Ariditate Seceta Evapotranspiratia

CR. PĂLTINEANU, I. FL.
MIHĂILESCU
I. SECELEANU,
CARMEN DRAGOTĂ, FELICIA VASENCIUC
ARIDITATEA, SECETA,
EVAPOTRANSPIRAŢIA
ŞI CERINŢELE DE APĂ
ALE CULTURILOR AGRICOLE
ÎN ROMÂNIA
Editura
Ovidius University Press
Constanţa
2007
I.S.B.N. 978-973-614-412-7
5
CUPRINS
Pagina
CAPITOLUL 1. ANALIZA TEMPERATURII ŞI PRECIPITAŢIILOR ............ 10
1.1. Consideraţii generale ...................................................................................... 10
1.2. Temperatura ................................................................................................... 11
1.2.1. Analiza stabilităţii termice în timp ........................................................... 11
1.2.2 Corelaţia dintre temperatura medie anuală înregistrată la Constanţa şi în alte localităţi
reprezentative din România ............................................................................... 25
1.2.3. Izotermele din România ........................................................................... 27
1.2.3.1. Izotermele anuale ............................................................................. 27
1.2.3.2. Izotermele perioadei calde................................................................ 28
1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C............................................ 29
1.2.3.4. Izotermele sumei temperaturilor > 5°C............................................ 29
1.2.3.5. Izotermele sumei temperaturilor > 10°C.......................................... 30
1.2.3.6. Izotermele sumei temperaturilor > 15°C.......................................... 30
1.3. Precipitaţiile atmosferice – repartiţia teritorială......................................... 32
CAPITOLUL 2. SECETA.......................................................................................... 37
2.1. Problematica secetei la nivel internaţional .................................................. 37
2.2. Seceta în România........................................................................................... 38
2.2.1 Valorile claselor SPI în România.............................................................. 38
2.2.2 Repartiţia geografică a SPI în România ................................................... 42
CAPITOLUL 3. EVAPOTRANSPIRAŢIA DE REFERINŢĂ PENMAN-MONTEITH ÎN
ROMÂNIA ................................................................................................................. . 69
3.1. Consideraţii generale..................................................................................... 69
3.2. Repartiţia teritorială a evapotranspiraţiei de referinţă Penman-Monteith în
România................................................................................................................. 70
CAPITOLUL 4. ARIDITATEA ............................................................................... 77
4.1. Indicele de ariditate De Martonne................................................................ 78
4.2. Indicele de ariditate Thornthwaite (Iar–TH)................................................ 90
4.3. Deficitul de apă climatic anual...................................................................... 91
4.4. Indicele de ariditate UNESCO 1979, ca raport anual şi lunar dintre precipitaţii şi ETo-
PM........................................................................................................................... 93
4.5. Corelaţia dintre indicii de ariditate.............................................................. 100
4.5.1.Corelaţia dintre Iar şi DEF anual............................................................... 100
4.5.2.Corelaţia dintre Iar-DM şi indicele de ariditate UNESCO (Iar-P/ETo)........... 100
4.5.3.Corelaţia dintre Iar-DM şi Iar–TH ............................................................... 101
4.6. Deficitul climatic de apă lunar...................................................................... 103
4.7. Deficitul climatic de apă pe anotimpuri şi perioade................................... 109
4.7.1.În anotimpul de iarnă............................................................................... 109
4.7.2.În anotimpul de primăvară....................................................................... 109
4.7.3.În anotimpul de vară................................................................................ 110
4.7.4. În anotimpul de toamnă.......................................................................... 112
4.7.5. În perioada rece...................................................................................... 112
4.7.6. În perioada caldă..................................................................................... 113
4.8. Influenţa aridităţii asupra unor proprietăţi ale solurilor ......................... 115
CAPITOLUL 5. COEFICIENŢII DE CORECŢIE AI CULTURILOR AGRICOLE UTILIZAŢI ÎN
TEHNICA IRIGAŢIEI.............................................................................................. 118
5.1. Calculul coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru metoda Penman-Monteith .......
................................................................................................................................. 118
5.2. Repartiţia geografică a coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru metoda Penman-
Monteith ................................................................................................................ 119
5.2.1. Culturile de cereale păioase.................................................................... 119
5.2.2. Porumbul ................................................................................................ 120
5.2.3. Floarea soarelui....................................................................................... 123
5.2.4. Soia.......................................................................................................... 123
5.2.5. Sfecla........................................................................................................ 125
6
5.2.6. Tomatele..................................................................................................... 127
5.2.7. Cartoful..................................................................................................... 129
5.2.8. Lucerna ...................................................................................................... 131
5.2.9. Căpşunul..................................................................................................... 134
5.2.10. Pomii fructiferi cu două sisteme de întreţinere a solului.......................... 139
5.2.11. Viţa de vie pentru masă ........................................................................... 148
CAPITOLUL 6. CONSUMUL REAL MAXIM DE APĂ AL CULTURILOR AGRICOLE ÎN
ROMÂNIA……………………………………………………………………………. 150
6.1. Comparaţia dintre consumul de apă determinat experimental în regim irigat şi cel estimat
prin metoda Allen ş.a. (1998) ……………………………………………………. 150
6.1.1. Corelaţia ETc-est - ETc-exp ........................................................................... 151
6.1.2. Diferenţele, erorile standard şi rapoartele dintre valorile ET c-exp şi ETc-est 152
6.2. Evapotranspiraţia reală maximă estimată (ETc-est) a culturilor agricole...... 154
6.2.1. ETc-est pentru orz ......................................................................................... 154
6.2.2. ETc-est pentru grâu........................................................................................ 155
6.2.3. ETc-est pentru porumb................................................................................... 158
6.2.4. ETc-est pentru floarea soarelui...................................................................... 161
6.2.5. ETc-est pentru sfeclă...................................................................................... 163
6.2.6. ETc-est pentru soia......................................................................................... 166
6.2.7. ETc-est pentru tomate .................................................................................... 169
6.2.8. ETc-est pentru cartof....................................................................................... 171
6.2.9. ETc-est pentru lucernă.................................................................................... 174
6.2.10. ETc-est pentru căpşun................................................................................... 177
6.2.11. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu ogor între rândurile de pomi.................. 181
6.2.12. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu iarbă între rândurile de pomi................. 183
6.2.13. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu ogor între rândurile de pomi............ 186
6.2.14. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu iarbă între rândurile de pomi........... 188
6.2.15. ETc-est pentru vie-masă............................................................................... 190
6.2.16. Gruparea regiunilor României după valoarea ET c-est ................................ 193
CAPITOLUL 7. PRETABILITATEA LA IRIGARE A SOLURILOR DIN ROMÂNIA.....
........................................................................................................................................... 199
7.1 Istoricul cercetărilor şi consideraţii generale privind gruparea solurilor după pretabilitatea
lor la irigare............................................................................................................... 199
7.2 Solurile irigate şi solurile irigabile din România …………………………… 204
7.2.1 Cernisolurile................................................................................................. 204
7.2.2 Cambisolurile............................................................................................... 223
7.2.3 Luvisolurile.................................................................................................. 224
7.2.4 Pelisolurile................................................................................................... 229
7.2.5 Hidrisolurile................................................................................................. 234
7.2.6 Salsodisolurile............................................................................................. 238
7.2.7 Protisoluri.................................................................................................... 241
7.2.8 Antrisoluri................................................................................................... 250
7.3. Indicii hidrofizici ai solurilor irigabile din România ..................................... 252
CAPITOLUL 8. CERINŢELE DE IRIGAŢIE PENTRU PLANTELE CULTIVATE………………
………………………………………………………………………………………….. 255
8.1 Cerinţele de apă de irigaţie pentru orz............................................................. 255
8.2. Cerinţele de apă de irigaţie pentru grâu.......................................................... 257
8.3. Cerinţele de apă de irigaţie pentru porumb ................................................... 259
8.4. Cerinţele de apă de irigaţie pentru floarea soarelui....................................... 262
8.5. Cerinţele de apă de irigaţie pentru soia........................................................... 263
8.6. Cerinţele de apă de irigaţie pentru sfeclă........................................................ 268
8.7. Cerinţele de apă de irigaţie pentru cartof....................................................... 269
8.8. Cerinţele de apă de irigaţie pentru tomate..................................................... 273
8.9. Cerinţele de apă de irigaţie pentru lucernă.................................................... 276
8.10. Cerinţele de apă de irigaţie pentru căpşun................................................... 279
8.11. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş cu ogor între rândurile de pomi ...........
.................................................................................................................................... 282
7
8.12. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş covor de iarbă între rândurile de pomi
.................................................................................................................................... 284
8.13. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu ogor negru între rândurile de
pomi ........................................................................................................................... 288
8.14. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu covor de iarbă între rândurile de
pomi ........................................................................................................................... 291
8.15. Cerinţele de apă de irigaţie pentru viţa de vie pentru masă ....................... 293
8.16. Gruparea regiunilor României după valoarea CAI ................................... 296
Rezumatul în limba engleză: Aridity, Drought, Crop Evapotranspiration and Irrigation Water
Requirements in Romania ............................................................................................ 303
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................... 311
8
PREFAŢĂ
Evoluţia generală a climatului tinde spre încălzirea globală şi spre accentuarea
