDA, adică BUDAPESTA. BUDA = cuvânt românesc specificînd o gaură în pământ, (actualmente şi
cu un înţeles peiorativ, datorat poate creştinismului, în opoziţie cu CULTUL CABIRILOR, fondul monoteist al credinţei româneşti
precreştine).
327 - 325 î.e.n. (Tracul) Macedonean Alexandru cel Mare cucereşte Punjabul

EGIPTUL antic
circa 3.000 î.e.n. Se constituie în Delta Nilului Egiptul de Jos cu capitala la BUTO (toponimie românească BUTIMANU = omul
din BUTI) şi Egiptul de Sus, cu capitala la NEKHEN-HIERAKONPOLIS (? nume grecesc la sfîrşitul mileniului 4, când grecii sunt
cunoscuţi abia la 1.900 î.e.n.?!) APARIŢIA SCRIERII HIEROGLIFICE. Dintre cele mai vechi zeităţi egiptene erau ZEII BESSI -
(ZEUL LUP, zeul războiului, cu măciuca şi arcul drept arme - numit UPUAT - poate L s-a pierdut; boul sfânt APIS-? APĂ - ?
APPULI, cu disc solar între coarne comparabil cu cel de la Muzeul Constanţa - ; ca şi Berbecul-Buzos - ; BUZĂU; Săbiile mari din
România au ajuns şi în Egipt -; HORUS, HORĂ, cuvânt românesc cu multe semnificaţii: dans în cerc, poate un ritual al soarelui; "a
intra în horă" a te implica deplin într-o problemă; a hori, a se veseli şi horincă, băutură alcoolică ce provoacă euforia sau transa;
RA, RA-ZA, radiaţia solară în limba română, ZA, ZĂU cuvânt desemnând divinitatea în limba română; PTAH, DAC; ipoteză
sugerată de ZEUL LUP - şi de faptul că EGIPTUL era numit de latini E-GITTO).
3000 î.e.n. Faraonul MENES (MEN = oameni, în limba germană şi engleză). Capitala THINIS (?TINA. zeitate etruscă; pământ
umed în limba română; EGIPT; E = casă în limba sumeriană; GIPT = GIT? GET -
2778 - 2263 î.e.n. Cultul morţilor. Morminte dreptunghiulare. Cel mai vechi edificiu din piatră, piramida în trepte de la Saqqara.
Construirea marilor piramide şi a sfinxului de la Giza (??? GET ZA; fenomenul de transformare a lui GET în Gl pare să fie posibil;
de exemplu, de la Appulii geţi, care par să fi dat numele regiunii Apulia din Italia de astăzi; pe zona culturii neolitice, balcanice,
Molfeta, există evoluţia mesappi şi i-appi-gi, adică appi geţi) (DIZA = CETATE în limba TRACĂ -, GEZAH, toponimie actuală).
1730 Invazia HICSOŞILOR, populaţie asiatică (?MIŢOŞI; MIŢRAIM = numele semit al Egiptului; nume comparabil cu VICŞA,
BOCŞA).
1730 - 1562 Egiptul sub dominaţia hicsoşilor avea capitala AVARIS (invazia avarilor în Europa a fost în sec.VII e.n., dar
toponimia sugerează legătura cu popoarele caucaziene; invazia hicsoşilor este relativ contemporană cu cea a grecilor ahei - 1.900
î.e.n. - ambele, populaţii de călăreţi); HICSO, putea fi HI CŞA, Ţara HI.
1491 î.e.n. Populaţia Egiptului era de 6-7 milioane locuitori (1).
1435 î.e.n. Prima menţiune a evreilor în izvoarele egiptene.
1361 Religie monoteistă-Aton (tranzitorie); faraonul Amenofis ia numele de IK HUN ATON; hidronimie tracă - Balaton (BAAL =
Zeul ATON).
282
1269 Egiptul (Ramses) are o regină hittită.
663 î.e.n. Marea pătrundere a grecilor în Egipt.
332 î.e.n.Egiptul este cucerit fără luptă de Alexandru Macedon (1 p H ) .

SUMER
circa 3000 î.e.n. Pe cursul inferior al fluviilor Eufrat şi Tigru apar oraşele sumeriene: NIPPUR (NIP = NIPRU). UR (cuvânt
european, URĂ). LAGAŞ (LĂCAŞ şi LUGOŞ toponimie românească). LARSA (LARISA toponimie valahă în Grecia). UMMA
(bunică în limba germană). Panteonul sumerian: AN (zeul suprem sumerian, zeul cerului, fără reprezentare antropo sau zoomorfă;
AN se calculează după constelaţiile cerului şi este cuvânt românesc, pentru că latinii nu existau încă). ŞAMAŞ (hidronimie
românească SOMEŞ). MARDUK (MARA hidronimie românească, mare în limba tracă). ENLIL (EN, ÎN, fonem european cu rol
introductiv, LIL toponimie franceză; în sumeriană înseamnă adiere, poate DUH; LILIAC este un nume românesc pentru o floare
frumos mirositoare, în adierea vântului).
3000 î.e.n. APARE SCRIEREA CUNEIFORMĂ , a fost precedată de scrierea hieroglifică
3000 - 2800 î.e.n. Calendar cu 12 luni a 29 de zile, adăugând o lună la 3 ani. Sistem de numerotare hexagezimal (ca la englezi şi la
europeni pentru timp) şi zecimal.
2800-2600 î.e.n. Relaţii comerciale cu India, Siria şi Egiptul.
2600 - 2500 î.e.n. - Epoca MESILIM (ME = pronume posesiv în sumeriană şi română; SILIS = putere, forţă în limba hitită, română
şi slavă) (1 p.11, cu excepţia parantezei). Figura (europeană) a regelui Mesilim este cunoscută. El domnea în oraşul KIŞ (cuvânt cu
radical românesc CHIŞLEAG = lapte acru)
2360 î.e.n. LUGALZAGESSI întemeiază primul imperiu din Mesopotamia (LUGAL = omul mare, în sumeriană; regele; ZA
GESSI = ZA GEŢI, zeul geţilor).
2350 î.e.n. Regatul lui Lugalzagessi este cucerit de SARGON, regele Akkadului (stat semitic din centrul Mesopotamiei) (SAR şi
GON sunt wurzelnomine europene).
2235 Domnia SHAR-KALI-SHARRI (SARUL DORNEI; Munţii ŞAR din Macedonia; CAL, româneşte: puternic, călit, în
sumeriană).
2150 - 2060 - Dominaţia gutilor în Mesopotamia. (în România există toponimicul Munţii GUTÎl, care poate fi corelat cu numele
acestei populaţii).
2065 Domnia UR-NAMMU peste Sumer şi Akkad.
2050 GUDEA este ultimul mare patesi al oraşului Lagaş (1 p.12). (GUDEA; ?antroponimic românesc, GÂDEA = călău).
1950 î.e.n. Sfârşitul independenţei sumeriene, prin stabilirea amoriţilorîn Mesopotamia.
1830 î.e.n. Întemeierea primei dinastii din BABILON (1 p.12). Numele sumerian al BABILONULUI era BABILl (7).
1750 î.e.n. Regatul amorit MARI (MARI, româneşte).
1728 - 1686 î.e.n. - Domnia lui Hamurabi.
1600 î.e.n. Se constituie statul Mitanni în nord vestul Mesotamiei (1 p.12) (MITANI =?MIŢANI, MIŢOŞII, adică ciobanii români
ce poartă cojocul cu blana oii în exterior).
1367-1346 î.e.n. Ultimul rege kasit al Babilonului. BURNABURIASH (BURNAS în Basarabia; BURIAKŞA =Ţara Burilor daci).

STATUL MITANNI
Sec. XVII î.e.n. Stabilirea în nord-vestul Mesopotamiei a HURIŢILOR, triburi asiatice, cu unele ELEMENTE ETNICE
INDOEUROPENE, originari din regiunea Mării Caspice ; (HURIŢII = HORIŢII, horă în limba română, poate întemeietorii
oraşului indian LA HORE).

ASIRIA
2.500 î.e.n. Semiţi înrudiţi cu akkadienii şi amoriţii au întemeiat pe cursul superior al Tigrului oraşul Assur.
605 î.e.n. Posesiunile asiriene sunt împărţite între Media şi Babilon.

STATUL HITIT
circa 2.000 î.e.n. (Indo-)europenii hitiţi sunt prezenţi în centrul Asiei Mici. (2.300 î.e.n. - scriere hierogrifică - 6).
sec.VIII î.e.n. Oraşe-state hitite: Nesa, Kuşar, Hattuşaş.
1600 î.e.n. Statul hitit e întemeiat de Tabarna (Labarna), cu capitala la Kuşar. Scriere cuneiformă.
1530 Mursil I cucereşte Babilonul.
1380 -1340 Autoritatea hitită cuprinde Siria, Palestina şi Statul Mitanni.
1315 - 1285 Războaie cu Egiptul.
1282 - 1250 Hitiţii împart Siria cu egiptenii în urma tratatului de pace din 1269, încheiat cu faraonul Ramses II.
1250 - 1230 Război cu statul AHHIJAWA . AHHIJAWEII erau greci Ahei (6).
1200 î.e.n. Prăbuşirea statului hitit, sub loviturile "popoarelor mării", în contextul "Marii migraţii egeene". Mici regate hitite
supravieţuiesc.

LIDIA
sec.VIII î.e.n. Stat în vestul Asiei Mici (stat neohitit). (Etruscii ar fi originari din Lidia ).
sec.VIII-VII În Lidia apar primele monede ale lumii antice.
687 Tronul Lidiei este usurpat de GYGES (?GI; GEŢI). Capitala SARDES (1 p.16); Sarzii erau pe Nistru în mileniul 3; Sardinia a
fost ocupată de etrusci şi probabil că i-au dat numele. GYGES (GYLA, era numele pe care ungurii I-au maghiarizat în GYULA,
voievodul ardelean din 900 e.n.; atât Gl cât şi GES pot deriva de la GET).
652 Invazia tracilor cimerieni în Lidia.
652 - 615 ARDYS I restaurează unitatea statului Lidian (1 p.16). (ARDEAL şi ARDAN. toponimii româneşti ca şi ARDENI ori
ARAD).
603 - 652 Domnia lui ALYATES (1 p.16). Extinderea graniţei la fluviul Halys (Maraş la hitiţi - 6); conflict cu MEDIA. ALIATES
(ALIAT = cuvânt românesc sau latin, deşi Roma se întemeiase abia de 100 de ani şi puterea ei nu depăşea perimetrul oraşului).
561 - 547 î.e.n. CRESUS fiul lui Aliates ocupă tronul Lidiei. (CREZ = cuvânt românesc).
334 î.e.n. Alexandu Macedon cucereşte Lidia (1 p.16).

STATUL AHEMID
c.1000 î.e.n. Stabilirea (indo-) europenilor mezi şi perşi în Iran (concomitent ajungeau villanovienii din România în Italia.
836 Prima menţiune a mezilor într-o inscripţie asiriană.
STATUL PART
c. 250 î.e.n. Iranienii europeni se răscoală împotriva statului seleucid şi întemeiază dinastia Arsacizilor.

PALESTINA
(termen folosit pentru prima dată de Herodot, desemnînd teritoriul dintre Mediterană şi deşertul Sirian - SIRIU = hidronimie
românească).
Mileniile 3 - 2 î.e.n. Palestina a fost ocupată de triburile vest-semitice ale canaaneenilor (sub termen de CANAANEENI, BIBLIA
îi desemnează pe hitiţi - care am văzut că sunt europeni - şi pe FENICIENI, care deci nu erau semiţi, ci doar vorbeau o limbă
semită, la un moment dat).
Sec. XIII STABILIREA TRIBURILOR EBRAICE ÎN PALESTINA în perioada "judecătorilor".
1200 î.e.n. Stabilirea FILISTINILOR, unul dintre "Popoarele Mării" (popoare tracice).
1025 Regatul SAUL
1013 - 973 Regatul DAVID.
973 - 933 Regatul lui SOLOMON (mama regelui era hittită, europeancă din Balcani).

FENICIA
3000 - 1500 î.e.n. Fenicienii întemeiază oraşele state-cetăţi BYBLOS, UGARIT, SIDON, TYR, ARAD şi DOR, pe coasta
răsăriteană a Mediteranei.
2800 - 2200 î.e.n. Protecţia egipteană asupra Byblosului.
sec. XVI -XIV Toate oraşele feniciene recunosc suzeranitatea Egiptului.
sec. XIII INVENTAREA SCRIERII ALFABETICE, CONSONANTICE.
1200 "Popoarele mării"pustiesc Fenicia.
sec.XII - VI Talasocraţia feniciană în Marea Mediterană.
800 - 625 Suzeranitate asiriană.
539 - 323 Dominaţie persană.
332 î.e.n. Alexandru Macedon cucereşte Tyrul.

CRETA
2600 - 2000 î.e.n. Cultura minoică timpurie. Folosirea aramei. Epoca bronzului (Epoca bronzului în România = 2500-1800). Nivel
de civilizaţie superioară faţă de insulele din Marea Egee şi din sudul Peninsulei Balcanice. Începe construcţia palatelor din Cnosos.
Phaistos, Malia. (MAL este un radical dac, Dacia MALVENSIS: MILCOV). (în cultura Ariuşa-Cucuteni-Tripolia, mileniul V î.e.n,
existau localităţi cu 15-20 de mii de locuitori; MEGARONUL exista în sudul Balcanilor în mileniul IV î.e.n.
2000 - 1580 î.e.n. Cultura minoică mijlocie. Roata olarului. Trecerea SCRIERII PICTOGRAFICE în SCRIERE LINEARĂ.
LIMBA SCRISĂ ERA LIMBA GREACĂ ÎNAINTE DE VENIREA GRECILOR. (Scrierea hieroglifică hitită exista la 2300î.e.n.
şi la Tărtăria 5300 î.e.n.).
1580 - 1200 î.e.n. Cultura minoică târzie. Unificarea insulei sub autoritatea legendarei dinastii Minos.
1425 Alături de scrierea lineară A apare scrierea lineară B. Insula este cucerită de aheii greci.

GRECIA
1850 - 1600 î.e.n. Pătrunderea triburilor (indo-)europene ale ionienilor şi aheilor în Grecia.
1600 - 1150 î.e.n. Epoca Miceniană. Preluarea scrierii lineare A şi B. Construirea palatelor din Micene şi Tyrint.
sec. XV î.e.n. Începe expansiunea miceniană în Asia Mică, Egee şi Creta.
sec. XIV î.e.n. Construcţii ciclopice în Micene (Poarta leilor, Tezaurul din Atreu), Tyrint, Pilos şi Gia.
sec. XIII î.e.n. Începe "Marea migraţie egeeană". Decăderea civilizaţiei miceniene.
1150 î.e.n. Migraţia Doriana a plecat din nordul Peninsulei Balcanice şi a produs sfârşitul civilizaţiei miceniene. (Radicalul DOR
este toponimie în România DORNA, VATRA DORNEI, ŞARUL DORNEI, DOR-OHOI). Epoca fierului.
Dialecte greceşti: ionic, eolic şi doric.
1194 - 1184 DATA TRADIŢIONALĂ A RĂZBOIULUI TROIEI (Hissarlâc).
1000 î.e.n. Începutul colonizării greceşti în Asia Mică şi insulele egeene. Grecii din Asia Mică se dezvoltă economic şi cultural mai
repede decât cei din Grecia peninsulară.
sec. X - IX î.e.n. ADOPTAREA Şl ADAPTAREA ALFABETULUI FENICIAN DE CĂTRE GRECI.
750 î.e.n. începe marea colonizare greacă, provocată de suprapopularea relativă, pe direcţia nord-est (Helespont şi Pontul Euxin),
vest (Italia şi Sicilia), sud (Egipt şi Cyrenaica).
675 - 655 Regele ARGOSULUI dobândeşte hegemonia Peloponesului şi introduce moneda în Grecia. ARGOS (ARGEŞ,
hidronimie românească).
740 - 720 î.e.n. SPARTA cucereşte MESSENIA. SPARTA este cuvânt românesc = a sparge, a distruge. MESSENIA (MESENI,
românii care mănâncă la aceeaşi masă; MESAPl, ilirii din Italia; MASAGEŢI, locuitorii geţi ai Caspicii şi Siberiei Occidentale în
sec.VII î.e.n.- 2). Spartanii dorieni colonizează Tarentul din Italia (vecin cu Mesapii din Apulia).
514 î.e.n. Persia ocupă Tracia.
492 - 476 Războaie greco-persane.
413 Regele spartan AGIS ocupă DECELEIA, fortăreaţă lângă Atena. (DECE LEIA; latinii nu erau prezenţi încă în Grecia pentru a
da numele de ZECE LEI acestei localităţi; chiar şi PIREUL din vecini putea deriva de la PIRETUS, numele râului românesc Prut
din antichitate (4 p.81).
372 î.e.n, lason unifică TESALIA, (TESALIA, a ŢESĂLA calul, în româneşte; zonă renumită pentru caii săi în antichitate şi
cunoscută ca VALAHIA MARE în sec. XI e.n. -14).
359 - 336 Guvernarea lui Filip II în MACEDONIA. (DAN, DON nume trac pentru râu - MACE = ?MASE, MASA; MASA
DANI?). (Macedonia era populată de traci şi iliri, nu de greci).
351 - 338 î.e.n. Macedonia ocupă Grecia.
336 - 323 Domnia lui ALEXANDRU MACEDON (1 p.23) (Nici Filip II, nici fiul său Alexandru cel Mare nu au fost greci, ci traci
şi deşi i-au bătut amarnic pe greci, victoriile tracilor macedoneni sunt acaparate de greci, pentru simplul motiv că limba de
cancelarie a unui imperiu, multietnic, a fost aleasă limba greacă, de circulaţie internaţională, ca şi cum astăzi, orice victorie a
românilor ar trebui să o atribuim englezilor, pentru că engleza este limba de circulaţie internaţională în prezent).
335 î.e.n. Campania lui Alexandru Macedon în Iliria şi Tracia.Teba, Atena, Arcadia şi Elida, state-cetăţi greceşti se răscoală contra
tracilor macedonieni conduşi de Alexandru. Ei sunt aspru reprimaţi de Alexandru.
334 Cu 30 de mii de pedeştri (9.000 macedonieni de elită) şi 5 mii de călăreţi, Alexandru Macedon cucereşte:Lidia, Licia, Pisidia,
Frigia, Cilicia, Siria, Fenicia, Palestina, Egiptul, Mesopotamia, Babilonul, Media, Ecbatania şi Bactria. Regele persan Darius III
este ucis de BESSOS (BESSII erau daci), satrapul Bactriei (teritoriu în care locuiau MASAGEŢII în secolul VII î.e.n, pe Amu-
Daria, ce se varsă în Marea Aral).
329 Traversarea munţilor HINDUCUŞ (după Biblie KUŞ este strămoşul sudanezilor, rudă cu HAM strămoşul egiptenilor şi cu
CANAAN strămoşul europenilor hitiţi şi ai fenicienilor; dar KUŞ era probabil de aceeaşi etnie cu HINDU, împreună cu care au
pătruns în India cu mii de ani înaintea arienilor-veda, pe acelaşi traseu ca şi Alexandru Macedon, pentru că
istoria se repetă). 328 Lupte cu SPITAMENES (SPITA, a SCUIPA; MANES = oameni). Căsătoria lui Alexandru cu ROXANA,
fiica nobilului iranian Oxiartes (Oxus era numele antic al Amudariei; ox = bou în limba germană - ROXANA este nume românesc
şi nu provine de la greci pentru că ROXOLANII sau ROXALANII înseamnă ROSO adică ROŞU; A LANII, fără lână; cei roşii,
fără păr sau raşi; ANA = mamă la hittiţi şi maghiari = ANIA, probabil cuvânt trac preluat de unguri, la fel cum au preluat de la
tracii Panoniei cuvântul BUZA = GRÂU etc).
325 Imperiul lui Alexandru Macedon se întindea de la Adriatica la Oceanul Indian, de la Dunăre şi Caucaz până în Nubia. Zece mii
de (traci) macedonieni s-au căsătorit cu femei persane la SUSA (în româneşte cea de SUS), Iranul de astăzi.
323 Alexandru Macedon moare pe 13 iulie la Babilon, în vârstă de 33 de ani, în timp ce pregătea o expediţie în Arabia (arab în
limba semită înseamnă călăreţ şi acelaşi lucru înseamnă spaniol, de la ESPA = cal în limba tracă).
310 Roxana şi fiul ei cu Alexandru Macedon au fost asasinaţi de către grecul Kasandros.
457 î.e.n. Populaţia băştinaşă a Siciliei, SICULII (SICULI = monedă hitită) conduşi de DUKETIOS (DU = a vorbi în sumeriană;
KETIS=GEŢI) formează un stat independent cu capitala la Palice.
338 î.e.n. Regele spartan Arhidamos III este ucis de mesapi (traco-iliri din Italia) pentru că a venit în ajutorul grecilor din Tarent.
270 RHEGION (REGHIN, toponimie românească), ultimul oraş grecesc din Italia este ocupat de romani.
321 î.e.n. Generalul SELEUCOS, din oastea lui Alexandru Macedon devine satrap al Babilonului şi întemeiază Regatul Seleucid.
194 Tracia este ocupată de Regatul Seleucid.
121 î.e.n. Mithradates IV Eupator, regele Pontului (Bosporului) este ultimul mare suveran elenistic (MIT = radical trac- 4 p.63).
83 î.e.n. Regatul seleucid este ocupat de regele Armeniei Tigranes I.
323 î.e.n. Generalul PTOLEMAIOS din oastea lui Alexandru devine satrap al Egiptului.
47 î.e.n. Egiptul ajunge provincie romană sub Cleopatra VI, care se sinucide.
334 Regentul lui Alexandru în Macedonia, Antipatros a înfrânt revolta grecilor contra dominaţiei macedoniene la AMURGOS
(AMURG, soarele la orizont în româneşte; AMURG, cuvânt pur dacic -15).
284 Generalul LYSIMAHOS din oastea lui Alexandru devine rege al Macedoniei şi este ucis de Seleucos.
281 Seleucos este asasinat de Ptolemaios.
267 - 261 î.e.n. Războiul de independenţă al grecilor contra macedonienilor, pierdut de greci.
239 - 229 -Război macedo-grec.
200 - 197 î.e.n. Filip V al Macedoniei cedează romanilor posesiunile din Grecia şi Asia Mică.
189 î.e.n. Hegemonia Romei în Grecia.
148 î.e.n. Macedonia devine provincie romană.
146 î.e.n. Sfârşitul independenţei Greciei, devenind provincie romană
1371 e.n. Bizanţul devine stat vasal al turcilor.
1387e.n. Thessalonicul este ocupat de turci.
1453 e.n. Sfârşitul lmperiului Bizantin
1821 e.n. Începutul războiului de independenţă naţională.
1829 e.n. Turcia recunoaşte independenţa Greciei după pacea de la Adrianopol (azi Edirne). (Timp de 1.975 de ani nu a existat nici
măcar un stat-oraş grecesc independent, nici vorbă de HELADA).

ITALIA
mileniul V î.e.n. Cultura neolitică Molfeta, de provenienţă balcanică
1900 - 1800 î.e.n. Concomitent cu pătrunderea Aheilor în Grecia, pătrunde primul val (indo-)european în Italia, din Tracia Mare
purtătorii culturii Terramare. Epoca bronzului.
1200 î.e.n. Concomitent cu pătrunderea Dorienilor în Grecia pătrunde al doilea val (indo-)european în Italia, purtătorii culturii
Villanova (grupul lingvistic latino-falisc), veniţi din regiunea Dunării. Epoca fierului Cu excepţia hitiţilor care ia 1.500 î.e.n, deja
cunoşteau forjarea fierului, un procedeu deja avansat de prelucrare, răspândirea fierului în lume s-a produs prin acest al doilea val
de populaţii pornit din teritoriul norddunărean al Traciei mileniului I î.e.n,chiar de pe teritoriul României, fapt ce sugerează
studierea incompletă a istoriei metalurgiei fierului de pe teritoriul românesc sau cel puţin o cronologie incorectă, ce acordă
prioritate culturilor Halstatt şi La Tene, neverosimil de întârziate faţă de europenii hitiţi, frigieni, filistini, greci şi italici, plecaţi toţi
din aceeaşi arie dunăreană românească
sec. XI Un nou val de triburi italice (grupul lingvistic oscuo-umbrian) migrează în Peninsula Apenină.
1000 - 800 ILIRII, IAPIGII, PICENŢII, MESSAPII, HIRPII etC.,VENIŢI DIN PENINSULA BALCANICĂ, OCUPĂ COASTA
RĂSĂRITEANĂ A ITALIEI. Nord-estul peninsulei îl ocupă VENEŢII (sunt numeroase toponimii săteşti în Ardeal cu numele de
VENEŢIA, toponimii arhaice, probabil, când ţăranii români încă nu ştiau de existenţa veneţienilor italieni; ILIOARA, ILVA,
ILFOV, ILIEŞTI nu vin de la numele biblic al sfântului ILIE, ci sunt vechi toponimii româneşti din munţi sugerând unitatea
români-iliri) . LATINII. ITALICII, SE STABILESC PE CURSUL INFERIOR AL TIBRULUI (TEVERE . (TIVERŢII şi TIVRII,
erau traci TYRAGEŢI = ?TYROL ).
sec. X - IX ETRUSCII se stabilesc în vestul Italiei (sec.X-IX . Originea lor este disputată în trei variante: a) imigranţi din Asia
Mică (Lidia). b) TYROL. c) Autohtoni.
circa 800 î.e.n. Dominaţie etruscă între TIBRU şi ARNO. Colonii feniciene în Sicilia. Colonii greceşti în Italia ( Cumae -754 î.e.n).
753 Întemeierea ROMEI.
700 LATIUM, CAMPANIA, CÂMPIA PADULUI Şl MAREA TIRENIANĂ SUNT SUB HEGEMONIE ETRUSCĂ.
616 - 510 ROMA SUB DOMINAŢIE ETRUSCĂ.
474 Declinul puterii etrusce.
265 î.e.n. Cade ultimul bastion etrusc, Volsini, sub ocupaţie romană.
396 Invazia CELŢILOR în Italia de nord, pornind dinspre Alpi.
sec X î.e.n. Primele VESTIGII LATINE PE COLINA PALATIN pe care se va amplasa ROMA. Primele VESTIGII SABINE PE
COLINA QUIRINAL pe care se va amplasa ROMA. (TERITORIUL TRACILOR OCUPA O SUPRAFAŢĂ DE PESTE UN
MILION DE KILOMETRII PATRAŢl ).
sec VIII UNIREA LATINILOR şi SABINILOR ÎNTR-O COMUNITATE URBANĂ PE COLINELE ROMEI. (MILENIUL V
î.e.n. COMUNITĂŢI UMANE CONSTRUITE PE 300-400 HECTARE cu 15-20 de mii de locuitori pe teritoriul culturii ARIUŞD-
CUCUTENI DIN ROMÂNIA
753, aprilie, 21 î.e.n. ÎNTEMEIEREA ROMEI.
Fondator legendar ROMULUS, descendent al lui ENEAS din TROIA, întemeiată de TRACII DARDANI (cultura CERNAVODA I
din ROMÂNIA).
616 - 510 DOMINAŢIA DINASTEI ETRUSCE, a Tarquinilor (TARCĂU toponimie de munte în România), LA ROMA.
circa 600 î.e.n. CELE MAI VECHI INSCRIPŢII LATINE. Antropomorfizarea panteonului roman sub influenţă etruscă şi greacă.
498 - 493 RĂZBOIUL LATINILOR. ROMA OBŢINE COMANDA FEDERAŢIEI ORAŞELOR LATINE, numai în caz de război.
406 - 396 Război ROMANO-ETRUSC (VEII). Parte din pradă este oferită sanctuarului grecesc din Delphi, al lui Apollo (numele
unor daci era APPULI; APULIA, APOLONIA, APULUM, Alba lulia; simple coincidenţe?!).
396 Invazia celţilor.
393 î.e.n. STATUL ROMAN AVEA O SUPRAFAŢĂ DE 2000 DE KILOMETRI PĂTRAŢI SI NUMĂRA 152 DE Mil DE
CETĂŢENI MOBILIZABILI , în timp ce Statul Odrizilor era în plină glorie.
387 Celţii cuceresc şi jefuiesc Roma.
380 Prima încercuire cu ziduri a Romei.
343 - 222 î.e.n. LUPTA PENTRU HEGEMONIA ROMEI ÎN ITALIA.
343 - 341 Război cu samniţii.
340 - 338 RĂZBOIUL ROMEI CU LATINII. DOMINAŢIA ROMEI ÎN LATIUM (Ţara Latinilor era cât judeţul Ilfov
326 - 304 î.e.n. Al doilea război cu SAMNIŢII (populaţie italică din munţii Apenini Centrali şi Meridionali ajungând până în golful
Salerno în vest şi la Adriatică în est, de origine incertă, cu o limbă OSCUO-UMBRICĂ ca şi SABINII şi cu o scriere diferită de cea
latină; sec.Vî.e.n. au coborât din munţi şi au ocupat CAPUA şi toate oraşele CAMPANIEI cu excepţia lui Napoli - aceeaşi zonă
montană era locuită şi de HIRPI care se numeau LUPI; puteau avea aceeaşi origine cu HARPII sau CARPII DACI din Munţii
Carpaţi). Roma încheie o pace victorioasă în urma unei înfrângeri ruşinoase la Caudium.
298 - 290 î.e.n. Al treilea război cu samniţii este câştigat de romani.
291 î.e.n. EXTINZĂNDU-ŞI STĂPÂNIREA ÎN APULIA, ROMA CONTROLEAZĂ, ÎN ITALIA, 54.000 km2 (1 p.37; adică 1/6
din teritoriul ROMÂNIEI MARI).
285 Război cu celţii.
282 - 272 î.e.n. Război cu Tarentul, în care romanii sunt învinşi în repetate rânduri de grecii lui Pyrrhos ("victoire a la Pyrrhos"),
dar în final acesta se reîntoarce în Grecia cedând ROMEI rolul de mare putere în Mediterana.
270 Primele monede romane (cele dacice au apărut cu 20 de ani mai târziu şi cele ale tracilor odrizi cu 130 de ani mai devreme).
268 Roma numără 292.000 de cetăţeni mobilizabili.
260 Prima victorie navală din istoria romană.
229 - 228 î.e.n. Primul război iliric. PRIMA INTERVENŢIE ROMANĂ ÎN PENINSULA BALCANICĂ.
227 Alianţă între ROMA şi oraşul iberic SAGUNTUM (posibil ZAGETUM prin prezenţa ILER GEŢILOR în zonă
225 - 222 î.e.n. Ocuparea teritoriului dintre PAD şi ALPI (?A LUPII), învingând pe celţi.
219 î.e.n. Al doilea război iliric.
215 Primul război macedonean.
204 î.e.n. Hanibal obţine ultima victorie asupra romanilor. Rechemat în Africa este înfrânt la ZAMA(ZA zeu în româneşte şi MA,
mamă).
200 -197 Al doilea război macedonean .moment crucial pentru Imperiul TRAC (MACEDONEAN). ROMA primeşte de la Filip V
TRACIA şi ASIA MICĂ. (Ea preia forţa şi administraţia lmperiului Macedonean).
192 Războiul cu Regatul Seleucid.
188 î.e.n. Roma devine arbitru în lumea creată de Alexandru Macedon.
171 -168 Al treilea război macedonean. Sfârşitul independenţei Macedoniei.
107 î.e.n. O legiune romană este formată din 6.000 de soldaţi împărţiţi în 10 cohorte a câte 3 manipule. După un stagiu militar de
16 ani, soldaţii sunt împroprietăriţi şi devin coloni.
102-101 Invazie germanică respinsă de romani.
89 î.e.n. Transformarea ROMEI din stat-cetate în STAT TERITORIAL prin acordarea dreptului de cetăţenie tuturor locuitorilor
Italiei.
85 Pacea de la DARDANOS (DARDANII = trib tracic de pe Dunăre), cedează Romei provincia Asia
74 - 63 Al treilea război mithradatic.
73 - 71 Război victorios al sclavului trac SPARTACUS contra Romei.
66 î.e.n. Pompei este comandantul luptelor Romei cu Regatul Bosporan.
65 Război cu parţii.
64 Pompei transformă Pontul, Bithinia, Siria, Cilicia în provincii romane.
60 Triumviratul Pompei, Caesar şi Crasus.
56 î.e.n. Începe cucerirea Galiei şi Britaniei de către Caesar.
48 î.e.n. Pompei este înfrânt de Caesar la Pharsala în Tessalia. Alături de Pompei a luptat şi Burebista.
45 Calendarul iulian.
5 î.e.n. Populaţia oraşului Roma se cifrează la 1.5 milioane.
6-9 e.n. Răscoală în Panonia şi Dalmaţia.
17 Cappadocia (DACIA Cappa, teritoriu al tracilor frigieni din Asia Mică) şi Commagene devin provincii romane.
33 Data tradiţională a răstignirii lui lisus din NAZARETH.
46 Regatul clientelar al TRACIEI devine provincie romană.
48 Cetăţenii romani se cifrează la 6 milioane.
60 - 61 Răscoala antiromană a reginei BUDICCA (BUDACĂ, ciubăr ciobănesc la români; BUDAC toponimie frecventă în
România) din Britania, suverana ICENILOR (CENAD toponimie românească; în zona Liverpool exista toponimia DEVA, azi
WALLASEY).
70 - 82 Construcţia COLOSSEUMULUI LA ROMA.
79 Erupţia VEZUVIULUI.
86 - 89 Război cu DACII. STATUL LUI DECEBAL devine regat clientelar al Romei.
98 Tronul lmperiului roman este ocupat de TRAIAN, originar din municipiul Italica din Spania (primul împărat provincial; ESPA,
cuvânt trac pentru CAL, de unde ESPAGNA).
101 - 102 PRIMUL RĂZBOI ÎMPOTRIVA DACILOR.
105 - 106 AL DOILEA RĂZBOI DACIC.
STATUL LUI DECEBAL DEVINE PROVINCIE A IMPERIULUI ROMAN.
117 MAXIMA EXPANSIUNE A IMPERIULUI ROMAN.
238 Primul atac al goţilor aliaţi cu dacii carpi la Dunărea de jos, contra romanilor.
249 Primul împărat roman de origine iliră MESSIUS DECIUS, (MISIENII, traci din Anatolia, Messapi din Italia, Messalia din
Grecia, Masageţii din Oxus-Siberia); DECIUS - DACIUS - îl ucide pe Filip Arabul cel care a reeditat moneda emisă de Traian, pe
a cărei efigie, acvila romană, simbolul lmperiului roman, este aşezat la picioarele tronului ZEIŢEI DACIA (zeiţa mamă a lui
APPOLON şi ARTEMIS) - DACŞA, ŢARA lui DA, termen folosit şi astăzi de chinezi pentru Germania = DA GUO = ŢARA DA,
la fel cum Franţa este FA GUO şi Anglia ING GUO).
271 Aurelian dispune retragerea armatei şi administraţiei din provincia Dacia

CIMERIENII
(toponimie românească SIMERIA; ?SIBERIA) Populaţie tracică (4 p.14) prezentă în câmpiile nord Pontice din Carpaţi până în
Siberia.
mileniul III - II Cimerienii sunt identificaţi după mormintele în formă de tumuli, un fel de piramide din pământ numite şi kurgane
în care s-au găsit pe lângă cai şi arme sau obiecte de bronz şi fier; vechimea lor se atribuie epocii bronzului şi primei epoci a
fierului.
2500 î.e.n. În prima epocă a fierului (KUBAN) au format un stat efemer în Asia Anterioară (3 p.216).
mileniul II Tezaurul de la Borodin (BASARABIA). CONSTRUCŢIE CICLOPEANĂ (etichetă comună pentru cele din Micene,
Spania, Anglia etc.) în Crimeea, Panticapaion - capitala Regatului Pontic Bosporan, denumită de ruşi Ţarskii Kurgan. Referiri
scrise există şi la asirieni sau greci. (3 p.216).
sec.IX - VII î.e.n. Ocupau stepele nord pontice, nordul şi estul Caspicii. Culturi Andronovo şi Amirabad (2 p.229).
sec.VII î.e.n. Cimerienii au fost invadaţi de sciţi. Cimerienii au trecut Caucazul şi s-au repliat în Urartu, stat în regiunea lacului
VAN (3 p.344), unde sciţii au continuat să-i urmărească, distrugând statul Urartu.
595 î.e.n. Cimerienii au invadat FRIGIA, LIDIA şi cetăţile greceşti de pe coasta ioniană a Mediteranei

MASAGEŢII
mileniile III - II Perioada de tranziţie de la epoca bronzului la epoca fierului (2.500î.e.n. în Kuban) tracii masageţi şi populaţii
europene ce au populat Iranul, inclusiv sciţii, locuiau HOREZMUL (?Mănăstirea HOREZU din România), regiunea din vecinătatea
Munţilor Pamir şi Hinducuş, între fluviile Amu-Daria (OXUS în antichitate) şi SIR-DARIA (IAXARTES în antichitate) care se
varsă în Marea ARAL. Civilizaţia masageţilor a fost deosebit de bogată şi de un caracter compozit (2 p.229) (Totemul tracilor
siberieni era şarpele; şarpele era şi totemul Pelasgilor; Gl = GET; autori ai scrierii pictografice şi lineare A şi B). Horezmul făcea
parte din zonele de interferenţă între Europa, Orientul Extrem, China, Mongolia, India şi Iran (2 p.228). Împăratul SUAN a izgonit
tribul HIUNG-NU, strămoşul hunilor. Aceştia i-au atacat pe masageţi.
sec.VII î.e.n. Masageţii au năvălit peste sciţi şi ei la rândul lor au năvălit peste vecinii lor tracii cimerieni (4,14).

