Ariditate Seceta Evapotranspiratia

CR. PĂLTINEANU, I. FL.
MIHĂILESCU
I. SECELEANU,
CARMEN DRAGOTĂ, FELICIA VASENCIUC
ARIDITATEA, SECETA,
EVAPOTRANSPIRAŢIA
ŞI CERINŢELE DE APĂ
ALE CULTURILOR AGRICOLE
ÎN ROMÂNIA
Editura
Ovidius University Press
Constanţa
2007
I.S.B.N. 978-973-614-412-7
5
CUPRINS
Pagina
CAPITOLUL 1. ANALIZA TEMPERATURII ŞI PRECIPITAŢIILOR ............ 10
1.1. Consideraţii generale ...................................................................................... 10
1.2. Temperatura ................................................................................................... 11
1.2.1. Analiza stabilităţii termice în timp ........................................................... 11
1.2.2 Corelaţia dintre temperatura medie anuală înregistrată la Constanţa şi în alte localităţi
reprezentative din România ............................................................................... 25
1.2.3. Izotermele din România ........................................................................... 27
1.2.3.1. Izotermele anuale ............................................................................. 27
1.2.3.2. Izotermele perioadei calde................................................................ 28
1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C............................................ 29
1.2.3.4. Izotermele sumei temperaturilor > 5°C............................................ 29
1.2.3.5. Izotermele sumei temperaturilor > 10°C.......................................... 30
1.2.3.6. Izotermele sumei temperaturilor > 15°C.......................................... 30
1.3. Precipitaţiile atmosferice – repartiţia teritorială......................................... 32
CAPITOLUL 2. SECETA.......................................................................................... 37
2.1. Problematica secetei la nivel internaţional .................................................. 37
2.2. Seceta în România........................................................................................... 38
2.2.1 Valorile claselor SPI în România.............................................................. 38
2.2.2 Repartiţia geografică a SPI în România ................................................... 42
CAPITOLUL 3. EVAPOTRANSPIRAŢIA DE REFERINŢĂ PENMAN-MONTEITH ÎN
ROMÂNIA ................................................................................................................. . 69
3.1. Consideraţii generale..................................................................................... 69
3.2. Repartiţia teritorială a evapotranspiraţiei de referinţă Penman-Monteith în
România................................................................................................................. 70
CAPITOLUL 4. ARIDITATEA ............................................................................... 77
4.1. Indicele de ariditate De Martonne................................................................ 78
4.2. Indicele de ariditate Thornthwaite (Iar–TH)................................................ 90
4.3. Deficitul de apă climatic anual...................................................................... 91
4.4. Indicele de ariditate UNESCO 1979, ca raport anual şi lunar dintre precipitaţii şi ETo-
PM........................................................................................................................... 93
4.5. Corelaţia dintre indicii de ariditate.............................................................. 100
4.5.1.Corelaţia dintre Iar şi DEF anual............................................................... 100
4.5.2.Corelaţia dintre Iar-DM şi indicele de ariditate UNESCO (Iar-P/ETo)........... 100
4.5.3.Corelaţia dintre Iar-DM şi Iar–TH ............................................................... 101
4.6. Deficitul climatic de apă lunar...................................................................... 103
4.7. Deficitul climatic de apă pe anotimpuri şi perioade................................... 109
4.7.1.În anotimpul de iarnă............................................................................... 109
4.7.2.În anotimpul de primăvară....................................................................... 109
4.7.3.În anotimpul de vară................................................................................ 110
4.7.4. În anotimpul de toamnă.......................................................................... 112
4.7.5. În perioada rece...................................................................................... 112
4.7.6. În perioada caldă..................................................................................... 113
4.8. Influenţa aridităţii asupra unor proprietăţi ale solurilor ......................... 115
CAPITOLUL 5. COEFICIENŢII DE CORECŢIE AI CULTURILOR AGRICOLE UTILIZAŢI ÎN
TEHNICA IRIGAŢIEI.............................................................................................. 118
5.1. Calculul coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru metoda Penman-Monteith .......
................................................................................................................................. 118
5.2. Repartiţia geografică a coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru metoda Penman-
Monteith ................................................................................................................ 119
5.2.1. Culturile de cereale păioase.................................................................... 119
5.2.2. Porumbul ................................................................................................ 120
5.2.3. Floarea soarelui....................................................................................... 123
5.2.4. Soia.......................................................................................................... 123
5.2.5. Sfecla........................................................................................................ 125
6
5.2.6. Tomatele..................................................................................................... 127
5.2.7. Cartoful..................................................................................................... 129
5.2.8. Lucerna ...................................................................................................... 131
5.2.9. Căpşunul..................................................................................................... 134
5.2.10. Pomii fructiferi cu două sisteme de întreţinere a solului.......................... 139
5.2.11. Viţa de vie pentru masă ........................................................................... 148
CAPITOLUL 6. CONSUMUL REAL MAXIM DE APĂ AL CULTURILOR AGRICOLE ÎN
ROMÂNIA……………………………………………………………………………. 150
6.1. Comparaţia dintre consumul de apă determinat experimental în regim irigat şi cel estimat
prin metoda Allen ş.a. (1998) ……………………………………………………. 150
6.1.1. Corelaţia ETc-est - ETc-exp ........................................................................... 151
6.1.2. Diferenţele, erorile standard şi rapoartele dintre valorile ET c-exp şi ETc-est 152
6.2. Evapotranspiraţia reală maximă estimată (ETc-est) a culturilor agricole...... 154
6.2.1. ETc-est pentru orz ......................................................................................... 154
6.2.2. ETc-est pentru grâu........................................................................................ 155
6.2.3. ETc-est pentru porumb................................................................................... 158
6.2.4. ETc-est pentru floarea soarelui...................................................................... 161
6.2.5. ETc-est pentru sfeclă...................................................................................... 163
6.2.6. ETc-est pentru soia......................................................................................... 166
6.2.7. ETc-est pentru tomate .................................................................................... 169
6.2.8. ETc-est pentru cartof....................................................................................... 171
6.2.9. ETc-est pentru lucernă.................................................................................... 174
6.2.10. ETc-est pentru căpşun................................................................................... 177
6.2.11. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu ogor între rândurile de pomi.................. 181
6.2.12. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu iarbă între rândurile de pomi................. 183
6.2.13. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu ogor între rândurile de pomi............ 186
6.2.14. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu iarbă între rândurile de pomi........... 188
6.2.15. ETc-est pentru vie-masă............................................................................... 190
6.2.16. Gruparea regiunilor României după valoarea ET c-est ................................ 193
CAPITOLUL 7. PRETABILITATEA LA IRIGARE A SOLURILOR DIN ROMÂNIA.....
........................................................................................................................................... 199
7.1 Istoricul cercetărilor şi consideraţii generale privind gruparea solurilor după pretabilitatea
lor la irigare............................................................................................................... 199
7.2 Solurile irigate şi solurile irigabile din România …………………………… 204
7.2.1 Cernisolurile................................................................................................. 204
7.2.2 Cambisolurile............................................................................................... 223
7.2.3 Luvisolurile.................................................................................................. 224
7.2.4 Pelisolurile................................................................................................... 229
7.2.5 Hidrisolurile................................................................................................. 234
7.2.6 Salsodisolurile............................................................................................. 238
7.2.7 Protisoluri.................................................................................................... 241
7.2.8 Antrisoluri................................................................................................... 250
7.3. Indicii hidrofizici ai solurilor irigabile din România ..................................... 252
CAPITOLUL 8. CERINŢELE DE IRIGAŢIE PENTRU PLANTELE CULTIVATE………………
………………………………………………………………………………………….. 255
8.1 Cerinţele de apă de irigaţie pentru orz............................................................. 255
8.2. Cerinţele de apă de irigaţie pentru grâu.......................................................... 257
8.3. Cerinţele de apă de irigaţie pentru porumb ................................................... 259
8.4. Cerinţele de apă de irigaţie pentru floarea soarelui....................................... 262
8.5. Cerinţele de apă de irigaţie pentru soia........................................................... 263
8.6. Cerinţele de apă de irigaţie pentru sfeclă........................................................ 268
8.7. Cerinţele de apă de irigaţie pentru cartof....................................................... 269
8.8. Cerinţele de apă de irigaţie pentru tomate..................................................... 273
8.9. Cerinţele de apă de irigaţie pentru lucernă.................................................... 276
8.10. Cerinţele de apă de irigaţie pentru căpşun................................................... 279
8.11. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş cu ogor între rândurile de pomi ...........
.................................................................................................................................... 282
7
8.12. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş covor de iarbă între rândurile de pomi
.................................................................................................................................... 284
8.13. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu ogor negru între rândurile de
pomi ........................................................................................................................... 288
8.14. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu covor de iarbă între rândurile de
pomi ........................................................................................................................... 291
8.15. Cerinţele de apă de irigaţie pentru viţa de vie pentru masă ....................... 293
8.16. Gruparea regiunilor României după valoarea CAI ................................... 296
Rezumatul în limba engleză: Aridity, Drought, Crop Evapotranspiration and Irrigation Water
Requirements in Romania ............................................................................................ 303
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................... 311
8
PREFAŢĂ
Evoluţia generală a climatului tinde spre încălzirea globală şi spre accentuarea
fenomenelor extreme - inundaţiile alternând cu perioadele de secetă severă - precum şi spre
o aridizare mai pronunţată (Weather, climate, water in the information age, World
Meteorological Organization, No 970, Geneva, Switzerland, 2004). Cunoaşterea răspândirii
geografice a aridităţii şi secetei în România este importantă în vederea adoptării celor mai
potrivite măsuri pentru combaterea acestora. În evoluţia actuală a climatului această
tendinţă a fost observată şi în România, îndeosebi în regiunile sud-estice şi sudice, cum ar fi
Dobrogea, Bărăganul, sudul Olteniei, unde majoritatea culturilor agricole trebuie irigate în
vederea asigurării unor producţii constante şi mari.
Suprafaţa României ocupă un loc important în sistemul agricol naţional, atât ca
mărime, cât şi pentru activităţi efectuate de către agenţii economici, care sunt principalii
beneficiari şi concurenţi în exploatarea surselor de apă furnizate de reţeaua hidrografică a
ţării.
Prezenta lucrare şi-a propus să evidenţieze condiţiile de ariditate din ţara noastră, să
trateze fenomenul de secetă şi să detalieze relaţiile apei în sistemul sol – plantă – atmosferă
(Soil – Plant – Atmosphere Continuum, SPAC). Dintre elementele climatice sunt prezentate
pe scurt temperatura şi precipitaţiile, apoi sunt relevate caracteristicile specifice secetei şi
aridităţii, evapotranspiraţia de referinţă calculată prin metoda Penman – Monteith, utilizată
în mod curent pe plan internaţional şi recomandată de FAO (Allen ş.a., 1998), apoi sunt
descrişi coeficienţii de corecţie ai culturilor agricole folosiţi în tehnica irigaţiei, estimaţi tot
prin metode moderne (Allen s,a., 1998), consumul real maxim (optim) de apă pentru
principalelor culturi agricole. Lucrarea tratează şi evidenţiază deficitul de apă climatic, ca
diferenţă între precipitaţii şi evapotranspiraţia de referinţă, şi stabileşte în acelaşi timp,
corelaţii între unii indici de ariditate (de ex., indicele De Martonne, indicele UNESCO
1979) şi deficitul climatic de apă, în scopul racordării cercetărilor mai vechi cu cele actuale.
Totodată, este cuantificată relaţia dintre deficitul de apă climatic şi adâncimea de levigare a
carbonaţilor în solurile din partea de sud – est a ţării. În final, este evidenţiată repartiţia
teritorială a necesarului de apă de irigaţie din ţara noastră pentru culturile agricole analizate:
cereale, plante tehnice, plante furajere, legume, pomi fructiferi şi viţă de vie.
Tot în scopul orientării pe principii noi a cercetărilor detaliate de ramură în ţara
noastră sunt aplicate tehnici moderne de interpolare geostatistică prin metoda kriging,
utilizând programul SURFER 8 (Surfer Program, Surface Mapping System, Golden
Software Inc 2002) fapt care a făcut posibilă şi o clasificare a regiunilor după intensitatea
aridităţii, secetei, respectiv după necesarul apei de irigaţie. Resursele de sol sunt descrise
succint, solurile fiind grupate în funcţie de pretabilitatea la irigaţie, după o descriere
actualizată a principalelor tipuri de sol din perimetrele irigabile, conform ultimei clasificări
a solurilor din România (Florea şi Munteanu, 2000).
Pe lângă avantajele integrării facile a acestui gen de cercetare în circuitul
internaţional se aprofundează, în privinţa stabilirii gradului de ariditate, de secetă, respectiv
a necesarului de apă de irigaţie, posibilitatea fundamentării corecte a deciziilor de
management hidrologic şi agricol în ţara noastră.
Lucrarea se adresează în primul rând specialiştilor din domeniul îmbunătăţirilor
funciare (irigaţii), hidrologiei, climatologiei, pedologiei, agriculturii şi horticulturii, cât şi
celor din domeniul geografiei şi mediului.
În încheiere autorii exprimă mulţumiri tuturor persoanelor care i-au ajutat în
elaborarea şi publicarea prezentei lucrări, prin observaţiile şi sugestiile oferite.
Autorii
9
CAPITOLUL 1. ANALIZA TEMPERATURII ŞI PRECIPITAŢIILOR
1.1. Consideraţii generale
Apa este din ce în ce mai mult un factor limitativ major al mediului, atât prin
calitatea ei în continuă scădere datorită poluării mediului, cât şi prin rezervele sale
insuficiente faţă de cerinţele actuale şi viitoare. Deoarece se prevede o agravare a
situaţiei actuale prin accentuarea fenomenului de încălzire globală, este necesară
cunoaşterea gradului de ariditate a regiunilor României, în scopul utilizării raţionale a
resurselor de apă în toate domeniile economice. Definirea aridităţii este încă dificil de
făcut, dar au existat preocupări vechi în acest sens, atât prin propunerea unor termeni ce
înglobau temperatura aerului şi precipitaţiile atmosferice, cum ar fi indicele de ploaie
Lang (Lang, 1920), indicele de ariditate De Martonne (De Martone, 1926), etc., cât mai
ales în ultima parte a secolului al XX-lea, prin luarea în consideraţie a diferiţilor termeni
ce estimau evapotraspiraţia de referinţă şi precipitaţiile. Aceşti termeni au fost şi sunt şi
în prezent utili în măsurarea fenomenului de ariditate, fiind necesari atât în
caracterizarea climatologică a regiunilor geografice, cât şi pentru adoptarea de măsuri
practice de combatere a acestui fenomen.
Prezenta lucrare este consacrată cunoaşterii, în primul rând, a fenomenului de
ariditate şi a frecvenţei apariţiei secetelor, precum şi a utlizării raţionale a apei din
bazinele hidrografice ale ţării în domeniul agricol. Consumul de apă al culturilor
agricole este un parametru fundamental în dezvoltarea plantelor, iar determinarea
practică a acestuia prin metoda cea mai exactă, cea a lizimetrului cu cântărire, este
laborioasă, dificilă şi foarte costisitoare. Cunoaşterea interacţiunilor din sistemul sol –
plantă - atmosferă (SPAC = soil – plant – atmoshere continuum, conform utilizării
termenilor în limba engleză) este deosebit de importantă în optimizarea producţiei
agricole. Momentul aplicării irigaţiei, împreună cu cantitatea de apă ce trebuie
administrată culturilor agricole (norma de udare, norma de irigaţie) sunt necesare atât în
proiectarea, amenajarea şi exploatarea marilor sisteme de irigaţie, cât şi pentru fermierii
individuali.
În ţara noastră au existat preocupări de prognoză şi avertizare în aplicarea
irigaţiei, de stabilire a elementelor tehnice de udare, de fizică a solului privind cele mai
bune soluţii în managementul relaţiilor sol-apă, în exploatarea sistemelor de irigaţie.
Printre autorii care au marcat prin rezultatele lor activitatea în aceste domenii se
numără, printre alţii: Botzan (1953; 1972), Grumeza ş.a. (1970; 1979; 1989, 2005),
Ionescu şi Tomuleţ (1968), Ionescu (1976), Apetroaiei (1977), Iancu (1975, 1996),
Iancu şi Ionescu (1981), Nicolaescu (1981), Renea (1983), Enciu ş.a. (1983), Canarache
(1990), Iancu şi Păltineanu (1998), Păltineanu (1998); Păltineanu ş.a. (1999; 2000,
2003), Rădulescu (1999), Negrilă (1999), ş.a..
Scopul prezentei lucrări este reprezentat în principal prin: 1) lărgirea orizontului
cunoaşterii prin aducerea de noi contribuţii privind precizarea conceptului de ariditate şi
de secetă, diferenţa dintre acestea, prezentarea repartiţiei teritoriale la nivelul României
a unor elemente climatice fundamentale sau indicatori climatici sintetici, ca temperatura
şi precipitaţiile, evapotranspiraţia de referinţă Penman-Monteith, coeficienţii de corecţie
ai culturilor agricole, deficitul de apă climatic, evapotranspiraţia reală maximă a
culturilor agricole şi necesarul apei de irigaţie, ca şi pretabilitatea generală la irigare a
solurilor, ş.a.; 2) consacrarea unor metode moderne de calcul la nivelul României pentru
estimarea: evapotranspiraţiei de referinţă - folosită mai frecvent sub denumirea de
evapotranspiraţie potenţială în literatura de specialitate uzuală din ţara noastră - prin
metoda Penman-Monteith, ETo-PM (Monteith, 1965; Jensen ş.a., 1990), coeficienţilor
10
de corecţie ai culturii (Kc) prin metoda Allen ş.a. (1998); 3) separarea pe hărţi, folosind
metode geostatistice de interpolare grafică a datelor punctuale (metoda kriging,
programul SURFER 8) pentru arealele relativ omogene, privind consumul şi necesarul
de apă de irigaţie a culturilor, pentru a contribui la un management mai bun al apei în
bazinele hidrografice ale ţării noastre, care conţin, pe lângă consumatorii agricoli, şi
importanţi consumatori industriali sau urbani.
În prezenta lucrare, pentru trasarea izoliniilor elementelor sau indicatorilor
climatici pe hărţi s-a folosit Programul Surfer 8 (Surface Mapping System, Golden
Software Inc 2002) cu metoda kriging (Cressie, 1990; Deutsch and Journel, 1992), tipul
point-kriging, no-drift, opţiunea ordinary kriging. Calitatea interpolării depinde de
numărul şi densitatea staţiilor meteorologice, reprezentativitatea reliefului, acurateţea
datelor etc. Gridding-ul din Programul Surfer a utilizat în cazul de faţă o densitate de
200 de linii de gridding, atât în latitudine, cât şi în longitudine. Datorită zonării
altitudinale şi latitudinale, parametrii climatici ai vârfurilor muntoase fără staţii
meteorologice au fost asimilaţi cu cei ai vârfurilor cu altitudine similară, pe cât posibil
la aceeaşi latitudine, sau au fost folosite corelaţii ale acestora în funcţie de altitudine şi
latitudine (Canarache, 2004). În general, desfăşurarea izoliniilor are o densitate
superioară după mărimea echidistanţei acestora în regiunile de câmpie, deal şi podiş,
care reprezintă relieful principal din acest studiu, şi o densitate inferioară în regiunile
muntoase, acolo unde gradienţii sunt superiori. Astfel, interpolarea datelor climatice a
fost mai precisă în regiunile de câmpie, de deal şi podiş care nu depăşesc, în general,
altitudinea de 800 m, în schimb, pentru regiunile muntoase (800 – 2500 m altitudine)
hărţile, pentru toate elementele climatice, au un caracter orientativ.
În acest studiu a fost aplicat principiul, potrivit căruia consumul de apă optim
precum şi necesarul de apă de irigaţie depind în primul rând de climă şi mai puţin de sol
(Allen ş.a., 1998), deoarece evaporaţia sau transpiraţia apei din sol în regim irigat în
optim se desfăşoară îndeosebi în faza I sau II de evaporare, când umiditatea solurilor
este ridicată, iar conductivitatea hidraulică a solurilor în funcţie de umiditate este, de
asemenea, ridicată. Esenţial în acest sens este şi faptul, că marea majoritate a solurilor
României pot, în general, să înmagazineze o cantitate importantă de apă pentru a fi
redată ulterior în procesul de evaporaţie şi de transpiraţie a plantelor, exceptând solurile
cu profil scurt, scheletice, nisipoase, pietroase, sau cele sărăturate etc., care prezintă un
volum edafic redus sau reţin o mică cantitate de apă, sau dimpotrivă, reţin apa foarte
intens şi o eliberează foarte greu (solonceacuri, soloneţuri), dar care ocupă, în general,
alte moduri de folosinţă a terenului decât cele agricole.
Valorile medii lunare ale elementelor climatice au fost calculate pentru cca. 200
de puncte de observaţie din ţara noastră. Perioada analizată a fost variată, în general
între (1890-2000), dar cu diferenţe importante, fiind necesară aducerea la zi a datelor
unor staţii meteorologice cu durată mai scurtă. Astfel, înregistrările acestora au fost
corelate, actualizate şi corectate în raport de valorile staţiilor meteorologice cu perioadă
lungă (cca. 100 de ani) de observaţie. Pentru cantităţile de precipitaţii s-au utilizat, în
mod suplimentar faţă de staţiile meteorologice menţionate, datele provenind de la încă
cca. 50 de posturi pluviometrice.
1.2. Temperatura
1.2.1. Analiza stabilităţii termice în timp
Temperatura medie a aerului (Tm) reprezintă unul dintre elementele climatice
cele mai importante în caracterizarea geografică complexă a regiunilor. Alte elemente
11
climatice sunt puternic corelate cu Tm. Din acest motiv, s-a studiat gradul de stabilitate
a Tm, utilizând în acest sens câţiva parametri statistici, ca media şi abaterea standard
(AS), pentru diferite regiuni geografice din România, calculate de la începutul
înregistrării Tm, luând în considerare din ce în ce mai multe valori până la epuizarea
şirului de date, fig. 1.1-1.13 (Păltineanu ş.a., 2006a).
În Dobrogea, stabilitatea Tm pentru câteva luni reprezentative (ianuarie, aprilie,
iulie, octombrie) şi pentru media anuală este redată de medie şi de AS pe durata a peste
100 de ani la Constanţa şi Sulina şi cca. 70 de ani pentru Mangalia şi Tulcea, fig. 1.1. şi
1.2. Se observă că media (Tm) se stabilizează mai repede decât AS în toate lunile
considerate la toate staţiunile menţionate, durata de stabilizare a mediei Tm fiind
cuprinsă între cca. 10-30 de ani, iar pentru AS în cca. 30-60 de ani. Media anuală este
cuprinsă îndeaproape între mediile lunare ale lunilor aprilie şi octombrie, în localităţile
de pe litoral intervalul dintre acestea fiind mai mare, datorită inerţiei termice exercitate
de Marea Neagră.
Constanta Constanta
25 6
20 5
4
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
10 3
5 2
0 1
Anii Anii
-5 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
I IV VII I IV VIIMangalia
X Anuala
MangaliaX Anuala
25 4,0
3,5
20
3,0
A.S. a Tm (C)
15 2,5
Tm (C)
10 2,0
1,5
5
1,0
0 0,5
Anii Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
I IV VII X Anuala I IV VII X Anuala
Fig. 1.1. Durata de stabilizare a temperaturii medii a aerului (Tm) şi abaterii standard
(AS) pentru lunile caracteristice şi pentru Tm anuală, la Constanţa şi Mangalia
În Muntenia localităţile studiate sunt: Vârful Omul, Predeal, Sinaia pentru

regiunea montană, Câmpulung, Piteşti, Tg. Jiu pentru regiunea colinară a Munteniei,
apoi Ploieşti, Bucureşti, Giurgiu pentru centrală şi de sud a acesteia, respectiv Drobeta -
Tr. Severin, Tr. Măgurele şi Alexandria pentru partea sa central-vestică.
Pentru regiunea montană menţionată Tm se stabilizează relativ tot după
aproximativ 10-30 de ani iar AS după cca. 25-35 de ani, fig. 1.3.
12
Spre deosebire de situaţia de mai sus, valorile Tm sunt mult mai reduse,
temperaturile negative prevalând la Vf. Omul. Se remarcă şi aici intervalul relativ larg
dintre Tm a lunilor aprilie şi octombrie, care încadrează Tm anuală.
Sulina Sulina
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
10
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100 120
Tulcea Tulcea
25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5
1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80
Fig. 1.2. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală la Sulina şi Tulcea
Pentru regiunea colinară a Munteniei stabilizarea Tm se desfăşoară asemănător,

existând şi localităţi (Piteşti) în care Tm se stabilizează mai repede (10-20 de ani), fig.
1.4. Pentru toate staţiile menţionate durata de stabilizare a AS se păstrează neschimbată
(30-60 de ani). După perioada de stabilizare termică, Tm din lunile aprilie şi octombrie
aproape că se suprapun, încadrând foarte scurt media termică anuală, datorită lipsei
influenţei unui factor moderator care generează o simetrie termică mai largă între lunile
anului. Fig. 1.5 şi 1.6 ilustrează aceleaşi aspecte pentru regiunile de câmpie din
Muntenia, durata de stabilizare relativă a Tm înscriindu-se în aceleaşi intervale, de 10-
30 de ani pentru Tm, respectiv 30-60 de ani pentru AS.
În Moldova, fig. 1.7-1.9, perioada de stabilizare a Tm şi AS nu diferă comparativ
cu perioadele discutate anterior. Ca o caracteristică generală, stabilizarea Tm se produce
mai rapid pentru luna iulie faţă de ianuarie. Şi în aceste cazuri, Tm a lunilor aprilie,
octombrie şi Tm anuală sunt foarte apropiate. Ca o excepţie, dintre localităţile studiate
din această provincie, durata de stabilizare a AS cea mai rapidă (cca. 15 ani) s-a
manifestat la Vaslui, fig. 1.7.
13
Vf. Omul Vf. Omul
10 5
5
4
0
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
-5
-10 2
-15 1
Anii Anii
-20 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Fig. 1.3a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea montană din centrul Munteniei,
Vf. Omul
Predeal Predeal
20 5,0
4,5
15
4,0
10 3,5
A.S. a Tm (C)
3,0
Tm (C)
5 2,5
2,0
0
1,5
-5 1,0
0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 5 10 15 20 25 30 35 0 5 10 15 20 25 30 35
Sinaia Sinaia
20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
10
3
Tm (C)
5
2
0
1
-5
Anii Anii
0
-10
0 10 20 30 40 50 60 70 80
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Fig. 1.3b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea montană din centrul Munteniei,
localităţile Sinaia şi Predeal
14
Campulung Campulung
20 3,5
3,0
15
2,5
A.S. A Tm (C)
10 2,0
Tm C)
1,5
5
1,0
Anii
0 0,5
Anii
0,0
-5
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea colinară a Munteniei, localitatea
Câmpulung
Pitesti Pitesti
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
Tm (C)
10
2
5
Anii 1
0
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Tg. Jiu Tg. Jiu

25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10 2,0
5 1,5
Anii 1,0
0
0,5
Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70

caracteristice şi temperatura medie anuală din regiunea colinară a Munteniei, localităţile
Piteşti şi Tg. Jiu
15
Ploiesti Ploiesti
25 3,5
20 3,0
15 2,5
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
2,0
10
1,5
5
Anii 1,0
0
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60
Fig. 1.5a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru central-sudică a Munteniei,

localitatea Ploieşti
Bucuresti-Filaret Bucuresti-Filaret
25 6
20 5
15
4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10
3
5
2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Giurgiu Giurgiu
30 7
25 6
20 5
A.S. a Tm (C)
15 4
Tm (C)
10 3
5 2
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-sudică a Munteniei,
localităţile Bucureşti - Filaret şi Giurgiu
16
Drobeta Tr. Severin Drobeta Tr. Severin
30 4
25
3
20
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
2
10
5 1
0
Anii Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-vestică a Munteniei,
localitatea Drobeta Tr. Severin
Tr. Magurele Tr. Magurele

30
6
25
5
20
A.S. a Tm (C)
15 4
T m (C)
10 3
5
2
0
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Alexandria 4,5 Alexandria
4,0
20
3,5
15 3,0
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii 0,5
Anii
-5 0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

caracteristice şi temperatura medie anuală din partea central-vestică a Munteniei,
localităţile Tr. Măgurele şi Alexandria
17
Bacau Bacau
25 4
20
3
A.S. a Tm (C)
15
Tm (C)
10 2
5
1
0 Anii
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Bacău
Tg. Ocna Tg. Ocna

25 5,0
4,5
20 4,0
3,5
15
A.S. a Tm (C)
3,0
Tm (C)
10 2,5
2,0
5
1,5
Anii
0 1,0
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
Vaslui Vaslui
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10 4
Tm (C)
5 3
0 2
-5 1
Anii 0
-10 Anii
0 10 20 30 40 50 0 10 20 30 40 50

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Tg. Ocna şi Vaslui
18
Barlad Barlad
25 4,0
20 3,5
15 3,0
A.S. a Tm (C)
10 2,5
Tm (C)
2,0
5
1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii Anii
-10 0,0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Bârlad
Botosani Botosani
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
10 3
Tm (C)
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70
Dorohoi Dorohoi
25 5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
10
Tm (C)
5 2
0
1
-5
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 60 70 0 10 20 30 40 50 60 70

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Botoşani şi Dorohoi
19
Iasi Iasi
25 6
20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10 3
5 2
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localitatea Iaşi
Piatra Neamt Piatra Neamt
20 3,5
3,0
15
2,5
A.S. a Tm (C)
10
Tm (C)
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii
0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60 70
0 10 20 30 40 50 60 70
Roman Roman
25 6
20
5
15
4
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
10
3
5
0 2
-5 1
Anii
-10 Anii
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 0 10 20 30 40 50 60 70 80

caracteristice şi temperatura medie anuală din Moldova, localităţile Piatra Neamţ şi
Roman
20
În Transilvania, Banat şi Crişana şi Maramureş (fig. 1.10–1. 13), durata de
stabilizare a Tm atinge cca. 10-30 de ani pentru Arad şi Oradea, 10 ani pentru
Timişoara, fig. 1.10, 10-15 ani pentru Satu – Mare şi 10-30 de ani pentru Deva şi Sibiu,
fig. 1.11, 15-20 de ani pentru Braşov, Bistriţa şi Tg. Mureş, fig. 1.12, respectiv pentru
Petroşani, fig. 1.13. În schimb, stabilizarea AS se produce în 10-30 de ani.
Oradea Oradea
25
5
20
4
15
A.S. a Tm (C)
3
T m (C)
10
2
5
1
0
Anii Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Arad Arad
25 5
20 4
A.S. a Tm (C)
15
3
Tm (C)
10
2
5
Anii 1
0
Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Timisoara Timisoara
25 4,0
20 3,5
3,0
15
A.S. a Tm (C)
2,5
Tm (C)
10
2,0
5 1,5
1,0
0
Anii 0,5
-5 Anii
0,0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Câmpia de Vest, localităţile Oradea, Arad
şi Timişoara
21
Satu Mare Satu Mare
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10 4
Tm (C)
5 3
0 2
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 5 10 15 20 25 30 0 5 10 15 20 25 30
Deva Deva
25 5
20 4
A.S. a Tm (C)
15
3
Tm (C)
10
2
5
Anii
0 1
Anii
-5 0
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60
Sibiu Sibiu
25 7
20 6
5
A.S. a Tm (C)
15
4
Tm (C)
10
3
5
Anii 2
0
1
-5 Anii
0
0 10 20 30 40 50 60
0 10 20 30 40 50 60

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localităţile Satu – Mare,
Deva şi Sibiu
22
Brasov Brasov
25 4,0
20 3,5
15
3,0
A.S. a Tm (C)
2,5
10
T m (C)
2,0
5 1,5
0 1,0
-5 0,5
Anii
Anii 0,0
-10
0 10 20 30 40 50 60 0 10 20 30 40 50 60
Bistrita Bistrita
25 7
20 6
15 5
A.S. a Tm (C)
10
Tm (C)
4
5 3
0 2
-5 1
Anii Anii
-10 0
0 10 20 30 40 50 0 10 20 30 40 50
Tg. Mures Tg. Mures

20 5
15 4
A.S. a Tm (C)
10 3
Tm (C)
5 2
0 Anii 1
Anii
-5 0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localităţile Braşov, Bistriţa
şi Tg. Mureş
23
Petrosani Petrosani
20 4,5
4,0
15
3,5
10 3,0
A.S. a Tm (C)
Tm (C)
2,5
5
2,0
0 1,5
1,0
-5
Anii 0,5
-10 Anii
0,0
0 5 10 15 20 25 30 35 0 5 10 15 20 25 30 35

caracteristice şi temperatura medie anuală din Transilvania, localitatea Petroşani
În concluzie, analizând perioada de stabilizare a mediei şi AS pentru Tm în

diferite localităţi din ţară pentru o durată mare de înregistrare, se poate afirma că Tm
devine constantă după aproximativ 30-50 de ani de observaţii continue. Rezultă că,
durata de 50 de ani de măsurători este, în general, suficientă pentru un studiu privind
temperatura medie a oricărei regiuni din ţara noastră. Totuşi, pentru studii de precizie
acest interval poate să nu fie suficient. În situaţia actuală, în care scenariile încălzirii
atmosferei terestre prevăd o accelerare a acestui fenomen, ca urmare a efectului de seră
cauzat de poluarea crescândă a atmosferei, durata considerată pentru efectuarea mediei
termice se poate reduce in funţie de scopul urmărit.
Analizând structura temporală a Tm anuale prin metoda geostatistică în două
localităţi din ţara noastră, similar structurii spaţiale specifice geostatisticii, la Bucureşti
şi Constanţa, a rezultat lipsa unui domeniu şi a unui prag clasic al semivariogramei, fig.
1.14, ceea ce implică o stabilizare relativ rapidă a Tm, confirmând astfel, concluziile
rezultate din studiul statistic al stabilizării Tm şi AS.
Semivarianta temperaturii medii anuale
incepand din 1941
0,7
Constanta
Bucuresti
0,6
2
Semivarianta (C)
0,5
0,4
0,3
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Intervalul de timp dintre inregistrari (ani)
Fig. 1.14. Semivarianţa temporală a Tm anuale, calculată pe o perioadă de măsurători

continue, începând cu anul 1941, în două localităţi din ţară: Bucureşti şi Constanţa
24
1.2.2 Corelaţia dintre temperatura medie anuală înregistrată la Constanţa şi în
alte localităţi reprezentative din România
Datele de temperatură provenite de la staţiile meteorologice din ţara noastră,
care au fost utilizate în prezenta lucrare, au avut un domeniu diferit de înregistrare. De
aceea, s-a folosit tehnica corelării staţiilor în vederea corectării şi aducerii la zi a acestor
date, în vederea comparării repartiţiei lor spaţiale.
Astfel, temperatura medie, Tm, anuală a staţiei meteorologice Constanţa s-a
corelat direct, liniar şi foarte semnificativ sau distinct semnificativ cu Tm din diferite
localităţi ale ţării noastre, tabelul 1.
Tabelul 1.2.1. Corelaţia liniară (y = ax + b) dintre temperatura medie a aerului (Tm) din
localitatea Constanţa cu Tm a aerului din localităţi situate în diferite regiuni geografice
ale ţării noastre
Semnificaţia
Coeficientul Coeficientul
Localitatea R2 statistică
a b
(cu testul t)
Mangalia 0,924 0,816 0,855 ***
Tulcea 0,831 1,496 0,773 ***
Sulina 0,897 1,034 0,715 ***
Galaţi 0,930 0,100 0,629 ***
Bucureşti 0,832 1,552 0,588 ***
Giurgiu 0,723 3,000 0,536 ***
Tg. Jiu 0,784 1,549 0,522 ***
Alexandria 0,761 2,245 0,469 ***
Piteşti 0,649 2,427 0,474 ***
Tr. Măgurele 0,676 3,674 0,460 ***
Drobeta Tr. Severin 0,600 4,828 0,423 ***
Ploieşti 0,600 3,602 0,369 ***
Vaslui 0,832 -0,103 0,698 ***
Bârlad 0,879 -0,192 0,615 ***
Roman 0,834 -0,895 0,594 ***
Piatra Neamţ 0,740 0,197 0,542 ***
Iaşi 0,889 -0,419 0,544 ***
Bacău 0,813 -0,150 0,534 ***
Botoşani 0,703 0,801 0,502 ***
Dorohoi 0,785 -0,440 0,495 ***
Tg. Ocna 0,476 3,580 0,191 ***
Câmpulung Moldovenesc 0,546 1,744 0,296 ***
Braşov 0,699 0,067 0,451 ***
Predeal 0,589 -1,675 0,619 ***
Petroşani 0,627 0,574 0,691 ***
Bistriţa 0,675 0,670 0,421 ***
Vf. Omul 0,689 -10,102 0,380 ***
Sibiu 0,544 2,788 0,336 ***
Arad 0,755 2,284 0,364 ***
Deva 0,497 4,325 0,308 ***
Satu - Mare 0,640 2,657 0,272 **
Oradea 0,569 4,058 0,213 **
** = distinct semnificativ, *** = foarte semnificativ
25
Pentru aceste corelaţii a fost aleasă staţia Constanţa, pe de o parte pentru a testa
şi a utiliza o distanţă cât mai mare între staţiile corelate din România, Constanţa
aflându-se în extremitatea estică a ţării, în regiunea cea mai aridă a acesteia, pe de altă
parte pentru că setul de date meteorologice privind Tm are în această localitate o durată
ridicată (peste 100 de ani).
Toate corelaţiile din lucrare, atât în acest capitol cât şi în celelalte, au fost
calculate prin metoda celor mai mici pătrate, iar semnificaţia statistică a fost stabilită,
atât pentru corelaţiile liniare, cât şi pentru cele neliniare prin extensie, prin utilizarea
testului t în comparaţie cu valorile tabelate ale lui R pentru cele trei niveluri clasice de
semnificaţie (* - semnificativ, ** - distinct semnificativ şi *** - foarte semnificativ),
folosind testul t cu două laturi (two-sided) şi n-2 grade de libertate (Aïvazian, 1970):
t = R sqrt (n-2) / sqrt (1-R2) (1.1)
unde n este numărul de perechi de puncte utilizate în calcul, R = coeficientul (raportul)

de corelaţie, iar R2 = coeficientul de determinaţie.
S-a constatat că tăria acestor corelaţii, exprimată prin R2 este superioară în cazul
implicării staţiilor vecine, din Dobrogea: Mangalia, Tulcea Sulina, unde acesta prezintă
valori ridicate, de 0,86***, respectiv, 0,77***, 0,71***, tabelul 1. Corelaţiile devin, în
general, mai slabe pe măsura îndepărtării de staţia de referinţă, Constanţa. Astfel, pentru
localităţile apropiate din Muntenia: Bucureşti şi Giurgiu, cât şi pentru Galaţi, R2 indică
valori cuprinse între 0,54*** şi 0,63***, scăzând la 0,37*** pentru Ploieşti, 0,47***
pentru Alexandria şi Piteşti, 0,52*** pentru Tg, Jiu, 0,46*** pentru Tr. Măgurele şi
0,42*** pentru Tr. Severin.
Pentru majoritatea localităţilor din Modova, deşi unele aflate la distanţe
considerabile dar cu aceeaşi predominanţă a circulaţiei atmosferice dinspre sectorul
nord-estic, ca Vaslui, Bârlad, Roman, Piatra-Neamţ, Iaşi, Bacău, Botoşani şi Dorohoi,
sau la Braşov şi Predeal din apropierea provinciei amintite, R2 arată o corelaţie foarte
semnificativă puternică, încadrându-se, în general, în limitele de 0,50*** - 0,70***. În
schimb, în alte localităţi din Moldova (Tg. Ocna), sau din Muntenia (Câmpulung), R2
prezintă valori reduse, deşi foarte semnificative (0,19***, 0,30***) datorită numărului
mare de date, acest aspect fiind o excepţie de la tendinţa discutată.
În Transilvania, Banat şi Crişana R2 se cifrează la 0,69*** pentru staţia de la
Petroşani, 0,42*** pentru Bistriţa, 0,34*** pentru Sibiu, 0,31*** pentru Deva, 0,38***
pentru Vf. Omul, 0,36*** pentru Arad, în timp ce în staţiile meteorologice mai
îndepărtate R2 scade la 0,27** pentru Satu - Mare, respectiv la 0,21** pentru Oradea.
În figurile citate mai sus s-au prezentat numai corelaţiile Tm anuale. Din lipsă de
spaţiu, corelaţiile Tm medii lunare nu au fost prezentate, dar acestea au fost, de
asemenea, foarte semnificative în marea lor majoritate.
Prin urmare, chiar şi staţiile cele mai îndepărtate de Constanţa sunt corelate din
punct de vedere al temperaturii medii anuale cu aceasta din urmă, rezultând concluzia
potrivit căreia, Tm anuală din toate staţiile meteorologice din România este practic
corelată semnificativ. Totuşi, pentru aducerea la perioada de 100 de ani a mediilor
staţiilor cu durată scurtă de înregistrare, în vederea diminuării erorilor se pot folosi
numai ecuaţiile de regresie semnificative şi care, în plus, au valoarea lui R2>0,70 (Allen
ş.a., 1998), care există numai pentru staţiile meteorologice vecine. De aceea, pentru
astfel de corecţii s-au corelat staţiile vecine (date neredate).
26
Cu ajutorul ecuaţiilor de regresie obţinute, mediile multianuale ale Tm din
staţiile meteorologice cu date înregistrate pe perioade mai scurte au fost corectate pentru
perioada utilizată în prezenta lucrare. Deoarece, din subcapitolul anterior a rezultat
ideea stabilităţii termice pentru media Tm provenită din date înregistrate pe o durată mai
mare (50 de ani), rezultatele corecţiilor prin utilizarea corelaţiilor de mai sus au avut o
pondere mică, de ordinul sutimilor sau uneori al zecimilor de °C. Datele astfel extinse la
o perioadă lungă pentru toate staţiile meteorologice studiate au fost utilizate în toate
calculele şi graficele ulterioare, care sunt redate în continuare.
1.2.3. Izotermele din România

Deşi datele climatice prelucrate au avut o bază lunară, în ceea ce urmează va fi
redată numai distribuţia spaţială pentru valorile anuale, anotimpuale, sau pentru anumite
praguri specifice.
1.2.3.1. Izotermele anuale
Desfăşurarea anuală a izotermelor anuale este redată în fig. 1.15. Izoterma de
10°C delimitează Câmpia de Vest de regiunea colinară-montană aferentă sistemului
muntos al Carpaţilor Occidentali. După ce ocoleşte Munţii Banatului pe la sud, izoterma
de 10°C trece prin partea nordică a Câmpiei Române, având un aspect uşor sinuos
trecând prin apropierea oraşelor Piteşti, Ploieşti, Buzău şi delimitează aproximativ
Câmpia Română de Podişul Moldovei. Înspre vest, Podişul Moldovei este mărginit de
lanţul Carpaţilor Occidentali de izotermele de 5 şi 6°C.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei Dorohoi
48 Radauti
Satu Mare Ocna Sugatag Stanca
Carei Baia Mare Botosani
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Tg.Lapus Rarau Falticeni
Sacueni Vatra Dornei Cotnari
Zalau Tg. Neamt Podu Iloaiei
Dej Bistrita Calimani Iasi
Oradea
47 Toplita Piatra Neamt
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Chisineu-Cris Stei Turda Tg. Mures Bacau
Ineu
Campeni Miercurea Ciuc
Gurahont
Siria Tg. Ocna
Arad Tebea Blaj Dumbraveni Barlad
Sinicolau Mare Alba Iulia Adjud
Varadia Agnita Hoghiz
46 Sebes Tulnici
Jimbolia Deva FagarasSf.Gheorghe Cv. Tecuci
Timisoara Hunedoara Sibiu Odobesti
Lugoj Paltinis Balea Lac Brasov Focsani
Piclisa Penteleu
Predeal MaicanestiGalati Chilia
Caransebes Petrosani Cumpana Cheia
Banloc Parang Ramnicu Sarat
Resita Cuntu Campulung-MuscelCampina Braila
PolovragiCurtea de Arges Tulcea Sulina
Semenic Ramnicu Vilcea Buzau
Oravita Tg. Jiu Faurei Horia
Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici TargovistePloiesti
Baile Herculane Pitesti
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Corugea
Hirsova Gura Portitei
Dr.Tr. Severin Stolnici Titu
Filiasi Slobozia
Vinju Mare Slatina Popesti Fundulea
Bucuresti DalgaMarculesti
Cernavoda
Videle
Plenita Craiova Calarasi Constanta
Caracal Rosiori Adamclisi
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.15. Repartiţia geografică a Tm anuale (°C) din România
Aceste izoterme încadrează în cea mai mare parte, arealele montane propriu-zise.
Culmile cele mai înalte ale Munţilor Carpaţi sunt încadrate de izoterme cu valori
27
negative. Podişul Transilvaniei este delimitat de izoterma de 8°C. Forma izotermelor în
Câmpia Română arată o direcţie generală est-vest, cu porţiuni sinuoase. Izoterma cu
valoarea maximă în ţară, de 11,5°C, mărgineşte un teritoriu restrâns în partea de sud-
vest a ţării.
Comparativ cu Atlasul climatologic Român (Institutul Meteorologic, 1966,
Bucureşti), prezenta lucrare actualizează datele de temperatură medie anuală, şi
precizează mai detaliat desfăşurarea izotermelor ca intervale de valori, îndeosebi în
regiunile de câmpie şi dealuri joase, cu pondere însemnată în agricultură. Aspectul
general al izotermelor este circular atât în jurul Munţilor Carpaţi, la periferia arcului
carpatic, cât şi în interiorul acestuia, evidenţiind astfel rolul major al altitudinii în
etajarea climatică din ţara noastră. Totuşi, atât latitudinea pe direcţia nord-sud, cât şi
unele elemente perturbatoare, de ex. prezenţa Mării Negre la limita sud-estică a
teritoriului ţării noastre, influenţează desfăşurarea izotermelor în sensul descris de
literatura geografică din România (Mihăilescu ş.a., 1995; Mihăilescu şi Bucşă, 1993;
Mihăilescu şi Pavel, 1993; Mihăilescu, 1997).
1.2.3.2. Izotermele perioadei calde

În fig. 1.16 sunt redate izotermele perioadei calde (lunile aprilie – octombrie) din
România. Cea mai mare parte a teritoriului format din câmpii este traversat de
izotermele cuprinse între 16 şi 18,5 ºC, valorile maxime înregistrându-se în partea de
sud-vest a Olteniei.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Satu Mare Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.16. Repartiţia geografică a temperaturii medii (°C ) din perioada caldă (aprilie –
octombrie) din România
28
Regiunile deluroase sunt caracterizate, în general, de valori termice de 14 – 16
ºC, în timp ce regiunile muntoase prezintă valori <13 ºC, chiar valori de 2 – 3 ºC pe
vârfurile cele mai înalte ale Carpaţilor. Temperaturile medii din perioada de vegetaţie
din regiunile colinare şi de câmpie (cca. 14 – 18,5 ºC) sunt propice pentru dezvoltarea
culturilor agricole specifice zonei temperate din această parte a continentului.
1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C

Valorile maxime ale sumei temperaturilor > 0°C se înregistrează tot în partea de
sud-vest a Olteniei (cca. 4400 °C), care caracterizează regiunea cea mai caldă din ţara
noastră, fig. 1.17. Câmpia Română, Dobrogea şi Câmpia de Vest sunt brăzdate, în
principal, de izoliniile de 3800 – 4100 °C, cu valori mai mari în Oltenia, iar în regiunile
deluroase suma temperaturilor > 0°C atinge cca. 3000 – 3600 °C. Cele mai mici valori
(600 – 800 °C) se găsesc pe culmile înalte ale Munţilor Carpaţi.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Ploiesti Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici Targoviste
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Hirsova CorugeaGura Portitei
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.17. Repartiţia geografică a sumei temperaturilor > 0°C din România

Suma temperaturilor > 5°C se încadrează între cca. 2600 şi 3000 °C în regiunile
de câmpie din partea de sud şi de sud-est a ţării şi între cca. 2500 – 2700 °C în Câmpia
de Vest, în timp ce în regiunile colinare acestea ating cca. 2000 – 2400 °C, fig. 1.18. Pe
vârfurile muntoase cele mai înalte suma temperaturilor > 5°C coboară la valori de cca.
200 – 400 °C.
29
Suma temperaturilor >10°C descreşte de la cca. 1800°C, înregistrată în
extremitatea sud–vestică a Olteniei, la aproximativ 1400°C în partea sud–estică a
Câmpiei Române, în timp ce în Cîmpia de Vest aceasta atinge 1300–1500°C, fig. 1.19.
Podişul Moldovei este încadrat de valorile cuprinse între 1000 şi 1500 °C, iar Podişul
Transilvaniei de valorile de 800 - 1100°C.