fenomenelor extreme - inundaţiile alternând cu perioadele de secetă severă - precum şi spre
o aridizare mai pronunţată (Weather, climate, water in the information age, World
Meteorological Organization, No 970, Geneva, Switzerland, 2004). Cunoaşterea răspândirii
geografice a aridităţii şi secetei în România este importantă în vederea adoptării celor mai
potrivite măsuri pentru combaterea acestora. În evoluţia actuală a climatului această
tendinţă a fost observată şi în România, îndeosebi în regiunile sud-estice şi sudice, cum ar fi
Dobrogea, Bărăganul, sudul Olteniei, unde majoritatea culturilor agricole trebuie irigate în
vederea asigurării unor producţii constante şi mari.
Suprafaţa României ocupă un loc important în sistemul agricol naţional, atât ca
mărime, cât şi pentru activităţi efectuate de către agenţii economici, care sunt principalii
beneficiari şi concurenţi în exploatarea surselor de apă furnizate de reţeaua hidrografică a
ţării.
Prezenta lucrare şi-a propus să evidenţieze condiţiile de ariditate din ţara noastră, să
trateze fenomenul de secetă şi să detalieze relaţiile apei în sistemul sol – plantă – atmosferă
(Soil – Plant – Atmosphere Continuum, SPAC). Dintre elementele climatice sunt prezentate
pe scurt temperatura şi precipitaţiile, apoi sunt relevate caracteristicile specifice secetei şi
aridităţii, evapotranspiraţia de referinţă calculată prin metoda Penman – Monteith, utilizată
în mod curent pe plan internaţional şi recomandată de FAO (Allen ş.a., 1998), apoi sunt
descrişi coeficienţii de corecţie ai culturilor agricole folosiţi în tehnica irigaţiei, estimaţi tot
prin metode moderne (Allen s,a., 1998), consumul real maxim (optim) de apă pentru
principalelor culturi agricole. Lucrarea tratează şi evidenţiază deficitul de apă climatic, ca
diferenţă între precipitaţii şi evapotranspiraţia de referinţă, şi stabileşte în acelaşi timp,
corelaţii între unii indici de ariditate (de ex., indicele De Martonne, indicele UNESCO
1979) şi deficitul climatic de apă, în scopul racordării cercetărilor mai vechi cu cele actuale.
Totodată, este cuantificată relaţia dintre deficitul de apă climatic şi adâncimea de levigare a
carbonaţilor în solurile din partea de sud – est a ţării. În final, este evidenţiată repartiţia
teritorială a necesarului de apă de irigaţie din ţara noastră pentru culturile agricole analizate:
cereale, plante tehnice, plante furajere, legume, pomi fructiferi şi viţă de vie.
Tot în scopul orientării pe principii noi a cercetărilor detaliate de ramură în ţara
noastră sunt aplicate tehnici moderne de interpolare geostatistică prin metoda kriging,
utilizând programul SURFER 8 (Surfer Program, Surface Mapping System, Golden
Software Inc 2002) fapt care a făcut posibilă şi o clasificare a regiunilor după intensitatea
aridităţii, secetei, respectiv după necesarul apei de irigaţie. Resursele de sol sunt descrise
succint, solurile fiind grupate în funcţie de pretabilitatea la irigaţie, după o descriere
actualizată a principalelor tipuri de sol din perimetrele irigabile, conform ultimei clasificări
a solurilor din România (Florea şi Munteanu, 2000).
Pe lângă avantajele integrării facile a acestui gen de cercetare în circuitul
internaţional se aprofundează, în privinţa stabilirii gradului de ariditate, de secetă, respectiv
a necesarului de apă de irigaţie, posibilitatea fundamentării corecte a deciziilor de
management hidrologic şi agricol în ţara noastră.
Lucrarea se adresează în primul rând specialiştilor din domeniul îmbunătăţirilor
funciare (irigaţii), hidrologiei, climatologiei, pedologiei, agriculturii şi horticulturii, cât şi
celor din domeniul geografiei şi mediului.
În încheiere autorii exprimă mulţumiri tuturor persoanelor care i-au ajutat în
elaborarea şi publicarea prezentei lucrări, prin observaţiile şi sugestiile oferite.
Autorii
9
CAPITOLUL 1. ANALIZA TEMPERATURII ŞI PRECIPITAŢIILOR
1.1. Consideraţii generale
Apa este din ce în ce mai mult un factor limitativ major al mediului, atât prin
calitatea ei în continuă scădere datorită poluării mediului, cât şi prin rezervele sale
insuficiente faţă de cerinţele actuale şi viitoare. Deoarece se prevede o agravare a
situaţiei actuale prin accentuarea fenomenului de încălzire globală, este necesară
cunoaşterea gradului de ariditate a regiunilor României, în scopul utilizării raţionale a
resurselor de apă în toate domeniile economice. Definirea aridităţii este încă dificil de
făcut, dar au existat preocupări vechi în acest sens, atât prin propunerea unor termeni ce
înglobau temperatura aerului şi precipitaţiile atmosferice, cum ar fi indicele de ploaie
Lang (Lang, 1920), indicele de ariditate De Martonne (De Martone, 1926), etc., cât mai
ales în ultima parte a secolului al XX-lea, prin luarea în consideraţie a diferiţilor termeni
ce estimau evapotraspiraţia de referinţă şi precipitaţiile. Aceşti termeni au fost şi sunt şi
în prezent utili în măsurarea fenomenului de ariditate, fiind necesari atât în
caracterizarea climatologică a regiunilor geografice, cât şi pentru adoptarea de măsuri
practice de combatere a acestui fenomen.
Prezenta lucrare este consacrată cunoaşterii, în primul rând, a fenomenului de
ariditate şi a frecvenţei apariţiei secetelor, precum şi a utlizării raţionale a apei din
bazinele hidrografice ale ţării în domeniul agricol. Consumul de apă al culturilor
agricole este un parametru fundamental în dezvoltarea plantelor, iar determinarea
practică a acestuia prin metoda cea mai exactă, cea a lizimetrului cu cântărire, este
laborioasă, dificilă şi foarte costisitoare. Cunoaşterea interacţiunilor din sistemul sol –
plantă - atmosferă (SPAC = soil – plant – atmoshere continuum, conform utilizării
termenilor în limba engleză) este deosebit de importantă în optimizarea producţiei
agricole. Momentul aplicării irigaţiei, împreună cu cantitatea de apă ce trebuie
administrată culturilor agricole (norma de udare, norma de irigaţie) sunt necesare atât în
proiectarea, amenajarea şi exploatarea marilor sisteme de irigaţie, cât şi pentru fermierii
individuali.
În ţara noastră au existat preocupări de prognoză şi avertizare în aplicarea
irigaţiei, de stabilire a elementelor tehnice de udare, de fizică a solului privind cele mai
bune soluţii în managementul relaţiilor sol-apă, în exploatarea sistemelor de irigaţie.
Printre autorii care au marcat prin rezultatele lor activitatea în aceste domenii se
numără, printre alţii: Botzan (1953; 1972), Grumeza ş.a. (1970; 1979; 1989, 2005),
Ionescu şi Tomuleţ (1968), Ionescu (1976), Apetroaiei (1977), Iancu (1975, 1996),
Iancu şi Ionescu (1981), Nicolaescu (1981), Renea (1983), Enciu ş.a. (1983), Canarache
(1990), Iancu şi Păltineanu (1998), Păltineanu (1998); Păltineanu ş.a. (1999; 2000,
2003), Rădulescu (1999), Negrilă (1999), ş.a..
Scopul prezentei lucrări este reprezentat în principal prin: 1) lărgirea orizontului
cunoaşterii prin aducerea de noi contribuţii privind precizarea conceptului de ariditate şi
de secetă, diferenţa dintre acestea, prezentarea repartiţiei teritoriale la nivelul României
a unor elemente climatice fundamentale sau indicatori climatici sintetici, ca temperatura
şi precipitaţiile, evapotranspiraţia de referinţă Penman-Monteith, coeficienţii de corecţie
ai culturilor agricole, deficitul de apă climatic, evapotranspiraţia reală maximă a
culturilor agricole şi necesarul apei de irigaţie, ca şi pretabilitatea generală la irigare a
solurilor, ş.a.; 2) consacrarea unor metode moderne de calcul la nivelul României pentru
estimarea: evapotranspiraţiei de referinţă - folosită mai frecvent sub denumirea de
evapotranspiraţie potenţială în literatura de specialitate uzuală din ţara noastră - prin
metoda Penman-Monteith, ETo-PM (Monteith, 1965; Jensen ş.a., 1990), coeficienţilor
10
de corecţie ai culturii (Kc) prin metoda Allen ş.a. (1998); 3) separarea pe hărţi, folosind
metode geostatistice de interpolare grafică a datelor punctuale (metoda kriging,
programul SURFER 8) pentru arealele relativ omogene, privind consumul şi necesarul
de apă de irigaţie a culturilor, pentru a contribui la un management mai bun al apei în
bazinele hidrografice ale ţării noastre, care conţin, pe lângă consumatorii agricoli, şi
importanţi consumatori industriali sau urbani.
În prezenta lucrare, pentru trasarea izoliniilor elementelor sau indicatorilor
climatici pe hărţi s-a folosit Programul Surfer 8 (Surface Mapping System, Golden
Software Inc 2002) cu metoda kriging (Cressie, 1990; Deutsch and Journel, 1992), tipul
point-kriging, no-drift, opţiunea ordinary kriging. Calitatea interpolării depinde de
numărul şi densitatea staţiilor meteorologice, reprezentativitatea reliefului, acurateţea
datelor etc. Gridding-ul din Programul Surfer a utilizat în cazul de faţă o densitate de
200 de linii de gridding, atât în latitudine, cât şi în longitudine. Datorită zonării
altitudinale şi latitudinale, parametrii climatici ai vârfurilor muntoase fără staţii
meteorologice au fost asimilaţi cu cei ai vârfurilor cu altitudine similară, pe cât posibil
la aceeaşi latitudine, sau au fost folosite corelaţii ale acestora în funcţie de altitudine şi
latitudine (Canarache, 2004). În general, desfăşurarea izoliniilor are o densitate
superioară după mărimea echidistanţei acestora în regiunile de câmpie, deal şi podiş,
care reprezintă relieful principal din acest studiu, şi o densitate inferioară în regiunile
muntoase, acolo unde gradienţii sunt superiori. Astfel, interpolarea datelor climatice a
fost mai precisă în regiunile de câmpie, de deal şi podiş care nu depăşesc, în general,
altitudinea de 800 m, în schimb, pentru regiunile muntoase (800 – 2500 m altitudine)
hărţile, pentru toate elementele climatice, au un caracter orientativ.
În acest studiu a fost aplicat principiul, potrivit căruia consumul de apă optim
precum şi necesarul de apă de irigaţie depind în primul rând de climă şi mai puţin de sol
(Allen ş.a., 1998), deoarece evaporaţia sau transpiraţia apei din sol în regim irigat în
optim se desfăşoară îndeosebi în faza I sau II de evaporare, când umiditatea solurilor
este ridicată, iar conductivitatea hidraulică a solurilor în funcţie de umiditate este, de
asemenea, ridicată. Esenţial în acest sens este şi faptul, că marea majoritate a solurilor
României pot, în general, să înmagazineze o cantitate importantă de apă pentru a fi
redată ulterior în procesul de evaporaţie şi de transpiraţie a plantelor, exceptând solurile
cu profil scurt, scheletice, nisipoase, pietroase, sau cele sărăturate etc., care prezintă un
volum edafic redus sau reţin o mică cantitate de apă, sau dimpotrivă, reţin apa foarte
intens şi o eliberează foarte greu (solonceacuri, soloneţuri), dar care ocupă, în general,
alte moduri de folosinţă a terenului decât cele agricole.
Valorile medii lunare ale elementelor climatice au fost calculate pentru cca. 200
de puncte de observaţie din ţara noastră. Perioada analizată a fost variată, în general
între (1890-2000), dar cu diferenţe importante, fiind necesară aducerea la zi a datelor
unor staţii meteorologice cu durată mai scurtă. Astfel, înregistrările acestora au fost
corelate, actualizate şi corectate în raport de valorile staţiilor meteorologice cu perioadă
lungă (cca. 100 de ani) de observaţie. Pentru cantităţile de precipitaţii s-au utilizat, în
mod suplimentar faţă de staţiile meteorologice menţionate, datele provenind de la încă
cca. 50 de posturi pluviometrice.
1.2. Temperatura
1.2.1. Analiza stabilităţii termice în timp
Temperatura medie a aerului (Tm) reprezintă unul dintre elementele climatice
cele mai importante în caracterizarea geografică complexă a regiunilor. Alte elemente
11
climatice sunt puternic corelate cu Tm. Din acest motiv, s-a studiat gradul de stabilitate
a Tm, utilizând în acest sens câţiva parametri statistici, ca media şi abaterea standard
(AS), pentru diferite regiuni geografice din România, calculate de la începutul
înregistrării Tm, luând în considerare din ce în ce mai multe valori până la epuizarea
şirului de date, fig. 1.1-1.13 (Păltineanu ş.a., 2006a).
În Dobrogea, stabilitatea Tm pentru câteva luni reprezentative (ianuarie, aprilie,
iulie, octombrie) şi pentru media anuală este redată de medie şi de AS pe durata a peste
100 de ani la Constanţa şi Sulina şi cca. 70 de ani pentru Mangalia şi Tulcea, fig. 1.1. şi
1.2. Se observă că media (Tm) se stabilizează mai repede decât AS în toate lunile
considerate la toate staţiunile menţionate, durata de stabilizare a mediei Tm fiind
cuprinsă între cca. 10-30 de ani, iar pentru AS în cca. 30-60 de ani. Media anuală este
cuprinsă îndeaproape între mediile lunare ale lunilor aprilie şi octombrie, în localităţile
de pe litoral intervalul dintre acestea fiind mai mare, datorită inerţiei termice exercitate
de Marea Neagră.
Constanta Constanta
25 6
20 5
4
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
10 3
5 2
0 1
Anii Anii
-5 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
I IV VII I IV VIIMangalia
X Anuala
MangaliaX Anuala
25 4,0
3,5
20
3,0
A.S. a Tm (C)
15 2,5
Tm (C)
10 2,0
1,5
5
1,0
0 0,5
Anii Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
I IV VII X Anuala I IV VII X Anuala
Fig. 1.1. Durata de stabilizare a temperaturii medii a aerului (Tm) şi abaterii standard
(AS) pentru lunile caracteristice şi pentru Tm anuală, la Constanţa şi Mangalia
În Muntenia localităţile studiate sunt: Vârful Omul, Predeal, Sinaia pentru