IRANIENII
SCIŢII Anticii afirmau că sciţii sunt populaţia cea mai veche de pe pământ .Confuzia între Traci şi Sciţi pare să fie evidentă cel
puţin la Herodot care vorbea despre sciţii agricultori , element neverosimil, întrucât numele de scit implică pe cel de călăreţ,
luptător cu arcul şi săgeţi specifice în 3 muchii, cu o mare penetrantă, dovedită de persistenţa în ruinele zidurilor cetăţilor armene
până în zilele noastre. Eticheta de rasă iraniană se referă cel mult la faptul că sunt primii europeni care au locuit Iranul şi în nici
un caz la faptul că sunt asiatici, din Iran, care au invadat Europa. Numele însuşi poate fi o transcriere deformată, frecventă în
antichitate, mai ales la greci. Etimologic sunt plauzibile mai multe ipoteze, fie de la SĂGEŢI precum DACII de la DACCA, sabia curbă
specifică, fie de la răspunsul la întrebarea despre etnie. Românii de astăzi din estul ţării transformă SĂ în SÎ şi GE în CI rezultând
SÎCIŢI pentru SĂGEŢI. La întrebarea: cine eşti? există forma de răspuns "mi-s get", rezultând SGET sau SCIT. În grupa de populaţii
iraniene intră şi altele cu nume româneşti: PERŞII (PERSANI, toponimie românească), MEZII (MIEZ, cuvânt românesc, MOESlI sau
MEDIAŞ, toponimie pentru MEDIA), ALANll - LĂNĂ, - A LANA, fără lână), ROXOLANII -ROŞALANII -.SARMII - SĂRMAŞ -,
SARMISEGETUZA). Zeul SABIE era o divinitate comună la traci şi sumerieni. Spada scurtă AKINAKE (2) avea un nume românesc AC
IN ACE. Prin această prismă termenul de iranian pare hazardat (în sensul de asiatic) şi cel de rumân mult mai plauzibil;element
poate avut în vedere şi de un rus care afirma că Geto-Dacii sunt sciţi sau iranieni . Pe teritoriul României, Ungariei şi SLOVACIEI
există vestigii iraniene cu multe secole î.e.n.; unii practicau o alungire rituală a cutiei craniene (doligocefalie) fără a semnifica o
altă rasă umană, alta decât cea europeană. Reţinem că iranienii erau europeni . Astfel se poate explica faptul că Geţii erau vecini
cu mongolii şi că ei au presat pe europenii sciţi, care la rândul lor au năvălit asupra tracilor cimerieni. În epoca respectivă stepa
eurasiatică era slab populată şi asiaticii practic lipseau. BALHAŞ (BALŞ), BAICAL (BA E CAL), BĂICOI, AMUR sunt wurzelnomina
româneşti până la Pacific. PARŢII (PĂRŢII) este cuvânt românesc şi intră în aceeaşi categorie ca şi SPARTA, SPARGAPEITHES etc.
mileniul III - II Sciţii locuiau şi HOREZMUL . Primele Kurgane apar în Siberia . Kurganele scitice întinse din Altai
(PAZÂRLÂC) până în Moldova şi Dobrogea dovedesc că ei erau cei mai bogaţi în aur şi alte obiecte de preţ, din toată lumea
antică .Kurganele puteau atinge dimensiunea unor mici dealuri, sub care erau cavouri cu zidărie de piatră. Aşezările scitice
prezentau un evident paralelism cu OPPIDA (OPCINA la români) ale celţilor gali .
sec. VII î.e.n. Atacă Asiria. Au cotropit Orientul Mijlociu şi Apropiat.
611 Au pătruns în Egipt . Bătuţi de mezi, s-au fixat pe litoralul nord-Pontic. Controlau cetăţile greceşti Tyras, Tanais, Olbia şi
Panticapaion, din Crimeea.
514 Au fost atacaţi prin Tracia de o armată de 700.000 de soldaţi ai lui Darius I, regele perşilor .
sec.V Sub dinastia tracă a Spartakizilor, împreună cu tracii şi cu grecii făceau parte din Regatul Bosporului ce cuprindea tot
litoralul nord-pontic până la Caucaz.
sec.IV Sciţii au pătruns în Balcani atingând România. Filip II a oprit expansiunea sciţilor. Alexandru Macedon a fost înfrânt de
sciţi, care nu au putut profita de victorie fiind loviţi de sarmaţi.
110 î.e.n. Regele scit Scyluros bătea monedă, în Crimeea .
sec.IV e.n. Organizaţia scitică a fost destrămată de huni.

SARMAŢII
Călăreţi ai stepei ca şi sciţii şi Cimerienii, ocupau spaţiul dintre Don şi Caucaz. Sunt inventatorii scării de călărie, poate pentru că
luptau şi fetele. Arta sarmaţilor este originală prin stilul policrom în orfevrărie.
sec.VII - III î.e.n. Sarmaţii ocupau hotarele orientale ale Europei.
sec.III î.e.n. Confederaţie cu alţi iranieni: AORSII (AUR), IAZIGII (IAZ, curs de apă amenajat; Gll = GEŢII), Roxolanii şi Alanii.
S-au deplasat spre vest şi au intrat în conflict cu romanii.
sec.III e.n. Puterea sarmată s-a lovit de Goţi şi Huni. Evul Mediu timpuriu - participă la marile migraţii.
Sarmaţii lazigi (înrudiţi cu roxolanii)
sec. III î.e.n. Ocupă malurile Mării Azov.
sec. I e.n. S-au stabilit între Dunăre şi Tisa. Atacă provinciile romane Panonia şi Dacia. împreună cu dacii liberi.
sec. IV e.n. Hunii i-au spulberat .

Alanii
Populaţie nomadă înrudită cu ceilalţi iranieni, din zona Turkistanului contemporan. Erau călăreţi foarte buni. Începutul erei
creştine. Cutreieră Caucazul şi atacă imperiul iranienilor Parţi. Statul format de alani între Urali, Caucaz şi Don este destrămat de
296 huni. O parte din ei sunt OSETINII (OSOŞII, vânjoşii) CECENII de astăzi. Alţii au întovărăşit pe Goţi în Panonia.
406 e.n. Au trecut Rinul, s-au dus cu Vandalii în Spania (în 409), apoi în Andaluzia şi Africa de Nord. Unii au rămas cu romanii în
Renania, Franţa (Gironde), pe Ron, Orleans şi Valentinois.

Roxolanii
sec. II î.e.n. Populaţie din Sarmaţia aşezată între Nipru şi Don.
sec. IV e.n. Au dispărut

STATUL iranienilor PARŢI

250 î.e.n. Iranienii Parţi (din aceeaşi seminţie cu Sciţii, Sarmaţii, Alanii etc.) întemeiază dinastia ARSACIZILOR (ARSA,
toponimie românească "Piatra Arsă";CIZI = GIZI = ?GEŢI)
248 - 214 Bazileul Arsaces al Regatului Part are capitala la NISA (NIŞ, toponimie din sudul Dunării pe Morava).
171 - 138 Media, Persia, Elamul, Babilonul şi Seleucia fac parte din Regatul Part al lui Mithradates I.
129 î.e.n. Invazia sciţilor.
123-88 Statul Part se întinde de la Eufrat la Hinducuş şi Indus.
94 Armenia e vasală parţilor.
70 - 57 Domnia lui PHRATES III (FRATE, cuvânt românesc).
65 î.e.n. Regatul Part devine principalul adversar al Romei în Orient.
57 - 37 î.e.n. Domnia lui ORODES (ROD în româneşte).
198 - 199e.n. Nou război între parţi şi romani
227 e.n. Sfârşitul dinastiei Arsacide.

STATUL iranienilor AHEMIZI

circa 1000 î.e.n. Europenii mezi şi perşi se stabilesc în Iran . (Epoca corespunde cu "Marea migraţie egeeană" pornită din
România.
836 î.e.n. Menţiune scrisă, asiriană, despre mezi.
728 î.e.n. Întemeierea statului MEDIA, cu reşedinţa la ECBATANA (E = casă în sumeriană; BAD = oraş sau cetate în limbi turcice
de exemplu AŞHABAD ANA = mamă la hitiţi şi anatolienii de azi = casa mamei oraşului). (Cultul mamei este contemporan în
Caucaz; tribul BITINILOR Traci e cunoscut - 25).
675 - 653 Domnia lui PHRAORTES (FRATE şi ORTAC = tovarăş la minerii din România şi la anatolienii de azi).
650 î.e.n. Invazia sciţilor şi cimerienilor.
614 î.e.n. Regele CYAXARES după respingerea sciţilor ocupă Asiria.
590 î.e.n. PERSIA ocupă Urartu. Război cu Lidia.
522 î.e.n. Persia lui Darius I cuprinde Iran, Mesopotamia, Siria, Asia Mică, Egipt,....
514 î.e.n. Război cu sciţii la Dunăre. Menţionarea GEŢILOR cu care au luptat.
490 î.e.n. Grecii îi înving pe perşi la M-ARATHON (M-ARA, hidronimie românească).
333 î.e.n. Alexandru Macedon ocupă Persia.
651 e.n. Arabii ocupă Persia.

STATUL URARTU .
sec. XIII î.e.n. Asirenii menţionează pe "URARŢI (?URALI) în Podişul Armeniei Este posibil ca şi aceştia să aparţină "Marii"
migraţii egeene" pornită din România.
sec. IX î.e.n. Statul Urartu ocupă zona lacurilor Van şi Urmia (URMĂ. cuvânt românesc; "în VAN" cuvânt românesc).
844 - 828 Regele SARDUR (SARD?). Capitala TUSPA (TUSLA toponimie românească). PRIMELE INSCRIPŢII
CUNEIFORME, cunoscute în limba akkadiană.
828 - 800 Domnia SPUINI (a SPUNE, în româneşte).
800 - 785 Domnia MENUS (andronimic românesc. MENUMORUD.
730 - 714 Domnia RUSA (RUSALII, ROŞA, RUSU, nume româneşti).

CARPII
Populaţie traco-getică din SARMAŢIA EUROPEANĂ, originari din DACIA.
166 e.n. Împreună cu QUAZII şi MARCOMANIl (MARA COMANll?) au ajuns la AQUILEIA (Veneţia. Sunt cunoscute peste 190
de triburi traco-getice .

STATELE EBRAICE DIN PALESTINA

Patriarhii ABRAHAM şi TERAH (?TRAC) erau sumerieni şi nu evrei.
sec. XV î.e.n. Menţionarea triburilor ebraice în Egipt.
sec. XIII î.e.n. Stabilirea triburilor ebraice în Palestina (perioada judecătorilor - MOISE).
1025 î.e.n. Statul indeo-israelian al lui Saul. Lupte cu (europenii) filisteni şi amoriţii.
1013 - 973 î.e.n. Regatul Israel condus de David din tribul iudeilor. Războaie cu filistenii, amoriţii şi moabiţii prin care ocupă
IERUSALIMUL (1 p.14) (IE este în româneşte, RU = onomatopeie pentru RÂU, din care derivă cuvântul RUMÂN; SALIM =
curat, pur în semită = RÂUL PUR, RÂUL SFÂNT; SALCIE = ?curăţă apa). Ierusalimul devine centru politic şi religios 298 al
statului lui David. CULTUL MONOTEIST AL LUI IAHWE DEVINE RELIGIE DE STAT (YAH = CER, la hittiţi - 6).
973 - 933 DOMNIA LUI SOLOMON (SOL = singur, OM, ON = el în slavonă). Mama lui Solomon era HITITĂ şi o chema
BATŞEBA (BAT SEVA, adică "bat ceva" pe româneşte). Fii lui Solomon erau căsătoriţi tot cu femei hitite (6). "Veacul de aur"al
Regatului Israel. Templul şi palatul regal din Israel. Alianţa cu regele Tyrului, Hiram I.
926 î.e.n. Scindarea Regatului lui Solomon în două state independente. Israelul în nord şi ludeea în sud. Războaie între cele două
state. În ludeea domnesc urmaşii lui Solomon .
sec. IX Cele mai vechi inscripţii ebraice în alfabet fenician.
sec. IX - VI î.e.n. CELE MAI VECHI PARŢI ALE BIBLIEI.
880 - 871 Dinastia OMRI (OM Rl = omul rege; RIZ = rege în limba tracă - 4) în IZRAEL (IZ este în limba slavă, ZA = zeu la daci,
RA = soare, El = pronume persoana a-lll-a, folosită adesea pentru divinitate). Capitala este oraşul SAMARA (hidronimie din
teritoriul tracic al Niprului - 4; ZAMARA, zeul MARE?; ZAMORA din Spania, MARA în România).
sec.VIII Primii proroci: AMOS (A-MOŞ; A (I) A = tată în sumeriană; MOŞ, STRĂ-MOŞ, MOŞ CRĂCIUN) şi HOSEA (nume
românesc).
740 Israel şi ludeea plătesc tribut Asiriei.
597 ludeea este ocupată de Nabucodonosor II, Regele Babilonului.
587 î.e.n. Captivitatea babiloneană a evreilor. Legi evreieşti pentru purificarea lor etnică.
539 - 332 Dominaţie persană în Palestina.
sec. V î.e.n. REDACTAREA DEFINITIVĂ a 6 cărţi din VECHIUL TESTAMENT.
332 î.e.n. Palestina este ocupată de Macedonia.

IBERIA
(Rezonanţă cu SIBERIA; poate o transcriere incorectă pentru CIMERIENI care erau SIBERIENI sau IBERIENI). IBERI, cea mai
importantă populaţie din vechea Spanie, de origine incertă. În timpul romanilor (sec. l-ll e.n.) exista IBERIA şi în Caucaz. Unii
istorici afirmă originea Caucaziană. (CIMERIENII aveau o civilizaţie megalitică în Crimeea; ei puteau fi SIBERIENI = IBERIENI,
datorită unei transcrieri defectuoase). Strabon îi atestă pe Iberi în Caucaz. Se presupune că la începutul epocii bronzului(circa 3000
î.e.n.) iberii din sud-estul Spaniei ar fi jucat un rol de seamă în răspândirea construcţiilor megalitice în nordul Europei.
(Ornamentaţia pe topoare şi altearme era obicei la cimerieni sau la sciţi -2. Migraţia SPADELOR MARI DIN ROMÂNIA a fost în
epoca bronzului
sec. VI -19 î.e.n. Civilizaţie originală.

REGATUL ILERGET
211 î.e.n. Regatul ILERGET, este cunoscut în SPANIA TARACONE-ZĂ (TARACO = TRACĂ), între PIRINEI (PIRETU =
Prutul -4; Munţii PIRIN din Bulgaria) şi cursul mijlociu al EBRULUI (BRĂILA pe Dunăre; EBRU era numele antic al râului
Mariţa din Bulgaria - 25). Regii ilergeţi cunoscuţi au fost INDIBIL şi MANDONIUS (MAN = om: DONIUS = om al DONULUI
sau DUNĂRII - 2 p.315, 3 p.264). Cultul urnelor de incineraţie şi săbiile lungi din România sunt prezente în Spania.

CELŢII
Cuvântul Keltoi în greceşte şi Celtae în latineşte a fost folosit de antici în secolul VI î.e.n. EL NU DESEMNA O ETNIE CI UN
GRUP DE POPULAŢII DIN NORDUL Şl VESTUL MEDITERANEI Şl ALPILOR. Dialectele lor prezentau asemănări şi erau din
familia limbilor italice. Celţii s-au răspândit din EUROPA CENTRALĂ în Italia, Galia, Iberia, Insulele Britanice, Rusia sudică şi
Asia Mică.
sec. IV î.e.n. Au participat la numeroase invazii în Roma, Macedonia, Grecia. Erau mai mult nomazi şi războinici în stadiul tribal.
Facies cultural comun întregii Europe Continentale, cu slabă influenţă mediteraneană. Dintre celţi, galii, boii, cenomanii, sunt cei
mai cunoscuţi.

GERMANII
Cuvântul GERMAN NU DESEMNA O ETNIE CI UN GRUP DE POPULAŢII de pe malul stâng al RINULUI. Autorii ROMANI
NU FĂCEAU O DISTINCŢIE ÎNTRE CELŢI Şl GERMANI, la începutul secolului I î.e.n. Abia după campaniile lui Cezar a
apărut această distincţie. Cuvântul GERMAN NU A FOST NICIODATĂ FOLOSIT DE GERMANII ÎNŞIŞI. El s-a aplicat ulterior
populaţiilor stabilite între RIN, VISTULA şi BALTICA. Originea germanilor a rămas nedesluşită (3 p.246). Erau nomazi şi în
studiu tribal ca şi celţii pe timpul lmperiului Roman.

SLAVII
Originea slavilor a rămas nedesluşită. Sunt rodul purtătorilor culturilor de incineraţie. Istoria lor începe în secolul V e.n.

SLAVII DE SUD
sec. VI e.n. Primele incursiuni ale triburilor slave ale anţilor şi sclavinilor în Peninsula Balcanică (1 p.72). Au apărut în urma
hunilor, pe acest teritoriu (1).
sec. VI e.n. Antii sunt învinşi de bizantini.
623 Slavii de vest se răscoală contra avarilor.
sec. IX În Polonia sunt atestaţi primii cneji slavi.

SLAVII DE RĂ SĂ RIT
sec. VI - IX Se constituie primele formaţiuni ale slavilor de răsărit.
sec. IX Sunt semnalate formaţiunile Slavia, KUIAVIA (CUES = trib tracic) şi Artania.
860 e.n. Prima expediţie rusă împotriva Bizanţului (1 p.75 - odată cu mongolii bulgari).
HUNII
Populaţie nomadă de stepă, a cărei origine se presupune a fi fost mongolă.
sec. II e.n. Este localizată în nordul Caucazului.
374 - 405 Ei apar pe văile DON (DAN ) şi VOLGA (VAALCHA = Valaha). Înving pe ostrogoţii, alanii şi vizigoţii de pe acest
teritoriu. Ocupă România, Panonia şi tot bazinul Dunării.
408 Regele hunilor Uldin este în bune relaţii cu bizantinii şi luptă împreună, contra vizigoţilor lui Alaric. Împreună cu Imperiul
Roman de Apus, luptă contra altor germani, vizigoţi, franci, burgunzi (BUR-GUNDIA; GRUND = pământ al burilor).
433 Imperiul Roman le consolidează aşezarea în Panonia.
434 ATTILA ajunge la putere.
450 El jefuieşte Balcanii în incursiuni anuale.
451 Invadează Galia unde este înfrînt de vizigoţi, alani şi burgunzi.
452 Attila pătrunde în Italia.
453 Attila moare în Panonia. O parte dintre ei intră în serviciul bizantinilor, alţii rămân în Panonia sau revin în Ucraina.

BULGARII
480 e.n. Triburile mongole, turcice sau ugrofine, ale bulgarilor, apar în Europa Orientală (3 p.196). Bizantinii îi cheamă să lupte
contra ostrogoţilor, dar sunt învinşi de ostrogoţi şi devin duşmanii Bizanţului.
490 - 502 Invazii în Iliria, Moesia şi Tracia.
550 e.n. Apar împreună cu slavii în Bulgaria. La nord de Caucaz formează Bulgaria Mare a lui Kubrat.
634 Hanul bulgar Kubrat încheie un tratat cu Imperiul Bizantin.
660 Uniunea triburilor turcilor bulgari se destramă sub presiunea turcilor chazari (viitorii evrei europeni). O parte au migrat spre
confluenţa Volga- Kama, o parte s-a supus chazarilor ş) alta sub comanda lui Asparuh (Isperich) a emigrat spre vest, atacând pe
bizantini.
679 S-au aşezat în zona Varna şi Munţii Stara Pianina, unde au găsit uniunea celor 7 triburi slave, federată de Imperiul Bizantin.
681 - 1018 Hanul Asparuh formează statul bulgaro-slav(a durat 337 de ani).
701 - 718 Hanul Terval îl ajută pe împăratul lustinian II să-şi recapete tronul şi drept recompensă este investit cu titlul de Ţar.
792 Hanul Krum îi învinge pe avari şi le ia locul, până la Tisa.
803 - 814 Hanul Omortag reclădeşte capitala Pliska şi apoi Preslav.
864 CREŞTINAREA HANULUI BORIS împreună cu o parte din aristrocaţie.
919 Simeon se proclamă "împărat al bulgarilor şi romeilor".
1014 Vasile II Bulgaroctonul îi bate pe bulgari şi le scoate ochii la 14.000 de prizioneri.
1018 Sfârşitul primului tarat bulgar.
1040 - 1243 Colaborarea româno-bulgară pe teritoriul sud-dunărean.
1185 - 1243 Imperiul Româno-Bulgar în sudul Dunării(1p.73).
1243 Tătarii invadează Imperiul Româno-Bulgar.
1300 - 1321 Tarat bulgar vasal tătarilor.
1330 Bulgarii sunt învinşi de sârbi.
1371 - 1396 Turcii ocupă Bulgaria. Grupul de bulgari de pe Volga- Kama s-a islamizat şi a rătăcit prin stepe până în secolul al X-
lea, când a devenit sedentar (3 p.196).
1878 Bulgaria câştigă dreptul la autonomie în urma războiului Ruso- Româno-Turc.
1909 Turcia recunoaşte independenţa Bulgariei.

UNGURII
Grupau în jurul unui nucleu de origine ugro-fină şi alte populaţii nomade de stepă. Iniţial au locuit valea Kamei.
sec. VII sau VIII Locuiau în Ucraina Orientală. Erau între Prut şi Nistru.
890 - 895 Presaţi de pecenegi au traversat Carpaţii şi au pătruns în Panonia. Timp de 50 de ani au pustiit Germania, Galia şi Italia.
Porneau primăvara când aveau destulă iarbă pentru cai. Atacau arareori oraşe. Jefuiau zonele rurale şi mănăstirile, apoi se întorceau
în Panonia cu prăzi şi sclavi. Finii au fost şi canibali până în Evul Mediu (10 p.148).
915 Au jefuit Bremen.
924 Au jefuit Mende.
937 Au jefuit Orleans.
947 Au jefuit Otranto.
955 Au fost zdrobiţi la Lechefeld lângă Augsburg.
sec. XI Ungurii se sedentarizează şi se convertesc la creştinism. (3 p.343).
1001 Ştefan I încoronat rege de biserica papei (1 p.75).
1003 Ocupă Banatul după ce l-a învins pe domnitorul transilvănean.
1058 Ungaria devine independentă.
sec. XI - XII Ungaria reocupă regiunile cucerite de Ştefan i în Transilvania.
1168 Srem, Croaţia şi Dalmaţia sunt cucerite de bizantini.
1241 Tătarii îi zdrobesc pe unguri.
1246 Ungurii îl înving pe Frederic de Babenberg.
1330 Carol Robert al Ungariei este înfrânt de Basarab I al Ţării Româneşti, la Posada (Loviştea).
1395 Ungaria este înfrântă de turci la Nicopole.
1427 Ungurii ocupă Belgradul.
1443 Încep campaniile lui lancu de Hunedoara contra turcilor.
1456 lancu de Hunedoara este voievodul român al Transilvaniei.
1445 El învinge pe turci la Belgrad, dar moare de ciumă.
1458 Apogeul Ungariei sub Matei Corvin, regele român al ungurilor, fiul voievodului lancu de Hunedoara.
1467 Ungurii sunt înfrânţi de români la Baia, în Moldova.
1468 Ungurii ocupă Moravia, Silezia şi Lusacia.
1485 Matei Corvin ocupă Viena.
1514 Este proclamată cruciada antiotomană.
1521 Turcii ocupă Belgradul de la unguri.
1526 Ungurii sunt zdrobiţi de turci la Mohaci şi îşi pierd independenţa.
1541 - 1699 Ungaria este paşalâc turcesc cu reşedinţa la Buda.
1526 - 1528 Lupta pentru succesiunea tronului Ungariei între Ferdinand de Habsburg şi loan Zapolia, voievodul Transilvaniei.
1538 Prin pacea de la Oradea se stabileşte dreptul austriecilor asupra întregului regat ungar la moartea lui Zapolia.
1541 Treimea de nord a Ungariei revine Habsburgilor. Transilvania, Banatul şi Partium recunosc suveranitatea turcă, ca principat
autonom.
1570 loan Zapolia recunoaşte suveranitatea Habsburgilor asupra Ungariei.
1604 Transilvania învinge Austria.
1605 Voievodul transilvan Ştefan Bocskay este încoronat Rege al Ungariei.
1629 Gabriel Bethlen renunţă la tronul Ungariei şi rămâne principe al Transilvaniei la care anexează 7 comitate ale Ungariei şi
Partium.
1670 Autonomia Ungariei dispare sub Leopold I de Habsburg.
1682 Cu sprijin turcesc se proclamă rege al Ungariei. Thokolv.
1683 - 1699 Război austro-turc. Prin pacea de la Carlowitz Ungaria revine Austriei. Este cedată Transilvania Austriei deşi ea nu era
posesiune turcească.
1703 - 1711 Răscoala antihabsburgică a lui Rakoczi II.
1784 Limba germană este decretată limbă de stat în Ungaria (1 p.187-188).
1843 Limba maghiară revine limbă oficială în Ungaria.
1848 Răscoala antihabsburgică. Transilvania e alipită Ungariei.
1867 Constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria

SUEDIA
sec. V-IX Primele formaţiuni politice ale Suediei. Ele au fost create de SVEARI (?SEARI, SEARA lungă polară?).
995 - 1022 Regele OLAF ( OLAH. numele maghiar pentru valahi; VOLAF; VOLF = lup, totemul dacic?).
1250 Regele WALDEMAR(Val De Mare pe româneşte).

AUSTRIA
1664 Austriecii îi zdrobesc pe turci la Saint Gothard.
1683 -1699 Război cu turci.
1686 Ocupă BUDA ( BUDA , BUDAC. toponimii şi hidronimii româneşti).
1699 Pacea cu turcii, la Carlowitz. Austria DOBÂNDEŞTE TRANSILVANIA, Croaţia şi Slovenia.
1718 Ocupă Belgradul. Pacea cu turcii, la Pasarowitz. Austria DOBÂNDEŞTE BANATUL, OLTENIA, Serbia şi Bosnia.
1735 - 1739 Război austro-rus contra turcilor. Pacea de la Belgrad. Austria restituie OLTENIA Ţării Româneşti.
1740 - 1748 Război de succesiune la tronul Austriei. Spania, Bavaria şi Saxonia contestă dreptul de succesiune al Mariei Tereza.
1772 Austria participă la împărţirea Poloniei şi ocupă OSWIECIM.
1775 Tratat Austro-Turc la Constantinopol. Austria DOBÂNDEŞTE BUCOVINA.
1788 - 1791 Austria participă la războiul ruso-turc. 304 Austria OCUPĂ BUCUREŞTIUL (1 p.186).
1794 Franţa învinge Austria.
1795 Tratat Austro-Rus de împărţire a Poloniei.
1801 Austria pierde Belgia şi malul stâng al Rinului în favoarea Franţei.
1809 Napoleon intră în Viena. Se căsătoreşte cu Maria Luiza fiica lui Francisc II, în 1810.
1812 Austria participă la războiul franco-rus.
1813 Austria luptă contra lui Napoleon.
1814 Austria primeşte Galiţia, Tirolul, Triestul, Dalmaţia, Stiria, Lombardia de Nord şi Veneţia în urma păcii de la Paris, care
reduce Franţa la graniţele din 1792.
1815 Austria, Rusia şi Prusia, semnează o "Sfântă alianţă" la Paris.
1853 Austria ocupă Principatele Române în timpul războiului turco-rus al Crimeei (1853-1856).
1854 Austria-Franţa-Anglia sunt aliate contra Rusiei.
1859 Război al Austriei cu Franţa şi Piemontul. Pierde Lombardia.
1864 Război al Austriei cu Prusia şi Danemarca. Câştigă ducatul Holstein.
1866 Război al Austriei cu Italia. Pierde Veneţia.

AUSTRO-UNGARIA
1887 Acord de neutralitate cu ruşii.
1878 Ocupă Bosnia şi Herţegovina.
1881 Protectorat asupra Serbiei.
1883 Acord cu România pentru recunoaşterea ei ca putere politică în Europa Centrală.
1908 Anexează Bosnia şi Herţegovina.
1914 Moştenitorul tronului este asasinat la Sarajevo.

IMPERIUL BIZANTIN
305 e.n. Flavius Arcadius primul împărat al lmperiului Roman de Răsărit.
408 - 450 DETAŞAREA DE TRADIŢIA LATINĂ în favoarea limbii GRECEŞTI. Tribut lui ATTILA.
450 - 471 Puterea în stat o deţin ALANII (înrudiţi cu sciţii) (1 p.76).
502 - 506 Primul război bizantino-persan.
527 Cucerirea Africii de Nord de la vandali.
535 - 554 Război cu OSTROGOŢII.
540 Belizarie ocupă Ravena. Generalul bizantin îl face prizoner pe regele ostrogot VITIGES (?VITIGET).
540 - 562 Război bizantino-persan. Pierde Antiohia. 305
572 Război cu perşii. Câştigă Dara şi Armenia.
578 - 581 SLAVII ocupă Tracia şi Grecia.
593 - 601 Campanii bizantine în BANAT contra AVARILOR, slavilor, gepizilor etc.
604 - 608 Perşii ocupă Dara şi Anatolia.
611 - 622 Perşii ocupă Egiptul, Ierusalimul, Damascul.
624 Bizanţul pierde Peninsula Iberică.
626 Perşii, avarii şi slavii asediază fără succes Bizanţul.
629 Recâştigarea Egiptului, Mesopotaniei, Armeniei, Siriei şi Palestinei.
633 - 678 ARABII (cuvântul nu desemnează o etnie, el înseamnă doar CĂLĂREŢ; s-a identificat ulterior cu religia islamică)
cuceresc Egiptul, Mesopotania, Siria şi Ierusalimul.
634 Tratat cu BULGARII lui Kubrat.
642 Arabii ocupă Alexandria şi arde biblioteca.
663 Constantin II părăseşte Constantinopolul şi mută capitala lmperiului Bizantin în Sicilia la Siracuza.
671 - 679 Invazie BULGARĂ în sudul Dunării.
673 - 678 Flota arabă e distrusă cu "focul grecesc".
681 Recunoaşte Taratul Bulgar.
689 Slavii sunt învinşi şi colonizaţi în nordul Anatoliei.
692 Arabii ocupă Armenia.
695 lustinian II este detronat şi exilat în Crimeea.
705 Bulgarii îl readuc pe tron pe lustinian II.
751 Bizantinii păstrează în Italia doar Veneţia şi sudul peninsulei.
763 Bizantinii înfrâng pe bulgari.
800 Încoronarea lui Carol cel Mare nu este recunoscută de Bizanţ.
804 Imperiul Bizantin este tributar arabilor lui HARUN AL-RASHID.
811 Bizantinii sunt zdrobiţi de bulgari.
826 Arabii cuceresc Creta (până în 961).
838 Arabii îi înfrâng pe bizantini.
860 Primul atac al RUŞILOR asupra Constantinopolului.
863 Victorie bizantină contra arabilor.
864 Cneazul bulgarilor se creştinizează. Împăratul Mihail III e naş.
875 Bizantinii ocupă Bari, Tarent şi Calabria.
878 Arabii ocupă Sicilia.
904 Bizantinii pierd Thesalonicul.
913 - 917 Bulgarii ocupă Adrianopolul.
915 Victorie contra arabilor în sudul Italiei.
920 - 944 Recucerirea Mesopotamiei.
941 Nou atac rusesc eşuat la Constantinopol.
971 Ruşii chievieni sunt învinşi; Bulgaria şi Dobrogea sunt anexate.
1014 Bulgarii sunt învinşi; la 14 mii dintre ei li se scot ochii.
1018 Vasile II "Bulgaroctonul" desfiinţează Ţaratul bulgar.
1038 Sicilia e recucerită de arabi.
1043 Ultimul atac al ruşilor asupra Constantinopolului.
1064 Invazia UZILOR în Bulgaria, Macedonia şi Tracia.
1064 TURCII selgiucizi cuceresc Armenia şi Caesareea.
1071 Turcii îi înfrâng pe bizantini.
1080 Turcii îi înfrâng din nou pe bizantini şi se stabilesc la Niceea.
1081 NORMANZII VIKINGII) cuceresc Macedonia.
. 1091 Bizantinii înfrâng coaliţia PECENEGO-paristriană.
1096 Sosesc CRUCIAŢII la Constantinopol şi eliberează Niceea.
1098 Victorie asupra normanzilor.
1110 - 1117 Victorie asupra turcilor selgiucizi.
1128 UNGURII sunt opriţi la graniţele bizantine.
1134 Anatolia revine Bizanţului.
1147 Corfu şi Ancona sunt recucerite de la normanzi.
1154 Ungurii devin vasali Bizanţului.
1161 Turcii devin vasali Bizanţului.
1161 - 1168 Război cu ungurii; recucerirea Dalmaţiei, Croaţiei şi Bosniei.
1171 VENEŢIENII cuceresc Ragusa, Chios, Lesbos.
1182 Răscoală bizantină, cu executarea împăratului.
1183 SÂRBII şi ungurii devastează împreună Belgradul, Nis, Branicevo şi Sofia. Rascia devine independentă.
1185 - 1186 VLAHII şi bulgarii îi înving pe bizantini.
1186 - 1243 Imeriul Româno-Bulgar.
1201 Tratat de pace cu Imperiul Român al lui loniţă Caloian (1 p.130-131).
1203 Cruciaţii intră în Constantinopol. Isaac II Angelos este repus de ei pe tronul bizantin.
1204 Alexios IV este detronat şi înlocuit cu Alexios V, adversar al latinilor. Constantinopolul e prădat de cruciaţi şi ocupat.
Balduin de Flandra este ales împărat al Bizanţului pe 1/4 din imperiu. Alexios şi David Comnen întemeiază în nordul Anatoliei,
Imperiul Bizantin de Trapezunt. O parte din imperiul bizantin revine veneţienilor şi alta latinilor. Conflicte între aceste state până în
1243.
1205 Împăratul Balduin de Flandra este făcut prizonier de către Împăratul Român loniţă
1243 Invazia TĂTARILOR.
1246 Imperiul Bizantin de Trapezunt, sub loan Vatatzes ocupă Tracia, Macedonia şi Thesalonicul, parţial.
1261 Mihail III Paleologul recucereşte Constantinopolul.
1272 Tătarii apără Bizanţul de bulgari.
1300 Turcii cuceresc Asia Mică.
1303 Mercenarii CATALANI îi înfrâng pe turci.
1305 Catalanii jefuiesc Tracia, Thesalia şi Macedonia. Ocupă Atena până în 1388.
1326 Turcii ocupă Brusa.
1331 Turcii ocupă Niceea.
1337 Epirul şi Acarnata sunt alipite lmperiului Bizantin.
1341 Proclamarea lui loan Cantacuzino ca împărat declanşează războiul civil.
1354 loan Cantacuzino este silit să abdice. Turcii ocupă Gallipoli.
1359 Turcii apar sub zidurile Constantinopolului.
1362 Murad I ocupă Adrianopolul şi Thesalonicul în 1387.
1371 Bizanţul este vasal turcilor (până în 1402).
1430 - 1453 Asediul şi CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI DE CĂTRE TURCI.

OSTROGOŢII
488 e.n. Părăsesc Moesia pentru Italia.
489 Regele ODOACRU (ODOARE, parfum, ACRU, acid în româneşte). 54 Regele TOTI LA (TOTILĂ, care face totul în
româneşte) se chema şi BADUILA (BADE, frate mai mare, BĂDILĂ, BĂDUILĂ antroponimii româneşti), ocupă Roma.
554 Sunt zdrobiţi de bizantini.

FRANCII
(?FRÂNGII, cei care FRÂNG, care RUP).

458 CHILDERIC I, rege peste FRANCII RIPUARI (RÂPĂ, deal abrupt, locuitorii acestui deal RÂPUARI). El este tatăl lui
CLOVIS.
567 Regatul franc se împarte în trei: AUSTRASIA (USS, radical trac pentru APĂ); NEUSTRIA (?NISTRU, NESTREAN,
hidronimie românească) şi BURGUNDIA (?BURII, daci; GUNDIA = LUNDIA = LONIA = LANDIA = LAND; LAN, pământ
cultivat în româneşte; GRUND = GRUNDIŞ = PRUND = PRUNDiş, pământ cu pietriş, GUNOI = pământ fertilizat).

DANEMARCA
sec. V e.n. DANII ocupă teritoriul DANEZ (DAN = DON = DANUBE = DARDANI = DARDANELE = DORDOGNE;
hidronimie tracă; DANCIU, antroponimie românească). IUTLANDA a fost ocupată de IUŢI (rapizi pe româneşte).
sec. VIII Regele Harold a unit Danemarca cu sudul Scandinaviei (SCANIA = ?SANIA) GALLAND (GAL = mare sau CAL).
804 e.n. Regele GOTTRIK (GOTT = GET; RIK = RIZ = rege la traci, RICĂ sau RIZEA, antroponime româneşti). El a luptat cu
slavii OBODRIZI (OB = OT = de la în limba slavă; ODRIZI = traci din statul antic sud dunărean).
935 Regele Gorm.
1016 Regele CANUT (CĂNIT, vopsit la păr, CĂNUŢĂ antroponimic românesc, expresie "Cănuţă, om sucit"). El a fost şi rege al
Angliei.

MORAVIA SI CEHIA
830 e.n. Primul cneaz al Moraviei Mari a fost MOJIMIR I (MOŞ; MIR = ?mirean, laic).
863 Crearea LITURGHIEI SLAVE de către Chirii şi Metodiu (inclusiv alfabetul chirilic = grecesc alterat).
869 LIMBA SLAVĂ este consacrată LIMBĂ DE CULT RELIGIOS prin Bula Papei Adrian II.
874 Primul cneaz al Boemiei, atestat istoriceşte, s-a convertit la creştinism.
905 CEHII se separă de regatul Moraviei.
906 Statul Moravia Mare e distrus de UNGURI.
935 CEHII cuceresc Moravia, SLOVACIA, Silezia şi Cracovia.
1041 BRETISLAVI recunoaşte suzeranitatea germană.
1140 VLADISLAV II (?VLAHI; SLAV; NEURII, posibilii strămoşi ai slavilor "se transformau în lupi". 6 zile pe an, din spusele
lui Herodot; probabil că numele URALILOR se trage de la ei; referirea putea sugera lupul totem comun cu al dacilor, slăvit de
slavi). Împăratul Frederic Barbarosa i-a conferit titlul de rege al CEHIEI.
1241 Invazia TĂTARILOR.
1241 Domneşte OTTOKAR II şi cucereşte Stiria, Carintia şi Craina.
1278 RUDOLF DE HABSBURGîI ucide pe Ottokar II.
1300 Vaclav II devine rege al Poloniei.
1415 - 1434 Mişcarea husită.
1478 MATEI CORVIN ia de la cehi Silezia. Moravia şi Lusacia.
1526 HABSBURGÎI STĂPÂNESC CEHIA.