Aceeaşi structură spaţială se observă şi în cazul sumei temperaturilor > 15°C,
unde valorile maxime (1000 °C) se produc tot în extremitatea sud – vestică a Olteniei,
de unde descresc pe direcţie nordică şi nord – estică, ajungând la cca. 500 – 600 °C în
partea de nord şi nord – est a Câmpiei Române, inclusiv în Dobrogea, fig. 1.20. Câmpia
de Vest este străbătută de izoliniile de 500 – 600 °C, iar Podişul Transilvaniei de
izotermele de 200 – 400 °C şi Podişul Moldovei de izotermele de 400 – 600 °C.
Suma temperaturilor mai mari de anumite praguri termice: 0, respectiv 5; 10 şi
15 ºC, ca şi temperatura medie anuală din regiunile colinare şi de câmpie, arată că aceste
regiuni sunt propice dezvoltării culturilor agricole şi horticole specifice zonei temperate
din această parte a continentului, ca de altfel şi pădurilor sau asociaţiilor ierboase, însă
cu diferenţe materializate în răspândirea florei spontane a ţării.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
30
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
31
1.3. Precipitaţiile atmosferice – repartiţia teritorială
Spre deosebire de temperatură care are o răspândire spaţială relativ uniformă pe
areale largi, precipitaţiile atmosferice (P) prezintă variaţii teritoriale importante pe
suprafeţe restrânse, ce depind de o serie de factori: poziţie geografică faţă de circulaţia
dominantă a aerului, relief, altitudine, expoziţie etc..
Precipitaţiile anuale minime (< 400 mm) se înregistrează de-a lungul litoralului
Mării Negre, de unde încep să crească aproape concentric spre vest, Dobrogea şi partea
de est a Câmpiei Bărăganului beneficiind de cca. 450 mm, apoi partea vestică a
Bărăganului şi partea de sud-est a Podişului Moldovei care primesc cca. 500 mm, fig.
1.21. Urmează spre vest izohieta de 550 mm care acoperă partea centrală a Podişului
Moldovei şi partea sudică a Câmpiei Române, restul acesteia încadrându-se între 550 şi
600 mm. Câmpia de Vest primeşte aproximativ 550–650 mm anual, iar Podişul
Transilvaniei între 550 şi cca. 700 mm, partea vestică fiind mai secetoasă. Regiunile
deluroase din nordul Câmpiei Române şi cele aferente Subcarpaţilor Moldovei sunt
străbătute de izohietele cuprinse între 600 şi 800 mm. Culmile muntoase înalte prezintă
valori ridicate, de 1100 – 1200 mm anual.
În anotimpul de iarnă, cu cele mai puţine precipitaţii, valorile P sunt reduse,
variind în general între 70 – 80 mm în Dobrogea, 80 – 100 mm în partea estică a
Moldovei şi a Bărăganului, 100 – 120 mm în restul Câmpiei Române şi al Moldovei,
precum şi în Podişul Transilvaniei, cu valori mai reduse (80 mm) în partea vestică, fig.
1.22.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Siria Gurahont Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Jimbolia Deva Fagaras Sf.Gheorghe Cv. Tecuci
Piclisa Penteleu
PredealCheia MaicanestiGalati Chilia
Banloc Caransebes Petrosani
Parang Cumpana Ramnicu Sarat
Polovragi Curtea de Arges Tulcea Sulina
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Plenita Craiova Videle
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.21. Repartiţia geografică a valorilor medii anuale ale precipitaţiilor din România
32
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.22. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din anotimpul de
iarnă din România
În Câmpia de Vest se înregistrează valori de cca. 120 mm, în regiunile deluroase

ale ţării 120 – 150 mm, în timp ce pe culmile înalte ale munţilor cca. 180 – 220 mm şi
chiar mai mult, fig. 1.22..
În anotimpul de primăvară Dobrogea beneficiază de 80 – 100 mm în partea de
est, respectiv 100 – 120 mm în partea de vest, de altfel ca şi partea de est a Bărăganului,
în timp ce partea de est a Moldovei, restul Câmpiei Bărăganului şi partea central sudică
a Câmpiei Române primesc 120 – 140 mm, fig. 1.23. Partea de nord şi partea centrală a
Câmpiei Române, precum şi partea de vest a Podişului Moldovei prezintă valori de 140
– 180 mm, Câmpia de Vest cca. 120 – 160 mm, Podişul Transilvaniei 140 – 200 mm. În
regiunile muntoase înalte se ating valori de cca. 220 – 260 mm.
În anotimpul de vară, cel mai ploios, Dobrogea beneficiază de 100 – 140 mm,
Bărăganul şi partea de sud – est şi de sud a Câmpiei Române 150 – 180 mm, iar restul
Câmpiei Române şi Podişul Moldovei 180 – 220 mm, fig. 1.24. În Câmpia de Vest
precipitaţiile se cifrează la 180 – 200 mm, iar în Podişul Transilvaniei la 200 – 260 mm.
Pe culmile muntoase se înregistrează valorile maxime (340 – 400 mm).
În anotimpul de toamnă Dobrogea şi Bărăganul primesc 100 – 110 mm, în restul
Câmpiei Române, Podişul Moldovei, Podişul Transilvaniei şi Câmpia de Vest se
înregistrează cca. 110 – 140 mm, iar în arealele deluroase mai înalte cca. 160 – 170 mm,
respectiv 200 – 220 mm în regiunile muntoase, fig. 1.25.
În perioada rece a anului (noiembrie – martie), cea mai mare parte a Dobrogei
este traversată de izohietele de 140 – 160 mm, cu valori inferioare în regiunea Deltei
Dunării, iar Bărăganul şi Podişul Moldovei prezintă cca. 140 – 160 mm, în timp ce
33
Câmpia Română în partea centrală şi de sud 160 – 200 mm, cu valori superioare spre
vest (200 – 220 mm), unde se constată slabe influenţe mediteraneene, fig. 1.26.
Darabani
Avrameni
Satu Mare Radauti Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Toplita Piatra Neamt
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Bozovici TargovistePloiesti
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
primăvara din RomâniaDarabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Cheia MaicanestiGalati Chilia
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
vară din România
34
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
toamnă din România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.26. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din perioada rece a
anului (noiembrie – martie) din România
35
Câmpia de Vest este străbătută de izohietele de 180 şi 200 mm, iar Podişul
Transilvaniei de izohietele de 150 – 160 mm, ceea ce arată ca partea vestică a acestuia
din urmă manifestă un grad apreciabil de uscăciune în perioada rece a anului, fig. 1.26.
Pe vârfurile munţilor se înregistrează valori ridicate (300 – 400 mm).
În perioada caldă sau de vegetaţie (aprilie – octombrie), repartiţia precipitaţiilor
se aseamănă ca structură spaţială cu repartiţia anuală a acestora, datorită ponderii
ridicate a perioadei calde în cadrul valorilor anuale.
Litoralul Mării Negre beneficiază de numai 250 mm în perioada de vegetaţie,
estul Dobrogei de 250 – 400 mm, Bărăganul, partea sud – estică a Moldovei şi partea
extrem sudică a Câmpiei Române de 300 – 350 mm, în timp ce cea mai mare parte a
Câmpiei Române, Moldovei şi Câmpiei de Vest de 350 – 450 mm, fig. 1.27. Podişul
Transilvaniei prezintă valori de 400 – 600 mm, iar pe culmile Munţilor Carpaţi cca. 600
– 800 mm.
În concluzie, precipitaţiile din ţara noastră au un caracter teritorial şi temporal
foarte pronunţat, cu diferenţe apreciabile între anotimpuri, dar cu diferenţe spaţiale mult
superioare. Pentru caracterizarea aridităţii o deosebită valoare o au precipitaţiile din
perioada de vegetaţie. Se remarcă regiunile sud – estice cu valorile cele mai mici, apoi
cele sudice, vestice şi cele centrale din partea de vest a Podişului Transilvaniei.
Acesta repartiţie spaţio – temporală a precipitaţiilor, coroborată cu repartiţia
altor indicatori climatici, îndeosebi evapotranspiraţia potenţială, determină caracterul
climatic şi tipul de peisaj al teritoriului României, aspecte ce vor fi tratate ulterior.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 1.27. Repartiţia geografică a valorilor medii ale precipitaţiilor din perioada caldă a
anului (aprilie - octombrie) din România
36
CAPITOLUL 2. SECETA
2.1. Problematica secetei la nivel internaţional
Seceta este un fenomen negativ, larg răspândit în lume, practic pe toate
continentele locuite, care pare să se accentueze în contextul încălzirii globale, fapt ce a
generat o tratare serioasă şi amănunţită, îndeosebi în străinătate. Seceta este rezultatul
interacţiunii dintre fenomenele naturii şi cererea pentru apă şi alte resurse folosite de
om, şi chiar dacă are peste 150 de definiţii (Wilhite şi Glantz, 1985), un lucru este
comun tuturor: seceta reprezintă o situaţie caracterizată prin apă insuficientă pentru
satisfacerea necesarului pe un anumit interval de timp (Redmond, 2002).
După Crowe (1971), seceta începe când precipitaţiile ating cel mult, în total, mai
puţin de 0,25 mm în 15 zile consecutive. În acest sens diferiţi autori au căutat să
definească şi să precizeze termenul de secetă. Astfel, Do O (2005) prezintă mai multe
definiţii ale secetei: meteorologică, hidrologică, agronomică, socio-economică, date de
diferiţi autori (Wilhite, 2000; Keyantash & Dracup, 2002; Rossi, 2003; Wilhite &
Glantz, 1985). De ex., după Rossi (2003) seceta socio-economică este o condiţie
întâmplătoare de reducere severă a furnizării de apă, care se întinde pe o perioadă
semnificativă de timp şi pe un spaţiu larg; dar aceşti termeni sunt subiectivi şi arbitrar
definiţi, de ex. o secetă deasupra oceanului nu este considerată secetă (do O, 2005). Alte
definiţii privind seceta folosesc indicatori specifici: tipul de sol, capacitatea de apă utilă
a solului, structura culturilor agricole, etc.
Seceta poate dura o lună, două, un anotimp sau mai multe. Pe durata secetei
impactul acesteia este o funcţie complexă privind resursele de apă şi utilizarea lor, care
schimbă deciziile privind managementul apei, cu accent pe conservarea apei şi cu
sprijin guvernamental pentru fermieri. În general, durata secetei poate fi diferită în
funcţie de modul de abordare: de ex. lipsa precipitaţiilor de 1-3 luni (secetă
meteorologică) poate cauza o secetă pedologică sau agronomică de 2-4 luni şi poate
reduce scurgerile pe o perioadă de 4-6 luni (secetă hidrologică), acviferele putând fi
afectate chiar după un an (do O, 2005).
Seceta este considerată de mulţi ca fiind cel mai complex, în acelaşi timp cel mai
puţin înţeles dintre toate hazardurile naturale, care afectează mai multe persoane decât
orice alt hazard (Hagman, 1984). Se produce practic în toate regimurile climatice, iar
efectele secetei sunt răspândite continuu, nu localizate ca alte hazarduri, de ex.
inundaţiile (Wilhite, 2000), iar autorul conchide în acest sens, că seceta din SUA din
1934 a afectat 65% din suprafaţa ţării şi peste 95% din regiunea Marilor Prerii. Şi în
România seceta din 1946 a afectat o suprafaţă importantă a ţării noastre, mai ales în
Moldova, iar secetele din anii 2000 – 2002 au produs pagube importante în multe
regiuni ale României.
Pentru caracterizarea secetelor, McKee ş.a. (1993; 1995) au dezvoltat indicatorul
SPI (standardised precipitation index), pentru a cuantifica anomaliile de precipitaţii faţă
de medie, pentru scări multiple de timp: 3, respectiv 6, 9, 12, 24 de luni, permiţând o
comparaţie standardizată între diferitele regiuni geografice cu diferite feluri de
precipitaţii. Aceste scări diferite de timp, afirmă autorii, reflectă impactul deficitelor de
precipitaţii asupra resurselor de apă diferite. De ex., umiditatea solului răspunde la
anomaliile de precipitaţii în timp scurt, în timp ce apele subterane, scurgerile fluviatile
şi acumulările de apă reflectă anomaliile precipitaţiilor pe termen mai lung. Un alt scop
al introducerii acestui indicator a fost acela al utilizării unor planuri de management al
secetelor.
37
În calculul SPI, Guttman (1999) recomandă perioade de 50 de ani cu valori
continui de precipitaţii, iar McKee ş.a. (1993) de cel puţin 30 de ani. Valorile SPI
recomandate de McKee ş.a. (1993) permit caracterizarea următoare a secetelor sau
perioadelor ploioase: SPI ≥ 2 = perioadă extrem de umedă, SPI cuprins între 1,5 şi 1,99
= foarte umedă, SPI cuprins între 1 şi 1,49 = moderat umedă, SPI între – 0,99 şi +0,99 =
aproape normală, SPI cuprins între -1 şi -1,49 = moderat uscată, SPI cuprins între -1,5 şi
-1,99 = foarte uscată, iar SPI ≤ -2 = extrem de uscată.
O precizare în cadrul valorilor aproape normale indică faptul că valorile SPI
cuprinse între 0 şi (-0,99), cca. jumătate din intervalul dintre (–0,99) şi (+0,99), sunt
considerate ca reprezentând secete uşoare şi se produc cu o probabilitate care variază
teritorial între valorile de 16 şi 50%. Secetele moderate se produc în general cu o
probabilitate de 6,8 – 15,9 %, secetele severe cu 2,3 – 6,7 %, iar cele extreme cu < 2,3
% (McKee ş.a., 1993). Wilhite (2000) este de părere că, SPI fiind un indice standardizat,
valorile menţionate sunt aşteptate pentru o distribuţie normală a acestuia.
Do O (2005) recomandă analizarea perioadelor lungi şi foarte lungi, de 12 şi 24
de luni, pentru caracterizarea SPI şi a secetelor, deoarece acestea urmează apropiat
ciclul ecosistemelor umane. De asemenea, din aceleaşi motive Pereira ş.a. (2005) şi
Paulo ş.a. (2005), recomandă şi ei perioade lungi de calcul pentru SPI, de 9 luni şi 12
luni. Avantajul standardizării SPI rezidă în faptul că valorile sale reprezintă aceleaşi
probabilităţi de producere a precipitaţiilor, indiferent de perioada din an, de loc, sau de
climat, situaţia secetelor putând fi astfel comparată între diferitele regiunile ale globului.
Un alt indice pentru caracterizarea secetelor este indicele de secetă Palmer
(Palmer drought stress index) şi caracterizează perioadele de secetă. Este folosit
îndeosebi pentru Marile Prerii din SUA, calculând bilanţul apei în sol bazat pe metoda
Thornthwaite pentru evapotranspiraţia de referinţă (Pereira ş.a., 2005). Pentru a putea fi
aplicat şi în regiunile mediteraneene, Pereira ş.a. (2005) propun modificarea acestuia
pentru a răspunde mai bine condiţiilor respective. În acelaşi timp aceştia critică
utilizarea în regiuni mediteraneene a indicelui Palfai, folosit în bună măsură cu rezultate
bune în ţara noastră (Canarache ş.a., 2002; Canarache, 2004).
Nain ş.a. (2005), comparând rezultatele date de valorile SPI cu cele ale unui
model de simulare a dezvoltării culturilor agricole în monitorizarea secetei, constată
totuşi că SPI are anumite dezavantaje în estimarea deficitului de apă, respectiv a
secetelor agronomice, deoarece acesta nu ia în consideraţie intensitatea şi distribuţia în
timp a precipitaţiilor, de ex. a celor lunare mult utilizate în practică, implicit scurgerile
superficiale şi percolarea în profunzime a apei din precipitaţii, precum şi stresul real al
culturilor agricole. Wilhite (2000) deşi recunoaşte importanţa SPI, critică, de asemenea
acest indice, pentru incapacitatea sa de a prevedea începutul şi sfârşitul secetelor.
2.2. Seceta în România

Relativ recent, în ţara noastră, Stănescu ş.a. (1994) au studiat secetele pentru
evaluarea tendinţelor de aridizare şi deşertificare, în timp ce Geicu (2000) a cercetat
cauzele şi efectele secetelor, iar Barbu şi Popa (2003) au monitorizat secetele în pădurile
din România.
2.2.1 Valorile claselor SPI în România
Cu datele de precipitaţii din perioada 1961–2000, când continuitatea
înregistrărilor a fost probabil superioară faţă de perioada anterioară, s-au calculat
valorile SPI la nivelul României. Domeniul de variaţie a SPI pentru cele 4 perioade de
calcul considerate, de respectiv: 3 luni (SPI 3L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12
38
luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul perioadei de înregistrare a precipitaţiilor între
1961–2000, în ţara noastră, arată o variaţie redusă a valorilor SPI între aceste perioade,
atât pentru clasele recunoscute şi recomandate internaţional (tabelul 2.1., fig. 2.1.), cât şi
pentru subclasele care compun clasele extreme (>2, respectiv < -2), tabelul 2.2.
Astfel, după analiza valorilor SPI în România, perioade extrem de ploioase (SPI
>2) se produc în cca. 1,7-1,8% dintre ani, cu variaţii spaţiale reduse pe teritoriul ţării (de
la 0 la 7,5%, SPI 12).
Perioadele umede (valori SPI cuprinse 1,5 - 2,0) se înregistrează în cca. 4,0 –
4,2% din anii analizaţi, cu variaţii teritoriale cuprinse între cca. 1,0 şi 10,0% pentru
diferitele regiuni ale ţării (SPI 12 L).
Perioade moderat – umede (SPI 1,0 – 1,5) există în cca. 9% dintre ani, cu variaţii
teritoriale cuprinse între cca. 2 – 15% din cazuri (SPI 12 L).
În ceea ce priveşte perioada aproape normală din punct de vedere al
precipitaţiilor [valori SPI între (-1,0) şi (+1,0)], aceasta se produce în 70,0% din ani la
nivelul României, indiferent de perioada de calcul pentru SPI (de la 3 luni, respectiv
până la 12 luni, inclusiv). Variaţia teritorială a valorilor SPI 12 L la nivelul ţării este
cuprinsă între 63,0 – 77,0%.
Se constată că există o simetrie relativă faţă de perioada normală a perioadelor
umede şi a celor secetoase, fig. 2.1. Astfel, perioadele moderat secetoase [SPI între (-
1,5) şi (-1,0)] se produc aproximativ în aceeaşi măsură (SPI 12 L cca. 9,0%) ca cele
moderat umede, cu o variaţie teritorială cuprinsă între cca. 3% şi 15,0%. Perioadele
foarte secetoase [SPI cuprinse între (-2,0) şi (-1,5)] ating frecvenţa de cca. 4,5% (SPI 12
L), variaţiile teritoriale fiind cuprinse între 1,5% şi 8,3% în cadrul SPI 12 L, dar şi în
cazul celorlalte categorii de SPI valorile sunt apropiate (tabelul 2.1.). Secetele extreme
(SPI <-2) prezintă o frecvenţă de cca. 1,9% la nivelul României, având o variaţie
teritorială redusă, de la 0 la 5% (SPI 12 L).
Din punct de vedere statistic, se observă că există un grad ridicat de omogenitate
pentru valorile SPI în cadrul claselor acestora, în jurul mediilor. Totodată din acest tabel
se constată o creştere a coeficientului de variaţie (CV) odată cu creşterea perioadei de
calcul a SPI (de la SPI 3 L la SPI 12 L), concomitent cu o repartiţie cu simetrie
crescătoare a CV faţă de perioada normală pentru perioadele extreme. Acest fapt,
împreună cu recomandările recente ale lui Pereira ş.a.(2005) şi Paulo ş.a. (2005)
menţionate anterior, conduc la ideea de a considera ca aspect riguros în calculul SPI,
perioada de 12 luni, celelalte perioade de calcul fiind necesare îndeosebi pentru
decelarea stabilităţii SPI.
Pentru a compara situaţia din ţara noastră cu aceea din alte părţi ale lumii se
prezintă în continuare câteva date din literatura străină pentru clasele recunoscute
internaţional. Astfel, autorii care au propus indicele SPI şi clasele acestuia (McKee ş.a.,
1993) au publicat pentru statul arid Colorado (SUA) valori de 9,2% din timp pentru
secetă moderată, 4,4 % pentru secetă severă şi 2,3 % pentru secetă extremă. Datele
citate sunt foarte apropiate de valorile medii din prezenta lucrare şi se încadrează bine în
intervalele precizate de autorii menţionaţi, cu deosebirea că nivelul precipitaţiilor care
defineşte seceta este diferit în cele două teritorii.
39
Tabelul 2.1. Mărimea şi domeniul de variaţie a claselor SPI (%) recunoscute şi
recomandate internaţional, pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni (SPI 3
L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul
perioadei de înregistrare a precipitaţiilor, între anii 1961 – 2000, în ţara noastră
Peri- (-1,0) – (-1,5) -

1,5 - (-2,0) -
oada de Domeniul >2 1,0 - 1,5 (+1,0) (-1,0) < -2
2,0 (-1,5) Total
calcul de variaţie
(%)
pentru a SPI
(extrem (foarte (moderat (normal) (moderat (foarte (extrem
SPI
umed) umed) umed) uscat) uscat) uscat)
Maxim 3,8 7,8 13,7 75,0 13,5 7,1 4,0 -
Minim 0,0 1,9 5,7 63,7 5,2 2,0 0,5 -
Media 1,8 4,0 8,9 70,1 8,9 4,3 2,0 100
SPI 3 L Abaterea
standard 1,0 1,4 1,9 1,5 0,9 0,6 1,0
CV (%) 25,8 15,8 2,6 16,4 21,4 32,6 25,8
Maxim 4,2 6,6 14,5 77,3 12,4 8,7 3,9 -
Minim 0,0 1,7 4,3 63,6 5,9 1,4 0,0 -
Media 1,8 4,2 9,0 69,8 9,0 4,3 1,9 100
SPI 6 L Abaterea
standard 0,7 1,0 1,7 2,3 1,5 1,1 0,8
CV (%) 41,1 24,3 19,5 3,2 16,2 25,6 44,5
Maxim 5,7 8,0 12,9 75,5 15,7 9,6 4,2 -
Minim 0,0 1,3 4,4 61,9 5,1 1,4 0,0 -
Media 1,8 4,1 8,9 70,1 8,8 4,4 1,9 100
SPI 9 L Abaterea
standard 1,0 1,1 1,8 2,3 1,8 1,2 0,9
CV (%) 55,2 27,8 19,9 3,3 20,7 27,9 46,2
Maxim 7,5 10,2 15,1 77,1 15,0 8,3 5,0 -
Minim 0,0 0,9 1,9 62,8 2,8 1,5 0,0 -
SPI Media 1,7 4,2 9,1 69,6 9,0 4,5 1,9 100
12L Abaterea
standard 1,2 1,4 2,2 2,5 2,1 1,3 1,2
CV (%) 69,6 33,3 24,3 3,5 23,7 29,9 61,7
Referitor la subclasele componente claselor extreme (SPI >2 şi SPI<-2), detaliate

suplimentar faţă de recomandările lui McKee ş.a. (1993), valorile SPI ale acestora sunt
prezentate în tabelul 2.2. Se remarcă valorile reduse ale mediilor SPI la nivelul ţării
noastre, de cca. 1,4 – 1,6 % pentru subclasele SPI de 2,0 – 2,5, respectiv (-2,5) – (-2,0),
precum şi valorile foarte reduse (0,4 – 0,1%) ale SPI pentru celelalte 4 subclase: >3,
respectiv 2,5 – 3,0; (-2,5) - (-3) şi < -3.
40
70
SPI 3
60 SPI 6
SPI 9
50
Valoarea SPI (%)

SPI 12
40
30
20
10
0
>2 1,5- 2,0 1,0 - 1,5 (-1,0) – (+1,0) (-1,5)-(-1,0) (-2,0)-(-1,5) < -2
Categoria SPI
Fig. 2.1. Valoarea medie a SPI (%) pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni
(SPI 3 L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L), perioada de
înregistrare: 1961 – 2000, în ţara noastră
Tabelul 2.2. Mărimea şi domeniul de variaţie a subclaselor SPI (%) care compun clasele
extreme (>2, respectiv < -2), pentru cele 4 perioade de calcul considerate: 3 luni (SPI 3
L), 6 luni (SPI 6 L), 9 luni (SPI 9 L) şi 12 luni (SPI 12 L) consecutive în cadrul
perioadei de înregistrare a precipitaţiilor, între anii 1961 – 2000, în ţara noastră
Peri- Total
Clasa SPI >2 Clasa SPI < -2 Total clasa
oada de Domeniul
(%) (%) clasa SPI
calcul de variaţie
SPI >2 <-2
pentru a SPI
(%) (%)
SPI
>3 2,5-3 2-2,5 (-2,5) - (-2) (-2,5) - (-3) < -3
Maxim 0,7 1,3 3,1 3,1 1,2 1,1
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,5 0,4 0,1 1,8 2,0
SPI 3 L Abaterea
standard 0,2 0,3 0,6 0,6 0,3 0,2
CV (%) 171,9 89,6 41,1 38,3 78,6 167,7
Maxim 0,6 1,9 3,2 3,5 1,4 1,8
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,5 0,3 0,1 1,8 1,9
SPI 6 L Abaterea
standard 0,1 0,4 0,6 0,7 0,3 0,2
CV (%) 231,4 110,7 48,2 49,8 103,5 259,1
Maxim 0,8 1,9 4,3 3,6 1,4 2,6
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
Media 0,1 0,3 1,4 1,6 0,2 0,1 1,8 1,9
SPI 9 L Abaterea
standard 0,1 0,4 0,8 0,8 0,4 0,3
CV (%) 302,3 143,0 58,9 48,1 117,1 301,2
Maxim 1,5 1,7 7,5 5,0 1,9 3,0
Minim 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
SPI Media 0,0 0,3 1,4 1,5 0,3 0,1 1,7 1,9
12L Abaterea
standard 0,2 0,4 1,0 0,9 0,5 0,3
CV (%) 460,1 170,7 74,8 59,3 140,7 356,9
41
2.2.2 Repartiţia geografică a SPI în România
În cele ce urmează sunt redate hărţile cu SPI şi caracterizarea acestora, redate
grupat pe clase în ordinea creşterii perioadei de analiză, de la SPI 3L (luni) la SPI 12 L
(luni).
2.2.2.1. Repartiţia geografică a clasei SPI > 2 (extrem de umedă) în România

În cadrul acestei clase, valorile SPI 3 L variază, în general, între 1 şi 2%.
Suprafeţele înconjurate de izolinia de 2% se întâlnesc cu precădere în partea sud – estică
a ţării, fig. 2.2. Valorile cele mai frecvente privind SPI 6 L sunt cuprinse între 1,5 şi 2%,
valori superioare, de 2,5 – 3%, găsindu-se în Bărăgan, în partea de vest a Dobrogei şi în
Moldova, fig. 2.3. O situaţie asemănătoare se observă atât pentru SPI 9L cât şi pentru
SPI 12L, unde valorile superioare (2,5 – 3%) se întâlnesc aproximativ în aceleaşi
regiuni: Bărăgan, partea de vest a Dobrogei şi Moldova, fig. 2.4, respectiv fig. 2.5. În
continuare sunt prezentate componentele clasei SPI > 2.
Se observă că prima dintre aceste componente, subclasa SPI > 2,5, prezintă
valori subunitare, existând şi suprafeţe cu valori SPI 3L ce depăşesc 1%, îndeosebi în
parea de sud – est a ţării, dar şi local în alte părţi, fig. 2.6. Valorile predominante ale SPI
6L sunt tot subunitare (0,2 – 0,6 %) pe teritoriul ţării noastre, dar şi în acest caz în
partea estică se întâlnesc areale cu valori > 1%, chiar de 1,6%, în Bărăgan, însă valori
supraunitare apar local şi în partea deluroasă a Munteniei, fig. 2.7. Referitor la SPI 9L
se remarcă faptul că predomină teritorial valori reduse, de cca. 0,5%, însă valori de cca
1% apar îndeosebi în Bărăgan pe suprafeţe apreciabile, iar local şi în alte părţi ale ţării,
fig. 2.8. Pentru aceeaşi subclasă, valorile predominante ale SPI 12L sunt tot subunitare,
existând însă şi areale cu valori supraunitare în Bărăgan, dar şi local în alte părţi ale
ţării: Moldova, Banat şi chiar şi în regiunile montane, fig. 2.9.
În cadrul subclasei SPI 2 – 2,5 predomină valori SPI 3L de 1,0 – 1,5%, dar
valori superioare (>2%) există în partea sud – estică a Moldovei, în Bărăgan şi în vestul
Dobrogei, fig. 2.10. Situaţia pentru SPI 6L este asemănătoare cu precedenta, iar
regiunile cu valori superioare ale SPI 6, cuprinse între 2,0 şi 2,5%, se găsesc
aproximativ în aceleaşi regiuni, fig. 2.11. În ceea ce priveşte SPI 9L, valorile
remarcabile (2,0 – 3,0%) se află în Moldova subcarpatică, în partea de est a Bărăganului
şi în partea de vest a Dobrogei, iar local şi în alte regiuni, fig. 2.12. SPI 12L prezintă
valori >2% în Bărăgan, local în Moldova, Muntenia (aria Titu – Târgovişte), partea
vestică a Podişului Transilvaniei şi partea de nord – vest a ţării, fig. 2.13.
Subclasa > 3 se manifestă foarte slab. Prin urmare, clasa SPI >2 care cuprinde
aceste 3 subclase, caracterizează regimuri pluviometrice torenţiale şi se întâlneşte în
special în regiunile sud – estice şi estice.
2.2.2.2. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între 1,5 şi 2,0 (foarte umede)
în România
Valorile predominante ale SPI 3L din cadrul acestei clase se înscriu în intervalul
de 3 – 4%, relativ omogen repartizate pe cuprinsul ţării noastre, regiunile montane
având valori superioare (5 – 7%) pe o arie largă, fig. 2.14. SPI 6L este caracterizat tot
de valori de cca. 3,5 – 4,5%, în timp ce valorile extreme, de 2,0 – 2,5%, respectiv de 5,0
– 6,0% sunt înregistrate fără o legitate specifică de repartiţie spaţială, dar partea sud –
estică evidenţiază o densitate superioară de izolinii SPI 6L, implicit o variaţie teritorială
mai mare, fig. 2.15. Valorile SPI 9L şi SPI 12L se manifestă asemănător, fig. 2.16 şi fig.
2.17. În concluzie, şi această clasă SPI are caracter torenţial privind precipitaţiile.
42
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Craiova Videle
Plenita Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.2. Repartiţia teritorială a valorilor SPI >2 (%), calculate pe intervale de 3 luni
(SPI 3L), reprezentând frecvenţa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
43
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
44
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.6. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 3L>2,5 (%), reprezentând componenta
extremă din clasa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.7. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 6L >2,5 (%), reprezentând componenta
45
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Carei Baia Mare SuceavaBotosani
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Deva FagarasSf.Gheorghe Cv. Tecuci
Jimbolia
Timisoara Sibiu Odobesti
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita CorugeaGura Portitei
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
46
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.10. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 3L (2-2,5; %), reprezentând componenta
moderată din clasa perioadelor extrem de umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.11. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 6L (între 2 şi 2,5; %), reprezentând
componenta moderată din clasa perioadelor extrem de umede, în România
47
Darabani
Avram eni
48 Radauti
S atu M are Ocna Sugatag Stanca
Carei Baia M are SuceavaBotosani
Iezer Rauseni
Cam pulung
S acueni Vatra Dornei Cotnari
Dej Bistrita Calim ani Iasi
Oradea
47 Toplita P iatra Neam
Romt an
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Campeni M iercurea Ciuc
Siria Gurahont Dumbraveni
Tg. Ocna
B arlad
A rad Tebea B laj
Sinicolau M are A lba Iulia Adjud
Varadia Hoghiz
Sebes Agnita
46 Deva FagarasSf.Gheorghe Cv.
Tulnici
Tecuci
Jim bolia
Tim isoara Sibiu Odobesti
Hunedoara
Piclisa P enteleu
Predeal M aicanestiG alati Chilia
Caransebes P etrosani Cum pana Cheia
B anloc P arang Ramnicu S arat
Resita Cuntu Campulung-M uscel Cam pina B raila
P olovragiCurtea de Arges Tulcea S ulina
Semenic Ram nicu Vilcea B uzau
Viziru Sf.G heorghe
45 Bozovici TargovisteP loiesti
Baile Herculane P itesti
M oldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Hirsova CorugeaGura Portitei
Dr.Tr. S everin Stolnici Titu
Filiasi Slobozia
P opesti Fundulea
V inju M are Slatina Bucuresti DalgaM arculesti
Cernavoda
Videle
P lenita Craiova Calarasi Constanta
Caracal Rosiori Adam clisi
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. M agurele
Zim nicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.12. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 9L între 2 şi 2,5, (%), reprezentând
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.13. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 12L între 2 şi 2,5 (%), reprezentând
48
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.14. Repartiţia teritorială a valorilor SPI cuprinse între 1,5 şi 2,0 (%), calculate pe
3 luni (SPI 3L), pentru frecvenţa perioadelor foarte umede, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
49
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
50
2.2.2.3. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între 1,0 şi 1,5 (moderat
umede) în România
Următoarea clasă SPI (1,0 - 1,5) caracterizează regimul pluviometric moderat
umed. Predomină valorile SPI 3L de 8 – 11%, cu diferenţe mici de la o regiune la alta,
fig. 2.18. Se observă valori mai mari în jumătatea sud – estică a teritoriului ţării.
Valorile minime (8 – 9%) ale SPI 6L se întâlnesc în partea vestică a ţării, sud – vestul
Olteniei, Bărăgan, partea centrală şi de vest a Dobrogei, în timp ce valorile maxime (10
– 13%) se găsesc atât în majoritatea regiunilor montane, cât şi în regiunile colinare şi de
câmpie din partea central – estică a ţării, fig. 2.19. Similar indicelui SPI 6L, valorile
minime (7 – 9%) ale SPI 9L sunt răspândite aproximativ în aceleaşi areale, iar valorile
maxime (10 – 11%) în restul teritoriului, şi acest indice având o densitate superioară a
izoliniilor în jumătatea estică a ţării, fig. 2.20. În ceea ce priveşte SPI 12L, nu s-a
constatat nici o legitate de repartiţie teritorială a acestui indice, valorile sale încadrându-
se în intervalul 8 – 12%, fig. 2.21.
2.2.2.4. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între +1,0 şi -1,0 (clasa
perioadelor normale) în România
Clasa perioadelor normale (valorile SPI cuprinse între +1,0 şi -1,0) pentru toate
categoriile analizate: SPI 3L, SPI 6L, SPI 9L şi SPI 12L se manifestă relativ omogen pe
teritoriul ţării, prevalând valorea de 70%, diferenţele teritoriale fiind reduse, valori de
68%, respectiv 72 sau 74% producându-se cu caracter local, fig. 2.22 – 2.25. După cum
se observă, ordinul de mărime al acestor indici sunt net diferiţi de cel al celorlalte
categorii SPI, ceea ce înseamnă că predomină regimul pluviometric normal (mediu)
raportat la specificul fiecărei locaţii pe teritoriul ţării noastre.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Dumbraveni Tg. Ocna Barlad
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
3 luni (SPI 3L), pentru frecvenţa perioadelor moderat umede, în România
51
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
52
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
12 luni (SPI 12L), pentru frecvenţa perioadelor moderat
Darabani
umede, în România
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.22. Repartiţia teritorială a valorilor SPI cuprinse între +1,0 şi -1,0 (%), calculate
pe 3 luni (SPI 3L), pentru frecvenţa perioadelor normale, în România
53
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
54
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
2.2.2.5. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între -1,0 şi -1,5 (moderat
uscate) în România
Deoarece valorile ridicate ale SPI din regiunile aride prezintă o importanţă
deosebită, accentul va cădea în continuare pe prezentarea acestora. Următoarea clasă
SPI (-1,0 până la - 1,5%) caracterizează regimul pluviometric moderat uscat. Predomină
valorile SPI 3L centrate pe 9%, cu diferenţe mici de la o regiune la alta, fig. 2.26. Se
observă valori minime în jumătatea sud – vestică a teritoriului ţării, Banat, sud – vestul
Olteniei, dar şi în Cîmpia Română, în timp ce valorile maxime ale acestei clase (10 –
11%) sunt răspândite în partea estică a ţării, nord – vestul Dobrogei. SPI 6L prezintă
valorile minime (7 – 9%), de asemenea în partea vestică a teritoriului României, iar
valorile maxime (10 – 11%) în Câmpia Română, Bărăgan, vestul Dobrogei, partea nord
– estică a Moldovei, dar şi în regiunile montane din Carpaţii Orientali, fig. 2.27. Totuşi,
secetele din regiunile montane, în general umede, nu au efectul la fel de sever ca
secetele din regiunile aride: Podişul Moldovei, Bărăgan, Dobrogea. Valorile minime (7
– 8%) ale SPI 9L sunt răspândite aproximativ în aceleaşi areale din partea de vest a ţării,
iar valorile maxime (10 – 11%) au răspândire mai mult locală, în partea de nord – est a
Moldovei, sud – estul Bărăganului şi pe alocuri chiar în regiunile montane, fig. 2.28. În
ceea ce priveşte SPI 12L, nu s-a constatat nici o legitate de repartiţie teritorială a acestui
indice, valorile sale încadrându-se frecvent în intervalul 8 – 10%, fig. 2.29.
55
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.26. Repartiţia teritorială a valorilor SPI între -1,0 şi -1,5 (%), calculate pe 3 luni
(SPI 3L), pentru frecvenţa perioadelor moderatDarabani
uscate, în România
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
(SPI 6L), pentru frecvenţa perioadelor moderat uscate, în România
56
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
(SPI 9L), pentru frecvenţa perioadelor moderatDarabani
uscate, în România
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
(SPI 12L), pentru frecvenţa perioadelor moderat uscate, în România
57
2.2.2.6. Repartiţia geografică a clasei SPI cuprinse între -1,5 şi -2,0 (perioade
foarte uscate) în România
SPI 3L prezintă valori minime de 3 – 4% tot în partea de vest şi cea centrală a
ţării, dar secete cu frecvenţe mai ridicate (5 – 6%) se produc îndeosebi cu caracter local,
în Bărăgan, partea sud – estică şi cea nord – estică a Moldovei, dar şi în unele areale
montane, fig. 2.30. Secetele din regiunile locuite sunt cel mai mult mediatizate, în timp
ce secetele din regiunile de munte sunt conştientizate de un personal redus, mai ales de
silvici, de pastori şi de turişti. Valorile SPI 6L sunt relativ omogene, de 4 – 5% în partea
vestică a teritoriului ţării. În rest, secete cu frecvenţă de 5 – 6% se produc în regiuni
diferite, deluroase şi montane în sau în vecinătatea regiunii Carpaţilor şi Subcarpaţilor
de Curbură, precum şi în partea de nord – vest a ţării, fig. 2.31. SPI 9L este reprezentat
grafic prin valori predominante de 4 – 5%, dar şi de valori mai ridicate (7 – 8%), cu
caracter local în regiunea de curbură a Carpaţilor, dar şi în Carpaţii Orientali, fig. 2.32.
La nivel anual de analiză a secetelor, SPI 12L se caracterizează, de asemenea, prin
valori omogene relativ reduse (4%) în partea de vest a ţării, dar şi prin valori relativ
ridicate (6 – 8%) în partea de nord – est a Moldovei pe areale relativ largi, ca şi în
regiunea de curbură a Carpaţilor, local în alte areale montane, dar şi de câmpie în sudul
ţării, fig. 2.33. Deşi secetele se produc în România atât în regiuni aride, de câmpie, cât şi
în regiuni nearide, montane, efectele acestora sunt diferite, fiind mult mai severe în
zonele locuite, de câmpie, deal sau podiş, unde pot provoca foamete, cum au fost, de ex.
secetele din perioadele 1907 şi 1946 (Berbecel, 1984), sau cele din anii 2000 - 2002.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
(SPI 3L), pentru frecvenţa perioadelor foarte uscate, în România
58
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
59
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
2.2.2.7. Repartiţia geografică a clasei SPI < - 2,0 (extrem de uscate) în România
La nivelul ţării noastre, perioadele extrem de uscate (SPI < - 2,0) se produc cu
frecvenţe reduse. Astfel, în ceea ce priveşte SPI 3L se observă că pe teritoriul României
predomină valorile de 1,5 – 2,5%, fig. 2.34, iar valorile mai ridicate (> 3%) ale SPI 6L
sunt localizate în partea nordică şi estică a Moldovei, Banat, nordul Olteniei şi al
Câmpiei Române, fig. 2.35. Şi SPI 9L prezintă omogenitate spaţială relativ ridicată în
partea de vest şi cea de sud a ţării, cu valori minime, iar local se înregistrează valori mai
mari (cca. 3%) în partea de nord şi cea de est a Moldovei, în partea sudică a Câmpiei
Române, iar în Oltenia chiar pe suprafeţe considerabile, fig. 2.36. Analizat la scara
anuală, SPI 12L prezintă, de asemenea, valori reduse (1%) în partea occidentală a ţării,
dar şi valori mai ridicate (cca. 3%) în partea de sud a Olteniei, în sud – estul Moldovei,
local în Carpaţii Orientali, Podişul Transilvaniei, Munţii Făgăraş, fig. 2.37.
Ca şi în cazul clasei simetrice SPI > 2,0, clasa SPI < -2,0 prezintă trei
componente, subclase, a căror descriere este dată mai departe.
Subclasa SPI (%) cuprinsă între (-2) şi (-2,5), reprezintă componenta moderată
din clasa perioadelor extrem de uscate. Valorile predominante ale SPI 3L se găsesc în
jurul mediei de 1,0 – 1,5%, la care se adaugă valori mai mari (2%) în partea nordică a
Moldovei şi local în partea sudică a Banatului, Olteniei, Bărăganului, în Câmpia
Română, fig. 2.38. SPI 6L prezintă valori medii de 1,0 – 1,5%, dar şi valori ceva mai
mari (2 – 3%) în Banat, Oltenia, nordul, estul şi sudul Moldovei, local în nordul
Munteniei, fig. 2.39.
60
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.34. Repartiţia teritorială a valorilor SPI < -2 (%), calculate pe 3 luni (SPI 3L),
pentru frecvenţa perioadelor extrem de uscate, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
61
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
62
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.38. Repartiţia teritorială a SPI 3L între (-2) şi (-2,5), (%), reprezentând
componenta moderată din clasa perioadelor extrem uscate, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
componenta moderată din clasa perioadelor extrem de uscate, în România
63
Valorile remarcabile (2 – 3%) ale SPI 9L şi SPI 12L se întâlnesc respectiv în
Oltenia, sudul Munteniei, nordul şi sudul Moldovei, dar local şi în areale muntoase
(Munţii Făgăraş), fig. 2.40 şi fig. 2.41. În schimb, astfel de valori nu se găsesc în regiuni
aride ca Dobrogea şi Bărăganul.
Subclasa < -2,5 prezintă valori care sunt foarte puţin diferenţiate teritorial, în
jurul cifrei de 1,0 – 1,2%, pentru cele patru categorii de SPI analizate aici: SPI 3L, SPI
6L, SPI 9L şi SPI 12L, fig. 2.42, 2.43, 2.44 şi 2.45.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
În concluzia acestei secţiuni se poate spune că valorile SPI sunt distribuite

împrăştiat pe teritoriul ţării, izoliniile acestora traversează în aceeaşi măsură regiunile
montane umede ca şi pe cele de câmpie, mai aride, esenţial fiind ordinul de mărime al
acestor valori în cadrul claselor de caracterizare a secetelor prin SPI. Aşadar, ca regulă
generală, diferenţele dintre clasele SPI sunt mult superioare comparativ cu diferenţele
dintre principalele regiuni geografice. Totuşi, regiunile vestice ale ţării noastre par să
prezinte valori SPI mai omogene, cu mai puţine izolinii, datorită probabil caracterului
slab oceanic, îndeosebi pentru clasele SPI care reprezintă extremele, comparativ cu
regiunile sudice, estice şi sud-estice, cu diferenţieri teritoriale mai mari. Secetele par să
aibă adesea caracter local.
64
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Turda Bacau
Chisineu-Cris Stei Tg. Mures
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici Slobozia
Filiasi Fundulea
Vinju Mare Slatina Popesti Bucuresti DalgaMarculesti
Cernavoda
Videle
Oltenita
CalafatBailesti Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Craiova Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.42. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 3L<-2,5 (%), reprezentând componenta
extremă din clasa perioadelor extrem de uscate, în România
65
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.43. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 6L <-2,5, (%), reprezentând componenta
extremă din clasa perioadelor extrem de uscate,
Darabani
în România
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Siria Gurahont Dumbraveni Tg. Ocna Barlad
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.44. Repartiţia teritorială a valorilor SPI 9L <(-2,5), (%), reprezentând
componenta extremă din clasa perioadelor extrem de uscate, în România
66
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
46 Sebes Tulnici
Jimbolia
Hunedoara
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 2.45. Repartiţia teritorială pentru SPI 12L < (-2,5), (%), reprezentând componenta
extremă din clasa perioadelor extrem de uscate, în România
Ceea ce pare interesant din punct de vedere climatologic este faptul că regiunile
aride nu coincid neapărat cu cele secetoase şi nu are loc etajarea altitudinală, specifică
caracterizării geografice a României, această situaţie datorându-se modului specific de
calcul al SPI, ca abatere a precipitaţiilor de la media lunară multianuală, în orice loc.
Aşadar, aceeaşi valoare a SPI are, în general, semnificaţie diferită în funcţie de gradul
de ariditate al unei regiuni. Deoarece SPI caracterizează perioadele secetoase faţă de
media multianuală, ca abatere a valorii precipitaţiilor lunare faţă de media aritmetică a
acestora, şi a căror intensitate este dată de valoarea clasei SPI, indiferent de gradul de
ariditate al regiunii respective (aceasta va fi tratat într-un capitol următor), o idee
desprinsă din hărţile cu SPI din România este că atunci când un SPI ce caracterizează un
climat uscat, secetos, de ex. clasa SPI < - 2, se suprapune peste o regiune cu ariditate
pronunţată exprimată prin indicii de ariditate De Martonne, Thornthwaite, prin deficitul
climatic de apă (DEF), sau prin alt indicator, atunci rezultă probleme deosebit de
serioase privind resursele de apă ale regiunii, cum este cazul în Dobrogea, Bărăgan,
partea de sud a Câmpiei Române, partea de sud – est şi de est a Podişului Moldovei, sau
partea occidentală a Câmpiei de Vest şi a Podişului Transilvaniei, mai ales dacă se
foloseşte modul de agricultură neirigată, sau pentru orice domeniu de activitate care
implică utilizarea resurselor de apă. De asemenea, în aceste regiuni aride se pot
înregistra şi perioade foarte ploioase, cu precipitaţii care au adesea caracter torenţial,
când se pot produce inundaţii.
67
Prin urmare, există o diferenţă clară de conţinut între secetă şi ariditate, deşi
uneori acestea se confundă la nivelul exprimării comune. Ariditatea este o trăsătură
permanentă a unei regiuni caracterizată prin precipitaţii medii reduse, în timp ce seceta
este o trăsătură temporară a oricărei regiuni (Wilhite, 2000). Această idee trebuie
completată cu precizarea, că precipitaţiile reduse ale unei regiuni aride sunt asociate cu
evapotranspiraţie intensă (Păltineanu ş.a., 2007) în caz contrar putând rezulta un
caracter de acumulare de precipitaţii, ca în ţinuturile polare cu acumulare de zăpadă.
Aşadar, o regiune aridă nu este neapărat secetoasă, iar în particular unele stepe,
semideşerturi sau chiar deşerturi pot să nu fie secetoase, precipitaţiile putând fi foarte
rare, ceea ce exprimă o ariditate extremă, dar acestea putând avea o repartiţie temporală
relativ regulată, care să permită dezvoltarea unei vegetaţii specifice, uneori efemere,
ceea ce reprezintă o situaţie normală pentru respectiva regiune aridă, în care se poate
eventual practica o agricultură neirigată sau irigată, dacă condiţiile naturale permit
aceasta.
Dimpotrivă, când un SPI ce caracterizează un climat umed sau foarte umed faţă
de media multianuală, de ex. clasa SPI > 2, se suprapune peste regiuni nearide (cu un
climat general având precipitaţii abundente), cum este, de exemplu, cazul Munţilor
Carpaţi, atunci problema care se pune priveşte valorile importante ale scurgerilor de
apă, putând rezulta inundaţii puternice în regiune sau în avalul acesteia. De asemenea,
se pot înregistra secete şi în aceste regiuni montane, cu efecte economice negative, dar
mai puţin grave decât în regiunile aride.
68
CAPITOLUL 3. EVAPOTRANSPIRAŢIA DE REFERINŢĂ PENMAN-
MONTEITH ÎN ROMÂNIA
3.1. Consideraţii generale
Evapotranspiraţia de referinţă (ETo), cunoscută în trecut sub denumirea de
evapotranspiraţie potenţială, este un indicator important utilizat în studii climatologice
şi hidrologice ce caracterizează bilanţul apei în sol şi cerinţele de apă ale culturilor
agricole. De asemenea, ETo aduce informaţii geografice privind tipul de peisaj şi tipul
sau clasa de sol. Studii privind ETo pe scară largă sunt relativ puţine în România (de ex.
Donciu, Clima R.S.R., 1966, Donciu şi Gogorici, 1973) şi prezintă metoda
Thornthwaite de calcul a ETo (Thornthwaite, 1948) care a avut în ţara noastră o largă
răspândire, dar care are astăzi mai mult o importanţă locală. Până recent, nu a existat o
metodă standard care să caracterizeze acest indicator. Astfel, metoda Penman-Monteith
a câştigat recunoaştere generală şi a înlocuit alte metode empirice de determinare a ETo
(Jensen ş.a., 1990; Allen ş.a, 1998; Păltineanu ş.a., 2000a; 2000b). În acest sens, în
ultima perioadă s-a constatat că cea mai precisă şi mai apropiată de determinările
directe, în lizimetre, privind evapotranspiraţia de referinţă (ETo) este metoda Penman-
Monteith (ETo-PM), bazată pe parametri fizici. Aceasta foloseşte cei mai mulţi factori
care influenţează evapotranspiraţia de referinţă, fiind considerată metoda standard
(Jensen ş.a., 1990; Hargreaves, 1989; 1994; Hargreaves ş.a., 1985; Hattfield şi Allen,
1996; Allen, 1986; Allen ş.a., 1989; 1997; 1998; Păltineanu ş.a., 1999).
Ecuaţia combinată, de calcul a ETo-PM (Monteith, 1965) este:
ETo (mm/zi)=[0,408 (Rn-G)+900 U2(es-ea)/(Tm +273)]/[+(1+0,34U2)] (3.1)
unde Rn este radiaţia netă la suprafaţa vegetaţiei (MJ/m2/zi), calculabilă cu ajutorul

duratei de strălucire a soarelui; G este fluxul caloric al solului (MJ/m2/zi);  este panta
curbei presiunii vaporilor de apă din atmosferă (kPa/°C);  este constanta psihrometrică
(kPa/°C), U2 (m/s) este viteza vântului la înălţimea de 2 m, es= presiunea vaporilor
saturaţi (kPa), ea = presiunea reală a vaporilor (kPa), es-ea = deficitul de presiune al
vaporilor (kPa), Tm (C) este temperatura medie a aerului. Pentru calculul mărimilor
derivate s-au utilizat formulele clasice descrise în Doorenbos şi Pruitt (1977), Jensen
ş.a. (1990) şi Allen ş.a. (1998).
În acest capitol este redată repartiţia geografică a valorilor lunare ale
evapotranspiraţiei de referinţă Penman-Monteith (ETo-PM) în România în perioada
aprilie-octombrie, precum şi suma anuală a acestui indicator.
Nu toate staţiile meteorologice au avut înregistrate întreg setul de date climatice
utilizabile în calculul ETo–PM. Totuşi, au fost calculate corelaţii foarte semnificative
între evapotranspiraţia de referinţă calculată prin metoda Thornthwaite (ETo–TH) numai
cu date de temperatură, pentru orice staţie meteorologică, şi ETo–PM, respectiv între
Tm şi ETo–PM (Păltineanu ş.a., 2006b). Aceste două corelaţii prezintă valori ale
coeficienţilor de determinaţie (R2) foarte ridicate, conform următoarelor relaţii (fig.
3.1):
PM-ETo = 0,8697 * TH-ETo + 0,4363 (R2 = 0,96***) (3.2)

PM-ETo = 0,0048 * Tm2 + 0,0678 * Tm + 0,4888 (R2 = 0,93***) (3.3)
Deoarece valorile Tm au fost înregistrate în toate staţiile meteorologice din

România (Clima R.S.R., 1966; Anuare meteorologice), aceasta a făcut posibilă
69
calcularea ETo–PM ca valori medii lunare şi anuale pentru o lungă perioadă de timp,
depinzând de situaţia staţiei meteorologice, de la primele înregistrări din secolul al XIX-
lea până astăzi. Corelaţia dintre ETo-TH şi ETo-PM a fost utilizată în această lucrare
pentru staţiile fără date complete, iar în situaţiile în care temperatura medie lunară a fost
negativă şi nu s-a putut calcula ETo-TH, s-a folosit corelaţia dintre Tm şi ETo-PM.
Datele de ETo-PM au fost apoi interpolate prin metoda kriging între locaţiile staţiilor
meteorologice respective. Astfel, izoliniile ETo–PM rezultate au acoperit întregul
teritoriu al ţării noastre.
ETo (Tm), n = 11000 perechi de date

6 2
y = 0,0048x + 0,0678x + 0,4888
a 5 2
R = 0,9282***
)
ETo-PM (mm/zi)
-1
-10 -8 -6 -4 -2 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28
Tm (grade C)
ETo PM (TH) (n=peste 11000 de date)

b
6,0
)
5,5
y = 0,8697x + 0,4363
5,0 2
4,5
R = 0,9562***
ETo-PM (mm/zi)
4,0
3,5
3,0
2,5
2,0
1,5
1,0
0,5
0,0
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0
ETo-TH (mm/zi)
Fig. 3.1. Corelaţia dintre ETo-PM şi Tm (a), respectiv dintre ETo-PM şi ETo-TH (b);
(după Păltineanu ş.a., 2006b)
3.2. Repartiţia teritorială a evapotranspiraţiei de referinţă Penman-