regiunea montană, Câmpulung, Piteşti, Tg. Jiu pentru regiunea colinară a Munteniei,
apoi Ploieşti, Bucureşti, Giurgiu pentru centrală şi de sud a acesteia, respectiv Drobeta -
Tr. Severin, Tr. Măgurele şi Alexandria pentru partea sa central-vestică.
Pentru regiunea montană menţionată Tm se stabilizează relativ tot după
aproximativ 10-30 de ani iar AS după cca. 25-35 de ani, fig. 1.3.
12
Spre deosebire de situaţia de mai sus, valorile Tm sunt mult mai reduse,
temperaturile negative prevalând la Vf. Omul. Se remarcă şi aici intervalul relativ larg
dintre Tm a lunilor aprilie şi octombrie, care încadrează Tm anuală.
Sulina Sulina
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
10
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 120
Tulcea Tulcea
25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5
1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80
Fig. 1.2. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală la Sulina şi Tulcea
Pentru regiunea colinară a Munteniei stabilizarea Tm se desfăşoară asemănător,

existând şi localităţi (Piteşti) în care Tm se stabilizează mai repede (10-20 de ani), fig.
1.4. Pentru toate staţiile menţionate durata de stabilizare a AS se păstrează neschimbată
(30-60 de ani). După perioada de stabilizare termică, Tm din lunile aprilie şi octombrie
aproape că se suprapun, încadrând foarte scurt media termică anuală, datorită lipsei
influenţei unui factor moderator care generează o simetrie termică mai largă între lunile
anului. Fig. 1.5 şi 1.6 ilustrează aceleaşi aspecte pentru regiunile de câmpie din
Muntenia, durata de stabilizare relativă a Tm înscriindu-se în aceleaşi intervale, de 10-
30 de ani pentru Tm, respectiv 30-60 de ani pentru AS.
În Moldova, fig. 1.7-1.9, perioada de stabilizare a Tm şi AS nu diferă comparativ
cu perioadele discutate anterior. Ca o caracteristică generală, stabilizarea Tm se produce
mai rapid pentru luna iulie faţă de ianuarie. Şi în aceste cazuri, Tm a lunilor aprilie,
octombrie şi Tm anuală sunt foarte apropiate. Ca o excepţie, dintre localităţile studiate
din această provincie, durata de stabilizare a AS cea mai rapidă (cca. 15 ani) s-a
manifestat la Vaslui, fig. 1.7.
13
Vf. Omul Vf. Omul
10 5
5
4
0
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
-5
-10 2
-15 1
Anii Anii
-20 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Fig. 1.3a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea montană din centrul Munteniei,
Vf. Omul
Predeal Predeal
20 5,0
4,5
15
4,0
10 3,5
A.S. a Tm (C)
3,0
Tm (C)
5 2,5
2,0
0
1,5
-5 1,0
0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 5 10 15 20 25 30 35 0 5 10 15 20 25 30 35
Sinaia Sinaia
20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
10
3
Tm (C)
5
2
0
1
-5
Anii Anii
0
-10
0 10 20 30 40 50 60 70 80
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Fig. 1.3b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea montană din centrul Munteniei,
localităţile Sinaia şi Predeal
14
Campulung Campulung
20 3,5
3,0
15
2,5
A.S. A Tm (C)
10 2,0
Tm C)
1,5
5
1,0
Anii
0 0,5
Anii
0,0
-5
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea colinară a Munteniei, localitatea
Câmpulung
Pitesti Pitesti
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
10
2
5
Anii 1
0
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Tg. Jiu Tg. Jiu

25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10 2,0
5 1,5
Anii 1,0
0
0,5
Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea colinară a Munteniei, localităţile
Piteşti şi Tg. Jiu
15
Ploiesti Ploiesti
25 3,5
20 3,0
15 2,5
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
2,0
10
1,5
5
Anii 1,0
0
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60
Fig. 1.5a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru central-sudică a Munteniei,

localitatea Ploieşti
Bucuresti-Filaret Bucuresti-Filaret
25 6
20 5
15
4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10
3
5
2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Giurgiu Giurgiu
30 7
25 6
20 5
A.S. a Tm (C)
15 4
Tm (C)
10 3
5 2
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-sudică a Munteniei,
localităţile Bucureşti - Filaret şi Giurgiu
16
Drobeta Tr. Severin Drobeta Tr. Severin
30 4
25
3
20
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
2
10
5 1
0
Anii Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-vestică a Munteniei,
localitatea Drobeta Tr. Severin
Tr. Magurele Tr. Magurele

30
6
25
5
20
A.S. a Tm (C)
15 4
T m (C)
10 3
5
2
0
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Alexandria 4,5 Alexandria
4,0
20
3,5
15 3,0
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii 0,5
Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-vestică a Munteniei,
localităţile Tr. Măgurele şi Alexandria
17
Bacau Bacau
25 4
20
3
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
10 2
5
1
0 Anii
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Bacău
Tg. Ocna Tg. Ocna

25 5,0
4,5
20 4,0
3,5
15
A.S. a Tm (C)
3,0
Tm (C)
10 2,5
2,0
5
1,5
Anii
0 1,0
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
Vaslui Vaslui
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10 4
Tm (C)
5 3
0 2
-5 1
Anii 0
-10 Anii
0 10 20 30 40 50 0 10 20 30 40 50

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Tg. Ocna şi Vaslui
18
Barlad Barlad
25 4,0
20 3,5
15 3,0
A.S. a Tm (C)
10 2,5
Tm (C)
2,0
5
1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Bârlad
Botosani Botosani
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
10 3
Tm (C)
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
Dorohoi Dorohoi
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
10
Tm (C)
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Botoşani şi Dorohoi
19
Iasi Iasi
25 6
20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10 3
5 2
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Iaşi
Piatra Neamt Piatra Neamt
20 3,5
3,0
15
2,5
A.S. a Tm (C)
10
Tm (C)
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60 70
0 10 20 30 40 50 60 70
Roman Roman
25 6
20
5
15
4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10
3
5
0 2
-5 1
Anii
-10 Anii
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Piatra Neamţ şi
Roman
20
În Transilvania, Banat şi Crişana şi Maramureş (fig. 1.10–1. 13), durata de
stabilizare a Tm atinge cca. 10-30 de ani pentru Arad şi Oradea, 10 ani pentru
Timişoara, fig. 1.10, 10-15 ani pentru Satu – Mare şi 10-30 de ani pentru Deva şi Sibiu,
fig. 1.11, 15-20 de ani pentru Braşov, Bistriţa şi Tg. Mureş, fig. 1.12, respectiv pentru
Petroşani, fig. 1.13. În schimb, stabilizarea AS se produce în 10-30 de ani.
Oradea Oradea
25
5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
T m (C)
10
2
5
1
0
Anii Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Arad Arad
25 5
20 4
A.S. a Tm (C)
15
3
Tm (C)
10
2
5
Anii 1
0
Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Timisoara Timisoara
25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii 0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Câmpia de Vest, localităţile Oradea, Arad
şi Timişoara
21
Satu Mare Satu Mare
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10 4
Tm (C)
5 3
0 2
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 5 10 15 20 25 30 0 5 10 15 20 25 30
Deva Deva
25 5
20 4
A.S. a Tm (C)
15
3
Tm (C)
10
2
5
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60
Sibiu Sibiu
25 7
20 6
5
A.S. a Tm (C)
15
4
Tm (C)
10
3
5
Anii 2
0
1
-5 Anii
0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localităţile Satu – Mare,
Deva şi Sibiu
22
Brasov Brasov
25 4,0
20 3,5
15
3,0
A.S. a Tm (C)
2,5
10
T m (C)
2,0
5 1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii
Anii 0,0
-10
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60
Bistrita Bistrita
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10
Tm (C)
4
5 3
0 2
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 0 10 20 30 40 50
Tg. Mures Tg. Mures