SERBIA
sec. IX e.n. Rascia. Cneaz Vladimir.
924 Sârbii sunt incluşi în Ţaratul Bulgar.
950 Rascia, Bosnia şi Travunia alcătuiesc o Serbie independentă.
1018 Ocupaţie bizantină.
1042 MUNTENEGRU (MUNTE NEGRU, toponimie română şi nu romană sau italiană, care trebuia să fie MONTE NERO).
Independenţă sub cneazul Ştefan Vojislav. 309
1077 Regatul Muntenegru. Mihail primeşte titlul regal de la papa Grigore VI.
1101 Regatul se destramă la moartea lui Bodin (1 p.73).
1149 RASCIA este dependentă de Bizanţ.
1190 Stat Sârb independent sub Ştefan Nemania.
1196 - 1227 Ştefan II primeşte titlul regal de la papa Honoriu III.
1331 Ştefan III Uroş cucereşte Macedonia.
1355 Ştefan IV Duşan cucereşte pe lângă Macedonia şi Albania, Epirul, Thesalia, Akarnania, SERRES (SERET se chema Siretul în
antichitate -4) şi Adrianopole. Statul se destramă la moartea lui Duşan.
1371 TURCII ocupă Serbia de sud.
1389 Serbia devine vasală Turciei după bătălia de ia Kosovopolje (Câmpia Mierlei) (1 p. 127-128).
1427 - 1456 lancu de Hunedoara îl sprijină pe George Brancovici, dar acesta trece de partea turcilor.
1459 Sfârşitul despotatului sârb (1 p.127).
1787 Victorie a mitropolitului filo-rus Petru I faţă de gruparea filoaustriacă a lui Radovic.
1812 Autonomie internă a Serbiei, după tratatul ruso-turc de la Bucureşti.
1813 Pierderea autonomiei (faţă de turci).
1829 Recâştigarea autonomiei, după tratatul de pace ruso-turc.
1860 VOIVODINA este alipită Ungariei.
1876 Serbia şi Muntenegru declară război Turciei, dar pierd.
1877 Serbia şi Muntenegru aderă la războiul Rusiei şi României contra Turciei.
1878 Independenţa Serbiei şi Muntenegru.
1885 Război sârbo-bulgar.
1889 - 1903 Regatul lui Alexandru I.
1895 Comitet româno-sârbo-slovac de luptă contra maghiarizării forţate a naţionalităţilor din Ungaria (1 p.267, 269).
1908 Bosnia-HERŢEGOVINA (Ţinutul HERŢA din Bucovina are aceeaşi toponimie sau derivă poate de la titlul nobiliar de herţog
= baron) sunt anexate de Austro-Ungaria.
1910 Muntenegru devine regat.
1912 Serbia declară război Turciei.
1913 Serbia, Muntenegru, Grecia şi România declară război Bulgariei. Serbia primeşte partea de nord a Macedoniei (1 p.267, 269)
şi România Cadrilaterul

POLONIA
(?nume legat de APPULI şi POLANDAVA).
sec. IX e.n. Poznan, Leszek, Ziemowit, Ziemiomysl sunt primele cnezate socotite poloneze.
960 - 992 Dinastia Piaştilor a cucerit teritoriul dintre Oder şi WARTA (VARTANA = sanscrită = română = VÂRTEJ).
966 Creştinarea polonezilor. Vasalitate faţă de GERO, markgraful de Brandenburg.
1000 Biserica polonă se separă de cea germană cu acordul împăratului german Otto III.
1003 Boleslav cel viteaz (BOCŞA în sanscrită înseamnă ţara BO; = ?BORIS = ?regele ţării BO). El cucereşte teritoriile
LUZACIANILOR (7LUSITANILOR) şi Ml LIDIENILOR (?ME-, Ml = pronume posesiv; LICIA, CILICIA state Anatoliene, după
marea migraţie egeeană din România) şi se proclamă duce al Boemiei.
1003 - 1018 Războaie polono-germane şi ocuparea Moraviei.
1025 Regatul Polonia.
1034- Pierde Moravia în favoarea Boemiei, Pomerania în favoarea Danemarcei şi Luzacia cu teritoriile milicienilor în favoarea
împăratului german Conrad II (1 p.72).
1038 Statul Mazovia al cneazului Maslaw este distrus de regele polon Cazimir aliat cu cneazul Kievului, laroslav.
1138 Unificarea Poloniei sub Boleslav III.
1146 Teritoriile dintre Marea Baltică şi Vistula sunt pierdute.
1157 Suzeranitate germană.
1241 Invazia TĂTARILOR în Polonia.
1295 Reunificarea Poloniei.
1320 Cracovia este capitala Poloniei.
1349 Ocupă Halici, Lemborg şi VOLHINIA (VOLH = VALAH 4,14). VOLHINIA de răsărit revine LITUANIEI.
1385 - 1401 Uniune POLONIA-LITUANIA sub Wladislav Jagello.
1410 POLONIA, LITUANIA, MOLDOVA şi tătarii luptă coalizaţi contra cavalerilor teutoni la GRUNWALD. SAMOGIŢIA
(ZAMOŞ, GEŢIA) revine LITUANIEI.
1422 TEUTONII renunţă definitiv la Samogiţia şi teritoriile de peste NIEMEN (NIMENI = pustiu).
1440 Regele Poloniei WLADISLAW III devine şi Rege al Ungariei. Moare în bătălia cu turcii la Varna în 1444 (după care loan
Corvin de Hunedoara este ales regent al Ungariei).
1497 Regele polon loan Albert invadează MOLDOVA şi este înfrânt la Codrii Cosminului.
1525 Polonia tranformă Prusia în feudă poloneză.
1575 Principele Transilvaniei, Ştefan Bathorv este ales rege al Poloniei. Fiul lui Ştefan Bathory este Ţarul Rusiei, Wladislaw. în
1610.
1610 Polonia ocupă Moscova.
1620 Polonia este aliată cu MOLDOVA. Turcii îi înving pe aliaţi la Ţuţora. Moldovenii rezistă la Hotin.
1623 Graniţa polono-turcă este pe Nistru
1629 Armistiţiu polono-suedez. Suedezii păstrează Livonia şi porturi în Prusia.
1648 - 1654 Răscoala UCRAINIENILOR lui Bogdan Hmelniţki împotriva Poloniei
1654 Război ruso-polon. Alipirea Ucrainei răsăritene, cu Kievul şi Smolenskul, la Rusia.
1655 - 1660 Război polono-suedez.
1672 - 1676 Război polono-turc. Turcii ocupă Cameniţa, PODOLIA şi Ucraina apuseană.
1673 Turcii sunt înfrânţi la Hotin de lan Sobieski.
1683 Polonezii aliaţi cu germanii, sub comanda lui lan Sobieski, depresoară VIENA asediată de turci. (Drept recompensă austriecii
împart Polonia cu ruşii, ceva mai târziu).
1686 "Pace veşnică" cu ruşii.
1699 Pacea de la Carlowitz se încheie cu redobândirea PODOLIEI şi Ucrainei de la turci.
1700 - 1721 Invazia SUEDEZILOR, care ocupă Varşovia.
1733 - 1735 Război de succesiune la tronul Poloniei.
1764 Tratat de imixtiune comună ruso-prusacă în afacerile polone şi împiedicarea introducerii monarhiei ereditare în Polonia.
1772 Prima împărţire a Poloniei. Rusia ia Bielorusia. Austria ia Oswiecim, Zator, Cracovia şi Sandomierz. Prusia ia Warmia,
Pomerania, Inovroklaw, Gniezno şi Poznan.
1793 Acord ruso-prusac de împărţire a Poloniei. Rusia ia Kievul, VOLHINIA şi Vilno. Prusia ia Gdansk, Torun şi Poznan.
1795 Tratat ruso-austriac privind a treia împărţire a Poloniei.
1809 Răscoală antiaustriacă în Polonia Mică (GALIŢIA de vest. ca şi Podolia sau Volhinia, teritorii tracice, de etnie valahă - 4, 14).
1815 Constituirea Regatului Poloniei. Galiţia revine Austriei. Monarhia este constituţională şi legată de Imperiul Rus printr-o
uniune personală.
1870 - 1914 Emigrează din Polonia peste 3 milioane de persoane (1 p.269).
1919, VI, 28 Polonia este stat independent, în urma tratatului de pace de la Versailles.
LITUANIA (1 p.26)
1240 - 1263 Domnia lui MINDAUGAS unifică teritoriile lituaniene.
1316- 1341 Domnia lui GEDYMIN (?GETIMIN; MIN-; MIN; MINSK, sugerează un fonem cu semnficaţie etnică). Sub autoritatea
lui Gedymin se află Minscul, Volhinia şi alte cnezate, asumîndu-şi astfel titlul de Rege al lituanienilor şi ruşilor.
1345-1377 Domnia lui Olgerd. Înfrângând pe tătari îşi extinde autoritatea la bazinele NISTRULUI şi NIPRULUI. Campanii
nereuşite contra Moscovei.
1377 - 1434 Domnia lui JAGELLO (antroponimicul sugerează o legătură cu sarmaţii IAGIZI şi cu GELU voievod ardelean).
1385 Jagello devine rege al Poloniei sub numele de Wladislav II.
1392 Tratatul de la OSTROW (OSTROV este toponimic român. Witold devine mare cneaz al Lituaniei, vasal Poloniei.
1392 - 1430 Domnia lui Witold. Lituania ocupă Podolia şi Samogiţia şi ajunge la Marea Neagră.
1569 Lituania este alipită Poloniei, cu oarecare autonomie administrativă şi militară.

LETONIA, ESTONIA
1030 Întemeierea oraşului Iuriev.
1159 Întemeierea oraşelor Holm şi Uexkull la vărsarea Dvinei (DVINA există şi în Albania) de către negustorii germani.
1202 Cavalerii germani încep cucerirea teritoriilor livilor şi estonilor, zemgalilor, kurşilor şi pruşilor.
1343 - 1345 Răscoala estonienilor împotriva dominaţiei germane şi daneze.
1502 Ordinul livonian învinge oastea rusă.
1600 - 1629 Războiul polono-suedez pentru stăpânirea Livaniei. Suedia primeşte Letonia de nord cu Riga, iar Polonia Letonia de
sud.
RUSIA
sec. IX e.n. Sunt semnalate Slavia, Kuiavia şi Artania ca formaţiuni politice ale slavilor de răsărit.
860 Prima expediţie rusă împotriva Bizanţului.
882 Cneazul Novgorodului, OLEG (similitudine cu OLAF), cucereşte Kievul, care devine capitala statului rus.
883 - 885 Oieg supune triburile drevleanilor, severeanilor şi radnicilor (denumirile acestor triburi sunt în limba salvă, dar nu au
atribute etnice ci de localizare sau ocupaţionale: drevlean-pădurar sau lemnar; severian = cel de la nord).
941 Ruşii debarcă în Bithinia şi pradă coasta anatolică a Bosforului.
941 Ruşii ocupă Berda în Transcaucazia (BER, radical trac - 4).
945 Drevleanii îl ucid pe cneazul Igor.
945 - 957 Domnia cneaghinei Olga.
957 Olga vizitează Constantinopolul şi se creştinizează .
965 Sviatoslav cneazul Kievului îi zdrobeşte pe chazari, supune pe viatici şi luptă cu bulgarii pe Kama şi în Caucaz. 968 Cucerşte
Silistra dar este înfrânt de bizantini în 971.
972 Sviatosiav este ucis de pecenegi.
980 - 1015 Domnia lui Vladimir (?VLAHIMIR). Apogeul statului Kievean.
989 Împăratul bizantin Vasile II îşi căsătoreşte sora cu Vladimir care se creştinizează. ADOPTAREA OFICIALĂ A
CREŞTINISMULUI DE CĂTRE RUŞI
1018 Polonezii ocupă Kievul.
1019 laroslav recucereşte Kievul.
1046 Înfiinţarea mitropoliei Kiev.
1043 Ultimul atac al ruşilor asupra Constantinopolului.
1054 - 1113 Fărâmiţarea statului kievean.
1068 Invazia CUMANILOR
1147 Prima menţiune documentară despre Moscova.
1153 - 1187 Domnia lui laroslav Osmomisl la Halici.
1155 - 1158 Iuri Dolgoruki.cneazul de Rostov-Suzdal ocupă Kievul.
1176 - 1212 Lupte cu bulgarii pe Kama şi Volga.
1199 - 1205 Domnia lui Roman Mstislavici în HALICl-VOLHINIA.
1223 Ruşii aliaţi cu cumanii sunt înfrânţi de tătari.
1237 Tătarii ocupă Reazanul.
1239 Tătarii distrug Kievul.
1240 Ruşii din Novgord îi înfrâng pe suedezi.
1241 Luptă cu livonienii.
1252 Alexandru Nevski, mare cneaz al Rusiei cu reşedinţa la Vladimir.
1325 - 1340 Domnia lui loan Kalita.
1326 Metropolia rusă se mută de la Vladimir la Moscova.
1359 - 1389 Domnia lui Dimitri Donskoi.
1380 Victorie asupra tătarilor.
1382 Invazie tătară asupra Moscovei, Kolomei, Vladimirului şi Pereiaslavului.
1392 Cnezatul Suzdal-Nijni Novgorod este alipit la Moscova.
1462 -1505 Domnia lui Ivan III.
1463 Cnezatul laroslav este alipit la Moscova.
1472 Ivan III se căsătoreşte cu Zoe (Sofia) Palealog. Moscova se consideră a treia Romă (după căderea Bizanţului). VULTURUL
BICEFAL BIZANTIN DEVINE EMBLEMA RUSIEI. Permul este alipit la Moscova.
1474 Cnezatul Rostov este alipit la Moscova.
1476 Statul rus nu mai plăteşte tribut tătarilor din Hoarda de Aur.
1477 - 1478 Cnezatul Novgorod este alipit la Moscova.
1485 Cnezatul Tver este alipit la Moscova.
1492 Întemeierea primei cetăţi la Marea Baltică pe Narva.
1500 Întemeierea hanatului Siberiei.
1501 Lituanienii îi înfrâng pe ruşi la Smolina (1502).
1510 - 1521 Pscovul, Smolenscul şi Reazan sunt alipite la Moscova.
1533 - 1584 Domnia lui Ivan IV cel Groaznic.
1547 Ivan IV ia titlul de ŢAR.
1552 - 1556 Cucerirea hanatului Cazan şi Astrahan.
1558 - 1583 Războiul livonian. Rusia pierde Livonia, Poloţk şi Estonia.
1564 PRIMA CARTE TIPĂRITĂ ÎN RUSIA.
1571 Tătarii atacă Moscova.
1589 Înfiinţarea patriarhiei ruse.
1590 - 1593 Război ruso-suedez.
1596 Galiţia, Volhinia şi Bielorusia recunosc autoritatea papală (Uniunea de la Brest).
1598 - 1605 Domnia lui Boris Godunov.
1607 - 1632 Dominaţie poloneză.
1632 - 1634 Război ruso-polon. Wladislav renunţă oficial la tronul Rusiei. Regiunile ocupate rămân Poloniei (1 p.126).
1645 - 1676 Domnia lui Alexei Mihailovici.
1645 - 1676 Război ruso-polon.
1676 - 1681 Război ruso-tătaro-turc. Graniţa dintre Rusia şi Imperiul Otoman este pe Nipru
1695 - 1696 Campaniile lui Petru I împotriva Azovului.
1700 - 1721 Ruşii sunt bătuţi de suedezi la Narva. Rusia încetează să mai plătească tribut anual hanului Crimeii (1 p.190).
1703 Întemeierea Petersburgului (din 1712 devine capitala Rusiei).
1709 Suedezii sunt bătuţi de ruşi la Poltava.
1710 - 1711 Război ruso-moldo-turc, câştigat de turci. Dimitrie Cantemir se refugiază la curtea lui Petru I.
1722 - 1723 Război ruso-persan, din care Rusia câştigă Baku şi Derbent.
1733 - 1735 Rusia participă la războiul de succesiune la tronul Poloniei.
1760 Berlinul este ocupat de ruşi şi austrieci.
1768 - 1774 Război ruso-turc, cu victorii la Ceşme, Larga şi Cahul.
1783 Alipirea Crimeii la Rusia.
1787 - 1792 Război ruso-austro-turc. Frontiera ruso-turcă se mută pe Nistru (1 p.191). Suvorov îi bate pe turci la Focşani şi
Râmnic. Rusia primeşte teritoriul dintre Bug şi Nistru.
1798 Alianţa Rusiei cu Turcia contra Franţei. Alianţa Rusiei cu Anglia şi Regatul Neapolului contra Franţei.
1799 Război ruso-francez. Bătălii la Trebia, în Alpi şi la Zurich.
1801 Alipirea Gruziei la Rusia.
1801 - 1825 Domnia lui Alexandru I.
1804 - 1813 Război ruso-persan.
1806 Război ruso-turc.
1807 Tratat de pace ruso-francez. Dezmembrarea Prusiei.
1808 Război ruso-suedez. Ocuparea Finlandei. 315
1812 Tratat de pace ruso-turc, la Bucureşti. Serbia obţine autonomie internă. RUSIA ÎNCORPOREAZĂ BASARABIA Invazia
FRANCEZILOR. Alianţa cu Anglia împotriva Franţei.
1813 Înfrângerea Franţei.
1814 Franţa este redusă la graniţele din 1792. Rusia primeşte ducatul Varşoviei.
1825 - 1855 Domnia lui Nicolai I.
1826 Convenţie ruso-turcă privind organizarea internă a Moldovei şi Ţării Româneşti.
1826 - 1828 Război ruso-persan.
1829 Tratat de pace ruso-turc la Adrianopol. Rusia obţine stăpânirea gurilor Dunării. Grecia obţine independenţa .
1834 Regulamentul organic pentru Moldova şi Ţara Românească este recunoscut de turci.
1853 Turcia declară război Rusiei.
1855 - 1881 Domnia lui Alexndru II.
1864 - 1885 Cucerirea Asiei Centrale.
1867 Alaska e vândută S.U.A.
1877Război ruso-turc. România intră în război alături de Rusia şi devine stat independent.
1894 -1917 Domnia lui Nicolae II

BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Oţetea - ISTORIA LUMII ÎN DATE, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972.
2. Guido A.Mansuelli - CIVILIZAŢIILE EUROPEI VECHI, vol.l, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978.
3. Guido A.Mansuelli - Idem, vol. II. 4. Alex Boldur - LA GRANDE THRACE, vol. I, Editura Carpaţii,
Traian Popescu, Madrid, 1980. 5. M.Rienschneider- LUMEA HITTIŢILOR, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1967.
6. Constantin Daniel, Studiu introductiv - GÂNDIREA HITTITĂ ÎN TEXTE, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
7. Constantin Daniel - CIVILIZAŢIA SUMERIANĂ, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.
8. Constantin Daniel, Studiu introductiv - GÂNDIREA FENICIANĂ ÎN TEXTE, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1979.
9. M. E. Matie - MITURILE EGIPTULUI ANTIC, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1958.
10. Andre Bonnard - CIVILIZAŢIA GREACĂ, vol.l, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
11. Andre Bonnard - Idem , voi. II.
12. George Dennis - LUMEA ETRUSCILOR, Editura Meridiane, Bucureşti, 1982.
13. Petre P. Panaitescu - ISTORIA ROMÂNILOR, Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti, 1990.
14. losif Constantin Drăgan - ISTORIA ROMÂNILOR, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994.
15. Ştefan Pascu, Constatin Daicoviciu, Miron Constantinescu, Hadrian Daicoviciu,Traian Lungu - ISTORIA ROMÂNIEI, Editura
Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1979.
16. Mioara Căluşiţă-Alecu -ZALMOXIS, Editura Gemeni, Bucureşti, 1993.
17. Andre Lemaire - ISTORIA POPORULUI EVREU, Editura de Vest, Timişoara, 1994.
18. Eustaţiu C. Gregorian - ATLAS GEOGRAFIC, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1977.
19. Grigore Posea - GEOGRAFIE FIZICĂ GENERALĂ, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1980.
20. Voicu Pavel - GEOGRAFIE, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
21. Adrian Bucurescu - DACIA SECRETĂ, România Liberă, 3.VI., 1996, p. 21; 20 IV, 1996 p.17.
317 22. Paul Mackendrik - PIETRELE DACILOR VORBESC, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
23. Radu Vulpe - FĂURITORII STATULUI ODRIS, Magazin Istoric, nr. 8, 1976, p.49, 52.
24. Henri de la Bastide - PATRU CĂLĂTORII ÎN INIMA CIVILIZAŢIILOR, Editura Meridiane, Bucureşti, 1994.
25. MAGAZIN ISTORIC, 1976, 1977.
26. Mircea Eliade, - PROFETISM ROMÂNESC, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1990, p.92, 127.

82 Burebista

70 Unire daco-geti-primul stat geto-dac (Sarmisegetusa) Burebista si preotul Deceneu

35 Burebista asasinat

87 Decebal-statul centralizat dac

106 Ocupatia romana

275 retragerea Aureliana

293 tetrarhia romana

395 scindarea I Roman

popoare migratoare …gotii, 400-hunii(ajutati de I Biz sa se stabileasca in Panonia), 500 slavii

600 Ungurii erau între Prut şi Nistru 890 - 895 Presaţi de pecenegi au traversat Carpaţii şi au pătruns în Panonia.Timp
de 50 de ani au pustiit Germania, Galia şi Italia.Porneau primăvara când aveau destulă iarbă pentru cai. Atacau
arareori oraşe. Jefuiau zonele rurale şi mănăstirile, apoi se întorceau în Panonia cu prăzi şi sclavi.

700 formarea Imp bulgar( a durat 350 ani), au sustinut I Biz

860 prima expeditie rusa imp I Bizantin

900 cca. primele cnezate si voievodate

1000 formarea Imp Ungar şi se convertesc la creştinism

1243 Tătarii invadează Imperiul Româno-Bulgar.

1300 - 1321 Tarat bulgar vasal tătarilor.

1310 Basarab I -Valahia (lupta de la Posada) domnitorii Tarii Romanesti pana la 1859

criza din I Mongol si Ungar favorizeaza aparitia statelor feudale de sine statatoare

1359 Bogdan I-Valahia Mica lista domnitorilor Moldovei

1371 Turcii ocupă Bulgaria

1386-1504 existenta a 3 provincii romanesti sub suzeranitatea I Otoman si Ungariei

1453 cucerirea Constantinopolului de I Otoman (disparitia I Bizantin)

1526 Ungurii sunt zdrobiţi de turci la Mohaci şi îşi pierd independenţa 1541 - 1699 Ungaria este paşalâc turcesc cu
reşedinţa la Buda, 1538 Prin pacea de la Oradea se stabileşte dreptul austriecilor asupra întregului regat ungar la moartea lui
Zapolia.1541 Treimea de nord a Ungariei revine Habsburgilor. Transilvania,Banatul şi Partium recunosc suveranitatea turcă, ca
principat autonom.1570 loan Zapolia recunoaşte suveranitatea Habsburgilor asupraUngariei. 1670 Autonomia Ungariei dispare
sub Leopold I de Habsburg.1682 Cu sprijin turcesc se proclamă rege al Ungariei. Thokolv.1683 - 1699 Război austro-turc. Prin
pacea de la Carlowitz Ungaria, Croatia, Slovenia revin Austriei. Este cedată Transilvania Austriei deşi ea nu era posesiune
turcească. 1848 Răscoala antihabsburgică. Transilvania e alipită Ungariei.1867 Constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria

1462 I Otoman il inlatura pe Vlad Tepes(aliat cu Ungaria)si il numeste domnitor in TR pe Radu cel Frumos

1484 I Ot cucereste Chilia si Cetatea Alba

1538 I O cucereste Tighina de la Petru Rares (tradat de boieri si nevoit sa se refugieze in Trans)

1599-1600 Mihai Viteazul uneste temporar cele 3 provincii

1691 Trans cucerita de Imp Habsburgic (Karlovitz) de la Imp Ungar, recunoscuta de IO in 1699

1700 I Otoman incepe sa slabeasca, cresc Rusia si Austria

1711 incep domniile fanariote dupa ce D Cantemir (Moldova) s-a aliat cu Rusia in Razb ruso-turc (1710-1713) si Serban
Cantacuzino (1716 T Rom) s-a aliat cu I Habsb in Razboiul Ligii Sfinte in care a fost eliberata Ungaria

1716 I O cucereste cetatea Hotin

1718 Oltenia cedata I Habsb (temporar pana in 1739) de Imp Otoman Austria DOBÂNDEŞTE BANATUL, OLTENIA,
Serbia şi Bosnia.

1774 Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (Rusia infrange I Otoman si primeste drepturi economice și politice în Imperiul
Otoman

1775 Bucovina cedata I Habsb de Imp Otoman

1806-1812 Razboiul ruso-turc (turcii pierd-Ruse)

1812 Basarabia anexata de Rusia

1821 revolutia T Vladimirescu, perioada fanariota inceteaza

1828-1829 Razboiul ruso turc (IO infrant-pacea de la Adrianopol)- Tighina e luata de Rusia, domnitorii fanarioti izgoniti si
tarile romane conduse de o admin militara rusa pana in 1859

Toate orasele mari din Dobrogea au fost distruse, populatia decimata de ciuma (60 case ramase in Ct)

Medgidia-distrusa-repopulata de turci cu tatari

Tulcea-distrusa-repopulata cu crestini din Prislava

1853-1856 Razboiul Crimeei intre Rusia si IO, F, A dupa ce Rusia a ocupat principatele romane. Rusia a fost infranta (tratatul
de la Paris)si Ieșirea de sub controlul Rusiei si protectoratul A si F a permis ulterior unirea principatelor române.
Basarabia ramane in continuare a Rusiei, cu exceptia sudului care-i este redat.

1856 Paris-granita colectiva, autonomia princip romane

1859 Unirea M si TR-Cuza: reforma agrara, secularizarea averilor manastiresti

1866 Cuza abdica, Carol devine rege

1867 Trans inglobata Ungariei

1877-1878 Razboiul ruso-turc (Razboiul de Independenta)-Romania Rusia castiga (tratatul Sn Stefano-I Otoman
recunoaste independenta Romaniei, Bulgariei, Muntenegrului, Serbiei). Alaturarea Dobrogei de nord (TL, Ct, si
Insula Serpilor), Sudul Basarabiei trece la Rusia

1877

9 mai proclamarea Independenţei de Stat a României

10 mai Carol I promulga Legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă,

1881 Carol inscaunat, 10 mai Romania devine regat prin vot parlamentar

1913 Razb impotriva Bulgariei, Romania ia Sudul Dobrogei (Cadrilater) inapoi

1914 Carol moare si este succedat de Ferdinand

1916/Aug 17 -Tratatul de la Bucuresti-Romania intra in razboi de partea Antanta (FAR)desi Carol voise GABT . România, prin
guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București, 1916 cu puterile Antantei (Marea Britanie,
Franța, Italia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-
Ungaria locuite de români. Transilvania, Banatul, Bucovina, Crișana și Maramureș (Partium) urmând să devină parte a României
după Primul Război Mondial dacă România va intra în război.

1917

Feb incepe rev rusa, guv provizoriu continua razboiul

Apr Germania il aduce pe Lenin (care se opunea razb) la St Petersburg

Apr 6 America intra in razboi impotriva Germaniei

Aug-Sept Romania opreste intrarea Germaniei in Moldova la Siret cu aj rus(Marasti, Marasesti, Oituz)

Nov 7 tarul e arestat

Nov 8 Lenin-declaratia de pace

Dec 9 Romania cere armistitiu, Pacea de la Focsani

Dec 15 Rusia iese din razboi-armistitiu Rusia-Put Centrale

Dec 17 America declara razboi Austro-Ungariei

1918

Mar 3 Brest Treaty-Rusia iese din razboi, pierde Ucraina, Belarus, Tarile baltice, Finlanda (care urmeaza sa fie
luate de Germ dar nu s-a intamplat), Basarabia se uneste cu Romania

May 7 Tratatul de la Bucuresti; Romania cedeaza Austriei toata Dobrogea. Regele nu l-a semnat

Sept 15-29 aliatii ocupa Bulgaria; colapsul frontului de sud

Oct sf. Austria cere incetarea focului: se formeaza Slovenia, Croatia, Serbia, Cehosl.
 Nov 3 Austria declara armistitiu (Vila Gusti)

Nov 10 Romania reintra in razboi

Nov 11 Germania declara armistitiu. Tratatul de la Bucuresti e declarant nul.

Nov 13 Ungaria declara armistitiu (Belgrad). Incepe razboiul ruso-ungar: Romania inainteaza in Ung dincolo de
linia focului. Delegatul Antantei, Vyx, cere Ung sa se retraga. Liderii unguri isi dau demisia si puterea e
luata de comunisti.

Dec 1 Unirea Alba Iulia (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat)

1919

June 28 Tratatul de la Versailles cu Germania:

Germania inapoiaza teritoriile luate prin Trat de la Buc.

Granitele cu Ungaria sunt stabilite , Ro primeste toata Trans (cf Trat Buc 1916) desi aliatii voiau sa
retraseze granitele ai sa nu fie migrari in masa

Sept 10 Tratatul de la St Germain cu Austria:

Dizolvarea Imp Au-Ung, multe bucati din partea austriaca au trecut la tarile vecine (Ceh, Pol, Iug, It)

Romania primeste inapoi Bucovina

Nov 27 Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria

Romania primeste Dobrogea

1920

June 4 Tratatul de la Trianon cu Ungaria

Romania primeste Transilvania si se delimiteaza granitele finale ale Ungariei

Banatul este luat de Serbia dar mai tarziu revine Romaniei

1922

Ferdinand e incoronat rege al Romaniei (Alba Iulia)confirmand unirea-reforma agrara, votul univ.

Dec 30 Formarea URSS

1925

Carol II renunta la tron pt Elena Lupescu

1927

Moare Ferdinand
FAMILII BOIERI

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinastia_Basarabilor
 Dinastia Drăculeștilor sau Familia Drăculeștilor este o ramură mai mică a Dinastiei Basarabilor. Membrii acesteia sunt
urmașii lui Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân. Au avut numeroase conflicte pentru domnia Țării Românești cu Dăneștii, care
descind din Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân. Drăculeștii, au avut suport din partea boierimii muntene, cu toate că erau
considerați „linia bastardă” a dinastiei iar Dăneștii, erau sprijiniți de boierimea olteană și erau considerați „Basarabii
legitimi”.Disputele dintre cele două ramuri mai mici ale dinstiei Basarabilor pentru domnia Țării Românești au avut un impact
negativ asupra vieții politice din TRom.

Dăneștii, rămânând fără un bărbat apt pentru domnia țării, la sfârșitul secolului al XV-lea, au trebuit să fie înlocuiți de
boierii Craiovești, cu care erau înrudiți, înlocuindu-i în lupta pentru domnie. Drăculeștii au ieșit din lupta pentru domnie odată cu
Nicolae Pătrașcu (m. 1627), și fiul său, Mihai (m. 1655), care nu a domnit, astfel stingându-se pe linie bărbătească. [1]

Membrii dinastiei

Cei mai de seamă reprezentanți ai Drăculeștilor au fost:

 Vlad Dracul (1436-1442, 1443-1447)

 Mircea al II-lea (vara/toamna 1442; august-septembrie 1481)

 Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476)

 Radu cel Frumos (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475)

 Radu cel Mare (1475-1508)

 Mihnea cel Rău (1508-1509)

 Mircea al III-lea (1509-1510)

 Radu de la Afumați (1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529)

 Vlad Vintilă de la Slatina (1532-1535)

 Radu Paisie (1535-1545)

 Mircea Ciobanul (1545-1552, 1553-1554, 1558-1559)

 Pătrașcu cel Bun (1554-1557)

 Alexandru al II-lea Mircea (1568-1574, 1574-1577)

 Petru Șchiopul (în Moldova: 1574-1577, 1578-1579, 1582-1591)

 Petru Cercel (1583-1585)

 Mihai Viteazul (1593-1601)

Dinastia Dăneștilor a fost una dintre cele două linii principale de descendenți din TRom a familiei Basarabilor. Această
parte a Basarabilor erau ai domnitorului Dan I al Țării Românești, fratele lui Mircea cel Bătrân. Erau adversarii Drăculeștilor.
Certurile pentru domnie dintre cele două linii ale Basarabilor au marcat negativ pentru multă vreme viața politică din TRom.
 La sfârșitul secolului al XV-lea, linia Dăneștilor s-a stins pe linie bărbătească, așa încât boierii Craiovești, înrudiți cu
aceștia, le-au luat locul în disputa cu Drăculeștii.

Reprezentanți

 Dan I (1383-1386)

 Dan al II-lea (1420-1431, cu întreruperi)

 Basarab al II-lea (1442-1443)

 Vladislav al II-lea (1447-1448, 1448-1456)

 Basarab Laiotă cel Bătrân (1473-1477, cu întreruperi)

 Basarab cel Tânăr Țepeluș (1477-1481, 1481-1482)

 Vladislav al III-lea (1523, 1524, 1525)

 Moise Vodă (1529-1530)

De asemenea, din această familie a făcut parte și Dan al III-lea (fiu al lui Dan al II-lea), pretendent la tronul Țării
Românești, ucis în 1460.

Familia Craioveștilor este una din cele mai vechi și renumite familii boierești din TRom. Domeniul său central se afla pe
pământurile din jurul Craiovei. Istoricii Petre Panaitescu și Nicolae Iorga, subliniază continuitatea localității, încă din perioada
Pelendavei dacice. Localitatea a dat numele aceste adevărate dinastii boierești care își dovedește puterea încă din perioada domniei
lui Mircea cel Bătrân, reușind să mute sediul Băniei de la Strehaia la Craiova. Odată cu intrarea familiei în dizgrație și împărțirea
moșiilor lor din împrejurimile târgului Craiovei, a avut loc o extindere a orașului.

Puterea economică a familiei Craioveștilor la hotarul secolului al XV-lea cuprindea peste 132 de sate și moșii (182 bunuri
funciare). Această forță i-a creat un statut de autonomie politică atât de larg, încât domnii aflați în scaun nu se puteau menține fără
alianța cu această adevărată dinastie boierească. Primul membru cunoscut al familiei este Neagoe Strehăianul, fiu probabil al unui
Barbu. Paharnicul Barbu este menționat într-un hrisov din vremea lui Alexandru Aldea. Neagoe a avut patru fii și o fiică:

1. Barbu, mare ban, călugărit sub numele de Pahomie; căsătorit cu Negoslava.

2. Pârvu, vornic; căsătorit cu Neaga din Hotărani.

3. Danciu, zis Gogoașe, stolnic, comis, spătar și vornic; căsătorit cu Hrusana, fiica lui Gherghina Pârcălab, fratele Doamnei
Rada a lui Vlad Călugărul.

4. Radu, postelnic; căsătorit cu Velica

5. fiică, al cărei nume nu îl cunoaștem; căsătorită cu Hamza din Obislav.

Toți acești boieri au avut mare influență pe lângă domnii țării de la sfârșitul sec. XV-începutul sec. XVI, intrând însă în
conflict cu Mihnea cel Rău. Tot ei au ctitorit mănăstirea Bistrița.

Dintre urmașii acestora, se remarcă Neagoe Basarab, fiul lui Pârvu (după unele teorii, fiu al lui Basarab Țepeluș), Preda
mare ban, alt fiu al lui Pârvu, ca și marele ban Hamza, fiul lui Hamza din Obislav cu fiica lui Neagoe Strehăianul.

Persecutați de domni precum Mircea Ciobanul, familia s-a stins pe linie masculină în a doua jumătate a secolului al XVI-
lea; influența sa a continuat prin membrii săi feminini. În 1589, printr-un act solemn, Mihnea Turcitul hotăra împărțirea marii averi
a familiei, promovând indirect dezvoltarea orașelor Craiova și Caracal, intrate între timp în stăpânirea domnească.
 Din rândul familiei Craioveștilor au fost ridicați în fruntea țării voievozi:

 Neagoe Basarab (1512-1521),

 Radu Șerban (1602-1611),

 Matei Basarab (1632-1654),

 Constantin Șerban Basarab (1654-1658),

 Șerban Cantacuzino (1678-1688),

 Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Dinastia Movilă

Familia Movilă, ortografiată uneori și Moghilă, (în poloneză Mohyła) a fost o familie de boieri din Principatul Moldova, care a
avut numeroase legături de rudenie cu familia Mușatinilor.

Domni

În Moldova:

 Ieremia Movilă

 Simion Movilă

 Mihail Movilă

 Constantin Movilă

 Alexandru Movilă

 Miron Barnovschi-Movilă

 Moise Movilă

În TRom:

 Simion Movilă

 Gavril Movilă

Alții

 Petru Movilă-mitropolit al Kievului

 Grigore Ureche-cronicar și mare boier în Moldova, înrudit cu Movileștii

 Miron Costin-cronicar, înrudit cu Movileștii

Familia Ghica (Ghika, Ghyka)[1] este o veche familie de boieri din Țările Române, originară din Albania, care a dat mulți domnitori
în TRom și în Moldova, mari politicieni, oameni de știință și de cultură români.

Domni ai Țării Românești

 Gheorghe Ghica (1600-1664): 1659-1660

 Grigore I Ghica (?-1675): 1660-1664 și 1672-1673

 Grigore al II-lea Ghica (1695-1752): 1733-1735 și 1748-1752

  Matei Ghica (1728-1756): 1752-1753

 Scarlat Ghica (1715-1766): 1758-1761 și 1765-1766

 Alexandru Scarlat Ghica (1698-1741): 1766-1768

 Grigore al III-lea Ghica (ca.1724-1777): 1768-1769

 Grigore al IV-lea Ghica (1755-1834): 1822-1828

 Alexandru Dimitrie Ghica (1796-1862): 1834-1842

Domni ai Moldovei

 Gheorghe Ghica: 1658-1659

 Grigore al II-lea Ghica: 1726-1733, 1735-1739, 1739 -1741, și 1747-1748

 Matei Ghica: 1753-1756

 Scarlat Ghica: 1757-1758

 Grigore al III-lea Ghica: 1764-1767 și 1774-1777

 Grigore Alexandru Ghica: 1849-1853 și 1854-1856

Prim-Miniștri ai României

 Ion Ghica (1816-1897): 1866-1867 și 1870-1871

 Dimitrie Ghica (1816-1897): 1868-1870

Alți membri

 Ioan Grigore Ghica (1830-1881), politician român, ministru de externe, ambasador

 Elena Ghica (1828–1888), cunoscută sub pseudonimul Dora d'Istria, scriitoare română

 Pantazi Ghica (1831–1882), scriitor, critic literar român

 Dimitrie Ghica-Comănești (1840–1923), politician, jurist, explorator român

 Nicolae Ghica-Comănești (1875-1921), explorator și om politic, fiul lui Dimitrie Ghica-Comănești

 Dimitrie I. Ghica (1875–1967), politician, ministru de externe român.

 Vladimir Ghika (1873–1954), scriitor, diplomat, preot

 Matila Ghyka (1881–1965), scriitor, istoric, diplomat român

 Alexandru Ghika (1902-1964), matematician, profesor universitar, membru titular al Academiei Române

Racoviță (uneori în grafia „Racovitză”) este o mare familie de boieri originară din Moldova, ai cărei membri dintr-o
ramură au fost domni în Moldova și în TRom, iar din alta au deținut importante dregătorii, mai ales în Moldova. Înainte de secolul
al XVI-lea, familia se numea „Cehan”.

Membri cunoscuți ai familiei Racoviță

 Ion Racoviță (caimacam) (d. 1688)

  Mihai Racoviță (1660-1744), domn al Moldovei (1749–1753, 1756–1757) și, ulterior, al Țării Românești (1753–1756,
1763–1764)

 Constantin Racoviță (1699-1764), fiul lui Mihai Racoviță, domn al Moldovei și, ulterior, al Țării Românești

 Ștefan Racoviță (1713-1782), domn al Țării Românești (1764-1765)

 Ana Racoviță (1834-1874), soția medicului Carol Davila și mama scriitorului Alexandru Davila

 Nicolae Gr. Racoviță (1835-1894), om politic român și ministru

 Emil Racoviță (1868-1947), biolog, considerat părintele biospeologiei

 Mihail Racoviță-Cehanu (1868-1954)

 Nicolae A. Racoviță (1878-1948), medic și om politic, primar al Iașiului (1918)

 Ioan Mihail Racoviță (1889-1954), general român

 Osvald Racoviță (1887-1974), jurist și om politic, primar al Iașiului (1927–1929, 1934–1938).

 Aurel Racovitză (1890-1957), diplomat și general român

Familia Suțu sau Sutzu (în greacă Soutzos sau Soutsos, Σούτσου) este o familie fanariotă greacă care a crescut ca
importanță și putere la Constantinopol (astăzi Istanbul) în ultimele secole ale Imperiului Otoman și a dat mai mulți domni de scurtă
durată ai Principatelor Dunărene, precum Alexandru Suțu, Mihai Suțu și Mihail Suțu.[1][2][3]

Moruzi (în greacă Μουρούζης, în rusă Мурузи, transliterat: Muruzi) este o familie care a fost menționată pentru prima dată
în Imperiul Trapezuntului. Originile sale s-au pierdut, dar cele două teorii predominante sunt că erau fie o familie locală originară
dintr-un sat cu un nume înrudit din regiunea Pontului, fie una care a sosit cu venețienii în timpul celei de-a patra cruciade (deoarece
există înregistrări ale unei familii venețiene cu un nume similar cu o generație mai devreme). Au ajuns una dintre familiile de frunte
ale fanarioților.

Constantin Moruzi, domn în Moldova între octombrie 1777 și 8 iunie 1782

Alexandru Moruzi, domn al Moldovei de 3 ori, domn al Țării Românești de 2 ori

Familia s-a mutat în România actuală (Principatele Dunărene) în secolul al XVII-lea, unii membri ei au devenit dragomani
ai Înaltei Porți și boieri și a dat Țării Românești și Moldovei doi voievozi-Constantin Moruzi și Alexandru Moruzi. Strănepotul lui
Constantin, Dimitrie, a fugit în Rusia după izbucnirea războiului de independență al Greciei, unde descendenților săi li s-a permis
să folosească titlul domnesc între 1893 și 1905. Membri ai familiei au rămas în România și Basarabia până la ocupația sovietică a
Basarabiei de după al doilea război mondial.

Alți membri

 Gheorghe Moruzi (mare dragoman între martie 1792-iulie 1794 și aprilie 1795-august 1796)

 Panaiot Moruzi (dragoman al Flotei între 1803-1806 și 1809-1810; executat în 1812)

 Dimitrie Moruzi (mare dragoman între decembrie 1808-iunie 1812)

 Constantin D. Moruzi (boier și dregător moldovean, decedat la 26 februarie 1886)

 Constantin Moruzi (mare dragoman între februarie 1821-aprilie 1821)

 Nicolas Moruzi (dragoman al Flotei între 1818-1821; executat în 1821)

 Alexandru C. Moruzi om politic, prim-ministru în Guvernul Moldovei (5 octombrie 1861-22 ianuarie 1862)
  Alexandru Moruzi (chirurg)

 Alexandru D. Moruzi, politician român, primar al orașului Galați între anii 1871-1874.