Monteith în România
70
Pentru luna aprilie, în regiunile de câmpie din partea vestică a României, în
partea de est a Podişului Moldovei şi în Podişul Transilvaniei, ETo-PM este cuprinsă
între 1,75 şi 2,0 mm zi-1, iar în partea de sud predomină aceleaşi valori, cu menţiunea că
spre frontiera ţării în sud-vest, sud şi sud-est ETo-PM depăşeşte valoarea de 2 mm zi-1,
fig. 2.2. În regiunile colinare şi muntoase joase ETo-PM se înscrie în intervalul 1,0-1,75
mm zi-1, iar în regiunile muntoase înalte valorile ETo-PM oscilează între 0,5 – 1,0 mm
zi-1.
În luna mai, izolinia ETo-PM de 3 mm zi-1 desparte regiunile de câmpie din
partea de sud şi vest, precum şi partea estică a Podişului Moldovei de regiunile colinare
mai înalte. Podişul Transilvaniei este încadrat, în general, de izoliniile de 2,75 şi 3,0 mm
zi-1, fig. 3.3. În Câmpia Română şi în partea centrală şi sudică a Dobrogei se ating în
mai şi valori >3,25 mm zi-1. Regiunile colinare înalte şi regiunile muntoase se
încadrează între izoliniile ETo-PM de 2,0-2,75 mm zi-1, cu valori mai mici de 2 mm zi-1
pe culmile înalte ale munţilor Carpaţi.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 3.2. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna aprilie în România
Iunie este luna de vară în care durata zilnică de strălucire a soarelui este maximă.
Totuşi, ETo-PM nu atinge valoarea maximă în timp, datorită gradului ridicat de
nebulozitate. Repartiţia geografică a ETo-PM pentru luna iunie este redată în fig. 3.4.
Valori mai mici de 3 mm zi-1 se întâlnesc numai în regiunile montane înalte unde
precipitaţiile sunt bogate. Izoliniile de 3,5 mm zi-1 înconjoară munţii şi dealurile înalte,
arătând astfel conturul lor aproximativ. O altă izolinie ETo-PM care arată limitele
regiunilor în care agricultura joacă un rol important este şi cea de 3,8 mm zi-1, în timp ce
izolinia de 4 mm zi-1 separă Câmpia Română în două părţi de la nord la sud şi
mărgineşte regiunile cu altitudine mai coborâtă din Moldova, spre nord. Cum se vede
71
din fig. 3.4, câmpiile şi arealele cu pantă redusă din ţara noastră prezintă izolinii ETo-
PM rare şi, în consecinţă, caracterizează areale largi cu valori similare privind ETo-PM.
Aceste valori ridicate arată un efect favorabil al climatului atât pentru vegetaţia
spontană cât şi pentru culturile agricole din aceste regiuni.
Fig. 3.3. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna mai în România
Fig. 3.5 prezintă repartiţia teritorială a izoliniilor ETo-PM in luna iulie. Valorile
ETo-PM mai mici de 3,25 mm zi-1 apar numai pe vârfurile munţilor Carpaţi, iar izolinia
de 4 mm zi-1 separă, în general, câmpiile joase de regiunile înalte. Izolinia de 4,25 mm
zi-1 înconjoară regiunile înalte înspre vest, sud şi est, în timp ce izolinia de 4,5 mm zi-1
se desfăşoară numai înspre regiunile sudice, care sunt deosebit de aride. În consecinţă,
iulie este luna cu valorile maxime ale ETo-PM în timp, când vegetaţia spontană şi
culturile agricole prezintă consumul maxim de apă din sol, şi când au nevoie de irigaţie
pentru suplimentarea apei din precipitaţii, îndeosebi în regiunile cu ETo-PM mai mari de
4,25 mm zi-1. Pentru comparaţie, ETo-PM în regiuni mai calde, de tip mediteranean
(California), atinge o medie de cca 6-6,5 mm/zi în perioada de vară (O’Connell &
Snyder, 2004).
Răspândirea geografică a ETo-PM în luna august este evidenţiată în fig. 3.6.
Similar lunii iunie, repartiţia teritorială a ETo-PM arată regiuni care cuprind valori mai
mici de 3 mm zi-1 numai în arealele montane înalte. Izoliniile de 3,5 mm zi-1 limitează,
arealele joase de cele înalte. Câmpia Tisei, partea nordică a Câmpiei Române şi Podişul
Moldovei au, în general, valori ETo-PM cuprinse între 3,5 şi 4 mm zi-1. Din nou, cele
mai ridicate valori ale ETo-PM, de peste 4 mm zi-1, se găsesc în partea extrem sudică a
ţării noastre, în Bărăgan şi Dobrogea. Ca şi luna iulie, august este, în general, o altă lună
secetoasă, când culturile agricole necesită irigaţie care să suplimenteze apa provenită
din precipitaţii, în special în regiunile cu valori ETo-PM mai mari de 3,75 mm zi-1.
72
În luna septembrie izoliniile ETo-PM de 2,5 mm zi-1 separă regiunile colinare şi
muntoase de regiunile de câmpie sau podiş cu altitudini joase, fig. 3.7. În Câmpia de
Vest şi în Câmpia Română valorile ETo-PM sunt cuprinse între 2,5-2,75 mm zi-1.
În luna octombrie în regiunile de interes agricol major, situate în Câmpia de
Vest, Câmpia Română, Dobrogea, Podişul Moldovei şi Podişul Transilvaniei ETo-PM
variază, în general, în jurul valorilor de 1,5 – 1,75 mm zi-1, în timp ce în regiunile
muntoase înalte ETo-PM scade sub 1 mm zi-1, fig. 3.8. Variaţia teritorială a ETo-PM este
redusă în această lună.
Valorile anuale ale ETo-PM sunt vizualizate în fig. 3.9, iar pentru comparaţia cu
valorile ETo-TH, aceasta din urmă este redată în fig. 3.10. Cele mai mici valori, sub 500
mm, sunt localizate pe vârfurile înalte ale Munţilor Carpaţi. Izoliniile de 700 mm
reprezintă limitele inferioare ale regiunilor colinare înalte, respective limitele cele mai
înalte ale câmpiilor şi podişurilor joase. Anual, valori ETo-PM mai mici de 750 mm se
întâlnesc, în general, în Podişul Moldovei şi în partea nordică a Câmpiei Române, în
timp ce valori mai mici de 775 mm există, respectiv, în Câmpia de Vest. Partea sudică a
Câmpiei Române prezintă, din nou, valori maxime, de cca 800 mm anual.
Valorile anuale ale ETo-TH (fig. 3.10.) arată o intensitate mai redusă a acestui
fenomen la nivelul ţării, datorită utilizării numai a temperaturii în calculul său, şi au fost
prezentate numai cu caracter orientativ.
Din cele prezentate rezultă o zonalitate latitudinală şi o etajare altitudinală pentru
mărimea ETo-PM, deoarece şi elementele climatice pe care aceasta se bazează prezintă
o structură spaţială similară. Regiunile cu valori anuale ale ETo-PM mai mari de 700
mm şi precipitaţii inferioare acestei valori au nevoie de irigaţie în timpul verii. O
situaţie specială prezintă regiunile cu ETo-PM mai mare de 775 mm.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 3.4. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna iunie în România
73
Printre acestea se numără Dobrogea şi Bărăganul, care sunt cele mai aride
regiuni ale ţării şi sunt considerate priorităţi în aplicarea irigaţiei, care nu este numai un
important factor economic ci şi un factor de modificare a peisajului.
Fig. 3.5. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna iulie în România
Fig. 3.6. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna august în România
74
Fig. 3.7. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna septembrie în România
Fig. 3.8. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna octombrie în România
75
Fig. 3.9. Repartiţia teritorială a sumei anuale a ETo-PM (mm) în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Tg. Neamt Podu Iloaiei
Zalau Dej Calimani Iasi
Bistrita
Oradea
47 Huedin
Roman
Salonta
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Arad Dumbraveni Barlad
Tebea Blaj
Varadia
Sebes Agnita Hoghiz
46 Deva Fagaras Sf.Gheorghe Cv.
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Timisoara Hunedoara Odobesti
Lugoj Brasov Focsani
Paltinis
Piclisa Balea Lac Penteleu
Predeal Maicanesti Galati Chilia
Resita Cuntu Campulung-Muscel Campina Braila
Semenic Buzau
Ramnicu Vilcea Faurei Horia
Oravita Tg. Jiu Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici Targoviste Ploiesti
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Corugea Gura Portitei
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Vinju Mare Slatina Bucuresti DalgaMarculesti
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 3.10. Repartiţia teritorială a sumei anuale a ETo – TH (mm) în România
76
CAPITOLUL 4. ARIDITATEA
Resursele de apă şi calitatea acesteia sunt în continuă scădere, iar aceste aspecte
constituie un factor limitativ sever, atât pentru ţara noastră cât şi pe plan internţional,
îndeosebi odată cu creşterea aridităţii datorate încălzirii globale, prognozată de unele
scenarii şi modele climatologice. Aceste scenarii estimează că secetele vor persista în
regiunile cu climat critic din Europa, îndeosebi în cele sudice, ca şi în America de Nord,
iar aceste regiuni vor suferi de uscăciune pronunţată, arşiţă, lipsă de apă şi producţii
agricole reduse (Schwartz and Randall, 2003). Alte scenarii evaluează impactul
modificărilor climatice globale în România, arătând că ariditatea se va accentua în
perioada de vegetaţie a culturilor în regiunile sudice ale României (Marica and Busuioc,
2004).
Cunoşterea aridităţii este necesară şi pentru explicarea caracteristicilor peisajului
geografic şi pentru utilizarea raţională a resurselor de apă în multe regiuni ale ţării.
Definirea şi caracterizarea aridităţii ca intensitate s-a făcut prin mai multe
metode, începând cu factorul de ploaie a lui Lang (1920), continuând cu indicele de
ariditate De Martonne (1926), indicele de ariditate Thornthwaite (1948), deficitul de
umiditate şi încheind cu indicele de ariditate UNESCO 1979, redate în detaliu mai
departe. Indicele de ariditate De Martonne (1926) a fost relativ recent modificat de
Murai şi Hunda (1991) pentru a corespunde clasificării vegetaţiei pe glob, dar utilizarea
acestuia în literatura internaţională nu s-a impus până acum.
Clasificarea climatică a lui Kőppen (1936), climatolog german de origine rusă
(1846-1940), distinge printre altele tipul principal de climat uscat, de rang 1, notat cu
litera mare B. Gradul de uscăciune a climei este criteriul de divizare a climatului uscat,
notat prin litere mari: S pentru stepă (Steppe) şi W pentru deşert (Wűste):
-BS, subtipul stepic, semiarid, este răspândit printre altele în partea de sud a
Africii, în interiorul Spaniei, în partea de sud-est a ţării noastre şi pe litoralul românesc
al Mării Negre, în Mexic, Iran, etc., fiind caracterizat de vegetaţie ierboasă spinoasă,
suculentă, cu talia slab dezvoltată. Acoperă cca 14% din suprafaţa Terrei (Goudie and
Wilkinson 1977, www.unu.edu/unupress/unupbooks/80858e/80858E03.htm). Primeşte
mai multe precipitaţii decât deşerturile (BW), atât din zonele de convergenţă
intertropicală a aerului, cât şi de la cicloanele formate la latitudinile mijlocii. Pentru
diferenţierea latitudinală a regiunilor semiaride se utilizează suplimentar litera h pentru
zonele subtropicale (BSh) şi litera k pentru cele de la latitudinile mijlocii (BSk).
-BW, subtipul deşertic, se întâlneşte în Patagonia, Sahara, interiorul Peninsulei
Arabice, Turcmenia, regiunea Aral şi Caspica, partea centrală a Australiei, etc., pe
alocuri cu vegetaţie ierboasă, discontinuă, xerofită şi foarte săracă în arealele relativ mai
umede, oazele datorate prezenţei aproape de suprafaţă a pânzei freatice fiind o excepţie
intrazonală a acestui subtip de climă.
Deşerturile tropicale şi subtropicale se găsesc lângă în vecinătatea celor două
tropice, în general sunt localizate în partea vestică a continentelor şi acoperă cca 12%
din suprafaţa Pământului (Goudie and Wilkinson 1977). În acest climat umiditatea
atmosferică relativă prezintă valori reduse (10 – 30%), cerul este frecvent acoperit de
nori, iar precipitaţiile sunt rare şi puţine, temperaturile medii lunare şi anuale având
valori mari, frecvent între 29 şi 35°C, cu amplitudini diurne apreciabile şi viteze mari
ale vântului. Maximele termice pe Pământ se înregistrează în aceste zone în anotimpul
de vară, în timp ce iarna acestea variază între 15 şi 25°C. Climatul deşertic este
influenţat de marea stabilitate a aerului şi de mişcarea sa predominant descendentă, din
această zonă.
77
Pentru diferenţierea latitudinală a regiunilor aride se utilizează suplimentar litera
h pentru deşerturile şi semideşerturile din zonele subtropicale (BWh) şi k pentru cele de
la latitudinile mijlocii (BWk).
Deşerturile de la latitudinile mijlocii sunt dominate de aerul extrem continental,
tropical în timpul verii şi de aerul continental polar, iarna. Elementele climatice sunt
asemănătoare vara cu cele de la latitudinile subtropicale, temperaturile fiind în unele
cazuri mai reduse faţă de acestea (excepţie Deşertul Valea Morţii, California, SUA). În
schimb, temperaturile din anotimpul de iarnă sunt coborâte. Continentalismul extrem al
acestor climate se datorează marii depărtări faţă de suprafeţele oceanice şi în unele
cazuri altitudinii ridicate, care poate genera aşa-numitul efect al umbririi precipitaţiilor
(rain-shadow effect). Aceste deşerturi au o amplitudine termică diurnă şi anuală
superioară deşerturilor subtropicale.
După unii autori, regiunile aride se deosebesc după cantitatea de precipitaţii
primite, în deşerturi acestea cifrându-se la mai puţin de 250 mm, în timp ce regiunile
semiaride, stepele şi savanele, primesc aproximativ între 250 şi 500 mm.
Regiunile cele mai aride din România, care sunt semiaride la scara globală, se
încadrează în subtipul BSk al clasificării climatice Kőppen. Acestea sunt în general
stepele din partea de sud, sud-est şi est a ţării. În continuare se vor prezenta indicatorii
care caracterizează ariditatea şi repartiţia geografică a acestora.
4.1. Indicele de ariditate De Martonne

Primele studii privind ariditatea în ţara noastră le-a făcut Ioan (1929), fiind
continuate ulterior de o serie de autori, printre care Cernescu (1961), Berbecel ş.a.
(1984), etc.
Un indicator sugestiv pentru caracterizarea aridităţii este Indicele de ariditate De
Martonne (Iar-DM), descris de relaţia:
Iar-DM = P/(Tm+10) (4.1)
unde P = suma precipitaţiilor anuale, iar Tm = temperatura medie anuală, la numitor

intervenind suplimentar valoarea de 10˚C, pentru a produce rezultate pozitive şi în
cadrul regiunilor cu medii termice anuale negative, cum sunt regiunile montane alpine,
sau deşerturile de la latitudini medii. Acest indicator a fost introdus de DE MARTONNE
(1926) pentru caracterizarea condiţiilor climatice, utilizat ulterior şi în caracterizarea
regimului hidric al solurilor, inclusiv în ţara noastră (Cernescu, 1961). În general, valori
reduse ale Iar-DM arată condiţii secetoase, în timp ce valori ridicate arată condiţii umede.
În tabelul 4.1. se observă clasificarea climatică după DE MARTONNE (1926) conform
indicatorului Iar-DM.
Tabelul 4.1. Clasificarea climatică după DE MARTONNE (1926 )
Tipul de climă Iar-DM

Foarte uscat = deşert (arid) 0-5
Uscat = stepă, semiarid (semideşert) 5-15 (5-12)
Semiarid (dry sub-humid) 15-20
Subumed (moist sub-humid) 20-30
Umed (wet) 30-60
Foarte umed (humid) peste 60
78
Iar De Martonne – valori anuale
Repartiţia spaţială a indicelui de ariditate De Martonne (Iar-DM) anual arată că
ţara noastră prezintă o variabilitate ridicată. În regiunile cele mai aride din România,
anume în partea răsăriteană a Dobrogei, Iar-DM se situează sub valoarea de 20, existând
areale restrânse cu valori şi mai reduse (15 – 20), fig. 4.1.1. Dar cea mai mare parte a
Câmpiei Române, din sudul şi centrul acesteia, partea estică a Podişului Moldovei, cea
mai mare parte a Câmpiei de Vest, precum şi partea de vest a Podişului Transilvaniei
sunt caracterizate de valori ale Iar-DM cuprinse între 20 şi 30, arealele mai secetoase cu
Iar-DM cuprins între 20 şi 25 fiind Bărăganul, partea sud-estică a Moldovei, respectiv
extremitatea sudică a Câmpiei Române. Conform clasificării prezentate de Cernescu
(1961), valorile Iar-DM de 26-35, care se găsesc în partea mai înaltă a acestor teritorii,
indică un echilibru relativ între precipitaţiile anuale şi evapotranspiraţia potenţială
(denumită ulterior evapotranspiraţie de referinţă Penman-Monteith, Jensen et al., 1990)
anuală, ceea ce nu se confirmă în acest studiu, deoarece termenul de evapotranspiraţie
potenţială nu era atunci bine precizat, utilizându-se îndeosebi metoda bazată numai pe
temperatură, metoda Thornthwaite. De fapt, traseul izoliniei Iar-DM de 30 corespunde
într-o bună măsură cu cel al izoliniei deficitului de apă climatic (DEF) anual de (–100
mm), (fig. 4.3.1).
Darabani
Avram eni
Sighetul Marm atiei D orohoi
48 Radauti
Satu M are Ocna Sugatag Stanca
Iezer R auseni
C am pulung
Sacueni Vatra Dornei C otnari
Zalau Tg. Neam t Podu Iloaiei
Dej Bistrita Calim ani Iasi
Oradea
R om an
Salonta Huedin
H olod Cluj-Napoca
Joseni VasluiH usi
Turda Bacau
C hisineu-C ris Stei Tg. M ures
Ineu
Cam peni M iercurea Ciuc
Arad Tebea Blaj Dum braveni Barlad
Sinicolau Mare A lba Iulia Adjud
46 Sebes Tulnici
D eva FagarasSf.Gheorghe C v. Tecuci
Jimbolia
Tim isoara Sibiu Odobesti
Hunedoara
Paltinis Balea Lac Penteleu
Piclisa
Resita C untu Campulung-M uscelC am pina Braila
PolovragiC urtea de Arges Tulcea Sulina
Semenic Ram nicu Vilcea Buzau
O ravita Faurei Horia
Tg. Jiu Viziru
TargovistePloiesti Sf.Gheorghe
45 Bozovici
Baile H erculane Pitesti
M oldova Veche Dragasani Urziceni Grivita C orugeaG ura Portitei
Titu Hirsova
D r.Tr. Severin Stolnici
Filiasi Slobozia
Bucuresti D algaMarculesti
C ernavoda
Videle
Plenita C raiova C alarasi C onstanta
C aracal R osiori Adam clisi
Oltenita
Calafat Bailesti Alexandria
44 Giurgiu M angalia
Tr. M agurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.1.1. Repartiţia teritorială a indicelui anual de ariditate De Martonne (Iar-DM,
mm/˚C) în România
Aceste regiuni cu ariditate pronunţată au un profil agricol specific, de regiuni

predominant cerealiere, fiind în general asociate şi cu dezvoltarea culturii viţei de vie şi
79
a unor pomi fructiferi termofili, precum caisul şi piersicul. Agricultura de mare
randament nu poate fi efectuată aici, în prezent, fără aplicarea irigaţiei.
Izoliniile de 40 şi 50 ale Iar-DM străbat regiunile deluroase mijlocii şi înalte,
îndeosebi de platformă dar şi/sau subcarpatice. În general, traseul izoliniei de 40
marchează aproximativ echilibrul dintre precipitaţiile anuale şi evapotranspiraţia de
referinţă, deficitul climatic de apă anual fiind practic nul în acest caz (fig. 4.3.1). De aici
înspre regiunile montane înalte valorile Iar-DM cresc accentuat, depăşind 60 şi chiar 100
în regiunile alpine, ajungând chiar până aproape de 160 pe vârfurile cele mai înalte ale
Munţilor Carpaţi.
După clasificarea mondială a lui DE MARTONNE în care sunt considerate inclusiv
deşerturile (cu valori 0 – 5, tabelul 4.1.), valorile Iar-DM din cea mai mare parte a
teritoriului utilizat pentru agricultură în ţara noastră se încadrează la clasa subumed (20
– 30), deşi percepţia comună privind aceste regiuni este că sunt uscate, respectiv umed
(30 – 60), iar numai partea estică a Dobrogei intră în clasa climei semiaride, cu valori
Iar-DM de cca. 15 – 18 pentru litoralul Mării Negre.
Fig. 4.1.2. prezintă temperatura medie anuală (°C) şi valorile anuale ale Iar-DM
pentru câteva localităţi din România, ordonate crescător după Iar-DM, respectiv în general
descrescător după temperatură. Domeniul de variaţie spaţială a Iar-DM este foarte larg, de
la cca. 15 – 18 pe litoralul Mării Negre, la aproximativ 20 – 40 în regiunile deluroase,
până la 160 în Vf. Omu.
Pentru o comparaţie mai extinsă, aceste două caracteristici sunt ilustrate şi pentru
alte regiuni situate în diferite climate, de la cel intertropical până la cel polar, fiind
specificate şi tipurile principale de climat după clasificarea lui Kőppen (1936), fig.
4.1.3.
De exemplu, pentru tipul de climat uscat (BW, după Köppen) Iar-DM calculat cu
datele de temperatură şi precipitaţii din literatură, prezintă următoarele valori anuale:
Las Vegas (SUA) Iar-DM este 3,52, tipul de climat fiind BWk, în timp ce la In Salah
(Algeria) acesta abia atinge valoarea de 0,44, iar tipul de climat este BWh (Cool Planet,
deserts, 2005, http://www.oxfam.org.uk/ coolplanet/kidsweb/index.htm), iar în alte
locaţii din străinătate s-au înregistrat următoarele valori (Pidwirny, 2005, http://www.
physicalgeography.net/ glossary.html), fig. 4.1.3:
- în climatul cald de tip A (după Köppen): Af - Andagoya, Columbia 5° N, altitudine
65 m, cu Iar-DM =186; Af - Iquitos, Peru 4° S, altitudine 104 m, cu Iar-DM =78, Aw - Calcutta,
India 22.5° N , altitudine 6 m, cu Iar-DM =43, Aw - Darwin, Australia 12.5° S , altitudine 27 m,
Iar = Iar-DM;
- în climatul uscat de tip B: BWh - Berbera, Somalia 10.5° N , altitudine 8 m, cu Iar-DM
=1; BWh - Alice Springs, Australia 23.5° S , altitudine 579 m, Iar-DM=8; BSh - Monterrey,
Mexico 26° N , altitudine 512 m, Iar-DM=18; BWk - Lovelock, Nevada, SUA 40° N , altitudine
1211 m, Iar-DM=7; BSk - Denver, Colorado, SUA 40° N, altitudine 1611 m, Iar-DM=19; BSk -
Williston, North Dakota, SUA 47.5° N, altitudine 579 m, Iar-DM=23;
- în climatul temperat cu ierni calde, de tip C: Cf - New Orleans, SUA 30° N, altitudine
1 m, Iar-DM=45; Cf - Buenos Aires, Argentina 34.5° S, altitudine 27 m, Iar-DM=39; Cf - Londra,
Anglia, 51.5° N, altitudine 5 m, Iar-DM=29; Cw - Omaha, Nebraska, SUA 41° N, altitudine 298
m, Iar-DM=33; Cs - Santiago, Chile 33.5° S, altitudine 512 m, Iar-DM=15; Cs - Los Angeles, SUA
34° N, altitudine 37 m, Iar-DM=13; Cs - Roma, Italia, 42° N, altitudine 131 m, Iar-DM=35;
80
Fig. 4.1.2. Temperatura medie anuală (°C) şi valorile anuale ale Iar-DM pentru câteva
Vf. Omu Vf. Omu
Fundata Balea Lac
Sinaia Fundata
Sinaia
Baia Mare
Baia Mare
Campulung-Muscel
Campulung-Muscel
Brasov
Brasov
Pitesti
localităţi din România

Localitatea
Pitesti
Cluj-Napoca
Cluj-Napoca
Localitatea
Timisoara
81
Timisoara
Bucuresti Baneasa
Bucuresti Baneasa
Iasi
Iasi
Braila
Braila
Mangalia
Mangalia
Constanta Constanta
Gura Portitei Gura Portitei
Sulina Sulina
0
160
140
120
100
80
60
40
20
12
10
-2
-4
Temperatura medie anuala (C) Iar - De Martonne
- în climatul boreal cu ierni reci, de tip D: Df-Winnipeg, Canada 50° N,
nu se întâlneşte în România. Nici valorile Iar-DM de tip polar nu se înregistrează în

- în climatul polar de tip E: ET - Isachsen, Canada, 79° N, altitudine 35 m, Iar-
Faţă de valorile din străinătate menţionate mai sus, valorile Iar-DM din ţara noastră
România, dar variaţia spaţială privind Iar-DM rămâne considerabilă, arătând varietatea
se înscriu ca fiind specifice climatelor de tip A, B, C şi D, deşi primul dintre acestea (A)
Fig. 4.1.3. Repartiţia teritorială a temperaturii şi a Iar-DM, valori anuale, în câteva regiuni
altitudine 240 m, Iar-DM=41; Dw-Calgary, Canada, 51° N , altitudine: 1140 m, Iar-DM=33;

Berbera, Somalia, BWh
Berbera, Somalia, BWh
Darwin, Australia, Aw
Darwin, Australia, Aw
Andagoya, Columbia, Af
Andagoya, Columbia, Af
Calcutta, India, Aw
Calcutta, India, Aw
Iquitos, Peru, Af
DM= -10; EF - Eismitte, Groenlanda, 71° N, altitudine 2953 m, Iar-DM=-6.

Iquitos, Peru, Af
In Salah, Algeria, BWh
In Salah, Algeria, BWh
Localitatea si tipul de clima Koeppen
Monterrey, Mexico, BSh

Monterrey, Mexico, BSh
Localitatea si tipul de clima Koeppen

Alice Springs, Australia, BWh
Alice Springs, Australia, BWh
New Orleans, USA, Cf
New Orleans, USA, Cf
Valorile lunare ale Iar-DM în perioada de vegetaţie

Las Vegas, SUA, BWk
Las Vegas, SUA, BWk
Los Angeles, USA, Cs
Los Angeles, USA, Cs
Buenos Aires, Argentina, Cf
din lume
Buenos Aires, Argentina, Cf
Rome, Italy, Cs
82
Rome, Italy, Cs
Santiago, Chile, Cs
Santiago, Chile, Cs
Lovelock, Nevada, BWk
Lovelock, Nevada, BWk
Omaha, Nebraska, USA, Cw
Omaha, Nebraska, USA, Cw
climatică deosebită a ţării noastre.

London, England, Cf
London, England, Cf
Denver, Colorado, BSk
Denver, Colorado, BSk
Williston, North Dakota, USA, BSk
Williston, North Dakota, USA, BSk
Calgary, Canada, Dw
Calgary, Canada, Dw
Winnipeg, Canada, Df
Winnipeg, Canada, Df
Isachsen, Canada, ET
Isachsen, Canada, ET
Eismitte, Greenland, EF
Eismitte, Greenland, EF
30
20
10
-10
-20
-30
50
0
200
150
100
-50
Temperatura (C) Iar - De Martonne
Indicii de ariditate de Martonne au fost trataţi şi ca valori lunare pentru ţara
noastră, aduşi la nivel anual cu relaţia de mai jos, unde p şi t definesc valorile lunare ale
sumei precipitaţiilor, respectiv ale mediei temperaturii:
Iar-DM lunar = 12 p/(t +10) (4.2.)
pentru a putea fi încadrate în clasele ce caracterizează ariditatea şi a putea fi comparate

între ele. Fig. 4.1.4. redă aceşti indici pentru câteva localităţi.
160
Vf. Omu
140
Vf. Omu
120 Vf. Omu
Iar De Martonne - lunar
100 Vf. Omu
Fundata Vf. Omu

80 Fundata
Fundata
Vf. Omu
Sinaia Vf. Omu
Sinaia Fundata
60
Sinaia Sinaia Fundata Fundata
Baia Mare
Baia Mare Baia Mare
Sinaia
Baia Mare Sinaia Fundata
40 Pitesti Pitesti Baia Mare Fundata
Timisoara Baia Mare Sinaia
Pitesti Pitesti Baia Mare
Timisoara Sinaia
Timisoara Braila Timisoara
Pitesti
Braila Timisoara Pitesti Baia Mare
20 Braila Timisoara Pitesti
Timisoara
Constanta Constanta Constanta
Braila Pitesti
Constanta Braila Timisoara
Braila Constanta
Constanta Constanta Braila Braila
Constanta
0
4 5 6 7 8 9 10 calda
Luna
Constanta Braila Timisoara Pitesti Baia Mare Sinaia Fundata Vf. Omu
Fig. 4.1.4. Indicii de ariditate de Martonne, valori lunare, pentru câteva localităţi din
România
Se observă o etajare altitudinală şi pentru valorile Iar-DM-lunar, începând cu luna

aprilie şi terminând cu luna octombrie. Toţi aceşti indici cresc slab din aprilie până în
iunie, apoi descresc încet până în septembrie, de la care încep să crească, în concordanţă
cu variaţia elementelor climatice componente.
Dar o imagine mai completă privind repartiţia teritorială pentru Iar-DM-lunar se
obţine din consultarea figurilor următoare, care evidenţiază aspectele de ariditate lunară.
Astfel, fig. 4.1.5. prezintă valorile Iar-DM-lunar pentru luna aprilie în România, unde se
83
constată deja o ariditate climatică considerabilă în Dobrogea, cu valori sub 20, excepţie
partea sa sud - vestică. Valori ale Iar-DM-lunar cuprinse între 20 şi 30 caracterizează cea
mai mare parte a Câmpiei Române şi a Podişului Moldovenesc, ca şi Câmpia de Vest şi
partea vestică a Podişului Transilvaniei. Regiunile deluroase extra şi intracarpatice
prezintă valori ale Iar-DM-lunar de 30 – 40, iar regiunile montane depăşesc cu mult valoare
50. Totuşi, în această lună umiditatea solului este ridicată, datorită perioadei de
încărcare din iarnă, inclusiv datorită topirii zăpezilor. Prin urmare, deşi luna aprilie pare
aridă din punct de vedere climatic, în realitate ariditatea solului este într-o bună măsură
diminuată.
În luna mai izoliniile indicelui Iar-DM-lunar de 20 şi 30 din regiunile extra-carpatice
se deplasează mai spre sud–est, cele din Câmpia de Vest, către vest, dar mai puţin
evident, iar aceleaşi izolinii din Transilvania se restrâng ca suprafaţă, fig. 4.1.6.
Izoliniile de 40–60 caracterizează arealele deluroase, iar peste aceste valori se întâlnesc
regiunile muntoase. Deoarece luna mai este în general ploioasă, ariditatea climatică a
teritoriului se reduce în această lună faţă de aprilie, chiar dacă temperatura creşte
substanţial.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
46 Jimbolia Deva FagarasSf.Gheorghe Cv. Tecuci
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.1.5. Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate lunar De Martonne (Iar-DM-lunar,

mm/˚C), luna aprilie, în România
După poziţia izoliniilor de 20, 30 şi 40 se constată că ariditatea se reduce şi mai

mult în luna iunie, datorită precipitaţiilor medii abundente din această lună, fig. 4.1.7.
Izoliniile menţionate coboară ca altitudine, ca şi izoliniile cu valori superioare. Acum se
84
întâlneşte situaţia cea mai puţin aridă din toată perioada caldă. Totuşi, ariditatea este
relativ accentuată în regiunile sudice şi sud – estice, mărginite de izolinia de 30.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29

mm/˚C), luna mai, în România
În luna iulie ariditatea creşte la nivelul ţării faţă de iunie, izolinia Iar-DM-lunar de 20
avansează mult spre interiorul ţării, delimitând Dobrogea, Bărăganul, partea de sud a
Câmpiei Române, ca şi partea occidentală a Câmpiei de Vest, de restul ţării, fig. 4.1.8.
Partea estică a Dobrogei este traversată chiar de izolinia Iar-DM-lunar de 15, arătând o
ariditate deosebit de mare.
Luna august este şi mai aridă decât precedenta, fiind caracterizată de valori ale
Iar-DM-lunar de sub 15 în Dobrogea, estul Bărăganului şi în extremitatea sudică din
vecinătatea Luncii Dunării, fig. 4.1.9. Izolinia de 20 avansează şi mai mult în interiorul
ţării şi cuprinde cea mai mare parte a Câmpiei Române, partea de sud – est a Podişului
Moldovenesc şi mare parte din Câmpia de Vest. Chiar şi partea vestică a Podişului
Transilvaniei suferă acum de ariditate, fiind traversată de izolinia de 30.
Luna septembrie deţine recordul aridităţii din cadrul perioadei de vegetaţie,
izolinia de 20 înaintând acum şi mai mult în interiorul ţării, pentru a delimita Câmpia
Română de regiunile deluroase şi pentru a despărţi Moldova în două jumătăţi, de sud-
est, mai aridă, de cea de nord-vest, mai umedă, fig. 4.1.10.
85
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
mm/˚C), luna iunie, în România Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
mm/˚C), luna iulie, în România
86
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
mm/˚C ), luna august, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
mm/˚C), luna septembrie, în România
87
În interiorul suprafeţelor delimitate de izolinia de 20 sunt areale insulare
mărginite de izolinia de 15, fig. 4.1.10. Câmpia de Vest este caracterizată tot de valori
reduse ale Iar-DM-lunar, sub 20. Chiar şi partea vestică a Podişului Transilvaniei este
înconjurată de izolinia de 20. Chiar dacă din punct de vedere climatic septembrie este
foarte aridă, totuşi în această lună multe culturi ajung la maturitate şi necesarul de apă se
reduce.
Luna octombrie este luna de la care solul începe să se încarce cu umiditate,

datorită scăderii radiaţiei solare şi temperaturilor, implicit scăderii evapotranspiraţiei.
Izoliniile cu valori inferioare (20; 30) încep să coboare către graniţele ţării. Cea mai
mare parte a regiunilor extra-carpatice sunt caracterizate de valori ale Iar-DM-lunar cuprinse
între 15 şi 20, Câmpia de Vest între 20 şi 30, iar Podişul Transilvaniei între 25 şi 35, fig.
4.1.11. Deşi această lună este încă aridă, culturile agricole sunt sau au fost deja
recoltate, iar luna octombrie este, în principal, perioada în care se seamănă cerealele de
toamnă. Uneori însă, în anii deosebit de secetoşi, sunt probleme privind posibilitatea
desfăşurării lucrărilor agricole, îndeosebi arăturile, datorită solurilor foarte uscate, sau a
răsăririi plantelor,
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29

mm/˚C), luna octombrie, în România
În toată perioada de vegetaţie, repartiţia teritorială a valorilor Iar-DM-sezon sunt

redate în fig. 4.1.12. Deşi încadrarea în clase climatice se face pe baza valorilor anuale
88
ale Iar, se poate însă evalua gradul de ariditate a regiunilor ţării numai pentru perioada
menţionată. Se constată valori foarte reduse ale acestui indicator climatic, care scade la
mai puţin de 10 în partea estică a Dobrogei. În regiunile de câmpie şi în regiunile de
dealuri Iar-DM-sezon se încadrează aproximativ între 10 şi 20, iar în regiunile de munte
acesta depăşeşte valoarea de 30. Din punct de vedere al utilităţii practice, valorile anuale
sau lunare ale Iar De Martonne permit evaluarea consumului de apă pentru plantele de
cultură. Astfel, pe de o parte s-au găsit corelaţii foarte semnificative atât între valorile Iar
De Martonne şi consumul de apă, cât şi între valorile Iar-DM şi normele de irigaţie lunare
şi/ sau totale (Păltineanu ş.a., 2007).
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.1.12. Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate De Martonne (Iar-DM-sezon,

mm/˚C), perioada de vegetaţie (aprilie – octombrie), în România
89
4.2. Indicele de ariditate Thornthwaite (Iar–TH)
Iar–TH (%) a fost calculat după metoda Thornthwaite (1948), ca raport
procentual dintre: 1) suma deficitelor climatice lunare de apă (Precipitaţii minus ETo–
PM, fără considerarea excedentelor de apă din anumite luni din aceeaşi perioadă) şi
suma valorilor lunare ale ETo–PM, calculate pentru perioada de vegetaţie (aprilie –
octombrie) în primul caz, respectiv cu ajutorul ETo–TH în cel de-al doilea. În cazul în
care precipitaţiile au depăşit ETo, valoarea acestui indice a fost considerată nulă.
Iar–TH1 = 100 x Σ(P – EToPM) / Σ EToPM (4.2.1)

Iar–TH2 = 100 x Σ(P – EToTH) / Σ EToTH (4.2.2)
După Thornthwaite (1948), valorile Iar–TH cuprinse între 0 şi 10 caracterizează

un climat semi-temperat, cele din intervalul 20 – 40 un climat semi – arid, iar cele mai
mari decât 40 în valoare absolută, un climat arid.
Fig. 4.2.1. şi 4.2.2. prezintă repartiţia teritorială pentru Iar–TH1 şi Iar–TH2 în
România. Se constată o mare asemănare între aceste două hărţi, diferenţa dintre ele
constând în faptul că ariditatea relevată de Iar–TH1 este puţin mai accentuată comparativ
cu aceea indicată de Iar–TH2, prin suprafaţa dintre izolinii.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Huedin
Roman
Salonta
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Sebes Agnita Hoghiz
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.2.1. Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate Iar–TH (% mm/mm), metoda

ETo-PM, pentru perioada de vegetaţie (aprilie – octombrie), în România
90
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.2.2. Repartiţia teritorială a indicelui de ariditate Iar–TH (% mm/mm), metoda

ETo-TH pentru perioada de vegetaţie (aprilie – octombrie), în România
Valorile care exprimă ariditate pronunţată (Iar–TH>40) sunt întâlnite în

jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, Dobrogea, partea sud – estică a
Podişului Moldovenesc şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest. În aceste regiuni,
Iar–TH depăşeşte chiar valoarea de 60% sau chiar 65% în partea estică a Dobrogei sau în
Lunca Dunării, semnificând o ariditate foarte ridicată. În schimb, numai pe culmile
înalte ale Munţilor Carpaţi se întâlnesc valori nule ale Iar–TH.
Spre deosebire de Iar-DM (mm/°C), Iar–TH (%) măsoară ariditatea ca procent din
ETo pentru perioada de vegetaţie, fiind astfel mai sugestiv decât primul. Astfel,
utilizarea Iar–TH permite o încadrare mai “realistă” a aridităţii climatelor în România,
regiunile aride din această clasificare fiind mai apropiate de constatările climatologice şi
agronomice privind acest aspect în ţara noastră.
4.3. Deficitul de apă climatic anual

Diferenţa dintre valorile anuale ale precipitaţiilor şi ale ETo-PM, definit deficit
anual (DEF) de apă climatic (sau hidrologic), cu semn negativ, este prezentat în fig.
4.3.1. Spre deosebire de Iar-DM care este un raport între precipitaţii şi temperatură (cu un
adaos convenţional de 10° C pentru a produce valori pozitive), DEF reprezintă o
diferenţă între termeni mai adecvaţi ce caracterizează esenţa peisajului natural, prin
contribuţia lui ETo în locul temperaturii, precipitaţiile şi ETo având aceleaşi unităţi de
măsură, mm. Comparativ cu Iar–TH, DEF prezintă valorile absolute (mm), nu valori
relative, procentuale din ETo.
91
Fig. 4.3.1. Deficitul de apă climatic (DEF, mm) faţă de ETo-PM, anual în România
După valorile DEF, cea mai aridă regiune a ţării este litoralul Mării Negre, unde
se înregistrează cca. -400 mm, fig. 4.3.1. Partea vestică a Podişului Dobrogei şi partea
estică a Câmpiei Bărăganului sunt caracterizate de un DEF anual cuprins între -300 şi -
400 mm, aceste regiuni clasându-se pe locul al doilea în ceea ce priveşte intensitatea
aridităţii
Partea de sud a Câmpiei Române este străbătută de izolinia DEF anual de -200
mm, care se îndreaptă apoi spre nord, caracterizând partea estică a acesteia printr-un
deficit de -200 până la -300 mm. Valori anuale similare ale DEF acoperă partea sudică
şi centrală a Podişului Moldovei, care descresc apoi spre nord la valori cuprinse între -
200 şi -100 mm. În Câmpia de Vest, izolinia DEF de -200 mm taie această formă de
relief pe la vest de Timişoara, cea mai mare parte a acestei Câmpii fiind acoperită de un
DEF cuprins între -200 şi -100 mm. Izolinia DEF cu valoarea de -100 mm străbate
partea centrală a Câmpiei Române şi delimitează apoi regiunile subcarpatice de Podişul
Moldovei, fig. 4.3.1. În Transilvania, aceeaşi izolinie separă aproximativ părţile mai
joase ale Podişului Transilvaniei de regiunile deluroase mai înalte sau montane,
înconjurătoare.
O izolinie a DEF anual, cu valoare deosebită în practica agricolă, de altfel şi în
regimul hidric al solurilor şi în tipul predominant al vegetaţiei spontane, este izolinia de
0 mm, care străbate partea sudică de platformă, urmând apoi îndeaproape regiunile
subcarpatice din Moldova până la graniţa nordică a ţării. În Transilvania această izolinie
marchează limitele geografice dintre Podişul Transilnaniei şi Carpaţii Orientali,
Meridionali şi Occidentali, fig. 4.3.1. La altitudini superioare izoliniei de 0 mm a DEF
92
anual se înregistrează numai valori excedentare (cu semn pozitiv), unde precipitaţiile
întrec ETo, iar scurgerile au valori ridicate, infiltraţia apei în soluri prevalând asupra
evapotranspiraţiei. Pe culmile Munţilor Carpaţi valorile excedentului de precipitaţii
cresc până la cca 650-750 mm, determinând scurgeri de apă însemnate.
Fig. 4.3.2. prezintă, pentru comparaţie, repartiţia geografică a DEF calculat faţă
de ETo-TH. Se constată, şi în acest caz, că valorile DEF sunt mai reduse faţă de cele
calculate faţă de ETo-PM, datorită aceloraşi considerente expuse anterior.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Huedin
Roman
Salonta
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Sebes Agnita Hoghiz
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.3.2. Deficitul de apă climatic (DEF, mm) faţă de ETo-TH, anual în România
4.4. Indicele de ariditate UNESCO 1979, ca raport anual şi lunar dintre

precipitaţii şi ETo-PM
Un alt indice de ariditate, denimit şi UNESCO 1979, Iar-P/ETo, este definit de
raportul (P/ETo, valori anuale, mm/mm), care este utilizat pe scară largă astăzi, cu
calculul ETo bazat pe ETo-PM în această lucrare, deşi iniţial era bazat pe ETo-Penman
(UNESCO, 1979). După acest indice de ariditate, încadrarea climatică este descrisă de
tabelul 4.2. Climatul hiper arid, deşertic, este caracterizat de valori mai mici de 0,03 ale
Iar, valori inexistente în ţara noastră, în timp ce climatul arid este încadrat de valorile
0,03 şi 0,20, de asemenea inexistente în România. Cele mai aride (Iar-P/ETo = 0,45 – 0,50)
regiuni ale ţării după acest indicator, încadrate totuşi la clasa semi-aridă din acest tabel,
sunt partea estică a Deltei Dunării şi litoralul Mării Negre, fig. 4.4.1. Cea mai mare
parte a Dobrogei şi partea nord-estică a Bărăganului prezintă, de asemenea, valori
reduse ale Iar-P/ETo de 0,5 - 0,6, iar Bărăganul în întregime şi partea de sud-est a
Podişului Moldovei, ca de altfel şi o fâşie îngustă din Lunca Dunării, sunt încardate
aproximativ de izolinia 0,65, fig. 4.4.1.
93
Tabelul 4.2. Clasele climatice de ariditate după Iar-P/ETo (UNESCO, 1979)
Valoarea Iar = P/ETo Clasa climatului
≤0,03 Hiper arid
0,03 – 0,20 Arid
0,20 – 0,50 Semi-arid
0,50 – 0,65 Uscat subumed
> 0,65 Umed
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.1. Valorile anuale ale Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm) în România
Câmpia Română, Podişul Moldovenesc şi Câmpia de Vest sunt încadrate, în

principal, de valorile Iar-P/ETo de 0,6 şi 0,8, fiind pe locul doi în ceea ce priveşte
intensitatea aridităţii, dar după clasificarea UNESCO (1979), acestea aparţin clasei
umede. Regiunile de deal şi podiş din sudul, estul, centrul şi vestul ţării sunt delimitate
de valorile Iar-P/ETo cuprinse între 0,8-1,4, iar regiunile muntoase sunt caracterizate de
valori de peste 1,6 ale Iar-P/ETo, pentru ca în regiunile vârfurilor înalte acesta să
depăşească 2,0, şi chiar 2,5, fig. 4.4.1. O menţiune specială merită valoarea Iar-P/ETo=
1,0, deoarece se suprapune peste izolinia 0 a DEF, arătând echilibrul dintre cei doi
parametri climatici, P şi ETo-PM.
Valorile lunare ale Iar-P/ETo sunt prezentate mai jos. Chiar şi pentru luna aprilie,
care arată valori scăzute ale ETo-PM, Iar-P/ETo prezintă valori reduse în Dobrogea (<0,6),
numai regiunile deluroase înalte şi Munţii Carpaţi prezentând exces de precipitaţii faţă
de ETo-PM, fig. 4.4.2. În luna mai, izoliniile Iar-P/ETo cu valori mici, de ex. de 0,6
94
avansează din regiunile extracarpatice spre regiunile mai înalte dinspre nord-vest, dar şi
în Câmpia de Vest, marcând extinderea teritorială a aridităţii, în ciuda creşterii cantităţii
de precipitaţii, fig. 4.4.3. De asemenea, aceeaşi tendinţă se remarcă şi în luna iunie, dar
numai în regiunile extracarpatice, unde valoarea Iar-P/ETo de 0,5 delimitează Dobrogea şi
partea de sud-vest a Olteniei de restul ţării noastre, fig. 4.4.4.
În luna iulie se produce accelerarea extinderii aridităţii, demonstrată de
localizarea izoliniei Iar-P/ETo de 0,4, care separă acum de teritoriul României, cele mai
aride regiuni, Dobrogea, Bărăganul, partea de sud-vest a Câmpiei Române, partea de
sud-est a Moldovei, dar şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest, fig. 4.4.5. În
această perioadă, Dobrogea este traversată de izolinia Iar de 0,3, evidenţiind severitatea
aridităţii litoralului Mării Negre, în timp ce partea de vest a Podişului Transilvaniei este
caracterizată de valoarea Iar-P/ETo de 0,6. După acest indicator, Iar, luna august este cea
mai aridă pentru regiunile extracarpatice, izolinia de 0,4 înaintând şi mai mult înspre
regiunile deluroase înalte, separând practic Muntenia şi Oltenia în două jumătăţi, fig.
4.4.6. Majoritatea teritoriului Dobrogei se găseşte încadrată de izolinia Iar-P/ETo de 0,3 în
această lună, excepţie arealele muntoase din partea de nord-vest, iar izolinia de 1 se află
pe culmile înalte ale Munţilor Carpaţi.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.2. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna aprilie în România
Începând cu luna septembrie se produce restrângerea fenomenului de ariditate.

Izoliniile Iar-P/ETo cu valori reduse (0,4 – 0,5) se deplasează acum în sens invers, spre
sud-est, fig. 4.4.7, pentru ca în luna octombrie majoritatea teritoriului cu potenţial
agricol ridicat să fie caracterizat de echilibru între P şi ETo-PM, fig. 4.4.8.
95
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.3. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna mai în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.4. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna iunie în România
96
Pentru perioada de vegetaţie, valoarea Iar-P/ETo de 0,5 separă teritoriile cele mai aride de
restul ţării. Dobrogea prezintă în partea estică valori Iar-P/ETo <0,4, în timp ce jumătatea
vestică, Bărăganul, partea de sud-est a Moldovei şi extremitatea sudică a Câmpiei
Române sunt caracterizate de valori Iar-P/ETo <0,5, fig. 4.4.9.
Faţă de caracterizarea dată de valorile lunare ale Iar-DM, prezenta caracterizare
diferă ca sens, luna cea mai aridă fiind septembrie după primul caz, respectiv august în
cel de-al doilea caz. Caracterizarea după Iar-P/ETo este asemănătoare faţă de
caracterizarea făcută după deficitele lunare de apă, tratate mai jos.
Totuşi, faţă de încadrarea claselelor de ariditate din lucrarea UNESCO (1979),
bazate pe indicele de ariditate Iar-P/ETo calculat cu ETo-Penman, valorile Iar-P/ETo din
prezenta lucrare sunt mai mari, deoarece valorile ETo-PM sunt, la nivelul ţării noastre,
inferioare celor ale ETo-Penman (Păltineanu şi Chiţu, 2001).
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.5. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm) pentru luna iulie în România
97
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.6. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna august în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.7. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna septembrie în România
98
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.8. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm), luna octombrie în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.4.9. Valorile Iar-P/ETo calculat cu ETo-PM (mm/mm) pentru perioada de vegetaţie
în România
99
4.5. Corelaţia dintre indicii de ariditate
4.5.1.Corelaţia dintre Iar şi DEF anual
Între indicatorul Iar-DM, utilizat pe scară largă în trecut şi valorile anuale ale DEF
calculate atât faţă de ETo-PM cât şi faţă de ETo-TH au fost stabilite corelaţii curbilinii de
gradul al III-lea, foarte semnificative şi având coeficienţi de determinaţie foarte ridicaţi
(R2 = 0,964***, respectiv 0,9925***), fig. 4.5.1.
800 900
700 800
600 700
DEF anual fata de ETo-TH (mm)

600
DEF anual fata de ET o-PM (mm)
500
400 500
300 400
300
200
200
100
100
0
0
-100 0 20 40 60 80 100 120 140 160 -100 0 20 40 60 80 100 120 140 160
-200 -200
-300 -300
-400 -400
-500 -500
y = 0,0005x3 - 0,2247x2 + 32,406x - 915,1 y = 0,0004x3 - 0,1758x2 + 28,906x - 784,46
-600 -600
2
R = 0,964*** -700 R2 = 0,9925***
-700
-800 -800
Iar-DM (mm/°C) Iar-DM (mm/°C)
Fig. 4.5.1. Corelaţia dintre valorile anuale ale Iar-DM (mm/°C) şi DEF (mm) calculate
faţă de ETo-PM, respectiv ETo-TH, în România
Aceste corelaţii pot face utilizabile cu termenii actuali, datele anterioare ale
indicatorului Iar-DM. Intersecţia curbei graficului cu axa Ox (DEF = 0) este aproximativ
în dreptul valorii Iar de 36,91 pentru primul caz şi 34,09 pentru cel de-al doilea, în aceste
puncte valoarea precipitaţiilor fiind egală cu valoarea ETo-PM, iar deficitele de apă sunt
separate de excedentele de apă. Corelaţiile dintre aceleaşi mărimi, dar cu Iar-DM în
funcţie de DEF, ambele metode, sunt tot curbilinii şi foarte semnificative, şi prezintă
următoarele ecuaţii de regresie de tipul polinomului de gradul al III-lea:
Iar = 0,00000007*DEF3 + 0,00006*DEF2 + 0,0513*DEF + 34,809

R2=0,9534***, cu DEF faţă de ETo-PM şi (4.5.1.)
3 2
Iar = 0,00000006*DEF + 0,00003*DEF + 0,0476*DEF + 32,751
R2=0,9812***, cu DEF faţă de ETo-TH. (4.5.2.)
4.5.2.Corelaţia dintre Iar-DM şi indicele de ariditate UNESCO (Iar-P/ETo)

Între Iar-DM şi Iar-P/ETo, calculate prin ambele metode ETo există, de asemenea,
corelaţii curbilinii pentru condiţiile din ţara noastră (fig. 4.5.2). Ecuaţiile de regresie au
fost foarte semnificative, cu R2 > 0,99. Tăria corelaţiei a fost chiar mai mare decât în
cazul precedent, datorită similarităţii mai mari a structurii relaţiei dintre Iar-DM şi Iar-P/ETo.
Intersecţia graficului cu dreapta orizontală y = 1 produce aceleaşi valori ale Iar de cca 37
şi 34 mm °C-1, ca în cazul precedent.
Corelaţia dintre aceiaşi termeni, Iar-DM şi Iar-P/ETo, dar cu ultimul termen ca
variabilă independentă, ambele metode, este tot curbilinie şi foarte semnificativă, fig.
4.5.3. Aceasta confirmă din nou, rolul pozitiv pe care l-a jucat Iar-DM în trecut şi pe care
încă îl are în prezent, ca indicator ce caracterizează ariditatea peisajului.
100
3,0 3,5
2,5 3,0
P / ETo-TH (mm mm-1)

P/ETo-PM (mm mm-1)
2,5
2,0
2,0
1,5
1,5
1,0
1,0
y = -8E-05x2 + 0,0302x - 0,0236 y = -8E-05x2 + 0,0357x - 0,1021
0,5 0,5
R2 = 0,9954*** R2 = 0,9982***
0,0 0,0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
Iar-DM (mm °C-1) Iar-DM (mm °C-1)
a) b)
Fig. 4.5.2. Corelaţia dintre Iar-DM şi Iar-P/ETo-PM (a), respectiv dintre Iar-DM şi Iar-P/ETo-TH, cu
Iar-DM ca argument, în România (valori anuale)
O astfel de corelaţie, cu Iar-DM în funcţie de Iar-P/ETo-TH, a obţinut Canarache (2005), care

se deosebeşte foarte puţin de prezenta corelaţie parabolică în domeniul Iar-P/ETo-TH de 0,5
– 2,5, atât prin ecuaţia de regresie, cât şi prin R2, fig. 4.5.3. Pentru regiunile mai umede
din regiunile montane înalte însă, cu valori ale acestui raport cuprinse între 2,5 şi 3,5,
estimările Iar-DM produse de corelaţia Canarache se depărtează de cele produse de
prezenta corelaţie, probabil datorită domeniului mai extins de valori luat în consideraţie
în prezenta lucrare, care oricum se prezintă rarefiat în acest sector datorită staţiilor
meteorologice montane rare şi, implicit datelor puţine.
180 160
y = 15,316x2 + 9,3095x + 12,097 y = 6,5205x2 + 17,662x + 8,7045
160 140
R2 = 0,9875*** R2 = 0,9952***
140 120 prezenta lucrare
Iar-DM (mm/°C)
Iar-DM (mm/°C)
120
100
100
80
80
60 Canarache
60
(2005)
40 40
20 20
0 0
0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 0,0 0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5
P / ETo-PM (mm/mm) P / ETo-TH (mm/mm)
a) b)
Fig. 4.5.3. Coreaţia dintre Iar-DM (mm/°C) şi Iar-P/ETo-PM (mm/mm) (a), respectiv dintre Iar-
DM şi Iar-P/ETo-TH (b), cu Iar-DM ca funcţie, în România (valori anuale)
4.5.3.Corelaţia dintre Iar-DM şi Iar–TH

Această corelaţie, obţinută cu date din România, este inversă şi se desfăşoară pe
domeniul Iar-DM cuprins între cca. 15 şi 60 (de la care începe domeniul foarte umed,
conform caracterizării acestui autor), pentru care Iar–TH descreşte de la 70% la 0 (ce
reprezintă domeniul deficitului climatic de apă), fig. 4.5.4. Cu alte cuvinte, domeniul cu
101
valoarea Iar-DM de 60 – 65 corespunde cu valoarea 0 pentru Iar–TH, şi aceşti indici
corelându-se strâns.
80
70 Iar-TH = 0,00000135x4 - 0,000588x3 + 0,093137x2 -

Iar-TH (%) fata de ET o-PM
-6,3168x + 154,56
60
R2 = 0,9736***
50
40
30
20
10
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
-1
Iar-DM (mm °C )
a)
90
80
Iar-TH = 0,00000131x 4 - 0,00057657x 3 + 0,091615x 2 -
Iar -TH (%) fata de ETo-TH
70 -6,23151x + 152,59
2
60 R = 0,9671***
50
40
30
20
10
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
-1
Iar-DM (mm °C )
b)
Fig. 4.5.4. Corelaţia dintre Iar-DM şi Iar–TH calculat prin: a) metoda ETo-PM şi b)
metoda ETo-TH, pentru perioada de vegetaţie (aprilie – octombrie), în România
Pe de altă parte, pentru aceeaşi perioadă elementară de timp (de ex. lunară), între
indicele de ariditate UNESCO, Iar-P/ETo, şi Iar–TH există teoretic, relaţii funcţionale,
deoarece: Iar–TH=Σ(P–ETo)/ΣETo=ΣP/ΣETo–1= Iar-P/ETo–1, dar relaţia este aproximativă
pentru perioade lungi, deoarece pot exista perioade cu exces de apă neconsiderate în
primul caz, dar care pot fi luate în consideraţie în cel de-al doilea, la însumarea
termenilor.
Totuşi, clasificarea lui De Martonne (1926) pare acum să necesite mai multe
clase climatice de ariditate, în special în cadrul clasei umede (cu Iar-DM de 30 – 45 şi 46 –
60 mm°C-1) şi a celei supraumede (60 – 100 şi 101 – 160 mm°C-1). Aceste praguri ar
102
putea fi mai utile în caracterizarea regimurilor de umiditate pentru partea centrală şi de
sud – est a ţării şi chiar a Europei. Valoarea Iar-DM de 37 mm°C-1 reprezintă echilibrul
dintre regimul sursă şi cel de consum, şi suportă idea unei împărţiri a domeniului umed
(30 – 60 mm °C-1) al Iar-DM în două clase: de la 30 la 45 mm °C-1 (aproape de valoarea
de 37, care ar putea fi denumit echilibrat, iar de la 46 la 60 mm °C-1 care ar putea fi
denumit ca umed.
4.6. Deficitul climatic de apă lunar

În luna aprilie
DEF calculat faţă de ETo-PM ca valori anuale, prezentat mai sus, nu oferă însă
informaţii suficiente despre starea hidrologico-climatologică din lunile sau perioadele
componente ale anului. Lunile de interes practic pentru consumul de apă al plantelor
formează perioada de vegetaţie, care se întinde din aprilie până în octombrie.
În luna aprilie, repartiţia teritorială a DEF este redată în fig. 4.6.1. DEF de -30
până la -35 mm se înregistrează în luna aprilie numai în partea centrală şi sudică a
Dobrogei. Cu toate acestea, în general, umiditatea acumulată în sol în perioada de
încărcarea a solului cu apă din anotimpul rece este suficientă pentru dezvoltarea
plantelor perene, sau pentru răsărirea plantelor semănate. Partea nordică a Dobrogei şi
Bărăganul de nord şi est, precum şi un areal restrâns din sudul Câmpiei Române
(Alexandria - Roşiorii de Vede) sunt caracterizate prin valori DEF cuprinse între -30 şi -
20 mm. În restul Câmpiei Române, valorile lunare ale DEF sunt mai mici, în valoare
absolută de -20 mm, ajungând la -10 mm în partea centrală şi sudică a acesteia, precum
şi în sud-estul Podişului Moldovei şi în extremitatea vestică a Câmpiei Tisei.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.6.1. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna aprilie în
România (DEF cu valori negative, excedentul cu valori pozitive)
103
Izolinia de 0 mm a DEF în luna aprilie marchează aproximativ limita sudică a Podişului
Getic şi se continuă prin nordul Câmpiei Române în Moldova, delimitând regiunile
subcarpatice de cele aparţinând Podişului Moldovei. În Transilvania, izolinia de 0 mm
separă arealele cu altitudine mai coborâtă din centrul şi vestul podişului de cele mai
înalte, în centrul acestei provincii înregistrându-se chiar un DEF slab, de -10 mm. Şi în
regiunile de câmpie din vestul ţării izolinia de 0 mm separă arealele mai coborâte de
regiunile colinare sau montane cu altitudine superioară. În arealul ocupat de Munţii
Carpaţi se întâlnesc numai izolinii cu valori pozitive, excedentare, ale DEF, de cca. 70
până la 80 mm, ce favorizează scurgerile şi infiltrarea profundă a apei în solurile
permeabile.
În luna mai
Desfăşurarea izoliniilor DEF în luna mai arată că cele mai ridicate valori DEF se
întâlnesc tot în regiunile aride din Dobrogea (cu excepţia Munţilor Dobrogei) şi
Bărăganul de est, ajungând la mai mult de -50 mm. Astfel de valori se înregistrează
local şi în partea de sud a Câmpiei Române, fig. 4.6.2.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Arad Tebea Blaj
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.6.2. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna mai în
Izolinia de -40 mm se desfăşoară aproape continuu în sudul Câmpiei Române, începând

din apropiere de Calafat, intersectând apoi Bărăganul şi traversând partea de est a
Podişului Moldovenesc. Această izolinie îşi marchează prezenţa local şi în sud-vestul
Banatului. În regiunile menţionate mai sus, în această lună, îndeosebi în partea a doua,
104
este necesar să înceapă aplicarea irigaţiei la unele culturi cu consum ridicat de apă, cum
ar fi cerealele păioase sau furajele.
În luna mai se înregistrează valori reduse privind DEF, de 0-30 mm, în toate
regiunile de câmpie înaltă sau podiş, care pot fi însă compensate, în general, de
umiditatea din sol acumulată anterior. Izolinia de 0 mm mărgineşte regiunile deluroase
înalte sau montane joase, unde există excedente de precipitaţii care pot ajunge până la
60-70 mm, generând scurgeri de apă apreciabile.
În luna iunie
Izoliniile cu valorile maxime ale DEF în această lună separă Dobrogea în două
regiuni, partea estică atingând -80 mm şi -70 mm, în timp ce în partea de vest DEF este
cuprins între -60 mm şi -70 mm, fig. 4.6.3. Partea de sud a Câmpiei Române este
încadrată de izolinia de -50 mm, care caracterizează şi Bărăganul şi partea de sud a
Moldovei. Aceste regiuni constituie areale prioritare în privinţa aplicării irigaţiei pentru
anumite culturi agricole în această lună.
Valori ale DEF cuprinse între -40 mm şi 0 mm se găsesc practic în toate
regiunile de câmpie sau podiş, cu dezvoltare însemnată în partea centrală a Câmpiei
Române, scăzând treptat de la sud la nord, precum şi în Podişul Moldovei unde scade de
la est spre vest. De asemenea, valori similare se întâlnesc şi în Câmpia de Vest, unde
descreşterea urmează o direcţie vest-est. Podişul Transilvaniei prezintă valori DEF mai
scăzute comparativ cu regiunile menţionate anterior, atingând -20 mm până la cca -30
mm. Regiunile deluroase înalte şi cele montane sunt înconjurate de izolinia de 0 mm. În
aceste areale predomină excedentele de precipitaţii, acestea putând atinge 80-90 mm pe
vârfurile munţilor, printre cele mai ridicate din an, datorită valorilor maxime ale
precipitaţiilor din luna iunie. Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Craiova Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.6.3. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna iunie în
105
În luna iulie
Similar lunilor anterioare, valorile maxime ale DEF în luna iulie se întâlnesc în
regiunea litoralului Mării Negre, unde se ating cca 100 mm, urmând apoi restul
Dobrogei şi Bărăganul de est, fig. 4.6.4.
Partea sudică a Câmpiei Române, partea de sud-est a Moldovei şi extremitatea
occidentală a Câmpiei de Vest sunt caracterizate de valori ale DEF cuprinse între -70 şi
-80 mm. În regiunile cu DEF ridicat, menţionate anterior pentru această lună, este
necesară aplicarea irigaţiei pentru creşterea producţiei agricole sau pentru supravieţuirea
culturilor. Partea de nord a Câmpiei Române şi Podişul Getic, precum şi partea de nord
a Podişului Moldovei şi restul Câmpiei de Vest prezintă valori DEF mai coborâte,
atingând frecvent -70 mm până la -40 mm, care pot fi, de asemenea, irigate, dacă
irigaţia este economică, crescând acum şi altitudinea terenului şi înălţimile de pompare
a apei în sistemele de irigaţie. În această lună, Podişul Transilvaniei prezintă valori ale
DEF de cca -40 mm până la -50 mm, cu ariditate superioară în partea de vest a acestuia.
În această lună, izolinia de 0 mm închide regiunile montane înalte, unde se înregistrează
valori maxime ale excedentului de precipitaţii de până la 45-55 mm, aici prevalând
scurgerile şi infiltrarea apei în soluri şi roci. Comparativ cu luna anterioară, excedentul
de precipitaţii în regiunile montane s-au redus la jumătate.
Fig. 4.6.4. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna iulie în
În luna august
106
În luna august se remarcă valorile de -90 mm ale DEF, izolinia respectivă
întâlnindu-se de-a lungul litoralului Mării Negre şi al fluviului Dunărea, fig. 4.6.5.
Valori ridicate privind DEF, de -80 mm, se găsesc, de asemenea, în partea de sud a
Câmpiei Române, în Bărăgan şi în sudul Moldovei. Urmează apoi înspre nord, în
centrul Câmpiei Române o centură delimitată de izolinia de -70 mm care se închide în
Moldova lângă Vaslui. Valori similare ale DEF se găsesc şi în Câmpia de Vest, la apus
de o linie ce uneşte municipiile Timişoara şi Arad. Şi în această lună arealele
menţionate mai sus prezintă prioritate maximă privind aplicarea irigaţiei, dar irigaţia se
poate aplica şi în regiuni cu valori DEF mai coborâte, după criterii economice, de ex. în
partea de nord a Câmpiei Române sau a Podişului Moldovei (DEF = -50 mm până la -
60 mm), în toată Câmpia de Vest, sau în Podişul Transilvaniei (DEF = -40 mm până la -
60 mm).
În luna august izolinia DEF de 0 mm se restrânge teritorial, iar excedente
maxime ale precipitaţiilor ating acum cca 30-40 mm, apreciabil mai puţin decât în
celelalte luni de vară.
În luna septembrie
Izoliniile reprezentând valorile maxime ale DEF, de -50 mm, sunt discontinui şi
acoperă areale restrânse în Dobrogea, Bărăgan şi în partea de sud a Câmpiei Române,
fig. 4.6.6. Cea mai mare parte a Dobrogei, jumătatea sudică a Câmpiei Române,
Bărăganul şi sud-estul Podişului Moldovenesc prezintă valori DEF lunare cuprinse între
-50 mm şi -40 mm. Aceleaşi valori se întâlnesc şi în extremitatea occidentală a Câmpiei
de Vest.
Fig. 4.6.5. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna august în
107
În aceste teritorii, în prima jumătate a lunii septembrie se poate aplica în
continuare irigaţia, cu condiţia ca aceasta să nu împiedice recoltarea ulterioară a
producţiei agricole. Partea central-nordică a Câmpiei Române şi Podişul Getic în sudul
ţării, precum şi cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc, partea estică a Câmpiei de
Vest, regiunea deluroasă învecinată şi Podişul Transilvaniei sunt caracterizate de valori
DEF lunare de -40 mm până la -20 mm, fig. 4.6.6. Izolinia de 0 mm încadrează numai
regiunea montană înaltă, iar pe culmile Carpaţilor se înregistrează precipitaţii
excedentare de cca 20-30 mm, ce generează scurgeri superficiale reduse de apă.
În luna octombrie
Dobrogea şi o parte însemnată din Bărăgan prezintă valori DEF lunare în jurul
cifrei de -20 mm, în timp ce Câmpia Română este străbătută de izoliniile de -10 mm în
partea centrală şi 0 mm în partea nordică, fig. 4.6.7.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.6.6. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna septembrie în
Irigaţia poate fi aplicată acum numai pentru răsărirea cerealelor de toamnă.