20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
10 3
Tm (C)
5 2
0 Anii 1
Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localităţile Braşov, Bistriţa
şi Tg. Mureş
23
Petrosani Petrosani
20 4,5
4,0
15
3,5
10 3,0
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
2,5
5
2,0
0 1,5
1,0
-5
Anii 0,5
-10 Anii
0,0
0 5 10 15 20 25 30 35 0 5 10 15 20 25 30 35

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localitatea Petroşani
În concluzie, analizând perioada de stabilizare a mediei şi AS pentru Tm în

diferite localităţi din ţară pentru o durată mare de înregistrare, se poate afirma că Tm
devine constantă după aproximativ 30-50 de ani de observaţii continue. Rezultă că,
durata de 50 de ani de măsurători este, în general, suficientă pentru un studiu privind
temperatura medie a oricărei regiuni din ţara noastră. Totuşi, pentru studii de precizie
acest interval poate să nu fie suficient. În situaţia actuală, în care scenariile încălzirii
atmosferei terestre prevăd o accelerare a acestui fenomen, ca urmare a efectului de seră
cauzat de poluarea crescândă a atmosferei, durata considerată pentru efectuarea mediei
termice se poate reduce in funţie de scopul urmărit.
Analizând structura temporală a Tm anuale prin metoda geostatistică în două
localităţi din ţara noastră, similar structurii spaţiale specifice geostatisticii, la Bucureşti
şi Constanţa, a rezultat lipsa unui domeniu şi a unui prag clasic al semivariogramei, fig.
1.14, ceea ce implică o stabilizare relativ rapidă a Tm, confirmând astfel, concluziile
rezultate din studiul statistic al stabilizării Tm şi AS.
Semivarianta temperaturii medii anuale
incepand din 1941
0,7
Constanta
Bucuresti
0,6
2
Semivarianta (C)
0,5
0,4
0,3
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Intervalul de timp dintre inregistrari (ani)
Fig. 1.14. Semivarianţa temporală a Tm anuale, calculată pe o perioadă de măsurători

continue, începând cu anul 1941, în două localităţi din ţară: Bucureşti şi Constanţa
24
1.2.2 Corelaţia dintre temperatura medie anuală înregistrată la Constanţa şi în
alte localităţi reprezentative din România
Datele de temperatură provenite de la staţiile meteorologice din ţara noastră,
care au fost utilizate în prezenta lucrare, au avut un domeniu diferit de înregistrare. De
aceea, s-a folosit tehnica corelării staţiilor în vederea corectării şi aducerii la zi a acestor
date, în vederea comparării repartiţiei lor spaţiale.
Astfel, temperatura medie, Tm, anuală a staţiei meteorologice Constanţa s-a
corelat direct, liniar şi foarte semnificativ sau distinct semnificativ cu Tm din diferite
localităţi ale ţării noastre, tabelul 1.
Tabelul 1.2.1. Corelaţia liniară (y = ax + b) dintre temperatura medie a aerului (Tm) din
localitatea Constanţa cu Tm a aerului din localităţi situate în diferite regiuni geografice
ale ţării noastre
Semnificaţia
Coeficientul Coeficientul
Localitatea R2 statistică
a b
(cu testul t)
Mangalia 0,924 0,816 0,855 ***
Tulcea 0,831 1,496 0,773 ***
Sulina 0,897 1,034 0,715 ***
Galaţi 0,930 0,100 0,629 ***
Bucureşti 0,832 1,552 0,588 ***
Giurgiu 0,723 3,000 0,536 ***
Tg. Jiu 0,784 1,549 0,522 ***
Alexandria 0,761 2,245 0,469 ***
Piteşti 0,649 2,427 0,474 ***
Tr. Măgurele 0,676 3,674 0,460 ***
Drobeta Tr. Severin 0,600 4,828 0,423 ***
Ploieşti 0,600 3,602 0,369 ***
Vaslui 0,832 -0,103 0,698 ***
Bârlad 0,879 -0,192 0,615 ***
Roman 0,834 -0,895 0,594 ***
Piatra Neamţ 0,740 0,197 0,542 ***
Iaşi 0,889 -0,419 0,544 ***
Bacău 0,813 -0,150 0,534 ***
Botoşani 0,703 0,801 0,502 ***
Dorohoi 0,785 -0,440 0,495 ***
Tg. Ocna 0,476 3,580 0,191 ***
Câmpulung Moldovenesc 0,546 1,744 0,296 ***
Braşov 0,699 0,067 0,451 ***
Predeal 0,589 -1,675 0,619 ***
Petroşani 0,627 0,574 0,691 ***
Bistriţa 0,675 0,670 0,421 ***
Vf. Omul 0,689 -10,102 0,380 ***
Sibiu 0,544 2,788 0,336 ***
Arad 0,755 2,284 0,364 ***
Deva 0,497 4,325 0,308 ***
Satu - Mare 0,640 2,657 0,272 **
Oradea 0,569 4,058 0,213 **
** = distinct semnificativ, *** = foarte semnificativ
25
Pentru aceste corelaţii a fost aleasă staţia Constanţa, pe de o parte pentru a testa
şi a utiliza o distanţă cât mai mare între staţiile corelate din România, Constanţa
aflându-se în extremitatea estică a ţării, în regiunea cea mai aridă a acesteia, pe de altă
parte pentru că setul de date meteorologice privind Tm are în această localitate o durată
ridicată (peste 100 de ani).
Toate corelaţiile din lucrare, atât în acest capitol cât şi în celelalte, au fost
calculate prin metoda celor mai mici pătrate, iar semnificaţia statistică a fost stabilită,
atât pentru corelaţiile liniare, cât şi pentru cele neliniare prin extensie, prin utilizarea
testului t în comparaţie cu valorile tabelate ale lui R pentru cele trei niveluri clasice de
semnificaţie (* - semnificativ, ** - distinct semnificativ şi *** - foarte semnificativ),
folosind testul t cu două laturi (two-sided) şi n-2 grade de libertate (Aïvazian, 1970):
t = R sqrt (n-2) / sqrt (1-R2) (1.1)
unde n este numărul de perechi de puncte utilizate în calcul, R = coeficientul (raportul)

de corelaţie, iar R2 = coeficientul de determinaţie.
S-a constatat că tăria acestor corelaţii, exprimată prin R2 este superioară în cazul
implicării staţiilor vecine, din Dobrogea: Mangalia, Tulcea Sulina, unde acesta prezintă
valori ridicate, de 0,86***, respectiv, 0,77***, 0,71***, tabelul 1. Corelaţiile devin, în
general, mai slabe pe măsura îndepărtării de staţia de referinţă, Constanţa. Astfel, pentru
localităţile apropiate din Muntenia: Bucureşti şi Giurgiu, cât şi pentru Galaţi, R2 indică
valori cuprinse între 0,54*** şi 0,63***, scăzând la 0,37*** pentru Ploieşti, 0,47***
pentru Alexandria şi Piteşti, 0,52*** pentru Tg, Jiu, 0,46*** pentru Tr. Măgurele şi
0,42*** pentru Tr. Severin.
Pentru majoritatea localităţilor din Modova, deşi unele aflate la distanţe
considerabile dar cu aceeaşi predominanţă a circulaţiei atmosferice dinspre sectorul
nord-estic, ca Vaslui, Bârlad, Roman, Piatra-Neamţ, Iaşi, Bacău, Botoşani şi Dorohoi,
sau la Braşov şi Predeal din apropierea provinciei amintite, R2 arată o corelaţie foarte
semnificativă puternică, încadrându-se, în general, în limitele de 0,50*** - 0,70***. În
schimb, în alte localităţi din Moldova (Tg. Ocna), sau din Muntenia (Câmpulung), R2
prezintă valori reduse, deşi foarte semnificative (0,19***, 0,30***) datorită numărului
mare de date, acest aspect fiind o excepţie de la tendinţa discutată.
În Transilvania, Banat şi Crişana R2 se cifrează la 0,69*** pentru staţia de la
Petroşani, 0,42*** pentru Bistriţa, 0,34*** pentru Sibiu, 0,31*** pentru Deva, 0,38***
pentru Vf. Omul, 0,36*** pentru Arad, în timp ce în staţiile meteorologice mai
îndepărtate R2 scade la 0,27** pentru Satu - Mare, respectiv la 0,21** pentru Oradea.
În figurile citate mai sus s-au prezentat numai corelaţiile Tm anuale. Din lipsă de
spaţiu, corelaţiile Tm medii lunare nu au fost prezentate, dar acestea au fost, de
asemenea, foarte semnificative în marea lor majoritate.
Prin urmare, chiar şi staţiile cele mai îndepărtate de Constanţa sunt corelate din
punct de vedere al temperaturii medii anuale cu aceasta din urmă, rezultând concluzia
potrivit căreia, Tm anuală din toate staţiile meteorologice din România este practic
corelată semnificativ. Totuşi, pentru aducerea la perioada de 100 de ani a mediilor
staţiilor cu durată scurtă de înregistrare, în vederea diminuării erorilor se pot folosi
numai ecuaţiile de regresie semnificative şi care, în plus, au valoarea lui R2>0,70 (Allen
ş.a., 1998), care există numai pentru staţiile meteorologice vecine. De aceea, pentru
astfel de corecţii s-au corelat staţiile vecine (date neredate).
26
Cu ajutorul ecuaţiilor de regresie obţinute, mediile multianuale ale Tm din
staţiile meteorologice cu date înregistrate pe perioade mai scurte au fost corectate pentru
perioada utilizată în prezenta lucrare. Deoarece, din subcapitolul anterior a rezultat
ideea stabilităţii termice pentru media Tm provenită din date înregistrate pe o durată mai
mare (50 de ani), rezultatele corecţiilor prin utilizarea corelaţiilor de mai sus au avut o
pondere mică, de ordinul sutimilor sau uneori al zecimilor de °C. Datele astfel extinse la
o perioadă lungă pentru toate staţiile meteorologice studiate au fost utilizate în toate
calculele şi graficele ulterioare, care sunt redate în continuare.
1.2.3. Izotermele din România