 Maria Moruzi-Cuza, soția lui Ion I.C. Brătianu

Ipsilanti au fost o familie de greci fanarioți care au crescut în putere la Constantinopol în ultimele secole ale Imperiului Otoman și
au fost domnitori într-o perioadă scurtă a Principatelor Dunărene. Familia a domnit inițial la coasta de sud a Mării Negre.

De la sfârșitul Imperiului Otoman, membri familiei Ipsilanti pot fi găsiți peste tot în lume.

Membri notabili

 Constantin Ipsilanti (1760-1816), domn în Moldova și în TRom

 Alexandru Vodă Ipsilanti (1725-1805), dragoman grec, domnitor al Țării Românești și al Moldovei
 Alexandru Ipsilanti Eteristul (1792-1828), general grec în Armata Imperială rusă
 Demetrios Ipsilanti (1793-1832), general în războiul de independență al Greciei împotriva Turciei.

Familia Rosetti (sau Rossetti), a fost o veche familie boierească din Moldova, cu origini bizantine și italiene. [1] Există mai multe
ramuri ale familiei numite după proprietățile lor: Roznovanu, Solescu, Bălănescu, Răducanu, Ciortescu, Tescanu și Bibica. Familia
Rosetti din Muntenia este o altă ramură a familiei care s-a stabilit inițial în Moldova. [2]

Membri notabili

 Alexandru Rosetti, lingvist

 Elena Cuza, filantrop; prințesă consort a Principatelor Unite și soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza

 C. A. Rosetti, politician și scriitor

 Maria Rosetti, activistă politic, jurnalistă, filantrop

 Radu D. Rosetti, poet

 Radu R. Rosetti, general și istoric

 Theodor Rosetti, scriitor, jurnalist și politician care a servit ca prim-ministru al României

 Nicolae Rosetti-Bălănescu, avocat și politician

 Emanuel Giani Ruset, Prinț al Țării Românești și Prinț al Moldovei

Familia Mavrocordat (în greacă veche Μαυροκορδάτος) a fost o familie boierească română provenită din Fanar, care a dat Țării
Românești și Moldovei mai mulți domni fanarioți în secolul al XVIII-lea.

Istoric

În pragul dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Alexandru Mavrocordat Exaporitul a devenit o figură foarte influentă în cadrul
administrației Imperiului otoman. A încercat în 1703 să obțină mazilirea domnului Țării Românești Constantin Brâncoveanu,
pentru a-și impune în domnie propriul fiu, pe Nicolae Mavrocordat, însă acest deziderat nu a reușit decât în 1716, după mazilirea
lui Ștefan Cantacuzino.

Alexandru Mavrocordat a reușit să-și impună fiul, pe Nicolae Mavrocordat, pe tronul Moldovei, în 1709, domnie întreruptă de cea
a lui Dimitrie Cantemir. După fuga lui Cantemir în Rusia, Nicolae a reluat domnia până în ianuarie 1716, când a fost mutat pe
tronul Țării Românești. Răpit de imperiali și dus la Brașov, a fost înlocuit de fratele său Ioan Mavrocordat. Revenit în 1719 pe tron,
Nicolae a mai domnit 11 ani, perioadă din care data Mănăstirea Văcărești, o capodoperă a stilului arhitectonic al vremii, dărâmată
în timpul regimului comunist.
Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae, a domnit în total de zece ori, atât în Moldova, cât și în TRom. Alexandru I Mavrocordat
și Alexandru II Mavrocordat (veri, nepoți ai lui Nicolae Mavrocordat) au domnit în Moldova, între 1782–1785, respectiv 1785–
1786.

ISTORIA ROMANIEI PANA LA MIRCEA CEL BATRAN LISTA

Înaintea erei noastre:

2 000 000 – 1 800 000 Bugiuleşti.

Apariţia primilor hominizi de tip Australopithecus. Descoperirea resturilor fosile s-a făcut în localitatea Bugiuleşti, din judeţul
Vâlcea. [Vezi în acest articol mai multe detalii]

1 000 000 – 10 000 Paleoliticul

1 000 000 – 100 000 Paleoliticul inferior.

Popularea teritoriului României de către cete de hominizi purtători ai culturii uneltelor de prund. Dovezi arheologice descoperite la
Valea Dârjovului (Muntenia), Valea Lupului şi Ripiceni (Moldova), Căpuşul Mic (Transilvania).

100 000 – 40 000 Paleoliticul mijlociu

Dezvoltarea culturii musteriene este atestată pe întreg teritoriul ţării: la Mitoc (Moldova), Baia de Fier (Oltenia), în peşterile din
Dobrogea sau în Transilvania. La Ohaba Ponor, în Transilvania, s-au descoperit primele urme osteologice fosile ale omului din
paleolitic –falangele unui exemplar aparţinând omului de Neanderthal.

40 000 – 10 000 Paleoliticul superior

Folosirea peşterilor ca locuinţe şi amenajarea zonelor de locuit pe terase a lui Homo sapiens fossilis, sunt atestate prin descoperirile
făcute la Baia de Fier, Cheia, Malu Roşu – Giurgiu, “la Adam” în Dobrogea.

În Peştera cu Oase din Anina (Banat) s-a descoperit o mandibulă veche de homo sapiens, fiind datată cu o vechime de 40.000 de
ani. Este prima dovadă de existenţă a “omului european”, numit prin literatura de specialitate “Ion de la Anina”.

Remarcabil este faptul că tot în aceeaşi pesteră s-a mai descoperit şi un craniu aproape întreg de homo sapiens (“Vasile”), dar mai
tânăr cu 14.000 de ani decât “Ion”.

10 000 – 5 500 Mezoliticul

Oamenii timpului se foloseau de unelte din cuarţ şi silex, din os şi din corn de cerb. Săpăligile din corn erau folosite la scoaterea
rădăcinilor şi tuberculilor comestibili din solurile nisipoase, preferate de purtătorii acestei culturi. Analizele palinologice par a
evidenţia chiar un început de cultivareintenţionată a plantelor, demonstrabil prin creşterea în diametru a micilor grăunţe de polen
provenind de la plantele de tip cerealier, aflate într-o stare semisălbatică. Este atestată domesticirea câinelui. Totuşi, în lipsa
dovezilor directe privind cultivarea cerealelor (grăunţe carbonizate fosilizate de cereale) şi a celor privind domesticirea unor specii
producătoare de hrană, aşezările culturii Schela Cladovei aparţin mezoliticului.

5 500 – 2 500 Neoliticul

5 500 – 3 500 Neoliticul vechi

Cetele din spaţiul carpato-dunărean încep să se organizeze în triburi şi trec la modul de viaţă neolitic clasic: cultivarea plantelor
cerealiere(grâul, orzul, meiul, etc) şi a creşterii animalelor (oaia, capra, porcul, boul). Culturi reprezentative: Starcevo–Criş
(Oltenia, Muntenia, Transilvania), Vînca – Turdaş (sud – vestul ţării şi Oltenia), cultura ceramicii lineare (nord – vestul ţării şi
Moldova).

c. 5300-4800 In localitatea Sântana (jud.Arad) este atestată una din cele mai mari aşezari (cetate de pamant) a neoliticului,
localitatea fiind denumită si “Troia României”. În mormintele descoperite s-a gasit şi un schelet uman vechi de 5.500 de ani.

3 500 – 3 000 Neoliticul mijlociu

Înflorirea artei primitive de o rară originalitate. Culturi reprezentative: Dudeşti (Muntenia), Vădastra (Oltenia), Boian (în spaţiul
dintre Carpaţi şi Balcani), Petreşti (Transilvania şi Moldova), Hamangia (Dobrogea).

3 000 – 2 500 Neoliticul târziu

Trecerea la o agricultură primitivă. Răspândirea uneltelor de cupru. Epoca ceramicii pictate. Apariţia premiselor organizării
gentilice patriarhale. Culturi reprezentative: Cucuteni (Moldova), Gumelniţa (Muntenia, Moldova de sud-est), Sălcuţa (Oltenia),
Petreşti (estul Transilvaniei), Tisa (vestul Transilvaniei).

2 500 – 1 800 Perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca Bronzului

Apariţia primelor obiecte din bronz şi argint. Utilizarea în muncile agricole a calului şi a carului. Culturi reprezentative: Coţofeni
(Oltenia, Banat, Transilvania), Cernavodă (Dobrogea, Muntenia), Horodiştea – Folteşti (Moldova şi Muntenia răsăriteană).

2 000 – 1 950 Marea migraţie a triburilor greceşti: ionienii. Aceştia se deplasează din stepele pontice, care mărginesc coastele de
nord-est ale Mării Negre, tranzitează teritoriul ţării noastre şi se stabiliesc în actuala Bulgarie şi Grecia.

1 800 – 800 Epoca Bronzului

1 800 – 1 600 Epoca timpurie a bronzului

Începutul destrămări orânduirii comunei primitive. Culturi reprezentative: Cernavodă (Dobrogea) şi Glina (Muntenia, Oltenia şi
sud-estul Transilvaniei).

1 600 – 1 300 Epoca mijlocie a bronzului

Răspândirea metalurgiei bronzului în aria carpato-dunăreană, pe baza valorificării minereurilor de cupru din Transilvania, Oltenia
şi Dobrogea. Culturi reprezentative: Tei (Muntenia), Verbicioara şi Gârla Mare (sud-estul României), Pecica (Banat), Monteoru
(Muntenia de nord-est şi Moldova centrală), Costişa (nordul Munteniei), Wietenberg (în interiorul arcului carpatic), Periam –
Pecica (zona Mureşului) , Otomani (nord-vestul Ţării) si Lapus (Maramures)

c. 1580 Marea invazie aheeană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun peste triburile ioniene.

c. 1500 In localitatea Cornesti (jud.Timiş) se pun bazele celei mai mari fortificaţii din Europa. Fortăreaţa este structurată pe 3
centuri inconjurătoare ocupand peste 900 de hectare de teren. Se pare că fortareaţa ar fi avut si a patra centura cea ce ar duce la o
suprafaţă de teren ocupată de 1722 de hectare. Fortăreaţa avea rol de aparare impotriva invaziilor triburilor grecesti.

1 300 – 800 Epoca târzie a bronzului

Perioadă de tranziţie spre epoca fierului. Culturi reprezentative: Cernavodă, Babadag, Balta Verde.

c. 1000 Marea invazie doriană, alt trib grecesc; urmează acelaşi traseu şi se suprapun peste triburile ioniene şi aheene.

800 – 450 (300) Prima epocă a fierului

Începuturile metalurgiei fierului pe teritoriul României. În această perioadă are loc delimitarea ariilor lingvistice, etnice şi culturale.
Începutul epocii fierului duce la o accentuare a caracterului războinic al popoarelor.

800 – 600 Hallstattul mijlociu

Odată cu exploatarea zăcămintelor de minereu de fier apar primele centre metalurgice. Se trece de la viaţa simplă agro-pastorală la
una mai complexă: se dezvoltă şi meşteşugăritul

657/6 Data tradiţională a întemeierii, pe malul golfului Sinoe, a primei colonii greceşti Istros (Histria).

600 – 450 (300) Hallstattul final şi perioada de tranziţie la a doua epocă a fierului –

Latene
Perioadă de avânt a “industriei” metalurgice, axată în special pe unelte de lucru şi arme. Apariţia roţii olarului. În izvoarele scrise
greceşti apar primele menţiunidespre geto-daci, ramura nordică a tracilor. Începe dezvoltarea aşezărilor de la Piscul Crăşani,
Tinosul, Zimnicea, Poiana, s.a.

cca.590 – 550 Herodot si Diogenes Laertius pomenesc despre existenţa unui învăţat get/scit pe nume Anacharsis , prieten cu Solon,
reformatorul statului grec

530 Anul întemeierii legendare a orasului Tomis, de catre regina Tomirys a massageţilor in urma victoriei asupra lui Cirus cel Mare
(576-529 i.Chr.)

514 Prima menţiune despre daco-geţi, “cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci”, făcută de către Herodot cu ocazia expediţiei
regelui persan Darius I la gurile Dunării, împotriva sciţilor.

c. 514-513 Regele get Antyrus se opune armatelor conduse de către regele persan Darius I. Darius I propusese iniţial o
alianţă/vasalitate între el şi Antyrus, alianţă consolidată prin propunerea de căsătorie a lui Darius cu fiica regelui get. Antyrus
refuză, ceea ce duce la un conflict geto-persan.

470-460 Marele tragedian grec Sofocle menţionează într-un pasaj din “Triptolem” despre un anume rege Charnabon, “care în
timpurile de faţă domneşte peste geţi”

431- 424 Sitalces rege al odrişilor, popor trac, ia în stăpânire teritoriul Dobrogei şi implicit, triburile getice care-l ocupau.
Informaţiile date de Tucidide sunt confirmate de un mormânt princiar tracic, descoperit în nordul Dobrogei.

c. 341 Regele Cothelas, de asemenea cunoscut şi sub numele de Gudila, a condus triburile geto-dace din Dobrogea până la portul
Odessos. În acest an, el încheie un tratat cu regele macedonean Filip al II-lea, devenind vasal al acestuia. Fiica lui Cothelas, Meda
(Medopa) din Odesa devine una dintre soţiile regelui Filip al II-lea.

339 Expediţie organizată de către regele macedonean Filip al II-lea împotriva regelui scit Ateas (Atais), conducător al unei
populaţii situate în nordul Dunării de Jos.

c. 339 Este menţionat un conducător get pe malurile Dunării, în nordul Dobrogei, sub numele Histrianorum Rex. Regele get a opus
rezistenţă sciţilor lui Ateas (c. 341-339).

335 Lupte ale lui Alexandru cel Mare duse mpotriva tribalilor. Acestia de vor alia cu o uniune de triburi geto-dacice, condusă de
Moskon. Numele acestui bazileu apare pe câteva monede găsite pe teritoriul ţării. Pentru prima dată în istorie, sunt mentionaţi geţii
din Câmpia Munteană.

c. 335 Sarmis/Armis Basileus este un rege dac menţionat în Transilvania pe monede descoperite la Turda si Grădiştea Muncelului.
Numele lui este similar cu numele capitalei transilvane a dacilor, Sarmisegetusa

326 Zopyrion, general al lui Alexandru Macedon şi guvernator al Traciei, conduce o campanie la nordul Mării Negre. În timpul
întoarcerii armatelor macedonene, sunt surprinşi de către geţi şi înfrânţi; Zopyrion este ucis. Presiunea triburilor geţilor nord –
dunăreni şi înfrângerea lui Zopyrion l-au determinat pe Alexandru Macedon să-şi propună un nou atac împotriva geţilor.

315 Inceputul expansiunii macedoniene la nord de Muntii Haemus. Lisimach are primele conflicte cu uniunile de triburi trace si
gete conduse de regele Seuthes

314 Cetăţile greceşti, în frunte cu Callatis, se revoltă împotriva stăpânirii macedonene. Grecii se vor alia impotriva macedonienilor
cu triburile getice si tracice invecinate. Coloniile grecesti vor fi asediate rând pe rând de către armatele macedonene si cucerite.
Batalia dintre alianta traco-geta si macedonieni se va da undeva in Dobrogea, macedonienii fiind invingatori.

Pe drumul de intoarcere Lisimach va mai purta o mare batalie in trecatorile muntilor Haemus cu traco-getii lui Seuthes, batalie
nedecisa.

Sec. III Într-un decret histrian se atestă existenţa unui rege geto-dac in Dobrogea, destul de puternic, care putea să-şi permită să ţină
ostatici 60 de cetăţeni histrieni şi să blocheze veniturile majore ale cetăţii. Numele lui este Zalmodegikos.
cca. 300 Pătrunderea celţilor în Transilvania şi în Oltenia. O parte din ei migrează spre vestul Europei, iar o mică parte este
asimilată de către populaţia băştinaşă.

Sec. III Pătrunderea celţilor întârzie unificarea politică a geto-dacilor într-un stat. Geto-dacii sunt organizaţi în uniuni tribale. Se
menţionează astfel: o uniune a triburilor de piephigi, care ocupă teritoriul central al Munteniei, în jurul Argeşului, o uniune a
triburilor de sienşi în zona Vrancei, o uniune a triburilor din neamul buridavenşilor în Oltenia, o uniune a triburilor ratacenşilor în
Maramureş şi pe Târnave, o uniune a triburilor predavenşilor în regiunea Crişurilor.

300 – 299 Este menţionată o uniune de triburi geto-dace în Câmpia Munteană, sub conducerea regelui Dromichaites. Între acesta şi
Lysimachos, regele Traciei, izbucneşte un conflict de ordin teritorial. Campania de pedepsire a geto-dacilor este condusă de către
Agathocles, fiul regelui trac. Geto-dacii înving, iar Agathocles este luat prizonier de război.

297 Lysimachos încheie pacea cu Dromichaites. În schimbul eliberării lui Agathocles, geto-dacii obţin restituirea unui teritoriu de
peste fluviu, ocupat anterior de macedoneni.

292 O nouă campanie de “pedepsire” a geţilor, organizată de către regele Traciei, Lysimachos, se încheie tragic pentru aceştia.

260 Coloniile greceşti Histria şi Callatis intră în conflict cu oraşul Byzantion pentru controlul asupra coloniei Tomis. Byzantion
iese învingător.

250 Apariţia monedelor de argint geto-dace, realizate după modelul tetradrahmelor lui Filip al II-lea şi Alexandru Macedon.

sec.2 Menţiuni făcute de către Trogus Pompeius-Iustinus despre existenţa unui rege geto-dac în Transilvania, Oroles şi al unui şef
de uniune de triburi geto-dacice, pe nume Rhemaxos, precum si pe fiul acestuia Phradmon.

sec.2 Zoltes, şef al unor uniuni de triburi din sudul Dobrogei, este pomenit în decretul histrian pentru Agathocles ca fiind duşman
al cetăţilor greceşti din Dobrogea. Documentul specifică asedierea de către acest conducător al cetăţii Bizone.

Sec. 2 În Transilvania este atestat regele dac Rubobostes, în timpul căruia puterea dacilor a crescut (Incrementa Dacorum per
Rubobostem regem).

Sec. 2 În vremea impăratului chinez Wou-ti (140 – 87), dregătorul Tchang K’ian a introdus în China viţa de vie nobilă, adusă în
urma unei călătorii făcuteîn “ţara geţilor”.

c. 170 Artemidor Daldianul din Efes menţionează într-o carte de tălmăcit visele despre: “ la traci sunt tatuaţi copiii nobili, iar la
geţi, sclavii. Dintre aceştia, ultimii locuiesc la nord, iar ceilalţi la sud”. Artemidor face clar delimitarea între geţi şi traci, inclusiv a
zonei de baştină.

c. 154 Este menţionat un şef de uniune de triburi geto-dacice, pe nume Rhemaxos, în Câmpia Munteniei, urmaş al lui
Dromichaites.

146 Trupele imperiale romane cuceresc Macedonia şi o transformă în provincie romană, situând astfel Roma în imediata vecinătate
a Daciei.

106/9 Primul conflict dintre daci şi romani. Trupele romane staţionate la Dunăre, se implică într-un fel nediplomatic în viaţa
băştinaşilor de dincolo de Dunăre, încercând să le organizeze viaţa paşnică după bunul lor plac. Riposta dacilor aliaţi cu ceilalţi este
dură. Aceştia pătrund adânc în teritoriul de peste Dunăre, provocând romanilor mari pagube.

M. Minucius Rufus, guvernatorul Macedoniei, este nevoit să grupeze multe trupe romane pentru înfrângerea şi alungarea intruşilor.

Sec. 1 Regele Thiamarcos apare într-o inscripţie grecească, descoperită la Buridava (Ocniţa, jud. Vâlcea), ca stăpânitor al nordul
Olteniei.

82-44 Perioada de domnie a lui Burebista, “cel dintâi şi cel mai puternic dintre regii care au domnit vreodată peste
Tracia” (inscripţia lui Acornion). Regele dac uneşte triburile daco-getice, generând formarea primului stat dac, având centrul de
putere în partea de sud a Transilvaniei.
Din această perioadă începe să se construiască un sistem de cetăţi şi fortificaţii în Munţii Orăştiei. Pe o suprafaţă de peste 200 kmp
se vor construi cetăţile de la Grădiştea Muncelului, Vârful lui Hulpe Prisaca, Feţele Albe, Costeşti, Piatra Roşie şi Blidaru. Acestea
erau dublate de o centură exterioară, formată din cetăţile de la Căpâlna, Tilişca, Piatra Craiului şi Băniţa. De aici şi remarca
cronicarului Florus, că „dacii stau aninaţi de munţi”.

73-71 Mithridates, rege al Pontului, îşi extinde autoritatea asupra cetăţilor de pe malul Mării Negre. Romanii conduşi de către
M.Terentius Varro Lucullus, resping armatele pontice şi îşi arogă dreptul de stăpânitori a cetăţilor-colonie greceşti.

72 Atac masiv al geto-dacilor spre părţile din sud – estul Dunării. Trupele romane conduse de Varro Lucullus reuşesc cu greu să
respingă atacul.

62-61 Revolta antiromană a cetăţilor greceşti din Dobrogea, sustinuţi de geţi. Armata proconsulului C. Antonius Hybrida a fost
înfrantă. Stindardele romane au fost duse la cetatea getică Genucla.

60-58 Războaie duse de către Burebista împotriva triburilor celtice şi ale boilor situaţi în sudul Slovaciei de azi, şi împotriva
anarţilor şi tauriscilor din nord-vestul Daciei. In aceasta perioada a domniei lui Burebista si ultimele triburi celtice sunt alungate de
pe teritoriul transilvan.

55 În urma unor conflicte armate, cetăţile greceşti din nordul Mării Negre, Olbia, Tyras, Histria şi Apollonia recunosc autoritatea
regelui Burebista. În următorii ani, Burebista îşi extinde suveranitatea până la munţii Haemus din Balcani.

48 Burebista intervine în conflictul dintre Cezar şi Pompei, asigurând celui de-al doilea alianţa sa în preajma bătăliei de la
Pharsalos.

44 Burebista moare în acelaşi an cu marele lui duşman, Cezar, şi în aceeaşi conjuctură violentă. După moartea marelui rege are loc
destrămarea statului dac. Strabon afirmă că după moartea lui Burebista, statul dac s-a divizat în patru uniuni tribale, apoi în cinci. În
zona munţilor Orăştiei însă, se menţine un nucleu organizatoric şi militar eficient.

Iordanes arată că după Burebista, domnia dacilor a intrat în mîna marelui preot Deceneu, apoi continuă: „Iar după ce Deceneu a
murit, l-au avut în aproape aceeaşi veneraţie pe Comosicus, deoarece acesta nu-i era mai prejos în iscusinţă. El era socotit, datorită
priceperii sale, şi rege pentru dînşii, şi preot, şi judeca poporul ca judecător suprem. Şi după ce el a lăsat cele omeneşti, a venit la
domnie Coryllus, regele geţilor, şi timp de patruzeci de ani a stăpînit peste neamurile din Dacia”.

44-29 Comosicus, rege şi mare preot al dacilor.

c.44-10 Menţiune despre existenţa unui conducator al triburilor est transilvanene, Coson / Koson. Dovadă a existenţei acestui rege
dac sunt miile de monede descoperite în întreg arealul carpato-pontic.

34 – 32 Conflicte militare între regele dac Cotiso şi romani.

31 Regii daci Cotiso si Dicomes se aliază cu Marcus Antonius împotriva lui Octavian Augustus.

31 Declanşarea unor lupte de pedepsire a dacilor de către Octavian August. Prima menţiune despre gladiatorii de origine geto-dacă.

29 Invazie a bastarnilor (trib Germanic) conduşi de Deldon şi aliaţi cu geto-dacii, la sudul Dunării, în Moesia. Armata romană,
condusă de către guvernatorul provinciei, M. Aponius Saturninus, respinge atacul.

Generalul roman M. Licinius Crassus conduce o campanie împotriva bastarnilor şi aliaţilor lor – geţii. Crassus, cu ajutorul unei alte
căpetenii gete – Roles, reuşeşte să-i înfrângă pe rasculati. Drept rasplată, Roles a fost primit la Corint de însuşi împăratul
Qctavianus, care-l numeşte “prieten şi aliat al poporului roman”.

29-28 Alianţă militară între regele geto-dac Roles şi generalul roman M. Licinius Crassus împotriva lui Dapyx si Zyraxes, şefi ai
unor uniuni tribale geto-dace din centrul şi nordul Dobrogei. În urma campaniei, cei doi şefi tribali sunt înfrânţi, iar Roles
stăpâneşte Dobrogea cu binecuvântarea imperiului roman.

16-11 Lupte ale dacilor cu romanii în Pannonia.

13-11 Pe fondul expansiunii imperiului roman, dacii transilvăneni pătrund în Pannonia şi atacă trupele imperiale. Expediţia de
pedepsire a romanilor ajunge până în inima Transilvaniei, unde, pe Mureş, generalul Marcus Antipa înfrânge rezistenţa dacă.

10 Incursiuni ale dacilor în Câmpia Pannonică. Generalul Tiberius (viitor împărat) respinge atacul. La scurt timp, dacii, aliaţi cu
tauriscii şi anarţii, atacă din nou Pannonia.

————————————————————————————

Era noastră:

4 Expediţie militară romană condusă de consulul Sextus Aelius Catus în Dacia.

6 În ideea protejării graniţelor imperiului faţă de “barbari”, romanii instituie un comandament militar al Moesiei pentru apărarea
graniţei dunărene. Acest fapt este văzut ca o ameninţare în sine de către geto-daci, care răspund cu atacuri frecvente în teritoriul
imperiului.

6 – 9 Racoală antiromană în Pannonia si Dalmaţia la care vor participa şi triburile dacice. După trei ani de lupte, legiunile romane
conduse de Tiberius reuşesc să pacifice ţinuturile.

11-12 Guvernatorul Cornelius Lentulus şi comandantul districtului militar moesic, Sextus Aetilius Catus declanşează o puternică
campanie militară împotriva geto-dacilor nord-dunăreni. Strabon menţionează că în această campanie au fost distruse aşezări
fortificate, iar cca. 50 000 de localnici ar fi fost strămutaţi cu forţa la sud de Dunăre.

12 Geto-dacii din Moldova de Jos atacă nordul Dobrogei şi cuceresc cetatea Aegysus (Tulcea). Ca urmare, întreaga navigaţie
comercială şi militară de la gurile Dunării este blocată. Romanii, conduşi de Publius Vitelius, aliaţi cu odrişii regelui Rhoemetalces,
reuşesc cu mari sacrificii, să recucerească cetatea şi să-i alunge pe geto-daci peste Dunăre.

15 Trupe geto-dace atacă prin surprindere cetatea Troesmis (Igliţa), ceea ce generează un răspuns din partea romanilor, conduşi de
către Lucius Pomponius Flaccus, comandantul Moesiei. Romanii reuşesc cu mari pierderi să-i înfrângă pe geto-daci.

8-18 În anii exilului lui la Tomis, poetul Ovidiu a consemnat numeroase atacuri ale dacilor asupra garnizoanelor romane din
cetaţile Aegysus şi Troesmis. Dacii atacau mai ales iarna, când treceau Dunarea pe gheaţă, provocând o stare de instabilitate şi
nesiguranţă în rîndul administraţiei romane.

20 Romanii colonizează la nord de Dunăre, în Câmpia Olteniei, triburile de sarmaţi iazygi, în ideea apărării graniţelor imperiului în
faţa geto-dacilor.

46 Întemeierea provinciei Tracia. Întreaga peninsulă balcanică devine posesiune a imperiului roman. Dobrogea este piedută de
către geto-daci în favoarea romanilor, fiind cuprinsă în provincia romană Tracia.

cca. 60 Vestitul agronom latin Columella (cca. 20 – 70), în lucrarea “Despre agricultură”, face referiri la creşterea oilor de către
daco-geţi: “ Apoi (oile) nu numai că-i satură pe ţărani prin belşugul brânzei şi al laptelui, ci acoperă şi mesele bogaţilor cu
mâncăruri numeroase şi plăcute, iar unor neamuri lipsite de grâu le procură toată hrana, deaceea cei mai mulţi dintre nomazi şi
geţi se numesc * băutori de lapte*”.

57 – 67 Guvernatorul Moesiei, Tiberius Plautius Silvanus Aelianus duce o campanie de cucerire a tinuturilor aflate la nord de
gurile Dunarii.

62-66 Ca represalii la frecventele atacuri ale geto-dacilor în teritoriul imperial, guvernatorul Moesiei, Plautius Aelianus strămută
din zona de la nord de gurile Dunării peste 100 000 de transdanubieni, populaţie amestecată, formată din geto-daci, sarmaţi şi
bastarni.

Scopul unei astfel de măsuri extreme – care viza, printre altele, şi diminuarea potenţialului militar al dacilor – reflectă în fapt,
incapacitatea Imperiului roman în epoca respectivă, de a supune, prin lupte, populaţia unor întinse zone din teritoriul Daciei.

68-69 Scorilo, rege dac, refuză să atace imperiul roman aflat în plin război civil, fiind conştient că, în caz de atac, romanii s-ar
impăca şi coaliza împotriva lui. Acest rege dac se pare că este tatăl celui care va fi marele rege dac Decebal.
69 Atacul la sud de Dunare a unei alianţe formate din geto-daci, sarmaţi, iazigi şi roxolani, este respins de către M. Aponius
Saturninus, guvernator al Moesiei.

81/86 Rege al dacilor este Duras – Diurpaneus.

85/86 Geto-dacii trec Dunărea şi atacă Moesia. C. Oppius Sabinus, guvernatorul Moesiei, este înfrânt şi ucis, iar mare parte din
armata imperială este decimată.

86 Generalul roman Cornelius Fuscus trece Dunărea cu scopul de a ajunge la Sarmisegetuza, la acea dată capitala regatului dac.
Fuscus este atras în cursă şi ucis, iar cea mai mare parte din oaste este decimată sau luaţi prizonieri.

86/87 Din ordinul împăratului Domiţian, Moesia este împărţită în două provincii: Moesia Superior şi Moesia lnferior, pentru a fi
mai bine administrate din punct de vedere militar. Pregătiri pentru demararea unei campanii antidacice.

În Dacia, Duras-Diurpaneus cedează tronul lui Decebal. Începutul intensificării campaniei antiromane.

87/106 Domnia lui Decebal. Vast program de consolidare a teritoriului dacic, prin construcţii civile şi militare în Dacia, în special
în zona Munţilor Orăştiei.

88 Tettius lulianus conduce o altă armată romană, care pătrunde prin Banat, cu scopul de a ajunge la capitala dacă. În defileul de la
Tapae obtine o victorie asupra dacilor.

89 Se încheie o pace de compromis între Dacia şi Imperiul Roman. Decebal se recunoaşte rege clientelar în schimbul unei subsidii
anuale (ajutor bănesc pe care Imperiul Roman se obliga să-l plătească dacilor!). Reprezentantul dac la tratativele duse cu împaratul
roman Domiţian, este Diegis, după unii istorici, fratele lui Decebal.

99 Împăratul Traian face o vizită de inspecţie în provinciile balcano-danubiene.

100 Prin decretul din 25 octombrie, emis de către guvernatorul Moesiei Inferior, M. Laberius Maximus, se fixează hotarele
teritoriului Histria.

101-102 Primul război dacic a lui Traian.

101, mart. 25 Împăratul Traian pleacă din Roma cu destinaţia Moesia Superioară. Din dispoziţia lui, două coloane militare se
îndreaptă spre Transilvania: una traversează Dunărea pe la Lederata, a doua, în frunte cu împăratul, trece Dunărea pe un pod de
vase în zona localităţii Drobeta.

101-102 Contraofensiva de iarnă: o armată dacă aliată cu roxolanii atacă Moesia. Se dă marea bătălie de la Adamclisi, care se
încheie cu victoria armatei romane.

102 Reluarea ofensivei romane înspre Transilvania. Încheierea unei păci cu clauze în defavoarea regelui dac. Traian ia numele
triumfal de Dacicus.

103-105 Se construieşte podul de peste Dunăre, de la Drobeta, în scopul asigurării unei deplasări rapide a armatei romane din
Moesia spre Câmpia Română şi implicit, Transilvania. Arhitectul şi inginerul podului este vestitul Apollodor din Damasc.

105-106 Al doilea război dacic a lui Traian.

105, iun. 4 Împăratul Traian, în fruntea armatei romane, se îndreaptă spre Dacia. Începutul ofensivei romane.

106 Asediate, cetăţile dace sunt cucerite rând pe rând de către legiunile romane. Decebal se vede nevoit să se retragă în cetatea de
scaun, Sarmisegetusa. După căderea cetăţii în mâinile romanilor, Decebal se sinucide.

11 August este data care atestă încheierea războiului daco – roman. Se constituie provincia romană Dacia.

În fruntea provinciei Dacia este numit un legatus Augusti propraetore, cu rang consular, ca reprezentant al Împaratului.

107-109 Se construieşte drumul Ulpia Traiana – Apulum – Potaissa – Napoca – Porolissum.

107 Intors la Roma, Traian isi serbeaza triumful dacic, spectacolele si jocurile oferite cetatenilor romani, dureaza timp de 123 de
zile.

108 Se începe construirea capitalei provinciei, denumită, în cinstea împaratului: Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. Primul
guvernator al provinciei este numit Decimus Terentius Scaurianus.

109 Se inaugurează la Adamclisi monumentul triumfal – Tropaeum Traiani – în cinstea victoriei obţinute de către legiunile romane
asupra dacilor.

113 mai 12 În scopul glorificării victoriei împăratului asupra dacilor se inaugurează la Roma, Columna lui Traian, operă a lui
Apollodor din Damasc.

117 Orasul Napoca este ridicat la rang de municipiu.

117-118 Răscoale ale dacilor. Dacii din provincie, cu sprijinul dacilor liberi şi aliaţi cu sarmaţii iazigi şi roxolanii, atacă
garnizoanele romane. Se incendiază suprastructura lemnoasă a podului de la Drobeta, în scopul blocării intervenţiei romane din
Moesia. Noul împarat, Hadrian, preia comanda trupelor staţionate în Dacia şi înfrange revolta.

119 În vederea consolidării puterii romane şi a unei administrări mai bune, provincia se împarte în două: Dacia Superior cu
resedinta la Apulum şi Dacia Inferior, cu resedinta la Romula.

120-125 Hadrian infiinţează unitatea militară Cohors I Dacorum alcatuită din 1000 de razboinici daci, care va fi deplasată pentru
apararea graniţelor imperiului roman în Britannia. Dacii vor duce aici alături de romani, lupte impotriva scoţilor, iuţilor si picţilor
de miazanoapte.

123-124 Datorită revoltelor permanente ale populaţiei dace, provincia este reîmpărţită, de data aceasta în trei provincii: Dacia
Superior, Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis. În acest sens, oraşele Drobeta, Napoca şi Romula obţin rang de municipium.

132-133 Inaugurarea apeductului coloniei Ulpia Traiana Sarmisegetusa.

139 Este atestată exploatarea minieră de la Alburnus Major (Roşia Montana). Apariţia primelor tăbliţe triptice scrise în limba latină
vulgară ca acte administrative a exploatării miniere. Tablițele aduc dovada exploatarii minelor pe o durata de 31 de ani, intre 139 si
167 d.Chr.

139 În timpul împăratului Antonius Pius se produc din nou tuburări grave în Dacia. Răscoalele declanşate de daci cuprind o mare
parte a provinciei. Împăratul roman se vede nevoit să întărească armata din teritoriul dac.

143 Dacii liberi au atacat provincia Dacia, dar au fost respinşi.

cca. 144 Scriitorul latin Apuleius, în lucrarea sa «Apologia»,face referire la furia războinică a geţilor, numind-o : «nebunia
geţilor». Concluzia este aferentă stării de insecuritate indusă de daci în provincia romană Dacia, prin diferite atacuri din exterior
sau răscoale ale populaţiei băştinaşe.

145 Atestarea unei diplome acordată unui călăreţ geto-dac lăsat la vatră (de la Amblogama), în urma efectuării servicului militar în
trupele romane ‘’Alla ‘‘ de călăreţi. Încă din timpul împăratului roman Hadrianus (117-138), din Dacia au fost recrutate importante
trupe de auxiliari ‘’călăreţi’’, care au fost dislocate în Spania şi Insulele Britanice.

156-157 În urma puternicelor atacuri ale dacilor liberi, romanii construiesc un “val” de pământ şi piatră (zid de apărare), întărit din
loc în loc cu castre şi fortificaţii, închizând lanţul carpatic la nord, între văile Crişului şi a Someşului (Limes Porolisensis).
Totodată, iau măsura întăririi fortificaţiilor cu noi trupe aduse din Moesia.

157-158 Puternica rascoală a dacilor in Dacia Porolissensis sprijinită de costoboci si carpi. Legiunile romane reuşesc cu greu să
înfrangă revolta.

164 Împaratul MarcAureliu respinge noi atacuri ale geto-dacilor asupra provinciei romane Dacia.

167 Costobocii (dacii liberi din Carpatii nordici), aliaţi cu sarmaţii iazigi şi bastarnii, atacă Dacia romană, invadând apoi
Macedonia şi Grecia.
168 Înfrângerea coaliţiei daco-sarmato-bastarnă.

168-169 Reorganizarea administrativă şi militară a celor trei provincii dacice. Pentru consolidarea puterii, Legiunea a V-a
Macedonica este transferată de la Troesmis în Dacia, la Potaissa.

170 Raid al costobocilor în provinciile romane. Costobocii pătrund până în Moesia lnferior, devastează regiunile pontice, ajungând
până în Grecia (unde sunt înfrânţi). Guvernatorul M. Claudius Fronto moare în timpul acestor lupte.

cca.170 Pieporus este rege al costobocilor (Piepori regis / Coisstobocensis) Inscripţia mai mentioneaza si numele soţiei acestui
rege dac, Ziai si a nepoţilor lui, Natoporus şi Dirigisa .

180-192 În timpul domniei împăratului Commodus, localităţile Appullum şi Napoca sunt ridicate la rangul de colonie.

180 Împăratului Commodus, încearcă realizarea unui tratat de pace cu dacii liberi, care eşueaza datorită nerespectarii caluzelor
contractuale de catre romani

180-184 Romanii poartă lupte grele cu dacii liberi din nord-estul provinciei Dacia. Dacii bastinasi din provincie declanseaza o serie
de rascoale anti-romane sincronizate cu atacurile dacilor liberi.

193-211 În timpul domniei împăratului Septimius Severus, localitatea Ampelum este ridicată la rang de municipium.

205 Prima mentiune documentară a municipiului “Septemium Apulense”

213-214 Vizita împăratului roman Caracalla în Dacia. Trupele imperiale poartă război împotriva carpilor, pe fondul intervenţiei
acestora în Dacia romană.

217-218 Dacii liberi ocupă, pentru un timp, o mare parte a provinciei romane Dacia.

219 Inscripţie de un mormânt din Banna, Anglia, care menţionează despre existenţa unui “tribun dac” Menander care conducea
unitaţile dace cantonate la frontiera dintre Anglia si Scotia. În afară de această inscripţie au mai fost descoperite multe altele care se
remarcă prin figurarea în piatra a sabiei specifice dacilor “sica”.

222-235 Concilium Daciarum Trium (Consiliul celor trei Dacii) – adunare provincială reprezentativă a celor trei Dacii. Este
formată din delegaţii oraşelor şi districtelor rurale şi se întrunea la Ulpia Traiana.