Podişul Moldovenesc, Câmpia de Vest şi Podişul Transilvaniei sunt mai omogene din
punct de vedere al repartiţiei teritoriale a DEF, aceste teritorii fiind încadrate de -10 mm
şi 0 mm, primul având valori uşor superioare, până la -20 mm. Izolinia DEF de 0 mm
înconjoară o suprafaţă în creştere faţă de cea din luna anterioară, iar în regiunile
montane propriu-zise, precipitaţiile excedentare ajung pe vârfurile munţilor Carpaţi
108
până la cca. 50-60 mm, cu efecte importante privind scurgerile de apă pe versanţi.
Începând cu această lună, acumularea de apă în soluri şi roci devine predominantă.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.6.7. Deficitul climatic de apă calculat faţă de ETo-PM (mm) în luna octombrie în
4.7. Deficitul climatic de apă pe anotimpuri şi perioade

4.7.1.În anotimpul de iarnă
Valorile pozitive ale DEF în anotimpul de iarnă, în realitate excedentele (EXC)
de precipitaţii din această perioadă, sunt minime în Dobrogea (cca. 40 mm), ceea ce
arată faptul că solurile regiunii acumulează acum o cantitate redusă de apă, în timp ce în
cea mai mare parte a Câmpiei Române, EXC de iarnă se cifrează între 60 mm şi 100
mm, excepţie făcând Bărăganul, cu 40-60 mm, fig. 4.7.1. De asemenea, valori reduse
ale EXC, de 40-60 mm, se înregistrează în cea mai mare parte a Moldovei, în partea
central-nordică acestea scăzând chiar sub 40 mm. În Podişul Transilvaniei şi în Câmpia
de Vest valorile EXC oscilează între 40 mm şi 100 mm. EXC mari (200 până la 240
mm, cca. 65-80 mm/lună) se produc în acest anotimp pe vârfurile munţilor, generând
scurgeri importante.
4.7.2.În anotimpul de primăvară

În acest anotimp se produc atât deficite de apă în arealele de câmpie sau podiş,
cât şi excedente în regiunile deluroase înalte sau în cele montane. Dobrogea, cu excepţia
părţii nord-estice, este caracterizată de valori DEF între -80 mm şi -100 mm, iar în
arealul Munţilor Dobrogei, o bună parte din Bărăgan, partea central sudică a Munteniei,
sud-estul Podişului Moldovenesc şi local în Câmpia de Vest se înregistrează valori DEF
109
cuprinse între -60 mm şi -80 mm, fig. 4.7.2. Partea central-nordică a Câmpiei Române,
Podişul Transilvaniei şi Câmpia de Vest prezintă valori reduse ale DEF, cuprinse în
mare parte între -40 mm şi de 0 mm. În cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc
valorile DEF variază în domeniul -60 mm până la -20 mm. Izolinia DEF de 0 mm
încadrează regiunile deluroase înalte şi pe cele montane, iar în interiorul acesteia
valorile DEF cresc până la cca 180-230 mm (cca 60-80 mm/lună), favorizând procesele
de scurgere şi infiltraţie a apei.
4.7.3.În anotimpul de vară

Izoliniile DEF din acest anotimp au un aspect aproape circular, concentric faţă
de regiunile muntoase înalte ale Munţilor Carpaţi, influenţate şi de prezenţa Mării Negre
la est.
Izolinia DEF de -250 mm separă Dobrogea în două jumătăţi, cea estică fiind mai
aridă; partea vestică a Dobrogei, Bărăganul în întregime, Moldova sud-estică şi partea
sudică a Câmpiei Române prezintă valori DEF între -200 mm şi -250 mm, fig. 4.7.3. În
partea de nord a Câmpiei Române şi Podişul Getic, în Podişul Moldovenesc în partea
centrală şi nordică, precum şi în Câmpia de Vest cu excepţia extremităţii occidentale
mai aride se găsesc valori DEF cuprinse între -200 mm şi -100 mm. Izoliniile DEF din
Podişul Transilvaniei indică valori mai reduse ale acestuia, ajungând la -50 mm până la
-150 mm. Izolinia DEF de 0 mm înconjoară regiunile montane, iar pe vârfurile înalte ale
munţilor se găsesc şi valori EXC de 150-170 mm (cca. 50-57 mm/lună).
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Banloc Caransebes Petrosani Cumpana Ramnicu Sarat
Ramnicu Vilcea Buzau
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Bucuresti Marculesti
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 4.7.1. Deficitul (DEF, valori negative) şi excedentul climatic de apă (EXC, valori
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm), iarna în România
110
48
47
46
45
44
21 22 23 24 25 26 27 28 29
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm), primăvara în România
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm) în anotimpul de vară în România
111
4.7.4. În anotimpul de toamnă
Dobrogea şi Bărăganul de nord prezintă valori ridicate (cca. -50 până la -60 mm)
ale DEF, dar şi partea sudică şi estică a Câmpiei Române, jumătatea estică a Podişului
Moldovenesc şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest au valori importante (-40
până la -60 mm) ale DEF, fig. 4.7.4. Partea nordică a Câmpiei Române, partea vestică a
Podişului Moldovenesc, Podişul Transilvaniei şi cea mai mare parte a Câmpiei de vest
sunt marcate de izoliniile DEF de -40 mm până la 0 mm. Izolinia de 0 mm mărgineşte
arealele înalte, îndeosebi în partea vestică a ţării include şi regiuni deluroase, arătând şi
în acest caz un grad mai ridicat de ariditate în jumătatea de est a ţării, comparativ cu
jumătatea de vest. Valorile cele mai ridicate ale EXC, din vecinătatea vârfurilor
montane, ating în acest anotimp cca. 120-126 mm (40-42 mm/lună), fiind cele mai mici
valori lunare ale scurgerii.
4.7.5. În perioada rece

În perioada rece se produc precipitaţii excedentare, repartizate spaţial foarte
diferit. Litoralul Mării Negre şi partea centrală a Dobrogei prezintă valorile EXC
minime, cca. 40 mm, restul acestei regiuni, Bărăganul şi o fâşie orientată nord-sud în
cadrul Podişului Moldovenesc având valori cuprinse între 40 mm şi 60 mm, fig. 4.7.5.
Chiar dacă nu ar exista scurgeri superficiale de apă, gradul de acumulare a apei în sol în
perioada de încărcare nu ar putea compensa în întregime deficitul de apă din sol, care
depăşeşte în mod normal aceste valori.
48
47
46
45
44
21 22 23 24 25 26 27 28 29
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm), toamna, în România
112
48
47
46
45
44
21 22 23 24 25 26 27 28 29
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm) în perioada rece, în România
Partea estică şi vestică a Podişului Moldovenesc este acoperită de valori EXC

cuprinse între 60-80 mm, iar în regiunea subcarpatică se întâlnesc valori de 80-120 mm.
Partea estică a Câmpiei Române este străbătută de izoliniile EXC de 60 mm, 80 mm şi
100 mm, iar partea sudică a acesteia centrată pe localitatea Turnu Măgurele este
intersectată de izolinia de 100 mm. Partea nord-vestică şi cea nordică a Câmpiei
Române şi a Podişului Getic prezintă o densitate ridicată de izolinii EXC, între 120 mm
şi 200 mm, unde acumularea apei în sol în această perioadă poate satisface în bună
măsură deficitele de apă din sol de la sfârşitul toamnei. O situaţie asemănătoare se
întâlneşte şi în Câmpia de Vest, unde izoliniile EXC au valorile de 80 mm, 100 mm,
120 mm. În Podişul Transilvaniei se întâlnesc izoliniile de la 60 mm la 100 mm.
Regiunile montane înalte sunt caracterizate de valorile maxime ale EXC, de până la
300-360 mm (cca 60-70 mm/lună), care generează scurgeri însemnate de-a lungul
versanţilor şi infiltraţii în apele subterane.
4.7.6. În perioada caldă

Forma izoliniilor DEF din perioada caldă, sau perioada de vegetaţie, din aprilie
până în octombrie inclusiv, este asemănătoare cu aceea a izoliniilor anuale, unde factorii
zonalităţii altitudinale, latitudinale şi influenţa Mării Negre determină aspectul aproape
circular al acestora. Domeniul de variaţie a DEF în arealele de câmpie şi podişuri este
foarte larg, de la peste -400 mm în partea estică a Dobrogei, trecând prin intervalul -400
mm până la -350 mm din partea de vest a Dobrogei, Bărăgan şi extremitatea sudică a
Câmpiei Române şi până la -100 mm în partea de nord a acesteia, fig. 4.7.6.
113
pozitive) calculat faţă de ETo-PM (mm) în perioada caldă în România
Valori mai mici ale DEF se întâlnesc în regiunile de platformă şi în cele

subcarpatice din sudul ţării noastre, care sunt străbătute de izolinia de 0 mm, între cele
două situaţii existând valori DEF intermediare. Podişul Moldovenesc este acoperit de
izoliniile DEF de -350 mm în partea de sud, continuând spre nord cu izolinia de -300
mm, iar spre regiunea subcarpatică din vest se găsesc izoliniile DEF cuprinse între -200
mm şi 0 mm. Izoliniile de -300 mm, -250 mm şi -200 mm intersectează Câmpia de
Vest. Podişul Transilvaniei prezintă valori DEF inferioare altor podişuri din ţară,
cuprinse între -200 mm şi 0 mm, datorită caracterului de ariditate mai redusă. Izolinia
DEF de 0 mm mărgineşte regiunile montane înalte, care prezintă în vecinătatea
vârfurilor cu altitudinea de peste 2000 m, valori maxime EXC de 350-400 mm (cca 50-
57 mm/lună).
Regiunile cu valori maxime ale DEF din perioada de vegetaţie se află, după cum
s-a arătat, în Dobrogea şi Bărăgan, dar şi partea de sud a Câmpiei Române. Aici, adesea
este nevoie chiar de aplicarea irigaţiei de toamnă, de aprovizionare, deoarece deficitul
de apă din sol nu este, în mod normal, acoperit de precipitaţiile din perioada rece a
anului, noiembrie-martie.
Ariditatea regiunilor României este evidenţiată prin toţi indicii de ariditate
climatici prezentaţi anterior, putând fi abordaţi şi alţi indicatori suplimentari. Rămâne la
atitudinea autorului oricărui studiu să decidă care dintre aceştia servesc cel mai bine
scopului lucrării. Spre deosebire de indicatorii ce caracterizează seceta (SPI) sau de
ceilalţi indicatori ce caracterizează ariditatea, indicatorul DEF prezintă avantajul
cuantificării exacte a mediei necesarului suplimentar de apă pentru cultura de referinţă
(iarba) în diferitele regiuni ale ţării sau, folosind coeficienţii de corecţie ai culturilor
114
agricole, acest indicator dă informaţii privind norma de irigaţie lunară sau pe perioada
de vegetaţie. Prin urmare, din raţiuni practice, pentru prezenta lucrare cel mai bine se
potriveşte indicatorul DEF, fiind strâns legat de cantitatea de apă aplicabilă prin irigaţii.
Faţă de prezentarea menţionată mai sus, abordarea bazată atât pe date climatice
cât şi pe date pedologice este şi mai complexă. Astfel, după analiza făcută de Canarache
(2005) privind indicele de ariditate Palfay, în cadrul aceloraşi regiuni geografice
ariditatea este mai accentuată în cadrul solurilor: 1) cu textură grosieră, cum sunt
solurile nisipoase din partea de sud a Olteniei, 2) cu textură fină şi tasate, cum sunt
solurile argiloase, cel mai frecvent şi vertice din Piemontul Getic, Câmpia Găvanu –
Burdea, etc., 3) saline, ca cele din Valea Călmăţuiului, sau 4) scheletice şi terenurilor
puternic înclinate, ca cele din partea central-estică a Dobrogei, în care deficitul real de
apă este mai sever decât deficitul climatic de apă, evidenţiat în prezenta lucrare.
Accentuarea aridităţii în Europa de est datorită încălzirii globale reprezintă un
hazard real, existând pericolul deşertificării în majoritatea regiunilor din partea de sud a
ţării (Marica şi Busuioc, 2004). Bazat pe modelul CROPWAT (Smith, 1992) şi pe
scenariile derivate din modelul climatic HadCM3, autorii estimează impactul
schimbărilor climatice şi efectele negative semnificative care se vor produce asupra
principalelor componente ale bilanţului apei, implicit asupra producţiei de porumb. În
acest sens, accesibilitatea apei pentru culturile agricole va scădea datorită asocierii unei
mai mari valori zilnice a ETo, cu un deficit mai mare de umiditate a solului şi cu o
scădere a valorii precipitaţiilor. De ex., temperatura medie lunară va creşte cu cca. 2,5º
C în luna august în anii 2020 şi cu cca. 4,8ºC în anii 2050, când ETo va creşte cu până
la 8 – 16%, în aceeaşi perioadă, iar necesarul apei de irigaţie va creşte cu cca. 15 – 28%
(Marica şi Busuioc, 2004). Conform acestui scenariu, o descreştere a umidităţii solului
va produce o reducere a evapotranspiraţiei reale maxime a culturii cu cca. 16 – 24%
până în anii 2020 - 2050, în ciuda unei creşteri a cererii evaporative a atmosferei.
Guvernele ţărilor cu probleme de ariditate ar trebui să dezvolte politici adecvate
pentru regiunile afectate, de ex., prin reabilitarea sistemelor de irigaţie, utilizând un plan
strategic pentru toate aspectele referitoare la cerinţele de apă şi aplicând o utilizare
raţională a resurselor de apă bazate pe managementul riscului şi nu pe cel al crizei.
O altă direcţie de strategie constă în utilizarea speciilor agricole şi horticole
adecvate, respectiv a soiurilor şi hibrizilor cu rezistenţă maximă la stresul hidric, în
special în regiunile sudice ale ţării, deoarece reducerea, de ex. a producţiei de porumb
datorită stresului hidric în următoarece decenii ar putea atinge 60–70%, datorită
temperaturilor foarte ridicate, care ar scurta lungimea perioadei de vegetaţie, asociată cu
stresul hidric pe parcursul fazei de umplere a bobului (Marica şi Busuioc, 2004).
4.8. Influenţa aridităţii asupra unor proprietăţi ale solurilor

Pentru a pune în evidenţă legătura dintre gradul de ariditate, exprimat prin
deficitul de apă climatic (DEF) şi adâncimea de levigare a carbonaţilor (AC), datele
experimentale au fost corelate prin metoda celor mai mici pătrate şi au fost apoi
analizate pentru a explica şi a cuantifica această legătură (Păltineanu ş.a., 2007).
AC a fost determinată în 200 de profile reprezentative de sol, care au fost săpate,
în general, până la adâncimea de 2,5 m, dacă până la această adâncime nu s-a întâlnit
roca dură. Roca parentală a fost reprezentată prin depozite de loess, depozite loessoide,
luturi şi luturi argiloase, roci care predomină în majoritatea solurilor din arealele de
câmpie din ţara noastră, îndeosebi din partea de sud şi est a României, care reprezintă
cele mai aride regiuni ale ţării.
115
Solurile cu texturi extreme, ca cele nisipoase sau pietroase, care au o
permeabilitate ridicată pentru apă, au fost evitate în acest studiu, dar acestea ocupă
oricum ponderi reduse în regiunile aride. Relieful arealelor studiate este constituit din
câmpii plane, cu pante reduse, care rareori depăşesc 3 – 4 %.
Tipul de ecuaţie de regresie obţinută a fost considerat linear, chiar dacă au fost
încercate şi alte tipuri de ecuaţie, neliniare, deoarece câştigul privind creşterea lui R 2 a
fost neglijabil, fig. 4.7.7. Imprăştierea punctelor pe grafic este relativ însemnată, datorită
probabil altor factori care influenţează AC, cum ar fi panta şi expoziţia reliefului,
permeabilitatea solului, modul de folosinţă a terenului, vârsta reliefului (de ex. terasele
fluviatile sau câmpurile de vârstă diferită dintr-o regiune geografică care se presupun ce
au un DEF relativ uniform) etc. În ciuda unei diversităţi ridicate privind condiţiile
naturale ale solurilor, este esenţială găsirea acestei corelaţii directe între DEF şi AC.
240
Adancimea levigarii carbonatilor in
y = 0,6304x + 236,3
220 2
R = 0,711***
200 n = 200
180
160
sol (cm)
140
120
100
80
60
40
20
0
-450 -400 -350 -300 -250 -200 -150 -100 -50 0
Deficitul de apa climatic (mm)
Fig. 4.7.7. Corelaţia dintre adâncimea levigării carbonaţilor (AC) şi deficitul anual de
apă climatic (DEF) pentru soluri (după Păltineanu ş.a., 2007)
Conform acestei corelaţii, solurile din regiunile aride în care DEF a fost cuprins
între -250 şi -425 mm au prezentat, în general, valori ale AC mai mici de 50 cm
adâncime. După Sistemul Român de clasificare a solurilor (Florea and Munteanu, 2000)
acestea includ kastanoziomuri, denumite în alte ssisteme de clasificare şi Calcaro-calcic
Kastanoziems (FAO, ISRIC, 1998) sau Typical Calciustolls (Soil Taxonomy, 1999), ca
şi diferite cernoziomuri reprezentate prin cernoziomuri tipice (Calcic Chernozems, Entic
Haplustolls, în cele două sisteme internaţionale de clasificare a solurilor menţionate mai
sus), diferite cernoziomuri cambice (Cambic Chernozem, Haplic Chernozems, Typical
Haplustolls). Urmează apoi în această corelaţie, cernoziomuri argice (Argic Chernozem,
Luvic Chernozems, Udic Argiustolls), faeoziomuri tipice (Haplic Phaeozioms, Entic
Hapludolls) etc.. Aceste soluri au un humus de tip mull şi o structură bine dezvoltată
(Florea et al., 1968), precum şi o adâncime superioară de levigare a carbonaţilor.
Acestea sunt situate în partea de sus a graficului, deasupra dreptei de regresie.
Multe alte tipuri de sol prezintă valori ale DEF cuprinse între valorile extreme ce
caracterizează kastanoziomurile, menţionate anterior, şi 0, care corespund aproximativ
116
la valori ale AC de 250 cm adâncime. Această adîncime este, în general, adâncimea
maximă până la care au fost săpate profilele de sol. Astfel, pentru valori DEF cuprinse
între -250 şi -350 mm, cernoziomurile prezintă acelaşi tip de humus (mull), iar valorile
AC cresc de la 0 cm până la cca. 50 – 100 cm adâncime. La o creştere ulterioară a DEF,
de la -250 la -150 mm, solurile sunt în principal cambisoluri (Typical Eutricambosol,
Florea şi Munteanu, 2000), denumite cu genericul de Eutric Cambisols (FAO, ISRIC,
1998), precum şi Typic Eutrocryepts (Soil Taxonomy, 1999), ca şi Typical
Districambosol (Distric cambisols, Typic Dystrudepts, în cele două sisteme
internaţionale de clasificare a solurilor, amintite), iar AC creşte mai departe, atingând în
medie penru solurile studiate, adâncimi de 100 – 150 cm.
Carbonaţii au fost levigaţi la adâncimi mai mari de 150 cm în cazul
faeoziomurilor (Typical Phaeozems, Haplic Phaeozioms, Entic Hapludolls, Greyic
Phaeozems, Greyi-luvic Phaeozioms, Alfic argiustols, cu denumiri în cele trei sisteme
de clasificare a solurilor discutate anterior), cu valori DEF de până la 0 mm.
Dacă nu se situează pe materiale parentale bogate în carbonaţi, solurile din
aceste regiuni în care valorile DEF sunt pozitive, ce arată exces de apă, sunt profund
levigate; în unele luvisoluri (Typical Luvosol, Haplic Luvisols, Typic Hapludalfs, ca şi
în Albic Luvosol, Albic Luvisols, Glossic Hapludalfs, denumite în cele trei sisteme) şi
planosoluri (Typical Planosol, Haplic Planosols, Albaquic Hapludalfs), carbonaţii sunt
complet absenţi din profilul de sol. Tipul de humus caracteristic este mor, iar structura
solului este slab dezvoltată. Argila a migrat în orizonturile subiacente (Florea ş.a., 1968;
Conea ş.a., 1980). Către regiunile muntoase această tendinţă continuă, existând un exces
de apă climatic, respectiv o climă mai rece; aceste soluri arată o migrare a fierului care
formează podzoluri haplice (Haplic Podzols în FAO, ISRIC, 1998; Typic Humicryods
în Soil Taxonomy, 1999).
Adâncimea de levigare a carbonaţilor este rezultanta proceselor de progradare –
regradare a acestora şi reprezintă situaţia actuală, echilibrul tendinţelor de îndepărtare,
respectiv de ridicare a carbonaţilor în soluri. În perspectiva încălzirii globale este posibil
ca regimul de umiditate a solurilor să evolueze spre uscăciune, care poate favoriza în
regiunile cele mai aride procesul de regradare a carbonaţilor.
117
CAPITOLUL 5. COEFICIENŢII DE CORECŢIE AI CULTURILOR
AGRICOLE UTILIZAŢI ÎN TEHNICA IRIGAŢIEI
5.1. Calculul coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru metoda Penman-
Monteith
Coeficienţii de corecţie ai culturii (Kc) sunt specifici metodei de calcul al ETo,
arătând raportul dintre consumul optim (ETc) de apă al culturii respective, denumit şi
evapotranspiraţie reală maximă, pe de o parte, şi ETo pe de altă parte. În ţara noastră, în
ultima parte a secolului al XX-lea, Kc a fost determinat pentru multe culturi agricole
folosind metoda Thornthwaite sau metoda evaporimetrului clasa A, care erau pe scară
largă utilizate în programarea şi avertizarea aplicării udărilor, şi erau utilizabile numai
în raport cu valorile metodei ETo respective (Grumeza, 1989).
În prezenta lucrare valorile Kc s-au estimat pentru metoda Penman-Monteith de
calcul a ETo. Pentru toată perioada studiată Kc a fost calculat cu ajutorul metodei relativ
recente şi a formulelor publicate de Allen ş.a. (1997, 1998). Autorii estimează valorile
ETc (notat ETc-est), care sunt influenţate de ETo prin efectele climatice. Kc variază
îndeosebi în funcţie de caracteristicile specifice culturii şi în funcţie de climă, permiţând
astfel transferul valorilor standard ale Kc între localităţi şi condiţiile climatice (Allen
ş.a., 1998). Astfel, Kc pentru mijlocul perioadei de vegetaţie (Kc mid), precum şi Kc
pentru faza finală de vegetaţie a culturilor (Kc end) au fost calculaţi prin ecuaţia:
Kc mid = Kc mid’ + (0.04 (U2 -2)-0.004 (RHmin - 45)) (h/3)0.3 (5.1)
unde Kc mid' a fost tabelat în lucrarea lui Allen ş.a. (1998) şi a fost dat pentru
condiţiile în care umiditatea relativă a aerului (RHmin) = 45 %, iar viteza vântului la
înălţimea de 2 m (U2) = 2 m s-1; h = înălţimea medie a culturii (m). Kc end a fost calculat
în mod similar, prin aceeaşi formulă dar înlocuind Kcmid' cu Kcend', ultimul fiind de
asemenea tabelat, în timp ce Kc iniţial (Kc ini) a fost luat din acelaşi tabel (Allen ş.a.,
1997; 1998). Procedura a fost similară cu aceea prezentată de Doorenbos şi Pruitt
(1977). Coeficienţii de corecţie ai culturii pentru fiecare decadă din perioada de
vegetaţie au fost apoi reprezentaţi în funcţie de timp pentru toate lunile de interes.
Deşi România prezintă condiţii pedo – climatice variate şi are o întindere mare,
valorile estimate ale Kc au fost calculate pentru fiecare localitate cu staţii meteorologice,
ca medie pentru fiecare lună întreagă din perioada de vegetaţie, chiar dacă unele culturi
prezintă condiţii favorabile numai în anumite regiuni sau zone, sau dacă data
semănatului ori a recoltării, implicit lungimea perioadei de vegetaţie, sunt diferite.
Din punct de vedere climatic Kc depinde de viteza vântului la înălţimea de 2 m şi
de umiditatea atmosferică diurnă minimă. Unele staţii meteorologice nu au toate datele
necesare pentru acest calcul. Totuşi, între Kc şi temperatura medie s-au stabilit corelaţii
liniare semnificative pentru fiecare lună din perioada de vegetaţie, tabelul 5.1. Aceste
corelaţii au fost semnificative şi în cazul primelor luni din perioada de vegetaţie, aprilie
şi mai, când coeficienţii de determinaţie (R2) au prezentat, totuşi, valori reduse (0,11 –
0,19*) datorită domeniului îngust de variaţie a mărimii Kc pe teritoriul României.
Pentru celelalte luni din perioada de vegetaţie gradul de semnificaţie a corelaţiilor a
crescut. Astfel, pentru lunile iunie şi iulie corelaţiile au fost distinct semnificative, R 2
încadrându-se în intervalul 0,20 – 0,24**, respectiv 0,26 – 0,29**, în timp ce în lunile
august, septembrie şi octombrie corelaţiile au fost foarte semnificative, R2 oscilând între
0,30 – 0,33***, respectiv între 0,26** – 0,34*** şi 0,46 – 0,53***. Se remarcă valorile
118
superioare din cadrul lunii octombrie, în comparaţie cu celelalte luni. Cu ajutorul
acestor corelaţii s-au completat datele privind valoarea Kc pentru staţiile meteorologice
în care nu au existat înregistrări privind viteza vântului la înălţimea de 2 m şi/sau date
de umiditate atmosferică minimă.
Tabelul 5.1. Ecuaţiile de regresie liniară de forma (Kc = at + b) şi coeficienţii de

determinaţie (R2) dintre Kc pentru metoda ETo-PM şi temperatura medie lunară (t, °C)
pentru diferite culturi agricole în perioada de vegetaţie pe teritoriul României
Cultura /
Luna
IV V VI VII VIII IX X
0,002t + 0,0087t + 0,0116t + 0,0117t +
Grâu 0,714 0,953 0,799 0,125 0,3
0,0031t 0,0095t + 0,012t +
Orz + 0,890 0,985 0,287 0,3
0,0007t + 0,0081t + 0,0145t + 0,0155t + 0,0186t +
Porumb 0,347 0,638 0,807 0,704 0,144
Floarea 0,001t + 0,0108t + 0,0141t + 0,0152t + 0,0183t +
soarelui 0,404 0,716 0,816 0,540 0,022
0,0019t + 0,0092t + 0,0098t + 0,0105t + 0,0126t +
Sfeclă 0,529 0,932 0,967 0,840 0,491
0,0022t + 0,0104t + 0,0111t + 0,0119t + 0,0143t +
Soia 0,549 0,864 0,887 0,805 0,349
0,0006t + 0,0066t + 0,0118t + 0,0127t + 0,0153t +
Tomate 0,446 0,741 0,921 0,730 0,376
0,0005t + 0,006t + 0,0107t + 0,0114t + 0,0138t +
Cartof 0,444 0,724 0,896 0,802 0,274
0,0028t 0,0086t + 0,0105t + 0,0103t + 0,011t + 0,0131t + 0,0214t
Lucernă + 0,768 1,052 0,973 0,956 0,952 0,934 + 0,890
0,002t + 0,0063t + 0,0077t + 0,0077t + 0,0081t + 0,0097t + 0,0157t
Căpşun 0,602 0,742 0,600 0,652 0,658 0,601 + 0,559
Măr, cireş 0,0035t + 0,0115t + 0,0174t + 0,0185t + 0,0143t + 0,0051t
ogor 0,528 0,556 0,539 0,531 0,445 + 0,269
Măr, cireş- 0,0035t + 0,0115t + 0,0174t + 0,0185t + 0,0226t + 0,0184t
iarbă 0,635 0,750 0,789 0,781 0,751 + 0,506
Piersic, 0,0032t + 0,0106t + 0,016t + 0,017t + 0,0202t + 0,0101t
cais-ogor 0,519 0,541 0,523 0,516 0,369 + 0,236
Piersic, 0,0032t + 0,0106t + 0,016t + 0,017t + 0,0203t + 0,0168t
cais-iarbă 0,626 0,735 0,773 0,765 0,653 + 0,499
0,0015t + 0,0049t + 0,0023t + 0,0051t + 0,0189t + 0,0045t
Vie masă 0,441 0,612 0,822 0,766 0,287 + 0,243
R2 =
Valorile lui R2=0,13- R2=0,20- R2=0,26- R2=0,30- R2=0,26**- R2=0,46-
0,11-
R2 0,19* 0,24** 0,29** 0,33*** 0,34*** 0,53***
0,15*
5.2. Repartiţia geografică a coeficienţilor de corecţie ai culturii pentru

metoda Penman-Monteith
Coeficienţii de corecţie Kc sunt prezentaţi şi discutaţi în cele ce urmează, pentru
culturile agricole principale, îndeosebi în regiunile de interes agricole major, chiar dacă
izoliniile acestora acoperă şi regiunile montane înalte, unde aceştia au numai rol
orientativ, de comparaţie între regiunile geografice ale ţării noastre.
5.2.1. Culturile de cereale păioase
În luna aprilie, datorită variabilităţii reduse a Kc, nu a rezultat o hartă privind
repartiţia geografică a acestui indicator. Pentru luna mai, culturile de păioase, de grâu şi
orz, prezintă consumuri importante de apă din sol. În cazul grâului, izolinia Kc cu
119
valoarea 1,05 înconjoară lanţul carpatic, în afara acestuia în regiunile de câmpie şi podiş
Kc încadrându-se într-un interval scurt (1,05-1,10), fig. 5.1. Excepţie face numai
extremitatea sud-vestică şi sudică a Câmpiei Române unde Kc depăşeşte uşor valoarea
1,10. În luna iunie, Kc pentru grâu prezintă valori şi mai omogene din punct de vedere al
repartiţiei teritoriale, între 1,0 şi 1,05, fig. 5.2. Izolinia Kc cu valoarea 1,0 înconjoară
regiunile montane ale Munţilor Carpaţi. În cazul orzului în luna mai, cu consum intens
de apă, regiunile muntoase sunt încadrate de izolinia de 1,10, fig. 5.3. Teritoriul de
interes agricol major prezintă valori Kc între 1,10 şi 1,15, excepţie făcând extremităţile
sudică şi sud-vestică, unde Kc se încadrează între 1,15 şi aproximativ 1,20.
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Craiova Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.1. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru grâu în luna mai, în România
5.2.2. Porumbul
În cursul lunii iunie, izolinia Kc de 0,75 înconjoară munţii înalţi, în timp ce în
Câmpia de Vest şi în Podişul Moldovei Kc atinge valori de 0,75-0,80, fig. 5.4. Izolinia
de 0,80 desparte Câmpia Română în două părţi aproximativ egale şi include în bună
măsura şi Dobrogea.
În luna iulie, izolinia Kc de 1,05 delimitează Munţii Carpaţi, regiunile extra-
carpatice încadrându-se aproximativ între izoliniile de 1,10-1,15, fig. 5.5. Regiunile mai
înalte din Podişul Moldovei şi din partea de nord a acestuia sunt cuprinse între izoliniile
de 1,05 şi 1,10.
Pentru luna august la porumb, izoliniile Kc de 0,95 separă regiunile montane
propriu-zise de regiunile colinare şi de câmpie, fig. 5.6. Câmpia de Vest şi Podişul
Moldovei în marea sa majoritate sunt caracterizate de valori Kc de 1,0. În Câmpia
Română Kc atinge valori între 1,0 şi 1,05, iar în extremitatea sud-vestică depăşeşte 1,05.
120
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Zalau Tg. NeamtPodu Iloaiei
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni Husi
Vaslui
Ineu
Sebes
46 Jimbolia Deva FagarasSf.Gheorghe Cv.Tulnici Tecuci
Lugoj PaltinisBalea Lac Brasov Penteleu Focsani
Piclisa
Predeal
Resita Cuntu Campulung-Muscel
Campina Braila
Polovragi Tulcea Sulina
Semenic Curtea
Ramnicu de Arges
Vilcea Buzau
Moldova Veche Dragasani Urziceni Grivita Hirsova
Corugea
Gura Portitei
Filiasi Slobozia
Vinju Mare Slatina Popesti Fundulea Dalga
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.2. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru grâu în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
47 Toplita Piatra Neamt Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes
46 Jimbolia Deva Fagaras Sf.Gheorghe Cv.Tulnici Tecuci
Piclisa
Predeal
Cheia Maicanesti Galati Chilia
Campina Braila
Semenic Curtea
Ramnicu de Arges
Vilcea Buzau
Corugea
Gura Portitei
Filiasi Slobozia
Vinju Mare Slatina Popesti FunduleaDalga
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.3. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru orz în luna mai, în România
121
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
47 Toplita Piatra Neamt Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes
Piclisa
Predeal
Campina Braila
Semenic Curtea
Ramnicu de Arges
Vilcea Buzau
Corugea
Gura Portitei
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.4. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru porumb în iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.5. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru porumb în iulie, în România
122
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes
Piclisa
Predeal
Campina Braila
Semenic Curtea
Ramnicu de Arges
Vilcea Buzau
Corugea
Gura Portitei
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.6. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru porumb în august, în România
5.2.3. Floarea soarelui

Floarea soarelui prezintă un consum optim de apă ridicat, implicit un coeficient
Kc important, începând din luna iunie. Izoliniile Kc de 0,90 separă Munţii Carpaţi de
restul teritoriului ţării noastre, toate regiunile de interes agricol major prezentând
indicatorul Kc în jurul valorilor de 0,90-0,95, fig. 5.7.
În luna iulie, izolinia Kc de 1,05 separă Munţii Carpaţi de teritoriile colinare ale
ţării. Câmpia de Vest şi Podişul Moldovei sunt cuprinse în interiorul izoliniei Kc de
1,10, excepţie făcând numai teritoriul situat în partea de sud-vest a ţării, prin care trece
şi izolinia Kc de 1,15, fig. 5.8.
În luna august izolinia Kc de 0,80 pentru floarea soarelui delimitează arealele
montane la exterior. Câmpia de Vest, Podişul Moldovei şi Podişul Transilvaniei sunt
încadrate de izoliniile Kc de 0,80 şi 0,90, fig. 5.9. În partea de nord a Câmpiei Române
se întâlnesc izoliniile Kc de 0,80 şi 0,85, în timp ce cea mai mare parte a acestei câmpii
este acoperită de valori Kc de 0,85 – 0,90.
5.2.4. Soia
În luna iunie se observă o omogenitate teritorială ridicată pentru Kc. Astfel, în
Câmpia de Vest a ţării şi în Podişul Transilvaniei acest indicator variază în jurul valorii
de 1,05, fig. 5.10. Teritoriul Moldovei, Munteniei şi Olteniei este acoperit de valori Kc
cuprinse între 1,05 şi 1,10.
Repartiţia teritorială a Kc în luna iulie nu diferă mult de aceea a lunii anterioare
în privinţa omogenităţii acestuia. Aproape tot teritoriul de interes agricol al ţării este
cuprins între izoliniile de 1,10 şi 1,15, fig. 5.11. Numai în extremitatea sud-vestică a
ţării noastre se ating şi valori de peste 1,15.
123
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.7. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru floarea soarelui în luna iunie,
în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.8. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru floarea soarelui în luna iulie, în
România
124
În luna august situaţia privind soia este mai diversificată. Izolinia Kc de 1,05
străbate Câmpia de Vest aproximativ prin mijlocul acesteia, cu valori inferioare spre
regiunile montane, respectiv cu valori superioare spre vest, fig. 5.12. Transilvania este
cuprinsă între izoliniile Kc de 1,0 şi 1,05, iar teritoriul Moldovei este mărginit de
izoliniile Kc de 1,0 şi 1,05 în partea de nord, respectiv de 1,05 şi 1,10 în partea de sud.
Ţara Românească este brăzdată de izoliniile de 1,0 şi 1,05 în partea colinară din nord, în
timp ce partea sa centrală şi sudică, precum şi Dobrogea, prezintă valori Kc de peste
1,05.
5.2.5. Sfecla
Sfecla de zahăr în regiunile mai calde din partea de sud a ţării, precum şi sfecla
furajeră din regiunile mai reci şi umede, prezintă valori lunare ridicate ale Kc, în toate
lunile din perioada de vegetaţie.
În luna iunie, în Câmpia de Vest se ating valori Kc ce oscilează în jur de 1,10,
fig. 5.13. Transilvania este practic mărginită de izolinia Kc de 1,05, în timp ce izoliniile
Kc de 1,05 şi 1, 10 străbat partea de nord-vest a Podişului Moldovei. În partea sud-estică
a acestuia valorile Kc depăşesc 1,10. Partea de sud şi sud-est a României se încadrează
între valorile Kc de 1,10 şi 1,15.
În luna iulie, în Câmpia de Vest, Moldova şi în Transilvania se regăsesc valori
Kc pentru sfeclă mai mari de 1,15, fig. 5.14. Ţara Românească şi Dobrogea sunt
acoperite tot de valori Kc superioare (1,15-1,20), în extremitatea sud-vestică a acestei
provincii istorice întâlnindu-se şi valori de peste 1,20.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.9. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru floarea soarelui în luna august,
în România
125
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.10. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru soia în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.11. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru soia în luna iulie, în România
126
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.12.. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru soia în luna august, în
România
În luna august izolinia Kc de 1,0 pentru sfeclă delimitează aproximativ teritoriul

Podişului Transilvaniei. În Câmpia de Vest se întâlnesc valori Kc apropiate de 1,05, fig.
5.15. Podişul Moldovei este acoperit în partea de nord-vest de izoliniile Kc de 1,0 şi
1,05, în timp ce în partea sa de sud-est valorile Kc depăşesc 1,05. În partea nordică a
Olteniei şi Munteniei, ce ocupă o suprafaţă redusă, se întâlnesc izolinii Kc de 1,0 – 1,05;
partea sudică a acestor provincii, cu suprafaţă importantă, împreună cu Dobrogea este
delimitată de izoliniile Kc de 1,05 şi 1,10.
5.2.6. Tomatele
Valorile Kc pentru tomate în luna iunie sunt subunitare, mai reduse comparativ
cu cele ale culturilor anterioare. În Câmpia de Vest Kc oscilează în jurul valorii de 0,86,
iar în Transilvania între 0,84 şi 0,86, fig. 5.16. Cea mai mare parte a Moldovei prezintă
valori Kc mai mari de 0,86. Ţara Românească este practic zonată de la nord la sud, de
valori Kc de 0,84 şi 0,86 în regiunile colinare şi subcarpatice, urmate mai spre sud, în
partea centrală a acesteia şi în Dobrogea, de valori Kc cuprinse între 0,86 şi 0,88,
respectiv de valori mai mari de 0,88 în partea sudică a acestei provincii.
În luna iulie, valorile Kc cresc apreciabil, devenind supraunitare. Câmpia de Vest
este brăzdată de izoliniile Kc cuprinse între 1,14 şi 1,16 înspre regiunea colinară,
respectiv de valori Kc mai mari de 1,16 în arealele mai jose, fig. 5.17. În Transilvania
se întâlnesc valori Kc de cca. 1,14. În partea nord-vestică a Moldovei se găsesc valori de
1,14-1,16, în timp ce în partea sa sud-estică, mai caldă, valorile Kc sunt cuprinse între
1,16 şi 1,18. În Oltenia, Muntenia şi Dobrogea pentru luna iulie se observă aceeaşi
zonare nord-sud pentru tomate, cu valori Kc cuprinse între 1,16 - 1,18 în regiunile
colinare şi subcarpatice, între 1,18 şi 1,20 în partea centrală şi Dobrogea, respectiv cu
valori ce depăşesc 1,20 în extremitatea sudică a teritoriului.
127
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.13. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru sfeclă în iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.14. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru sfeclă în iulie, în România
128
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.15. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru sfeclă în luna august, în
România
În august, valorile Kc pentru tomate descresc, situându-se în jurul unităţii. În

Câmpia de Vest acestea se cifrează în jurul valorii de 0,98, iar în Transilvania la cca.
0,96, fig. 5.18. Moldova de nord-vest este străbătută de izoliniile Kc de 0,96 şi 0,98, iar
cea de sud-est de cele de 0,98 şi 1,0. În Oltenia şi Muntenia se întâlneşte aceeaşi zonare
nord-sud, comentată anterior. În partea nordică valorile Kc variază între 0,98 şi 1,0, în
timp ce partea centrală a acestor provincii şi Dobrogea sunt străbătute de izoliniile Kc de
1,0 – 1,02, numai extremitatea sudică prezentând valori Kc mai mari de 1,02.
5.2.7. Cartoful
Kc pentru cartof prezintă valori subunitare în luna iunie. În această lună Câmpia
de Vest este străbătută de izolinia Kc de 0,84, iar Podişul Transilvaniei este înconjurat
de izolinia de 0,82, fig. 5.19. În partea de nord-vest a Moldovei, precum şi în partea de
nord a Munteniei şi Olteniei se întâlnesc izoliniile Kc de 0,82-0,84, în timp ce în partea
de sud-est a Moldovei, partea centrală a Munteniei şi Dobrogea valorile Kc depăşesc
0,84.
Pentru luna iulie valorile Kc cresc apreciabil, fiind supraunitare în toate regiunile
de interes agricol. Partea de est a Câmpiei de Vest şi partea de nord-vest a Moldovei
sunt intersectate de izoliniile Kc de 1,10 şi 1,12, valori mai mari de 1,12 găsindu-se în
partea vestică a primei şi în sud-estul celui de-al doilea, fig. 5.20. Podişul Transilvaniei
este mărginit de izolinia Kc de 1,10. În Ţara Românească se întâlneşte din nou zonarea
pe direcţia nord-sud, începând cu izoliniile Kc de 1,10-1,12 în regiunile colinare înalte,
continuând apoi mai spre sud, precum şi în Dobrogea, cu valori Kc de 1,12-1,14, şi cu
valori Kc mai mari de 1,14 în extremitatea sudică a Câmpiei Române.
129
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Huedin
Roman
Salonta
Holod Cluj-Napoca
Joseni
Vaslui Husi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Sebes Agnita Hoghiz
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
Moldova Veche Dragasani Grivita
Urziceni HirsovaCorugea Gura Portitei
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Vinju Mare Slatina Bucuresti Dalga Marculesti
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.16. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru tomate în iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.17. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru tomate în iulie, în România
130
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.18. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru tomate în august, în România
În luna august, Câmpia de Vest este străbătută de la est la vest de izoliniile Kc

pentru cartof de 1,0; 1,02 şi 1,04, cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei fiind
încadrată de izoliniile Kc de 1,0 şi 1,02, fig. 5.21. Atât Moldova cât şi Ţara Românească
sunt caracterizate de o zonalitate latitudinală şi etajare altitudinală combinată, cu valori
cuprinse între 1,0 şi peste 1,04. În partea de sud a României, teritoriul este intersectat de
la nord la sud de valorile 1,02 şi 1,04, apoi de 1,04 şi 1,06 în cea mai mare parte a
Munteniei, Olteniei şi Dobrogea, partea de sud a Câmpiei Române fiind caracterizată de
prezenţa valorilor Kc pentru cartof, mai mari de 1,06.
5.2.8. Lucerna
Încă din luna mai Kc este supraunitar pentru lucernă, în această lună fiind şi
relativ omogen în cadrul teritoriului ţării noastre. În Câmpia de Vest, Podişul
Transilvaniei şi Podişul Moldovei Kc atinge valori de 1,16-1,18, chiar mai mari în
partea de vest a Câmpiei Tisei şi în partea de est a Moldovei, fig. 5.22. În cea mai mare
parte a Olteniei şi Munteniei Kc variază tot între 1,16 şi 1,18 în nordul acestora,
respectiv între 1,18 şi 1,20 în majoritate, în partea centrală a acestor teritorii precum şi
în Dobrogea, depăşind 1,20 în partea sudică a câmpiei Române.
În luna iunie în Câmpia de Vest şi Podişul Transilvaniei se întâlnesc izoliniile Kc
de 1,14 şi 1,16. În Podişul Moldovei valorile Kc variază între 1,14-1,16 în partea de
vest, între 1,16 şi 1,18 în cea mai mare parte a Moldovei, depăşind valoarea de 1,18 în
partea de sud-est, fig. 5.23. Partea nordică a Olteniei şi Munteniei este caracterizată de
valori cuprinse între 1,16 şi 1,18, în timp ce partea centrală şi de sud, precum şi
Dobrogea, sunt caracterizate de valori mai mari de 1,18, în arealul Munţilor Dobrogei şi
parţial pe litoralul Mării Negre întâlnindu-se şi valori uşor inferioare.
131
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.19. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru cartof în iunie, în România

Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.20. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru cartof în iulie, în România
132
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.21. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru cartof în august, în România
În luna iulie Kc pentru lucernă Kc prezintă valori de cca. 1,12 – 1,16 în Câmpia
de Vest şi în Podişul Transilvaniei, ca de altfel şi în partea de vest a Podişului
Moldovei, în timp ce în partea centrală şi nordică valorile Kc se încadrează între 1,16 –
1,18, iar în partea sud-estică valorile Kc depăşesc 1,18, fig. 5.24. Partea nordică a
Olteniei şi Munteniei este acoperită de izoliniile Kc de 1,16 şi 1,18, partea centrală a
acestor teritorii, împreună cu Dobrogea, fiind străbătute de valori Kc cuprinse între 1,18
şi 1,20, iar în extremitatea sud-vestică întâlnindu-se chiar de valori mai mari de 1,20.
Izoliniile Kc de 1,16 şi 1,18 intersectează Câmpia de Vest în luna august,
atingându-se şi valori de peste 1,18 împrejurul oraşelor Timişoara şi Arad, fig. 5.25.
Podişul Transilvaniei şi partea de vest a Podişului Moldovei sunt străbătute de izoliniile
Kc de 1,12 şi 1,16, în timp ce partea centrală a acestuia din urmă este încadrată de valori
Kc de 1,16 şi 1,18, în partea sa sud-estică înregistrându-se valori mai mari de 1,18. De
asemenea, valori Kc de 1,16 şi 1,18 se întâlnesc în partea nordică a Olteniei şi
Munteniei, acestea crescând în direcţia sudică şi în Dobrogea la 1,18-1,20 şi la peste
1,20 în partea sud-vestică a Câmpiei Române.
Deoarece lucerna este o plantă mare consumatoare de apă pe toată perioada de
vegetaţie, şi pentru că poate fi cosită şi în luna septembrie, se dau mai jos valori Kc
pentru regiunile de interes agricol. Astfel, în Câmpia de Vest valorile Kc se cifrează la
1,12-1,16, iar în Podişul Transilvaniei şi în partea vestică a Podişului Moldovei valorile
Kc descresc până la 1,10 – 1,12, în partea centrală şi sud-estică a acestuia din urmă
atingându-se valori Kc de 1,12-1,14, respectiv 1,14-1,16, fig. 5.26. În Oltenia, Muntenia
şi Dobrogea izoliniile Kc ilustrează valori de 1,14-1,16 în partea nordică şi de 1,16-1,18
în restul acestor teritorii.
133
5.2.9. Căpşunul
Căpşunul prezintă în luna mai valori Kc de 0,82 – 0,84 în Câmpia de Vest şi în

partea nord-vestică a Podişului Moldovei şi mai mari de 0,84 în partea sa sud-estică,
respectiv de 0,82 în Podişul Transilvaniei, fig. 5. 27. Izoliniile Kc de 0,82 şi 0,84
brăzdează şi partea nordică a Olteniei şi Munteniei, în timp ce partea centrală a acestor
teritorii şi Dobrogea sunt intersectate de izoliniile Kc de 0,84 şi 0,86. Pe litoralul Mării
Negre şi în arealul Munţilor Dobrogei sunt evidenţiate valori inferioare ale K c, de 0,82
şi 0,84.
În luna iunie valorile Kc sunt uşor mai scăzute, atingând 0,74 în Câmpia de vest
şi 0,72 în Podişul Transilvaniei, 0,72 – 0,74 în partea vestică a Podişului Moldovei şi
peste 0,74 în partea sa estică, fig. 5.28. Teritoriile sudice ale Olteniei şi Munteniei sunt
străbătute de izoliniile Kc de 0,72-0,74 în partea de nord, respectiv de 0,74-0,76 în
partea lor centrală şi în Dobrogea, valorile Kc crescând la peste 0,76 în partea sudică a
acestora.
Repartiţia teritorială a Kc pentru căpşun în luna iulie arată următoarea
desfăşurare a izoliniilor Kc. În Câmpia de vest Kc oscilează în jurul valorii de 0,80, iar
în Podişul Transilvaniei între 0,78 şi 0,80, fig. 5.29. Podişul Moldovei este intersectat de
izoliniile Kc de 0,78 – 0,80 în partea de vest, de 0,80 – 0,82 în partea centrală şi mai
mari de 0,82 în partea sud-estică a acestuia. Oltenia şi Muntenia prezintă valori Kc de
0,80-0,82 în partea nordică, respectiv valori mai mari de 0,82 în partea centrală a
acestora şi în Dobrogea, cu excepţia arealului adiacent Munţilor Dobrogei, unde se
înregistrează valori uşor inferioare. Pentru comparaţie, recomandările CIMIS din
California dau valori ale Kc pentru căpşun, în lunile cu consum maxim, de 0,7-1,0
(Trout & Gartung, 2004).
Luna august prezintă valori Kc apropiate de cele ale lunii iulie. În Câmpia de
Vest acestea se cifrează la 0,82, iar în Podişul Transilvaniei la 0,80, fig. 5.30. În Podişul
Moldovei se înregistrează valori Kc de 0,80 şi 0,82 în partea sa de nord-vest şi valori
mai mari de 0,82 în partea centrală şi partea sud-estică. Aceeaşi zonare pe direcţia nord-
sud, menţionată anterior, se întâlneşte în Ţara Românească, cu o fâşie îngustă în partea
nordică, având valori Kc de 0,80-0,82, continuând spre sud, ca şi în Dobrogea, cu valori
de 0,82-0,84, terminând cu valori mai mari de 0,84 în partea sud-estică a Câmpiei
Române.
134
Fig. 5.22. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru lucernă în mai, în România
Fig. 5.23. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru lucernă în iunie, în România
135
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Bozovici Targoviste
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 5.24. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru lucernă în iulie, în România
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 5.25. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru lucernă în august, în România
136
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.26. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru lucernă în luna septembrie, în
România
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 5.27. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru căpşun în luna mai, în