Deşi datele climatice prelucrate au avut o bază lunară, în ceea ce urmează va fi
redată numai distribuţia spaţială pentru valorile anuale, anotimpuale, sau pentru anumite
praguri specifice.
1.2.3.1. Izotermele anuale
Desfăşurarea anuală a izotermelor anuale este redată în fig. 1.15. Izoterma de
10°C delimitează Câmpia de Vest de regiunea colinară-montană aferentă sistemului
muntos al Carpaţilor Occidentali. După ce ocoleşte Munţii Banatului pe la sud, izoterma
de 10°C trece prin partea nordică a Câmpiei Române, având un aspect uşor sinuos
trecând prin apropierea oraşelor Piteşti, Ploieşti, Buzău şi delimitează aproximativ
Câmpia Română de Podişul Moldovei. Înspre vest, Podişul Moldovei este mărginit de
lanţul Carpaţilor Occidentali de izotermele de 5 şi 6°C.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei Dorohoi
48 Radauti
Satu Mare Ocna Sugatag Stanca
Carei Baia Mare Botosani
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Tg.Lapus Rarau Falticeni
Sacueni Vatra Dornei Cotnari
Zalau Tg. Neamt Podu Iloaiei
Dej Bistrita Calimani Iasi
Oradea
47 Toplita Piatra Neamt
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Chisineu-Cris Stei Turda Tg. Mures Bacau
Ineu
Campeni Miercurea Ciuc
Gurahont
Siria Tg. Ocna
Arad Tebea Blaj Dumbraveni Barlad
Sinicolau Mare Alba Iulia Adjud
Varadia Agnita Hoghiz
46 Sebes Tulnici
Jimbolia Deva FagarasSf.Gheorghe Cv. Tecuci
Timisoara Hunedoara Sibiu Odobesti
Lugoj Paltinis Balea Lac Brasov Focsani
Piclisa Penteleu
Predeal MaicanestiGalati Chilia
Caransebes Petrosani Cumpana Cheia
Banloc Parang Ramnicu Sarat
Resita Cuntu Campulung-MuscelCampina Braila
PolovragiCurtea de Arges Tulcea Sulina
Semenic Ramnicu Vilcea Buzau
Oravita Tg. Jiu Faurei Horia
Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici TargovistePloiesti
Baile Herculane Pitesti
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Corugea
Hirsova Gura Portitei
Dr.Tr. Severin Stolnici Titu
Filiasi Slobozia
Vinju Mare Slatina Popesti Fundulea
Bucuresti DalgaMarculesti
Cernavoda
Videle
Plenita Craiova Calarasi Constanta
Caracal Rosiori Adamclisi
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.15. Repartiţia geografică a Tm anuale (°C) din România
Aceste izoterme încadrează în cea mai mare parte, arealele montane propriu-zise.
Culmile cele mai înalte ale Munţilor Carpaţi sunt încadrate de izoterme cu valori
27
negative. Podişul Transilvaniei este delimitat de izoterma de 8°C. Forma izotermelor în
Câmpia Română arată o direcţie generală est-vest, cu porţiuni sinuoase. Izoterma cu
valoarea maximă în ţară, de 11,5°C, mărgineşte un teritoriu restrâns în partea de sud-
vest a ţării.
Comparativ cu Atlasul climatologic Român (Institutul Meteorologic, 1966,
Bucureşti), prezenta lucrare actualizează datele de temperatură medie anuală, şi
precizează mai detaliat desfăşurarea izotermelor ca intervale de valori, îndeosebi în
regiunile de câmpie şi dealuri joase, cu pondere însemnată în agricultură. Aspectul
general al izotermelor este circular atât în jurul Munţilor Carpaţi, la periferia arcului
carpatic, cât şi în interiorul acestuia, evidenţiind astfel rolul major al altitudinii în
etajarea climatică din ţara noastră. Totuşi, atât latitudinea pe direcţia nord-sud, cât şi
unele elemente perturbatoare, de ex. prezenţa Mării Negre la limita sud-estică a
teritoriului ţării noastre, influenţează desfăşurarea izotermelor în sensul descris de
literatura geografică din România (Mihăilescu ş.a., 1995; Mihăilescu şi Bucşă, 1993;
Mihăilescu şi Pavel, 1993; Mihăilescu, 1997).
1.2.3.2. Izotermele perioadei calde

În fig. 1.16 sunt redate izotermele perioadei calde (lunile aprilie – octombrie) din
România. Cea mai mare parte a teritoriului format din câmpii este traversat de
izotermele cuprinse între 16 şi 18,5 ºC, valorile maxime înregistrându-se în partea de
sud-vest a Olteniei.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Satu Mare Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.16. Repartiţia geografică a temperaturii medii (°C ) din perioada caldă (aprilie –
octombrie) din România
28
Regiunile deluroase sunt caracterizate, în general, de valori termice de 14 – 16
ºC, în timp ce regiunile muntoase prezintă valori <13 ºC, chiar valori de 2 – 3 ºC pe
vârfurile cele mai înalte ale Carpaţilor. Temperaturile medii din perioada de vegetaţie
din regiunile colinare şi de câmpie (cca. 14 – 18,5 ºC) sunt propice pentru dezvoltarea
culturilor agricole specifice zonei temperate din această parte a continentului.
1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C

Valorile maxime ale sumei temperaturilor > 0°C se înregistrează tot în partea de
sud-vest a Olteniei (cca. 4400 °C), care caracterizează regiunea cea mai caldă din ţara
noastră, fig. 1.17. Câmpia Română, Dobrogea şi Câmpia de Vest sunt brăzdate, în
principal, de izoliniile de 3800 – 4100 °C, cu valori mai mari în Oltenia, iar în regiunile
deluroase suma temperaturilor > 0°C atinge cca. 3000 – 3600 °C. Cele mai mici valori
(600 – 800 °C) se găsesc pe culmile înalte ale Munţilor Carpaţi.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Ploiesti Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici Targoviste
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Hirsova CorugeaGura Portitei
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.17. Repartiţia geografică a sumei temperaturilor > 0°C din România

Suma temperaturilor > 5°C se încadrează între cca. 2600 şi 3000 °C în regiunile
de câmpie din partea de sud şi de sud-est a ţării şi între cca. 2500 – 2700 °C în Câmpia
de Vest, în timp ce în regiunile colinare acestea ating cca. 2000 – 2400 °C, fig. 1.18. Pe
vârfurile muntoase cele mai înalte suma temperaturilor > 5°C coboară la valori de cca.
200 – 400 °C.
29
Suma temperaturilor >10°C descreşte de la cca. 1800°C, înregistrată în
extremitatea sud–vestică a Olteniei, la aproximativ 1400°C în partea sud–estică a
Câmpiei Române, în timp ce în Cîmpia de Vest aceasta atinge 1300–1500°C, fig. 1.19.
Podişul Moldovei este încadrat de valorile cuprinse între 1000 şi 1500 °C, iar Podişul
Transilvaniei de valorile de 800 - 1100°C.

Aceeaşi structură spaţială se observă şi în cazul sumei temperaturilor > 15°C,
unde valorile maxime (1000 °C) se produc tot în extremitatea sud – vestică a Olteniei,
de unde descresc pe direcţie nordică şi nord – estică, ajungând la cca. 500 – 600 °C în
partea de nord şi nord – est a Câmpiei Române, inclusiv în Dobrogea, fig. 1.20. Câmpia
de Vest este străbătută de izoliniile de 500 – 600 °C, iar Podişul Transilvaniei de
izotermele de 200 – 400 °C şi Podişul Moldovei de izotermele de 400 – 600 °C.
Suma temperaturilor mai mari de anumite praguri termice: 0, respectiv 5; 10 şi
15 ºC, ca şi temperatura medie anuală din regiunile colinare şi de câmpie, arată că aceste
regiuni sunt propice dezvoltării culturilor agricole şi horticole specifice zonei temperate
din această parte a continentului, ca de altfel şi pădurilor sau asociaţiilor ierboase, însă
cu diferenţe materializate în răspândirea florei spontane a ţării.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
30
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
31
1.3. Precipitaţiile atmosferice – repartiţia teritorială
Spre deosebire de temperatură care are o răspândire spaţială relativ uniformă pe
areale largi, precipitaţiile atmosferice (P) prezintă variaţii teritoriale importante pe
suprafeţe restrânse, ce depind de o serie de factori: poziţie geografică faţă de circulaţia
dominantă a aerului, relief, altitudine, expoziţie etc..
Precipitaţiile anuale minime (< 400 mm) se înregistrează de-a lungul litoralului
Mării Negre, de unde încep să crească aproape concentric spre vest, Dobrogea şi partea
de est a Câmpiei Bărăganului beneficiind de cca. 450 mm, apoi partea vestică a
Bărăganului şi partea de sud-est a Podişului Moldovei care primesc cca. 500 mm, fig.
1.21. Urmează spre vest izohieta de 550 mm care acoperă partea centrală a Podişului
Moldovei şi partea sudică a Câmpiei Române, restul acesteia încadrându-se între 550 şi
600 mm. Câmpia de Vest primeşte aproximativ 550–650 mm anual, iar Podişul
Transilvaniei între 550 şi cca. 700 mm, partea vestică fiind mai secetoasă. Regiunile
deluroase din nordul Câmpiei Române şi cele aferente Subcarpaţilor Moldovei sunt
străbătute de izohietele cuprinse între 600 şi 800 mm. Culmile muntoase înalte prezintă
valori ridicate, de 1100 – 1200 mm anual.
În anotimpul de iarnă, cu cele mai puţine precipitaţii, valorile P sunt reduse,
variind în general între 70 – 80 mm în Dobrogea, 80 – 100 mm în partea estică a
Moldovei şi a Bărăganului, 100 – 120 mm în restul Câmpiei Române şi al Moldovei,
precum şi în Podişul Transilvaniei, cu valori mai reduse (80 mm) în partea vestică, fig.
1.22.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Siria Gurahont Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Jimbolia Deva Fagaras Sf.Gheorghe Cv. Tecuci
Piclisa Penteleu
PredealCheia MaicanestiGalati Chilia
Banloc Caransebes Petrosani
Parang Cumpana Ramnicu Sarat
Polovragi Curtea de Arges Tulcea Sulina
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Plenita Craiova Videle
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.21. Repartiţia geografică a valorilor medii anuale ale precipitaţiilor din România
32
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.22. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din anotimpul de
iarnă din România
În Câmpia de Vest se înregistrează valori de cca. 120 mm, în regiunile deluroase