236 Dacii liberi şi sarmaţii iazigi atacă Moesia Inferior. Împăratul Maximin Tracul, dac de origine, înfrânge invadatorii, luându-şi
titlul de Dacicus Maximus.

237 Inscripţia de pe zidul cetaţii Histria menţioneaza pe lângă cetatenii romani si pe băştinaşi daci, cu numele de lai.

238 Invazie în zona Dunării de Jos a carpilor (dacii liberi din Moldova), aliaţi cu goţii. Coaliţia este înfrântă de către guvernatorul
Moesiei Inferior, Tullius Menophilus.

cca. 240 Quintus Septimius Florens Tertullianus, zis “Tertulian” (cca. 150; † cca. 250), scriitor creştin, enumeră între popoarele
creştinate pe: sarmaţi, daci, goţi şi sciţi.

242 Invazie în Moesia şi Tracia a carpilor, aliaţi cu goţii.

245-247 Atac în forţă al carpilor în Dacia. Luptele duse pe parcursul a doi ani se finalizează cu victoria trupelor romane, conduse
de împăratul Filip Arabul. Se adoptă o nouă politică de consolidare a puterii militare, prin fortificarea unor centre urbane: Sucidava,
Romula, Drobeta, s.a.

242 Împaratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a-şi bate moneda proprie. Pe monede este efigia împaratului pe o parte iar pe
cealalta reprezentarea provinciei , sub chipul unei femei ţinând emblemele celor doua legiuni staţionate în Dacia.

248 O puternică coaliţie, alcătuită din carpi, goţi şi taifali invadează Dobrogea. Cu această ocazie este distrus oraşul Histria.

249 Împăratul roman Decius duce lupte împotriva dacilor liberi; învingător, îşi ia titlurile de Dacicus Maximus şi Restitutor
Daciarum.
251 Armata gotă, condusă de către regele Kniva şi aliaţi cu triburi dacice, înving armata romană în faţa localităţii Abrittus (Razgrad
în Bulgaria). Însuşi împăratul Decius şi fiul său sunt ucişi şi călcaţi în picioare de cai, trupurile lor nemaifiind găsite. Rămăşiţele
armatei romane se retrag spre Grecia, alegându-şi un nou împărat în persoana lui C. Vibius Treborianus Gallus. Cronicarul
Lactantius prezintă într-un mod foarte plastic evenimentele, precizând cauza şi efectul: „Căci plecând împotriva carpilor
(împăratul Decius) care ocupaseră atunci Dacia şi Moesia, a fost îndată înconjurat de către barbari şi nimicit împreună cu o mare
parte a armatei sale şi nu i s-a putut face nici măcar cinstea unei înmormântări, ci dezbrăcat şi gol a zăcut pe pamânt, servind
drept hrană fiarelor şi păsărilor”. Este primul împărat roman care moare în luptă.

253 Noua invazie a aliaţilor carpi şi goţi la Dunăre. Trupele romane, conduse de M. Aemilius Aemilianus, guvernatorul Moesiei,
reuşesc să înfrângă coaliţia carpo-gotă.

255/258 Ultimul document epigrafic descoperit la Sarmisegetuza. Orasul intră, in timpul domniei imparatului Gallienus, într-un
pronunţat declin.

257 Invaziile dacilor liberi în Dacia îl obligă pe împăratul roman Gallienus să ia măsuri atât defensive, cât şi ofensive. În urma
victoriei îşi arogă titlul de Dacicus Maximus.

259 Comandantul legiunilor romane staţionate in Pannonia, Ingenuus, dac născut în provincia Dacia se auto-intituleaza împarat al
Imperiului Roman

260 Bătălia de la Mursa , Gallienus îl infrange pe Ingenuus, acesta fiind ucis in luptă

260 Publius Cornelius Regalianus, guvernator al Moesiei, este făcut Împărat de către armatele de la Dunăre. Acesta se considera
membru al familiei regale dacice, afirmând că este rudă cu însuşi Decebal.

263 – 267 Atacuri ale alianţei carpo – gote în provinciile romane la sud de Dunăre.

268 Regalianus este ucis prin trădare de către romani în urma tradarii aliatilor săi roxolani.

269 Marea invazie gotă si a aliaţilor lor in Grecia, Creta si Moesia se termină cu înfrangerea lor în bătălia de la Naissus.

270 Împăratul roman Aurelian duce tratative cu şefii dacilor carpi, în care se “leagă” să recunoască independenţa Daciei.

271 Împăratul Aurelian renunţă la provincia Dacia şi retrage administraţia şi legiunile romane la sud de Dunăre, într-o nouă
provincie, pe care o denumeşte tot Dacia (?). Noua provincie este împărţită în două: Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) şi
Dacia Mediterranea (cu capitala la Serdica) – oraşe din actuala Bulgarie.

Majoritatea covârşitoare a populaţiei băştinaşe din Dacia, având ca principală formă de organizare obştea sătească, rămâne pe loc,
continuându-şi viaţa de zi cu zi.

Ocuparea Daciei de către romani, care a durat 165 de ani, se încheie cu acest gest de neputinţă al împăratului roman.

273 Un atac la sud de Dunăre al carpilor este respins de armata romană, condusă de împăratul Aurelian. Împăratul şi-a luat titlul de
Carpicus Maximus

275 Dacii situaţi in Câmpia Tisei, atacă provinciile romane. Armatele conduse de împaratul Aurelian, reuşesc să-i înfrangă.
Aurelian işi va lua titlul de Dacicus Maximus

284-305 În timpul împăratului Diocleţian, teritoriul Dobrogei este separat de Moesia Inferior şi transformată în provincie
independentă, sub numele de Scythia Minor, cu capitala la Tomis. Carpii vor ataca frecvent nou provincie.

286-293 Împăratului Diocleţian si Galerius, luptă împotriva iazigilor sarmaţi în Banat şi Pannonia.

290 La Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) sunt menţionaţi primii martiri creştini din Dobrogea (Astion şi Epictet).

293 Instituirea sistemului tetrarhiei în Imperiul Roman, Galerius devine cezar.

 297. Lupte între carpi aliaţi cu goţii şi armatele romane conduse de cezarul Galerius. Învingător de 6 ori,
primeşte titlurile triumfale de Carpicus Maximus si Gothicus Maximus. Galerius va coloniza carpii prizonieri, in Pannnonia.

297 – 298 Campania lui Galerius în Persia. În această campanie vor fi prezente şi trupe alcatuite din daci. Galerius îl va infrânge in
mod decisiv pe Narses, regele persan.

299 Începutul unui război de durata al sarmaţilor iazigi si al triburilor carpilor împotriva romanilor. Galerius preia comanda
trupelelor romane din Balcani.

c. 300-350 Alianţa a carpilor si goţilor indreptată împotriva Imperiului Roman.

Sec. IV Se menţionează despre existenţa unei populaţii creştine în Dacia, la Biertan (jud. Sibiu). Un anume Zenovius donează unei
mănăstiri creştine, aflată în această zonă, un obiect de cult din bronz, cu monograma lui Isus Hristos.

301 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu aceştia Galeriu primeşte titlurile de
Germanicus Maximus II si Carpicus Maximus II

302 Atacurile triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman sunt oprite de catre Constantius Chlorus, care primeşte titlurile de
Germanicus Maximus III si Carpicus Maximus III

303 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu acestia Galeriu primeşte titlurile de
Germanicus Maximus IV si Carpicus Maximus IV

304 Atacuri ale triburilor carpilor si goţilor în Imperiul Roman. În urma bătăliilor purtate cu acestia Galeriu primeşte titlurile de
Germanicus Maximus V si Carpicus Maximus V

303-304 Persecuţiile anticreştine ale împăratului Diocleţian afectează şi localnicii din Tomis, Durostrum, Axiopolis, s.a.,
înregistrându-se un mare număr de martiri.

305 Galerius devine Împarat al Imperiului Roman de Răsărit.

306 Romanii anexează o regiune la nord de Dunăre, pentru consolidarea zonei de graniţă. În acest sens, sunt reactivate fortificaţiile
de la Drobeta, Sucidava şi Romula (redenumită Constantiniana). Se incearca creerea unui tampon de siguranţă între imperiul
roman, Dacia şi “barbari din nord”.

307 Galerius aflat in conflict cu Maxentiu, Maximianus Herculius si Constantin, atacă Roma. Nereuşind ocuparea oraşului,
Galerius se va retrage în Balcani.

308 Atacuri ale triburilor carpilor în Imperiul Roman. În uma bătăliilor purtate cu aceştia Galeriu primeşte titlul de Carpicus
Maximus VI

310 Conflict militar între romani si triburile carpilor. Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius reuşeste să-i înfrangă şi să-i
oblige să se retraga la sud de Dunăre

311 Galerius promulgă, cu câteva zile înaintea morţii lui, 30 aprilie 311, un edict de toleranţă faţă de creştini. Este primul edict de
toleranţă faţă de creştini dat de un împărat roman, mult premergator lui Constantin cel Mare.

315-316 Constantin cel Mare respinge atacurile goţilor aliaţi cu carpii. Împăratul a adoptat titlurile de Gothicus Maximus şi
Carpicus Maximus.

315 25 iunie. Se inaugureaza la Roma arcul de triumf, construit în onoarea lui Constantin cel Mare. Arcul de triumf este decorat cu
statui gigantice de daci.

316 Se reconstruieşte cetatea Tropaeum Traiani, distrusă de către goţi.

316 Întemeierea pe malul stâng al Dunării în regiunea de vărsare a Argeşului a cetaţii Constantin Dafne. .
322-324 Dupa acţiunea de pacificare a sarmaţilor, Constantin cel Mare comandă construirea unui uriaş val de apărare împotriva
intruziunii dacilor pe linia sud – nord de la Viminacium (Serbia) – Nyiretyhaza (Ungaria), numit simbolic Digo del Diavolo, Digul
Diavolului.

În aceaşi perioadă se începe şi construirea valului de apărare, între Dunăre şi Munţii Carpaţi, numit Brazda lui Novac.

328 În efortul de a-şi securiza graniţele şi de a asigura o bună intervenţie spre nord, romanii construiesc un pod peste Dunăre, în
dreptul localităţii Sucidava (Corabia de astăzi).

330 mai 12. Inaugurarea noii capitale a imperiului bizantin ; vechiul Bizant primeste numele de Orasul lui Constantin,
Costantinopol.

331-332 (iarna) Afectaţi de intruziunea romană la nord de Dunăre, goţii ripostează. Imperiul roman încheie cu aceştia un tratat prin
care le acordă calitatea de aliaţi (foederati).

335-336 După încheierea tratatului de pace cu goţii, Constantin cel Mare organizeaza o campanie militară la nord de Dunăre,
îndreptata contra dacilor, cu scopul de a recuceri Dacia. În ciuda faptului că dacii vor infrange legiunile romane, Constantin cel
Mare isi va totuşi lua titului de Dacicus Maximus.

337 Trupele romane cazarmate la nord de Dunăre (începând din 206) sunt mutate în Moesia. Romanii renunţă să mai
“supravegheze” provinciile nord dunărene.

348 Wulfila, misionar creştin, se refugiază în Împeriul Roman. Wulfila, celebrul traducător al Bibliei în limba goţilor, este cel care
creştinează populaţia de la nord de Dunăre până în acest an. Persecutat de conducătorul goţilor, Athanaric, îşi salvează viaţa cerând
protecţie bizantină. Wulfila îşi va continua misiunea de creştinare în Moesia.

cca.340-360 Datarea primei biserici creştine de pe teritoriul României, la Slăveni din Oltenia. Biserica a fost construită peste
urmele castrului roman distrus in 247. Dimensiunile construcţiei sunt de 16 m lungime pe 7 m laţime.

cca. 350 Se naşte călugărul Gherman, numit daco-românul (350 – c. 404), cel care va fi mentorul lui Ioan Casian.

357-359 Conflicte ale romanilor în Pannonia cu triburile sarmatice şi dacice. În prima faza sarmaţii aliaţi cu dacii reuşesc să-i
înfrangă pe romani. “Triburile nordice” sunt însă înfrânte fiind obligate să cadă la pace cu romanii. În rândurile “barbarilor” sunt
menţionaţi conducatorii: Zizais, Rumon, Zinafer, Usafer si Fragiledus.

360 Se naşte Ioan Cassian în Dobrogea de azi (pe Valea Casimcei, jud. Constanţa). Hirotonisit preot de către papa Leon, va fi
trimis de către acesta cu misiunea de creştinare a popoarele galice. Moare în jurul anului 430, fiind ulterior declarat “sfânt” de către
Biserica Ortodoxă şi “fericit” de către Biserica Catolică.

361-363 Împaratul Iulian Apostatul, ia masuri pentru intărirea cetaţilor şi a fortificaţiilor de la Dunăre.

367-369 Lupte ale vizigoţilor şi romanilor în timpul împăratului Valens in zona Dunării de Jos. Cu acesta ocazie este menţionat un
sat al carpilor “ vicus carporum” undeva lânga Hârşova, precum si dacii bastinaşi de care romanii aveau o frică deosebită.

376 Marea invazie a hunilor în spaţiul carpatic. În urma luptelor purtate între huni şi goţi, aceştia din urmă sunt constrânşi să ceară
azil în Imperiul roman, beneficiind de statutul de aliaţi ai romanilor.

381 Carpodacii, aliaţi cu sarmaţii, sunt înfrânţi de către împăratul Teodosiu I cel Mare şi alungaţi la nord de Dunăre.

386 Goţii sprijiniţi de daci încearcă să pătrunda prin forţa, pe cale fluviala, în Imperiul Roman pentru a-şi asigura protecţie
imperială faţă de huni. Generalul Flavius Promotus intercepteaza flotila de 3.0000 de bărci monoxile, undeva în zona Isaccei, şi-i
masacrează pe goţi şi aliaţii lor.

391 Carpii aliaţi cu goţii pătrund în Imperiul roman, devastând Moesia Secunda, Scythia si Thracia. În urma luptelor duse generalul
roman Flavius Promotus este ucis, luptele cu alianţa “barbară” fiind continuate de generalul roman de origine vandală, Stilicho
395 După moartea împăratului Teodosiu I, Imperiul Roman se împarte în două, între cei doi fii ai împăratului. Flavius Honorius
devine împărat (395-423) al provinciilor din Occident, cu capitala la Ravenna, iar Flavius Arcadius (395-408) al provinciilor din
Orient, cu capitala la Constantinopole. Dobrogea şi provinciile sud-dunărene sunt incluse în graniţele Imperiului Roman de Răsărit.

435 Noii conducatori ai hunilor, Bleda si Attila semneaza un tratat de pace cu Imperiul Bizantin in localitatea Margus (?) din
nordul Transilvaniei

447 Sucidava (Corabia) este cucerită şi distrusă de către huni.

Hunii, conduşi de către Attilla (434-453) devastează Balcanii si încearca să cucerească Constantinopolul; dar fără rezultat.

Din această perioadă sunt menţionaţi la curtea lui Attila: principele Ramung al Valahiei, Sigeher von Walachen, Malduca, domn al
valahilor şi Maudelos al Valahiei, Curidachus, vasal al regelui Attilla.

448 Cronicarul bizantin Priscus, însoţitor al generalului Maximim, sol al împăratului bizantin Teodosiu al II-lea la curtea lui Attilla,
pomeneşte despre băstinaşii din nordul Transilvaniei, care vorbeau limba ausonică (dacă). Priscus specifică existenţa cuvintelor
mei şi mied. Legat de huni, face menţiunea că aceştia erau un amestec de popoare diferite: huni, goţi şi ausoni (daci).Priscus
mentioneaza existenta unui aliat a lui Attila pe nume Curidachus.

451, 20 iunie O coaliţie sub comanda generalului roman Flavius Aetius şi a regelui vizigot Theodoric I învinge în bătălia de pe
Câmpiile Catalaunice (Chalons – Franţa) armata regelui hun Attilla, marcând sfârşitul dominaţiei hunilor în Europa de vest.

Falvius Aetius (cca. 390 – 454), numit ultimul roman, ca recunoaştere a înfrângerii lui Attila, s-a născut la Durostorum (Silistra de
azi) .

454 După moartea lui Attila (453), hunii sunt înfrânţi la Nedao (Pannonia), de către o coaliţie a popoarelor supuse (!), în frunte cu
gepizii. Imperiul hun se destramă.

457-474 Perioda de domnie a lui Leon I Tracul , împarat roman de origine daco-tracica

c. 470 Se naşte în Dobrogea viitorul preot Dionisie Exiguul (sau “cel smerit”). Dionisie este cel care a fixat “cronologia erei
creștine”, Iuând pentru prima oară ca punct de plecare, pentru numărarea anilor, Nașterea Mântuitorului, “începutul nădejdii
noastre” (fixând-o în 754 sau 753 de la întemeierea Romei”, în loc de 749, a făcut o eroare de 4 sau 5 ani); a fost adoptată încă din
sec. VII în Italia, din sec. VIII în Anglia, în cel următor în Franța, apoi, cu timpul, în toate țările lumii. Dionisie moare in anul în
jurul anului 545.

480 Alianţă între bizantini şi triburile protobulgare împotriva ostrogoţilor.

490, 499 şi 502 Campanii ale protobulgarilor în Ilyria, Moesia şi Tracia. Începutul formării hanatului Bulgariei la sud de Dunăre.

491-518 Împăratul roman Anastasius I începe refacerea frontierei dunărene.

518 Anţi (triburi daco-getice) invadeaza Tracia. Generalul bizantin Germanicus reuseste să-i nfrangă şi să-i alunge la sud de
Dunăre.

518-527 Perioada de domnie a lui Iustin I, imparat bizantin de origine dacă.

498-520 Paternus, “episcopus metropolitanus”, este numit episcop de Tomis.

Sec. V. În acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea filozoful străromân Aethicus Histricus, autor al
lucrării Cosmografia. Filozoful, născut la Histria în Dobrogea, utiliza în textele sale un alfabet misterios, alcătuit din 23 de
caractere.

Tot în acest secol, trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Dobrogea “cel mai învăţat călugăr scit”, Ioan Maxenţiu. Fericitul călugăr
Ioan Maxenţiu a scris opt cărţi “libelli”, care tratează diferite probleme hristologice şi antropologice şi combate cu tărie
nestorianismul şi monofizismul lui Eutihie. Iată câteva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Mărturisire de
credinţă ortodoxă, Unirea Cuvântului lui Dumnezeu cu propriul Său trup, Răspuns contra achefalilor…, Contra Nestorienilor,
Răspuns la Epistola Papei Hormisda.
530-533 Invazii ale bulgarilor , sclavinilor si anţilor (triburi geto-dacice) in Tracia. Generalul bizantin Chilbudios reuşeste să
blocheze un timp invaziile dar este ucis in luptele purtate în anul 533 cu sclavini.

529-536 Marcellinus Comes, secretar al împaratului Iustinian, relatează în cronica sa un şir de conflicte între Mundus, magister
militum per Ilyricum si triburi de bulgari si geţi (anţii din Banat ?).

535-540 În timpul domniei lui Justinian (527-565), imperiul bizantin iniţiază o politică ofensivă şi defensivă în zona nord-
dunăreană. Se refac fortificaţiile aşezărilor de la Durostorum, Histria, Dinogeţia, Ulmetum, Tomis, s.a.

În această perioadă, cele 15 oraşe din Dobrogea acced la rang de episcopie, Tomisul devenind reşedinţă metropolitană.

536 Împăratul Justinian, de origine romano-tracă, începe construcţia cetăţii şi apoi a Mănăstirii Sf. Ecaterina pe muntele Sinai (în
actualul Egipt). Pentru administrarea şi apărarea ei sunt duşi soldaţi daci nord – dunăreni (bessi), împreună cu familiilor lor
(Procopius). Acest lucru este confirmat de tradiţiile orale din sec. 8 – 9 ale localnicilor, cât şi de relatările călătorilor straini şi a
pelerinilor.

545 – 546 Triburile anţilor si a sclavinilor pătrund şi devasteaza provinciile Ilyria si Tracia. Generalul bizantin Narses reuşeste să-i
înfrangă şi să-i alunge dincolo de Dunăre.

cca. 550 Cronicarul got Iordanes scrie o istorie a goţilor, numită Getica. Cronica este cea mai bună dovadă a convieţuirii paşnice
dintre geţi (daco-geţi) şi goţi prin faptul că cei din urmă, în timpul îndelungat de comuniune, au preluat de la geţi atât istoria
descendenţei dacice, cât şi multe dintre obiceiuri acestora. Iordanes pomeneşte în istoria lui despre regii goţi (!): Gudila, Antirus,
Burebista, Coryllus, Diurpaneus şi despre marcanţi filozofi precum: Zamolxe, Zeuta şi Deceneu.

Tot Iordanes face menţiunea: în interior(ul) (Sciţiei) este Dacia, întărită de prăpăstioşii Alpi în formă de cunună. La acea vreme,
numele de Dacia nu era uitat in istorie.

550-553 Menţiunea documentara a ultimului episcop dobrogean la Tomis, Valentenian, care intreţine legaturi atât cu biserica din
Constantinopol cât şi cu papa Virgilius al Romei

557 Formaţiuni militare ale anţilor, sclavinilor si hunilor participa alaturi de o armată bizantină în luptele duse impotriva
ostrogoţilor.

559 Kutrigurii (trib de origine turcă) conduşi de Zabergan, aliaţi cu bulgarii şi slavii, invadează Moesia, Scythia Minor şi Grecia.

566 Invazii ale avarilor stabiliţi în Câmpia Pannonică, la sudul Dunării.

570-580 Instalarea unor triburi slave in regiunile extra-carpatice , în Muntenia si Moldova. Convieţuirea bastinaşilor cu acestia nu
va fi de lunga durata , triburile slave migrand spre centrul Europei , actuala zona a Cehiei si Slovaciei si in Balcani.

578 Marea invazie slavă în Tracia şi Ellada. Începutul formării statului slav sudic.

579 Doi cronicari bizantini, Theophanis şi Theophylactus, menţionează existenţa limbii Armani (vlahe) – (limbă cu character
roman-latin). La acea vreme, limba vorbită în imperiul bizantin era greaca. Limba latină era utilizată doar strict în probleme de
administraţie şi în cele bisericeşti.

586-587 Invazii ale avarilor aliaţi cu slavii în Moesia şi Scythia Minor. Tropaeum Traiani este din nou distrusă. Cronicarul
Theophanes menţionează, aferent acestui eveniment, cuvintele rostite de către un soldat în limba părintească: Torna, torna
fratre, care se pare a fi o dovadă a limbii române strămoşeşti sau ca dovadă a romanităţii orientale.

579 Avarii distrug localitatea Adamclisi.

cca. 600 Frontiera Dunării se prăbuşeşte sub presiunea avarilor şi a slavilor. Începutul ocupării Peninsulei Balcanice de către slavi.
Această intruziune slavă va produce dislocarea unor ramuri ale romanilor sud-dunăreni, fiind împinşi spre sudul şi vestul
Peninsulei Balcanice, fenomen care în plan lingvistic are drept efect formarea celor patru dialecte istorice ale limbii române:
dialectul dacoromân în Nordul Dunării şi dialectele aromân, meglenoromân şi istroromân.
617-619 Cronicarul Cedrenus aminteşte despre luptele duse de către vlachorîcni, vlahii sudici de pe malul râului Richios, aliaţi cu
slavii, împotriva Salonicului.

623-624 Răscoala triburilor slave, conduse de Samo, împotriva avarilor. Întemeierea statului slav apusean (statul lui Samo). .

679 Geograful din Ravenna în cartea lui “Cosmographia” vorbeşte despre Dacia, ca patrie a dacilor pomenind despre existenţa
râurilor: Tisia (Tisa), Tibisia (Timis), Marisia (Mures), Cresia (Cris) s.a. si a cetaţilor: Tibiscum, Bersovia, Arcidaba , Drobeta, s.a.

681 Imperiul bizantin recunoaşte statul bulgar: primul ţarat bulgar, cu capitala la Aboba-Pliska.

Sec. 7 Denumirea de Ardeal, sub forma Ardil, apare frecvent în cronicile chazare.

726 Conflict între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin; sunt pomenite “năvălirile” vlahilor de la nord de Dunăre.

780 Între vlaho-rîcnii şi Imperiul Bizantin se adoptă un armistiţiu de pace.

787 La sinodul de la Niceea participa si episcopul Ursus, episcop al avarilor si vlahilor.

796 Menţionarea pe vasul principal al tezaurului de la Sânnicolaul Mare, a doi conducatori bănăţeni, jupan Bouila / Burilă si jupan
Butaul.

c.830 Sub presiunea pecenegilor, triburile maghiare se stabilesc în Atelkuz (“ţara dintre râuri”, regiunea dintre Prut şi Nistru).

839 Menţionarea unei “ţări româneşti” la nord de Dunăre, în cronica turcă Ogusname.

884 Începutul expediţiilor maghiare spre teritoriile ocupate de ruşi, ruteni şi vlahi.

În urma acestor expediţii descoperă Câmpia Pannonică.

885 Împaratul bizantin Vasile Macedoneanul, împiedică accesul vlahiilor pe Muntele Athos, ca urmare a tendintei de a consacra
muntele, exclusiv retragerii monahicesti.

892 Maghiarii iau parte în calitate de aliaţi ai regelui francilor, Arnulf, la expediţia de pedepsire a principelui Svatopluk al
Moraviei.

892 Prima menţiune a exploatarii sării în bazinul Carpatic.

894 Simeon cel Mare al Bulgariei atacă Bizanţul, care-i cheamă în ajutor pe maghiari, în timp ce bulgarii se aliază cu pecenegii.

895 (înainte de 895) Kean este conducătorul unei mari populaţii situată în Pannonia. Kean este menţionat de către istoricii
maghiarii ca fiind strămoşul ducelui Salanus, fiind trimis din Bulgaria de către Împăratul Bizantin (“al grecilor”) cu misiunea de a
veghea şi conduce populaţia din Pannonia.

895 Înfrângerea maghiarilor de către bulgari, aliaţi cu pecenegii, la Dunărea de Jos. În urma înfrângerii, populaţia maghiară
părăseşte Atelkuz-ul şi invadează Câmpia Pannonică.

895/96 Aşezarea maghiarilor în Pannonia, sub conducerea lui Arpad. Aşezarea maghiarilor în această zonă provoacă un conflict cu
populaţia locală. Conducătorul acestora, “ducele” Laborcy, este ucis.

902 Bavarezii l-au invitat pe conducătorul maghiarilor, pe nume Kurszan, fiul lui Cundu, la un ospăţ la Fischa, la răsărit de Viena.
Kurszan, împreună cu suita lui, sunt ucişi. Conducerea maghiarilor este preluată de către Arpad, întemeietor al unei dinastii care va
conduce Ungaria până în anul 1301. În timpul domniei lui Arpad începe politica de cucerire a Transilvaniei.

903 Conflict între maghiari şi ducele Salanus, conducător al unor populaţii situate în Pannonia. Ducele este învins de către
maghiari, cu tot ajutorul dat de către bulgari şi pecenegi, dar îşi păstrează o parte din “ducat”.

Tot în această perioadă este menţionat Morout ca fiind bunicul lui Menumorut. La această dată apare ca şi conducător al
maghiarilor Arpad.
c. 900-907 Glad, voievodul din Banat, se opune ungurilor conduşi de către Arpad.

c. 900-904 Gelu, voievod al centrului Transilvaniei lupta impotriva atacurilor pecenegilor si ulterior a maghiarilor.

c. 904/5 Gelu este înfrânt în lupta contra triburilor maghiare şi ucis.

c. 900-906 Menumorut, voievod al Crişanei, se opune invaziei maghiare. Este singurul dintre conducătorii valahi care reuşeşte să-i
îinfrângă pe unguri şi să realizeze mezalianţe politice.

c.905 Prima menţiune a localitaţii Satu – Mare (catrum Zotmar), în timpul luptelor dintre maghiari si Menumorut

907 Moartea lui Arpad generează lupte de succesiune.

900-927 Perioadă a domniei ţarului Simion cel Mare al Bulgariei (893-927), în care acesta, folosindu-se de pecenegi, presează
triburile maghiare de la nord de Dunăre şi din Transilvania, împingându-le spre Pannonia, continuând astfel politica de hărţuire a
ungurilor începută de pecenegi îin 885. Se pare că acelaşi Simeon, la solicitarea voievozilor Salanus şi Menumorut, îi sprijină pe
aceştia în lupta dusă contra maghiarilor în Câmpia Pannonică şi în Transilvania, între anii 896-907.

902-911 Cea mai veche inscripţie medievală (de factură slavă) descoperită pe teritoriul ţarii, la Bucov, jud. Prahova.

911 Acutizarea conflictului dintre monahii de pe Muntele Athos si ciobanii vlahi, mediat de împaratul bizantin Leon Înteleptul, în
urma paşunarii terenurilor.

943 Sunt menţionati într-o inscripţie descoperită în comuna Mircea Voda (Constanţa), un anume “jupân Dimitrie” si un anume
“jupân Gheorghe”.

934-944 Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa “Carte de învăţătură către fiul său
Romanos” , menţionează existenţa unor toponime românesti: braţul Selinas (Sulina) , portul Constanţa, podul lui Traian de la
Drobeta, precum şi râurile: Trullos (Nistru), Vrutos (Prutul) şi Seretos (Siretul).

cca. 940-965 Prima atestare documentară la o aşezare medievală din Moldova – Cetatea Albă, sub numele de Maurokastron
(Monocastro). Apariţia primelor aşezari fortificate slave în teritoriul actual al Moldovei

948 Conducătorii maghiari Bulcsu şi Lel (Lehel) se creştinează şi sunt botezaţi la Constantinopol.

953 Iuliu cel Bătrân (Gylas – Giula – Geula din latinul Julae), conducător al unei formaţiuni valahe (dux magnus et potens, sau rex
Iulus), care cuprindea nord-vestul Banatului, Câmpia Aradului, centrul Transilvaniei, cu capitala la Alba Iulia şi actualele comitate
Csongrad şi Bekes din Ungaria, se creştinează, fiind botezat la Constantinopol.

953 Iuliu cel Bătrân (principele Gyula), întors de la Constantinopol însoţit de episcopul Hierotheus, începe construirea unei biserici
creştin-ortodoxe în Alba Iulia (în zona actualei catedrale romano-catolice). Acest lăcaş este cel mai vechi lăcaş creştin din
Transilvania, atestat arheologic.

955 Bătălia de la Lechgeld: maghiarii suferă o grea înfrângere din partea regelui german Otto I cel Mare. Conducătorii maghiari
Horka Bulcsu şi Lel (Lehel) sunt spânzuraţi la Regensburg.

960 Denumirea de Ardeal , a “ţării Ardil (Eret Ardil) , bogată în aur şi argint” apare într-o scrisoare a regelui chazar Iosif, trimisă
rabinului de Cordoba.

968-969 Legat de campanile lui Sviatoslav (cneaz al Kievului), se menţionează în cronica rusă “Povestea vremurilor de
demult” existenţa a 80 de cetăţi-oraşe la Dunărea de Jos.

c. 970 Ducele maghiar Geza se căsătoreşte cu Sarolta (cca. 950/957 – cca. 997/1000), fata voievodului transilvanean Iuliu cel
Bătrân (Gyula – Geula). În urma acestei căsătorii se va naşte viitorul rege al Ungariei, Ştefan I (Voicu – Vajk).

971 Ioan Tzimiskes pune bazele formării unei themaParistrion – provincie bastion, organizată pentru apărarea graniţei Dunării de
Jos şi a litoralului Pontic, până la Varna. Reşedinţa era la Durostolum (Silistra) şi cuprindea un teritoriu între Munţii Balcani,
Dunăre şi Marea Neagră.
Conflict între trupele conduse de către Ioan Tzimiskes şi ruşii lui Sviatoslav în Dobrogea.

Cetăţile din nordul Dunării se rascoală împotriva dominaţiei byzantine. Se instaurează autoritatea bizantină asupra teritoriului .

972 Cronica “Însemnările toparhului grec” sau “Anonimul lui Hase” menţionează în zona Dunării de Jos 10 oraşe-cetăţi cu 500 de
aşezări omeneşti şi cu o populaţe numeroasă. Se face precizarea că şefii locali se opuneau dominaţiei byzantine.

976 Menţiune despre valahii din peninsula Balcanică. În cronica autorului grec Kedrinos, termenul de Vlachoi, derivat din slavă, va
fi înlocuit cu Armani (vorbitori de limba româna -!- ; aromâni). Cronicarul menţionează că David, fratele lui Samuil l (căpetenie
bulgară) a fost ucis de către vlahii chervanari (cărăuşi).

979-980 “Strategul” Niculiţă primeşte din partea împăratului bizantin Vasile al II-lea, conducerea “vlahilor din Elada” din thema
Helladikon din Tessalia, acea Vlahie Mare, cum va fi denumită în continuare în istorie.

982 Geografia universala Hudud-alam pomeneşte despre existenţa romănilor la est de Carpaţi.

982 şi 992 Ani însemnaţi pe pereţii a două biserici rupestre de la Basarab – Murfatlar, unde se păstrează cel mai vechi ansamblu
monastic din ţara noastră.

997 Conducerea Ungariei este preluată de către Vajk (Voicu), fiul Saroltei (fiica lui Iuliu cel Bătrân) şi a lui Geza (fiul lui
Tacsony), viitorul rege maghiar Ştefan I cel Sfânt (Szent Istvan).

Sec.10 Este atestată prezenţa românilor vlahi în Pannonia, zona Balatonului, prin existenţa unor conace, biserici şi cetăţi
voievodale, conform săpăturilor arheologice făcute de către preotul romano – catolic Lukacs Karoly.

1000 Vlahii sud-dunăreni şi nord-dunăreni se opun dominaţiei împăratului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, poreclit
Bulgaroctonul (omorâtorul de bulgari).

1000 Ştefan I este încoronat ca rege al maghiarilor, se pun bazele organizării statului şi se adoptă catolicismul ca religie de stat.

1000-1001 Ahtum (Ohtum), urmaşul lui Glad, conducător al Banatului, se opune politicii de expansiune a lui Ştefan I al Ungariei.

1002 Ahtum (Ohtum), se botează în credinţa ortodoxă în Vidin. În urma acestui botez, fondează o mănăstire ortodoxă închinată
Sfântului Ioan Botezătorul în imediata apropiere a capitalei lui, Morisena (Cenad).

Dicţionar

1002-1003 Conflict militar între Gyula (Iuliu cel Tânăr – Geula Minor- *Geula cel mic*) (cca. 980 – 1003/1004), voievod al
Transilvaniei şi regele Ştefan I. Voievodatul lui Gyula avea capitala la Alba – Iulia, numită de către unguri Gyulafehervar – Cetatea
Albă a lui Iuliu. Gyula este înfrânt în cele din urmă de unguri, iar voievodatul supus coroanei maghiare.

1003 Începutul conflictului dintre Ahtum, voievod al Banatului, descendent a lui Glad si Stefan I al Ungariei. Împotrivindu-se
politicii de agresivitate si teritorială a regelui maghiar, Ahtum drept represalii blocheaza transportul sării spre Ungaria pe raul
Mureş.

1004 In scopul asigurării unei alianţe împotriva expansiunii maghiare, Ahtum se boteaza in rit ortodox la Vidin , devenind vasal al
imparatului bizantin Vasile al II-lea.

1003-1004 Se construieşte Cetatea Ciceului, jud. Bistriţa-Năsăud, o puternică fortificaţie militară.

1006 În jurul vetrei oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar) s-au aşezat coloniştii teutoni aduşi de regina maghiara Ghizela (soţia lui
Ştefan cel Sfânt) , iar peste Someş, în localitatea Mintiu, s-au asezat primii coloniştii germani.

1015-1020 Campanii de jaf ale pecenegilor in Transilvania. Coroana maghiara si voievozii valahi poarta lupte cu acestia.

1018 În lupta fratricidă dintre Sviatopolk, duce al Kievului (1015-1019) şi ducele Iaroslav cel ÎIntelept (1019-1054) se menţionează
existenţa unei alianţe militare între Sviatopolk şi asociaţii lui : pecenegii şi valahii (Blokumenn) ~ cf. Cronicii anonime a biografiei
St. Olaf al Norvegiei.
1025 (sau 1027) Vlahii sunt menţionaţi în Analele din Bari ca făcând parte din oastea bizantină comandată de protospătarul Oneste,
care îşi dispută supremaţia cu arabii în sudul Italiei.

1028-1030 Conflictul dintre Ahtum şi Ştefan I al Ungariei degenerează în război. Armatele maghiare conduse de Chanadinus, fost
aliat a lui Ahtum încep luptele de cucerire ale voievodatului. După unele surse se pare că acest Chanadinus, descindea tot din Glad.
Primele lupte sunt câstigate de către Ahtum. Ajutat cu noi trupe de către regele maghiar, Chanandinus reuşeşte să-l înfrangă pe
Ahtum, şi să-l ucida. Drept recompensă , Ştefan I îi oferă, lui Chanadinus, cetatea de scaun a lui Ahtum, Morisena pe care o
rebotează Cenad, iar Banatul intră in componenţa regatului maghiar.

1036 Pecenegii devastează Dobrogea aflată sub dominaţie bizantină, distrugând cetăţile Capidava, Dervent, s.a.

1042 Împaratul bizantin Constantin al IX-lea Manomahul alungă păstorii vlahi din zonele de păşunat de pe Muntele Athos, la
cererea călugarilor.

1046 Fiii lui Iuliu cel Tânăr, Bua şi Bucna, declanşează o mare răscoală “anticreştină” (anti-catolică si antimaghiara), intervenind
în luptele de succesiune ale tronului. Regele Andrei, susţinut de aceştia, este înscăunat în locul lui Petru Orseolo.

1046-1047 Pecenegii conduşi de Tyrach invadează thema Paristrion (regiunea administrativă bizantină din sudul Dunării). Cu greu
armatele imperiale reuşesc să-i înfrângă pe pecenegi şi să-i alunge în nordul Dunării.

1050 În cartea “Podoaba istoriilor”, geograful persan Gardizi menţionează existenţa românilor la nord de Dunăre.

cca.1050 Asezarea fortificata de la Echimăuţi (Orhei) construită de către slavi este distrusă si arsă în urma unui conflict dintre
acestia si baştinaşi.

1054 (iulie 16) Marea Schismă. Patriarhul Mihail I Kerularios (1043-1058) şi papa Leon al IX-lea (1049-1054) se excomunică
reciproc, are loc separarea bisericii de la Roma de cea de la Constantinopol. Românii rămân sub autoritatea patriarhatului de la
Constantinopole.

1055 Regele Ungariei, Andrei I (1046-1060) fondează o mănăstire pe peninsula Tihan, a lacului Balaton pentru călugarii
benedictini, înzestrand-o cu multe sate si moşii din imprejur. Printre acestea sunt pomenite moşiile Petra, Turku, Ursa, Apa Secu,
Lupa, Gamaz, Gislav, Culu, Genusara, Micola, Vila Popi, Urcuta, s.a., locuite de către valahi.

1059 Incursiune a pecenegilor si vlahilor dobrogeni, pomeniti în cronica lui Zonaras ca şi “neamul geţilor”, în imperiul bizantin.

1067-1071 Triburile cumane pătrund în Moldova, Transilvania şi apoi în Muntenia.

1066 Vlahii sud-dunăreni (urmaşi ai dacilor – cronica lui Kakaumenos) sunt principalii animatori ai unei răscoale în Larissa,
Tesalia. Conduşi de către Niculitzas III Delphinas, vlahul Berivoi, Ioan Gremianites,Grigore Bambakas, vlahul Slavotă Carmalakis,
Theodor Skibon Petastos, declanseaza o campanie militară contra cetăţilor bizantine. Trădaţi de către Niculiţa, răsculaţii vor fi
nevoiţi să se supună din nou împaratului bizantin Constantin X Ducas.

1068 În bătălia de la Chiraleş, jud. Bistriţa – Năsăud, regele maghiar Solomon înfrânge şi respinge triburile pecenege invadatoare.