România
137
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.28. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru căpşun în luna iunie, în
România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Hirsova
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.29. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru căpşun în luna iulie, în
România
138
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.30. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru căpşun în luna august, în
România
5.2.10. Pomii fructiferi cu două sisteme de întreţinere a solului

a) Mărul, părul şi cireşul cu ogor între rândurile de pomi
Mărul, părul şi cireşul sunt tratate împreună din punctul de vedere al Kc. Partea
de sud-vest a Câmpiei Române prezintă valori Kc de 0,80 în luna iunie, de unde se
observă o descreştere către partea nordică a acestui teritoriu, atingând 0,70 la limita
munţilor înalţi, fig. 5.31. Însă cea mai mare parte a Câmpie Române şi Dobrogea în
întregime, precum şi sud-estul Podişului Moldovenesc se încadrează între 0,78 şi 0,80.
În această din urmă regiune, în Câmpia de Vest şi în Podişul Transilvaniei Kc este
relativ omogen, scăzând odată cu creşterea altitudinii, la valori de 0,76-0,70. În
regiunile montane înalte, unde cultura acestor specii pomicole nu este frecventă, Kc
scade rapid la valori mai mici de 0,65.
În luna iulie Kc pentru livezile de măr, păr şi cireş, cu ogor negru între rândurile
de pomi, prezintă valori de 0,84-0,86 în regiunile subcarpatice şi de platformă înalte din
Câmpia Română, de unde creşte spre sud şi atinge cca. 0,92-0,94 în apropiere de Lunca
Dunării şi în Dobrogea, fig. 5.32. Podişul Moldovenesc este cuprins între izoliniile Kc
de 0,92 în sud şi 0,82 în regiunea subcarpatică spre vest, iar Podişul Transilvaniei este
străbătut de izoliniile Kc de 0,78-0,86. Câmpia de Vest este caracterizată de valori Kc
care oscilează în jur de 0,90. În regiunile montane valorile Kc se reduc apreciabil, până
la cca. 0,68-0,70.
În luna august, Kc atinge valori maxime (0,96) în sud-vestul ţării, scăzând treptat
spre nord până la cca. 0,84 în partea nordică a Munteniei şi Olteniei, dar majoritatea
teritoriului Câmpiei Române şi Dobrogea, precum şi sud-estul Podişului Moldovenesc
prezintă valori ce oscilează între 0,92-0,94, fig. 5.33. Podişul Moldovenesc în
majoritatea sa este caracterizat de valori cuprinse între 0,88-0,92, acestea scăzând spre
139
vest până la cca. 0,84. Pentru comparaţie, Kc pentru aceeaşi cultură atinge valori de
peste 0,8 în mijlocul perioadei de vegetaţie în Spania (Girona ş.a., 2004).
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.31. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru măr, păr şi cireş cu ogor
negru, în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
negru, în luna iulie, în România
140
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
negru, în luna august, în România
b) Mărul, părul şi cireşul cu iarbă între rândurile de pomi

În luna iunie Dobrogea şi jumătatea de sud a Câmpiei Române prezintă valori Kc
apropiate de unitate (0,98-1,0), în timp ce jumătatea de nord a acesteia şi Podişul
Moldovenesc sunt încadrate de izoliniile Kc de 0,98 şi 0,94, fig. 5.34. Podişul
Transilvaniei este mărginit de izolinia Kc de 0,94, iar Câmpia de Vest este intersectată
de izoliniile Kc de 0,94 şi 0,96. În regiunile montane se înregistrează valori Kc mai mici
de 0,90.
În general, în luna iulie valorile Kc ating maximum în cursul anului, dar din
punct de vedere teritorial cele mai mari (1,20) valori se înregistrează în sud-vestul
Olteniei, urmată de jumătatea de sud a Câmpiei Române şi Bărăgan, cu valori Kc de
1,20-1,18, după care către nord în Câmpia Română, în Dobrogea şi sud-estul Podişului
Moldovenesc se întâlnesc valori de 1,16-1,18, fig. 5.35. Podişul Moldovenesc şi Câmpia
de Vest sunt străbătute de izoliniile Kc cu valorile de 1,16-1,08, cu valorile mai mici
spre regiunile mai înalte, în timp ce Podişul Transilvaniei este delimitat de izoliniile Kc
de 1,12 şi 1,08. În interiorul regiunilor montane valorile Kc scad sub unitate.
În luna august domeniul de variaţie a coeficientului Kc este asemănător celui din
luna anterioară. Izolinia Kc de valoare maximă (1,20) se găseşte tot în sud-vestul
Olteniei, dar jumătatea sudică a Câmpiei Române, împreună cu Bărăganul şi Dobrogea
sunt caracterizate de valorile Kc de 1,18 şi 1,20, fig. 5.36. Podişul Getic şi regiunea
subcarpatică limitrofă, precum şi Podişul Moldovenesc şi Câmpia de Vest sunt
intersectate de izoliniile Kc de 1,16-1,10, valorile scăzând pe direcţia sud-nord, respectiv
spre arealele mai înalte. În general, izolinia Kc de 1,10 închide regiunile montane în luna
august.
141
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.34. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru măr, păr şi cireş cu iarbă, în
luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
luna iulie, în România
142
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
august, în România
Kc pentru piersic, cais şi prun, cu ogor între rândurile de pomi

Livezile de piersic, cais şi prun, cu ogor negru între rândurile de pomi sunt mai
puţin consumatoare de apă comparativ cu livezile de măr, păr şi cireş în aceleaşi condiţii
privind sistemul de management al solului. Deşi culturile horticole amintite preferă
condiţii pedoclimatice diferite, prunul distingându-se clar de celelalte două specii
pomicole, consumurile de apă sunt asemănătoare, fiind tratate aici împreună.
În luna iunie Kc prezintă valori de 0,76 în partea sudică a Câmpiei Române, care
încadrează împreună cu izolinia Kc de 0,74 spre nord, un areal larg care se întinde la est
până în Dobrogea, iar spre nord-est dominând partea de sud-est a Podişului
Moldovenesc, fig. 5.37. Izolinia de 0,70 delimitează arealele montane înalte de regiunile
de podiş sau subcarpatice, la nivelul întregii ţări. Şi în Moldova, Kc este cuprins între
valorile de 0,74 şi 0,70. Aceleaşi izolinii Kc intersectează Câmpia de Vest, iar valorile
Kc de 0,70 şi 0,72 mărginesc Podişul Transilvaniei de jur împrejur. În arealele montane
înalte se întâlnesc izolinii Kc cuprinse între 0,70 şi 0,60.
În luna iulie valorile Kc pentru aceste specii pomicole cresc uşor faţă de luna
precedentă, izolinia de 0,90 întâlnindu-se în partea extrem sud-vestică a ţării, după care
urmează spre nord izoliniile 0,88, apoi 0,86, acestea încadrând cea mai mare parte a
Câmpiei Române, a Dobrogei şi a părţii de sud-est a Podişului Moldovenesc, fig. 5.38.
În regiunile de platformă şi/sau subcarpatice din Muntenia valorile Kc ating 0,84-0,80,
valori care se întâlnesc şi în partea de vest a Podişului Moldovenesc, precum şi în
Podişul Transilvaniei. Câmpia de Vest şi regiunile deluroase limitrofe sunt intersectate
de izoliniile Kc cuprinse între 0,86 şi 0,80. În cadrul regiunilor montane înalte aceste
valori variază între 0,76-0,66.
143
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.37. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru piersic, cais şi prun, cu ogor
negru între rândurile de pomi, în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
negru între rândurile de pomi, în luna iulie, în România
144
În luna august Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Podişului
Moldovenesc sunt brăzdate, de sud la nord, de izoliniile de 0,90, 0,88 şi 0,86 pentru
aceste specii pomicole sâmburoase, în timp ce în arealele deluroase limitrofe din
Muntenia şi Moldova, precum şi în Podişul Transilvaniei se înregistrează valori Kc de
0,84-0,80. Aceeaşi tendinţă descrescătoare, de la regiunile mai joase câtre cele mai
înalte privind valorile Kc, se observă şi în Câmpia de Vest şi în regiunile deluroase
învecinate, unde se întâlnesc valori Kc de 0,88-0,80, fig. 5.39.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
negru între rândurile de pomi, în luna august, în România
Kc pentru piersic, cais şi prun, cu iarbă între rândurile de pomi

Spre deosebire de situaţia anterioară, când sistemul de întreţinere a solului în
livezi era ogorul negru între rândurile de pomi, prezenţa ierbii produce o intensificare a
consumului de apă şi elemente nutritive, implicit o creştere a valorii Kc.
În luna iunie, partea de sud-vest a Câmpiei Române prezintă valori Kc maxime
(0,96), acestea scăzând treptat spre nord (cca 0,92), regiunile montane fiind înconjurate
de izolinia Kc de 0,90, fig. 5.40. Similar altor culturi agricole, Dobrogea, Câmpia
Română şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc sunt caracterizate de aceleaşi
valori Kc. În această ultimă unitate geomorfologică se găsesc valori Kc ce variază în
domeniul 0,94-0,90, pentru ca în Podişul Transilvaniei să se întâlnească valori de 0,92-
0,90.
În luna iulie domeniul de variaţie a coeficientului Kc este cuprins între 1,14 în
partea de sud-est şi sud a Câmpiei Române şi 1,06 în Subcarpaţii Getici şi de Curbură,
145
domeniu de valori în care este încadrată şi Dobrogea, în timp ce în Moldova şi în
Câmpia de Vest, împreună cu regiunile deluroase adiacente, variaţia Kc acoperă
intervalul 1,12-1,06, fig. 5.41. Podişul Transilvaniei este caracterizat de valorile Kc de
1,08-1,06, pentru ca în regiunile montane înalte acest coeficient să scadă sub 0,95.
În luna august coeficientul Kc atinge valori chiar mai mari decât în luna iulie, de
1,16 în partea de sud-vest a Olteniei, care scad treptat la valori de 1,14-1,12 spre nord,
Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc fiind
caracterizate de aceste valori, fig. 5.42. Partea colinară a Munteniei şi Moldovei prezintă
un gradient superior privind repartiţia teritorială a valorilor Kc, acestea variind de la
1,10 în arealele mai joase la 1,08, chiar 1,06 spre regiunile montane. Podişul
Transilvaniei prezintă şi în acest caz o situaţie mai omogenă, cu valori Kc de 1,08-1,06.
Partea occidentală a ţării, incluzând Câmpia de Vest şi regiunea colinară vecină, este
caracterizată de valori Kc de 1,12-1,06.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.40. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru piersic, cais şi prun, cu iarbă
între rândurile de pomi, în luna iunie, în România
146
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
între rândurile de pomi, în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
între rândurile de pomi, în luna august, în România
147
5.2.11. Viţa de vie pentru masă
Viţa de vie pentru masă prezintă un grad mare de omogenitate teritorială privind
coeficientul Kc, domeniul de variaţie în ţara noastră pentru acest indicator având valori
de 0,70-0,72, în luna iunie, în toate regiunile viticole, fig. 5.43. În luna iulie se constată
a situaţie asemănătoare, când coeficientul Kc are practic aceeaşi valoare pe cuprinsul
ţării, de 0,86, fig. 5.44, în timp ce în luna august domeniul de variaţie a acestuia acoperă
intervalul de 0,88-0,86, fig. 5.45.
În concluzie, mărimea Kc pentru toate culturile agricole prezintă două
caracteristici evidente la scara ţării noastre. Prima se referă la zonalitatea latitudinală
asociată cu etajarea altitudinală şi cu apropierea Mării Negre, concretizată prin valori
inferioare ale indicelui Kc în regiunile nordice şi în arealele înalte, respectiv prin valori
superioare în regiunile sudice în cadrul câmpiilor joase, în aceeaşi perioadă de timp.
Aceasta este consecinţa corelaţiei directe dintre Kc şi temperatura medie lunară. Cea de-
a doua este legată de poziţia lunii calendaristice în cadrul perioadei de vegetaţie. Astfel,
pentru marea majoritate a culturilor agricole, lunile de primăvară timpurie şi cele de
toamnă târzie prezintă valori reduse ale Kc, aproape întotdeauna subunitare, în timp ce
lunile de vară se caracterizează prin valori ridicate, adesea supraunitare, luna iulie
distingându-se, în general, prin valorile cele mai ridicate, excepţie făcând cerealele
păioase.
Acoperirea suprafeţei întregii ţări cu valori concrete ale indicelui Kc pentru
diferite culturi agricole oferă posibilitatea calculului consumului optim de apă al
plantelor, cunoscând valoarea evapotranspiraţiei de referinţă Penman-Monteith (ETo-
PM), despre care se va discuta în capitolul următor.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.43. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru vie-masă în luna iunie în
România
148
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.44. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru vie-masă în luna iulie, în
România
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Campulung Rauseni
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 5.45. Repartiţia geografică a coeficientului Kc pentru vie-masă în luna august, în
România
149
CAPITOLUL 6. CONSUMUL REAL MAXIM DE APĂ AL
CULTURILOR AGRICOLE ÎN ROMÂNIA
6.1. Comparaţia dintre consumul de apă determinat experimental în regim
irigat şi cel estimat prin metoda Allen ş.a. (1998)
Cercetările privind consumul de apă al culturilor irigate (evapotranspiraţia reală
maximă, ETc) în ţara noastră datează de mai multe decenii: Botzan (1953, 1972), apoi
Grumeza ş.a. (1970; 1979; 1989), Grumeza şi Klepş (2005), Ionescu şi Tomuleţ (1968),
Ionescu (1976), Iancu (1975, 1996), Iancu şi Ionescu (1981), Iancu şi Păltineanu (1998),
Renea (1983), Enciu ş.a. (1983), Păltineanu ş.a. (1999; 2000; 2001), Rădulescu (1999),
Negrilă (1999) ş.a.. Aceştia au folosit atât de metode directe, experimentale, cât şi de
metode indirecte în tratarea aspectelor privind consumul apei de către plantele cultivate.
Dintre metodele indirecte, cea mai largă utilizare au avut-o la noi metodele
Thornthwaite şi cea a evaporimetrului clasa A, pe baza cărora s-au dezvoltat coeficienţi
de corecţie ai culturii (Kc, în engleză crop coefficients) pentru diferite culturi şi condiţii
de sol şi climă, prezentaţi în capitolul anterior. Coeficienţii de corecţie ai culturii,
determinaţi sau estimaţi pentru diferite faze de dezvoltare a plantelor în perioada de
vegetaţie, sunt esenţiali în irigaţie, dar metoda folosită pentru a-i asocia pe aceştia cu
evapotranspiraţia de referinţă (ETo) diferă în funcţie de autor şi loc.
Grumeza ş.a. (1989) au realizat o primă zonare a consumului optim de apă
precum şi a necesarului de apă de irigaţie, folosind date punctuale din câmpurile
experimentale, îndeosebi din zona de interes maxim pentru irigaţie, situate în sudul şi
estul tării, inclusiv în Dobrogea. Totuşi, arealele studiate cuprindeau în primul rând
regiunile irigate, terenurile pretabile la aplicarea irigaţiei fiind numai parţial abordate.
Pentru validarea metodei lui Allen ş.a. (1998) în ţara noastră, Păltineanu ş.a.
(1999; 2000, Păltineanu, 2005) au comparat, pentru anumite culturi şi perioade
reprezentative, datele publicate privind ETc, obţinute experimental de diferiţi autori
(ETc-exp), date disponibile în literatura de specialitate, cu datele estimate prin metoda
Allen (1998), ETc-est. Valorile ETc-est au fost calculate ca produs dintre coeficienţii
estimaţi (Kc) şi ETo-PM.
Astfel, pentru culturile: grâu, porumb, orz, soia, sfeclă de zahăr, floarea
soarelui, cartofi, lucernă, măr, piersic s-au utilizat datele din câmpurile de irigaţie situate
în localităţile în care s-au desfăşurat în trecut experienţe privind consumul de apă al
culturilor agricole, pe baza cărora s-au publicat datele menţionate. Localităţile
respective se află în condiţii pedoclimatice diferite, reprezentative pentru ţara noastră.
Aceste localităţi sunt: Băneasa-Bucureşti, Filaret, Berceni, Dragăneşti - Vlaşca,
Băneasa-Giurgiu, Căteasca - Piteşti, Videle, Maglavit, Caracal, Malu Mare, Gogoşu,
Dor Mărunt, Mărculeşti, Brăila, Insula Mare a Brăilei, Valu lui Traian, M.
Kogălniceanu, 23 August, Cosmeşti, Podu Iloaiei, Suceava, Oradea, Arad, Timişoara,
Cluj-Napoca. Datele menţionate au fost obţinute de diverşi autori: Grumeza ş.a. (1979;
1989), Renea (1983; 2000-comunicare personală), Ionescu (în Iancu şi Ionescu, 1981),
Enciu ş.a. (1983), Pentru viţa de vie s-au folosit datele de la Murfatlar (Grumeza ş.a.,
1970).
În experienţele de irigaţie privind consumul real maxim (optim) de apă al
plantelor s-a utilizat metoda bilanţului apei în sol. Apoi, datele de ETc-est au fost
comparate cu datele de ETc-exp pentru culturile agricole menţionate, utilizând proceduri
statistice curente privind determinarea ecuaţiilor de regresie şi a coeficienţilor de
determinaţie. Pe baza acestor date s-au obţinut corelaţii, s-au calculat rapoartele medii şi
150
erorile medii pătratice etc. (Păltineanu, 2005), care sunt prezentate în continuare în
cadrul acestui capitol).
Primul studiu detaliat privind zonarea agroclimatică a României a fost publicat
de Berbecel ş.a. (1984), care a prezentat favorabilitatea diferită a regiunilor ţării faţă de
cele mai importante culturi agricole, după ce Teaci (1980) a publicat bonitarea
terenurilor agricole în care o pondere importantă o deţineau factorii climatici. În
prezentul studiu însă, ETc, Kc şi cerinţele de apă de irigaţie pentru toate culturile
agricole utilizate au fost ilustrate grafic pentru tot teritoriul ţării, atât în arealele în care
acestea se cultivă, cât şi în zonele improprii din ţară, deoarece numai redarea separată
pentru arealele favorabile nu este practic posibilă la această scară de reprezentare. Dar
chiar în aceste regiuni, acolo unde condiţiile ecologice permit (sol profund, pantă
redusă, ş.a.), valorile şi concluziile prezentate în continuare au sens şi aplicabilitate.
6.1.1. Corelaţia ETc-est - ETc-exp

ETc-est şi ETc-exp s-au corelat liniar pentru condiţiile pedoclimatice diferite din
localităţile enumerate mai sus. Ecuaţiile de regresie ale acestor indicatori au fost foarte
semnificative pentru cele mai multe culturi agricole: porumb, grâu, floarea soarelui,
sfecla de zahăr, soia, cartof, măr şi toate culturile luate împreună, distinct semnificativ
pentru piersic, respectiv nesemnificativ pentru orz şi struguri de masă, probabil datorită
unor erori mai mari privind măsurarea apei sau a unor elemente componente ale
bilanţului apei în sol în condiţii de câmp, fig. 6.1-6.5.
Porumb Grau
8 6
y = 0,8271x + 1,4222 y = 0,6634x + 1,8306
7 5 R2 = 0,6641***
R2 = 0,8453***
6
ETc real (mm/zi)
ETc real (mm/zi)
4
5
4 3
3
2
2
1 1
ETc estimat (mm/zi)
0 ETc estimat (mm/zi)
0
0 1 2 3 4 5 6 0 1 2 3 4 5
2
Fig. 6.1. Ecuaţiile de regresie şi coeficienţii de determinaţie (R ) dintre ETc-est şi ETc-exp
(ETc real) pentru porumb (a) şi grâu (b) în localităţi din România; numărul de steluţe
arată gradul de semnificaţie statistică la o probabilitate P < 0.01 (** distinct
semnificativ) şi P < 0.001 (*** foarte semnificativ)
Mărimea coeficienţilor de determinare a fost analizată pentru validarea metodei
utilizate în acest studiu. Astfel, coeficientul de determinare (R2) a variat între 0,51 în
cazul cartofului şi 0,96 în cazul mărului. Totuşi, pentru majoritatea culturilor, de ex.
pentru porumb (0,85), lucernă (0,73), floarea soarelui (0,78), sfeclă de zahăr şi sfecla
furajeră (0,86), soia (0,84), piersic (0,91), şi măr (0,96) valorile lui R2 au arătat o
corelaţie puternică între ETc-est şi ETc-exp, în timp ce pentru câteva culturi, anume
cartoful (0,51) şi grâul (0,66), valorile lui R2 au arătat o corelaţie mai slabă. Toate
culturile luate împreună au prezentat o corelaţie intensă între ETc-est şi ETc-exp (R2 =
0,74), fig. 6.5a.
151
În fig. 6.5b se poate observa poziţia perechilor acestor valori, când toate culturile
au fost considerate separat, remarcându-se împrăştierea mai mare a datelor în cazul
cartofului.
Lucerna Floarea soarelui
7 8
y = 0,7928x + 0,766 y = 0,8508x + 1,3922
6 7
R2 = 0,7307*** R2 = 0,7788***
6
ETC real (mm/zi)
ETc real (mm/zi)

5
5
4
4
3
3
2
2
1 1
ETc estimat (mm/zi) ETc estimat (mm/zi)
0 0
0 1 2 3 4 5 6 0 1 2 3 4 5 6
Fig. 6.2. Ecuaţiile de regresie şi coeficienţii de determinaţie (R2) dintre ETc-est şi ETc-exp
(ETc real) pentru lucernă (a) şi floarea soarelui (b) în localităţi reprezentative din
România
Sfecla Soia
8 8
7 y = 0,8454x + 1,1732 y = 0,8412x + 0,9739
7
R2 = 0,8579***
6 6 R2 = 0,8383***
ETc real (mm/zi)
ETc real (mm/zi)
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
ETc estimat (mm/zi) ETc estimat (mm/zi)
0
0
0 1 2 3 4 5 6 0 1 2 3 4 5 6
(ETc real) pentru sfecla de zahăr şi sfecla furajeră (a) şi soia (b) în localităţi
reprezentative din România
6.1.2. Diferenţele, erorile standard şi rapoartele dintre valorile ETc-exp şi ETc-est

Comparaţia dreptelor de corelaţie ilustrate în fig. 6.1-6.5 faţă de bisectoarele
axelor de coordonate (dreptele 1:1) ale aceloraşi grafice au arătat că valorile ETc-est au
fost puţin inferioare valorilor ETc-exp publicate anterior pentru culturile cercetate.
Diferenţele au fost foarte mici pentru ETc > 2 mm zi-1. Această situaţie corespunde
perioadei din mijlocul sezonului de vegetaţie, când aplicarea irigaţiei a fost frecventă.
Pentru a analiza mai profund aceste diferenţe, erorile standard (ES) şi rapoartele
dintre ETc-exp şi ETc-est au fost calculate şi prezentate în tabelul 6.1. În acest sens, chiar
152
dacă numărul de perechi de date a fost diferit, valorile lunare ale ES au variat între 0,63
mm zi-1 în cazul lucernei şi 1,29 mm zi-1 în cazul cartofului. Rapoartele ETc-exp/ETc-est
au fost, de asemenea, mai mari decât 1 pentru toate culturile considerate în acest studiu,
de la 1,04, în cazul lucernei la 1,77 în cazul porumbului, ceea ce indică posibilitatea
existenţei unor pierderi de apă neglijate în calculele de bilanţ al apei în parcelele de
irigaţie. Pentru toate culturile studiate şi luate împreună ES a fost 1 mm zi-1.
Tabelul 6.1. Erorile standard şi rapoartele ETc-exp/ETc-est în localităţi reprezentative din

România
Culturile S ST-
studiate PB GR LU FS SF SO CF MR-I PS-O M OZ
-1
ES (mm zi ) 1,17 1,06 0,63 1,24 0,94 0,79 1,29 0,48 0,91 0,67 0,75
Raportul
ETc-exp/ETc-est 1,77 1,41 1,04 1,65 1,47 1,32 1,54 1,23 1,51 1,26 1,23
Numărul de
date 146 69 118 105 124 125 106 5 5 5 3
Simbolurile utilizate sunt pentru: ES=Eroarea standard, PB=porumb, GR=grâu, LU=lucernă, FS=floarea
soarelui, SF=sfecla de zahăr şi sfecla furajeră, SO = soia, CF=cartof, MR-I=măr cu iarbă între rândurile
de pomi, PS-O=piersic şi /sau prun cu ogor negru între rândurile de pomi, ST-M=struguri de masă,
OZ=orz; 811 cazuri.
Diferenţele discutate mai sus pot fi atribuite lipsei de acurateţe privind

măsurătorile de drenaj profund şi scurgerilor superficiale produse în experimentele
dezvoltate anterior şi, probabil, mai puţin deficienţelor metodei lui Allen ş.a. (1998).
După cum se cunoaşte, în aceste experienţe bilanţul apei în sol a fost calculat din
parcele de sol, nu din lizimetre cu cântărire şi drenaj, iar componenta percolării
profunde a apei sub stratul radicular nu a putut fi determinată. Această concluzie a
rezultat, de asemenea, din studii publicate anterior s (Păltineanu ş.a, 2000a; Păltineanu
ş.a., 2000b, Păltineanu, 2005).
În graficele de corelaţie menţionate se observă un gol de date între valorile de
cca. 2 şi 3 mm zi-1. Acesta se datorează, probabil, condiţiilor climatice specifice din
perioada de vegetaţie pentru valorile lunare.
Cartof Mar si piersic

8 5
y = 0,6041x + 1,7716 Y-piersic = 0,7803x + 1,3593
7
R2 = 0,5123*** 4 R2 = 0,9138**
6
ETc real (mm/zi)
ETc real (mm)
5 M ar-iarba
3
Piersic-ogor
4
3 2
Y-mar = 0,959x + 0,5374
2
1 R2 = 0,9642***
1
ETc estimat (mm/zi) ETc estimat (mm)
0 0
0 1 2 3 4 5 6 0 1 2 3 4 5
(ETc real) pentru cartof (a), respectiv măr şi piersic (b), în localităţi reprezentative din
România
153
Toate culturile luate impreuna 8
Toate culturile, luate separat
8
y = 0,7556x + 1,371 7
7
R2 = 0,7373*** 6
ETc real (mm/zi)

6
5
ETc real (mm/zi)
5 4
3
4
2
3
1
2
ETc estimat (mm/zi)
0
0 1 2 3 4 5 6
1
ETc estimat (mm/zi) Porumb Grau Lucerna
Fl. Soarelui Sfecla Soia
0 Cartofi M ar-iarba Piersic-ogor
0 1 2 3 4 5 6 Vie-masa Orz
(ETc real) pentru toate culturile discutate, luate împreună (a) şi variaţia acestor culturi,
luate separat (b) în localităţi reprezentative din România
În concluzie, deoarece corelaţiile dintre ETc-exp şi ETc-est au fost semnificative în

toate cazurile şi foarte semnificative pentru majoritatea culturilor agricole, şi deoarece
valorile ETc-exp au avut caracter local, fiind limitate numeric, pentru redarea repartiţiei
geografice a consumului optim de apă al culturilor agricole s-au utilizat valorile
estimate ale ETc, ETc-est, calculabile pentru orice localitate din ţara noastră.
6.2. Evapotranspiraţia reală maximă estimată (ETc-est) a culturilor agricole

Evapotranspiraţia reală maximă estimată (ETc-est) a culturilor agricole este tratată
în acest capitol din punctul de vedere al repartiţiei teritoriale în ţara noastră. Aceste
valori ale ETc-est sunt prezentate şi discutate în cele ce urmează, pentru culturile agricole
principale, îndeosebi în regiunile de interes agricol major, chiar dacă izoliniile acestora
acoperă şi regiunile montane înalte, unde acest indicator are numai rol orientativ, de
comparaţie între regiunile geografice ale ţării noastre.
6.2.1. ETc-est pentru orz

În luna cu consum maxim pentru orz, luna mai, valorile ETc-est sunt relativ
omogene în arealele mari de cultură a acestei plante: 100-110 mm apă în jumătatea
nordică a Câmpiei Române şi Podişul Getic, Câmpia de Vest şi partea nord-estică a
Podişului Moldovenesc, în timp ce în jumătatea sudică a Munteniei, Dobrogea,
Bărăganul şi sud-estul Podişului Moldovenesc ETc-est variază între 110-120 mm, fig.
6.6. Dintre unităţile mari de relief, Podişul Transilvaniei prezintă o mare omogenitate,
fiind delimitat de izolinia ETc-est de 100 mm. Pentru regiunea muntoasă înaltă valorile
acestui indicator scad sub 90 mm.
Pentru toată perioada de vegetaţie orzul prezintă valori maxime (270-280 mm)
ale ETc-est în Dobrogea şi în extremitatea sudică a ţării, scăzând treptat spre nordul
Câmpiei Române şi al Podişului Getic, până la cca 250-240 mm de apă, fig. 6.7.
154
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Bozovici Targoviste
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 6.6. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru orz, în luna mai, în România
În Podişul Moldovenesc variaţia ETc-est pentru orz, de la sud-est la nord-vest,

rămâne în domeniul 270-230 mm, iar în partea vestică a ţării se înregistrează valori ale
ETc-est de 250-270 mm. Podişul Transilvaniei este caracterizat de valori ale ETc-est de
190-250 mm, regiunile montane înalte fiind traversate de izolinii mai mici de 150 mm,
care nu au însă importanţă practică, datorită imposibilităţii cultivării acestei plante la
aceste altitudini mari.
6.2.2. ETc-est pentru grâu
În luna mai ETc-est pentru grâu variază puţin pe spaţii largi, între 100 şi 115 mm
de apă în cea mai mare parte a teritoriului României: Dobrogea, Câmpia Română,
Podişul Moldovenesc şi Câmpia de Vest, în timp ce Podişul Transilvaniei prezintă
valori apropiate, de 90-100 mm, fig. 6.8.
În luna iunie, când grâul prezintă consumul maxim de apă, valorile ETc-est cresc
faţă de luna precedentă, cifrându-se la 130-135 mm de apă în extremitatea sudică a ţării
şi în Dobrogea, de unde descresc treptat, atingând 120-130 mm în cea mai mare parte a
Câmpiei Române, partea de sud-est a Podişului Moldovei şi în Câmpia de Vest, fig. 6.9.
În schimb, în partea nordică a Câmpiei Române, în Podişul Getic, partea nord-estică a
Moldovei, Dealurile de Vest, precum şi în Podişul Transilvaniei valorile ETc-est variază
între cca 110-120 mm.
În perioada de vegetaţie ETc-est înregistrează valori importante, cu un maximum
(350-360 mm de apă) teritorial în Dobrogea şi în extremitatea sudică a Câmpiei
Române, fig. 6.10. Totuşi, cea mai mare parte a acestei câmpii, Podişul Moldovei şi
Câmpia de Vest prezintă izolinii ETc-est cuprinse între 320 şi 340 mm, iar Podişul
Transilvaniei este caracterizat de valori inferioare, de 300-320 mm.
155
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 6.7. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru orz în perioada de vegetaţie, în
România
Fig. 6.8. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru grâu în luna mai, în România
156
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.9. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru grâu în luna iunie, în România
Fig. 6.10. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru grâu în perioada de vegetaţie, în
România
157
6.2.3. ETc-est pentru porumb
Valorile ETc-est pentru porumb se încadrează într-un domeniu relativ omogen în
luna iunie, cu un maximum (100-105 mm de apă) spaţial în Dobrogea şi în extremitatea
sudică a Câmpiei Române. Valorile ETc-est descresc spre nord la 90-100 mm în restul
acestei câmpii, în Podişul Moldovenesc, Câmpia de Vest, respectiv la 85-90 mm în
Podişul Transilvaniei, fig. 6.11.
Darabani
Avrameni
48 Radauti Stanca
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes
46 Jimbolia Deva FagarasSf.Gheorghe Cv.
Tulnici
Tecuci
Piclisa Penteleu
Campina Braila
Viziru Sf.Gheorghe
CorugeaGura Portitei
Filiasi Slobozia
Bucuresti Dalga
Marculesti
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.11. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru porumb în luna iunie, în România
În luna iulie, ETc-est variază într-un domeniu mai larg, de la 160-165 mm de apă
în Dobrogea şi în extremitatea sudică a Câmpiei Române, la 150-160 mm în restul
acesteia, în partea de sud-est a Podişului Moldovenesc şi parţial în Câmpia de Vest, fig.
6.12. Valorile ETc-est scad la 140-150 mm de apă în Podişul Getic şi în jumătatea
nordică a Moldovei, precum şi în Câmpia de Vest şi în dealurile învecinate. Cele mai
mici valori (125-140 mm) în această lună pentru porumb se găsesc în Podişul
Transilvaniei.
Luna august prezintă valori mai scăzute comparativ cu luna iulie, înregistrându-
se un maxim teritorial, de 130-140 mm de apă în Dobrogea şi în partea sud-vestică a
Câmpiei Române, de unde valorile ETc-est descresc la 125-135 mm în majoritatea
Câmpiei Române şi în partea de sud-est a Podişului Moldovei, respectiv la 110-125 mm
în partea de nord a Câmpiei Române, în partea centrală şi de nord-vest a Podişului
158
Moldovei şi în Câmpia de Vest, fig. 6.13. În acelaşi grafic se observă şi valorile ETc-est
minime, de 110-115 mm de apă din cadrul Podişului Transilvaniei.
Fig. 6.14 ilustrează valorile ETc-est în perioada de vegetaţie, de la cele mai mari
(480-500 mm) din Dobrogea şi din extremitatea sud-vestică a ţării, trecând prin valori
ridicate (470-490 mm) în partea de sud a Câmpiei Române şi Bărăgan, şi din ce în ce
mai coborâte (450-480 mm) în restul Câmpiei Române, partea de sud-est a Moldovei şi
Câmpia de Vest. Valorile minime (400-450 mm) se întâlnesc în Podişul Getic,
Subcarpaţi, partea de nord-vest a Podişului Moldovenesc şi în Podişul Transilvaniei.
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 6.12. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru porumb în luna iulie, în România
159
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Predeal
Bozovici Targoviste
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 6.13. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru porumb în august, în România
Darabani
Avrameni
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Calarasi Constanta
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
Fig. 6.14. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru porumb în perioada de vegetaţie,
în România
160
6.2.4. ETc-est pentru floarea soarelui
ETc-est pentru această cultură agricolă prezintă valori maxime în luna iunie în
Dobrogea şi în partea de sud a ţării, local de-a lungul Dunării, de unde descreşte uşor
spre nord, jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăganul şi partea sud-estică a
Podişului Moldovenesc fiind caracterizate de valori cuprinse între 120 şi 110 mm, fig.
6.15. În partea de nord a Munteniei şi în Câmpia de Vest valorile ET c-est sunt mai
reduse, între 110 şi 100 mm, pentru ca în regiunile deluroase cu altitudini mai mari
acestea să scadă până la cca 90 mm. Partea nord-vestică a Podişului Moldovenesc este
intersectată de izoliniile ETc-est de 90 mm şi 100 mm, aceleaşi valori delimitând şi
Podişul Transilvaniei. Numai în regiunile montane înalte, improprii acestei culturi,
valorile ETc-est scad până sub 70 mm.
În luna iulie, izolinia ETc-est de 160 mm trece prin partea de sud a Munteniei şi
prin Dobrogea, dar intervalul de 150-160 mm este dominant în cea mai mare parte a
Câmpiei Române şi în partea sud-estică a Podişului Moldovenesc, regiunile deluroase
din nordul Munteniei şi Olteniei fiind caracterizate de izoliniile de 130-150 mm, fig.
6.16. Partea nord-vestică a Podişului Moldovenesc şi Câmpia de Vest, împreună cu
regiunea deluroasă adiacentă, sunt intersectate de izoliniile ETc-est cuprinse în intervalul
120-150 mm, în timp ce izolinia ETc-est de 130 mm mărgineşte Podişul Transilvaniei.
În luna august, valorile ETc-est confirmă aceeaşi structură întâlnită la alte culturi
agricole, atingând cca 110-100 mm în jumătatea sud-estică a ţării, respectiv 80-100 mm
în Moldova, Câmpia de Vest şi 80-90 mm în Transilvania, fig. 6.17, valorile ETc-est din
regiunile montane înalte neprezentând importanţă practică.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Fagaras Sf.Gheorghe Cv.
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.15. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru floarea soarelui în luna iunie, în
România
161
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.16. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru floarea soarelui în luna iulie, în
România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.17. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru floarea soarelui în luna august, în
România
162
Pentru perioada de vegetaţie, valorile ETc-est ating maximum (500 mm) în
extremitatea sudică a Olteniei; spre nord, valorile ETc-est descresc treptat, atingând cca
400 mm în regiunile deluroase subcarpatice, dar partea estică a Câmpiei Române este
caracterizată de valori ridicate, de 460-470 mm, fig. 6.18. Dobrogea este relativ
omogenă din punct de vedere al repartiţiei teritoriale a ETc-est, care oscilează în jurul
valorilor de 460-480 mm. Podişul Moldovenesc este acoperit de izoliniile ETc-est de
380-460 mm, iar Podişul Transilvaniei este încadrat de izolinia de 400 mm. Câmpia de
Vest este caracterizată de izoliniile de 420-450 mm.
6.2.5. ETc-est pentru sfeclă
Din punctul de vedere al condiţiilor pedo-climatice, a favorabilităţii pentru sfecla
de zahăr şi sfecla furajeră, aceste culturi pot fi cultivate pe suprafeţe relativ mari în
regiunile de câmpie din ţara noastră. În luna iunie izoliniile ETc-est cuprinse între 140-
110 mm străbat Câmpia Română de la sud la nord cu direcţie generală longitudinală,
pentru ca în Moldova direcţia generală a izoliniilor să devină predominant latitudinală,
iar valoarea lor să descrească uşor (100-130 mm), fig. 6.19. Dobrogea este omogenă
privind repartiţia teritorială a ETc-est, unde se înregistrează valori de cca 135-140 mm. În
Podişul Transilvaniei izoliniile ETc-est de 110-120 mm încadrează cea mai mare parte a
suprafeţei agricole a acestuia, în timp partea de vest a ţării este marcată de prezenţa
izoliniilor ETc-est de 120-130 mm. În luna iulie, ETc-est atinge chiar 170 mm în
Dobrogea şi în sud-vestul Olteniei, precum şi în unele areale locale în jurul unor oraşe
(Bucureşti, Brăila), datorită influenţei climatice a acestora, fig. 6.20.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.18. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru floarea soarelui în perioada de
vegetaţie, în România
163
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.19. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru sfeclă în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.20. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru sfeclă în luna iulie, în România
164
În linii mari, Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc
sunt caracterizate de izoliniile ETc-est de 160-180 mm în luna iulie pentru sfeclă. Aceste
valori se numără printre cele mai ridicate dintre culturile agricole investigate în acest
studiu. Izoliniile ETc-est de 130-160 mm străbat teritoriul părţii nord-vestice a Podişului
Moldovenesc, pentru ca valorile ETc-est de 130-140 mm să înconjoare Podişul
Transilvaniei, iar izoliniile de 140-150 mm să intersecteze teritoriul Câmpiei de Vest şi
dealurilor învecinate, fig. 6.20. În luna august se remarcă valori ETc-est de 130-140 mm
în Câmpia Română, Dobrogea şi extremitatea sud-estică a Moldovei, fig. 6.21.
Intervalul ETc-est de 130-110 mm caracterizează Podişul Getic şi dealurile subcarpatice
adiacente, precum şi partea nord-vestică a Podişului Moldovenesc. Podişul
Transilvaniei este încadrat de izoliniile ETc-est de 100-110 mm, pentru ca în interiorul
acestuia să se întâlnească valori mai ridicate (120 mm), care se găsesc pe scară mai
largă în Câmpia de Vest. În perioada de vegetaţie (fig. 6.22) cele mai ridicate valori
ETc-est (600 mm) se găsesc, de asemenea, în extremitatea sud-vestică a Olteniei, în timp
ce Câmpia Română, Dobrogea şi extremitatea sud-estică a Moldovei sunt caracterizate
de valori ridicate ale ETc-est, de 580-560 mm. Podişul Getic şi Subcarpaţii omonimi pe
de o parte, Câmpia de Vest împreună cu dealurile învecinate pe de altă parte, sunt
acoperiţi de izoliniile ETc-est de 500-550 mm, valori care se întâlnesc şi în jumătatea de
nord-vest a Moldovei. În Podişul Transilvaniei valorile de 420-500 mm caracterizează
repartiţia teritorială a ETc-est, în timp ce în regiunile de munte cu altitudine ridicată se
întâlnesc valori coborâte (350-340 mm).
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.21. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru sfeclă în luna august, în România
165
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.22. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru sfeclă în perioada de vegetaţie, în
România
6.2.6. ETc-est pentru soia
În luna iunie, pentru cultura de soia ETc-est variază în domeniul 110-135 mm în
Muntenia, Moldova şi Dobrogea, între 110 mm şi 120 mm în Câmpia de Vest şi
regiunea deluroasă aferentă şi între 100 mm şi 120 mm în Podişul Transilvaniei, fig.
6.23. Pentru regiunile montane înalte valorile ETc-est descresc substanţial, dar acestea nu
au decât valoare de comparaţie.
Pentru luna iulie valorile ETc-est sunt deosebit de ridicate, atingând cca 150-160
mm în Câmpia Română, Dobrogea şi sud-estul Moldovei, respectiv 130-150 mm în
regiunile colinare ce aparţin Podişului Getic şi arealului subcarpatic, precum şi în restul
Podişului Moldovenesc şi în Câmpia de Vest, fig. 6.24. Podişul Transilvaniei este
încadrat de izoliniile ETc-est de 110-130 mm, în regiunile montane înregistrându-se
valori inferioare (100-110 mm).
Luna august este caracterizată de valori ridicate (130-140 mm) ale ETc-est în
sudul Munteniei, Bărăgan, Dobrogea şi sud-estul Moldovei, pentru ca în arealele
deluroase învecinate să se înregistreze valori ETc-est de 100-130 mm, fig. 6.25. Valori
ETc-est de 100-120 mm se întâlnesc atât în regiunile de vest ale ţării, cât şi în Podişul
Transilvaniei, cu deosebirea că în primele predomină valorile mai ridicate.
Pentru perioada de vegetaţie valorile ETc-est ating un maximum de 560-580 mm
în extremitatea sudică a Munteniei, de unde scad treptat în direcţia nordică la cca 500
mm, în timp ce în Dobrogea ETc-est variază în intervalul de 540-570 mm, fig. 6.26.
Podişul Moldovei este străbătut de izoliniile ETc-est de 480-540 mm, iar în Podişul
Transilvaniei se remarcă o omogenitate ridicată privind ETc-est, cu valori de cca. 480-
500 mm, regiunile vestice fiind caracterizate de valori mai ridicate, între 480-520 mm.
166
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.23. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru soia în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.24. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru soia în luna iulie, în România
167
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.25. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru soia în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.26. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru soia în perioada de vegetaţie, în
România
168
6.2.7. ETc-est pentru tomate
Pentru luna iunie valorile ETc-est pentru tomate se încadrează între 105-110 mm
în Câmpia Română, Dobrogea şi în partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, între 90-
105 mm în Podişul Getic, în cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc şi în Câmpia
de Vest, precum şi între 85-95 mm în Podişul Transilvaniei, fig. 6.27. În depresiunile
montane valorile ETc-est scad la cca 80 mm.
Valorile ETc-est ale lunii iulie se cifrează la 160-170 mm în sudul Câmpiei
Române, Bărăgan, Dobrogea şi în partea de sud-est a Moldovei, respectiv la 140-160
mm în Podişul Getic şi în partea centrală şi de nord-vest a Moldovei şi la 140-150 mm
în Câmpia de Vest, fig. 6.28. Valori coborâte ale ETc-est (120-140 mm) se întâlnesc în
Podişul Transilvaniei, pentru ca în depresiunile montane acestea să scadă şi mai mult.
În luna august ETc-est variază între 120-130 mm în cea mai mare parte a
Munteniei, Dobrogea şi în sud-estul Moldovei, izoliniile ETc-est de 100-120 mm
intersectând regiunile deluroase ale Podişului Getic şi nord-vestul Podişului
Moldovenesc, fig. 6.29. Podişul Transilvaniei prezintă valori ETc-est de 90-110 mm, iar
Câmpia de Vest şi dealurile apropiate sunt caracterizate de valori ETc-est 100-120 mm.
În perioada de vegetaţie se întâlnesc valori ETc-est cuprinse între 500-540 mm în
Câmpia Română, Dobrogea şi sud-estul Podişului Moldovenesc, între 460-500 mm în
cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc şi Câmpia de Vest, şi între 420-460 mm în
Podişul Transilvaniei, fig. 6.30.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.27. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru tomate în luna iunie, în România
169
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.28. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru tomate în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.29. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru tomate în luna august, în România
170
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Stanca
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Jimbolia
Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Lugoj Paltinis Brasov Focsani
Semenic Buzau
Oravita Ramnicu Vilcea Faurei Horia
Tg. Jiu Viziru Sf.Gheorghe
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti

Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.30. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru tomate în perioada de vegetaţie, în
România
6.2.8. ETc-est pentru cartof
În luna iunie valorile ETc-est pentru cartof sunt relativ omogene (cca. 90-110
mm) în regiunile cu puternic caracter agricol din Muntenia, Dobrogea, Podişul
Moldovenesc, Banat şi Crişana, ordinul de mărime menţinându-se şi în Podişul
Transilvaniei, unde ETc-est atinge 80-90 mm, fig. 6.31.
În luna iulie ETc-est se ridică la valori de 150-160 mm în Câmpia Română,
Dobrogea şi sud-estul Podişului Moldovenesc, 130-150 mm în regiunile deluroase,
nordice ale Munteniei, în cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc precum şi în
Câmpia de Vest şi dealurile crişene, coborând la 110-140 mm în Podişul Transilvaniei,
fig. 6.32.
Pentru luna august ETc-est se menţine la valori ridicate (130-140 mm) în partea
de sud a Munteniei, Dobrogea şi extremitatea sud-estică a Moldovei, scăzând uşor la
100-120 mm în regiunile colinare din nordul Munteniei şi din nord-vestul Moldovei,
respectiv la 100-110 mm în Podişul Transilvaniei, pentru ca în regiunile occidentale ale
României să se întâlnească valori ETc-est de 110-130 mm, fig. 6.33.
În toată perioada de vegetaţie necesarul optim de apă al culturii cartofului este de
500-520 mm în partea de sud a Câmpiei Române, Bărăgan, Dobrogea şi sud-estul
Moldovei, pentru ca în partea nordică, colinară a Munteniei, să se întâlnească valori mai
reduse ale ETc-est, de 420-430 mm, fig. 6.34. Podişul Moldovenesc prezintă valori ETc-est
care descresc din partea sud-estică spre nord-vest, de la 480-500 mm la cca. 360 mm, iar
Podişul Transilvaniei este încadrat de izoliniile ETc-est de 380-440, în timp ce regiunile
vestice ale ţării sunt străbătute de valori 440-480 mm. În depresiunile intramontane din
Transilvania se găsesc valori mai reduse ale ETc-est, ajungând la 350-360 mm.
171
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.31. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru cartof în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.32. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru cartof în luna iulie, în România
172
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.33. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru cartof în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.34. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru cartof în perioada de vegetaţie, în
România
173
6.2.9. ETc-est pentru lucernă
Lucerna este o plantă cu consum ridicat de apă în perioada de vegetaţie, în luna
mai ETc-est atingând valori de 110-120 mm în Muntenia, Dobrogea, partea estică a
Podişului Moldovenesc şi în Câmpia de Vest cu regiunile colinare aferente, în timp ce
în regiunile deluroase ale Munteniei şi Moldovei, precum şi în Podişul Transilvaniei se
întâlnesc valori uşor mai coborâte ale ETc-est, de 90-110 mm, fig. 6.35.
În luna iunie Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Moldovei
prezintă valori ale ETc-est 140-150 mm, Lunca Dunării fiind caracterizată chiar de valori
mai ridicate (peste 150 mm), iar în regiunile estice ale Podişului Moldovenesc şi în
dealurile subcarpatice învecinate, precum şi în partea de vest a ţării noastre se întâlnesc
valori ale ETc-est de 110-140 mm, fig. 6.36. Podişul Transilvaniei este străbătut de
izoliniile ETc-est cuprinse în intervalul 110-130 mm.
În luna iulie se înregistrează valorile maxime ale ETc-est din cadrul perioadei de
vegetaţie, iar din punct de vedere teritorial acestea se găsesc în Dobrogea şi în sud-
vestul Olteniei, valorile de 165-170 mm / lună înregistrându-se de-a lungul Luncii
Dunării, fig. 6.37. În general, Câmpia Română şi partea sud-estică a Moldovei prezintă
valori ETc-est de 155-165 mm, în timp ce în arealele deluroase ale acestora valorile ETc-
est scad treptat până la cca. 130 mm. Podişul Transilvaniei este mărginit de izoliniile
ETc-est de 130-140 mm, iar Câmpia de Vest şi colinele învecinate sunt caracterizate de
valori ale ETc-est de 130-160 mm.
În luna august Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Moldovei
prezintă valori ETc-est de 140-160 mm, care descresc până la cca. 120-130 mm spre
regiunile colinare apropiate, aceleaşi valori înregistrându-se şi în Podişul Transilvaniei,
fig. 6.38. În Câmpia de Vest şi regiunea colinară învecinată se găsesc valori ETc-est de
130-140 mm.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.35. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru lucernă în luna mai, în România
174
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.36. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru lucernă în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.37. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru lucernă în luna iulie, în România
175
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.38. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru lucernă în luna august, în
România
În toată perioada de vegetaţie ETc-est pentru lucernă atinge printre cele mai mari
valori dintre culturile agricole cultivate în ţara noastră. Se găsesc valori de peste 800
mm în Dobrogea şi în sud-vestul extrem al Olteniei, de unde scad treptat spre nord şi est
la 720-700 mm, aceste valori caracterizând cea mai mare parte a Câmpiei Române
precum şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, fig. 6.39. Podişul Getic, partea
nord-vestică a Podişului Moldovenesc şi regiunea subcarpatică limitrofă prezintă
izolinii ETc-est de 560-700 mm, în timp ce Podişul Transilvaniei este intersectat de
izoliniile ETc-est de 620-700 mm. Câmpia de Vest cu regiunea deluroasă occidentală este
fragmentată de izoliniile ETc-est de 700-760 mm.
176
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.39. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru lucernă în perioada de vegetaţie,
în România
6.2.10. ETc-est pentru căpşun