ale ţării 120 – 150 mm, în timp ce pe culmile înalte ale munţilor cca. 180 – 220 mm şi
chiar mai mult, fig. 1.22..
În anotimpul de primăvară Dobrogea beneficiază de 80 – 100 mm în partea de
est, respectiv 100 – 120 mm în partea de vest, de altfel ca şi partea de est a Bărăganului,
în timp ce partea de est a Moldovei, restul Câmpiei Bărăganului şi partea central sudică
a Câmpiei Române primesc 120 – 140 mm, fig. 1.23. Partea de nord şi partea centrală a
Câmpiei Române, precum şi partea de vest a Podişului Moldovei prezintă valori de 140
– 180 mm, Câmpia de Vest cca. 120 – 160 mm, Podişul Transilvaniei 140 – 200 mm. În
regiunile muntoase înalte se ating valori de cca. 220 – 260 mm.
În anotimpul de vară, cel mai ploios, Dobrogea beneficiază de 100 – 140 mm,
Bărăganul şi partea de sud – est şi de sud a Câmpiei Române 150 – 180 mm, iar restul
Câmpiei Române şi Podişul Moldovei 180 – 220 mm, fig. 1.24. În Câmpia de Vest
precipitaţiile se cifrează la 180 – 200 mm, iar în Podişul Transilvaniei la 200 – 260 mm.
Pe culmile muntoase se înregistrează valorile maxime (340 – 400 mm).
În anotimpul de toamnă Dobrogea şi Bărăganul primesc 100 – 110 mm, în restul
Câmpiei Române, Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei şi Câmpia de Vest se
înregistrează cca. 110 – 140 mm, iar în arealele deluroase mai înalte cca. 160 – 170 mm,
respectiv 200 – 220 mm în regiunile muntoase, fig. 1.25.
În perioada rece a anului (noiembrie – martie), cea mai mare parte a Dobrogei
este traversată de izohietele de 140 – 160 mm, cu valori inferioare în regiunea Deltei
Dunării, iar Bărăganul şi Podişul Moldovei prezintă cca. 140 – 160 mm, în timp ce
33
Câmpia Română în partea centrală şi de sud 160 – 200 mm, cu valori superioare spre
vest (200 – 220 mm), unde se constată slabe influenţe mediteraneene, fig. 1.26.
Darabani
Avrameni
Satu Mare Radauti Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Toplita Piatra Neamt
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Bozovici TargovistePloiesti
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
primăvara din RomâniaDarabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Cheia MaicanestiGalati Chilia
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
vară din România
34
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
toamnă din România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.26. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din perioada rece a
anului (noiembrie – martie) din România
35
Câmpia de Vest este străbătută de izohietele de 180 şi 200 mm, iar Podişul
Transilvaniei de izohietele de 150 – 160 mm, ceea ce arată ca partea vestică a acestuia
din urmă manifestă un grad apreciabil de uscăciune în perioada rece a anului, fig. 1.26.
Pe vârfurile munţilor se înregistrează valori ridicate (300 – 400 mm).
În perioada caldă sau de vegetaţie (aprilie – octombrie), repartiţia precipitaţiilor
se aseamănă ca structură spaţială cu repartiţia anuală a acestora, datorită ponderii
ridicate a perioadei calde în cadrul valorilor anuale.
Litoralul Mării Negre beneficiază de numai 250 mm în perioada de vegetaţie,
estul Dobrogei de 250 – 400 mm, Bărăganul, partea sud – estică a Moldovei şi partea
extrem sudică a Câmpiei Române de 300 – 350 mm, în timp ce cea mai mare parte a
Câmpiei Române, Moldovei şi Câmpiei de Vest de 350 – 450 mm, fig. 1.27. Podişul
Transilvaniei prezintă valori de 400 – 600 mm, iar pe culmile Munţilor Carpaţi cca. 600
– 800 mm.
În concluzie, precipitaţiile din ţara noastră au un caracter teritorial şi temporal
foarte pronunţat, cu diferenţe apreciabile între anotimpuri, dar cu diferenţe spaţiale mult
superioare. Pentru caracterizarea aridităţii o deosebită valoare o au precipitaţiile din
perioada de vegetaţie. Se remarcă regiunile sud – estice cu valorile cele mai mici, apoi
cele sudice, vestice şi cele centrale din partea de vest a Podişului Transilvaniei.
Acesta repartiţie spaţio – temporală a precipitaţiilor, coroborată cu repartiţia
altor indicatori climatici, îndeosebi evapotranspiraţia potenţială, determină caracterul
climatic şi tipul de peisaj al teritoriului României, aspecte ce vor fi tratate ulterior.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Cheia MaicanestiGalati Chilia
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.27. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din perioada caldă a
anului (aprilie - octombrie) din România
36
CAPITOLUL 2. SECETA
2.1. Problematica secetei la nivel internaţional
Seceta este un fenomen negativ, larg răspândit în lume, practic pe toate
continentele locuite, care pare să se accentueze în contextul încălzirii globale, fapt ce a
generat o tratare serioasă şi amănunţită, îndeosebi în străinătate. Seceta este rezultatul
interacţiunii dintre fenomenele naturii şi cererea pentru apă şi alte resurse folosite de
om, şi chiar dacă are peste 150 de definiţii (Wilhite şi Glantz, 1985), un lucru este
comun tuturor: seceta reprezintă o situaţie caracterizată prin apă insuficientă pentru
satisfacerea necesarului pe un anumit interval de timp (Redmond, 2002).
După Crowe (1971), seceta începe când precipitaţiile ating cel mult, în total, mai
puţin de 0,25 mm în 15 zile consecutive. În acest sens diferiţi autori au căutat să
definească şi să precizeze termenul de secetă. Astfel, Do O (2005) prezintă mai multe
definiţii ale secetei: meteorologică, hidrologică, agronomică, socio-economică, date de
diferiţi autori (Wilhite, 2000; Keyantash & Dracup, 2002; Rossi, 2003; Wilhite &
Glantz, 1985). De ex., după Rossi (2003) seceta socio-economică este o condiţie
întâmplătoare de reducere severă a furnizării de apă, care se întinde pe o perioadă
semnificativă de timp şi pe un spaţiu larg; dar aceşti termeni sunt subiectivi şi arbitrar
definiţi, de ex. o secetă deasupra oceanului nu este considerată secetă (do O, 2005). Alte
definiţii privind seceta folosesc indicatori specifici: tipul de sol, capacitatea de apă utilă
a solului, structura culturilor agricole, etc.
Seceta poate dura o lună, două, un anotimp sau mai multe. Pe durata secetei
impactul acesteia este o funcţie complexă privind resursele de apă şi utilizarea lor, care
schimbă deciziile privind managementul apei, cu accent pe conservarea apei şi cu
sprijin guvernamental pentru fermieri. În general, durata secetei poate fi diferită în
funcţie de modul de abordare: de ex. lipsa precipitaţiilor de 1-3 luni (secetă
meteorologică) poate cauza o secetă pedologică sau agronomică de 2-4 luni şi poate
reduce scurgerile pe o perioadă de 4-6 luni (secetă hidrologică), acviferele putând fi
afectate chiar după un an (do O, 2005).
Seceta este considerată de mulţi ca fiind cel mai complex, în acelaşi timp cel mai
puţin înţeles dintre toate hazardurile naturale, care afectează mai multe persoane decât
orice alt hazard (Hagman, 1984). Se produce practic în toate regimurile climatice, iar
efectele secetei sunt răspândite continuu, nu localizate ca alte hazarduri, de ex.
inundaţiile (Wilhite, 2000), iar autorul conchide în acest sens, că seceta din SUA din
1934 a afectat 65% din suprafaţa ţării şi peste 95% din regiunea Marilor Prerii. Şi în
România seceta din 1946 a afectat o suprafaţă importantă a ţării noastre, mai ales în
Moldova, iar secetele din anii 2000 – 2002 au produs pagube importante în multe
regiuni ale României.
Pentru caracterizarea secetelor, McKee ş.a. (1993; 1995) au dezvoltat indicatorul
SPI (standardised precipitation index), pentru a cuantifica anomaliile de precipitaţii faţă
de medie, pentru scări multiple de timp: 3, respectiv 6, 9, 12, 24 de luni, permiţând o
comparaţie standardizată între diferitele regiuni geografice cu diferite feluri de
precipitaţii. Aceste scări diferite de timp, afirmă autorii, reflectă impactul deficitelor de
precipitaţii asupra resurselor de apă diferite. De ex., umiditatea solului răspunde la
anomaliile de precipitaţii în timp scurt, în timp ce apele subterane, scurgerile fluviatile
şi acumulările de apă reflectă anomaliile precipitaţiilor pe termen mai lung. Un alt scop
al introducerii acestui indicator a fost acela al utilizării unor planuri de management al
secetelor.
37
În calculul SPI, Guttman (1999) recomandă perioade de 50 de ani cu valori
continui de precipitaţii, iar McKee ş.a. (1993) de cel puţin 30 de ani. Valorile SPI
recomandate de McKee ş.a. (1993) permit caracterizarea următoare a secetelor sau
perioadelor ploioase: SPI ≥ 2 = perioadă extrem de umedă, SPI cuprins între 1,5 şi 1,99
= foarte umedă, SPI cuprins între 1 şi 1,49 = moderat umedă, SPI între – 0,99 şi +0,99 =
aproape normală, SPI cuprins între -1 şi -1,49 = moderat uscată, SPI cuprins între -1,5 şi
-1,99 = foarte uscată, iar SPI ≤ -2 = extrem de uscată.
O precizare în cadrul valorilor aproape normale indică faptul că valorile SPI
cuprinse între 0 şi (-0,99), cca. jumătate din intervalul dintre (–0,99) şi (+0,99), sunt
considerate ca reprezentând secete uşoare şi se produc cu o probabilitate care variază
teritorial între valorile de 16 şi 50%. Secetele moderate se produc în general cu o
probabilitate de 6,8 – 15,9 %, secetele severe cu 2,3 – 6,7 %, iar cele extreme cu < 2,3
% (McKee ş.a., 1993). Wilhite (2000) este de părere că, SPI fiind un indice standardizat,
valorile menţionate sunt aşteptate pentru o distribuţie normală a acestuia.
Do O (2005) recomandă analizarea perioadelor lungi şi foarte lungi, de 12 şi 24
de luni, pentru caracterizarea SPI şi a secetelor, deoarece acestea urmează apropiat
ciclul ecosistemelor umane. De asemenea, din aceleaşi motive Pereira ş.a. (2005) şi
Paulo ş.a. (2005), recomandă şi ei perioade lungi de calcul pentru SPI, de 9 luni şi 12
luni. Avantajul standardizării SPI rezidă în faptul că valorile sale reprezintă aceleaşi
probabilităţi de producere a precipitaţiilor, indiferent de perioada din an, de loc, sau de
climat, situaţia secetelor putând fi astfel comparată între diferitele regiunile ale globului.
Un alt indice pentru caracterizarea secetelor este indicele de secetă Palmer
(Palmer drought stress index) şi caracterizează perioadele de secetă. Este folosit
îndeosebi pentru Marile Prerii din SUA, calculând bilanţul apei în sol bazat pe metoda
Thornthwaite pentru evapotranspiraţia de referinţă (Pereira ş.a., 2005). Pentru a putea fi
aplicat şi în regiunile mediteraneene, Pereira ş.a. (2005) propun modificarea acestuia
pentru a răspunde mai bine condiţiilor respective. În acelaşi timp aceştia critică
utilizarea în regiuni mediteraneene a indicelui Palfai, folosit în bună măsură cu rezultate
bune în ţara noastră (Canarache ş.a., 2002; Canarache, 2004).
Nain ş.a. (2005), comparând rezultatele date de valorile SPI cu cele ale unui
model de simulare a dezvoltării culturilor agricole în monitorizarea secetei, constată
totuşi că SPI are anumite dezavantaje în estimarea deficitului de apă, respectiv a
secetelor agronomice, deoarece acesta nu ia în consideraţie intensitatea şi distribuţia în
timp a precipitaţiilor, de ex. a celor lunare mult utilizate în practică, implicit scurgerile
superficiale şi percolarea în profunzime a apei din precipitaţii, precum şi stresul real al
culturilor agricole. Wilhite (2000) deşi recunoaşte importanţa SPI, critică, de asemenea
acest indice, pentru incapacitatea sa de a prevedea începutul şi sfârşitul secetelor.
2.2. Seceta în România