1068 Atestare a cetatii Dăbâca (Cluj) sub numele de urbis Doboca

1071 Prima atestare a localitaţii Buziaş.

1072-1074 Populaţia de la Dunărea de Jos, sub conducerea lui Tatrys, se răscoală împotriva dominaţiei byzantine. Comandantul
Nestor, trimis de împăratul Mihail al VII-lea Ducas, trece de partea răsculaţilor.

1075 La Alba-Iulia se organizează prima episcopie catolică.

1075 Cetăţile Turda şi Biharea intră în posesiunea regilor maghiari.

1075 Regele maghiar Geza I, dăruieşte jumătate din vama de sare de la Turda si mai multe sate din Bihor, mănăstirii Sf.Benedict.

1085 Regele maghiar Ladislau I înfrânge definitiv şi îi alungă pe pecenegi din Transilvania.
1086-1091 Ana Comnena, prinţesa bizantină, menţionează în opera sa “Alexiada” existenţa a trei formaţiuni politice în Dobrogea:
una condusă de Tatos, cu centrul la Silistra, a doua a lui Satza, cu centrul la Vicina şi ultima condusă de către Sesthlav.

1088 În timpul Împăratului bizantin Alexie Comneanul, reizbucnesc conflictele dintre păstorii vlahi si călugarii de pe Muntele
Athos.

1089 În cronica împăratului german Friedric Barbarossa se menţionează existenţa unei ţări româneşti numită “Walahia”, condusă
de un principe, situată între Dunăre şi Munţii Carpaţi.

1091 Victoria împăratului Alexios Comnenul asupra cumanilor, la Lebunion, în Tracia. Un rol deosebit l-au jucat oştenii vlahi din
care era formată armata bizantină.

1094 Descriere a Moldovei si a locuitorilor săi facută de geograful Gardizi.

1094 Menţiune făcută de către Ana Comnena despre un conducător al vlahilor din Dobrogea, Pudilă (Budilă). Împăratul Alexios I
apelează la Pudilă (Budilă) pentru a opri o nouă năvălire cumană.

1097 Prima atestare medievală a oraşului Alba Iulia (anticul Appullum).

1111 Prima atestare a Comitatului Bihor.

1111 Prima menţiune a unui “principe al Transilvaniei”, Mercurius, reprezentant al regelui maghiar in teritoriile romanesti noi
cucerite.

1138 Mentiune a ducerii sarii din Transilvania in Ungaria.

1140 Vorbind despre cruciada dusă de împăratului Conrad al III – lea, cronicarul Thomas Tuscus face precizarea că trupele plecate
din Franţa şi Germania în drum spre Constantinopol au trecut prin Ungaria, Pannonia şi Blachia (Ţara Vlahilor).

1141-1162 În timpul regelui maghiar Geza al II-lea se aduc primii colonişti saşi, în scopul apărării graniţelor estice. Primii coloni s-
au stabilit în zona Satu Mare si pe Valea Bistriţei, la Bistriţa. A doua colonizare s-a făcut în sud-estul Transilvaniei, în zonele
Sibiului şi Braşovului. Prima mentiune a localitatii Tur (Thura) din Ţara Oaşului

1147 Brodnicii (vlahii pruteni) iau parte, alături de cumani, la luptele împotriva viaticilor.

1150 Menţionarea existenţei bolohovenilor, volohi (vlahi) situaţi în regiunea de nord – est a Carpaţilor.

1154 Prima menţiune a oraşului Vicina (Isaccea), făcută de către geograful arab Sarif al Edrisi. Geograful menţionează că oraşul
avea mulţi locuitori.

1156 Prima atestare a localitaţi Arad.

1160-1170 Prima atestare documentară a “morlacilor” (maurovlahilor), făcută în Cronica preotului din Diocleea (episcopat în
Muntenegru). Cronica menţionează despre existenţa unei ramuri apusene a vlahilor, care locuiau în Serbia apuseană, Sirmium,
Croaţia şi Dalmaţia. Această ramură vlahă avea să fie asimilată de către slavi în următorii ani.

1161-1168 În timpul războaielor duse de către împăratul bizantin Manuel I Comnenul (1143-1180) cu ungurii, se menţionează
existenţa unui mare număr de valahi înrolaţi în armata bizantină, cu specificarea că aceştia: sunt coloni de demult ai celor din Italia
– cronica lui Ioan Kinnamos.

1164 Viitorul împărat bizantin Andronic Comnenul este prins la marginile Galiţtiei de către păstorii valahi şi predat împăratului
Manuel I Comnenul.

1164 Mentionat comitatul Crasna, lânga Solnocul de Mijloc

cca. 1166 Rabinul Beniamin din Tudela (orăşel spaniol din provincia Navarra) prezintă în însemnările lui de călătorie existenţa
vlahilor din Tessalia. Aceştia sunt prezentaţi ca o populaţie de munteni aprigi, care luptau împotriva administraţiei bizantine şi
jefuiau regiunile locuite de greci.
1169 Ieronim si Corneliu, fii lui Paul sunt mentionaţi în urma arderii unei mănăstiri situata pe cursul râului Someş. Menţiune a
localitaţilor: Apa, Tur, Iazul, Şard, Hodoş, Zerend din tinutul Sătmarului.

1172 Conflicte teritoariale între cneazul Ţarii Volohovenilor din nordul Moldovei şi principii rusi si polonezi

1174 Prima menţiune documentara a oraşului Bârlad şi a Ţării Berladnicilor

1176 Este atestată localitatea Sântu langa Şieu (jud. Bistriţa – Năsăud).

1177 Este atestat Comitatul Alba.

1177 Este atestat Comitatul Cluj.

1177 Este atestat Comitatul Timiş.

1177 Este atestata localitatea Turda, castrum Thorda

1177 Atestare documentară a Cetaţii de Baltă ( Castrum Cuculensi, Kukullewar).

1179 Este atestată prima bibliotecă de pe teritoriul ţării noastre. Un grup de călugări cistercieni de la mănăstirea burgundă din
Pontigny au întemeiat la Igriş (jud.Timiş) o abaţie, unde au adunat primele lucrări de teologie dogmatică şi de filozofie scolastică.

1181 Este atestat Comitatul Satu-Mare si comitele Nicolae.

1181 Regele Bela al III porunceşte prinderea lui Stefan si Konchi, fii lui Petru si Achileus, fiul lui Achileus, iobagi fugiţi de pe
moşia mănăstiri comitelui Kulchey

1185-1186 Petru si Ioan Asan, conducătorii răscoalei vlahilor şi bulgarilor împotriva dominaţiei bizantine, primesc ajutorul
populaţiei din nordul Dunării.

1187 Se constituie statul vlaho-bulgar al Asăneştilor, ca răspuns la dominaţia bizantină în zonă. Petru şi Asan îşi declară
independenţa şi refuză să plătească dări împăratului bizantin.

1187 Este atestat Comitatul Cenad.

1187-1188 Campanii ale împăratul bizantin Isaac împotriva Asăneştilor. Operaţiunile încetează în momentul când Isaac o
capturează pe soţia lui Asan şi primeşte drept ostatic pe cel de-al treilea frate Asan, Ioniţă.

1188/9 Ionița Asan zis Caloianul, evadeaza de la bizantini și se refugiază la nord de Dunăre. Cronicarul Nicetas Choniates
Akominatos menționează că Ioniță s-a refugiat pentru o vreme la nord de Dunare, unde devine „domn peste niste vlahi din neamul
lui”. Prima mențiune despre existența cnezatelor și voievodatelor din Țara Româneasca.

1189-1190 În timpul cruciadei conduse de către Frederic Barbarossa, acesta primeşte un ajutor militar format din cca. 60.000 de
soldati sârbi si valahi.

1189-1190 Ostilităţi deschise între Asăneşti şi împăratul Isaac. Asăneştii primesc ajutorul valahilor de peste Dunăre. Cronicarul
bizantin Nicetas Choniates Acominatus menţionează existenţa brodnicilor (vlahii pruteni) ca aliaţi ai Asăneştilor în luptele duse
împotriva bizantinilor.

1190 Atestarea localitatii Şiria (Arad), cetate regala si feuda din anul 1331, Castrum Siry.

1190 Isaac trece munţii in Balcani cu gândul să ocupe Târnovo, capitala Asăneştilor, dar întâmpinând o rezistenţă puternică, se
retrage. Prins într-o ambuscadă, reuşeşte cu greu să scape cu viaţă. Prima menţiune a numelui Litovoi, un soldat care il salvează pe
sebastocratorul Dukas.

1191 Conflicte dintre saşi si maghiari în Transilvania, în urma solicitarii saşilor de a obtine autonomie religioasă.

1191 Prima atestare documentară a Sibiului (Cibinium).

1194 În bătălia de la Arcadiopole, bizantinii suferă o grea înfrângere din partea vlaho-bulgarilor. Însuşi generalul bizantin Vasile
Vatatzes este ucis.

1195 Armata bizantină, aliată cu armata maghiară a regelui Bela III, este înfrantă de către vlaho-bulgari. În urma eşecului,
împăratul Isaac este detronat.

Sub conducerea noului împărat, Alexios al III-lea Anghelos este organizată o nouă armată. Vlahii asăneşti decimează practic şi
acestă armată în bătălia din aproprierea oraşului Seres.

1196 În urma intrigilor bizantinilor, Asan este asasinat.

1197 În urma intrigilor bizantinilor, şi Petru este asasinat.

1197 Conducerea vlahilor balcanici este preluată de către Ioniţă Asan, poreclit Caloianul.

1197. Dobromir Chrysos conduce luptele de eliberare a Macedoniei de Est, de sub dominaţie bizantină. Cel ce se intitula
conducător al vlahilor si bulgarilor, Dobromir Chrysos (1197 – 1202) era de origine vlahă , după unele surse aromân, dar
sigur vorbitor de română si macedoneana conform cronicii lui Niketas Choniatēs.

1199 Începutul corespondenţei dintre papa Inocenţiu al III-lea si Ioniţa Caloianul. Papa încearcă, prin conjuctura de moment
existentă în Balcani, să şi-l atragă de partea lui Ioniţa.

1199 Prima atestare documentară a Ţarii Maramureşului şi a Ţarii Oaşului (ca locuri regale de vânătoare).

sec. 12 La sfârşitul secolului 12 şi începutul secolului 13 s-a construit Biserica din Densuş, biserică la care s-a folosit piatra ruinelor
Ulpiei Traiana Sarmisegetusa.

1200 Este atestat Comitatul Caraş.

1201 Ioniţa Caloianul îşi extinde imperiul cucerind si ocupand orasul Konstanteia, cetatea Varnei si provincia Dobrogea.

1202 Ioniţa Caloianul cucereste Macedonia şi-l înfrange pe fostul său aliat Dobromir Chrysos

1202 Într-o corespondenţă dintre Ioniţă şi papa Inocenţiu al III-lea, Ioniţă se autointitulează Caloiohannes Imperator Bulgarorum
et Blachorum (Caloian, împăratul bulgarilor şi al valahilor).

1202 Campanie maghiară în Serbia si statul vlaho-bulgar. Începutul conflictului militar dintre Imre, regele Ungariei si Ioniţa
Caloianul.

1202 Atestare a localitaţii Ocna Mureşului sub numele de Villa Vimar.

1202-1203 Construirea castelului de la Cetatea de Balta, cetate care ulterior va fi dăruită de către Matei Corvin lui Ştefan cel Mare.
În aceasi perioadă se face menţiunea existenţei localitătilor Ciuguzăl, Ocnişoara, Sucman, Lopadea Veche, Zagăr, Silvaş, Uioara si
se pomeneşte şi de locuitorii acestor sate avand numele: Petru, Cosma, Cozma, Adrian, Iacob, Leşe, Zaharia, Beniamin, Micu,
Andrei, Vodă, Acileus, Borşa.

1202 (sau 1207) Călugării catolici de la mănăstirea Igriş (Timiş) au întemeiat o abaţie – filială la Cârta (jud. Sibiu).

1203 Prima mentiune a oraşului Bistriţa, colonizat cu franci de pe Valea Moselei din principatul Luxemburg

1203 Ioniţa Caloianul înfrange armata maghiară care ocupase parte din Serbia si statul vlaho-bulgar.

1204 Ioniţă este încoronat ca “rege al bulgarilor şi vlahilor” de către papa Inocenţiu al III-lea, primind de la acesta coroana, sceptrul
şi bula de recunoaştere.

1204 (aprilie 13) Conducătorul celei de-a patra cruciadă, Balduin de Flandra, cucereşte Bizanţul. Ioniţă cere să fie recunoscut ca
rege de către acesta. Balduin face greşeala fatală să-l refuze ca egal, acceptându-l doar ca vasal.
1204 (mai 16) Menţionarea populaţiei ortodoxe din dioceza Oradiei. Papa Innocenţiu al III-lea cere episcopului de Oradea să
încerce convertirea acestei populaţii la catolicism.

1204 Regele Emeric al Ungariei, îl scuteste pe Ioan Latinul din Cisnadie de toate obligaţiile , afară de participarea la oaste, dăndu-i
voie să apeleze la judecata regelui.

1205 (aprilie 15) Conflictul dintre Ioniţă şi Balduin de Flandra se soldează cu un dezastru pentru latini. Bătălia de la Adrianopole
se încheie cu victoria lui Ioniţă, Balduin este prins şi dus la Târnovo, unde moare.

1205 Bătălia de la Serres. Armata vlaho-bulgaro-cumană condusă de către Ioniţa Caloianul obţine o importantă victorie împotriva
armatelor cruciaţilor.

1205 Papa Inocentiu a III-lea aprobă trecerea în dependenţa arhiescopiei de la Kalocsa a episcopiei ortodoxe din Ţara “ cneazului
Bela “ (Balea) situat in actuala zonă a judeţelor Hunedoara si Alba. În localitatea Criscior din judeţul Hunedoara există Biserica
Adormirii Maicii Domnului , ctitorita de către acest cneaz, soţia si fii lor.

1206 Menţionarea saşilor colonizaţi în aşezarea numită Nosen (Bistriţa).

1206 Cavalerul Ioan Latinul primeşte, în urma serviciilor facute, mosia Cwezfy, de la regele Andrei II.

1206 31 ianuarie. Ioniţa Caloianul obţine o noua victorie asupra latinilor conduşi de către Henric I de Flandra, în bătălia de la
Rusion cucerind orasul Dimotika.

1207 4 septembrie. Ioniţa Caloianul înfrange armata regelui latin al Salonicului, Bonifaciu de Montferrat.

1207 8 octombrie În timpul asediului Salonicului, Ioniţă Caloianul este asasinat de către Manaster, şeful gărzii personale.

1207 În urma morții lui Ionița Caloianul, frații, Ioan Asan II și Alexandru Asan, fii lui Ioan Asan, și nepoți ai Caloianului, se
refugiază la nord de Dunăre. Confirmare a existenței unor cnezate și voievodate in Tara Romaneasca.

1207-1218 Conducerea statului Asăneştilor este preluată de către Borilă, nepotul de soră a lui Ioniţă.

1208 Atestare a localitaţii Ip (Sălaj) aparţinătoare comitatului Crasna cu ocazia menţionării vânătorilor de bouri din satul Ip.
Anania, Azarie si Misail solicită regelui maghiar Andrei ţinutul Dendas

1207 În bătălia de la Philipopolis, Borilă Asan este înfrant de către Henric I de Flandra, împăratul Constantinopolelui.

1210(3) Valahii împreună cu pecenegii, saşii şi secuii din Transilvania sunt amintiţi ca oşteni în armata comitelui Ioachim, trimişi
in ajutorul lui Borilă Asan de către regele maghiar Andrei al II-lea.

1210 Cetatea Dăbâca (Cluj) devine cetate voievodală

1211 Instalarea unor detaşamente de cavaleri teutoni în Ţara Bârsei, pentru a apăra graniţa de sud – est a Transilvaniei. Cavalerii
teutoni au primit importante privilegii, ca scutiri de vami si dări, dreptul de a apela la judecata regală, dreptul de a ţine târguri si de
a ridica cetaţi de lemn.

1211 Menţionarea localitaţii Hălmeag in Tara Bârsei sub denumirea de Castrum Almage

1211 Borilă convoacă un sinod bisericesc la Târnvo, pentru condamnarea ereziei bogomilice, a carei influenţă era din ce in ce mai
pronunţată.

1211-1215 Cavalerii teutoni, construiesc în Ţara Bârsei, cetaţile Feldioara, Codlea si cea denumită “a Crucii”

1212 Prima menţiune documentară a oraşului Timişoara

1213 Prima menţiune documentară a populaţiei secuieşti în Transilvania.

1213 Construirea castrului Cluj (Castrum Clus). Atestari ulterioare: 1275 (Cluswar), 1280 (Culusvar), 1282 (Culuswar ), 1282
(Cluswar)
1213 Atestare a oraşul Satu-Mare. Prima menţiune despre castrul (fortareata) Satu-Mare sa facut la 905, în timpul luptelor dintre
maghiari și Menumorut

1214 Românii din Maramureș sunt numiți străjeri ai codrilor – custodes silvarum

1214 Prima menţiune a Comitatului Arad.

1214 Prima menţiune a localităţii Dej (Dees). Atestări ulterioare: 1236, 1238, 1241 si 1261 (Deeswar)

1216 Brodnicii (vlahii pruteni) luptă împotriva lui Jaroslav din Susdali în bătălia de la Lipiţa.

1217 Coroana maghiară va iniţia un avanpost militar la est de Carpaţi, în cotul Vrancei la Milcov

1218-1241 Conducerea statului asăneştilor este preluată de către Ioan Asan al II-lea (fiul lui Asan). În timpul lui Ioan Asan al II-
lea, împărăţia Asăneştilor cuprinde Moesia (teritoriile dintre Dunăre şi Balcani), o parte din Serbia, cu oraşele Belgrad, Niş şi
Skopie, Macedonia cu oraşele Sereş, Ohrida, Bitolia, Prosak şi Sturmiţa, Tracia cu Adrianopole şi Dimotica şi Albania, fără oraşul
Durazzo. În pisania din 1230 a Bisericii celor 40 de mucenici, ridicată în Târnovo, el spune: “Am cucerit toate ţările de la
Adrianopol până la Durazzo, ţara grecească şi cea albaneză şi cea sârbească”.

1221 Cavalerii teutoni intră în conflict cu regalitatea maghiară şi sunt alungaţi din Transilvania în anul 1225.

1222 Menţionarea documentară a Ţării Bârsei şi a Ţării Românilor (Terra Blachorum).

1222 Ţinutul Bistriţei este organizat ca şi comitat; prima menţiune despre existenţa unui comite local

1223 Regele maghiar Andrei al II-lea donează moşia Cisnădioara, priorului mănăstirii catolice Cârta. Despre această moşie se
menţionează că a fost luată de la Vlahi (luată de la români – terra exempta de Blaccis).

1223 Regele maghiar Andrei al II-lea donează Ţara Loviştei lui Conradt.

1223 Atestare a oraşului Sibiu sub numele de Hermannsdorf

1223 16 iunie. Marea bătălie de la Kalca. Coaliţia conducătorilor rusi este înfrantă de armatele mongole conduse de Subotai si
Gebe. Voievodul brodnicilor (valahii de pe Siret) Ploscânea trece de partea tătarilor.

1224 Documentele timpului semnalează existenţa unei păduri a românilor şi a pecenegilor – silvei Blacorum et Bissenorum,
localizată probabil între Munţii Făgăraş şi Valea Oltului.

1224 Prima atestare documentară a Orăştiei cu numele de Szaszvaros (oraşul saşilor). În anul 1376 localitatea este confirmată ca şi
centru comercial şi mesteşugaresc cu statut de breaslă.

1224 Privilegiul “Andreanum”. Regele maghiar Andrei al II-lea acordă saşilor din zona Orăştie – Baraolt numeroase privilegii.
Regiunea se organizează ca teritoriu autonom sub autoritatea unui comite regal.

1224 Regele maghiar Andrei al II-lea uneşte aşezările săşesti sub conducerea judelui din Hermannsdorf (Sibiu). Aceasta nouă
uniune administrativă săsească poartă numele de „Provincia Cibiniensis” şi cuprinde teritoriul săsesc din centrul si nordul
Transilvaniei mai puţin ţinuturile Ţării Năsăudului si Ţării Bârsei

1227 Pousa voievod al Transilvaniei pe scurtă durată. Al doilea voievodat între anii 1235 – 1240.

1227-1228 Creştinarea cumanilor, făcută de către arhiepiscopul Strigoniu, în prezenţa regelui maghiar Bela al IV-lea. S-a întemeiat
episcopia cumanilor cu reşedinţa la Civitas Milcoviae (Odobeşti). Episcopia era un avanpost al regatului maghiar, care urmărea, pe
lângă extinderea catolicismului şi expansiunea statului maghiar asupra populaţiei din zonă.

1228 Prima atestare documentară a Reghinului.

1228 Prima atestare documentară a localitaţii Şieuţ (jud.Bistriţa – Năsăud); Andrei al II-lea, regele Ungariei, dăruieste lui
“Dionisie” marele vistier, moşia Săplac, confiscată de la baronul Simion.
1230 9 martie. Batalia de la Clocotniţa, Ioan Asan II îl infrânge în luptă pe despotul bizantin Teodor I Anghelos Duca Comnenul al
Epirului

1230 Conflict militar între Ioan Asan II şi Andrei II al Ungariei. În urma infrangerii lui Asan, maghiarii vor intemeia Banatului de
Severin.

1230 Privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare (Villa Zotmar)

1231 Conflicte teritoariale între conducătorii Ţării Volohovenilor din nordul Moldovei si principii rusi si polonezi

1230 Conflict militar între Ioan Asan II si Andrei II al Ungariei. Alexandru, fratele lui Ioan Asan îi infrânge pe maghiari in faţa
cetaţii Sofia.

1233 Regele maghiar Andrei al II-lea transformă fortareaţa Severinului în cetate. Astfel ia naştere Banatul de Severin ca marcă de
graniţa, sistem defensiv organizat pentru paza graniţelor contra vlaho-bulgarilor. Fortareaţa Severinului s-a construit în timpul
regelui maghiar Ladislau I (1040-1095) ca apărare împotriva pecenegilor, cumanilor si valahilor existenţi în zona. Prima atestare
documentară a unui Ban de Severin pe nume Luca.

1234 Se menţionează într-o scrisoare papală existenţa românilor de rit ortodox în sudul Moldovei şi în estul Munteniei.

1235 Atestarea documentară a localităţii Beclean pe Someş.

1235 Atestarea documentară a localităţii Rodna

1235 Ioan Asan II restabileste patriarhatul de la Târnovo, Ioachim I fiind numit patriarh.

1235 Ioan Asan II aliat cu Ioan III Ducas Vatatzes, împaratul Niceei, asediază Constantinopolul latin

1238 Este menţionată exploatarea aurului la Roşia Montana, în urma colonizării zonei cu mineri germani (hospites).

1238/9 Campanie militară maghiară îndreptată contra lui Ioan Asan II

1240 Regele Bela al IV-lea al Ungariei, donează biserica din Prejmer călugarilor mănăstirii Citeaux din Bourgogne, abaţie a
ordinului cistercian.

1240 Vechiul castru roman de la Mehadia este atestat ca şi existenţă cu numele de castrum Myhald.

1241 Marea invazie tătară. Tatarii distrug episcopatul cuman al Milcovului si Cumania. Hoardele lui Batu – han, pustiesc teritoriul
românesc şi Câmpia Pannoniei. Sunt distruse oraşele Rodna, Bistriţa, Dej, Cluj, Zalău, Oradea, Braşov, Sibiu, Sebeş, s.a. Sunt
menţionaţi în cronica persană a lui Fazel-Ullah-Raschid doi conducători valahi (din Kara – Ulagh – Muntenia), pe nume
Bezerenbam şi Miselav. Cronicarul italian Rogerius, care sosise într-o misiune la episcopia din Oradea chiar în perioada invaziei
tătare, avea să menţioneze în lucrarea sa “Carmen Miserabile” despre existenţa unor oraşe transilvănene precum Rodna şi Alba
Iulia, dar şi despre comunităţile săteşti. Astfel face precizarea că în satul Frata (jud. Cluj) a fost primit cu “pâine neagră , coaptă din
faină şi din coajă de stejar măcinată”. Rogerius face diferenţa între unguri şi români, prezentând cnezatul din Bihor ca pe o
comunitate românească.

1241 Daniel Romanovici al Haliciului pustiieşte nordul Moldovei în semn de protest, ca urmare a protejari moldovenilor
bolohoveni de catre tătari.

1241 31 martie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Rodna

1241 31 martie, cade sub asaltul armatei tătare localitatea Brasov

1241 2 aprilie, cade sub asaltul armatei tătare oraşul Bistrita

1241 Cad sub asaltul armatei tătare localitatile Dej, Lipova, Lugoj, Oradea, Orăstie, Zărand, Zalău s.a.

1241 Cetatea de pământ a oraşului Satu – Mare este distrusă de catre tătari
1241 10 aprilie, armata ungaro-româno-cumană este decimantă de către tătarii conduşi de Batu-Khan şi Subotai la Mohi, pe malul
parâului Sajo din Ungaria.

1241 11 aprilie, cad sub asaltul armatei tătare oraşele Sibiu si Sebes

1241 24 iunie. Moare Ioan Asan II. Fiul lui Căliman I devine conducător al imperiului Asăneştilor. Datorită luptelor de interese
politice duse între diferite grupări de boieri, Căliman I este asasinat în anul 1246.

1241 11 decembrie, moare marele han tătar Odogai, Adunarea generală a principilor mongoli se pregăteşte pentru alegerea unui
nou han.

1242 martie. Batu-Khan hotăreşte retragerea tătarilor din Ţările Româneşti si Câmpia Pannonică

1242 Victoria “regelui din ţara vlahilor “ asupra tătarilor, conform cronicii lui Filip Mousket.

1242 Este mentionată în documente localitatea Zagra, jud.Bistriţa – Năsăud.

1242 Este mentionată in documente localitatea Mărişelu , jud.Bistrita – Năsăud; regele Bela al IV-lea donează unui nobil un loc de
arat în sat.

1242 Este mentionată în documente localitatea Lugoj, jud.Timiş

1243 ianuarie. Voievodul Transilvaniei, Laurentiu, începe să restabilească ordinea în urma retragerii hoardelor tătare

1245 Sunt menţionate într-un document localităţile Rodna, Sângeroz, Rebra, Feldru, Năsăud, Luşca, Mocod si Zagra de pe Valea
Someşului ( jud.Bistriţa-Năsăud)

1245 Este menţionată in documente localitatea Sebeş

1246 Localitatea Herina, jud. Bistriţa – Năsăud este atestată documentar. Aici se va construi între anii 1250 – 1260 o biserică în stil
romanic (iniţial romano-catolică, a unei mănăstiri benedictine). Este o bazilică cu 3 nave şi 2 turnuri, fiind una dintre cele mai
frumoase biserici de tip romanic din ţară.

1246 Al doilea fiu a lui Ioan Asan al II-lea, Mihail Asan preia conducerea ţaratului româno – bulgar. În anul 1256 este ucis în urma
unor intrigi ale marii boierimi.

1247 Menţionarea documentară a Ţării Amlaşului şi a Ţării Haţegului. Haţegul este pomenit ulterior în documente in anii: 1317 ca
cetate regală, 1370 ca şi castel, castel Hatzeg, 1366 civitas Hachzag.

1247 În “Diploma Ioaniţilor”, acordată cavalerilor ioaniţi de regele Ungariei, Bela al IV-lea, se menţionează de existenţa între
munţii Carpaţi şi Dunăre a voievodatelor lui Litovoi, Seneslau şi a cnezatelor lui Ioan şi Farcaş.

1247-1251 Perioadă de reconstrucţie a catedralei Sf. Mihail din Alba Iulia, distrusă in anul 1242 de tătari.

1250 În judeţul Hunedoara, la Gurasada, a fost construită o Biserică Ortodoxă. Monumentul face parte din categoria construcţiilor
românesti aşa-numite “de zid” de format maramureşan.

cca. 1250 Se încheie reconstruirea bisericii din Prejmer (initial ortodoxa, romano-catolică, apoi evanghelică). Mai târziu, începând
cu anul 1427, în jurul bisericii se construieşte cea mai puternică cetate ţărănească din Transilvania.

1256 Căliman al II-lea Asan preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea ţaratului româno-bulgar. În anul 1257 este ucis în condiţii
necunoscute.

1256 Mitu Asan, ginerele lui Ioan Asan II, preia, pentru o scurtă perioadă, conducerea ţaratului româno-bulgar. În anul 1257 va fi
detronat de boierul cuman Constantin Tich, cel care se va autonumi Constantin I Asan şi-şi va boteza fiul cu numele de Mihai II
Asan

1257 Invazie tătara în Ţara Româneasca şi Banat. O alianta româno-maghiară îi va infrânge într-o bătălie dusă la confluenţa Tisei
cu Dunărea.
1260 Vlahii si bulgarii sub conducerea lui Constantin I Asan şi bizantinii conduşi de către împaratul Mihail Paleologul ocupă
cetatea şi Banatul de Severin. Banul Severinului, Laurenţiu, recucereşte cetatea si regiunea în numele regelui maghiar Bela I

1260 Invazie tătara în Dobrogea, condusă de către hanul Nogai. Tătarii instituie un comandament mongol permanent la gurile
Dunarii în scopul facilitarii expediţiilor de jaf si cotropire.

1260 12 iulie. Bătălia de la Kreussenbrun. Regele ceh Ottokar cel Mare se opune celor cinci armate aliate îndreptate contra lui de
catre tătari. Una din aceste amate era formatî din români, pecenegi si ismaeliti.

1260 Atestarea documentară a cetăţii Carasova, ridicată deasupra cheilor Caraşului, în apropierea Reşiţei. Dupa bătălia de la
Mohacs, când oastea maghiară a fost decimată de turci, cetatea a fost distrusă de otomani.

1262-1264 Împăratul bizantin Mihail al VIII-lea acordă unor şefi de trib turci selgiucizi, Issaddin şi Saru Saltak Sede dreptul de a
se aşeza pe teritoriul Dobrogei, în schimbul apărării de către aceştia a hotarelor dinspre Imperiul Bizantin. Circa 10.000 de turci s-
au aşezat astfel în Dobrogea.

1263 Incursiune de pradă a tătarilor însoţiţi de moldoveni în Transilvania.

1263 Atestare a localitaţii Ocna Sibiului sub numele de Terra Wys.

1264 16 iulie. Prima atestare documentară a oraşului Bistriţa.

1264 Regele Andrei al II-lea al Ungariei donează câteva moşii din Ţara Năsăudului “ Terra Nazwod “ contelui Hazos

1264 Al doilea privilegiu regal acordat oraşului Satu – Mare.

1265 Prima atestare documentară a oraşului Hunedoara.

1267 Prima atestare documentară a oraşului Mediaş, civitas Megyes.

1268 Prima atestare documentară a Bisericii Ortodoxe din Bistriţa, iniţial biserică a mănăstirii minorite (franciscane) din localitate.

1269 Prima atestare documentară a oraşului Deva (Dewa), cetate voievodala a lui Roland Borşa (1284-1293) si Ladislau Kan
(1294-1315).

c.1270 În timpul domniei regelui maghiar Ştefan V (1270 – 1272) sunt pomeniţi in cronici, ca şi conducatori ai regiunii Vişeului si
Izei, cnezii Negrilă si Radomir. Regele maghiar confirmă unui nobil cinci moşii în Ţara Oaşului, motiv de împotrivire a tărănimii
libere din această zonă.

1271 Atestare documentară a oraşului Braşov.

1271 Prima atestare documentară a oraşului Blaj ( Balaszfalva ).

1271 Veche localitate dacică, Abrudul este menţionat în documentele timpului sub numele de “ terra Obruth”.

1272-1273 Voievodul Litovoi refuză să plătească tribut regelui maghiar Ladislau al IV-lea şi îşi extinde autoritatea spre teritoriile
revendicate de regele maghiar. În urma bataliilor sunt ucisi voievodul si vicevoievodul Transilvaniei.

1276-1277 Menţiune a cronicarului german Thomas Tuscus despre existenţa unui conflict între românii din nordul arcului carpatic
şi ruşii apuseni.

1277(1279) Urmare a conflictului dintre Litovoi şi regele maghiar, cel dintâi este ucis iar fratele acestuia, Bărbat este luat prizonier.
După plata unei însemnate sume, Bărbat preia succesiunea fratelui său.

1278 Prima atestare documentară a oraşului Târnaveni.

1278 Atestare a cetaţii Şoimus, lângă Lipova, Castrum Solymos.

1279 Încercare de reînfiinţarea, de către maghiari, a episcopiei cumanilor, cu reşedinţa la Civitas Milcoviae (Odobeşti), în
Moldova.

1280. Ţaratul vlaho – bulgar este condus de Ioan Asan III, nepotul lui Ioan Asan II. În anul 1280 va fi trădat de
boieri si detronat. Cel care îi va urma va fi cumanul Gheorghi I Terter (Gheorghe Terteres), 1280 – 1292. Până în
anul 1323, ţaratul vlaho-bulgar va fi condus de ţari de origine cumană şi tătară.

1280 La Strei, jud. Hunedoara, a fost reconstruită Biserică Ortodoxă.

1280 Prima atestare documentară a oraşului Sighişoara sub denumirea de Castrum Sex. În anul 1367 localitatea este menţionată sub
numele de Seguswar.

1280 Prima atestare documentară a oraşului Agnita.

1280 Sinodul de la Buda interzice preoţilor ortodoxi din Transilvania să săvârşească sluje bisericeşti, de a mai zidi biserici sau a
intra in ele.

1282 Susţinător al politicii regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, Roland Borşa devine voievod al Transilvaniei (primul
voievod valah). În august a avut un rol hotărâtor în obţinerea victoriei împotriva cumanilor răsculaţi. Politica de concesii a regelui
faţă de aristocraţie l-a obligat pe Roland Borşa să renunţe la funcţia voievodală.

1283 Regele maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul, pătrunde în sudul Moldovei cu scopul de a-i aduce la ascultare pe cumanii fugiţi
din Transilvania.

1283 Atestarea documentară a localitaţii Biertan

1282-1285 Simon de Keza a redactat la cererea regelui maghiar Ladislau al IV-lea Cumanul o nouă cronică , numita “Gesta
Hunorum et Hungarorum”. Simon de Keza afirmă că strămoşii ungurilor au fost hunii şi că valahii (blacki) “locuiau în
Transilvania” şi erau asezaţi şi în Pannonia.

1284 Magistrul Toma trimis de regele Ladislau al IV-lea Cumanul în solie la hanul Nogai avea să fie atacat pe drumul de întoarcere
de către tătari şi români.

1284 decembrie. Începutul invaziei tătarilor aliaţi cu cumanii si moldovenii în Transilvania.

1285 Revenit în fruntea voievodatului, Roland Borşa se opune invaziei tătarilor. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, îl
numeşte ca vicevoievod pe Ladislau Borşa de Sânmărtin. La sfârşitul anului este din nou demis de regele maghiar.

1288 În data de 8 iunie se întruneşte prima Adunarea obştească nobiliară din Transilvania. La această adunare vor participa nobilii
celor 7 comitate, clerul superior, orăşeni şi chiar ţărani. Adunarea va avea atributii administrative, fiscale şi judiciare, dar nu şi
legislative. Va exista un “regnum Transilvanum”, deosebit faţă de regnum Hungariae, condus de către voievodul Roland Borşa, cu
puteri de adevărat suveran (vayvoda Transylvanus et comes Zonuk). După anul 1320, aceste adunări se vor întruni o dată sau de
două ori pe an.

1288 Prima atestare a localităţii Tohan (jud.Braşov), sub forma Villa -Tohon.

1288 Atestare a cetăţii Ciceului, Catrum Chico situată lânga Dej.

1290 Roland Borşa, împreună cu fraţii săi, organizează şi duc la bun sfârşit asasinarea regelui Ladislau al IV-lea, la Cheresig (jud.
Bihor). Ambiţiile politice a lui Roland Borşa îl readuc într-un conflict cu noul rege maghiar, Andrei al III-lea.

1291 Prima atestare documentară a localităţii Caransebeş.

1291 Atestare a localităţii Târgu Lapuş, Maramureş.

1291 Regele Andrei al III-lea reinoieşte privilegiul oraşului Satu-Mare, ziua de luni este hotărâta ca zi de targ.
1291 Atestata cetatea episcopala Finiş, cetate întarita cu ziduri si bastioane, aflată în proprietatea episcopiei din Oradea. Cetatea
initială construită de catre Menumorut a fost din lemn, şi era un bastion de apărare a accesului către Oradea si sud estul
Transilvaniei.

1291 Regele maghiar Andrei al III-lea participă la întrunirea primei Diete provincială a Transilvaniei, în data de 22 februarie. Din
ea vor face parte, în condiţii de paritate constitutională, nobili maghiari, saşi, secui şi români. Începând cu secolul 14, în timpul lui
Ladislau I de Anjou, regalitatea maghiară va lua o serie de măsuri care vor limita şi aproape desfiinţa drepturile românilor din
Transilvania.

1291 Scrisoare a regelui maghiar Andrei (Andráş) al III-lea, care atestă drepturile regale asupra salinelor din Transilvania. Din
documentul menţionat reiese că mina din Praid, care funcţiona din jurul anului 1200, era coordonată de către administraţia
Oficiului Sării din Turda.

1291 Prima atestare documentară a Făgăraşului. Regele maghiar Andrei al III-lea anulează autonomia Tarii Fagarasului, inchizand
perspectiva românilor de a transforma acest teritoriu intr-un voievodat independent de coroana maghiara.

1291 Letopiseţul Cantacuzinesc” si “Cronica Bălenilor” menţionează trecerea voievodului Radu Negrul “ mare herţeg” de Amlaş şi
Făgăraş din Transilvania, in Ţara Româneasca. Începutul “Descălecatului şi Întemeierii” Ţării Românesti.

1292 Invazie tătară în teritoriile sudice ale Ungariei si Banatul Severinului.

1293 Menţionarea mănăstirii ortodoxe Hodoş – Bodrog (jud.Arad).

1294 Război civil între voievodatul Transilvaniei şi Regatul Maghiar. Învins de trupele regale, Roland Borşa a fost demis din
funcţia de voievod al Transilvaniei. În anul 1301 încetează din viaţă.

1294 Ladislau Kan este numit Voievod al Transilvaniei. Începutul consolidarii autonomiei Transilvaniei.

1295 Menţiune privind existenţa a doua cartiere în oraşul Bistriţa, Villa Latina, locuit de români şi Rossmarct, locuit de saşi. Villa
Latina va mai fi numit ulterior in documente si Klein wall(ac)dorf (micul sat valah) sau Alsowalldorf (satul valah de jos). Oraşul
este condus de către “ magister Vivianus”.

1297 Ladislau Kan emite o cartă prin care se reconfirmă statutul de autonomie al Transilvaniei faţă de coroana maghiară.

1299 În Cronica ritmată a lui Ottokar de Styria se menţionează că după moartea hanului Nogai, conducătorii locali ai Moldovei s-
au emancipat, punând bazele formării unui stat unitar.

1299 Prima atestare documentară a localitaţii Aiud.

1299 Prima mentiune despre existenţa unui conducator local din Maramureş, Nicolaus Vaivoda filius Mauricii. Mauriciu era
comite de Ugocea si Beregh (Maramureşul de Nord în prezent in componenţa sudului Ucrainei si Ungariei de nord-est)

1300 Prima atestare documentară a Câmpulungului din Ţara Românească, pe o piatră funerară, având inscripţia în limba
latina Laurencius comes de Longo – Campo.