În luna mai ETc-est prezintă o repartiţie teritorială relativ uniformă, valorile
acestuia descrescând în Muntenia de la sud la nord, în Moldova de la sud-est la nord-
vest, iar în regiunile vestice de la vest la est, de la 80-85 mm până la cca. 70 mm, pentru
ca Podişul Transilvaniei să fie mărginit de izolinia ETc-est de 70 mm, fig. 6.40.
În luna iunie ETc-est pentru căpşun se cifrează la cca. 90-95 mm în Câmpia
Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, iar Podişul Getic şi
regiunea colinară subcarpatică limitrofă, precum şi cea mai mare parte a Moldovei,
împreună cu Banatul, Crişana şi Maramureşul prezintă valori uşor mai coborâte (70-90
mm), în timp ce Podişul Transilvaniei este înconjurat de izoliniile ETc-est de 70 mm,
respectiv 80 mm, fig. 6.41.
În luna iulie, valorile ETc-est cresc faţă de luna precedentă, atingând acum 110-
120 mm în Câmpia Română, Dobrogea şi sud-estul Moldovei, 90-110 mm în regiunile
colinare din Muntenia şi Moldova, respectiv 90-100 mm în Podişul Transilvaniei,
Câmpia de Vest şi dealurile aferente, fig. 6.42.
177
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.40. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru căpşun în luna mai, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.41. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru căpşun în luna iunie, în România
178
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.42. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru căpşun în luna iulie, în România
În luna august valorile ETc-est descresc uşor faţă de luna iulie, rămânând totuşi
ridicate (100-110 mm) în arealele cu consum maxim din Câmpia Română, Dobrogea şi
sud-estul Moldovei, acestea scăzând treptat la 80-100 mm în regiunile deluroase din
Muntenia, Moldova, precum şi în arealele occidentale de câmpie şi deluroase ale ţării, în
timp ce în Podişul Transilvaniei se ating cca. 80-90 mm, fig. 6.43.
În toată perioada de vegetaţie cele mai ridicate valori (540-560 mm) ale ETc-est
se găsesc de-a lungul Dunării, apoi în Câmpia Română, Dobrogea şi sud-estul Moldovei
(500-540 mm), iar în arealele deluroase din Muntenia şi nord-estul Moldovei se
întâlnesc valori de cca. 420-500 mm, Transilvania şi regiunile vestice atingând 420-480
mm, respectiv 460-520 mm, fig. 6.44.
179
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.43. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru căpşun în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.44. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru căpşun în perioada de vegetaţie, în
România
180
6.2.11. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu ogor între rândurile de pomi
În luna iunie, ETc-est pentru livezile cu aceşti pomi fructiferi se ridică la cca. 100
mm Dobrogea şi de-a lungul Dunării în extremitatea sudică a Munteniei şi Olteniei,
respectiv la 90-100 mm în Câmpia Română şi jumătatea estică a Moldovei, pentru a
scădea la 70-90 mm în regiunile colinare ale Munteniei şi Moldovei, fig. 6.45. Izoliniile
ETc-est de 70 mm şi 80 mm delimitează Podişul Transilvaniei, Câmpia de Vest şi
dealurile limitrofe fiind caracterizate de valori ETc-est de 80-100 mm.
În luna iulie valorile cele mai ridicate (120-140 mm) ale ETc-est se găsesc, de
asemenea, în Câmpia Română, Dobrogea şi în partea de sud-est a Moldovei, de unde
acestea scad la 90-120 mm spre regiunile colinare adiacente, respectiv la 80-110 mm în
Podişul Transilvaniei, în timp ce regiunile de vest ale ţării noastre sunt caracterizate de
valori ale ETc-est de 100-120 mm, fig. 6.46.
În luna august, valorile maxime ale ETc-est (peste 120 mm) se găsesc în
extremitatea sud-vestică a Olteniei, Câmpia Română, Dobrogea şi sud-estul Moldovei
înregistrând 110-120 mm, iar regiunile colinare meridionale şi orientale, precum şi
Câmpia de Vest şi dealurile învecinate sunt caracterizate de valori ETc-est de 80-110, fig.
6.47. Podişul Transilvaniei este străbătut de izoliniile ETc-est de 90-100 mm.
În toată perioada de vegetaţie extremitatea sud-vestică a Olteniei şi Dobrogea
sunt marcate de valorile maxime ale ETc-est (peste 520 mm) pentru aceşti pomi, iar
Câmpia Română şi sud-estul Moldovei sunt intersectate de izolinii ETc-est cuprinse în
intervalul 480-520 mm, în timp ce Podişul Getic şi regiunile subcarpatice meridionale,
cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc şi regiunile subcarpatice orientale,
împreună cu regiunile vestice prezintă valori de cca. 380-480 mm, fig. 6.48. În
Transilvania se găsesc valori mai coborâte (380-440 mm).Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.45. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu ogor, în luna
iunie, în România
181
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
SiriaGurahont Tg. Ocna
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.46. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu ogor în luna
iulie, în România Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.47. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu ogor în luna
182
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.48. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu ogor în
perioada de vegetaţie, în România
6.2.12. ETc-est pentru măr, păr şi cireş cu iarbă între rândurile de pomi
Valorile de cca. 110-120 mm ale ETc-est pentru măr, păr şi cireş, cu iarbă între
rândurile de pomi, pentru luna iunie se găsesc în partea sudică şi centrală a Munteniei,
în Dobrogea, precum şi în partea estică a Moldovei, în timp ce regiunile colinare mai
înalte din aceste provincii sunt caracterizate de valori ETc-est de 90-110 mm, valori care
se întâlnesc şi în Podişul Transilvaniei şi în regiunile vestice ale ţării noastre, fig. 6.49.
În luna iulie, regiunile agricole din România prezintă valorile maxime, cele mai mari
valori (peste 160 mm) ale ETc-est pentru aceste livezi existând în Câmpia Română şi
Dobrogea, de unde scad treptat spre regiunile cu altitudine superioară din Muntenia şi
Moldova până la cca. 120 mm, în timp ce în Podişul Transilvaniei şi în regiunile vestice
se întâlnesc izoliniile ETc-est de aproximativ 120-140 mm, fig. 6.50. În luna august
valori de 160 mm ale ETc-est se întâlnesc numai local, în extremitatea sud-estică a
Olteniei, iar Câmpia Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Moldovei beneficiază, de
asemenea, de valori ridicate (140-160 mm), în timp ce în regiunile colinare de platformă
sau subcarpatice, meridionale şi orientale, valorile ETc-est oscilează între 100-140 mm,
fig. 6.51. În Podişul Transilvaniei şi în regiunile vestice se găsesc valori ale ETc-est de
cca. 110-130 mm, respectiv 120-140 mm. În perioada de vegetaţie livezile de măr, păr şi
cireş cu iarbă între rândurile de pomi prezintă valori foarte ridicate, acestea putând
atinge chiar 680-700 mm în Dobrogea şi în extremitatea sud-vestică a Olteniei, fig.
6.52. Câmpia Română şi partea sud-estică a Moldovei sunt străbătute de izoliniile ETc-est
cuprinse între 620-680 mm, valorile inferioare fiind localizate în regiunile colinare
înalte, dar tot în regiunile colinare la altitudini superioare există valori ETc-est de 500-
183
600 mm. În Podişul Transilvaniei valorile ETc-est se cifrează la 500-580 mm, iar
regiunile vestice sunt traversate de izoliniile ETc-est de 540-640
Darabani mm.
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.49. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu iarbă, în luna
iunie, în România Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.50. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu iarbă, în luna
iulie, în România
184
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.51. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu iarbă, luna
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.52. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru măr, păr şi cireş cu iarbă, în
185
6.2.13. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu ogor între rândurile de pomi
În luna iunie ETc-est pentru livezile de piersic, cais şi prun, cu ogor între
rândurile de pomi, se cifrează la cca. 90-100 mm în Câmpia Română, Dobrogea şi
extremitatea sud-estică a Moldovei, la 70-90 mm în regiunile colinare de podiş şi
subcarpatice meridionale, orientale şi occidentale, pentru ca în Podişul Transilvaniei
aceasta să atingă 70-80 mm, fig. 6.53. Valorile ETc-est în luna iulie ating aproximativ
120-125 mm în jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan şi Dobrogea, 110-120
mm în partea centrală a Câmpiei Române şi în jumătatea estică a Moldovei, 90-110 mm
în Podişul Getic, Subcarpaţii Meridionali şi Subcarpaţii Răsăriteni, precum şi în
regiunile vestice, respectiv 90-100 mm în Podişul Transilvaniei, fig. 6.54. În luna
august, valorile ETc-est de 100-120 mm caracterizează Câmpia Română, Dobrogea şi
jumătatea estică a Moldovei, iar cele de 70-100 mm marchează teritoriul regiunilor
colinare, inclusiv formaţiunile Subcarpatice meridionale, orientale şi occidentale, în
timp ce în Podişul Transilvaniei se găsesc valori ETc-est de 80-90 mm, fig. 6.55. Câmpia
de Vest este brăzdată de izoliniile ETc-est de 90-100 mm.
În perioada de vegetaţie, regiunea cu valori maxime ale ETc-est pentru
majoritatea culturilor agricole şi a perioadelor studiate, cea din sud-vestul Olteniei
prezintă în acest caz 500-520 mm, dar în Câmpia Română şi Dobrogea există valori de
480-500 mm ale aceluiaşi indicator, pentru ca în arealele mai înalte din Oltenia şi
Muntenia acestea să scadă la 400-480 mm, fig. 6.56. Moldova este intersectată de
izoliniile ETc-est de 380-480 mm, Podişul Transilvaniei de izoliniile de 400-420 mm, iar
regiunile vestice de izoliniile de 400-460 mm. Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.53. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru piersic, cais şi prun cu ogor, în
luna iunie, în România
186
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
luna iulie, în România Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
luna august, în România
187
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.56.Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru piersic, cais şi prun cu ogor, în
6.2.14. ETc-est pentru piersic, cais şi prun cu iarbă între rândurile de pomi
În luna iunie, în Dobrogea şi în extremitatea sudică a Câmpiei Române se găsesc
valori ridicate ale ETc-est (120 mm) pentru aceste culturi horticole, dar cea mai mare
parte a acestei câmpii şi partea sud-estică a Podişului Moldovenesc arată valori ETc-est
cuprinse între 110 mm şi 120 mm, fig. 6.57. Podişul Getic şi regiunile colinare
Subcarpatice meridionale şi orientale, precum şi regiunile vestice ce cuprind câmpii şi
dealuri prezintă valori ale ETc-est de 90-110 mm, pentru ca în Podişul Transilvaniei
variaţia ETc-est să acopere domeniul de 80-100 mm.
Pentru luna iulie ETc-est creşte considerabil, regiunile sudice cele mai calde:
Câmpia Română, Dobrogea şi partea sud-estică a Moldovei fiind caracterizate de valori
ETc-est de 150-160 mm, iar arealele colinare aferente, de cca. 100-150 mm, fig. 6.58. În
Podişul Transilvaniei se întâlnesc valori ale ETc-est de 120-130 mm, Câmpia de Vest şi
regiunile deluroase occidentale prezentând valori ETc-est de 130-150 mm.
În luna august se menţin valori foarte ridicate ale ETc-est (peste 150 mm) în
Dobrogea şi în extremitatea sud-vestică a Olteniei, iar Câmpia Română şi sud-estul
Moldovei sunt marcate, de asemenea, de prezenţa unor valori ridicate (130-150 mm), în
timp ce regiunile colinare aferente beneficiază de valori moderate ale ETc-est (90-130
mm), fig. 6.59. Podişul Transilvaniei este încadrat de izoliniile ETc-est de 100-120 mm,
iar regiunile vestice ale ţării sunt străbătute de izoliniile de 110-130 mm.
188
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.57. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru piersic, cais şi prun cu iarbă, luna
iunie, în România Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.58. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru piersic, cais şi prun cu iarbă în
luna iulie, în România
189
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
luna august, în România
Pentru toată perioada de vegetaţie valorile ETc-est ating cca. 630-650 mm în

extremitatea sudică a României şi în Dobrogea, 600-640 mm în Câmpia Română, parţial
în Dobrogea şi sud-estul Moldovei, fig. 6.60. Livezile de piersic, cais şi prun cu iarbă
între rândurile de pomi, prezintă acum valori de cca. 500-600 mm în regiunile deluroase
din Podişul Getic şi arealele subcarpatice limitrofe, cea mai mare parte a Moldovei şi
regiunile vestice de câmpie şi colinare, iar în Podişul Transilvaniei acestea se cifrează la
500-540 mm, fig. 6.60.
6.2.15. ETc-est pentru vie-masă

Cu excepţia extremităţii sudice a ţării şi parţial a Dobrogei, unde în luna iunie
predomină valori ETc-est de peste 90 mm, cea mai mare parte a Câmpiei Române şi a
Podişului Moldovenesc, regiuni de mare interes pentru această cultură horticolă, sunt
străbătute de izoliniile de 80-90 mm, pentru ca Podişul Transilvaniei şi regiunile vestice
să fie străbătute de izoliniile ETc-est de 70-80 mm, fig. 6.61.
De asemenea, în luna iulie valorile ETc-est variază tot într-un domeniu îngust,
întâlnindu-se cca. 110-122 mm în regiunile viticole din Câmpia Română (valorile mai
mari ale intervalului în jumătatea sudică), Dobrogea şi Podişul Moldovenesc, 100 mm
în Podişul Transilvaniei şi cca. 110 mm în regiunile vestice ale ţării, fig. 6.62.
În luna august, ETc-est variază între 100-110 mm în regiunile viticole din sudul,
estul şi vestul ţării, respectiv 90-100 mm în Podişul Transilvaniei, fig. 6.63.
190
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.61. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru vie masă în luna iunie, în
România
191
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.62. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru vie masă în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.63. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru vie masă în august, în România
192
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 6.64. Repartiţia geografică a ETc-est (mm) pentru vie masă în perioada de vegetaţie,
în România
În perioada de vegetaţie ETc-est pentru vie masă atinge 440-460 mm în Câmpia

Română, Dobrogea şi partea de sud-est a Moldovei, 400-440 mm în regiunile colinare
din Oltenia, Muntenia şi Moldova, 360-400 mm în Podişul Transilvaniei şi aproximativ
420 mm în Câmpia de Vest şi regiunile colinare limitrofe acesteia, fig. 6.64.
6.2.16. Gruparea regiunilor României după valoarea ETc-est

Culturile agricole studiate pot fi grupate teritorial după valoarea ETc-est în mai
multe regiuni reprezentative, putându-se compara consumul optim de apă atât pentru
luna cu valoare maximă, care este iulie pentru marea majoritate a plantelor (excepţie
orzul - mai, grâul – iunie, ş.a.) cât şi pentru toată perioada de vegetaţie. Gruparea are
caracter orientativ, rezultând şase regiuni reprezentative, redate în ordine descrescătoare
după valorile ETc-est : 1) Dobrogea şi extremitatea de sud –vest a Câmpiei Române, 2)
partea de sud şi est a Câmpiei Române, 3) partea centrală a Câmpiei Române şi partea
de sud – est a Moldovei, 4) Câmpia de Vest, 5) Regiunile deluroase înalte extra-
carpatice şi 6) Podişul Transilvaniei.
Gruparea teritorială după ETc-est din luna cu consum maxim

În cazul cerealelor studiate (fig. 6.65) se constată că porumbul prezintă cele mai
mari valori ale ETc-est, depăşind apreciabil grâul şi orzul, indiferent de loc. Consumul de
apă optim în cazul porumbului atinge cca. 170 mm în regiunea cea mai călduroasă (1)
din Dobrogea şi din sud-vestul Olteniei, de unde descreşte treptat şi se cifrează la cca.
130 mm în regiunea cu valori minime, Podişul Transilvaniei. Grâul şi orzul prezintă
193
valori ETc-est apropiate, de cca. 120-130 mm în regiunea (1) şi 100-110 mm în Podişul
Transilvaniei.
Valorile ETc-est pentru plantele tehnice abordate în acest studiu prezintă o
variaţie teritorială mai redusă dar şi o omogenitate superioară comparativ cu cerealele,
având valori de la cca. 160-170 mm în regiunea (1) şi până la 130-140 mm în regiunea
(6), fig. 6.66. Dintre aceste plante, sfecla de zahăr şi cea furajeră prezintă consumul
maxim, unul dintre cele mai ridicate dintre plantele anuale cultivate în ţara noastră.
Tomatele, cartoful şi lucerna prezintă valori ETc-est şi mai apropiate decât
precedentele plante discutate, cu 165-170 mm de apă în regiunile (1) şi (2), până la 140
mm în Podişul Transilvaniei (fig. 6.67). Tomatele şi lucerna sunt foarte asemănătoare
din acest punct de vedere, având valori ETc-est deosebit de ridicate, în timp ce cartoful
are un consum de apă puţin inferior.
180 Orz
160 Grau
Porumb
140
ETc-est (mm apa)
120
100
80
60
40
20
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.65. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru luna cu consum maxim de apă la
principalele cereale din România (orz-mai, grâu-iunie, porumb-iulie)
180 Fl. Soarelui
Sfecla
160 Soia
ETc-est (mm apa)
140
120
100
80
60
40
20
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.66. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru luna cu consum maxim (iulie) de apă la
principalele plante tehnice din România
Dintre arbuştii fructiferi, căpşunul este discutat mai departe, în comparaţie cu

unii pomi fructiferi: mărul, părul şi cireşul, aceştia din urmă în două sisteme de
194
întreţinere a solului, cu ogor negru, respectiv cu covor de iarbă între rândurile de pomi,
fig. 6.68.
180 Tomate
160 Cartof
Lucerna
ETc-est (mm apa)
140
120
100
80
60
40
20
0
Cam piei R.,

Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
tomate, cartof şi lucernă în România
Se constată ca valorile ETc-est din luna cu consum maxim de apă sunt minime pentru
căpşun, având acelaşi ordin de mărime ca orzul şi grâul, urmat de pomii fructiferi
menţionaţi anterior, cu ogor negru între rânduri, respectiv de aceiaşi pomi, având iarbă
între rânduri care necesită un consum suplimentar de apă, această tendinţă fiind similară
în orice loc din ţara noastră, fig. 6.68.
180 Capsun
160 Mar ogor
ETc-est (mm apa)
140 Mar iarba

120
100
80
60
40
20
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
căpşun, măr – păr - cireş cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în România
ETc-est pentru prun, cais şi piersic, în cele două sisteme de întreţinere menţionate,
este redat mai jos (fig. 6.69) împreună cu consumul din luna maximă (iulie) pentru viţa
de vie pentru struguri de masă. Graficul ilustrează un comportament similar pentru
pomii fructiferi respectivi şi viţa de vie, valorile ETc-est fiind reduse, excepţie făcând
pomii din sistemul de întreţinere a solului cu iarbă. În acest sens se poate spune că
195
prunul este o specie pomicolă cultivată frecvent în sistemul de întreţinere cu iarbă, dar
caisul şi piersicul, ocupă în general areale mai aride (de ex., Dobrogea, Câmpia Română
etc.) unde predomină sistemul de întreţinere cu ogor negru între rândurile de pomi,
pentru a conserva pentru o perioadă cât mai lungă resursele de apă.
180 Prun ogor
160 Prun iarba
Vie masa
ETc-est (mm apa)
140
120
100
80
60
40
20
0
Cam piei R.,

Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
prun – piersic - cais cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în România
Gruparea teritorială după ETc-est din perioada de vegetaţie

Pentru toată perioada de vegetaţie se remarcă valori foarte diferite în cadrul
cerealelor, de la cca. 280-360 mm de apă pentru orz şi grâu la, 500 mm pentru porumb
în regiunea (1), aspect cunoscut pentru consumul ridicat de apă pentru culturile
prăşitoare (porumbul) care rămân pe câmp în perioada cea mai aridă din sezonul de
vegetaţie. Aceste valori descresc treptat teritorial, ajungând la cca. 250-300 mm pentru
păioase, respectiv 400 mm pentru porumb în Podişul Transilvaniei, fig. 6.70. Dintre
culturile agricole analizate, orzul şi grâul prezintă cele mai mici valori ale ETc-est în
perioada de vegetaţie.
Orz
900
Grau
800
ETc-est (mm apa)
Porumb
700
600
500
400
300
200
100
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.70. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru perioada de vegetaţie la principalele

cereale din România
Dintre plantele tehnice studiate (fig. 6.71), floarea soarelui prezintă valori ETc-est
mai reduse, dar comparabile cu porumbul, în schimb soia şi sfecla arată valori ridicate,
196
printre cele mai mari dintre culturile cercetate, de la cca. 600 mm de apă în regiunile
cele mai aride (1), până la aproximativ 500 mm de apă în regiunile cele mai umede, (5)
şi (6).
Fl. Soarelui
900
Sfecla
800
Soia
ETc-est (mm apa)
700
600
500
400
300
200
100
0
Cam piei R.,

Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.71. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru perioada de vegetaţie la unele plante
tehnice în România
Fig. 6.72. evidenţiază valorile ETc-est pentru tomate, cartof şi lucernă,

remarcându-se diferenţele mari dintre primele două culturi agricole şi cea de-a treia.
Acestea se produc datorită consumului optim de apă al lucernei, care este apreciabil mai
mare în lunile de primăvară şi toamnă faţă de consumul tomatelor şi cartofului,
consumul din luna iulie fiind practic acelaşi, fig. 6.67. În acest sens, lucerna prezintă
cele mai mari valori ale ETc-est în perioada de vegetaţie, dintre toate culturile agricole
analizate în prezentul studiu, de la cca. 800 mm de apă în regiunile foarte aride (1 şi 2)
şi cca. 700 mm în cele mai umede din ţara noastră. După mărimea valorilor ETc-est în
perioada de vegetaţie, tomatele şi cartoful se aseamănă cu porumbul şi floarea soarelui.
Tomate
900
Cartof
800
Lucerna
ETc-est (mm apa)
700
600
500
400
300
200
100
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.72. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru perioada de vegetaţie la tomate, cartof şi
lucernă în România
197
Căpşunul şi pomii fructiferi reprezentaţi prin măr, păr şi cireş, cu ogor între
rânduri, arată valori ETc-est de la cca. 530-560 mm de apă în regiunile mai aride până la
aproximativ 420-470 mm în regiunile mai umede, fig. 6.73. Deşi căpşunul consumă în
lunile de vară mai puţină apă decât mărul, părul şi/sau cireşul cu ogor negru între
rândurile de pomi (fig. 6.68), în lunile de primăvară şi toamnă situaţia se inversează,
având ca rezultat valori uşor superioare ale ETc-est pentru căpşun în perioada de
vegetaţie, comparativ cu pomii fructiferi amintiţi, fig. 6.73. În perioada de vegetaţie, în
situaţia sistemului de întreţinere a solului cu iarbă între rândurile de pomi, aceştia
prezintă valori foarte ridicate, de cca. 700 mm în regiunile aride până la cca. 580 mm în
cele mai umede, clasându-se pe locul al doilea după lucernă.
Capsun
900
Mar ogor
800
Mar iarba
ETc-est (mm apa)
700
600
500
400
300
200
100
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.73. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru perioada de vegetaţie la căpşun, măr –
păr - cireş cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în România
În cazul prunului, caisului şi piersicului se constată aceleaşi tendinţe relativ la

diferenţele dintre valorile ETc-est în cazul celor două sisteme de întreţinere a solului, cu
menţiunea că aceste valori sunt puţin inferioare mărului, fig. 6.74. În schimb, valorile
ETc-est pentru viţa de vie sunt mai reduse decât ale pomilor, clasând această cultură pe
locul al treilea, după orz şi grâu, respectiv pe ultimul loc dintre culturile de vară.
Prun ogor
900
Prun iarba
800
Vie masa
ETc-est (mm apa)
700
600
500
400
300
200
100
0
Cam piei R.,
Sud-Vestul
Transilvaniei
Sudul si Estul
Cam pia de
extracarpatice
Dobrogea,
Moldovei
Cam piei
Rom ane
Sud-Est
Centrul
deluroase
Cam piei
Podisul
Rom ane
Vest
Regiuni
inalte
Fig. 6.74. Distribuţia teritorială a ETc-est pentru perioada de vegetaţie la vie masă, prun
– piersic – cais cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în România
198
CAPITOLUL 7. PRETABILITATEA LA IRIGARE A SOLURILOR DIN
ROMÂNIA
Solurile reprezentative şi proprietăţile lor principale sunt prezentate în
continuare într-o secţiune separată a lucrării. Raionarea pedoclimatică şi bonitarea
solurilor, scara 1: 50 000 (Arhiva ICPA Bucureşti, 1975), alături de alte considerente, a
permis selectarea culturilor reprezentative, pentru care s-au calculat, conform
metodologiei lui Allen ş.a. (1998) şi Doorenboss şi Pruitt (1977), consumul de apă
precum şi necesarul de apă de irigaţie din teritoriul investigat, după verificarea practică
a acestei metodologii. Solurile diverse din perimetrele irigabile, redate succint mai jos
privitor la geneză şi clasificare, precum şi unele proprietăţi fizice şi chimice, au fost
ulterior grupate după pretabilitatea lor la irigare. Pentru o mai bună edificare a
cititorului, în lucrare sunt descrise şi profile de sol reprezentative grupurilor mari de
soluri. În finalul capitolului privind solurile se fac referiri sintetice, concluzive, privind
principalii indicii hidrofizici şi comportamentul solurilor la irigaţie.
7.1 Istoricul cercetărilor şi consideraţii generale privind gruparea solurilor

după pretabilitatea lor la irigare
Utilizată din cele mai vechi timpuri pentru rezolvarea problemelor de alimentaţie
a unei populaţii în continuă creştere, irigaţia poate fi considerată principala cale către
obţinerea unor producţii sporite în perimetrele ocupate, în general, de soluri cu fertilitate
potenţială ridicată, dar cu deficienţe mari în privinţa cantităţii şi a repartiţiei în timp a
precipitaţiilor.
Urmărirea aspectelor schimbărilor determinate de un surplus de apă în sol,
implică de fapt efectuarea unor cercetări de detaliu referitoare la bilanţul apei în solurile
irigate. Cunoaşterea interacţiunilor sol – plantă – atmosferă este deosebit de importantă
în optimizarea producţiei agricole. Cercetări privind consumul de apă al culturilor
irigate (evapotranspiraţia reală maximă), bazate atât pe metode directe, experimentale,
cât şi pe metode indirecte, au constituit obiectul a numeroase publicaţii din ţară şi
străinătate din ultimele decenii (Grumeza ş.a., 1970; 2004; Botzan, 1972; Iancu, 1975;
1996; Renea, 1983; Grumeza ş.a., 1989; Lup, 1997; Păltineanu ş.a., 1997; 1998; 2000;
Lăzăroiu, 1999; Negrilă, 1999; Rădulescu, 1999; Allen ş.a., 1989; Hargreaves, 1989;
1994; Jensen ş.a., 1990; Smith, 1992; 1993; Abdal şi Suleiman, 1999).
Tehnologia de irigaţie constituie un mijloc de creştere a producţiei agricole
specifică agriculturii intensive, care are drept scop completarea deficitului de apă din sol
în funcţie de nevoile plantelor. În cazul în care această măsură tehnologică este aplicată
incorect, neraţional, pot avea loc efecte negative, atât asupra plantei, cât şi asupra
solului (două elemente de bază ale ecosistemelor terestre), afectând totodată şi calitatea
producţiei agricole. Comparativ cu efectele asupra plantei care sunt uşor observabile la
nivelul recoltelor, efectele asupra solului pot avea implicaţii grave şi de durată mare.
În pofida creşterilor producţiei agricole pe terenurile irigate din ţara noastră, s-a
constatat că eficienţa irigaţiei a fost mai scăzută decât cea scontată, principala cauză a
acestui fenomen fiind înrăutăţirea situaţiei ecologice a acestor terenuri, ca urmare a
aplicării iraţionale a udărilor în unele areale, adesea sub influenţa surplusului de apă. Se
ştie că echilibrul natural stabilit în decursul timpului poate fi perturbat grav de
intervenţia unui factor artificial, ca apa de irigaţie, cu consecinţe nedorite, aproape
imprevizibile.
Sub raportul modificărilor produse de aplicarea irigaţiilor asupra mediului
ambiant pot fi deosebite (Seceleanu, date nepublicate anterior):
199
a) medii afectate puternic, caracterizate prin ridicarea nivelului freatic
(înmlăştinire), asociate adesea cu depuneri saline în forme active, salinizare, alcalizare
secundară şi diminuarea drastică a fertilităţii solurilor;
b) medii afectate parţial, în care solurile, cu toate că nu prezintă fenomene de
salinizare şi alcalizare, suferă fenomene de degradare a structurii şi de pierdere a unor
componenţi importanţi (materie organică şi nutrienţi); fertilitatea potenţială parţial
scăzută a acestor soluri poate fi compensată prin adaos de îngrăşăminte organice şi
minerale;
c) medii aparent neafectate, în care solurile, deşi nu sunt schimbate semnificativ
sub raportul potenţialului de fertilitate, prezintă modificări ale unor însuşiri care
caracterizează nivelul intim de organizare a constituenţilor (complexul coloidal).
Diminuarea fertilităţii solurilor, ca urmare a manifestării unor fenomene
negative, ca înmlăştinirea, salinizarea şi alcalizarea, poate fi combătută cu dificultate,
efectul măsurilor de ameliorare fiind de cele mai multe ori redus.
De aceea, atât în ţara noastră cât şi în străinătate, s-a acordat atenţie cercetării
influenţei irigaţiei asupra diferitelor tipuri de sol (Chivulete ş.a., 1977; Filipciuc, 1993 a
şi b, 1999; Vasu ş.a.., 1989, 1990; Seceleanu, 1990; Cerbari, 1997; Munteanu, 1998;
Douglas ş.a., 1998; Portela ş.a., 1999; Păltineanu ş.a., 1999; Loukili, 1999; Shopski şi
Doneva, 1999) în scopul înţelegerii proceselor care se pot produce sub impactul acestei
tehnologii.
Cercetări de detaliu, care au urmărit evidenţierea modificării calităţii solurilor
datorită fenomenelor de salinizare, alcalizare şi excesului de umiditate, apărute prin
utilizarea irigaţiilor, au fost prezentate în literatura de specialitate, printre alţii de:
Kovda 1990; Grumeza ş.a., 1990; Seceleanu 1990; Vasu ş.a., 1990; Redly şi Cheverry,
1998; Boivin ş.a., 1998; Andreu ş.a., 1998; Bellifante ş.a., 1999.
Fără îndoială, problema modificării calităţii şi productivităţii solurilor
concentrată în jurul fenomenului de schimbare a însuşirilor de bază ale solului nu este
întotdeauna asociată cu procese de salinizare şi alcalizare. De aceea, în ultimii ani
solurile irigate au fost cercetate cu mai multă atenţie prin prisma însuşirilor fizico-
chimice şi a structurii solului, conţinutului şi tipului de materie organică din sol, în
vederea evidenţierii efectelor irigaţiei asupra proceselor pedogenetice (Filipciuc, 1993;
Demcenco, 1995; Ştefănescu ş.a., 1997; Seceleanu ş.a., 1999; Vasu ş.a., 1999).
Aplicarea îndelungată a irigaţiei poate determina transformări semnificative în
regimul unor elemente nutritive din sol, ajungând până la modificări ale compoziţiei
mineralogice a fracţiunii fine a solului (Florea ş.a., 1979; Crăciun, 1995, 1998; Crăciun
ş.a., 1997; Alexeev, 1999). A fost sesizată, de asemenea, posibilitatea apariţiei unor
schimbări în regimul carbonaţilor sau în comportamentul compuşilor de Fe
(Schwertman,1985; 1988).
Suprafeţele amenajate în ţara noastră cu sisteme de irigaţii sunt situate, de
regulă, în regiuni cu soluri care prezintă o fertilitate ridicată şi au totodată o pondere
importantă pentru agricultură, de aici rezultând şi atenţia deosebită ce trebuie acordată
pentru protejarea acestor areale, ţinând seama de interrelaţiile dintre factorii naturali şi
antropici (Grumeza ş.a., 1990).
Datorită sporului important de producţie pe terenurile irigate, în special în
perioadele secetoase, s-au dezvoltat de-a lungul timpului mai multe sisteme mari de
irigaţie în perimetrele de câmpie, având ca sursă de apă îndeosebi Dunărea, dar şi
sisteme locale a căror sursă de apă au constituit-o râurile mai mari. S-a amenajat pentru
irigaţie o suprafaţă de 3,2 milioane hectare şi erau în lucru suprafeţe întinse pe
200
interfluviul Olt – Neajlov, în cadrul sistemelor de irigaţii Ipoteşti I-VI, unde areale mari
de teren se pretau mai puţin la folosirea irigaţiilor, datorită unor însuşiri mai puţin
favorabile la irigare.
După anul 1989, o mare parte dintre sistemele de irigaţie existente au fost
abandonate şi/sau distruse, iar activitatea la cele în lucru a fost sistată. Pe parcursul
anilor au început să se reabiliteze sistemele de irigaţie distruse parţial sau total prin
fondurile acordate de stat, irigându-se în anul 2002 o suprafaţă de 981000 ha, din care
755000 ha în sistemele mari de irigaţie şi 226000 ha în amenajări locale. În iulie 2003,
suprafaţa irigată se ridica la 781000 ha. Prin înfiinţarea Asociaţiei Utilizatorilor de Apă
pentru Irigaţii se va da un imbold reamenajărilor sistemelor vechi de irigaţie şi realizării
altora noi. În vederea gestionării durabile a resurselor de sol şi a obţinerii unor producţii
sigure şi eficiente economic, în condiţiile apartenenţei ţării noastre la UE, se
preconizează realizarea unui program amplu de reabilitare a unei suprafeţe de 700000
ha, situate în vechile sisteme de irigaţie. Treptat, se preconizează ca suprafeţele irigabile
să atingă 4 milioane hectare (Grumeza ş.a., 2003). Există deja planuri de perspectivă
până în anul 2025, când vor fi amenajate sisteme de irigaţie în spaţiul Siret-Bărăgan,
unde sursa principală de apă provine din viitorul canal Siret-Bărăgan. Legat de aceste
lucrări de amploare care vor fi, probabil realizate în perspectivă în ţara noastră, se
impune dezvoltarea cercetărilor privind pretabilitatea terenurilor la irigare, în vederea
selectării acelor terenuri care prezintă limitări severe la excesul de apă, pentru a fi
excluse de la irigaţie, faţă de cele care necesită aport de umiditate adus prin irigaţii.
Studii referitoare la solurile de pe terenurile irigate din ţara noastră au fost
realizate de institutele de cercetare din domeniu: Institutul de Cercetare şi Inginerie
Tehnologică pentru Irigaţii şi Drenaje Băneasa – Giurgiu, Institutul de Studii şi
Proiectări pentru Îmbunătăţiri Funciare Bucureşti, Institutul de Cercetări pentru
Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului Bucureşti etc. Aceste studii s-au desfăşurat
în cadrul programelor de cercetare care au luat fiinţă odată cu intrarea în funcţiune a
marilor amenajări de irigaţii şi drenaje, şi au avut ca scop stabilirea căilor şi mijloacelor
pentru utilizarea raţională a apei, în contextul economisirii energiei şi a prevenirii unor
efecte negative în evoluţia nivelului şi a chimismului apei freatice (Grumeza ş.a., 1990).
În urma cercetărilor realizate de institutele amintite precum şi de alte institute, şi
folosind experienţa acumulată în domeniul irigaţiei în ţară şi peste hotare, a fost posibilă
realizarea de către I.C.P.A. Bucureşti, a unei metodologii de elaborare a studiilor
pedologice în scopul amenajării terenurilor pentru irigaţii. Aceste studii furnizează
criterii şi date necesare proiectării sau exploatării teritoriilor irigate, privind
caracteristicile solurilor şi terenurilor, precum şi asupra naturii şi intensităţii factorilor
limitativi şi a fenomenelor de degradare care le afectează, sau le pot afecta.
Necesitatea acestor studii este determinată de existenţa riscurilor unei evoluţii
nefavorabile a solurilor în urma introducerii irigaţiei, amintite în detaliu, anterior. După
Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice (1987. Vol. II, I.C.P.A), în funcţie de scop
şi scară, studiile pedologice pentru irigaţii se împart în:
-a) studii pedologice generale, de recunoaştere, în scopul fundamentării
proiectelor de amenajare în faza de "notă de comandă" la scara 1:200.000 - 1:50.000,
prin care se stabilesc teritoriile care ar putea fi irigate, natura şi volumul lucrărilor
pentru amenajare şi ameliorare, precum şi delimitarea arealelor de sol unde trebuie
realizate studii pedologice mai detaliate. Gruparea terenurilor după pretabilitatea la
irigare se face, de regulă, la nivelul unor clase şi subclase de pretabilitate, diferite numai
prin principalele restricţii în cadrul fiecărei unităţi taxonomice.
201
-b) pedologice semidetaliate, elaborate în scopul fundamentării proiectelor de
amenajare în faza "proiect de execuţie", sau pentru cunoaşterea caracteristicilor solurilor
şi teritoriului în vederea exploatării eficiente a acestuia, la scara 1:25.000-1:10.000, în
care pretabilitatea la irigaţie se stabileşte pe baza încadrării terenurilor în clase, subclase
şi grupe de pretabilitate la amenajare pentru irigare.
-c) studiile pedologice detaliate, realizate pentru teritorii ale căror înveliş de
soluri este complex, prezentând probleme dificile care necesită o caracterizare mai
aprofundată prin faza de proiectare numită “detaliu de execuţie”, realizate la scări mai
mari de 1:10.000. Studiile pedologice şi hidrofizice detaliate sunt legate, în principal, de
stabilirea gradului de salinizare şi alcalizare, a stagnării apei la suprafaţa solului sau a
excesului de umiditate pe versanţi, pentru a putea decela detalii legate de lucrările de
ameliorare.
Gruparea terenurilor agricole după pretabilitatea la amenajarea pentru irigaţie şi,
legat de aceasta, după caracteristicile solurilor în legătură cu irigaţia, reprezintă o
asociere a terenurilor şi, în acelaşi timp, o ordonare a lor în funcţie de însuşirile acestora
pentru irigare şi de anumite caracteristici care limitează folosirea lor intensivă în
agricultură, sau a eventualelor pericole de degradare. Au fost stabilite, ca unităţi
taxonomice de bază, clasa şi subclasa de teren, în funcţie de pretabilitatea de amenajare
pentru irigare.
Clasele ameliorative de terenuri reprezintă nivelul cel mai înalt de grupare,
luându-se în considerare intensitatea cea mai mare a unuia din factorii restrictivi sau
dintre pericolele de degradare. A fost stabilit un număr de 6 clase de terenuri cu
pretabilitate diferită pentru irigaţii (Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice, 1987.
Vol. II, I.C.P.A):
- Clasa I - terenuri foarte bune pentru amenajare la irigaţie, practic fără pericol
de degradare sau fără limitări de folosire agricolă (ca arabil); irigabile fără restricţii.
Această clasă cuprinde terenuri practic plane, orizontale sau foarte slab înclinate (pantă
sub 2%), cu soluri profunde având textură mijlocie sau mijlocie-fină, relativ uniformă
pe profil, cu permeabilitate favorabilă; drenajul natural este bun iar nivelul hidrostatic al
apei freatice este situat la adâncimi mai mari de 5-6 m. Nu pun probleme de eroziune,
exces de umiditate, salinizare şi/sau alcalizare, inundare etc.
- Clasa a II-a - terenuri bune pentru amenajarea la irigaţie, cu condiţii de
degradare şi /sau limitări de folosire agricolă reduse, determinate de unul sau mai mulţi
dintre factorii sol, rocă, salinizare, alcalizare, relief, eroziune, drenaj, inundabilitate;
sunt terenuri irigabile cu restricţii reduse sau cu necesitatea aplicării unor lucrări de
prevenire. Aceste terenuri nu pun probleme dificile de amenajare; ele necesită investiţii
relativ reduse sau pot fi rezolvate cu mijloace obişnuite;
- Clasa a III-a - terenuri moderat bune pentru amenajare la irigaţie, cu pericol de
degradare şi /sau limitări de folosire agricolă moderate, datorită unuia sau mai multora
dintre factorii menţionaţi mai sus, irigabile cu restricţii moderate sau cu necesitatea unor
lucrări de prevenire şi ameliorare. Ridică probleme relativ dificile de amenajare şi
exploatare, necesitând investiţii apreciabile;
- Clasa a IV-a - terenuri puţin favorabile (marginale) pentru amenajare de
irigaţie (irigabile în condiţii speciale, cu pericol de degradare sau cu limitări severe de
folosire agricolă (ca arabil), irigabile cu restricţii severe sau cu necesitatea aplicării unor
lucrări intensive de ameliorare, sau de prevenire a degradării. Aceste terenuri nu sunt
recomandate pentru irigaţie, cu excepţia cazului unor culturi speciale (orez, legume,
202
arbori fructiferi, pajişti etc.), sau în cazul unor condiţii speciale de amenajare. Necesită,
de regulă, investiţii mari, amenajarea lor ridicând probleme dificile;
- Clasa a V-a - terenuri foarte puţin favorabile pentru amenajări de irigaţie,
degradate sau cu limitări foarte severe de folosire agricolă datorită salinizării şi /sau
alcalizării şi drenajului natural, nearabile în prezent dar care, după amenajare şi/sau
ameliorare prealabilă, pot deveni arabile. Necesită investiţii mari pentru amenajare şi
ameliorare şi eforturi tehnice şi materiale deosebite; adesea necesită studii sau
experimentări suplimentare pentru rezolvarea unor probleme de ameliorare;
- Clasa a VI-a - terenuri improprii pentru amenajări de irigaţie în stadiul actual,
degradate sau cu pericol mare de degradare, cu limitări extrem de severe de folosire ca
arabil datorită unor factori care nu pot fi corectaţi în stadiul actual; grosimea redusă
şi/sau caracterul scheletic al solului şi caracterul accidentat al reliefului. Se exclud de la
amenajare pentru irigaţie (neamenajabile pentru irigaţie) în stadiul actual (Fig. 7.1).
Fiecare clasă, cu excepţia clasei I, se împarte în subclase şi grupe de terenuri în
funcţie de natura limitării sau a restricţiilor principale, implicate în amenajarea
teritoriului şi în intensitatea limitărilor sau a restricţiilor asociate legate de ameliorarea
solurilor, în vederea folosirii agricole intensive, ca arabil, în condiţiile de irigaţie.
Limitările sunt grupate, primind simboluri sub formă de litere mari pentru
limitări sau restricţii, respectiv litere mici pentru caracteristici suplimentare ale solului
sau terenului. Printre cele mai importante limitări sau restricţii se deosebesc limitările
datorită: S - sărăturării solului (S - salinizare şi/sau alcalizare); Y - altor caracteristici ale
solului; A – acidităţii; X - unor caracteristici fizice ale solului; N - texturii grosiere şi
eroziunii eoliene; C - texturii fine; O - portanţei reduse; V - volumului edafic redus; J -
acoperirii sau neuniformităţii terenului; Z - acoperirii terenului cu stânci şi bolovani; U
– neuniformităţii terenului; D - excesului de umiditate; Q - excesului de umiditate
freatică; W - excesului de umiditate stagnantă; H - inundabilităţii prin revărsare; I -
eroziunii sau alunecărilor; E - pantei terenului, riscului de eroziune şi eroziunii de
suprafaţă; R - eroziunii de adâncime; F - alunecărilor sau prăbuşirilor. Indicii acestor
limitări (1, 2, 3 ...) arată intensitatea de manifestare a restricţiei respective.
Caracteristici suplimentare ale solului sau terenului:g/mq-clasele granulometrice
simplificate pe două straturi 0-50 /50-150 cm; d - grosimea solului până la roca
compactă, pietriş sau nisip grosier; s – salinizarea; a - alcalizarea sau, în funcţie de caz,
aciditatea; h - grosimea orizontului A (cu humus); g - structuri geologice de interes
special; x - acoperirea terenului (cu stuf, arbori, cioate etc.); t - compactitatea (tasarea)
solului; m - mineralizarea apei freatice. Indicii numerici arată clasa sau gradul de
exprimare a caracteristicii respective conform indicatorilor (Metodologia Elaborării
Studiilor Pedologice, 1987. Vol. II, I.C.P.A).
În funcţie de gradul de detaliere a studiului, fiecare areal de pe hartă prezintă o
formulă specifică. În cazul studiilor pedologice generale la scări mici şi mijlocii formula
are forma, de ex.: IIIcz SD, în care III reprezintă clasa de teren, SD reprezintă subclasa
de teren (redată prin asocierea de limitări principale), iar cz tipul de sol reprezentativ.
În cazul studiilor pedologice semidetaliate şi detaliate, la scări mari, formula
unităţilor de pretabilitate pentru amenajarea la irigaţie are următoarea formă:
IIIcz Q3S2W2 - g/mqa2m2 - H2, în care III reprezintă clasa de teren (cu intensitatea cea
mai mare a unei limitări), Q3S2W2 reprezintă subclasa şi grupa (limitări sau restricţii
pentru producţia vegetală), g/mqa2m2 este subgrupa (caracteristici suplimentare ale
solului sau terenului), H2 reprezintă districtul hidrofizic, iar cz - tipul de sol
reprezentativ.
203
Anexele 10-2 din cadrul Metodologiei Elaborării Studiilor Pedologice, 1987.
Vol. II, I.C.P.A, reprezintă o grilă de grupare a terenurilor pentru irigare, iar cu ajutorul
ei se realizează o departajare a terenurilor în funcţie de pretabilitatea la irigare, dar
aceasta nu arată şi necesitatea de irigare a terenurilor. Necesitatea pentru irigaţii a
diferitelor terenuri se stabileşte folosind indicatorul "deficit de umiditate" care ţine
seama, pe lângă condiţiile climatice, şi de condiţiile de relief, sol, aport freatic. Acest
indicator a fost tratat mai sus sub denumirea de deficit de apă climatic. Pe baza acestui
indicator se apreciază, de ex., că terenurile cu deficit de umiditate foarte mare din
Dobrogea şi Câmpia Română de est au cea mai mare nevoie de irigaţie în condiţiile ţării
noastre, terenurile cu deficit mare din Câmpia Moldovei şi Câmpia Română de Vest au
nevoie moderată de irigaţie, iar cele cu deficit moderat de umiditate din Câmpia Tisei au
cea mai mică nevoie de irigaţie. Conform acestor instrucţiuni, necesitatea de irigaţie se
poate analiza şi corecta, ţinând cont de cerinţele pentru apă ale culturilor care se
preconizează a se introduce în perimetrul irigat.
În continuare se face o caracterizare a principalelor tipuri şi subtipuri de soluri
din ţara noastră, unde se prezintă succint acele soluri cu deficit foarte mare, mare şi
moderat de umiditate, situate în sistemele actuale de irigaţie sau care vor putea fi irigate
în perspectivă, iar celelalte soluri situate în zone mai umede vor fi doar amintite.
7.2 Solurile irigate şi solurile irigabile din România

Datorită condiţiilor variate de mediu, învelişul de soluri din România este format
din 12 clase de soluri, conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor - SRTS
(Florea şi Munteanu, 2003), respectiv: protisoluri, cernisoluri, umbrisoluri,
cambisoluri, luvisoluri, spodosoluri, pelisoluri, andisoluri, hidrisoluri, salsodisoluri
histisoluri şi antrisoluri.
În continuare se prezintă clasele şi tipurile de sol irigate şi irigabile din ţara
noastră, fiind descrise şi profile particulare de sol, considerate reprezentative pentru
condiţiile respective, iar pentru identificare rapidă a solurilor, în paranteză sunt
prezentate şi vechile denumiri ale acestora din vechiul Sistemul de Clasificare a
Solurilor (Munteanu ş.a., 1988), valabil până în anul 2003.
Clasele de soluri nu au putut fi prezentate grafic în această lucrare, datorită scării
de reprezentare foarte mici. În consecinţă, solurile au fost grupate în clase de
pretabilitate la irigat şi au fost redate astfel în fig. 7.1.
7.2.1 Cernisolurile (Molisolurile) reprezintă una dintre clasele de soluri zonale