Relativ recent, în ţara noastră, Stănescu ş.a. (1994) au studiat secetele pentru
evaluarea tendinţelor de aridizare şi deşertificare, în timp ce Geicu (2000) a cercetat
cauzele şi efectele secetelor, iar Barbu şi Popa (2003) au monitorizat secetele în pădurile
din România.
2.2.1 Valorile claselor SPI în România
Cu datele de precipitaţii din perioada 1961–2000, când continuitatea
înregistrărilor a fost probabil superioară faţă de perioada anterioară, s-au calculat
valorile SPI la nivelul României. Domeniul de variaţie a SPI pentru cele 4 perioade de
calcul considerate, de respectiv: 3 luni (SPI 3L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12
38
luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul perioadei de înregistrare a precipitaţiilor între
1961–2000, în ţara noastră, arată o variaţie redusă a valorilor SPI între aceste perioade,
atât pentru clasele recunoscute şi recomandate internaţional (tabelul 2.1., fig. 2.1.), cât şi
pentru subclasele care compun clasele extreme (>2, respectiv < -2), tabelul 2.2.
Astfel, după analiza valorilor SPI în România, perioade extrem de ploioase (SPI
>2) se produc în cca. 1,7-1,8% dintre ani, cu variaţii spaţiale reduse pe teritoriul ţării (de
la 0 la 7,5%, SPI 12).
Perioadele umede (valori SPI cuprinse 1,5 - 2,0) se înregistrează în cca. 4,0 –
4,2% din anii analizaţi, cu variaţii teritoriale cuprinse între cca. 1,0 şi 10,0% pentru
diferitele regiuni ale ţării (SPI 12 L).
Perioade moderat – umede (SPI 1,0 – 1,5) există în cca. 9% dintre ani, cu variaţii
teritoriale cuprinse între cca. 2 – 15% din cazuri (SPI 12 L).
În ceea ce priveşte perioada aproape normală din punct de vedere al
precipitaţiilor [valori SPI între (-1,0) şi (+1,0)], aceasta se produce în 70,0% din ani la
nivelul României, indiferent de perioada de calcul pentru SPI (de la 3 luni, respectiv
până la 12 luni, inclusiv). Variaţia teritorială a valorilor SPI 12 L la nivelul ţării este
cuprinsă între 63,0 – 77,0%.
Se constată că există o simetrie relativă faţă de perioada normală a perioadelor
umede şi a celor secetoase, fig. 2.1. Astfel, perioadele moderat secetoase [SPI între (-
1,5) şi (-1,0)] se produc aproximativ în aceeaşi măsură (SPI 12 L cca. 9,0%) ca cele
moderat umede, cu o variaţie teritorială cuprinsă între cca. 3% şi 15,0%. Perioadele
foarte secetoase [SPI cuprinse între (-2,0) şi (-1,5)] ating frecvenţa de cca. 4,5% (SPI 12
L), variaţiile teritoriale fiind cuprinse între 1,5% şi 8,3% în cadrul SPI 12 L, dar şi în
cazul celorlalte categorii de SPI valorile sunt apropiate (tabelul 2.1.). Secetele extreme
(SPI <-2) prezintă o frecvenţă de cca. 1,9% la nivelul României, având o variaţie
teritorială redusă, de la 0 la 5% (SPI 12 L).
Din punct de vedere statistic, se observă că există un grad ridicat de omogenitate
pentru valorile SPI în cadrul claselor acestora, în jurul mediilor. Totodată din acest tabel
se constată o creştere a coeficientului de variaţie (CV) odată cu creşterea perioadei de
calcul a SPI (de la SPI 3 L la SPI 12 L), concomitent cu o repartiţie cu simetrie
crescătoare a CV faţă de perioada normală pentru perioadele extreme. Acest fapt,
împreună cu recomandările recente ale lui Pereira ş.a.(2005) şi Paulo ş.a. (2005)
menţionate anterior, conduc la ideea de a considera ca aspect riguros în calculul SPI,
perioada de 12 luni, celelalte perioade de calcul fiind necesare îndeosebi pentru
decelarea stabilităţii SPI.
Pentru a compara situaţia din ţara noastră cu aceea din alte părţi ale lumii se
prezintă în continuare câteva date din literatura străină pentru clasele recunoscute
internaţional. Astfel, autorii care au propus indicele SPI şi clasele acestuia (McKee ş.a.,
1993) au publicat pentru statul arid Colorado (SUA) valori de 9,2% din timp pentru
secetă moderată, 4,4 % pentru secetă severă şi 2,3 % pentru secetă extremă. Datele
citate sunt foarte apropiate de valorile medii din prezenta lucrare şi se încadrează bine în
intervalele precizate de autorii menţionaţi, cu deosebirea că nivelul precipitaţiilor care
defineşte seceta este diferit în cele două teritorii.
39
Tabelul 2.1. Mărimea şi domeniul de variaţie a claselor SPI (%) recunoscute şi
recomandate internaţional, pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni (SPI 3
L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul
perioadei de înregistrare a precipitaţiilor, între anii 1961 – 2000, în ţara noastră
Peri- (-1,0) – (-1,5) -

1,5 - (-2,0) -
oada de Domeniul >2 1,0 - 1,5 (+1,0) (-1,0) < -2
2,0 (-1,5) Total
calcul de variaţie
(%)
pentru a SPI
(extrem (foarte (moderat (normal) (moderat (foarte (extrem
SPI
umed) umed) umed) uscat) uscat) uscat)
Maxim 3,8 7,8 13,7 75,0 13,5 7,1 4,0 -
Minim 0,0 1,9 5,7 63,7 5,2 2,0 0,5 -
Media 1,8 4,0 8,9 70,1 8,9 4,3 2,0 100
SPI 3 L Abaterea
standard 1,0 1,4 1,9 1,5 0,9 0,6 1,0
CV (%) 25,8 15,8 2,6 16,4 21,4 32,6 25,8
Maxim 4,2 6,6 14,5 77,3 12,4 8,7 3,9 -
Minim 0,0 1,7 4,3 63,6 5,9 1,4 0,0 -
Media 1,8 4,2 9,0 69,8 9,0 4,3 1,9 100
SPI 6 L Abaterea
standard 0,7 1,0 1,7 2,3 1,5 1,1 0,8
CV (%) 41,1 24,3 19,5 3,2 16,2 25,6 44,5
Maxim 5,7 8,0 12,9 75,5 15,7 9,6 4,2 -
Minim 0,0 1,3 4,4 61,9 5,1 1,4 0,0 -
Media 1,8 4,1 8,9 70,1 8,8 4,4 1,9 100
SPI 9 L Abaterea
standard 1,0 1,1 1,8 2,3 1,8 1,2 0,9
CV (%) 55,2 27,8 19,9 3,3 20,7 27,9 46,2
Maxim 7,5 10,2 15,1 77,1 15,0 8,3 5,0 -
Minim 0,0 0,9 1,9 62,8 2,8 1,5 0,0 -
SPI Media 1,7 4,2 9,1 69,6 9,0 4,5 1,9 100
12L Abaterea
standard 1,2 1,4 2,2 2,5 2,1 1,3 1,2
CV (%) 69,6 33,3 24,3 3,5 23,7 29,9 61,7
Referitor la subclasele componente claselor extreme (SPI >2 şi SPI<-2), detaliate

suplimentar faţă de recomandările lui McKee ş.a. (1993), valorile SPI ale acestora sunt
prezentate în tabelul 2.2. Se remarcă valorile reduse ale mediilor SPI la nivelul ţării
noastre, de cca. 1,4 – 1,6 % pentru subclasele SPI de 2,0 – 2,5, respectiv (-2,5) – (-2,0),
precum şi valorile foarte reduse (0,4 – 0,1%) ale SPI pentru celelalte 4 subclase: >3,
respectiv 2,5 – 3,0; (-2,5) - (-3) şi < -3.
40
70
SPI 3
60 SPI 6
SPI 9
50
Valoarea SPI (%)