1300 Prima atestare documentară a localităţii Baia (Civitas Moldaviae). Alte surse o atestă între anii 1334-1335.

cca.1300 Este mentionat cnezul Cândea ca si proprietar al unor moşii din comitatul Haţegului

1301-1304 După moartea regelui Andrei al III-lea al Ungariei, Ladislau Kan îşi intensifica eforturile de întărire şi extindere a
autoritaţii Voievodatului Transilvaniei.

1304 Ladislau Kan intră în conflict cu pretendentul la tronul Ungariei, Carol Robert de Anjou.

1306 Regele Otto al Ungariei face o vizită la Sibiu.

1307-1308 În Cronica ritmată a lui Ottokar de Siria se vorbeşte despre luptele pentru ocuparea tronului Ungariei, după moartea
regelui Wenceslav al III – lea, dintre Carol Robert de Anjou şi Otto de Bavaria. Otto de Bavaria a încercat să-l câstige de partea lui
pe puternicul voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan. Dar acesta l-a luat prizonier şi l-a trimis unui voievod “valah”, care stăpânea
peste “munţi” (uber Walt), în Tara Romaneasca. Voievodul valah era “domn” (Herr) peste ceilalţi şi ţinutul său se numea “ţara
valahilor” (Walachen lant).

1307-1315 Construirea fortăreţei Timişoarei

1308 Geograful anonim, în lucrarea sa “Descriptio Europae Orientalis” menţionează despre existenţa blazilor, vlahii din
Macedonia (“urmaşi ai păstorilor romanilor”), care erau un “popor mare şi bogat”. În alt capitol al lucrării, face precizarea că
înainte de a se stabilii maghiarii în Pannonia, aici era un popor “pannonii” puternic şi bogat, condus de zece regi (cnezi).

1310 Ladislau Kan încheie tratat de pace cu Carol Robert de Anjou, tratat prin care i se recunoaşte in continuare autoritatea si
stăpânirea asupra Transilvaniei.

1311 Regele Carol Robert de Anjou întăreste prin act posesiunea lui Nicolae de Tălmaciu, fiul lui Conradt, asupra Ţării Loviştei.

1311 S-a realizat un ansamblu de pictură murală care decora ctitoria cnejilor Cândea din satul Sântămăria Orlea (Hunedoara). Una
din cele mai vechi picturi din România.

1311 Este atestată documentar localitatea Livezile (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele Ungariei, Carol Robert de Anjou
improprietăreste primii colonişti germani în aceasta zona.

1311 Este atestată documentar localitatea Petriş – Sâm Petru (jud.Bistriţa – Năsăud) ; regele maghiar Carol Robert de Anjou
donează localitatea Comitelui Bistriţei, Moyus.

1313-1314 Data inscripţiei care atestă existenţa bisericii ortodoxe cu hramul “Sf.Gheorghe” din Streisângiorgiu (azi localitate
componentă a oraşului Călan, jud. Hunedoara); considerată cea mai veche biserică românească, construită în prima jumătate a
secolului 12. În pisanie sunt pomeniţi cneazul Bâlea, preotul Naneş şi zugravul Teofil.

1315 În pisania înscrisă pe frontonul bisericii din Câmpulung, Arges, se menţionează că aceasta a fost zidită de “ bătranul si
preamiloslivul creştin Radu Negru Vodă, carele au fost din inceput descălecatorii Ţării Româneşti” Sfârşitul domniei lui Radu
Negru.

1315 Menţiune legat de un conflict de proprietate între cnezii Dan şi Stanislău şi primarul de Haţeg, Nicolae cel Rosu.

1315-1352 Domnia lui Basarab I în Ţara Românească. Întemeierea statului feudal în Muntenia.

1315 Prima mentiune documentară a localitaţii Lipova

1316 Prima mentiune documentară a oraşului Cluj

1316 Bătălia de la Debrecin între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuţi de românii si maghiarii din Transilvania şi armata regelui
maghiar Carol Robert de Anjou

1317 Atestarea localităţii Dumitra (jud.Bistriţa – Năsăud) sub numele de Villa Demetri

1317 Bătălia de la Ciceu între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii si maghiarii din Transilvania si armata regelui
maghiar Carol Robert de Anjou

1317 Regele Carol Robert de Anjou numeşte pe voievodul Toma de Szecseny, comite al Provinciei Cibiniensis

1318 Bătălia de la Topa între armata fiilor lui Ladislau Kan, susţinuţi de românii şi maghiarii din Transilvania şi armata regelui
maghiar Carol Robert de Anjou

1319 Comitele Bistriţei, Moyus, conduce o răscoală în nordul Transivaniei împotriva regelui Carol Robert de Anjou.

1319 Cnezul Baciu si fiul său Iuan reclama pe numitul Paul zis Oloz (Italianul) pentru că acesta ar fi intrat pe proprietatea sa.

1319 Atestare documentară a localitaţilor Ardan (Iordanfalva), Şieu Mare (Nagsoyou), Posmuş (Pazpos), Bârla (Barla), Măgurele
(Serling), Ragla (Radla), Soimuş (Solumus), Lunca (Fris) si Sebiş (Sebes) de pe valea Şieului, jud.Bistrita – Nasaud.
1320 Bătălia de la Bonţida între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si maghiarii din Transilvania si armata regelui
maghiar Carol Robert de Anjou

1320 Abrudulul este mentionat în documentele vremii sub denumirea “Obrudbania” , baia (mina) Abrud.

1320 Mentiune documentară a localitaţii Carei.

1320 Atestare a satului Jdioara, localitate sub muntele Poiana Rusca, sub numele de Sydovar. Din anul 1387 localitatea este numita
castrum.

1320 Bătălia de la Deva între armata fiilor lui Ladislau Kan, sustinuti de românii si maghiarii din Transilvania si armata regelui
maghiar Carol Robert de Anjou. În urma asaltului Devei cetatea este cucerită de catre armata regală maghiară, iar fii lui Ladislau
Kan se refugiaza în Ţara Româneasca.

1321 Cronicarul arab Abu’l Fida menţionează că Sakdji (Isaccea) este un oraş din Ţara Vlahilor (al-Ulak).

1321 Atestare documentară a localitaţii Silivaş (jud.Bistriţa – Năsăud) ; localitatea este pomenită în timp sub numele de : Salvas,
Zilvas, Pustia-Szilvas, Olah-Szilvas.

1322 Sunt menţionaţi în Moldova cnezi si voievozi sub numele de “puternici ai locului”.

1322 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la Cârţa, in urma instituirii dijmei bisericeşti

1323 Restaurarea Dinastiei Asan. Mihai III Asan Sisman, strănepot a lui Ioan Asan II este ales împarat al vlaho-bulgarilor.

1323 Dionisie este mare stolnic al regelui maghiar, fiind castelan al cetăţilor Mehadia şi Jdioara (Caraş – Severin). Numele lui
Dionisie apare frecvent în lista dregătorilor semnatari ai actelor regeşti după Toma, voievodul Transilvaniei.

1323 Prima atestare a bisericii Sfântu Gheorghe din Timişoara.

1323-1338 În timpul regelui maghiar Carol Robert de Anjou, se deschid în Transilvania primele monetării, în Cluj, Sibiu, Satu-
Mare, Oradea, Lipova.

1324 Urmare a tendinţei voievodului Transilvaniei, Toma de Szecseny, de a reduce autonomia saşilor, aceştia se răscoală. Saşii,
conduşi de către greavul (comite) Hennig din Petreşti pierd bătălia dusă contra armatei maghiare la Rupea.

1324 Conflict militar intre Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor şi Împaratul bizantin, Andronic al III-lea

1324 Ioan, fiul banului Teodor, castelan de Mehadia, se răzvrăteşte împotriva regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Martin,
comitele Sălajului, asediază Mehadia şi-l înfrînge pe Ioan. Mehadia revine în stăpânirea coroanei maghiare.

1324 (iulie 26) Basarab, domnul Ţării Româneşti este numit de către cancelaria ungară “voievodul nostru transalpin”(wayuodam
nostrum Transalpinum). Prin aceasta Basarab I acceptă suzeranitatea regelui maghiar, fiind recunoscut, în acelaşi timp şi stăpânitor
efectiv al Banatului de Severin.

1324 Invazie tătară si moldoveană în Transilvania. Zonele cele mai pustiite de către acestia sunt cele din Maramureş. Armatele
maramureşene sprijinite de catre o oaste regală maghiară reuşesc să-i înfrângă pe tătari şi moldoveni şi să-i alunge dincolo de
Carpaţi.

1324-1328 Lupte între Basarab I şi tătari. În urma acestor lupte, hotarul Ţării Româneşti ajunge la Chitila.

1325 O oaste valahă din Moldova luptă alături de poloni, ruteni şi lituanieni împotriva markgrafului de Brandenburg.

1325 Balica, conducatorul Dobrogei îşi declară independenţa faţa de statul vlaho-bulgar a lui Mihail III Asan şi faţa de bizantini

1325 Este menţionată documentar localitatea Lechinţa (jud.Bistriţa – Năsăud) ; documentele vremii pomenesc despre un ‘Johannes
plebaus de Lekenche “. Localitatea facea parte în acea perioadă din comitatul Dăbîca , moşia fiind împarţita între mai mulţi
proprietari.
1326 Prin diploma emisă la 22 septembrie de catre regele Carol Robert de Anjou, cneazul maramureşan Stanislău , fiul lui Stan
Bârsan este primul cneaz de origine valahă înobilat cu drept ereditar, transmisibil fiilor lui.

Regele maghiar acorda cneazului mosia Zurduky (Surduc – Strâmtura) care îngloba satele Bârsana, Năneşti, Strâmtura şi Corneşti.
Prin acest act se face prima menţiune istorica a existenţei acestor localitati.

1326 Prima atestare scrisă a localitaţii Sighetul Marmaţiei.

1326 Prima atestare scrisă a localitaţii Sibiu.

1327 Menţiune a celei mai vechi sculpturi gotice din Transilvania încastrată în peretele Bisericii Evanghelice din Bistriţa, jud.
Bistriţa – Năsăud; sculptura reprezintă un cavaler. În anul 1332 este menţionat cel dintâi paroh al bisericii, pe nume Johannis
Plebanus de Bystricia.

1327-1328 Conflict militar între Mihai III Asan Sisman ţarul vlaho-bulgarilor si Împaraţii bizantini Andronic al II-lea si Adronic al
III-lea

1329 Prima menţiune documentară a localităţii Baia-Mare.

1329 Prima menţiune documentară a localitaţii Urmeniş (jud.Bistriţa- Năsăud); localitatea apare în documente într-o hotărnicie de
limita de proprietate, când are loc un schimb de moşii între regele Carol Robert si magistrul Stefan Pugan.

1329 Atestare documentară a localitaţilor Miceşti (Chiciud) si Visuia (Wyzuliatelke) (jud.Bistriţa-Năsăud) intr-o hotărâre de moşie.

1329 Atestare documentară a localitaţilor Visc, Hust, Teceu si Campulung la Tisa din Maramures , 26 aprilie.

1329 Atestare documentară a localitaţii Baia-Mare sub numele de Râul Doamnelor (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei
regelui, Carol Robert de Anjou.

1330 Regele Carol Robert de Anjou confirmă prepoziturii Sfântului Ladislau dreptul de proprietate asupra unor saline din Ocna
Sibiului (Salzburg)

1330. (Iul. 28) Lupta de la Velbujd . Mihai III Asan Şişman, ţarul vlaho- bulgar, organizează o campanie militară,
sprijinită si de Basarab I, împotriva regelui sârb Stefan Uroş (Decanski). În bătălia de la Velbuzd, vlaho-bulgarii si aliaţii
lor sunt infranti de sârbi. Mihail cade ucis in luptă, fiul lui, Ioan Stefan va fi încoronat ca noul tar al vlaho-bulgarilor pe o
perioada de 8 luni

1330 (sept) Armata maghiară, condusă de regele Carol Robert, pătrunde în Ţara

Românească şi ocupă Severinul. Oferta de pace a lui Basarab I este respinsă.

1330 Basarab I înfrânge oştile regelui maghiar într-un defileu carpatic. Carol Robert scapă cu greu în viaţă (nov. 9-12)

1330(1331) Călătorul şi geograful Ibn Battuta, vizitând curtea hanului mongol Ozbag (Uzbek) al Hoardei de Aur trece prin
Dobrogea, menţionând existenţa oraşelor Baba-Saltik (Babadag) şi Fenikah (Enisala).

1331 Ţar al vlaho-bulgarilor este ales Ioan Alexandru Asan Straţimir

1332 Menţionarea documentară a localităţii Râşnov.

1332 (octombrie 4) Încercare de reactivare a episcopiei catolice din partea de sud-vest a Moldovei, numită a Milcoviei, prin
numirea unui inalt prelat maghiar.

1332 Menţionarea documentară a localităţii Târgu Mureş.

1332 Menţionarea documentară a localităţii Sfantu Gheorghe.

1332 Ţăranii primesc dreptul de aşezare pe teritoriul oraşului Satu-Mare

1332 Prima menţiune despre existenţa localitaţii Satu Nou – Neudorf (jud. Bistriţa-Năsăud). Începutul conflictului teritorial dintre
saşii din această localitate si comunitatea românească din Petriş, sat invecinat.

1333 Începutul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Brătean şi familia Himfy. Conflictul se va derula pe o perioadă de 10
ani până în anul 1343, cănd cneazul Brătean este acuzat de familia Himfy că ar fi atacat moşia Remetea.

1334 Alexa Moldaowicz, este menţionat ca locuitor al localităţii Baia din Moldova.

1334 Se termină construirea cetaţii de la Abrud.

1334 Invazie tătara în Transilvania.

1334 Cnezii maramureşeni Nicolae si Maxim sunt menţionaţi in diplomele maghiare ca proprietari a 24.000 iugăre de pământ în
comitatul Beregh (azi în Ungaria), lângă râul Iloşva.

1334 Prima menţiune a localităţii Sighet, Maramureş, sub numele de Zyghet.

1335 Tătarii hanului Uzbek devastează Ţara Românească.

1335 Începutul conflictului dintre voievodul maramureşan Bogdan I, fiul lui Micula, şi Carol Robert de Anjou, regele Ungariei;
Bogdan, voievod al Maramureşului îsi incepe lupta de independenta faţă de coroana maghiară. Regele maghiar hotăreşte
strămutarea lui Bogdan din Maramureş, in Ungaria, pentru a putea fi mai uşor de supravegheat.

1335 Menţiune a localitatii Hălchiu din Tara Bârsei sub numele de castrum Helthenum.

1336 Regele maghiar Carol Robert de Anjou hotăreşte retrasarea hotarelor posesiunilor din Bedeu (localitate in nord-vestul
Maramureşului) în favoarea românilor Drag (Dragomir) si Dragoş (Dragoş Voda).

1337 Atestare a localitatii Cojocna (Cluj) sub denumirea civitas Kuluskna.

1339 Portulanul lui Angelino Dulcert menţionează existenţa unui mare drum comercial (Via Walachiensis) de la Marea Neagră,
prin Lvov, până la Marea Baltică; de-a lungul lui sunt semnalate oraşe-târguri româneşti.

1340 Atestare a localităţii Siret (Târgu Siretului).

1342 Prima menţiune a oraşului (civitas) Timişoara

1342 Invazie tătară şi moldoveni în Transilvania condusă de către Altamos.

1342 Se accentuează conflictul dintre voievodul maramureşan Bogdan I şi Ludovic I, regele Ungariei, fiul lui Carol Robert de
Anjou.

1342 Voievodul Bogdan al Maramureşului refuza acceptarea suveranitaţii maghiare şi trece in Moldova insoţit de familie si supuşii
lui.

1342 Menţiune a existenţei unui voievod de Iaz (în Transilvania), Tihomir Romănul

1343 Regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul survenit între voievodul maramureşean Crăciun şi Ioan, fiul lui Dionisiu din
Kolcse, în favoarea celui dintâi.

1343 Prima menţiune a oraşului (civitas) Cenad

1343 Ludovic I al Ungariei solicită ajutorul cnezilor si voievozilor români din Maramureş şi Transilvania, împotriva tătarilor (luna
mai)

1343 Dragoş, Voievod de Maramureş intra în Moldova, în fruntea unui corp de armata expeditionar maghiar cu scopul de a opri
intervenţiile tătare in Transilvania şi a pacifica populaţia existentă în această zonă.
1344 Întalnire dintre Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I şi regele Ludovic I al Ungariei, în scopul creerii unei alianţe comune în
lupta antimongolă (tatară) .

1344 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la Mănăştur, în urma instituirii dijmei
bisericeşti

1345 Învazie moldo – tătară în Transilvania

1345 Lupte ale alianţei Nicolae Basarab – Ludovic I cu tătarii. Regele Ludovic I organizează şi o campanie împotriva tătarilor pe
teritoriul Moldovei, campanie condusă de către comitele secuilor, Andrei Lackfi, având o armată alcătuită din secui, români din
Maramureş şi din Tara Românească. Nicolae Basarab îşi lărgeşte graniţele până în sudul Moldovei.

1345 În semn de multumire pentru participarea la luptele duse contra tătarilor regele maghiar Ludovic I prin diploma emisă la
Vişegrad în data de 28 decembrie, confirmă pe Opriş si Mariş ca şi cneji, fii ai voievodului Codrea, precum şi pe Stan zis Bârsan,
frate a lui Codrea. În aceaşi diplomă se mai face confirmarea fiului lui Stan, pe nume Micu. Menţionarea cnezatului de la Sarasău,
Maramureş.

1346 La 9 si 13 aprilie, regele Ludovic I cel Mare al Ungariei întăreşte prin doua diplome, donaţiunea făcută de către regele Carol
Robert de Anjou, cneazului maramureşan Stanislău prin înobilarea efectivă a fiilor acestuia: “Micu valahul şi fraţii săi Neagu,
Manea si Radu, descendenti din Stanislău , fiul lui Bârsan “.

1346 Înfrangerea amatei tătare si moldovene pe teritoriul Moldovei de către alianţa creştină condusă de Ludovic I al Ungariei si
Nicolae Alexandru Basarab. Principele tătar Altamos este prins si decapitat.

1346 Balica, căpetenia Dobrogei, se amestecă în luptele interne din Imperiul Bizantin, trimiţând 1000 de ostaşi sub conducerea lui
Dobrotici şi a lui Teodor în ajutorul împărătesei Ana de Savoia, împotriva lui Ioan al VI-lea Cantacuzino, pretendent la tronul
imperial.

1347 Dragoş, Voievod de Maramureş, este numit conducator al “marcii” organizate de coroana maghiară pe teritoriul Moldovei. Se
crează astfel o unitate teritorial-politică şi militară, cu sediul la Baia, care cu sprijinul conducatorilor locali avea menirea să apere
Moldova si hotarele răsăritene ale regatului ungar.

1347 (oct.17) Într-o epistolă adresată de către papa Clement al VI-lea regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, se menţionează faptul că
mai mulţi români (Olachi Romani) din Transilvania şi Ţara Românească au trecut la catolicism.

1347 Inceputul marii “migrarii” a maramureşenilor in Moldova către Bogdan Voda

1347-1350 Epidemia de ciumă neagră face multe victime în Tările Româneşti.

1349 15 septembrie la Bistrita. Regele maghiar Ludovic I condamna actiunea razboinica a lui Stefan, nepotul lui Bogdan Voda care
năvălise cu oaste împotrivaGiula şi a fiilor acestuia Dragos, Dragomir, Stefan, Tătar, Costea si Miroslav, aceştia din urmă fiind
atacaţi şi alungaţi de pe moşiile lor de la Giuleşti şi Nyres.

1349 Extinderea constructiei Bisericii Sfântul Mihail din Cluj. Terminarea bisericii s-a facut în jurul anul 1500.

1349-1350 Epidemia de ciumă neagră din Transilvania face numeroase victime.

1350 Regele maghiar Ludovic I prin diploma emisă la 1 aprilie, donează “sate romănesti numite Lipceni si Herincea aflate in
Maramureş” fiilor lui Craciun: Săracin, Nicolae, Valentin si Luca. Acest lucru se face la indemnul comitelui secuilor din Bistriţa,
Maramureş si Brasov, Andrei, care spera într-o mai buna comuniune cu românii.

1350 Prima atestare documentară a oraşului Brăila.

1350 Construirea primei biserici armene la Botosani.

cca. 1350 Se începe construirea Bisericii Sfânta Maria din Sibiu, biserică romano-catolică.
1351 Contingente romaneşti conduse de cnezi si voievozi din Transilvania si Maramureş participa la luptele contra tătarilor din
Polonia, campanie condusa de Ludovic I al Ungariei si Cazimier al Poloniei. Alianţa polono – maghiara reuşeşte să-i infrânge pe
tătari şi să-i împingă spre est.

1351 Printr-un decret al regelui Ungariei, Ludovic I, s-a introdus în Transilvania darea numită “nonă” (a 9 parte din recoltă), dare
ce trebuia plătită de către toţi agricultorii şi cultivatorii de vii.

1351 Se termină renovarea Bisericii Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului de la Câmpulung Argeş din incinta mănăstirii Negru
Voda.

1351 Urmare a ripostei maghiare din Polonia, trupele principelui lituanian Olgerd împreuna cu tătarii pătrund şi devasteaza
Moldova şi Transilvania.

1351-1362 Se renovează biserica domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş. Picturile murale au fost realizate între anii 1364
– 1366.

1352 Este menţionată, în cronici, localitatea Cuhea (azi Bogdan Voda) , pe o anumită perioadă, reşedinţă a voievozilor români din
Maramureş.

1352 Dragoş Vodă participă alături de regele maghiar Ludovic I la asedierea cetaţii Belz, din nordul Galiţiei, cetate aflata sub
controlul lituanienilor care erau aliaţi cu tătarii. Luptele se incheie prin adoptarea unui armistiţiu de pace. În aceste lupte moare
cneazul maramureşean Tatomir, nepotul lui Dragoş Vodă.

1352 Regele Ungariei, Ludovic I acordă privilegii orăşăneşti aşezărilor de oaspeţi regali (hospites – colonişti saşi) din
localitaţile: Visc, Hust, Teceu, Câmpulung si Sighet.

1352 Atestarea localitaţii Baia de Arieş, oraş minier din Munţii Apuseni, unde se exploata aur. Localitatea era la acea vreme oraş
regesc – civitas regalis, cunoscut sub numele de Aranyos.

1352 Cnezii Bogdan si Iuga, fii lui Ştefan de Mâtnic sunt confirmaţi proprietari ai ţinuturilor Mâtnicului din districtul Între
Timişuri.

1352-1364 Domnia lui Nicolae Alexandru, fiul şi succesorul lui Basarab I în Ţara Românească.

1353 Regele maghiar Ludovic I donează fiilor voivevodului Iuga: Ştefan si Ioan, nepoţii lui Bogdan I, moşia de la Cuhea, fost
scaun voievodal al celui din urmă.

1353 Oraşul Bistriţa capătă dreptul de a avea pecete proprie şi de a organiza un târg anual.

1354 Dobrotici, despot al Dobrogei. Acesta a purtat lupte pentru lărgirea statului său cu ţarul Ioan Alexandru Asan, cu coloniile
genoveze şi cu imperiul bizantin.

1354 Conflict diplomatic deschis între Ludovic I al Ungariei si Alexandru Nicolae Basarab, domnitorul Tării Româneşti. Ludovic
contesta dreptul de domnie a lui Alexandru Nicolae (20 noiembrie )

1354-1358 Dupa moartea lui Dragoş Vodă survenită la anul 1354, Sas, fiul lui preia conducerea Modovei în numele Ungariei.

1355 Regele maghiar Ludovic I retrage dreptul de proprietate al moşiei Nireş lui Ioan “Voievod” , fiul lui „Iuga, Voievodul
romanilor din Maramures”, acordandu-i acest drept de stapanire lui Dragoş II (fiul lui Giula, fratele lui Dragoş Vodă) si fraţiilor
lui: Ştefan, Tătar, Dragomir, Costea si Miroslav (diplomă din 12 octombrie).

1355 (februarie 10) Nicolae Alexandru acceptă o alianta cu coroana maghiară în schimbul primirii Banatului Severinului.

1358 Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă braşovenilor, cu acceptul lui Nicolae Alexandru, libera trecere pentru negoţul lor
în Ţara Românească.

1358-1359 Începutul luptelor de eliberare a Moldovei de sub suveranitate maghiara. Bogdan Voievod atacă “marca” moldava
condusă de catre Sas, fiul lui Dragoş I.
1359 Bogdan Voievod se proclama Domn al Moldovei, refuzand suzeranitatea coroanei maghiare; întemeierea Moldovei ca şi stat
de sine stătător.

1359 Bogdan I al Moldovei începe construcţia Bisericii Sfântul Nicolae la Rădăuţi.

1359 Campanie militara maghiară ţn Moldova împotriva lui Bogdan – Voda. Înfrant acesta se retrage la Rădăuţi.

1359 Înfiintarea Mitropoliei Ţării Româneşti în timpul domnitorului Nicolae Alexandru, având sediul la Curtea de Argeş. Iachint
de Vicina este primul mitropolit, între anii 1359-1372, cu titlul de “exarh a toată Ungrovlahia şi a plaiurilor”.

1359 Domnitorul Nicolae Alexandru refuză suzeranitatea regatului maghiar.

1360 Se restabileşte suveranitatea maghiară asupra Moldovei, conducerea “mărcii” moldave este asigurată de către Balc, fiul lui
Sas si ulterior de Dragoş II, nepotul lui Dragoş Vodă

1360 Domnitorul Nicolae Alexandru refuză să accepte suveranitatea regatului maghiar.

1360 Ana, fiica domnitorului Nicolae Alexandru, se căsătoreşte cu ţarul sârb Ştefan Uroş al V-lea (fiul ţarului Ştefan Duşan).

1360 (iunie, 1) Este menţionat, într-un document emis la Haţeg, cneazul român numit Costea (Koztha), care împreună cu nepoţii
săi, Balata, Bay, Surs şi Nan, sunt stăpânitori a localitaţilor Răchitova şi Lunca.

Conform unor surse istorice, Surs ar putea fi acel Şerb, tatăl lui Voicu (Iancu) de Hunedoara.

1360 Petru de Ostrov (Ţara Haţegului) este primul protopop român atestat în istorie. Documentul precizează că între participanţii
la “scaunul de judecată”, întrunit la Haţeg, în 2 iunie 1360, se aflau cinci clerici locali: protopopul Petru din Ostrov şi preoţii
Zampa din Clopotiva, Dalc din Densuş, Dragomir din Tuşlea şi Bâlc din Peşteana.

1360 Prin diploma din 20 martie regele maghiar Ludovic I doneaza lui Dragoş II, (nepotul, dupa frate a lui Dragoş Vodă), fiul lui
Giula si fiilor săi: Giula şi Ladislau,nouă moşii româneşti din Maramureş.

Prin diploma din 14 mai acelasi rege îl improprietăreşte pe românul Stan fiul lui Petru, cu moşia de la Rona de Sus, iar pe românul
Wanchuk (Vancea) , fiul lui Farkastan (Stan Lupu), cu moşia Varalia.

Prin diploma din 24 iunie regele maghiar reconfirma dreptul de proprietate asupra moşiei de la Cuhea, lui Ştefan si Ioan, fii
voievodului Iuga.

Prin diploma din 24 iunie , Ludovic I acordă a treia parte a moşiei Sarasău lui Stan fiul lui Ghergheş.

1360-1361 Campanie de independenţa dusă de către Bogdan Voda contra suveranitatii coroanei maghiare. Lupte ale domnitorului
împotriva lui Balc si Dragos II. Bogdan Voda va recâştiga definitiv independenţa Moldovei.

1360-1361 Registrul notarului genovez Antonio de Podenzolo de la Chitila, atestă activitatea comercială de la Dunărea de Jos. Aici
se exportau spre capitala Imperiul bizantin mari cantitati de grâu, miere, ceară, vin, peşte, sare şi alte produse.

1361 Începutul conflictului teritorial din Banat, dintre familia Himfy si cnezii români. Conflictul va dura până în anul 1377,
românii pierzand o serie de moşii în favoarea nobililor maghiari.

1361 Prin diploma din 14 mai regele maghiar Ludovic I dăruieşte lui Bud, Sandor, Opris, Ioan, Dragomir si Baila, fii lui Locovoi,
români din Maramureş, jumatate din moşia Ozon, pe care o avusese anterior Stan, numit Feir Românul.

1361 Conflict între Egidiu, fiul lui Basarab, proprietar al moşiei Zoltan (Mihai Viteazu – jud.Mures) si Petru, Nicolae si Ioan, fii lui
Werner comiţi de Saschiz si Archita. Egidiu, fiul lui Basarab îşi recupereaza moşia însuşita în mod nedrept de saşi.

1363 Regina Elisabeta a Ungariei intervine în procesul dintre fii lui Crăciun: Nicolae, Valentin, Sărăcin şi Lucaciu şi fii lui
Nicolae: Zouard, Stefan şi Ioan, sprijinindu-i pe fii primului.

1364 Prin diploma din 10 februarie regele Ludovic I intervine în lupta internă care se duce în familia Dragoş, luându-i partea lui
Giula, fiul lui Dragos II în conflictul creat între acesta si unchii sai, fratii lui lui Dragos II: Stefan, Miroslav preotul si Dragomir.
1364 Intervenţie militară a coroanei maghiare în Moldova condusă de către Balc, nepotul lui Dragoş Vodă, contra lui Bogdan I,
domnitorul Moldovei.

1364 Prin diploma din 27 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă fiilor lui Crăciun drepturi depline asupra moşiilor pe care ea
le-a dăruit acestora, in defavoarea fiilor lui Nicolae.

1364 Prin diploma din 30 septembrie regina Ungariei, Elisabeta acordă comunităţii româneşti din comitatul Bereg (zonă din nordul
Marmureşului actualmente pe teritoriul Ucrainei) dreptul să-şi aleagă voievod.

1364 Atestare a localitatii Ieud, Maramures cu ocazia ridicarii unei Biserici Ortodoxe.

1364 (iunie 10) Regele maghiar Ludovic I de Anjou acordă Braşovului privilegii ca şi oraşului Buda: dreptul de “etapă şi depozit”
şi libertatea de vamă.

1364-1377 Domnia, în Ţara Românească, a lui Vladislav I (Vlaicu-Vodă), fiul lui Nicolae Alexandru.

1365 Vladislav I dispune baterea primelor monede ale Ţării Româneşti. Monedele erau din argint şi se împărţeau în trei grupe: trei
tipuri de ducaţi, un tip de dinar şi două tipuri de bani.

1365 Ca urmare a neputinţei de a relua stăpânirea în Moldova, regele Ludovic de Anjou acordă, la data de 2 februarie, moşiile
confiscate ale lui Bogdan din domeniul Cuhea, Maramureş, fiilor lui Sas (Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan). Aceasta este o
confirmare că statul medieval Moldova era considerat ca irecuperabil de catre coroana maghiară.

1365 Prima atestare documentară a localitaţii Borşa din Maramureş

1365 Conflict diplomatic între regele maghiar Ludovic I de Anjou şi Vladislav I. Motivul neînţelegerii este preluarea domniei Ţării
Româneşti de către Vladislav I, fără a cere îincuvinţarea coroanei maghiare.

1366 Revolte ale ţăranilor români din Floreşti (jud.Cluj), aceştia aliaţi cu meşteşugarii din Cluj atacă moşiile mănăstirii de la
Mănăştur.

1366 Conflict dintre românii din satul Sfântul Petru (Petriş) şi Satul Nou (Huslseifen), locuit de saşi, judecat de juratii oraşului
Bistriţa în favoarea românilor. În documentul emis aferent acestei judecaţi se menţionează faptul că românii susţin că deţin
pământurile aflate în cauza conflictului, de peste o mie de ani.

1366 Regele maghiar Ludovic I emite la data de 28 iunie un decret prin se care conferă o si mai mare putere a nobililor maghiari
asupra ţărănimii, in special asupra ţărănimii române; in decret specificându-se : “<dreptul de a nimicii> pe făcatorii de rele de orice
neam, si mai ales pe români” .

1366 (oct) Vladislav I (Vlaicu-Vodă) acceptă suzeranitatea coroanei maghiare, reprimind în schimb ca feude Amlaşul, Severinul şi
Făgăraşul.

1366 Prin diploma din 26 octombrie, regina Ungariei, Elisabeta, la cererea fiilor lui Maxim: Clement si Ioan si a fiilor lui Craciun:
Nicolae si Valentin, interzice oficialităţilor din comitatul Bereg să-i judece pe români decât in cazuri excepţionale.

1366 (nov.9) În urma înţelegerii dintre împăratul bizantin Ioan al IV-lea Palelologul şi regele maghiar Ludovic I, bizantinii încearca
sa ocupe Dobrogea. Ioan al IV Paleologul este înfrânt la Varna şi capturat de către Dobrotici. Expediţia condusă de către cruciatul
Amedeo de Savoia pentru eliberarea lui Ioan Paleologul reuşeşte să aibe un câştig de cauză pentru împăratul bizantin; acesta este
eliberat, iar Dobrotici îşi ia titlul de despot. Pacea este consfinţită prin căsătoria unei fiice a lui Dobrotici cu Mihail, fiul lui Ioan al
V-lea.

1366 Sunt mentionaţi în documentele timpului cnezii ardeleni Tatomir si Maximian

1367 Prima atestare documentară a Feleacului (Cluj), sat romanesc, VillaOlachorum amplasat pe dealul Feleacului , Mons Felek.

1368 Prima atestare documentară a Slatinei.

1368 Atestare a localitatii Hodat (Salaj) sub numele de castrum Hadat.

1368 (ian.20) Domnitorul Vladislav I confirmă negustorilor braşoveni privilegiile comerciale în Ţara Românească (cel mai vechi
privilegiu comercial acordat de un domnitor român).

1368 Prin diploma din 15 martie regele maghiar Ludovic I îl improprietăreşte pe românul Ivan fiul lui Dragomir, cu posesiunea
moşiei sale Rona.

1368 (iun.22) La cererea lui Iacob, judele Braşovului, Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, acordă scutire de vamă negustorilor din
ţara “domnitorului Dimitrie, principele tătarilor” (Domini Demetrii, principis Tartarorum). Această scutire de vamă este
reciprocă, comercianţii braşoveni putându-şi desface marfa în aceleaşi condiţii în ţara principelui. Identificarea acestui domn al
tătarilor se face prin persoana cneazului Dmitri Konstantinovici din Nijni Novgorod, socrul ulteriorului mare cneaz al Rusiei,
Dimitri Donskoi.

1368 Prin diplomele emise in 15 iulie regele maghiar Ludovic I intervine din nou in favoarea lui Dragoş fiul lui Giula, în
conflictele acestuia cu rudele sale.

1368 (toamna) Ludovic I de Anjou invadează Ţara Românească împreună cu voievodul Transilvaniei, Nicolae Lackfi. În urma
luptelor duse, Vladislav I învinge, Nicolae Lackfi este ucis în bătălie, iar Ludovic se retrage la Severin. Ca ripostă, oastea Ţării
Româneşti atacă ţinuturile învecinate Amlaşului.

1368 Moare Stefan al Maramuresului, fiul lui Iuga, Voievod al Maramuresului, nepotul lui Bogdan I al Moldovei, cel caruia îi va fi
co-regent între anii 1362 – 1367. Urmare morţi lui se declanşeaza un conflict intre cei doi copii ai lui: Stefan I si Petru I

1368 Lupta de la Plonini (în nordul Moldovei, în Ţara Sepeniţului). O oaste polonă pătrunde în Moldova cu scopul de a-l înscăuna
pe Ştefan, vasal al regelui Poloniei, Cazimir al III (1333-1370), împotriva fratelui său Petru (numit şi Lucius Aprovianus – cronica
lui Filippo Buonaccorsi). Petru înfrânge oastea polonă, făcând să eşueze instituirea suzeranităţii polone asupra ţării.

1368-1373 Domnia lui Laţcu, fiul lui Bogdan I, în Moldova.

1369 (februarie) Vladislav I, la chemarea populaţiei Vidinului, răsculată împotriva stăpânirii maghiare, trece Dunărea şi zdrobeşte
forţele maghiare şi procatolice la zidurile cetăţii.

1369 (august) În faţa ameninţării otomane, Vladislav I acceptă suzeranitatea coroanei maghiare.

1369 (nov-dec.) Prima incursiune turcească în Ţara Românească. La cererea ţarului Ivan Alexandru Asan de la Târnovo, turcii trec
Dunărea şi pradă ţara. Vladislav I, cu ajutorul unei armate ardelene condusă de către Ladislau de Dobca, înfrâng şi resping peste
Dunăre pe turci.

1369 Începutul conflictului teritorial dintre cneazul român Dan de Dubosz si familia nobiliară maghiară Himfy.

1370 Din acest an funcţionează o mitropolie ortodoxă la Severin, cu jurisdicţie asupra Banatului, sudului Transilvaniei şi Olteniei.

1370 In diploma emisă la 25 septembrie, regina Ungariei, Elisabeta, intervine din nou in favoarea familiilor Maxim si Crăciun
cerând ca aceştia să fie judecaţi doar de comitele suprem al Bereghului sau de către voievodul românilor din Beregh.

1370 (nov.) Menţionarea, într-un text bizantin, a lui “jupân Ioan Neagu Viteazul” cel dintâi sol român, cunoscut nominal, care,
trimis de Vladislav I, negociază cu comunitatea călugărilor greci de la mănăstirea Cutlumus regimul monahilor români.

1370 Sub domnia lui Vladislav I se începe construirea Mănăstirii Vodiţa, terminată pe la anul 1375. Sub conducerea călugărului
Nicodim se realizează primul monument de plan triconic din Oltenia.

1370 Începutul conflictului teritorial dintre voievodul Radu de Cuieşti (Banat) si familia nobiliară maghiară Himfy.

1371-1372 În scopul păstrarii independenţei Moldovei , Laţcu se converteşte la catolicism, fiind recunoscut duce al Moldovei de
către papa Grigore al XI-lea.

1371 Bătălia de la Cirmen. Pe râul Mariţa s-a dat bătălia între armatele conduse de către conducătorii bulgari, sprijiniţi prin
detaşamente trimise de către Vladislav I, cu turcii. Alianţa creştină a fost înfrântă de oastea lui Murad, mari regiuni din Peninsula
Balcanică intrând sub ocupaţie otomană.
1371 În diploma emisa la 5 septembrie, regele maghiar Ludovic I, dăruieste lui Şandor, Ioan , Ştefan si Nicolae fii lui Stanislău
Voievodul din Ung, cneziatul moşiei Nereşniţa de Sus (azi in Ucraina)

1371 Prima menţiune despre o revoltă a ţăranilor dintr-un sat, din Comitatul de Năsăud, revoltă condusă de cneazul local.

1371 Revolta ţărăneasca contra nobililor si administratiei maghiare in Budacul de Sus, Bistrita-Nasaud, condusă de cneazul Gilian
(Iulian).

1372 Menţiune a districtului Făgăraş ca Terra Fugaras (Ţara Făgăraşului).

1373-1375 Domneşte în Moldova, Costea, fiul lui Bogdan I şi frate cu Laţcu.

1373 Prin diploma emisa la 4 septembrie, de catre conventul de la Lelesz fii fostului domn al Moldovei, Sas ( Balc, Drag si Ioan) ,
intra în posesia moşiei Cuhea fosta reşedinţă a lui Bogdan I al Moldovei.

1374 Vladislav I al Ţării Româneşti dăruieşte Mănăstirii Vodiţa, ctitoria sa, trei sate, venitul de la opt pescarii de la Dunare şi alte
bunuri.

1374 Prin diploma emisă la 4 septembrie, regele maghiar , Ladislau I dăruieşte lui Balc fiul lui Zolon Valahul, moşia Nireş. Pentru
punerea in posesie sunt delegaţi: Ioan fiul lui Iuga, Drăguş fiul lui Giula, Dragomir de Maramureş şi Cândea de Veresmart.