specifice perimetrelor irigabile din zonele de câmpie şi podişuri joase, dar şi din
perimetrele montane formate şi evoluate pe calcare (rendzine). Aceste soluri au drept
caracteristică principală existenţa orizontului Am (mollic), continuat cu un orizont
intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) având în partea superioară culori cu valori şi crome
<10YR 3.5 la umed, sau orizont A mollic foresalic (Amf) urmat de orizont AC sau Bv,
indiferent de culori, precum şi de orizont Cca. în primii 60-80 cm. Materialul parental
este divers, format în principal din loess dar şi din luturi, argile, depozite deluvio-
coluviale şi depozite aluviale şi materiale provenite din alterarea calcarelor (rendzine).
În cadrul acestei clase au fost deosebite, la nivel de tip: kastanoziomuri,
cernoziomuri, faeoziomuri şi redzine.
Kastanoziomurile (KZ), numite în vechea clasificare soluri bălane, sunt
specifice Podişului Dobrogei, dar se mai întâlnesc şi în Câmpia Română de Est în zona
204
Feteşti-Gura Ialomiţei. Aceste soluri sunt incluse, cu precădere, în clasele I şi II de
pretabilitate la amenajarea pentru irigaţie în România (fig. 7.1).
Se caracterizează printr-un orizont Am (mollic) având crome >2 în stare umedă,
un orizont A/C, cu valori şi crome <3.5 şi prezenţa carbonaţilor de calciu de la suprafaţa
solului, a căror acumulare maximă se realizează în cadrul orizontul Cca. Aceste soluri
se întâlnesc pe suprafeţe întinse (230 939 ha) în cadrul Podişului Dobrogean, în zonele
de câmp şi zonele depresionare de la marginea regiunilor mai înalte, bordând cursul
Dunării şi ţărmul Mării Negre. Astfel, în cadrul Podişului Dobrogei de Nord aceste
soluri se găsesc pe Glacisul Nord Dobrogean, situat la nord de Dealurile Niculiţelului şi
Tulcei, pe depozite formate din loess, cu textură lutoasă şi local luto-nisipoasă. Pe pante
acestea pot fi erodate, dar se găsesc în asociaţie cu regosoluri, erodisoluri, rendzine şi
litosoluri. La extremitatea estică, pe Culmea Murighiol, apar KZ pe depozite nisipoase
vălurate cu textură nisipo-lutoasă. Pe rama vestică a podişului, la contactul cu Lunca
Dunării, KZ se întâlnesc pe Glacisul Măcinului care înconjoară Culmea Pricopanului şi
în Depresiunile Dorobanţului şi Nălbant, la nord de râul Taiţa, şi pe Câmpia Nucarilor şi
Câmpia Ciamurlia, care înconjoară pe la vest Complexul Lagunar Razelm.
În cadrul Podişului Dobrogei Centrale, KZ se întâlnesc pe suprafeţe mai reduse
în partea estică a podişului, de asemenea la contactul cu Lunca Dunării, în Podişul
Gârliciului pe loessuri cu textură lutoasă şi parţial luto-nisipoasă în perimetrul Gârliciu -
Hârşova şi cu textură lutoasă în cadrul flancului estic lângă Lacul Sinoe, precum şi în
Podişul Istriei. Suprafeţe relativ întinse se găsesc şi în cadrul Podişului Dobrogei de
Sud, în perimetrul Podişurilor Casimcea şi Carasu, şi mai restrânse, în partea estică a
Podişului Oltinei, pe loessuri cu textură lutoasă.
KZ freatic umede, KZ salinizate şi soloneţizate se găsesc pe malul complexului
lagunar Razelm, în cadrul Câmpiei Nucarilor şi Câmpiei Ciamurliei. KZ erodate se
găsesc pe flancul unor văi şi la contactul cu zonele mai înalte.
KZ s-au format în condiţiile unui relief plan cu energie mică (80-100 m), pe
loessuri cu textură lutoasă sau luto-nisipoasă, şi mai rar pe nisipuri vălurate eolian cu
textură nisipo-lutoasă, în general bine drenate. Dintre condiţiile de formare se
menţionează: temperatura medie (Tm) de 11°C, precipitaţiile medii anuale (Pm) de 350-
420 mm, evapotranspiraţia de referinţă Thornthwaite (ETo-TH) de 700 mm.
Vegetaţia naturală este de stepă cu specii de Poa bulbosa, Artemisia austriaca,
Euforbia stiposa şi Festuca valesiaca. Apa freatică nu afectează, în general, profilul de
sol, fiind la adâncimi >5 m. În zonele mai joase, de vale sau cu caracter depresionar,
pânza freatică se găseşte la adâncimi de 1,5-2,5 m şi produce fenomene de gleizare,
salinizare sau alcalizare.
Procesul de formare a KZ se caracterizează prin acumularea de humus calcic,
având un regim hidric nepercolativ, levigare slabă a carbonaţilor de calciu, care se
acumulează în orizontul Cca, dar aceştia se întâlnesc încă de la suprafaţa solului.
Activitatea organismelor din sol, la nivelul întregului profil, este deosebit de bogată.
Pe profil, textura este uniformă. Din punctul de vedere al mineralogiei argilei
acestor soluri, în primii 60 cm adâncime predomină illitul (36%), în dauna altor
minerale, ca smectitul (32%), cloritul (26%) şi a caolinitul (6%). Sub această adâncime
predomină smectitul (41%), comparativ cu illitul (30%), cloritul (25%) şi caolinitul
(4%).
205
Fig. 7.1. Gruparea terenurilor agricole după pretabilitatea la amenajarea pentru irigaţie în România
206
Dintre celelalte minerale, se întâlnesc micele (în orizontul Ap cu 17%, în Cca cu
30%), piroxenii (în Ap 3%, în Cca 18%), distenul (cu 3% în Ap şi 10% în Cca) şi
amfibolii (cu 2% în Ap şi 10% în Cca), (Crăciun şi Popescu; Ghidul excursiilor, 1994).
La nivel de subtip se întâlnesc KZ: tipice (calcarice), maronice, psamice, gleice,
salinice şi sodice. Pe pante, acestea pot fi erodate, găsindu-se şi în asociaţie cu
regosoluri, erodisoluri şi litosoluri.
Din punct de vedere morfologic (Seceleanu şi Munteanu, 1988), profilul de sol din comuna
Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea, kastanoziom tipic, prezintă un orizont antropizat Ap (arat) de până
la 28 cm, care poate avea la bază un strat de hardpan (talpa plugului). Orizontul Am are grosimi care
variază între 30-50 cm, de culoare neagră-brună-cenuşie, foarte închisă (10YR2.5/1.5) şi care pe alocuri
poate mai deschisă (10YR3/2.5), cu structură grăunţoasă-glomerulară, foarte poros şi cu activitate
vermică foarte bogată. Prezintă un orizont de tranziţie A/C de cca. 20 cm grosime, de culoare brun închisă
(10 YR3/3), cu micelii de CaCO3. Profilul se deschide treptat la culoare în orizontul Cca, situat sub 70 cm
adâncime, de la brun închis (10YR3.5/2) în partea superioară, la brun-oliv (2.5Y4/4) la baza orizontului.
Pe profil se observă o acumulare bogată de micelii şi concreţiuni de CaCO 3. Textura este lutoasă pe tot
profilul de sol. KZ sunt soluri saturate în baze, conţinutul total de carbonaţi variază pe profil de la
mijlociu (2.9-9.6 %) în Ap, la mijlociu-mare în Am (6.4-14.3 %) şi la mare în A/C şi Cca (15.1-17.0 %).
Aceasta face ca solul să aibă o reacţie slab alcalină în orizonturile Ap (pH = 8.2-8.3) şi Am (pH=8.3-8.4)
până la moderat alcalină în A/C şi Cca (pH=8.4-8.6). Solul are un conţinut redus-moderat de humus în Ap
(2.1-2.9 %) şi Am (2.4-2.6 %) şi foarte mic în Cca (1.3-0.9 %). Rezerva de humus variază de la mijlocie,
la mare (123-168 t/ha). În orizontul Ap solul prezintă un conţinut mic-mijlociu de azot (N) total (0.116-
0.160 %), foarte mare de fosfor mobil (73-137 ppm) şi mare-foarte mare de potasiu mobil (200-351 ppm).
În privinţa gradului de asigurare cu microelemente, la Valea Nucarilor (Ţigănaş, 1994; Ghidul
excursiilor) este de remarcat că KZ au un conţinut mic de Zn în orizontul Ap (0.82-0.96 ppm) şi foarte
mic în rest (0.42-0.62 ppm), prezentând un conţinut mediu de Cu (4.1 ppm) în orizontul Ap şi un conţinut
mic pe profil (1.8-3.8), cu valori medii privind conţinutul de Mn activ (28.5 ppm) în Ap 2h şi valori mici în
restul profilului (16.0-24.5 ppm), respectiv valori mari de B (0.62 ppm) în Ap 2h, mijlocii în Ap1 şi Am
(0.41-0.51) şi mici în AC şi Cca (0.31 ppm). Aceste valori au, în general, un caracter relativ şi depind de
nivelul de aplicare a îngrăşămintelor chimice şi organice. Însuşirile fizice sunt favorabile, densitatea
aparentă (DA) este mică în Ap şi Am (1.23-1.39 g cm-3), medie în A/C (1.44 g cm-3) şi foarte mică-mică
în Cca (1.20-1.34 g cm-3). În cazul în care apare hardpan în orizontul Ap, DA devine mijlocie (1.45 g cm-
3
). Porozitatea totală (PT) este mare-foarte mare (51.2-53.7 %) în Ap1, mijlocie în Ap2h, mare la foarte
mare în Am (52.6-54.0 %), mijlocie în A/C (46.4 %) şi mare-foarte mare în Cca (52,0-55.8 %).
Porozitatea de aeraţie (PA) este mică-medie în Ap2h (12.6 %) şi mijlocie-mare pe întregul profil de sol
(16.7-28.9 %). Rezistenţa la penetrare (RP) este mică în Ap1 (2,37 MPa), mijlocie în Ap2h (3,62 MPa),
mică în Am (3 MPa) şi A/C (4,38-4,87 MPa) şi mică-mijlocie în Cca (1,87-3,87 MPa). Coeficientul de
ofilire (CO) este mic-mijlociu în primii 50 cm (8.8-8.9 % g g-1) şi mic în rest (7.2-8.3 % g g-1), iar
capacitatea de câmp (CC) este mijlocie pe tot profilul (22.5-25.2 % g g-1). Capacitatea de apă utilă (CU)
este mare-foarte mare pe întregul profilul de sol (13.9-18.2 g g-1). Conductivitatea hidraulică saturată
(Ksat) este mijlocie în Ap1 şi Ap2h (3.55-9.26 mm h-1), mijlocie-mare în Am (8.36-18.4 mm h-1), mijlocie
în A/C (35-39 mm h-1), mică-mijlocie în Cca (15-31 mm h-1), la Mihail Kogălniceanu, jud. Tulcea
(Seceleanu şi Munteanu, Ghidul excursiilor, 1988). În cazul texturii luto-nisipoase, însuşirile fizice sunt
mai favorabile sub raportul circulaţiei apei în profil, dar mai puţin favorabile sub raportul fertilităţii.
Solurile aparţinând acestui tip, cu exces de umiditate, salinizate şi alcalizate au
însuşiri fizice şi chimice puţin favorabile, datorită conţinutului mare de săruri, care
formează un mediu nociv pentru plante.
Ca o caracteristică generală, în condiţii de lucru mai puţin favorabile, se observă
tendinţa acestor soluri de a forma hardpan (talpa plugului) şi crustă, datorită unui
conţinut relativ ridicat de praf (23.4-28.9 % g g-1). Pentru o exploatare agricolă cât mai
favorabilă, în cazul în care se formează hardpan, la o perioadă de 3-4 ani, solul trebuie
arat la adâncimi variabile, sau trebuie folosit scormonitorul în vederea spargerii
hardpanului. Ca metode de irigaţie se pot folosi atât aspersiunea, cât şi brazdele în
funcţie de condiţiile de relief cu pante mici, cu norme mici-moderate şi dese pentru a
preîntâmpina eroziunea, ridicarea nivelului freatic şi salinizarea sau alcalizarea solului.
207
Legat de pretabilitatea la irigare, kastanoziomurile tipice şi maronice se
încadrează la clasa I, constituind terenuri foarte bune pentru amenajarea în scopul
irigării, fără pericole de degradare sau fără limitări de folosire agricolă.
Kastanoziomurile psamice, gleice, salinice şi sodice se încadrează la clasa a II-a şi III-a
de pretabilitate la irigare, având limitări reduse şi moderate, determinate de textura
grosieră şi de pericolul de gleizare şi sărăturare.
II. Cernoziomurile (CZ) sunt soluri care au orizont A mollic (Am) cu crome mai
mici sau egale cu 2 la umed (sau sub 3 la umed în cazul CZ nisipoase cu orizont B),
orizont intermediar (AC, Bv, Bt) ce au culori cu crome şi valori sub 3,5 la umed, cel
puţin în partea superioară, pe cca. 10-15 cm şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale,
precum şi orizont Cca sau concentrări de pudră friabilă de CaCO3 (carbonaţi secundari)
în primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere), sau soluri având orizont A mollic
foresalic (Amf), orizont intermediar (AC sau Bv) indiferent de culoare, precum şi orizont
Cca care începe din primii 60-80 cm de la suprafaţă. Sunt excluse solurile formate pe
materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase, care apar între 20-50 cm adâncime.
Pot avea orizont vertic, proprietăţi gleice sub 50 cm adâncime şi proprietăţi salsodice
(orizonturi sc sau ac sub 50 cm, chiar orizonturi sa, na).
La nivel de subtip au fost deosebite cernoziomuri: tipice, psamice, pelice,
vertice, gleice, aluvice, calcarice, kastanice, cambice, argice, greice, maronice,
salinice, sodice şi litice.
Cernoziomurile tipice (CZti) se caracterizează printr-un orizont Am, având
crome <2 în stare umedă, un orizont A/C cu valori şi crome <3,5, şi un orizont Cca în
primii 125 cm, cu acumulare de CaCO3. CZti se întâlnesc pe suprafeţe întinse (1330274
ha) în cadrul Câmpiei Române, Podişului Moldovei, Podişului Dobrogean şi în Câmpia
de Vest. În Câmpia Română acestea ocupă partea estică a Bărăganului şi Câmpia
Covurlui. În cadrul Podişului Moldovei, CZti ocupă suprafeţe relativ întinse în cadrul
Câmpiei Moldovei (Câmpia Jijiei). În Dobrogea, aceste soluri sunt localizate în
continuarea KZ. În cuprinsul Podişului Dobrogei de Nord cele mai extinse suprafeţe cu
CZti se găsesc în cuprinsul Depresiunii Nălbant şi a Câmpiei Nucarilor şi Ciamurliei. În
Podişului Dobrogei Centrale se găsesc suprafeţe întinse ocupate cu CZti în cadrul
Podişurilor Cernavodei, Medgidiei şi Carasu, iar în Podişului Dobrogei de Sud în
perimetrul Podişurilor Oltinei, Cobadin şi Mangaliei. În vestul ţării ocupă vestul
Câmpiei Banatului şi vestul Câmpiei Aradului.
CZti s-au format pe platouri şi câmpuri largi cu energie de relief mai mică de
200 m. Condiţiile climatice sunt caracterizate de valorile medii ale Tm de 9-11°C, Pm
de 400-550 mm, respectiv ETo-TH > 650 mm. Vegetaţia naturală este de stepă tipică, cu
asociaţii de Agropyron cristatum, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima. Apa freatică se
găseşte la adâncimi >10 m şi nu afectează profilul de sol. În zonele mai joase,
depresionare, nivelul freatic se află la adâncimi de cca. 1,5-2,5 m, producând fenomene
de gleizare, adesea asociate cu salinizare sau alcalizare. Atunci când nivelul apei se află
la mai puţin de 5 m apar aşa numitele cernoziomuri freatic umede. Acestea, împreună cu
CZti influenţate de fenomenul de gleizare ating o suprafaţă de 642 581 ha. Datorită unui
spor de umiditate faţă de kastanoziomuri, se realizează o acumulare mai mare de
materie organică sub forma unui humus calcic, însoţită de o levigare mai intensă (slab-
moderată) a carbonaţilor şi de prezenţa unui orizont Cca mai bine exprimat. Activitatea
microorganismelor este bogată şi uniformă pe profilul de sol (Vasu ş.a., 1990; 1993).
Compoziţia mineralogică a loessului care formează CZti este asemănătoare cu cea a KZ.
Din punct de vedere morfologic, CZ ti prezintă un profil de tipul Ap-Am-A/C-Cca. CZti de la
Valu lui Traian, jud. Constanţa (Seceleanu ş.a., 1999; 2000) prezintă un orizont Am de 45-50 cm de
208
culoare neagră (10 YR 2/1 până la 10 YR 2,5/1,5) la umed şi brun-cenuşiu foarte închis, brun cenuşiu
închis (10 YR 3,5/2,5) la uscare, textură luto-argiloasă, structură glomerulară cu activitatea
microorganismelor foarte bogată, fiind moderat plastic, moderat aderent, friabil, foarte poros. Activitatea
vermică este foarte bogată. La partea superioară a orizontului Am se găseşte un suborizont antropizat arat
Ap, gros de 25-28 cm, cu structură grăunţoasă, care spre bază prezintă un strat de hardpan ApH, gros de
3-4 cm, suficient de dur. Carbonaţii de calciu apar sub stratul arat, având formă de pseudomicelii şi pete.
Prezintă o tranziţie A/C groasă de 20 cm, cu aceeaşi textură, culoare brun-cenuşie foarte închisă
(10YR3/2) la umed şi brun cenuşie (10YR5/2) în stare uscată, structură glomerulară-poliedrică mică
subangulară, fiind moderat plastic, moderat aderent, friabil, cu crotovine, având activitate vermică foarte
bogată şi cu concreţiuni de carbonat de calciu. Urmează un orizont Cca sub 70 cm adâncime, mai închis
la culoare la partea superioară, brun închis-brun gălbui închis (10YR 4,5/3,5) la umed şi cenuşiu-brun
deschis, brun-pal (10YR6/2,5) la uscare, deschizându-se la culoare cu creşterea adâncimii, sub 100 cm
adâncime textura devenind lutoasă. Structura este poliedrică subangulară medie, spre astructurat, cu
concreţiuni şi pseudomicelii dese de CaCO3. Cantitativ, carbonaţii de calciu prezintă un conţinut redus
sub 30 cm adâncime, atingând 0.8 % în Am, valori mijlocii în A/C (6,8-8,5%), respectiv valori mai mari
în Cca, sub 70 cm adâncime (în general peste 12.6%). Reacţia solului este slab alcalină pe tot profilul de
sol (pH=7.8-8.4). CZti sunt soluri mai fertile decât KZ, au un conţinut apreciabil de humus în primii 70
cm, cu un conţinut de 3,5 % în Ap, şi scăzând sub această adâncime, până la adâncimea de 150 cm, dar cu
rezervă mare de humus în primii 50 cm, (cca. 200 t ha-1). Suma bazelor schimbabile (SB) este de 28,2-
29,2 me/100 g sol în primii 50 cm şi mai mică sub această adâncime (16,1-22,9 me/100 g sol).
Hidrogenul schimbabil (SH) are valori mici în primii 30 cm (1,6-1,9 me/100 g sol) şi lipseşte sub această
adâncime. Gradul de saturaţie în baze (V) este de 93,9-94,6 % în primii 30 cm şi 100 % sub această
adâncime (saturate în baze). CZ ti sunt soluri bine aprovizionate cu azot total (0,299 %) în Ap1, mijlociu
aprovizionate până la 70 cm adâncime în orizonturile Am şi A/C (0,180-0,242%) şi slab în rest. Sunt
foarte bine aprovizionate cu P mobil în Ap1 (194 ppm), mijlociu în Ap2h (34 ppm), slab-mijlociu până la
70 cm adâncime (12-25 ppm) şi extrem de mic sub această adâncime (1-2 ppm). CZti sunt mijlociu
aprovizionate cu K mobil în Ap1 şi Am (166-176 ppm) şi bine aprovizionate în orizonturile Ap 2h, A/C şi
Cca (207-287 ppm). Valorile N, P, K sunt variabile de la o parcelă la alta, în funcţie de modul de
fertilizare a solului respectiv (Vasu ş.a., 1989; 1991; 1993; 1995). Legat de conţinutul de microelemente,
s-a constatat că CZti conţin cantităţi mici de Zn (0.949 ppm) în Ap1 şi mari în Ap2h (2.14 ppm), respectiv
foarte mici-extrem de mici în restul profilului (0,14-0,44 ppm); au un conţinut mijlociu de Cu în primii 50
cm (4,4-6,0 ppm) şi mare în rest (1,5-2,0 ppm), conţinut mijlociu de Mn activ în Ap1 (40 ppm), mare în
Ap2h (54 ppm), mic-mijlociu în orizonturile Am şi A/C (16-26 ppm) şi foarte mic în Cca (3,5 ppm).
Prezintă un conţinut mare de B în primii 70 cm (0,61-1,20 ppm) şi unul mic-mijlociu în restul profilului
(0,30-0,61). În privinţa însuşirilor fizice CZti de la Valu lui Traian are o textură luto-argiloasă până la 100
cm şi lutoasă sub această adâncime. DA este mijlocie în orizontul Ap1 (1,32 g cm-3) şi Ap2h (1,36 g cm-3),
mică în Am (1,27 g cm-3), foarte mică în A/C (1,18 g cm-3) şi mică în Cca (1,32 g cm-3). PT este mijlocie
în Ap1 (50 %) şi Ap2h ( 49 %) şi mare sub această adâncime (52,0-56,9 %) în Am, A/C şi Cca. PA este mică
în Ap1 (14,7 %) şi Ap2h (12,4 %), mijlocie în Am (19,4 %) şi mare sub acest orizont (22,0-26,3 %). RP
este mijlocie pe tot profilul de sol (4,25-4,75 MPa), cu excepţia orizontului A/C unde este mică (2,62
MPa). Ksat prezintă valori mari în Ap1 (15,2 mm h-1), mijlocii-mari în Ap2h (10,1 mm h-1) şi foarte mari
în Am, A/C şi Cca (39,7-62,8 mm h-1). CO este mare în primii 50 cm (12,9-13,5 % g g-1) şi mediu sub
această adâncime (9,0-11,1% g g-1). CC este mare în primii 50 cm (25.7-26.8% g g-1) şi mijlocie în rest
(21.8-25.1% g g-1). CU este mare pe tot profilul de sol. În cazul CZti cu textură lutoasă şi luto-nisipoasă
însuşirile fizice sunt mai favorabile, în timp ce în cazul CZ vertice cu textură argiloasă şi a CZ salinizate
sau alcalizate acestea sunt mai puţin favorabile.
CZti nu pun probleme deosebite în practica agricolă, recomandându-se folosirea
irigaţiilor pentru a suplini deficitul de umiditate din perioada de vară, dar cu norme de
udare moderate. În anumite condiţii sunt necesare norme reduse de udare şi relativ
frecvente, pentru a preîntâmpina infiltrarea rapidă în sol în cazul solurilor cu texturi mai
grosiere, cu pericol de ridicare a nivelului apei freatice şi al apariţiei fenomenului de
salinizare sau alcalizare, sau pentru a împiedica stagnarea apei la suprafaţa solului, în
cazul CZti argiloase.
Sunt necesare lucrări de drenaj pentru coborârea nivelului apei freatice în cazul
cernoziomurilor puternic gleizate, salinizate şi alcalizate, dacă sunt justificate economic.
De asemenea, trebuie combătută formarea hardpanului şi a crustei, prin arături cu
209
adâncimi variabile. CZti cu textură lutoasă sunt soluri favorabile culturilor şi
folosinţelor agricole, dar cu limitări destul de severe legate de lipsa precipitaţiilor pe
perioada de vegetaţie a plantelor de cultură, motiv pentru care este recomandată
aplicarea irigaţiei.
După pretabilitatea la irigare, CZti se încadrează la clasa I, constituind terenuri
foarte bune, fără pericole de degradare sau fără limitări de folosire agricolă. CZti cu
caractere pelice şi vertice, precum şi cele cu caractere gleice, salinice şi sodice se
încadrează la clasele a II-a şi a III-a de pretabilitate la irigat având limitări reduse şi
moderate la irigat, determinate de textura fină (stagnarea apei la suprafaţa solului) şi de
pericolul de gleizare şi sărăturare.
Cernoziomurile cambice (CZca) se găsesc pe suprafeţe mai reduse comparativ
cu CZti, în continuarea sau în asociaţie cu acestea. Ele se caracterizează prin prezenţa
unui orizont Am cu crome <2, un orizont Bv (cambic) cu valori şi crome <3,5 la umed şi
<5,5 în stare uscată, precum şi cu un orizont Cca de acumulare a carbonaţilor.
CZca ca ocupă suprafeţe relativ importante (1 667 606 ha) formând un areal
continuu în Moldova, Muntenia şi Oltenia, cu lăţimi care variază între 20-65 km. În
Moldova, aceste soluri se găsesc în estul şi sud-estul Podişului Moldovei, în Câmpia
Tecuciului şi insular în Podişul Bârladului, Podişul Sucevei, pe terasele joase ale
Siretului în aval de Paşcani, în Depresiunea Cracău-Bistriţa şi în Depresiunea
Neamţului. În cadrul Câmpiei Române, CZca se găsesc în partea de vest a Bărăganului,
arealul îngustându-se spre vest, spre zona de vărsare a Argeşului, precum şi în vestul
Câmpiei Olteniei. În cadrul Câmpiei de Vest aceste soluri apar pe suprafeţe mai mari în
sectoarele Salonta - Oradea, Carei şi Timişoara-Arad-Chişineu-Criş. În cadrul Podişului
Transilvanei aceste soluri mai pot fi întâlnite în partea sudică a Câmpiei Transilvaniei
din perimetrul Apahida - Valea Mureşului – Şamşud - Sărmăşel, precum şi în Podişul
Secaşelor şi, insular, în Depresiunea Braşov.
În Dobrogea, CZca se întâlnesc în cadrul Podişului Dobrogei de Nord, pe
platourile şi câmpurile situate de jur-împrejurul Culmei Pricopanului, Niculiţelului,
Dealurilor Tulcei şi Podişului Babadagului, pe loessuri lutoase şi luto-nisipoase,
adeseori având schelet pe profilul de sol. Pe suprafeţe reduse, CZca apar pe depozite
nisipoase în extremitatea nordică a Glacisului Nord Dobrogean, la nord de localitatea
Măcin, lângă lacul Jijila. În cadrul Podişului Dobrogei Centrale, CZca se găsesc în
partea centrală a Podişului Casimcei, în cadrul teritoriului comunelor Topolog şi
Sarichioi, pe loessuri cu textură lutoasă şi luto-argiloasă. Suprafeţele cele mai întinse se
găsesc în cadrul Podişului Dobrogei de Sud, în compartimentul de est al Podişurilor
Cobadinului şi Mangaliei, pe loessuri luto-argiloase în primii 70-80 cm şi lutoase pe
profil.
În cadrul Podişului Dobrogean, învelişul de loess prezintă în adâncime mai
multe orizonturi de soluri fosile (Conea, Ghidul excursiilor, 1964) şi se află pe un
mozaic de roci, în general dure, formate din gresii, calcare, şisturi verzi, şisturi cristaline
şi chiar roci vulcanice, care pot apărea în profilul de sol în special la solurile erodate şi
la subtipurile rendzinice şi litice. CZca se întâlnesc pe zone de platou şi câmpuri plane
sau slab înclinate şi vălurate, cu altitudini care depăşesc 200-250 m. Condiţiile climatice
specifice sunt caracterizate de o Tm anuală care variază între 8,3-11,5°C, respectiv Pm
anuale între 380-620 mm, cu un deficit anual de umiditate de cca. 150-300 mm.
Vegetaţia naturală se încadrează în zona de stepă danubiană, în prezent puternic
antropizată, cu specii ca Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Stipa capilata, Artemisia
austriaca şi tufărişuri cu Prunus spinosa, Crataegus monogina şi Amygdalus nana. Apa
210
freatică nu influenţează, în general, profilul de sol, găsindu-se la adâncimi mai mari de
10 m, drenajul natural global fiind caracterizat drept bun; pe alocuri, pe unele văi şi
areale cu caracter depresionar, apa freatică se află la mai puţin de 1,5-2,5 m, şi
determină apariţia cernoziomurilor cambice gleizate şi uneori salinizate sau
soloneţizate. În anumite cazuri, când adâncimea apei se află la mai puţin de 5 m,
aparând aşa numitele cernoziomuri cambice freatic umede, acestea împreună cu cele
influenţate de fenomenul de gleizare atingând o suprafaţă de 498 821 ha.
Datorită faptului că CZca beneficiază de un surplus de umiditate din precipitaţii
faţă de CZti, procesul de bioacumulare în timp îndelungat este mai bogat şi a dus la
formarea unei cantităţi mai mari de humus de tip mull calcic saturat. Procesul de
alterare mai accentuată a părţii minerale a solului duce la argilizare in situ şi la formarea
unui orizont Bv, diferenţiat sub aspect coloristic şi al structurii, faţă de celelalte
orizonturi din cadrul profilului de sol. Carbonaţii de calciu sunt levigaţi sub adâncimea
de 70-80 cm şi sunt acumulaţi sub forma unui orizont Cca bine exprimat.
CZca de la Topraisar (Seceleanu, 1989) prezintă un orizont Am gros de cca. 40-50 cm, de
culoare neagră (10YR 2/1) la umed şi brun-cenuşie închisă (10YR 4/2) la uscare, cu structură
glomerulară, textură luto-argilo-prăfoasă, la limită cu luto-prăfoasă, având aspect friabil şi poros. În
cadrul acestui orizont există un suborizont Ap (arat) gros de 20-28 cm, de culoare brună-cenuşie foarte
închisă (10YR 2/1) la umed, cu structură poliedrică subangulară mică, este tasat. La baza acestui
suborizont se află un strat de hardpan de 4-5 cm grosime (Ap2h), foarte tasat. Solul prezintă un orizont de
tranziţie A/B, gros de cca. 20 cm, cu aceeaşi textură, culoare neagră-brună-cenuşie foarte închisă (10YR
2.5/1.5) la umed şi cenuşie închisă-brună (10 YR 4/2.5) la uscare, cu structură glomerulară-poliedrică şi
subangulară mică. Este friabil, poros, bogat în coprolite. Orizontul Bv, cambic, cu grosimi de 20-25 cm,
cu aceeaşi textură, este mai deschis la culoare, brun-cenuşiu foarte închis (10YR 3/3) la umed şi brun-
gălbui închis, brun-gălbui (10 YR 4,5/4) la uscare, cu structură poliedrică subangulară medie-prismatică,
este poros şi friabil. Sub 70-75 cm se află orizontul Cca, cu textură luto-prăfoasă, de culoare brună
închisă (10YR 3.5/3) la umed şi brună pal (10YR 6/3) la uscare în partea superioară a profilului, respectiv
brună-gălbuie închisă, brună-gălbuie (10YR 4.5/4) la umed, brună-gălbuie deschisă (10YR 6/4) înspre
baza orizontului, cu structură poliedrică subangulară medie spre astructurat, friabil, foarte poros,
prezentând crotovine şi concreţiuni abundente de CaCO 3. Prezintă un conţinut mijlociu de CaCO3
(12,8%). Reacţia solului este slab alcalină în primii 100 cm, cu un pH de 7,38 în Ap1 şi 7,98 în Bv,
moderat alcalină în Cca (pH=8,58); este saturat în baze, V fiind 96 % în Ap, 99 % în Bv şi 100 % în Cca.
SH are valoarea 1,17 me/100g sol în Ap, un conţinut mare pentru SB sol în Ap (32,5 me/100 g sol) şi Bv
(34,1 me/100g sol). T este mare în Ap (33,6 me/100g sol) şi Bv (34,4 me/100g sol). Conţinutul în humus
este mare în Ap1 (3,75 % g g-1) şi mijlociu în Bv (2,2 % g g-1), scăzând uniform pe profil, sub 100 cm
adâncime. Rezerva de humus este foarte mare (230 t ha -1). Este mijlociu aprovizionat în N total, cu 0,180
% în Ap1, foarte bine aprovizionat în Ap1 cu P mobil (80 ppm) şi mijlociu aprovizionat cu K mobil (196
ppm). Conţinutul în microelemente este mare în Ap 1 pentru Zn (176 ppm), foarte mic în Am (0,80 ppm) şi
exterm de mic în Bv (0.40 ppm), mijlociu în Cu (7,45 ppm) în Ap1, cu un conţinut mare în Ap2h, (8.9
ppm), mic în Am şi Bv (3,5 ppm) şi prezentând un conţinut foarte mic în Mn activ în Ap1 (3,5 ppm) şi în
Am (3,2 ppm). Însuşirile fizice ale CZca la Topraisar arată o textură luto-argilo-prăfoasă în primii 70 cm
şi luto-prăfoasă în rest. Aceasta face, ca DA să fie mijlocie pe tot profilul de sol, cu cca. 1,46 g cm-3 în Am
şi 1,40 g cm-3 în Bv. PT este mijlocie în Ap1 (48,8 %) şi mare în Am (58 %) şi Bv (52 %). PA este mijlocie
în Ap (15,2 %), mare în Am (23,8 %), mijlocie în Bv (21,7 %) şi mică în Cca (12,2 %). CO este mijlociu
în orizonturile Ap şi Am (11,7 % g g-1), mare în Ck (13,2 g g-1) şi mijlociu în Cca (12.0 g g-1). CC este
mijlocie pe tot profilul de sol cu valori de 23 % g g-1 în Ap, Am, Bv şi 22,9 % g g-1 în Cca. CU este
mijlocie în Ap, Am, Bv (11,6 % g g-1) şi mare în Cca (13,6 g g-1). Ksat este mijlocie în Ap1 (4,65 mm h-1),
mică în Ap2h, (0,78 mm h-1), mare în Am (17,3 mm h-1), mijlocie în Bv (9,30 mm h-1) şi mică în Cca (1,55
mm h-1). RP este mijlocie pe tot profilul (3,62-5,12 MPa). CZca cu textură lutoasă şi luto-nisipoasă au
însuşiri fizice mai favorabile, fiind permeabile. În cazul CZca vertice, cu textură luto-argiloasă/argilo-
lutoasă, însuşirile fizice sunt mai puţin favorabile datorită scăderii permeabilităţii şi aeraţiei.
CZca nu pun probleme deosebite, dar în cazul realizării lucrărilor agricole în
condiţii de umiditate necorespunzătoare, poate apărea un strat gros de hardpan, care
poate fi distrus prin arături cu adâncimi variabile. În cazul folosirii irigaţiilor se
211
recomandă norme de udare moderate, iar în condiţii deosebite acestea trebuie să fie mici
şi dese, pentru a preîntâmpina infiltrarea rapidă a apei pe profil la solurile cu textură
luto-nisipoasă, sau stagnarea apei la suprafaţa solului în cazul texturilor mai argiloase,
când trebuie, de asemenea, combătută formarea crustei. Pe solurile situate pe pante,
eroziunea poate fi preîntâmpinată prin arături pe curba de nivel, prin alegerea
sortimentului adecvat de culturi şi prin benzi înierbate.
CZca sunt soluri fertile, favorabile cultivării unei game largi de folosinţe, dar cu
limitări destul de severe legate de lipsa precipitaţiilor în perioada de consum maxim al
plantelor de cultură.
După pretabilitatea la irigat CZca se încadrează la clasa I, constituind terenuri
foarte bune pentru amenajări de irigaţie, fără pericole de degradare sau fără limitări de
folosire agricolă. CZca cu caractere pelice şi vertice precum şi cele cu caractere gleice,
salinice, sodice se încadrează la clasa a II-a şi a III-a de pretabilitate la irigare, având
limitări reduse şi moderate determinate de textura fină (stagnarea apei la suprafaţa
solului) şi de pericolul de gleizare şi sărăturare.
Cernoziomurile argice (CZar) (cernoziomurile argiloiluviale) se întâlnesc pe
suprafeţe mai reduse (504 316 ha), în continuarea cernoziomurilor cambice, şi se
caracterizează prin prezenţa unui orizont Am cu crome <2, un orizont Bt (argilic) cu
valori şi crome <3,5 la umed şi <5,5 în stare uscată, precum şi cu un orizont Cca de
acumulare a carbonaţilor. CZar se întâlnesc în cadrul Podişului Moldovei, Câmpiei
Române (Câmpia Mostiştei, Neajlovului, Burnasului, Găvanu - Burdea, Boianu şi
Olteniei), Câmpia Tisei şi Podişul Transilvanei. În Dobrogea sunt întâlnite în Podişul
Dobrogei de Nord, în jurul culmilor Munţilor Măcinului, Podişului Niculiţelului,
Dealurilor Tulcei şi Podişului Babadagului, pe poduri plane sau slab-moderat înclinate,
pe loessuri cu textură lutoasă, pe alocuri având şi schelet silicios. Aceste soluri se mai
găsesc în cadrul părţii centrale a Podişului Casimcei (Podişul Dobrogei Centrale) şi în
cadrul Podişului Oltinei (Podişul Dobrogei de Sud), în asociaţie cu cernoziomuri greice,
pe loess cu textură lutoasă cu schelet, pe pante, în asociaţie cu litosoluri, erodisoluri şi
regosoluri.
CZar s-au format pe suprafeţe relativ reduse în zonele mai înalte de 200 m, sub
influenţa unui climat local mai umed decât în cazul cernoziomurilor cambice. Vegetaţia
naturală este de silvostepă, cu păduri mezofile de Quercus petraea, Carpinus betulus,
Corylus avelana, Fraxinus excelsior şi vegetaţie ierboasă din zona Stepei danubiene, în
prezent puternic antropizată, cu specii de Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Stipa
capilata, Atremisia austriaca şi tufărişuri cu Prunus spinosa, Crataegus monogina şi
Amygdalus nana.
Materialul parental este format din loessuri cu textură lutoasă şi luto-argiloasă,
argile în general cu caracter vertic, cu textură argilo-lutoasă. Apa freatică nu
influenţează profilul de sol, depăşind, în general, adâncimea de 10 m, drenajul natural
global fiind bun în cadrul CZar formate pe loess, respectiv moderat la subtipul argic
vertic format pe argile, unde poate să apară fenomenul de pseudogleizare. În cazul când
adâncimea apei freatice se află sub 4-5 m apar aşa numitele cernoziomuri argice freatic
umede, acestea împreună cu cele influenţate de fenomenul de gleizare, mai puţin
întâlnite, ocupă o suprafaţă de 36 217 ha.
În Dobrogea, sub pătura de loess, în special în arealele cu pantă medie-mare, se
găseşte un mozaic de roci, în general dure, formate din calcare, gresii, şisturi verzi,
şisturi cristaline şi roci vulcanice, care pot apărea în profilul de sol, în special la solurile
erodate şi la subtipurile argice rendzinice şi argice litice.
212
Datorită faptului că CZar beneficiază de un surplus de umiditate din precipitaţii
şi de temperaturi relativ mai scăzute faţă de CZca, procesul de bioacumulare este diferit
şi duce la formarea unei cantităţi mai mici de humus şi de calitate mai slabă, cu un
procent mai ridicat de acizi fulvici, dar încă saturat în ioni de calciu. Caracteristica cea
mai importantă este procesul mai avansat de debazificare a complexului coloidal al
solului, care duce la formarea unei cantităţi mai mari de argilă şi la depunerea acesteia
în orizontul Bt (argiloiluvial), cu pelicule de argilă la suprafaţa agregatelor structurale şi
diferenţiat sub aspect coloristic şi al structurii, comparativ cu celelalte orizonturi din
cadrul profilului de sol. Carbonaţii de calciu sunt levigaţi sub adâncimea de 120 cm,
fiind acumulaţi sub forma unui orizont Cca bine exprimat.
Din punct de vedere morfologic, aceste soluri prezintă un orizont Am (mollic),
gros de 40-50 cm, de culoare cenuşie foarte închisă, neagră (10YR 3/1-2/1) la umed şi
brună-cenuşie închisă (10YR 3/2) la uscare, având o textură luto-argiloasă, o structură
subangulară mică-granulară, friabilă. La partea superioară a orizontului Am se găseşte
un suborizont Ap mai tasat, cu structură distrusă, gros de 20-28 cm. Poate avea un
orizont de tranziţie A/B gros de 20-25 cm, cu o culoare cenuşie foarte închisă (10YR
3/1) la umed şi cenuşie închisă (10YR 4/1) la uscare, cu o structură poliedrică
subangulară medie, friabilă. Orizontul Bt are o grosime de 40-50 cm, o culoare brună
închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună cenuşie închisă (10YR 4/3) în stare uscată,
textură argilo-lutoasă, structură prismatică la subtipul tipic şi masivă la subtipul vertic.
Prezintă pelicule de argilă pe feţele agregatelor structurale. Orizontul Cca este situat sub
adâncimea de 120 cm, având culoare mai închisă la partea superioară a orizontului,
brun-gălbuie (10YR 5/4) în stare umedă, gălbuie pal în stare uscată (2.5Y 7/4) şi mai
deschis spre bază, având o textură luto-argiloasă, o structură masivă, cu acumulare de
CaCO3 sub formă de pseudomicelii şi concreţiuni. Are un conţinut mare de carbonaţi
(chiar şi peste 20 %, Munteanu, Ghidul excursiilor, 1964).
CZar sunt soluri fertile, moderat aprovizionate cu humus în Ap (3,6%), cu o rezervă mare de
humus în primii 50 cm (203 t ha-1), mijlociu aprovizionate cu N total (0,23 %) în Ap şi în Am (0,17 %) şi
cu un conţinut mic şi foarte mic pe profil (0,07-0,12 %), sunt bine aprovizionate cu P mobil (45-63 ppm),
bine şi foarte bine aprovizionate cu K mobil (160-270 ppm). Reacţia solului în Ap este slab acidă
(pH=6,3-6,8), este neutră în Am (7,1) şi slab alcalină în Cca (8,4). T este mijlocie în Ap (28,4 me/100g
sol) şi Am (32,2 me/100g sol) şi mare în Bt (36,5 me/100g sol), iar V este eubazic în Ap (82 %), în Am (87
%) şi saturat în baze în Cca (100 %), (Munteanu, Ghidul excursiilor, 1964). Însuşirile fizice ale CZar
sunt mai puţin favorabile comparativ cu CZca, DA fiind mică în Ap1 (1,19 g cm-3), mijlocie în Ap2h (1,40
g cm-3), Am (1,41 g cm-3), Bt (1,44 g cm-3) şi Cca (1,32 g cm-3). PT este mare în Ap1 (56 %), mijlocie în
Ap2h, Am (48 %) şi Bt (46 %). PA este mijlocie în Ap1 (18 %), mică în Ap2h (12 %), Am (13 %), Bt (11 %)
şi Cca (15 %). CO este mijlociu în orizonturile Ap şi Am (8,6 % g g-1), mare în Bt şi Cca (13,2-16,2% g g-
1
). CC este mijlocie pe tot profilul (23-24 % g g-1). CU este mijlocie în Ap, Am, Bt (11,1-12,3% g g-1) şi
mare în Cca (13.9% g g-1). Ksat prezintă valori mari în Ap1 şi Am (12,5 mm h-1) mijlocii în Ap2h (8,6 mm
h-1), mici şi foarte mici în rest (3,5-0,4 mm h-1). RP este mijlocie pe tot profilul de sol (3,37-6,13 MPa).
CZar cu textură lutoasă şi luto-nisipoasă au însuşiri fizice mai favorabile, fiind
mult mai permeabile decât cele cu textură mai fină. CZar nu pun probleme deosebite în
practică, în cazul realizării lucrărilor agricole în condiţii de umiditate
necorespunzătoare, putând apărea un strat gros de hardpan, care poate fi eliminat prin
arături cu adâncimi variabile.
În cazul folosirii irigaţiilor se recomandă norme de udare mici-moderate şi
relativ frecvente, pentru a preîntâmpina stagnarea apei la suprafaţa solului sau pe
profilul de sol, trebuind, de asemenea, combătută formarea crustei. Pe solurile situate pe
pante, eroziunea poate fi evitată prin realizarea arăturilor pe curba de nivel, benzi
înierbate şi alegerea sortimentului de culturi adecvate.
213
CZar sunt soluri fertile, favorabile cultivării unei game largi de folosinţe şi
culturi, dar cu limitări legate de lipsa precipitaţiilor în perioada de consum maxim al
plantelor de cultură, care necesită aplicarea irigaţiei.
După pretabilitatea la irigare a CZar, aceste soluri se încadrează la clasa I,
reprezentând terenuri foarte bune-bune pentru amenajările de irigaţie, fără pericole de
degradare sau fără limitări de folosire agricolă. CZar cu caractere pelice şi vertice
precum şi cele cu caractere gleice, salinice, sodice se încadrează la clasa a II-a şi a III-a
de pretabilitate la irigare, având limitări reduse şi moderate determinate de textura fină
(stagnarea apei la suprafaţa solului) şi de pericolul de gleizare şi sărăturare.
Cernoziomuri greice (CZgr) (solurile cenuşii, în engleză grey=cenuşiu) se
întind pe o suprafaţă de 717 856 ha şi sunt specifice Podişului Moldovei, unde apar în
mod frecvent între altitudinile de 200-350 m în Podişul Sucevei pe terasele râurilor, pe
versanţii însoriţi şi pe unele interfluvii (Gruiul Dumbrăvenilor), în Câmpia Moldovei, pe
o fâşie aproape continuă în lungul Coastei Moldovei şi insular în culmile interfluviale ce
depăşesc 180-200 m, în sud-estul Podişul Bârladului (Colinele Tutovei şi Dealurile
Fălciului la altitudini de 250-350 m), pe terasele Siretului în aval de Roman, în
Piemontul de la Curbură până în dreptul Buzăului, în Depresiunile Subcarpatice
(Neamţ, Cracău-Bistriţa, Tazlău - Caşin) şi în Câmpia Tecuciului numai pe depozite
nisipoase (Bojoi, 2000). În Dobrogea se întâlnesc pe suprafeţe relativ reduse, de 49916
ha, în cadrul Podişului Dobrogei de Nord, în jurul culmilor Munţilor Măcinului,
Podişului Niculiţelului, Dealurilor Tulcei şi Podişului Babadagului, pe poduri plane sau
slab-moderat înclinate, pe loessuri cu textură lutoasă, pe alocuri având şi schelet silicios.
Aceste soluri se mai găsesc în cadrul părţii centrale a Podişului Casimcei (Podişul
Dobrogei Centrale) şi în cadrul Podişului Oltinei (Podişul Dobrogei de Sud), în
asociaţie cu CZar şi cu CZma, pe loess cu textură lutoasă cu schelet, pe pante în
asociaţie cu litosoluri, erodisoluri şi regosoluri.
CZgr se caracterizează prin prezenţa unui orizont Am cu crome <2 în stare
umedă, urmat de un orizont Ame pudrat cu silice, cu crome >2, apoi un orizont Bt
(argilic), sau Bv (cambic) cu valori şi crome <3,5 la umed şi <5,5 în stare uscată,
precum şi un orizont Cca de acumulare a carbonaţilor. CZgr s-au format pe suprafeţe
reduse în zonele mai înalte de 200 m, sub influenţa unui climat mai umed decât în cazul
CZca. Condiţiile climatice relevă o Tm de 7-9°C, Pm de 550-650 mm, ETo–TH de 600-
650 mm.
Vegetaţia naturală este de silvostepă cu păduri mezofile de Quercus petraea,
Carpinus betulus, Corylus avelana, Fraxinus excelsior şi vegetaţie ierboasă din zona de
stepă danubiană, în prezent puternic antropizată, cu specii de Festuca valesiaca, Stipa
lessingiana, Stipa capilata, Atremisia austriaca şi tufărişuri cu Prunus spinosa,
Crataegus monogina şi Amygdalus nana.
Materialul parental este format din loessuri şi luturi cu textură lutoasă şi luto-
argiloasă şi/sau argile frecvent cu caracter vertic, dar şi pelic, cu textură argilo-lutoasă.
Apa freatică nu influenţează profilul de sol, găsindu-se la adâncimi de peste 10 m,
drenajul natural global fiind bun la CZgr formate pe loes, respectiv moderat la subtipul
vertic şi pelic format pe argile, unde poate să apară fenomenul de pseudogleizare. CZgr
beneficiază de un surplus local de umiditate din precipitaţii, respectiv de temperaturi
relativ mai scăzute faţă de CZca.
Procesul de bioacumulare este diferit şi duce la formarea unei cantităţi mai mici
de humus şi de calitate mai slabă, cu un procent mai ridicat de acizi fulvici, totuşi
saturat de ioni de calciu. Caracteristica cea mai importantă este procesul mai avansat de
214
debazificare a complexului coloidal al solului, care duce la formarea unei cantităţi
superioare de argilă şi la depunerea acesteia în orizontul Bt (argiloiluvial), cu pelicule
de argilă la suprafaţa agregatelor structurale, diferenţiat sub aspect coloristic şi al
structurii, de celelalte orizonturi din cadrul profilului de sol. Carbonaţii de calciu sunt
levigaţi sub adâncimea de 120 cm, fiind acumulaţi sub forma unui orizont Cca bine
exprimat (Munteanu, Ghidul excursiilor, 1964).
Din punct de vedere morfologic (Munteanu, Ghidul excursiilor, 1964), CZgr prezintă un profil
de sol cu un orizont Am, în general antropizat (Ap), cu grosimi de 25-30 cm, lutos, având culoare cenuşie
foarte închisă (10YR 2-3/1-2) în stare umedă şi structură glomerulară-grăunţoasă. Urmează un orizont
Ame gros de 15-25 cm, de culoare brun cenuşie închisă (10YR 4/1) la umed şi brun cenuşie (10YR 5/2) la
uscare, lutos, cu o structură grăunţoasă-poliedric subangulară mică, pudrare de silice, friabilă. Orizontul
A/B cu o grosime de 15-25 cm, are culoare brună închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună-brună
închisă (10YR 4/3) în stare uscată, cu o textură luto-argiloasă şi o structură poliedrică subangulară mică-
medie, prezentând pudrare cu silice. Orizontul Bt are o grosime de 60-100 cm, culoare brună închisă
(10YR 343) la umed şi brun gălbuie (10YR 5/4) în stare uscată, cu textură luto-argiloasă, structură
prismatic - columnoidă; prezintă pelicule de argilă pe feţele agregatelor structurale. Orizontul Cca este
situat sub adâncimea de 115-120 cm, având culoare mai închisă la partea superioară a orizontului, brună-
gălbuie (10YR 5/4) în stare umedă, brună pal-brună gălbuie (10YR 6/3,5) în stare uscată şi mai deschisă
spre bază, cu textură lutoasă, fiind masiv şi prezentând acumulare de CaCO3 sub formă de eflorescenţe şi
concreţiuni. Are un conţinut mare de carbonaţi (22,2 %). Reacţia solului este slab acidă în Am (pH=6,6),
Ame (pH=6,1) şi Bt (pH=6,2) şi slab alcalină în Cca (pH=8,3). V este eubazic, cu valori de 87 % în Am,
78 % în Ame, 83 % în Bt şi saturat în baze în Cca (100 %). T este mare în Am (45,5 me/100g sol),
mijlocie în Ame (30,3 me/100g sol) şi în Bt (29,3 me/100g sol) şi mică în Cca (17,9 me/100g sol). CZgr
sunt soluri fertile, cu un conţinut mare de humus în Am (chiar şi 8,8 % g g-1) şi mic-mediu în Ame (2,7 g
g-1), A/B (1,9 g g-1) şi Bt1 (1,4 g g-1). Prin transformarea în teren arabil a fostelor păduri, conţinutul de
humus devine moderat, cu valori de cca. 3,5 % g g-1 în Ap. Rezerva de humus este mare. Este bine
aprovizionat în N total (0,42 %) în Am şi mic în Ame (0,13 %) şi A/B (0.10 %) şi foarte mic în rest (0,05
%), în Bt2 (Babadag; Munteanu, Ghidul excursiilor, 1964). Însuşirile fizice ale CZgr sunt mai puţin
favorabile decât ale CZar, având valori moderate ale DA (1,43 g cm-3). PT este mijlocie în Am (47 %),
mică în A/B şi foarte mică în Bv (38 %). CO este mijlociu în orizonturile Am, Ame şi A/B şi mare în Bt, iar
CC este mijlocie în primii 100 cm şi mică în rest. Ksat este mare în Ap1, mijlocie în Am şi Ame, mică în
A/B şi foarte mică în Bt.
CZgr nu pun probleme deosebite în practica agricolă, dar în cazul realizării
lucrărilor curente, în condiţii de umiditate necorespunzătoare poate apărea un strat gros
de hardpan care, similar celorlalte soluri, poate fi distrus prin arături cu adâncimi
variabile. În cazul folosirii irigaţiilor se recomandă norme de udare mici-medii, relativ
dese, pentru a preîntâmpina stagnarea apei la suprafaţa solului sau în profilul de sol. Pe
pante, eroziunea poate fi combătută prin arături pe curba de nivel şi prin alegerea
sortimentului adecvat de culturi, benzi înierbate etc.
CZgr sunt soluri fertile, favorabile cultivării unei game largi de folosinţe şi
culturi, dar cu limitări legate de lipsa precipitaţiilor în perioada de consum maxim al
plantelor de cultură.
Pretabilitatea la irigare încadrează aceste soluri la clasa II-a, reprezentând
terenuri bune pentru amenajări de irigaţie, cu condiţii de degradare şi limitări de folosire
agricolă reduse, determinate în principal de drenaj (stagnarea apei la suprafaţa solului)
şi de relief (pantă). CZgr cu caractere gleice, salinice, sodice se încadrează la clasa a III-
a de pretabilitate pentru irigaţii, având limitări moderate determinate de pericolul de
gleizare şi sărăturare.
Cernoziomuri maronice, CZma (soluri castanii de păduri xerofile şi şibleacuri)
se găsesc pe suprafeţe mai reduse în Podişul Dobrogei, în asociaţie cu CZgr şi cu CZar.
Ele se caracterizează prin prezenţa unui orizont Am cu crome <3, divizat în două
suborizonturi Am şi Ame mai deschis la culoare (cu 1-2 subunităţi Munsell), cu pudrare
de silice, un orizont A/C şi un orizont Cca de acumulare a carbonaţilor. CZma sunt
215
specifice Podişului Dobrogean şi apar sub forma unor areale insulare la marginea
arealelor înalte din jurul Munţilor Măcin, Podişului Niculiţelului şi Dealurilor Tulcei, pe
materiale parentale formate din depozite deluviale şi proluviale lutoase. Pe pante, aceste
soluri se găsesc în asociaţie cu regosolurile, erodisolurile şi cu litosolurile, având
uneori şi schelet. Pe suprafeţe restrânse, aceste soluri se găsesc şi în Podişul Casimcei
pe raza localităţilor Slava Rusă şi Casimcea în asociaţie cu CZgr, litosoluri şi
regosoluri. Suprafeţe relativ mai extinse sunt în partea de sud-vest a podişurilor
Cobadinului şi Oltinei, pe loess cu textură lutoasă, pe alocuri având pe profil schelet
silicios şi calcaros. CZma s-au format pe suprafeţe reduse, plane sau slab înclinate, la
contactul dintre zona de stepă şi zona forestieră, în general sub peticele de păduri
xerofile sau de şibleacuri, sub influenţa unui regim mai umed al solurilor decât în cazul
CZar.
Vegetaţia naturală este constituită din pădure xerofilă cu specii de stejar
brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens), şi cu asociaţii
de tufărişuri denumite şibileacuri, în care domină elementele submeditraneene, cu
frunză căzătoare: cărpiniţă (Carpinus duinensis), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpia
(Cotinus coggygria), Paliurus spina christi şi Prunus mahaleb şi pajişti cu specii de
Poua angustifolia, Festuca valesiaca, Festuca pseudovina, Festuca sulcata, Stipa
capillata şi Lolium perene. Materialul parental este format din loessuri cu textură
lutoasă şi depozite deluviale şi proluviale formate prin remanierea loessului.
Apa freatică nu influenţează profilul de sol, depăşind adâncimea de 10 m,
drenajul natural global fiind bun. Cernoziomurile maronice beneficiază de un surplus
local de umiditate din precipitaţii sau datorită microreliefului, care realizează un proces
mai avansat de debazificare a complexului coloidal al solului comparativ cu solurile
vecine, ducând la îndepărtarea peliculelor coloidale de la suprafaţa particulelor grosiere
de sol şi la formarea, sub orizontul Am, a unui orizont Ame, mai deschis la culoare,
pudrat cu silice şi sărăcit în coloizi organo-minerali.
Procesul de bioacumulare este relativ intens, dar datorită faptului că este format
predominant pe seama litierei din pădure, duce la formarea unei humus mai slab
calitativ comparativ cu cel al CZca, cu un procent mai ridicat de acizi fulvici, dar încă
saturat de ioni de calciu.
Pe profilul de sol textura este uniformă. Din punctul de vedere al mineralogiei argilei, în primii
60 cm, în Am, predomină smectitul 54%, urmat de ilit 41% şi caolinit 5%. Conţinutul în smectit creşte în
adâncime în Bv la 71% şi în Cca la 72%, faţă de illit (23%) în Bv şi (24%) în Cca. Caolinitul atinge 6% în
Bv şi 4% în Cca. Dintre celelalte minerale, predomină în Am amfibolii cu 4%, piroxenii cu 3%, distenul
cu 3% şi granaţii cu 2%. În orizontul Bv procentele se modifică în favoarea micelor (18%), granaţilor
(12%), piroxenilor (5%), cloritului (5%) şi distenului (2%). În Cca, predomină piroxenii, 10%, micele,
5%, cloritul, 4%, distenul, cu 3%. (Crăciun şi Popescu; Ghidul excursiilor, 1994). Din punct de vedere
morfologic, CZma de la Izvoarele - Niculiţel, jud. Tulcea (Munteanu; Ghidul excursiilor, 1994) prezintă
un suborizont O1 gros de 2-3 cm, format din frunze nedescompuse sau parţial descompuse (litieră).
Orizontul Am are o grosime de cca. 10 cm, de culoare cenuşie, foarte închisă (10YR 3/2) la umed şi
brună-cenuşie închisă (10YR 5/2) la uscare, textură lutoasă, structură grăunţoasă medie-bine dezvoltată,
cu silice reziduală sub formă de praf pe suprafaţa agregatelor structurale, este friabil la umed, coeziv în
stare uscată, poros. Orizontul Ame este gros de 10-15 cm, brun-cenuşiu, foarte închis (10YR 3/2) la umed
şi brun cenuşiu (10YR 5/2) în stare uscată, lutos, cu structură poliedrică subangulară medie-bine
dezvoltată, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, cu pudrare de silice, friabil. Prin preluarea în cultură
şi apariţia suborizontului Ap, orizonturile Am şi Ame sunt amestecate, iar solurile evoluează spre CZca.
Orizontul A/B, cu grosime de 15-25 cm, culoare brună închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună (10YR
5/3) în stare uscată, cu textură lutoasă, structură bine dezvoltată, ferm în stare umedă, dur în stare uscată,
moderat compact, cu silice reziduală şi pudrare cu silice. Orizontul Bv are o grosime de 20-25 cm, culoare
brună-gălbuie închisă (10YR 3,5/4) la umed şi brună gălbuie (10YR 4,5/4) în stare uscată, cu textură
lutoasă, structură prismatică medie, ferm în stare umedă şi dur în stare uscată, moderat compact.
216
Orizontul Cca este situat sub adâncimea de 55-60 cm, având culoare brună gălbuie (10YR 5/4) în stare
umedă, brună-gălbuie deschisă (10YR 6/4) în stare uscată, având textură lutoasă, fiind masiv,
nestructurat, cu acumulare de CaCO3 sub formă de eflorescenţe şi concreţiuni. Are la început un conţinut
mic de carbonaţi (6,4 % g g-1) şi creşte în profunzime la 17,1 % g g-1 la 160 cm adâncime. Reacţia solului
este neutră în primii 35 cm, cu pH=7,2 în Am, 6,8 în Ame şi 7,1 în A/B, slab alcalină în Bv (pH=7,5) şi
moderat alcalină în Cca (pH=8,7). Este saturat în baze, cu V având valori de 95 % în Am, 93 % în A/B şi
100 % în Bv şi Cca. SH este 1,7 me/100 g sol în Am şi 1,4 me/100 g sol în Ame şi A/B şi are un conţinut
mare în SB (33,7 me/100 g sol) în Am, mijlociu în Ame (21,7–21,0 me/100 g sol) în Bv şi mic în Cca
(12,1-14,2 me/100 g sol). T este mare în Am (35,4 me/100 g sol), mijlocie în Ame (23,1 me/100 g sol) şi
în Bv (21.0 me/100 g sol), mică în Cca (12,1-14,2 me/100 g sol). Rezerva de humus este mică (115 t/ha).
Aceste soluri sunt bine aprovizionate în N total în Am (0,425 %), mijlociu aprovizionate în Ame (0,144
%), foarte slab aprovizionate în Bv (0,076 %), de asemenea fiind foarte slab aprovizionate cu P mobil în
Am (5 ppm) şi extrem de slab aprovizionate în Ame (1 ppm), mijlociu aprovizionate cu K mobil Am (193
ppm) şi Ame (137 ppm). Aportul de microelemente: conţinutul în Zn este mare în Am (3,64 ppm), mic în
Ame (0,92 ppm), foarte mic în Bv (0,46 ppm) şi extrem de mic în Cca2. Solurile sunt mijlociu
aprovizionate cu Cu în Am (4,4 ppm), slab în Ame (3,7 ppm) şi în A/B (3,8 ppm), Bv (3,4 ppm) şi Cca1 şi
foarte slab în Cca2; conţinutul în Mn activ este mare în Am (88 ppm), mijlociu în Ame (45,5 ppm) şi Bv
(34,5 ppm) şi mic în A/B (23,0 ppm) şi Cca (15,0-17,0 ppm). Conţinutul în B este mare în Am (1,57 ppm),
Ame (0,82 ppm), A/B (0,68 ppm), mijlociu în Bv (0,55 ppm) şi Cca (0,41-0,55 ppm), iar conţinutul în Mo
este relativ scăzut pe tot profilul (0,07 ppm). Legat de însuşirile fizice ale CZma se poate aprecia că
acestea au un profil de sol cu textură lutoasă, cu DA extrem de mică în primii 75 cm, cu 0,83 g cm-3 în
Am, 1,01 g cm-3 în Ame şi 1,04 g cm-3 în Bv şi foarte mică în Cca 1,13-1,24 g cm-3. PT este extrem de
mare în primii 75 cm, cu 68.6 % în Am, 61,8 % în Ame şi 61.4 % în Bv şi foarte mare în Cca 54,0-56,6 %.
PA este foarte mare în Am (45,3 %), Ame (34,3 %), Bv (35,4 %) şi Cca1 (32,0 %) şi mare în Cca2 (26,2
%). Dintre proprietăţile fizice, CO este mare în orizontul Am (14,3 % g g-1), mijlociu în Ame (11,7 % g g-
1
), Bv (11,6 % g g-1) şi Cca1 (8,7 % g g-1) şi mic în Cca2 (6,6-8,4 % g g-1). CC este mare în Am (28,1 % g
g-1), Ame (27,2 % g g-1), mijlocie în Bv (25,0 g g-1) şi în Cca (22,4-23,1 g g-1). CU este mare în Am (13.9 g
g-1), Ame (15,5 g g-1), Bv (13,5 g g-1) şi Cca1 (14,4 g g-1) şi foarte mare în Cca2 (15,8-16,1 g g-1). Ksat este
foarte mare în Am (65,9 mm h-1), Ame (51,2 mm h-1) şi Bv (67.7 mm h-1), mare în A/B (19,5 mm h-1) şi
Cca1 şi Cca3 (12,3-31,2 mm h-1) şi mijlocie în Cca2 7,5 mm h-1). RP este mică pe tot profilul de sol (1,75-
3,12 MPa) şi mijlocie în Cca2 (3,25-3,38 MPa).
CZma nu pun probleme deosebite în urma luării lor în cultură. În cazul folosirii
irigaţiilor, se recomandă norme de udare moderate, pentru a preîntâmpina infiltrarea
rapidă a apei pe profil. Pe solurile situate pe pante, eroziunea poate fi combătută prin
arături pe curba de nivel, alegerea sortimentului adecvat de culturi, benzi înierbate etc.
Cernoziomurile maronice sunt soluri fertile, favorabile cultivării unei game largi de
folosinţe şi culturi agricole dar, ca şi celelalte soluri din zonă, prezintă limitări legate de
lipsa precipitaţiilor atmosferice în perioada de vară, fapt care recomandă aplicarea
irigaţiei.
Pretabilitatea la irigare pentru CZma permite încadrarea acestora la clasa I,
reprezentând terenuri foarte bune pentru amenajări de irigaţie, fără pericole de
degradare sau fără limitări de folosire agricolă. CZma cu caractere gleice, salinice,
sodice se încadrează la clasa a II- şi III-a de pretabilitate la irigat având limitări reduse
şi moderate la irigat determinate de pericolul de gleizare şi sărăturare. Mai pot apărea
limitări reduse până la moderate determinate de panta terenului.
Cernoziomurile gleice (CZgc), fostele lăcovişti tipice, se caracterizează prin
prezenţa unui orizont Gr în primii 125 cm adâncime şi a unui orizont A mollic, având
crome < 2 în stare umedă şi un orizont de tranziţie A/G, ce are în partea superioară
culori de orizont mollic. Aceste soluri se întâlnesc pe suprafeţe mari (107979 ha) în
arealul de subsidenţă din Câmpia de Vest: Lunca Eriului, Câmpia de divagare a
Crişurilor, Câmpia Mureşului, Câmpia Timişului şi Câmpia Begăi. În Câmpia Română
de Vest se găsesc pe văile Vedei, Câlniştei şi Glavaciocului, iar în Câmpia Română de
Est se găsesc în depresiunile din centrul interfluviului Ialomiţa - Călmăţui. În Podişul
217
Moldovei, CZgc sunt întâlnite în luncile râurilor (de ex. Bârladul) şi pe văile secundare.
Pe suprafeţe relativ întinse se găsesc în Lunca Dunării în incintele Greaca, Călăraşi,
Balta Ialomiţei, Insula Mare a Brăilei, la sud şi la nord de oraşul Măcin, la est de
localitatea Smârdan, la est de oraşul Tulcea, în Delta Dunării în incinta Pardina, pe
depozite aluviale argiloase cu textură argiloasă şi mai rar luto-argiloasă. CZgc se mai
găsesc pe văile unor râuri din cadrul Podişului Dobrogean: Teliţa, Taiţa, Slava,
Casimcea, Carasu şi pe afluenţi ai acestora în raza localităţilor Sinoe, Săcele, Sibioara,
Cernavoda şi Siliştea, pe depozite aluviale diverse, de la nisip la argilă.
CZgc s-au format în condiţiile unui relief plan, cu caracter depresionar, de lunci,
delte şi văi joase, pe depozite aluviale de origine fluvială şi lacustră cu textură diversă,
dar în general mai argiloasă, în condiţiile unui climat cu caracter continental pronunţat.
Vegetaţia naturală este formată din asociaţii de Agrostis stolonifera, Agropyron repens,
Typha augustifolia, PHragmites communis, Cirsium arvense şi Carex colchica.
Apa freatică afectează intens profilul de sol, fiind situată, în general, la adâncimi
de 1,0-1,5 m. Procesul de formare sa solurilor e caracterizează prin acumularea bogată a
humusului datorită atât vegetaţiei de fâneaţă, cât şi excesului de apă, care produce
condiţii de anaerobioză şi care determină o mai slabă mineralizare a materiei organice,
respectiv o bioacumulare intensă. Humusul este de tipul mull calcic, datorită
substratului şi apei freatice bogate în calciu, ce dă o culoare închisă în partea superioară
a profilului de sol.
Excesul de umiditate produce fenomene de reducere şi apariţia orizontului de
glei (Gr) în primii 125 cm, bogat în minerale secundare de tipul fero-silicaţilor cu Fe
feros, colorat în verzui sau albăstrui. La suprafaţa solului, unde excesul de umiditate
este periodic, se formează hidroxizi ferici şi manganici, care se depun sub formă de
bobovine şi pete colorate în brun gălbui sau brun roşcat.
Un profil reprezentativ pentru CZgc este prezentat mai jos (Grigoraş, 1999). Textura este
uniformă pe profilul de sol. CZgc prezintă un orizont Am cu grosimi care variază între 40-50 cm, de
culoare neagră-brună foarte închis (10 YR2/1-2/2 sau N2) la umed, structură grăunţoasă - subangulară
bine dezvoltată. Urmează un orizont de tranziţie A/G, de cca. 20-30 cm, de culoare cenuşie foarte închis
(5Y3/1) în stare umedă, cu o structură poliedrică-slab dezvoltată sau masivă şi numeroase bobovine.
Orizontul Gr sau Cca/Gr, situat între 60-100 cm, de culoare cenuşie închis-cenuşie verzui închisă (5Y4/1-
5G4/1) în stare umedă, are o structură masivă, cu bobovine dese. Pe profil se observă pete şi
pseudomicelii de CaCO3, fiind mai bogate spre baza profilului de sol (Cca/Gr). Textura este argilo-
lutoasă pe tot profilul de sol. Sunt soluri saturate în baze, iar cantitatea de CaCO3 total variază pe profil de
la mică-mijlocie în Am (1,2-10,8 % g g-1), la mare în Cca/Gr (13,1-21,3 % g g-1). Aceasta face ca solul să
aibă o reacţie de la slab alcalină în Am (pH=7,8) la moderat alcalină în A/Go-Gr sau Cca/Gr (8,4).
Prezintă un conţinut foarte mare în humus în Am (16,6 % g g-1), mare în A/Go (11,4%) şi mijlociu în Gr
sau Cca/Gr (1,3-0,9 % g g-1). În cazul preluării în cultură a acestor soluri, conţinutul în humus scade la
valori mijlocii în Ap (6,5 % g g-1). Rezerva de humus este foarte mare, ca şi conţinutul în N total în Am
(0,97 % g g-1) şi mare în Gr sau Cca/Gr (0,39 % g g-1). Prin luarea în cultură a acestor soluri
aprovizionarea cu azot devine moderată în Ap (0,21 % g g-1). T este mare (35-50 me/100 g sol).
CZgc au un potenţial de fertilitate relativ ridicat, dar care nu poate fi valorificat
decât prin lucrări de îmbunătăţiri funciare, care să elimine excesul de umiditate
permanentă şi să îmbunătăţească însuşirile fizice şi fizico-chimice ale acestora. În
condiţii naturale, neameliorate, aceste soluri se folosesc ca păşuni şi fâneţe slabe.
CZgc sunt încadrate la clasa a IV-a de pretabilitate la irigaţie, reprezentând
terenuri puţin favorabile pentru astfel de amenajări, fiind irigabile în condiţii speciale, în
incinte îndiguite, cu pericol de degradare şi limitări severe de folosire agricolă, precum
şi cu necesitatea unor lucrări intensive de ameliorare şi de prevenire a degradării
determinate de nivelul ridicat al apei freatice. În cazul când apare şi pericolul salinizării
218
şi alcalizării terenului aceste soluri pot fi încadrate la clasa a V-a de pretabilitate la
irigare.
III. Faeoziomurile (FZ) sunt soluri având orizont A mollic (Am), orizont
intermediar (Bt, Bv, AC) cu culori cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în
partea superioară (cca. 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi fără
orizont Cca, sau având concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm (sau în
primii 200 cm în cazul texturii grosiere). Prezintă pelicule argilo-humice în orizontul B
şi adesea caractere de hidromorfie când există orizont Bt. Sunt excluse solurile formate
pe materiale parentale calcarifere sau roci calcaroase care apar între 20 şi 50 cm. Pot
avea orizont vertic, proprietăţi gleice (orizont Gr) sub 50 cm adâncime şi proprietăţi
stagnice (w sau sub 50 cm, W). La nivelul subtipurilor de sol principale au fost
diferenţiate faeoziomuri: tipice, greice, psamice, pelice, vertice, gleice, stagnice,
clinogleice, aluvice, cambice, argice, calcarice.
Faeoziomurile reprezintă un nou tip de sol introdus în sistemul român de
taxonomie a solurilor, în care au fost cuprinsă o gamă relativ largă de soluri,
reprezentate prin foste cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale, soluri
cernoziomoide (190569 ha), soluri cenuşii, soluri clino - hidromorfe care sunt situate în
areale mai umede decât cele reprezentative şi care prezintă însuşirile enumerate mai sus.
Ele pot fi întâlnite în Podişul Moldovei, Câmpia Română de Vest, Câmpia de Vest şi
Podişul Transilvaniei. Fiind situate în perimetrele mai umede şi mai reci decât solurile
similare care au rămas încadrate la cernoziomuri, aceste soluri prezintă o susceptibilitate
mai redusă privind aplicarea irigaţiei comparativ cu cernoziomurile, irigarea lor legată
de deficitul de umiditate din lunile iulie şi august fiind totuşi, o problemă importantă, de
perspectivă.
Faeoziomurile argice (FZar) sunt formate în general pe depozite loessoide şi
luturi cu un profil de tipul Ap-Am-AB-Bt-Cca, cu textură lutoasă sau luto-argiloasă
diferenţiată pe profil, orizontul Bt argiloiluvial fiind îmbogăţit în argilă.
În unele sectoare ale câmpiei ele prezintă un drenaj natural slab, fiind asociate cu
apariţia fenomenului de pseudogleizare, a cărui intensitate este de la slabă la moderată.
Structura acestor soluri este glomerulară, bine dezvoltată în orizontul Am, fiind
prismatică, moderat dezvoltată în orizontul Bt. Structura bună şi textura favorabilă se
reflectă în însuşirile fizice, în general bune ale acestor soluri, care sunt totuşi mai tasate
şi mai puţin permeabile decât cernoziomurile tipice şi cernoziomurile cambice.
FZar sunt soluri fertile cu un conţinut de humus de cca. 3-4,5%, având reacţia solului slab acidă
în Ap (pH=6,4-6,6) şi neutră-slab alcalină (pH=7,1-7,4) pe profil, SB este de 20-28 me/100g sol, SH are
valori de 1-8,2me/100g sol. Gradul de saturaţie în baze (V%) este eubazic (80-97%) şi mai rar mezobazic
(70-75%), (Seceleanu ş.a., 1986; 1987). Aceste însuşiri devin mai puţin favorabile odată cu cu creşterea
gradului de eroziune şi de pseudogleizare a solurilor.
După pretabilitatea la irigaţii, FZar în general, sunt încadrate la clasa I,
reprezentând terenuri foarte bune pentru amenajări de irigaţie, fără pericole de
degradare sau fără limitări de folosire agricolă.
Faeoziomurile argice vertice şi vertice stagnice sunt formate pe argile, şi se
evidenţiază în teren prin prezenţa crăpăturilor şi, în profilul de sol, prin existenţa feţelor
oblice de alunecare până la adâncimea de 1 m, datorate caracterului vertic. În perioada
cu deficit de umiditate aceste soluri devin compacte şi dure. Profilul de sol este de tipul
Ap-Am-ABy-Bty-Cy. Textura solului este luto-argiloasă în Ap şi argilo-lutoasă în Bty, iar
structura este glomerulară-poliedric subangulară mică în Am şi poliedrică angulară
medie în Bty.
219
Sunt soluri fertile, moderat-bine aprovizionate cu humus în Ap (3,9-4,5%), cu o rezervă mare-
foarte mare de humus pe primii 50 cm adâncime, bine aprovizionate cu fosfor mobil (40-70 ppm), bine şi
foarte bine aprovizionate cu potasiu mobil (150-250 ppm). Reacţia în Ap este slab acidă (6,4-6,8) şi creşte
pe profil la valori neutre. Pe unele suprafeţe agricole, unde se folosesc intens îngrăşămintele chimice, pH-
ul în Ap arată o reacţie moderat acidă. Însuşirile fizice sunt mai puţin favorabile comparativ cu
cernoziomurile, porozitatea totală (PT) fiind mare-mijlocie în Ap (46-57%) şi mică şi foarte mică în
secţiunea de control, porozitatea de aeraţie (PA) prezentând valori de la mare la foarte mică în Am (21,8-
8,7%) şi foarte mică în secţiunea de control (9,7-4,0%). Coeficientul de ofilire (CO) variază de la foarte
mare (18% g g-1) la mijlociu (8,6% g g-1) în Ap şi mare şi foarte mare (13-18% g g-1) în Bty. Capacitatea
de câmp (CC) este mijlocie pe tot profilul de sol (23-24% g g-1). Permeabilitatea, reprezentată aici prin
Ksat, variază de la medie la mare (5,5-12,3 mm h-1) în Ap şi de la mică la excesiv de mică (0,15-5,8 mm
h-1) în orizontul Bty, şi nu permit o infiltraţie bună pe profil a apei în perioadele umede. Caracterul vertic
este reliefat şi de indicele de contracţie (IC), care este mare în Ap (0,0081-0,0114) şi de la mare la foarte
mare în Bty (0,0088-0,0142).
Pentru corectarea unor însuşiri mai puţin favorabile se recomandă realizarea de
lucrări hidroameliorative, care constau în folosirea judicioasă a irigaţiilor prin aplicarea
de norme mici-moderate, dese, realizarea de canale deschise pentru evacuarea apei în
exces din microdepresiuni, iar ca lucrări pedo - ameliorative: afânare adâncă şi arături
cu adâncimi variabile şi local amendare calcică, după valoarea pH-ului. Faeoziomurile
argice sunt soluri favorabile culturilor agricole, gradul de favorabilitate scăzând cu
creşterea conţinutului în agilă, a gradului de pseudogleizare şi cu creşterii intesnităţii
eroziunii.
FZar cu caractere pelice, vertice şi stagnice se încadrează la clasele a II-a şi a
III-a de pretabilitate la irigare, având limitări reduse şi moderate determinate de
pericolul stagnării apei la suprafaţa solului. Mai pot apărea limitări reduse până la
moderate, determinate de panta terenului.
Faeoziomurile greice (FZgr) prezintă un orizont diagnostic, Ame, care are atât
caractere de orizont mollic, cât şi de orizont eluvial prin acumularea de grăunţe de cuarţ,
care dau un aspect mai albicios acestui orizont. Materialul parental este format din
depozite loessoide şi luturi. Spre deosebire de cernoziomurile argice şi argice - vertice
cu care se învecinează, aceste soluri prezintă o tentă mai cenuşie, negru-brună, cenuşie
foarte închisă până la brun-cenuşie foarte închisă (10YR 2,5/1,5-10YR 3/1,5). Orizontul
Ame prezintă o pudrare de silice şi o structură grăunţoasă-poliedrică mică subangulară,
orizontul Bt fiind mai ferm, cu o structură poliedrică angulară - subangulară mare, spre
prismatică. Orizontul Cca apare sub 165 cm adâncime şi este bogat în concreţiuni de
CaCO3.
Faeoziomurile greice stagnice (FZgr-st) ocupă areale în crovuri unde,
datorită neuniformităţii terenului, apa din precipitaţii stagnează o perioadă îndelungată
şi produce o pseudogleizare slabă-moderată, producând la nivelul orizontului Bt, pete de
reducere şi un grad mai mare de tasare. Profilul de sol este de tipul Ap-Am-Ame-ABtw-
Btw-Cca.
Faeoziomurile greice (FZgr) (Seceleanu ş.a., 1987) sunt soluri fertile, mijlociu aprovizionate cu
humus în Ap (3,7-3,9% g g-1), cu o rezervă foarte mare de humus în primi 50 cm (218-231 t/ha), sunt
mijlociu aprovizionate cu fosfor (21,9-26,5 ppm) şi foarte bine aprovizionate cu potasiu (229-260 ppm).
Sunt soluri moderat acide în Ap (pH=5,45-5,60) şi neutru-slab alcaline în Bt (pH=7,0-7,3). Gradul de
saturaţie în baze variază de la mezobazic (73,4 %) la eumezobazic (77,94 %) în Ap şi eumezobazic intens
în Bt (V>90%). Însuşirile fizice ale acestor soluri sunt relativ favorabile; porozitatea totală variind de la
normală în orizontul Ap (51-52%), la mică în orizontul Bt (45%), iar porozitatea de aeraţie de la mijlocie
în Ap (17%) la mică în secţiunea de control (10,0-11,6 %). Coeficientul de ofilire variază de la mijlociu la
mare în Ap (8,6-14,0 % g g-1), şi de la mare la foarte mare în secţiunea de control (15,6-16,5% g g-1),
capacitatea de câmp fiind mijlocie pe tot profilul (23 % g g -1), permeabilitatea este de asemenea mijlocie
220
pe tot profilul de sol, Ksat variind de la 2,44 mm h-1 la 7,00 mm h-1. Indicele de contracţie este mijlociu în
Ame (0,0074) şi mare în Bt (0,0085).
În condiţii normale de exploatare agricolă FZgr sunt soluri cu favorabilitate
medie pentru culturile agricole. În condiţiile creşterii gradului de pseudogleizare, în
microdepresiuni, favorabilitatea acestor soluri scade. În condiţiile folosirii irigaţiilor şi
ale realizării unor lucrări pedo - ameliorative de îmbunătăţire a condiţiilor de aeraţie şi
reacţie chimică a solurilor pseudogleizate din microdepresiuni, prin canale deschise,
afânare adâncă, scarificare, precum şi prin aplicarea de amendamente calcice şi
îngrăşăminte organice, fertilitatea acestor soluri poate creşte simţitor, dar şi costurile de
amenajare.
După pretabilitatea la irigare, FZgr se încadrează în clasa a II-a, reprezentând
terenuri bune pentru amenajări de irigaţie, cu condiţii de degradare şi limitări reduse de
folosire agricolă, determinate în principal de drenajul natural (stagnarea apei la
suprafaţa solului) şi de relief (pantă). În schimb, faeoziomurile greice stagnice se
încadrează la clasa a III-a de pretabilitate la irigare, având limitări moderate,
determinate de pericolul de stagnare a apei la suprafaţa solului.
IV. Rendzinele (RZ) se găsesc pe suprafeţe relativ reduse în ţara noastră, fiind
răspândite în special în regiunile montane, în condiţii de climă umedă ale etajului
forestier, în arealul pădurilor de gorun, fag, precum şi fag în amestec cu conifere. În
Carpaţii Occidentali se găsesc în munţii: Bihor, Gilău, Trascău, Codru, Pădurea
Craiului, Poiana Ruscă, iar în Carpaţii Orientali în: munţii Ciucului, Hăghimaşului şi
Bucegi, în timp ce în Carpaţii Meridionali aceste soluri se întâlnesc în: munţii Lotrului,
Sebeşului, Vâlcan. Local, rendzine se mai găsesc în Subcarpaţii Getici şi în Dobrogea.
Aceste soluri se caracterizează prin prezenţa unui orizont Am, cu crome <3, un orizont
Arz şi Bv (cambic), ce au culori închise cel puţin la partea superioară, cu valori şi crome
de <3,5 la umed şi <5,5 în stare uscată, precum şi un orizont Rrz în primii 150 cm.
Materialul parental este format în mod predominant din calcare sau pietrişuri calcaroase,
dar şi din roci metamorfice şi magmatice bazice şi ultrabazice. Caracteristica dominantă
este prezenţa orizontului diagnostic Rrz, rendzinic, bogat în schelet, dar şi a orizontului
Am, închis la culoare, bogat în humus, cu structură bine dezvoltată, glomerulară.
Profilul de sol este de tipul Am-AR-Rrz. Textura variază de la mijlocie la fină, fiind
uniformă pe profil.
Deşi au profilul scurt şi scheletul calcaros, care poate apărea chiar din orizontul
Am, aceste soluri sunt bine structurate, poroase, cu aeraţie relativ favorabilă. Sunt soluri
foarte bogate în humus (cca. 10% sau mai mult), au rezervă foarte mare de humus 200-
300 t/ha, cu humus de tipul mull calcic. Sunt soluri saturate în baze sau foarte slab
debazificate (cu V=80-100%), sunt neutre-slab alcaline şi uneori slab acide în orizontul
Am (pH=6,5-7,5), bine aprovizionate cu substanţe nutritive. (Puiu, 1980).
În continuare se prezintă o caracterizare a rendzinelor din Dobrogea, deoarece
acestea interesează în vederea folosirii lor în perimetrele irigabile, unde apar sub formă
de petice alături de solurile zonale, respectiv cernoziomurile. Rendzinele din Dobrogea,
cunoscute cândva sub numele de xerorendzine, ocupă suprafeţe restrânse în cadrul
Podişului Dobrogei de Nord, în Podişul Niculiţelului, Dealurile Tulcei şi Podişului
Babadagului, în zonele mai înalte pe calcare şi gresii calcaroase acoperite cu depozite de
loess cu textură lutoasă. În cadrul Podişului Dobrogei Centrale, RZ se găsesc pe
suprafeţe relativ importante datorită apariţiei spre suprafaţă a plăcii calcaroase în cadrul
Podişului Casimcei, la nord de lacul Taşaul şi în Podişul Isaccei, la sud de râul
Casimcea şi la est de localitatea Târguşor, fiind de culoare brună. În cadrul Podişului
Dobrogei de Sud, RZ apar pe versanţii văilor Carasu, în raza localităţilor Medgidia,
221
Basarabi, Valu lui Traian, precum şi pe malurile lacurilor Techirghiol şi Mangalia, la
vest de localităţile Mangalia, Limanu, Darabani, pe majoritatea văilor mai adânci, fiind
de culoare roşie şi brună. RZ se întâlnesc pe forme de relief variate, de la cele de
podişuri cu versanţi slab - moderat înclinaţi, la culmi înguste cu versanţi înclinaţi în
zona Munţilor Măcinului. S-au format în mod asemănător cu majoritatea solurilor din
regiune, însă în condiţiile substratului litologic calcaros, caracteristic rendzinelor.
Vegetaţia naturală se încadrează tot în zona de Stepă danubiană, în prezent
puternic antropizată, cu specii de Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Stipa capilata,
Artemisia austriaca şi tufărişuri cu Prunus spinosa, Crataegus monogina şi Amygdalus
nana. În zonele mai înalte se găseşte vegetaţia de pădure mezofilă, cu Quercus petraea,
Carpinus betulus, Ulmus foliacea, Fraxinus excelsior, Tillia argetea, precum şi pajişti
cu specii de Festuca valesiaca, Stipa lessingiana, Stipa capilata, Poa angustifolia.
Materialul parental este format din calcare şi gresii calcaroase, pe care stau
loessuri cu textură lutoasă şi luto-argiloasă, iar apa freatică nu influenţează nici în acest
caz profilul de sol, situându-se la adâncimi de peste 10 m, drenajul natural global fiind
bun. RZ se formează prin alterarea rocilor bogate în elemente bazice, când sărurile
solubile sunt îndepărtate, iar mineralele argiloase şi oxizii se acumulează, formând
materialul pământos al solului. Materia organică de la suprafaţa solului este
transformată, acizii rezultaţi fiind neutralizaţi de calcarul din rocă, formându-se compuşi
insolubili în apă şi realizându-se astfel o acumulare intensă de humus calcic, fertil. Pe
arealele mai înalte, care au un plus de umiditate şi un surplus de material loessoid,
carbonaţii de calciu sunt levigaţi treptat de la suprafaţa solului, acizii organici fiind
neutralizaţi incomplet, iar reacţia solului devine acidă, apărând un orizont Bv cambic
(Grigoraş, 1999). La nivel de subtip sunt RZ calcarice, eutrice, cambice şi scheletice.
Din punct de vedere morfologic solul de la Basarabi, jud. Constanţa, (Conea; Ghidul Excursiilor,
1964), RZ prezintă un orizontul Am gros de cca. 20-50 cm, culoare neagră (10YR 2/1) până la brună-
cenuşie, foarte închisă (10YR 2/2-3/1) la umed, textură lutoasă, structură glomerulară bine dezvoltată, cu
fragmente de schelet calcaros frecvent, friabil la umed, coeziv în stare uscată, poros. Urmează un orizont
A/R gros de 15-25 cm, brun cenuşiu foarte închis (10YR 3/2) la umed şi brun cenuşiu (10YR 5/2) la
uscare, lutos, cu o structură glomerulară-poliedrică subangulară mică, friabilă şi prezentând un conţinut
ridicat de schelet, parţial alterat. Orizontul Rrz apare în primii 150 cm şi poate conţine şi rocă parţial
dezagregată. Acesta are un conţinut foarte mare de carbonaţi de (37,9 %) în Am, crescând şi mai mult în
adâncime, la 49,1 % în A/R şi la 86,6 % în Rrz, la 50-60 cm adâncime. Reacţia solului este slab alcalină
pe tot profilul de sol (pH=8,1) la subtipul tipic şi slab acidă-neutră în Am (6,5-7,2) şi slab alcalină în A/R,
(8,4) la subtipul cambic. Este saturat în baze, V fiind 100 % pe tot profilul. T este mijlocie în Am (32,9
me/100 g sol). RZ au un conţinut mijlociu în humus în Am (6,0 %) şi A/R (3,9 %). Este bine aprovizionat
în N total (0,27-0,36 %) în Am, dar mobilizarea acestuia se face greu. Sunt foarte slab aprovizionate cu P
mobil (3.1-2.8 ppm) în Am şi mijlociu aprovizionate cu K mobil în Am (93 ppm).
Fertilitatea RZ este redusă, datorită profilului scurt de sol şi cantităţii mari de
schelet calcaros pe profil, cu o rezervă de humus mică şi o aprovizionare slabă cu P şi
K, forme asimilabile. Deşi are un conţinut mare de N, cantitatea totală asimilabilă este
mică, în cazul folosirii pentru pajişti şi arabil trebuind aplicate cantităţi însemnate de
îngrăşăminte complexe şi de gunoi de grajd. Textura RZ este în general lutoasă, solurile
fiind bine structurate, cu o permeabilitate bună pentru apă, dar prezintă un profil scurt,
cu volum edafic redus, proprietăţile fizice depinzând de adâncimea rocii dure şi
conţinutul de schelet (Blaga ş.a., 1996).
Datorită condiţiilor de relief în care apar, precum şi datorită alcătuirii profilului
de sol, aceste soluri se folosesc mai mult pentru pădure, păşuni şi fâneţe. În zonele cu
relief mai puţin înclinat şi cu un volum edafic util mai mare, RZ se folosesc la cultura
viţei de vie (Murfatlar) şi chiar ca terenuri arabile, dar de preferinţă irigate. Pentru
creşterea favorabilităţii acestora se recomandă adâncirea treptată a orizontului fertil de
222
la suprafaţă, înlăturarea treptată a materialului scheletic, combaterea eroziunii solului,
fertilizare organică şi minerală. RZ pun probleme deosebite în cazul luării lor în cultură.
În cazul folosirii irigaţiilor dacă relieful permite, se recomandă norme de udare
mici şi dese, pentru a preîntâmpina infiltrarea rapidă a apei pe profil şi/sau scurgerea pe
versant care să accentueze eroziunea. Pe solurile situate pe pante, eroziunea poate fi
combătută prin arături pe curba de nivel, alegerea sortimentului adecvat de culturi, benzi
înierbate, ş.a. Rendzinele sunt soluri mai puţin favorabile folosinţei arabile, comparativ
cu solurile prezentate anterior. Rendzinele aflate în zonele secetoase din Dobrogea pot fi
cuprinse în cadrul unor sisteme de irigaţie în cazul când sunt în asociaţie cu
cernoziomurile. Renzinele constituie terenuri aparţinând clasei a V-a şi a VI-a de
pretabilitate la irigare, foarte puţin favorabile sau chiar improprii pentru amenajările de
irigaţie, fiind degradate şi având limitări foarte severe de folosire agricolă, cauzate de
volumul edafic redus, de panta terenului şi de eroziune.
7.2.2 Cambisolurile reprezintă o clasă de soluri care ocupă suprafeţe relativ