SPI 12
40
30
20
10
0
>2 1,5- 2,0 1,0 - 1,5 (-1,0) – (+1,0) (-1,5)-(-1,0) (-2,0)-(-1,5) < -2
Categoria SPI
Fig. 2.1. Valoarea medie a SPI (%) pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni
(SPI 3 L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L), perioada de
înregistrare: 1961 – 2000, în ţara noastră
Tabelul 2.2. Mărimea şi domeniul de variaţie a subclaselor SPI (%) care compun clasele
extreme (>2, respectiv < -2), pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni (SPI 3
L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul
perioadei de înregistrare a precipitaţiilor, între anii 1961 – 2000, în ţara noastră
Peri- Total
Clasa SPI >2 Clasa SPI < -2 Total clasa
oada de Domeniul
(%) (%) clasa SPI
calcul de variaţie
SPI >2 <-2
pentru a SPI
(%) (%)
SPI
>3 2,5-3 2-2,5 (-2,5) - (-2) (-2,5) - (-3) < -3
Maxim 0,7 1,3 3,1 3,1 1,2 1,1
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,5 0,4 0,1 1,8 2,0
SPI 3 L Abaterea
standard 0,2 0,3 0,6 0,6 0,3 0,2
CV (%) 171,9 89,6 41,1 38,3 78,6 167,7
Maxim 0,6 1,9 3,2 3,5 1,4 1,8
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,5 0,3 0,1 1,8 1,9
SPI 6 L Abaterea
standard 0,1 0,4 0,6 0,7 0,3 0,2
CV (%) 231,4 110,7 48,2 49,8 103,5 259,1
Maxim 0,8 1,9 4,3 3,6 1,4 2,6
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,6 0,2 0,1 1,8 1,9
SPI 9 L Abaterea
standard 0,1 0,4 0,8 0,8 0,4 0,3
CV (%) 302,3 143,0 58,9 48,1 117,1 301,2
Maxim 1,5 1,7 7,5 5,0 1,9 3,0
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
SPI Media 0,0 0,3 1,4 1,5 0,3 0,1 1,7 1,9
12L Abaterea
standard 0,2 0,4 1,0 0,9 0,5 0,3
CV (%) 460,1 170,7 74,8 59,3 140,7 356,9
41
2.2.2 Repartiţia geografică a SPI în România
În cele ce urmează sunt redate hărţile cu SPI şi caracterizarea acestora, redate
grupat pe clase în ordinea creşterii perioadei de analiză, de la SPI 3L (luni) la SPI 12 L
(luni).
2.2.2.1. Repartiţia geografică a clasei SPI > 2 (extrem de umedă) în România

În cadrul acestei clase, valorile SPI 3 L variază, în general, între 1 şi 2%.
Suprafeţele înconjurate de izolinia de 2% se întâlnesc cu precădere în partea sud – estică
a ţării, fig. 2.2. Valorile cele mai frecvente privind SPI 6 L sunt cuprinse între 1,5 şi 2%,
valori superioare, de 2,5 – 3%, găsindu-se în Bărăgan, în partea de vest a Dobrogei şi în
Moldova, fig. 2.3. O situaţie asemănătoare se observă atât pentru SPI 9L cât şi pentru
SPI 12L, unde valorile superioare (2,5 – 3%) se întâlnesc aproximativ în aceleaşi
regiuni: Bărăgan, partea de vest a Dobrogei şi Moldova, fig. 2.4, respectiv fig. 2.5. În
continuare sunt prezentate componentele clasei SPI > 2.
Se observă că prima dintre aceste componente, subclasa SPI > 2,5, prezintă
valori subunitare, existând şi suprafeţe cu valori SPI 3L ce depăşesc 1%, îndeosebi în
parea de sud – est a ţării, dar şi local în alte părţi, fig. 2.6. Valorile predominante ale SPI
6L sunt tot subunitare (0,2 – 0,6 %) pe teritoriul ţării noastre, dar şi în acest caz în
partea estică se întâlnesc areale cu valori > 1%, chiar de 1,6%, în Bărăgan, însă valori
supraunitare apar local şi în partea deluroasă a Munteniei, fig. 2.7. Referitor la SPI 9L
se remarcă faptul că predomină teritorial valori reduse, de cca. 0,5%, însă valori de cca
1% apar îndeosebi în Bărăgan pe suprafeţe apreciabile, iar local şi în alte părţi ale ţării,
fig. 2.8. Pentru aceeaşi subclasă, valorile predominante ale SPI 12L sunt tot subunitare,
existând însă şi areale cu valori supraunitare în Bărăgan, dar şi local în alte părţi ale
ţării: Moldova, Banat şi chiar şi în regiunile montane, fig. 2.9.
În cadrul subclasei SPI 2 – 2,5 predomină valori SPI 3L de 1,0 – 1,5%, dar
valori superioare (>2%) există în partea sud – estică a Moldovei, în Bărăgan şi în vestul
Dobrogei, fig. 2.10. Situaţia pentru SPI 6L este asemănătoare cu precedenta, iar
regiunile cu valori superioare ale SPI 6, cuprinse între 2,0 şi 2,5%, se găsesc
aproximativ în aceleaşi regiuni, fig. 2.11. În ceea ce priveşte SPI 9L, valorile
remarcabile (2,0 – 3,0%) se află în Moldova subcarpatică, în partea de est a Bărăganului
şi în partea de vest a Dobrogei, iar local şi în alte regiuni, fig. 2.12. SPI 12L prezintă
valori >2% în Bărăgan, local în Moldova, Muntenia (aria Titu – Târgovişte), partea
vestică a Podişului Transilvaniei şi partea de nord – vest a ţării, fig. 2.13.
Subclasa > 3 se manifestă foarte slab. Prin urmare, clasa SPI >2 care cuprinde
aceste 3 subclase, caracterizează regimuri pluviometrice torenţiale şi se întâlneşte în
special în regiunile sud – estice şi estice.
2.2.2.2. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între 1,5 şi 2,0 (foarte umede)
în România
Valorile predominante ale SPI 3L din cadrul acestei clase se înscriu în intervalul
de 3 – 4%, relativ omogen repartizate pe cuprinsul ţării noastre, regiunile montane
având valori superioare (5 – 7%) pe o arie largă, fig. 2.14. SPI 6L este caracterizat tot
de valori de cca. 3,5 – 4,5%, în timp ce valorile extreme, de 2,0 – 2,5%, respectiv de 5,0
– 6,0% sunt înregistrate fără o legitate specifică de repartiţie spaţială, dar partea sud –
estică evidenţiază o densitate superioară de izolinii SPI 6L, implicit o variaţie teritorială
mai mare, fig. 2.15. Valorile SPI 9L şi SPI 12L se manifestă asemănător, fig. 2.16 şi fig.
2.17. În concluzie, şi această clasă SPI are caracter torenţial privind precipitaţiile.
42
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Craiova Videle
Plenita Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.2. Repartiţia teritorială a valorilor SPI >2 (%), calculate pe intervale de 3 luni
(SPI 3L), reprezentând frecvenţa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
43
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
44
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.6. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 3L>2,5 (%), reprezentând componenta
extremă din clasa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.7. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 6L >2,5 (%), reprezentând componenta
45
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Carei Baia Mare SuceavaBotosani
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Deva FagarasSf.Gheorghe Cv. Tecuci
Jimbolia
Timisoara Sibiu Odobesti
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita CorugeaGura Portitei
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
46
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.10. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 3L (2-2,5; %), reprezentând componenta
moderată din clasa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Predeal Maicanes

Limbă

Ariditate Seceta Evapotranspiratia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ariditate Seceta Evapotranspiratia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CR. PĂLTINEANU, I. FL.

CARMEN DRAGOTĂ, FELICIA VASENCIUC

Ovidius University Press

În Muntenia localităţile studiate sunt: Vârful Omul, Predeal, Sinaia pentru

Fig. 1.2. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Pentru regiunea colinară a Munteniei stabilizarea Tm se desfăşoară asemănător,

Fig. 1.3a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.3b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.4a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Jiu Tg. Jiu

Fig. 1.4b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.5a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru central-sudică a Munteniei,

Fig. 1.5b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.6a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tr. Magurele Tr. Magurele

Alexandria 4,5 Alexandria

Fig. 1.6b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.7a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Ocna Tg. Ocna

Fig. 1.7b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.8a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.8b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.9a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.9b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.10. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.11. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Mures Tg. Mures

Fig. 1.12. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.13. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

În concluzie, analizând perioada de stabilizare a mediei şi AS pentru Tm în

Fig. 1.14. Semivarianţa temporală a Tm anuale, calculată pe o perioadă de măsurători

t = R sqrt (n-2) / sqrt (1-R2) (1.1)

unde n este numărul de perechi de puncte utilizate în calcul, R = coeficientul (raportul)

1.2.3. Izotermele din România

1.2.3.2. Izotermele perioadei calde

1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C

1.2.3.4. Izotermele sumei temperaturilor > 5°C

1.2.3.6. Izotermele sumei temperaturilor > 15°C

În Câmpia de Vest se înregistrează valori de cca. 120 mm, în regiunile deluroase

2.2. Seceta în România

Peri- (-1,0) – (-1,5) -

Referitor la subclasele componente claselor extreme (SPI >2 şi SPI<-2), detaliate

Valoarea SPI (%)

2.2.2.1. Repartiţia geografică a clasei SPI > 2 (extrem de umedă) în România