1374 S-a declanşat conflictul dintre Dobrotici şi genovezi, care încercau să se amestece în treburile interne ale acestuia în Dobrogea
şi Peninsula Balcanică.

1375-1391 Domnia lui Petru I, fiul Margaretei Muşat în Moldova.

1375 Se începe construirea Bisericii Sfânta Treime din Siret, ctitorie a lui Petru I Muşat. Terminarea construcţiei este datată pe la
1391.

1375 Ludovic I de Anjou porneşte un nou război împotriva lui Vladislav I, atacând şi ocupând cetatea Severinului.

1375 Revolte ale ţăranilor români în Transilvania, aceştia atacă moşiile mănăstirii de la Mănăştur, in urma măririi dijmei bisericeşti

1376-1377 Românii recuceresc cetatea Severinului, dar se pare că în aceste lupte îşi pierde viaţa însuşi Vladislav I. Radu I, fratele
lui Vladislav devine domn al Ţării Româneşti.

1376 Inceputul conflictului teritorial dintre cneazul bănăţean Neacşu şi familia nobiliara maghiară Himfy

1377 Regele Ludovic I porunceste braşovenilor obligativitatea plaţii vamei doar faţă de Ungaria şi nu faţă de Ţara Româneasca.

1376 Dobrotici, aliat cu împăratul bizantin Ioan al V-lea Palelologul şi cu veneţienii încearcă să pună pe tronul Trapezuntului pe
ginerele său Mihail, intervenţie fără succes, sfârşită tragic pentru împăratul bizantin, acesta fiind detronat de către genovezi.

1377-1383 Domn al Ţării Româneşti este Radu I, fratele lui Vladislav I.

1377 Domnul Ţării Româneşti, Radu I înfrânge decisiv în Ţara Bârsei, în data de 7 iunie, armata regelui maghiar, Ludovic de
Anjou.

1377 Petru I Muşat bate primele monede moldoveneşti de argint, numite groşi.

1377 Se începe construirea Mănăstirii Cotmeana, biserică de plan triconic, cu faţade decorate cu ceramică smălţuită.

1377 Petru I Muşat intra in conflict cu Giurgiu (Giurgea), “voievodul românilor”. In urma izgonirii acestuia, în luna decembrie o
armata lituaniană intră ca represalii în Moldova. Petru I reuşeşte să-i înfrangă; aceştia retrăgându-se în cnezatul Haliciului.

1377-1378 Zidirea, în primă formă, a castelului Bran (jud. Brasov) de către braşoveni pe proprie cheltuială, fără ajutorul coroanei
maghiare.
1378 Prin diploma emisă la 14 noiembrie, regele maghiar Ludovic I intervine în conflictul teritorial dintre Balc, comite de
Maramureş si Drag, comite de Sătmar pe de o parte, si Ladislau si Lodomer, fii lui Petru din Criva. Ludovic I îi sprijină în acest
context pe fii lui Petru.

1379 Flota lui Dobrotici participă la blocada Constantinopolelui, alături de cea genoveză.

1380 Prin diploma emisă la 8 aprilie de catre regina Ungariei, Elisabeta se confirmă proprietăţile deţinute de românii din comitatul
Beregh, fiind pomeniţi Valentin fiul lui Crăciun, Ioan si Draguş, fii lui Săracin, si Ilie, fiul lui Nicolae.

1380 Revolte ale ţăranilor români din comitatul Satu-Mare contra nobililor si a administraţiei maghiare.

1382 Regele Ungariei, Ludovic I, interzice negustorilor străini să exporte mărfuri sibiene în Ţara Româneasca.

1382-1383 Răscoala împotriva greavilor şi a patriciatului săsesc, condusă de către Vladimir (Fladmerus) şi de cneazul Cândea din
Sibiu.

1383 Conflicte armate între românii si saşii din scaunul Sibiului. La semnarea unui “tratat de pace” între parti, din partea românilor
vor participa: : întâi Vladimir, Ciuca, Petrilã, Şerban, Neagu cel Mare, Şerbu, Banciu cel Roşu, Toma, Vladimir, Stroia, Banciu cel
Negru; din partea oraşului : Cândea cnezul, Ludu, Neagu cel Bogat, Radu cel Negru, David, Stan Beşt, Drãghici, Dragomir
Bãbuţ; După lupte sângeroase, la 13 ianuarie 1383 se ajunge la o înţelegere între părti.

1383 Atestare a localitaţii saseşti Cristian de lânga Sibiu.

1383 În diploma emisă în data de 27 februarie de catre regina Ungariei, Maria, aceasta confereşte românilor Şandor şi Ştefan, fii lui
Stanislău Voievod, cneziatul a doua sate: Caraţca si Cuşniţa aflate in comitatul Beregh

1383 În Ţara Românească devine domn, Dan I (1383-1386).

1383 Prima reconstrucţie a Bisericii Negre din Braşov (cel mai mare monument de stil gotic din Transilvania). Numele de Biserica
Neagră se datorează incendiului din anul 1689.

1383 Cnezatul satelor Rotunda si Cuşniţa din Maramureş este stăpânit de Ioan Valahul şi Ştefan, descendenţii lui Sas, fostul domn
al Moldovei.

1384 Atestarea localitatii Hârlau (Moldova)

1384 Prin diploma emisă in data de 22 iunie, regina Ungariei, Maria reconfirmă fiilor lui Sas Voda: Balc comite de Maramures ,
Drag si Ioan dreptul de stăpânire asupra moşiei Cuhea, drept mulţumire pentru serviciile facute de acestia, în luptele duse de ei,
împotriva lituanienilor.

c. 1384/5 Dan I atacă Mehadia (aflată în stăpânirea coroanei maghiare) şi o cucereşte, pustiind întreg ţinutul, până la Caransebeş.

1385 Pelerinii germani Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstadt, venind de la Ierusalim, străbat Ţara Românească şi Transilvania şi
menţionează localităţile Zimnicea, Roşiorii de Vede, Argeş, Câmpulung, Braşov, Sibiu, Cluj şi Oradea.

1385 Primul judeţ atestat este Jaleş în Ţara Românească. Domnitorul Dan I dăruieste Mănăstirii Tismana 400 de găleţi de grâu din
dijma luată din acest judeţ.

1386 (sept.23) În luptele purtate între ţarul Ioan Şişman şi Dan I, acesta din urmă este ucis într-o batalie.

1386 (sept.23) Mircea, denumit ulterior cel Bătrân, devine domn al Ţării Româneşti (1386-1418).

1386 Ivanco, fiul lui Dobrotici devine despot al Dobrogei şi a teritoriilor stăpânite din Peninsula Balcanică.

1386-1389 Vasile, fiul Marelui cneaz Dimitrie Donskoi al Moscovei fuge din captivitatea tătarilor şi se adăposteşte în marea
Valahie, la Petru voievod (Moldova).

1387 (sept. 20) Petru I Muşat recunoaşte suzeranitatea regelui Poloniei, Wladislaw Iagello, ca pe o alianţă militară împotriva
coroanei maghiare.
1387 Prin diploma emisă în data de 25 noiembrie, regele maghiar Sigismund de Luxemburg, îi donează pentru serviciile facute, lui
Ioan fiul lui Dragomir moşiile Iza si Apşa. În diplomă se mai pomeneşte şi despre tatăl lui Ioan, Dragomir cazut în lupte la Vidin şi
a fratelui său Tatomir, căzut în lupte la Belcz în Galiţia.

1387 Fii cneazului Bogdan de Mâtnic sunt confirmaţi ca proprietari a unor moşii din Banat.

1387 Ţara Sepeniţiului (teritoriul din jurul cetăţilor Hotin, Hmielov şi Tetina) trece în stăpânirea Moldovei lui Petru I Muşat.

1387 Prima menţiune documentară a dregătoriei de “vornic” în Moldova. În Ţara Româneasca prima menţiune despre această
demnitate apare în anul 1389. Dregătorul avea sarcini exclusiv judecătoreşti si militare.

1387-1392 Izvoarele ruseşti menţionează în Moldova localităţtile: Iaşi, Roman, Târgu Neamţ, Siret, Baia, Cernăuţi, Hotin, s.a.

1387-1405 Datorită ameninţării otomane, oraşele transilvanene primesc dreptul de a se înconjura cu ziduri (fortificarea oraşelor).
Primul oraş fortificat a fost Sebeşul (1387), urmat de Braşov (1395).

1388 ianuarie 27. Petru I, domnul Modovei, acordă regelui polon Wladislaw al II Jagello un imprumut de 3000 de ruble-argint pe
termen de 3 ani. Drept chezăşie primeşte ca zălog oraşul Halici şi ţinutul Pocuţiei.

1388 Oraşul-cetate, Suceava este atestat ca şi capitală a statului medieval Moldova în timpul lui Petru Muşat.

1388 Biserica Mănăstirii Cozia, ctitorie a lui Radu I va fi terminată de catre fiul acestuia, Mircea cel Bătrân, la 18 mai.

1388 Prima atestare documentară a localităţilor Pitesti, Râmnicu Vâlcea si Călimaneşti.

1388-1391 Atestare documentară a localitaţii urbane Cernăuţi.

1388 Urmare expeditiei militare turce în Dobrogea , despotul Ivanco, fiul lui Dobrotici este ucis/luat prizonier iar provincia este
ocupată de otomani.

1388-1389 În campania de iarnă-primavară Mircea cel Bătrân, alunga otomanii din Dobrogea şi anexeaza provincia la Ţara
Româneasca.

1389 Regele maghiar Sigismund de Luxemburg recunoaşte posesiunile domnitorului român, Mircea cel Bătrân asupra Severinului,
Amlaşului şi Făgăraşului.

1389 Mircea cel Bătrân participă, alaturi de trupe sârbeşti, bosniece şi albaneze, la lupta de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei). La
15 iunie s-a dat marea bătălie între trupele creştine, conduse de cneazul sârb Lazăr şi trupele otomane conduse de către sultanul
Murad. Ambii conducători cad în luptă, iar victoria este de partea turcilor.

1389 Prin diploma emisă la 23 decembrie, regina Ungariei, Maria D’Anjou, la cererea lui Costea fiul lui Dragoş de Giuleşti, acordă
sorei acestuia Stana dreptul de moştenire a proprietaţilor cneazului ramas fără moştenitori.

1389 (dec. 10) Petru I Muşat înlesneşte încheierea unui tratat între Mircea cel Bătrân şi Wladilaw Iagello, regele Poloniei (tratatul
de la Lublin). Tratatul impune obligativitatea fiecăreia dintre părţi de a-şi da ajutor în cazul unui atac armat din partea coroanei
maghiare.

1390 Prin diploma dată la 28 aprilie regele maghiar Sigismund de Luxemburg confirmă dreptul de proprietate al moşiilor Sarasău
si Săpânţa lui Mihail fiul lui Stan, si fraţilor săi Vasile, Banc, Sandor si Ioan.

1390 Prin diploma dată la 1 mai, regele maghiar Sigismund de Luxemburg dispune evaluarea moşiilor lui Balc Voievod si Drag din
Maramures. Aceste mosii sunt in localitatile: Iza, Apşa de Jos, Rona de Sus, Bârsana, Rozavlea, Ruscova si Vişeu. In urma
masuratorile facute si a ridicarii “pietrelor de hotar” acestea vor ramane in proprietatea celor doi frati, fapt confirmat prin diploma
emisa in data de 21 iulie.

1390 Prin diplomă emisă în data de 21 iulie, de catre cancelaria regală maghiară, familia cnezilor Bârsan este dezmoştenită,
pierzând tinutul Bârsana, in favoarea lui Balc si Drag, descendenţii lui Dragoş Vodă.
1390 Prima atestare documentara a localitatii Barsana, Maramures. In anul 1391 se consemneaza in documente despre existenta
unei manastiri si a unei Biserici din lemn cu hramul Sf.Nicolae.

1390-1391 Bătălia pentru Vidin. Baiazid cucereşte Vidinul şi alungă pe ţarul bulgar Strasimir. Armate turceşti trec regulat Dunărea
în Ţara Românească, unde ucid şi jefuiesc populaţia locală. Mircea cel Bătrân atacă trupele turceşti conduse de Firuz-Bei şi le
decimează. În urma victoriei, Mircea cel Bătrân îl repune în drepturi pe ţarul Strasimir.

1391 (aug.13) Mănăstirea “Sf. Arhanghel Mihail” din Perii Maramureşului, ctitorita de voievodului Baliţă şi de fratele său Dragoş,
este ridicată la rangul de “stavropighie” (mănăstire dependentă direct de Patriarhia din Constantinopol). Prin acest act s-a definit
autonomia bisericească a Maramureşului şi a zonelor învecinate, aflate sub controlul direct al familiei lui Dragoş – Vodă.

1391 Regele Ungariei acordă dreptul iobagilor din Transilvania de a se muta de pe o moşie pe alta, în cazul când aceştia şi-au plătit
datoriile faţă de grofii locali. Nobilimea maghiară însă a fost împotrivă şi a împiedicat prin orice mijloace aplicarea acestei legi.

1391-1392 Manuscrisul de la Ieud. Considerat cel mai vechi text scris în limba româna, manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii
şi două Omilii legate de Joia şi Duminica Paştilor şi este păstrat de Biblioteca Academiei Române.

1392 (mart.20) Roman I devine domn al Moldovei (1392-1394) şi se intitulează: ”marele, singur stăpânitor, cu mila lui Dumnezeu,
Io, Roman voivod, stăpânind Ţara Moldovei, de la munte până la mare”.

1392 Atestarea celei mai vechi danii de moşie făcută de către domnitorul Roman I către Ionaş (respectiv dreptul de moştenire a
satelor Ciorsăceuţi, Vladimirăuţi şi Bucurăuţi, situate pe Siret).

1392 (iul.8) Este făcută menţiunea existenţei circulaţiei monedelor emise de Ţara Românească în sud – estul european (perperii de
Valahia).

1392 Prima atestare documentară a Bucovinei, partea de nord – vest a Moldovei.

1393 Mircea cel Bătrân construieşte cetatea Turnu (aproape de Turnu Măgurele)

1393 Roman I a reînoit omagiul de vasalitate faţă de regele Poloniei, dar a redus condiţiile în care era obligat să dea ajutor militar
polonilor.

1393 Roman I intervine în conflictul dintre marele cneaz al Lituaniei, Vitold şi cneazul Podoliei, Teodor Coriatovici. Roman I îl
sprijină pe Coriatovici, dar în lupta de la Braclaw sunt învinşi de către Vitold.

1393 (iul.17) Ţaratul bulgar de Târnovo este cucerit de turci, cu această ocazie turcii cuceresc şi cetatea Silistra, aflată în stăpânirea
lui Mircea cel Bătrân.

1394 Roman I este înlăturat de la domnie. Domn al Moldovei devine Ştefan I.

1394 (primavara) Mircea cel Bătrân conduce personal un atac surpriză în sudul Dunării, împotriva turcilor, ca răspuns la atacurile
acestora împotriva Ţării Româneşti. Cavaleria românească ajunge până la poalele versantului meridional al munţilor Balcani, la
Karnobat, unde distrug bazele akingiilor.

1394 (octombrie 10) Baiazid Fulgerul ripostează, atacând Ţara Românească cu o armată de 40.000 de ostaşi, la care i s-au alaturat
vasalii sârbi şi macedoneni. Cu o armată de cca. 10.000 de oşteni, Mircea cel Bătrân evită confruntarea directă, dar hărţuieşte
permanent armata otomană. Obosită şi demoralizată, oastea lui Baiazid ajunge în apropierea capitalei Curtea de Argeş. Aici, la 10
octombrie se dă marea bătălie, numită “de la Rovine”, una din cele mai sângeroase bătălii din istorie. Baiazid, înfrânt, se retrage.

1395-1396 Epitaful de la Cozia, una din cele mai valoroase broderii religioase din Ţara Românească.

1395 (ianuarie 6) Stefan I Muşat semnează tratatul de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav II Iagello.

1395 (ian.- febr.) Armata regelui maghiar Sigismund de Luxemburg intră în Moldova, încercând detronarea lui Ştefan I. Hărţuit de
moldoveni, regele maghiar ia decizia retragerii armatei. Pe drumul de întoarcere ungurii sunt atacaţi de armata lui Ştefan I şi
înfrânţi lângă Hindău (Chindăoani, Târgu-Neamţ). Relaţiile maghiaro-moldovene se vor îmbunătăţii abia in anul 1398.
1395 (febr. 3) Prima menţionare documentară a cetaţii Neamţ.

1395 Se încheie, în cursul lunii martie la Brasov, tratatul de alianţă (ajutor militar) între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de
Luxemburg.

1395 (martie) Campania sultanului Baiazid I împotriva Ţării Româneşti. Armata otomană, susţinută de către vasalii sârbi, intră în
ţară pe la Orşova, îndreptându-se spre Curtea de Argeş. Mircea cel Bătrân hărţuieşte în permanenţă oştirea turcă, demoralizând-o şi
obosind-o.

1395 (mai 17) Bătălia de pe râul Argeş, în apropiere de capitala ţării, este nedecisă. După o luptă grea, cu mari pierderi de ambele
părţi, Mircea cel Bătrân este nevoit să se retragă în Transilvania, iar oastea decimată a lui Baiazid este silită să se replieze la sud de
Dunăre. În aceste condiţii este înscăunat de către turci, Vlad I, (numit şi Uzurpatorul), care acceptă suzeranitatea otomană şi se
obligă la plata tributului.

1395 (iul-aug.) Aliatul lui Mircea cel Bătrân, Sigismund de Luxemburg, luptă împotriva turcilor pe teritoriul Ţării Româneşti, prilej
cu care cucereşte cetatea Turnu, unde instalază o garnizoană maghiară.

1395 Prin diploma emisă în data de 17 septembrie, regele maghiar, Sigismund de Luxemburg îl eliberează din “plinatatea puterii
regale” pe Stanislau fiul lui Ioan de Campulung de Tisa, in urma unui conflict dintre acesta si “palatinul regal” Leustachiu.

1395 Primul atac turcesc asupra Transilvaniei, in Ţara Bârsei, în speranţa infrangerii si capturării, sau uciderii, lui Mircea cel
Bătran

1395 Atestare a cetatii Ciacova (Banat) sub numele de Castrum Chaka.

1396 (vara) Încercare armată a lui Mircea cel Bătrân de a prelua tronul ţării, ajutat de către un corp de oaste transilvănean, este fără
rezultat în faţa lui Vlad I, susţinut de turci.

1396 25 septembrie.Cruciada antiotomană organizată de către regele maghiar, Sigismund de Luxemburg, asediază cetatea
Nicopole. Armata aliată, formată din cavaleri francezi, burgunzi, englezi, germani şi unguri, la care se alătură şi oastea lui Mircea
cel Bătrân, este înfrântă la 25 septembrie de către armata otomană condusă de Baiazid Fulgerul. În urma acestui insucces creştin,
ţaratul de la Vidin a fost transformat, în anul 1398, în paşalâc turcesc.

1396 octombrie. Mircea cel Bătrân, sprijinit de Voievodul Trasilvaniei, intră în Ţara Românească, si-si incepe campania de
recucerire a tronului

1397 31 ianuarie. Vlad I este capturat de către Mircea cel Bătrân în cetatea Dâmboviţei. Mircea redevine domn al Ţării Româneşti,
iar Vlad este dus în captivitate în Transilvania.

1397 Prin diploma emisă in data de 8 noiembrie, regele maghiar, Sigismund de Luxemburg, îl răsplateşte pentru serviciile militare
făcute, pe Gurzo fiul lui Ioan de Maramureş, donându-i moşia Geoagiu (jud.Hunedoara)

1397 Baiazid, aflând despre reînscăunarea lui Mircea, atacă Ţara Românească. Domnitorul român înfrânge din nou oştile otomane
şi le respinge la sud de Dunăre. Cu această ocazie, este recucerită cetatea Turnu, unde este instalată o garnizoană românească.

1397 Fii lui Balc , comite de Maramureş, Dumitru si Sandor, solicită regelui maghiar Sigismund de Luxemburg,împroprietărirea
lor cu moşia Teceu. Tot in acest an localitatea Sighetul Marmatiei apare ca villa noastra libera Zyget ca proprietate a familiei
Drăgoşeştilor.

1398 Stanislău fiul lui Ioan de Câmpulung si fraţii lui, Petru, George si Bogdan primesc în stăpanire de la ducele Podoliei, Vasiliu,
moşia Sarkad în comitatul Beregh

1398 Revolte ale ţăranilor români din Şoimuş împotriva nobililor si administratiei maghiare.

1398 Cnezii Mihail si Dionisie din comitatul Clujului, îl eliberează din inchisoare pe “proscrisul” Kuskoman (Coman cel Mic).
Pentru fapta sa cneazul Mihail va fi judecat ulterior de coroana maghiară

1399 Revolte ale ţăranilor români din Ocna Dejului împotriva nobililor si administraţiei maghiare.
1399 (13 august) Ştefan I Muşat participă alături de alianţa formată din lituanieni, ruşi şi teutoni la bătalia de la Worskla împotriva
hanului tătar Timur Kutlu. Bătalia este pierduta de creştini , iar Ştefan este ucis pe câmpul de luptă.

1399 Iuga, devine domn al Moldovei (luna august).

1400 Mircea cel Bătrân înfrange o expediţie a otomanilor şi-i respinge la nord de Dunăre.

1400 Mircea cel Bătrân intră cu oştile în Moldova, îl ia prizonier pe Iuga, zis Ologul şi-l înscăunează pe Alexandru, fiul lui Roman
I. Alexandru va domni până în anul 1432 şi va fi cunoscut în istorie sub numele de Alexandru cel Bun.

Primul razboi Mondial-Context și evenimente precursoare

1906 - Cercetătorul român Aurel Popovici elaborează un plan prin care propune crearea Statelor Unite ale Austriei Mari.
Conform acestui plan, după ce arhiducele austriac Franz Ferdinand ar fi devenit împărat, Imperiul Austro-Ungar urma să fie
transformat într-o federație de 15 state autonome.
15 iunie S.N. 28 iunie 1914 - Arhiducele Franz Ferdinand este asasinat în Sarajevo, în Serbia administrată de către Austria.
15 iulie S.N. 28 iulie 1914 - Începe Primul Război Mondial. Austro-Ungaria declară război Serbiei.
21 iulie S.N. 3 august 1914 - Regatul României își declară neutralitatea în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia convocat de
către regele Carol I.
27 septembrie S.N. 10 octombrie 1914 - Regele Carol I încetează din viață, la tron îi succede Ferdinand I.
4 august S.N. 17 august 1916 - România, prin guvernul condus de către Ion I. C. Brătianu, semnează Convenția de la București,
1916 cu puterile Antantei (Marea Britanie, Franța, Italia (din aprilie 1915) și Imperiul Rus). Conform tratatului, România obține
drepturi asupra tuturor teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români. Transilvania, Banatul, Bucovina, Crișana și Maramureș
(Partium) urmând să devină parte a României după Primul Război Mondial dacă România va intra în război. Granița planificată
urma o linie cu aproximativ 20-40 de km mai la vest față de granița actuală dintre Ungaria și România, atingând râul Tisa la sud,
incluzând astfel întreg Banatul.
august 1916 - România atacă Austro-Ungaria. În urma ofensivei armatei române peste Carpați sunt ocupate numeroase
localități: Brașov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Orșova. Ofensiva română este oprită după pierderea bătăliei de pe
frontul de sud la Turtucaia contra forțelor germane și bulgare. Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), Imperiul Otoman și
Regatul Bulgariei lansează o contraofensivă care duce la invadarea sudului României, a Munteniei.
21 noiembrie 1916 - Împăratul Franz Joseph al Austriei moare. Împăratul Carol I al Austriei îi succede la tron.
23 noiembrie S.N. 6 decembrie 1916 - Pierderea bătăliei pentru apărarea Bucureștiului în fața ofensivei germano-austro-ungare
duce la ocuparea capitalei. Capitala României este mutată temporar la Iași, autoritățile și armata retrăgându-se în Moldova. Se
formează un guvern de uniune națională din liberali și conservatori, condus de Ion I. C. Brătianu.
decembrie 1916 - Ofensiva germană este oprită pe linia frontului Mărășești-Galați. Guvernul, confruntat cu perspectiva
străpungerii frontului de către germani, ia decizia să transfere tezaurul în Rusia pentru depozitare.
februarie 1917 - Izbucnește Revoluția Rusă din 1917, fapt care va împiedica România să-și valorifice victoriile din vara anului
1917.
aprilie 1917 - SUA intră în război de partea Antantei.
mai-august 1917 - Trupele românești obțin victorii la Mărăști, Mărășești și Oituz, împiedicând cucerirea Moldovei de către
armata germană.
26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917 - Armistițiul de la Focșani dintre România și Puterile Centrale, sub influența evenimentelor
din Rusia.
8 ianuarie 1918 - Președintele SUA Woodrow Wilson condamnă orice tratat secret și cere autonomia (auto-determinare)
pentru grupurile etnice aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american, intitulat Paisprezece
Puncte.
18 februarie S.N. 3 martie 1918 - Tratatul de la Brest-Litovsk consemnează ieșirea Rusiei din război.
26 - 28 martie 1918 - Congresul Naționalităților din Austro-Ungaria are loc la Roma. Este adoptată o moțiune, cerându-se
recunoașterea dreptului fiecărei națiuni să se constituie într-un stat național, care va rămâne independent sau se va uni cu statul
național deja existent.
 27 martie 1918 - Basarabia, după trei luni de independență față de Rusia, își proclamă unirea cu Regatul României. Lucru la care
a contribuit considerabil organul Legislativ al Basarabiei "Sfatul Țării". Deputații români și o parte dintre deputații minorităților (în
total 86) votează pentru, în timp ce mare parte dintre reprezentanții minorităților (ucraineni, ruși, germani, evrei, găgăuzi) (în
total 36) se abțin. Doi deputați ucraineni și unul bulgar (în total 3) votează împotrivă. Declarația este semnată și de către primul
ministru (pro-german) al guvernului român Alexandru Marghiloman.
24 aprilie S.N. 7 mai 1918 - Tratatul (Pacea) de la București semnat de România și Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria
și Bulgaria) înlocuiește armistițiul semnat la Focșani în 26 noiembrie S.N. 9 decembrie 1917. România revenea la granițele
dinainte de război, dar se cedau către Puterile Centrale Dobrogea, trecătorile Munților Carpați (5600 Kmp), se impuneau
demobilizarea armatei române și controlul german asupra economiei românești. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de
Parlamentul României sau promulgat de Regele României în speranța că soarta războiului se va întoarce. Dispozițiile tratatului nu
au intrat în vigoare decât timp de șase luni. Totuși, conform tratatului, Puterile Centrale au început să-și retragă trupele de pe
teritoriul României.
24 august 1918 - Comitetul Național Român ia naștere la Paris, cu Take Ionescu drept președinte, Vasile Lucaciu, Octavian
Goga, Dr. Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu ca membrii. Comitetul este recunoscut ca "exponentul intereselor
națiunii române din Austro-Ungaria" de Franța (29 septembrie), de Statele Unite ale Americii (23 octombrie), de Marea Britanie
(29 octombrie), și de Italia (9 noiembrie), cele patru puteri ale Antantei.
2 septembrie 1918 - Un Congres al cehilor, slovacilor, polonezilor, românilor, sârbilor, croaților și rutenilor din Austro-Ungaria
are loc la New York. Se adoptă o rezoluție care cere divizarea Austro-Ungariei și eliberarea popoarelor sale.
12 octombrie 1918 - Comitetul Executiv al Partidul Național Român (Partida Națională) din Austro-Ungaria, partidul majoritar în
Transilvania, are loc la Oradea. Se adoptă o declarație "în virtutea dreptului național al fiecărei națiuni să-și decidă propria soartă"
a unui Consiliu Român Național Central, organism provizoriu de guvernare pentru Transilvania. În acest scop, Partida Națională
înființează la Arad un Comitet de Acțiune prezidat de Vasile Goldiș.
5/18 octombrie 1918 - Alexandru Vaida-Voevod, proeminentul politician român din Austro-Ungaria, citește declarația de auto-
determinare în Parlamentul maghiar al Austro-Ungariei din Budapesta, ceea ce a provocat o amplă reacție de respingere din
partea parlamentarilor maghiari.
aceeași zi - Împăratul Carol I al Austriei înaintează un „Manifest către popoarele mele credincioase”, despre reorganizarea
Austro-Ungariei într-o federație de șase state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și Ucraina. Manifestul nu-și
atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult prea târziu. Consilii Naționale se înființează în teritoriile Austro-Ungariei care
preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât cu un guvern central ce-și pierde puterea. Marea Britanie își intensifică
demersurile diplomatice.
aceeași zi - Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis de către Corpul voluntarilor în armata Austro-
Ungară din Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României. Iuliu Maniu,
proeminent politician transilvănean, adună la Viena 70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i duce în
Transilvania.
28 octombrie 1918 - Cehoslovacia își declară independența.
29 octombrie 1918 - Zonele slave din sudul Austro-Ungariei declară Statul slovenilor, croaților și sârbilor.
18/31 octombrie, 1918 - Un nou guvern, condus de Mihály Károlyi, se formează la Budapesta, cu democratul Oszkár Jászi ca
ministru al naționalităților. Guvernul ungar încheie uniunea sa cu Austria, dizolvând oficial statul Austro-Ungar. La aceeași dată s-a
constituit , la Budapesta, Consiliul Național Român Central, format din șase reprezentanți ai Partidului Social Democrat și șase
reprezentanți ai Partidului Național Român, avându-l ca președinte pe Ștefan Ciceo Pop.[1]
21 octombrie/3 noiembrie 1918 - Consiliul Național Român Central și-a mutat sediul la Arad în casa lui Ștefan Cicio Pop, acest
Consiliu a fost recunoscut de guvernele de la Viena și Budapesta și a devenit în săptămânile următoare organismul care a
impulsionat energiile majorității românilor din Transilvania spre realizarea idealului Unirii. Generalul Weber, șeful Comisiei
Austro-Ungare pentru armistițiu, semnează tratatul cu condițiile de armistițiu la Villa Giusti lângă Padova, Italia. În acest
document, conform articolului 3, s-a decis evacuarea tuturor teritoriilor invadate de Austro-Ungaria pe diferitele fronturi, precum
și confiscarea unor nave de război.[2]
aceeași zi - . Aparatul administrativ ungar se dezintegrează. Guvernul lui Károlyi Mihály începe negocieri cu Consiliul Național
Român Central.
 6 noiembrie 1918 - Victoria Antantei pe Frontul de vest este din ce în ce mai aproape și armata generalului Maurice Sarrail din
Salonic străpunge liniile bulgare din Frontul Balcanic. Guvernul român pro-german condus de Alexandru Marghiloman
demisionează. Un nou guvern, avându-l ca prim ministru pe generalul Constantin Coandă, se formează. Se decretă mobilizare
generală.
aceeași zi - demobilizarea armatei austro-ungare

Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei

10 noiembrie 1918 - România redeclară război Puterilor Centrale.

11 noiembrie 1918 - Pe Frontul de vest se semnează Armistițiul cu Germania (Compiègne), Franța.
aceeași zi - Declarația de renunțare a împăratului Carol I al Austriei, prin care arată că „nu dorește să fie o piedică pentru
viitorul popoarelor sale iubite”. Ofițerii, funcționarii publici și cei asimilați acestora sunt dezlegați de jurământul de credință față
de împărat.
12 noiembrie 1918 - Primele trupe din armata română intră pe teritoriul Ungariei și ocupă trecătoarea montană de la Tulgheș.
13 noiembrie 1918 - Armistițiul la Frontul Balcanic este semnat la Belgrad, Serbia, între generalul francez Franchet d'Esperey,
șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Acțiuni militare de mică anvergură continuă pentru câteva zile în sudul
Ungariei. Armistițiul stabilește liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, iar Banatul intră sub administrare sârbească, în
pofida Convenției de la București din 1916. Crișana și Maramureș, incluzând orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș și Arad, ca de altfel
și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Ungaria este obligată de puterile Antantei să
permită trupelor armatei române să pătrundă în teritoriile transilvănene la est de linia de demarcație aflată de-a lungul
Mureșului. Ungariei îi este permis să păstreze doar opt divizii de armată. Trupele dezarmate se întorc acasă.
13–15 noiembrie 1918 - Negocierile sunt ținute la Arad între guvernul ungar al lui Károlyi Mihály și Consiliul Național Român
Central din Transilvania. Acesta din urmă a transmis maghiarilor un mesaj cu caracter ultimativ, în care se cerea predarea
guvernării, însă nu s-a ajuns la nici o înțelegere. Consiliul Național Român Central se retrage de la negocieri și decide să țină
alegeri și convine pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie pentru Marea Adunare Națională a Românilor din Transilvania și
Ungaria, organizată de Marele Sfat al Națiunii Române din Transilvania și Ungaria, încredințându-i și puterea.
13–20 noiembrie 1918 - Trupele românești ocupă mai multe trecători montane importante de la granița de nord-est cu
Ungaria. Intenționează să ocupe aproximativ 1/4 din teritoriul Transilvaniei pentru a-l trece sub administrație românească
temporar, așa cum a fost permis prin armistițiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Ungaria își retrage din trupe pentru a se
conforma armistițiului. Au loc confruntări izolate cu poliția militară ungară.
noiembrie 1918 - De-a lungul unui interval de 12 zile, se țin alegeri pentru Marea Adunare Națională a Românilor din
Transilvania și Ungaria. Cei 1,228 de membri sunt aleși câte 5 din fiecare district electoral stabilit în 1910 (600 de membri în total),
respectiv 628 de reprezentanți ai diferitelor organizații sociale, profesionale și culturale (cler, uniuni profesorale, armată).
Entuziasmul local crește, pe măsură ce sunt înaintate cereri precum reforma agrară, votul universal și posibila unire cu România.
25 noiembrie 1918 - Armata română eliberează Târgu-Mureș.
28 noiembrie, 1918 - Cei 100 de membrii aleși în Congresul General al Bucovinei emit o rezoluție de unire necondiționată cu
Regatul României. Deputații români (74), germani (7) și polonezi (6) au votat pentru, în timp ce cei 13 deputați ucraineni s-au
retras înaintea votului final.
Consecințe și războiul dintre Regatul României și Republica Sovietică Ungară
Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la
dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu.

7 decembrie 1918 - Armata Română intră în Brașov, în sud-estul Transilvaniei.

7 decembrie 1918 - Armata Română depășește linia de demarcație fixată prin Convenția de armistițiu de la Belgrad (râul Mureș)
și înaintează spre Turda, cu scopul de a ocupa Clujul, cel mai important oraș al Transilvaniei. Puterile Antantei îi ordonă Ungariei
să-și retragă trupele.
10 decembrie 1918 - Guvernul Ungariei decide recrutarea de soldați, pentru a rezista trupelor române, dar timpul este prea
scurt. Orașe importante, precum Cluj, se predau fără a opune rezistență.
12 decembrie 1918 - Trupele române intră în Sibiu (sudul Transilvaniei).
 14 decembrie 1918 - Consiliul Director din Transilvania, ales de etnicii români, trimite la București o delegație condusă de Miron
Cristea episcop de Caransebeș, pentru a negocia detaliile Unirii. Delegația era formată din Vasile Goldiș, episcopul Miron Cristea,
episcopul Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu. Regele Ferdinand I al României primește și acceptă
Declarația Unirii, proclamată la 1 decembrie de către Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria.
15 decembrie 1918 - O Adunare națională a Germanilor din Transilvania și Banat are loc la Mediaș, în centrul Transilvaniei, în
care se proclamă o declarație care aprobă decizia românilor de a se uni cu Regatul României.
22 decembrie 1918 - În replică, o Adunare Generală a Maghiarilor are loc la Cluj (magh. Kolozsvár) oraș situat în centrul
Transilvaniei și cel mai mare oraș din Transilvania). Adunarea reafirmă loialitatea maghiarilor din Transilvania pentru Ungaria.
24 decembrie 1918 - Regele Ferdinand I semnează prin Decretul nr.3631 promulgarea și validarea Unirii Basarabiei, Bucovinei și
Transilvaniei cu România, la care guvernul maghiar protestează. La Versailles încep negocierile cu cele patru puteri ale Antantei,
precum și cu Cehoslovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Rusia, pentru stabilirea noilor granițe.
24 decembrie 1918- Trupele române intră în Cluj.
14 ianuarie 1919 - Trupele române ajung la Baia Mare.
ianuarie 1919 - Puterile Antantei dezaprobă acțiunile românilor, care în schimb susțin că decizia Parlamentului Transilvaniei
trebuie să aibă prioritate față de armistițiul dintre Franța și Ungaria.
18 ianuarie 1919 - Trupele române intră în Sighetu Marmației.
22 ianuarie 1919 - Trupele române se opresc la noua linie de demarcație indicată de puterile Antantei, lăsând Banatul sub
controlul Serbiei, iar Crișana sub control Maghiar.
20 martie 1919 - Generalul francez Vyx, în numele puterilor Antantei, cere Ungariei să renunțe la anumite teritorii și să accepte
o nouă linie de demarcație, mai mult sau mai puțin în concordanță cu situația din teren de la acel moment.

Situația teritorială a Republicii Sovietice Ungare

     Teritoriul inițial al Republicii Sovietice Ungare

     Teritoriu recucerit de către Rep. Sov. Ungară (mai-iunie 1919)

     Teritoriu ocupat de către România în aprilie 1919

     Teritoriu sub control francez și iugoslav

21 martie 1919 - Prim-ministrul maghiar Károlyi precizează într-o alocuțiune adresată poporului că nu poate accepta pierderile
teritoriale cerute de puterile Antantei, și predă puterea unui guvern de stânga radical, condus de comunistul Béla Kun, care
proclamă Ungaria ca Republică Sovietică și renunță la politica pasivă de acceptare a pierderilor teritoriale dictate de Antantă.
martie 1919 - Delegația română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, cere Consiliului
Marilor Puteri să permită României să ocupe teritorii până la râul Tisa (conform înțelegerii de dinaintea intrării României în
război). Propunerea este refuzată. Generalul sud-african Jan Smuts este trimis la Budapesta pentru a negocia cu Béla Kun.
aprilie 1919 - Tot mai multe informații despre acțiuni anti românești ce au loc în zonele locuite de români aflate sub control
maghiar ajung la București. Armatei Române i se ordonă pregătirea unei ofensive generale pentru 16 aprilie 1919.
15 aprilie 1919, seara - Trupele maghiare organizează un atac împotriva Armatei Române în vestul Transilvaniei.
16 - 19 aprilie 1919 - Lupte violente au loc în Munții Apuseni, câștigate în final de trupele române (cinci divizii), care sparg linia
frontului în câmpia Crișanei.
19 aprilie 1919 - Ca urmare a reușitei contraofensivei împotriva Republicii Sovietice Maghiare, trupele române intră în Satu
Mare.
20 aprilie 1919 - Trupele române intră în Oradea.
1 mai, 1919 - Trupele române ajung la râul Tisa.

România interbelică
17 iunie-iulie 1919 - Consiliul Marilor Puteri cere guvernului României să-și retragă trupele la linia de demarcație și îl invită pe
Béla Kun la Paris. România răspunde nefavorabil, și afirmă că va accepta condițiile doar dacă Armata Comunistă este dezarmată și
demobilizată. Béla Kun refuză acești termeni.
17 iulie 1919 - Béla Kun ordonă o contraofensivă împotriva Armatei Române.
20 iulie 1919 - Armata ungară traversează Tisa; au loc bătălii violente.
26 iulie 1919 - Ofensiva maghiară este înfrântă și se retrage dincolo de Tisa. Au fost capturați mulți prizonieri.
tratat cu Iugoslavia
3 august 1919 - trupele române intră în Timișoara.
alegeri, guvernele Văitoianu și Vaida
negocieri cu Cehoslovacia, reforma agrară
guvernul Averescu, tratate cu Ungaria și Cehoslovacia