reduse pe teritoriul ţării noastre, întâlnindu-se în special în zonele mai înalte, carpatice,
subcarpatice, de podiş şi dealuri înalte, dar şi pe terasele şi luncile râurilor atât în zona
înaltă, cât şi perimetrele de câmpie. La nivel de tip de sol, cambisolurile sunt formate
din eutricambisoluri (brune eumezobazice) (705 503 ha), care se găsesc atât în zonele
înalte cât şi cele mai joase, situate în perimetrele irigabile şi districambisoluri (brune
acide) (3 613 413 ha), care se întâlnesc numai în zona înaltă şi nu vor fi caracterizate în
prezenta lucrare, nefiind cuprinse în perimetrele irigabile (Munteanu ş.a., 1998).
I. Eutricambisolurile (EC) sunt soluri cu orizont A ocric sau mollic (Ao, Am)
urmat de orizont intermediar cambic (Bv) cu valori şi crome de peste 3,5 (la umed), cel
puţin pe feţele agregatelor structurale, începând din partea superioară; prezintă
proprietăţi eutrice în ambele orizonturi. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm. Pot
prezenta orizont organic (O) şi orizont vertic sau pelic şi proprietăţi stagnice, gleice şi
andice, dar la adâncimi mai mari, sau cu intensităţi care nu permit încadrarea la
hidrisoluri şi/sau andisoluri. Aceste soluri se găsesc în două situaţii relativ diferite.
O primă categorie o reprezintă eutricambisolurile situate în luncile şi terasele
majorităţii râurilor importante din ţara noastră. Sunt formate pe depozite fluviatile cu
textură foarte diversă şi, în general, uniformă pe profil dacă nu apar stratificaţii. Apa
freatică este situată la adâncimi diferite şi poate ajunge până la cca. 1 m, influenţând
profilul de sol prin apariţia fenomenului de gleizare.
O a doua categorie o reprezintă eutricambisolurile care ocupă zonele montane şi
de dealuri, fiind situate în general pe versanţi. Acestea sunt formate pe roci bogate în
calciu, luturi, argile, marne, calcare, conglomerate şi gresii. Apa freatică nu influenţează
în general profilul de sol, fiind situată la adâncimi >5 m, drenajul fiind în general bun.
Ambele categorii de eutricambisoluri au profilul de sol de tipul Ao-Bv-C, cu o
textură mijlociu-grosieră până la fină, dar preponderent lutoasă, fără diferenţiere
texturală pe profil. Structura este grăunţoasă-poliedrică mică moderat dezvoltată în Ao,
poliedrică angulară mediu-prismatică, moderat-bine dezvoltată. Proprietăţile fizice sunt
relativ bune, condiţionate de textură şi de adâncimea apei freatice. Conţinutul în humus
este variat, dar se situează în jur de 2-4%, rezerva de humus fiind redusă (65-125 t ha-1).
Reacţia solului este slab acidă-neutră, gradul de saturaţie în baze variind între 55-90%,
fiind bine aprovizionate cu substanţe nutritive. La nivel de subtip eutricambisolurile
sunt: tipice, mollice, psamice, pelice, vertice, andice, gleice, stagnice, aluvice, litice,
scheletice, rodice, salinice, sodice (alcalice).
223
Eutricambisolurile aluvice (ECal) sunt fostele soluri brune eu-mezobazice
situate în luncile şi terasele Dunării şi ale majorităţii râurilor importante din ţară. Sunt
formate pe depozite fluviatile cu textură foarte diversă şi, în general, uniformă pe profil,
dacă nu apar stratificaţii. Apa freatică este situată la adâncimi diferite şi poate ajunge
până aproape de suprafaţă (la cca. 1 m), influenţând profilul de sol prin apariţia
fenomenului de gleizare, salinizare şi alcalizare.
Structura este grăunţoasă-poliedrică, subangulară mică-moderat dezvoltată în Ao
şi poliedrică angulară medie-prismatică, moderat-bine dezvoltată în orizontul Bv.
Proprietăţile fizice sunt relativ bune, condiţionate de textură şi de adâncimea apei
freatice. Conţinutul în humus este diferit, dar se situează în jur de 2-3%, rezerva de
humus fiind de 60-120 t ha-1). Reacţia solului este slab acidă-neutră în orizontul Ao şi
Bv, respectiv slab alcalină în orizontul Cca. V variază între 85-90% în Ao şi Bv, şi 100%
în Cca. Sunt soluri relativ bine aprovizionate cu substanţe nutritive.
Favorabilitatea ECal este foarte variată şi depinde de zonele geografice în care
se găsesc. În cazul solurilor situate pe relieful de luncă şi de terasă din arealele de
câmpie, favorabilitatea acestor soluri pentru culturi agricole este de la bună la foarte
bună, dar dependentă de textură, grad de gleizare şi sărăturare, frecvenţă a inundaţiilor.
În zonele de podişuri mai înalte şi munţi joşi aceste soluri au o favorabilitate diversă,
care depinde de adâncimea rocii dure, de poziţia pe versant şi de intensitatea eroziunii.
ECal pot fi întâlnite în cadrul unor sisteme de irigaţie cu caracter local în cadrul luncilor
unor râuri, iar pretabilitatea acestor soluri la irigare este foarte diversă, pornind de la
clasa a I până la clasa a III-a cu limitări legate de inundabilitate, nivelul apei freatice şi
pericolul de salinizare.
7.2.3 Luvisolurile reprezintă vechea clasă a argiluvisolurilor din Sistemul de

Clasificare a Solurilor (Munteanu ş.a., 1988). Caracteristica lor dominantă este prezenţa:
1) orizontului diagnostic argiloiluvial Bt (argic) de acumulare maximă a argilei şi 2) un
grad înalt de debazificare a complexului argilo-humic, prin intensificarea procesului de
eluviere fiind posibilă şi apariţia unui orizont eluvial E. Materialul parental este divers:
loess, luturi, argile, marne şi mai rar din depozite deluviale şi eluviale. Luvisolurile se
întâlnesc pe un areal relativ larg, în Subcarpaţi, Dealurile Banato-Crişene, Podişul
Getic, Podişul Central Moldovenesc, Podişul Sucevei, Podişul Someşan, Podişul
Târnavelor, Podişul Dobrogei, în unele depresiuni submontane şi extramontane, dar şi
în cadrul Câmpei Române de Vest (Leu-Rotunda, Boianului, Burnasului, Câlnău,
Găvanu-Burdea, Mostiştei, Neajlovului, Vlăsiei, Titului) şi Câmpiei de Vest. La nivel
de tip au fost deosebite: preluvosoluri, luvosoluri, planosoluri şi alosoluri. Alosolurile
sunt situate în zone mai înalte, în afara perimetrelor irigabile, şi nu vor fi prezentate în
această lucrare.
I. Preluvosolurile (EL) sunt soluri având orizont A ocric sau mollic (Ao, Am),
urmat de orizont intermediar argic (Bt) având culori cu valori de peste 3,5 (la umed), cel
puţin pe feţele agregatelor structurale, începând din partea superioară şi cu un grad de
saturaţie în baze (V) de peste 53%. Pot prezenta orizont vertic, orizont Cca sau
concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 cm, orizont organic (O) şi proprietăţi
stagnice intense (W) sub 50 cm, sau proprietăţii gleice (Gr) sub 50 cm adâncime. La
nivel de subtip au fost deosebite preluvosoluri: tipice, mollice, roşcate, rodice, psamice,
pelice, vertice, stagnice, gleice, calcice, litice, scheletice, sodice (alcalice).
Preluvosoluri tipice (ELti), fostele soluri brune argiloiluviale tipice, cu o
suprafaţă de 339 996 ha, se caracterizează prin prezenţa unui orizont Ao slab humifer şi
224
a unui un orizont Bt argic. Specific acestor soluri este coloritul brun gălbui (10YR 4-
5/4), cu nuanţe roşcate în orizontul iluvial. Preluvosoluri tipice, de multe ori în asociaţie
cu luvosolurile tipice (fostele brune luvice), ocupă suprafeţe relativ întinse în regiunile
deluroase şi piemontane cum sunt: Podişul Transilvaniei, Subcarpaţi, Piemontul Getic,
Piemonturile Vestice, Dobrogea de Nord (în jurul culmilor Munţilor Măcinului,
Podişului Niculiţelului şi a Dealurilor Tulcei). Pe versanţii nordici şi pe văile umede
acestea apar şi în Podişul Babadagului, existând şi în cadrul Câmpiei Române de Vest
(Boianului, Burnasului, Câlnău, Găvanu-Burdea) şi în câmpia din nord-vestul ţării
(Câmpia Careiului, Câmpia Someşului şi Câmpia Sălacea).
Preluvosoluri tipice s-au format în condiţii de climă temperată umedă, cu
influenţe oceanice. Media anuală a precipitaţiilor (Pm) este mai mare sau cel puţin egală
cu ETo-TH, oscilând între 600-1000 mm. Temperatura medie anuală (Tm) variază între
7,6-10,4°C. În Piemontul Getic, Câmpia Română de Vest şi Dobrogea precipitaţiile
medii anuale sunt mai scăzute, atingând valori de 580-620 mm, iar temperaturile mai
ridicate, având valori de 10,2-10,4°C.
Vegetaţia naturală este formată din pădure mezofilă cu asociaţii de Quercus
petraea, Quercus robur în amestec cu Fagus silvatica, în zonele mai înalte Carpinus
betulus, Acer campestre, Prunus mahaleb şi specii ierboase de Brachypodium
silvaticum, Viola reichenbachiana, Carex spicata, Anthriscus silvestris şi Hedera helix.
Altitudinal aceste soluri pot fi întâlnite între 150-800 m în condiţii de relief fragmentat,
pe culmi şi versanţi cu diferite înclinări, pe interfluvii cu relief mai domol, piemonturi,
câmpuri şi terase.
Materialul parental este format din depozite foarte variate sub raportul originii
compoziţiei mineralogice, texturii şi vârstei: loessuri cu textură lutoasă şi luto-argiloasă,
luturi roşcate, nisipuri, gresii, argile, marne, dar şi din depozite deluviale şi eluviale, iar
apa freatică nu influenţează profilul de sol, depăşind 10 m adâncime, drenajul global
fiind moderat-bun, putând să apară fenomene de pseudogleizare slabă (Florea ş.a.,
1968). Excepţie fac preluvosolurile tipice situate în Câmpia joasă a Someşului, care
prezintă probleme de exces de umiditate freatică pe cca. 23 288 ha. Din punct de vedere
pedogenetic, preluvosolurile tipice beneficiază de un surplus de umiditate din
precipitaţii şi temperaturi relativ mai scăzute faţă de CZar cu care se găsesc uneori în
asociaţie, procesul de bioacumulare fiind puternic, dar datorită faptului că s-au format
predominant pe seama litierei şi a vegetaţiei lemnoase de pădure, duc la formarea unei
humus mai slab calitativ, alcătuit din procente egale de acizi huminici şi fulvici.
Datorită substratului calcaros bogat în ioni de calciu, humusul este saturat în Ca+2, de
tipul mull forestier.
Caracteristica cea mai importantă este procesul mai avansat de debazificare a
complexului coloidal al solului, formarea unei cantităţi mai mari de argilă şi depunerea
acesteia în orizontul Bt (argic). Carbonaţii de calciu sunt levigaţi sub adâncimea de 120
cm, fiind acumulaţi sub forma unui orizont Cca mai slab exprimat.
Aceste soluri prezintă un profil de tipul Ol-Ao-Bt-Cca la subtipul tipic, Ol-Am-Bt-Cca la subtipul
mollic şi cu Bty la subtipul vertic. Orizontul Ao are o grosime de cca 30 cm, culoare brună cenuşie foarte
închisă (10YR 3/2,5) la umed şi brună cenuşie închisă (10YR 4,5/2) la uscare, textură lutoasă, structură
poliedrică-subangulară medie, bine dezvoltată, friabilă, poroasă. Urmează un orizont de tranziţie A/B gros
de 15 cm, culoare brună gălbuie închisă (10YR 4/4) în stare umedă, brună gălbuie (10YR 5/3.5) în stare
uscată, structură poliedrică subangulară mare-prismatică medie, bine dezvoltată, friabilă, cu concreţiuni-
oxizi/hidroxizi, pori mici, compact. Orizontul Bt, situat între 45-165 cm, are culoare brună gălbuie închisă
(10YR 4/4) la umed şi brună gălbuie (10YR 5,5/4) la uscare în partea superioară, respectiv brună gălbuie
(10YR 5/4) în stare umedă şi brună gălbuie deschis-brună foarte pal (10YR 6,5/4), cu textură lutoasă-luto-
argiloasă, cu structură prismatică medie, bine dezvoltată, ferm în stare umedă şi dur în stare uscată,
225
moderat compact. Între 45-65 cm adâncime apare un suborizont Bt melanic, mai închis la culoare, brun
gălbui închis (10YR 3,5/4) în stare umedă, brun gălbui (10YR 4,5/4) în stare uscată. Orizontul Ck este
situat sub adâncimea de 165 cm, având culoare brună gălbuie-brună gălbuie deschisă (10YR 5,5/4) în
stare umedă, brună foarte pal (10YR 7,5/4) în stare uscată, cu textură lutoasă, cu structură masivă spre
nestructurat. Prezintă schelet, acumulare de CaCO3 sub formă de eflorescenţe. Are un conţinut moderat de
carbonaţi (10,0 %) sub 165 cm adâncime. Reacţia solului este slab acidă în Ao (pH=6.8), A/B (6.5) şi Bt2
(6,4), moderat acidă în Bt3 (5,3) şi Bt4, (5,7), moderat alcalină în Ck (8,6). Este saturat în baze, V cifrându-
se la 91 % în Ao şi 86 % în A/B, 81 % în Bt3 şi 100 % în Cca. SH atinge 2,3 me/100 g sol în Ao, 2,0
me/100 g sol în Bt1 şi creşte în Bt3 la 3,1 me/100 g sol, având un conţinut mijlociu în SB, cu 23,9 me/100
g sol în Ao, un conţinut mic în Bt1 (14,9 me/100 g sol), Bt4 (12,6-21,7 me/100 g sol) şi în Ck (14,7 me/100
g sol). T este mijlocie în Ao (26,2 me/100 g sol) şi mică în restul profilului. Conţinut mare în humus în Ao
(până la 7.0 %) şi foarte mic în Bt1 (0,7 %). Rezerva de humus este mijlocie (125 t ha -1). Solul este bine
aprovizionat în N total (0,375 %) în Ao şi foarte slab aprovizionat în Bt1 (0,079 %), foarte bine
aprovizionat cu P mobil în Ao (42 ppm), foarte bine asigurat cu K mobil (325 ppm). Microelementele sunt
prezente printr-un conţinut mare în Zn în Ao (4,64 ppm) şi foarte mic în AB (0,64 ppm) şi Bt2 (0,54 ppm).
Este mijlociu aprovizionat cu Cu în Ao (4,4 ppm), A/B (4,7 ppm), Bt1 (4,4 ppm) şi slab în Bt3 (3,7 ppm),
având conţinut foarte mare de Mn activ în Ao (123 ppm), mic în A/B (14,5 ppm), mijlociu în Bt1 (28,5
ppm) şi foarte mic în Bt3 (7,5 ppm). Conţinutul în B este mare în Ao (1,18 ppm) şi mic (0,26 ppm) în A/B
şi Bt2, iar conţinutul în Mo este de 0,10 ppm în Ao şi 0,17 ppm în A/B. ELti prezintă o textură lutoasă pe
tot profilul de sol, cu tendinţa de creştere a conţinutului în argilă în orizontul Bt. DA este extrem de mică
în Ao (0,97 g cm-3) şi A/B (1,17 g cm-3), mică în Bt1, mijlocie în Bt2 (1,41 g cm-3) şi foarte mică în Ck
(1,17 g cm-3). PT este extrem de mare în Ao (63,3 %), foarte mare în A/B (56,3 %), mare în Bt1 (52,2 %),
mijlocie în Bt2 (47,7 %) şi foarte mare în Ck (56,6 %). PA este foarte mare în Ao (36,3 %), mare în A/B
(26,9 %), mijlocie în Bt2 (16,0%) şi foarte mare în Ck. CO este mijlociu pe tot profilul de sol, în orizontul
Ao (11,1 % g g-1), în A/B (10,1 % g g-1), în Bt4 (9,9 % g g-1) şi în Ck (8,7% g g-1). CC este mare în Ao
(27,8 % g g-1) şi mijlocie în Bt (21,2-23,7 % g g-1) şi în Ck (20,6 % g g-1). CU este foarte mare în Ao (16,7
% g g-1), mare în A/B (15,1 % g g-1) şi mijlocie în rest, în Bt2 (12,0 % g g-1), Bt4 (11,3 % g g-1) şi în Ck
(11,9% g g-1). Ksat este foarte mare în Ao (46,9 mm h-1), mare în A/B şi Bt1 (21,3 mm h-1), mijlocie în Bt3
(5,4 mm h-1) şi în Ck (10,2 mm h-1). RP este mică în Ao (2,5 MPa), mijlocie în A/B (4 MPa), Bt1 (3,62
MPa), Bt2 (4 MPa) şi mică (3,12 MPa) în Bt4 şi în Ck (2,37 MPa).
ELti nu pun probleme deosebite în situaţia luării lor în cultură. În cazul folosirii
irigaţiilor, se recomandă norme de udare mici şi dese, pentru a preîntâmpina eventuala
stagnare a apei pe profil. La solurile situate pe pante eroziunea poate fi combătută prin
arături pe curba de nivel, prin alegerea sortimentului adecvat de culturi, benzi înierbate,
ş.a. Sunt soluri relativ favorabile unei game largi de folosinţe şi culturi, dar cu limitări
legate de poziţia pe versant, fertilitatea mai slabă, lipsa precipitaţiilor atmosferice în
perioada de vară, din acest motiv necesitând aplicarea irigaţiei.
După pretabilitatea la irigare, ELti se încadrează la clasa a II-a, reprezentând
terenuri bune pentru amenajarea la irigat cu condiţii de degradare şi limitări de folosire
agricolă reduse, determinate în principal de drenajul natural (stagnarea apei la suprafaţa
solului) şi de relief (pantă). Preluvosolurile tipice cu caractere stagnice se încadrează la
clasa a III-a de pretabilitate la irigare, având limitări moderate determinate de pericolul
de stagnare a apei la suprafaţa solului.
Preluvosolurile roşcate (ELrs), fostele solurile brun roşcate, ocupă o suprafaţă
de 785 487 ha şi se întâlnesc, în principal, în partea central şi central sudică a
interfluviului Mostiştea-Jiu în cadrul Câmpiilor Boianului, Găvanu-Burdea, Burnasului,
Câlnău, Neajlovului, Mostiştea şi Vlăsiei. La vest de Jiu ele se întind şi în partea sudică
a Piemontului Getic, iar la est de Prahova pătrund în partea sudică a regiunii
subcarpatice, într-o regiune deluroasă unde prezintă profile scurte. În Banat
preluvosolurile roşcate ocupă areale mici în cadrul câmpiei piemontane de la NNE de
Timişoara (Gearmata).
Din punct de vedere climatic aceste soluri aparţin zonei temperate, având Tm de
cca. 10°C, care poate atinge însă, de ex. la Turnu Severin până la 11,7°C, în timp ce Pm
226
ating valori medii situate între 515-660 mm. Deficitul anual de precipitaţii faţă de ETo-
TH variază aproximativ între 76-180 mm. Vegetaţia naturală este formată din păduri de
quercinee: Quercus cerris, Quercus Frainetto, Quercus robur în care mai pot apărea
frasinul, teiul, jugastrul şi arţarul.
Aceste soluri se întâlnesc pe arealele de câmpuri înalte cu interfluvii largi, care
prezintă frecvent un microrelief de crovuri şi văi adânci care drenează bine câmpia, dar
şi pe versanţii văilor. Apa freatică se găseşte de obicei la adâncimi mari, neinfluenţând
profilul de sol. În unele câmpii de divagare şi pe unele terase apa freatică se găseşte la
mai puţin de 5 m, formând soluri cu caracter freatic umed sau chiar gleizate la baza
profilului de sol.
Materialul parental este format din depozite loessoide, luturi, nisipuri şi argile
gonflante. Textura variază de la lutoasă-luto argiloasă în Ap la luto-argiloasă şi argilo-
lutoasă în orizontul Bt sau Bty. Preluvosolurile roşcate se deosebesc de celelalte
preluvosoluri prin aspectul mai roşcat, respectiv culori în nuanţe de 7,5 YR în orizontul
Bt, sau chiar de la suprafaţa solului. Preluvosolurile roşcate şi roşcate mollice au
profilul de sol de tipul Ap-Ao-AB-Bt-C, cu orizont Am la subtipul mollic, prezentând o
textură lutoasă în Ap şi luto-argiloasă în Bt. Structura este poliedrică subangulară mică
în Ao şi prismatică în Bt.
Aceste soluri au însuşiri fizice şi chimice mai puţin favorabile comparativ cu
cernoziomurile argice cu care se găsesc uneori în asociaţie, sunt mai tasate, mai puţin
friabile, crescând valoarea densităţii aparente la 1,4-1,5 g cm-3, implicit descrescând
porozitatea totală şi a permeabilitatea. Sunt soluri relativ fertile, slab-moderat
aprovizionate cu humus (cca. 1,2-2,6% g g-1). Preluvosolurile roşcate şi preluvosolurile
roşcate mollice sunt moderat aprovizionate cu humus (cca. 2,1-3,2% g g-1). PH-ul este
moderat acid (cca. 5,2-5,6) la preluvosolurile roşcate şi la slab-moderat acid la cele
roşcate mollice (cca. 5,3-6,2). SB este de cca. 13-24 me/100 g sol, iar SH este de cca. 2-
7 me/100 g sol.
Preluvosolurile roşcate vertice sunt situate în arealele amintite, la contactul cu
vertosolurile. O caracteristică esenţială a acestor soluri este, pe lângă caracterul vertic,
şi o diferenţiere texturală pe profilul de sol. Profilul de sol este de tipul Ap-Ao-AB-Bty-
C, orizontul Ao putând să lipsească, iar orizontul C nu are, în general, caracter vertic. În
cazul subtipului roşcat pseudogleizat apare un orizont Btyw. Textura variază de la luto-
argiloasă în orizonturile Ap, Ao şi C la argilo-lutoasă în Bty. Însuşirile vertice sunt mai
slab exprimate comparativ cu vertosolurile, apărând mai evidente în cadrul orizontului
Bty. Însuşirile lor devin mai nefavorabile odată cu creşterea gradului de hidromorfie.
Însuşirile fizice sunt mai puţin favorabile, densitatea aparentă este mare (cca. 1,51-1,61
g cm-3), porozitatea totală mică pe tot profilul de sol, o porozitate de aeraţie mică în Ap
şi foarte mică pe profil, un indice de contracţie mare. Coeficientul de ofilire este mare,
iar capacitatea de apă utilă mică, permeabilitatea fiind mică, reprezentată de Ksat (cca.
0,57 mm h-1).
Aceste soluri prezintă o fertilitate mai redusă faţă de cernoziomuri, fiind slab
aprovizionate cu humus (cca. 1,9-2,85% g g-1) la subtipul roşcat vertic şi moderat
aprovizionate cu humus (cca. 2,2-3,1% g g-1) subtipul roşcat mollic-vertic. Sunt soluri
slab-moderat acide în Ao (pH=5,8-6,3), puternic decarbonatate şi mijlociu aprovizionate
cu fosfor şi potasiu (Seceleanu ş.a., 1994). În vederea îmbunătăţirii însuşirilor fizice ale
acestor soluri, în special în relaţia cu apa, ca măsuri hidroameliorative se recomandă
folosirea judicioasă a irigaţiilor prin aplicarea de norme mici şi dese, realizarea de
canale deschise pentru evacuarea excesului de umiditate, în special din microdepresiuni,
227
scarificarea, rigole nesistematice şi nepermanente, drenaj cârtiţă, arătură în benzi cu
coame, fertilizare şi local amendare calcică. Măsurile ameliorative sunt recomandate
numai dacă sunt justificate din punct de vedere economic.
Pretabilitatea la irigare pentru ELrs încadrează aceste soluri la clasa a II-a,
reprezentând terenuri bune pentru amenajări de irigaţie, cu condiţii de degradare şi
limitări de folosire agricolă reduse, determinate în principal de drenajul natural
(stagnarea temporară a apei la suprafaţa solului) şi de relief (pantă). Preluvosolurile
roşcate cu caractere pelice, vertice şi stagnice se încadrează la clasa a III-a de
pretabilitate la irigare, având limitări moderate, determinate de pericolul de stagnare a
apei la suprafaţa solului.
II. Luvosolurile (LV) şi planosolurile (PL) fac parte din clasa luvisolurilor având
însuşiri fizice, în general, comune. Fiind situate la limita mai umedă şi mai înaltă a
perimetrului ocupat de luvosoluri, ele nu vor intra în perimetrele irigabile decât dacă
apar în perimetre din arealul preluvosolurilor. În această grupă a fost cuprinsă o gamă
foarte variată de soluri care au ca trăsătură comună o diferenţiere texturală accentuată pe
profil, între suprafaţa solului şi secţiunea de control, respectiv de la textura luto-
nisipoasă la textura luto-argiloasă în orizonturile Ap, Ao, El sau Ea, la textură luto-
argiloasă şi argilă în secţiunea de control, în orizonturile Bt, Btw sau Btyw. Ele se
definesc prin existenţa orizonturilor El sau Ea, mai grosiere, precum şi prin existenţa
unui orizont Bt, îmbogăţit în argilă, deci greu permeabil, paralel cu acidifierea şi
scăderea progresivă a fertilităţii solurilor, pornind de la solurile brune luvice la
luvisolurile albice din vechiul sistem de clasificare. Gradul de eluviere este pus în
evidenţă de valorile mari ale indicelui de diferenţiere texturală pe profil. Ca urmare, cea
mai mare parte a argilei din orizontul Ao sau E migrează către orizontul Bt. În cazul
planosolurilor trecerea texturală se face abrupt, pe <7,5 cm.
Aceste soluri se întâlnesc pe un areal larg pornind din partea centrală şi nordică a
arealului irigabil, în teritoriile piemontane Cotmeana, Cândeşti, Olteţului, în Dealurile
Subcarpatice, Dealurile Banato-Crişene, Podişul Central Moldovenesc, Podişul Sucevei,
Podişul Someşan, Podişul Târnavelor, Podişul Dobrogei, precum şi în unele depresiuni
submontane şi extramontane, apoi în Câmpia de Vest şi în câmpiile înalte din cadrul
Câmpiei Române de Vest (Boianu, Găvanu-Burdea, Neajlov, Titu, Târgoviştei,
Piteştilor), în special în zonele cu caracter depresionar.
Media anuală a precipitaţiilor este comparabilă cu ETo-TH, oscilând între 600-
1000 mm. Temperatura medie anuală variază între 7,6-10,4°C. Vegetaţia naturală este
formată din pădure mezofilă cu asociaţii de Quercus petraea, Quercus robur în amestec
cu Fagus silvatica, în zonele mai înalte Carpinus betulus, Acer campestre, Prunus
mahaleb şi specii ierboase de Brachypodium silvaticum, Viola reichenbachiana, Carex
spicata, Anthriscus silvestris şi Hedera helix. Altitudinal, aceste soluri pot fi întâlnite
între 150-800 m în condiţii de relief relativ domol, piemonturi, câmpuri şi terase.
Materialul parental este format din luturi, depozite loessoide, argile, marne şi gresie. Din punctul
de vedere al mineralogiei argilei, la luvosolurile tipice formate pe loess, la suprafaţa solului, în orizontul
Ao predomină illitul (51%), urmat de smectit (45%), caolinit (4%) şi urme de clorit. În orizontul El
predomină tot illitul (54%), urmat de smectit (42%), caolinit (4%) şi urme de clorit; pe profil, smectitul
devine predominant, cu 52-60% în Bt şi 64% în Ck, în detrimentul ilitului, care deţine o pondere de 35-
44% în Bt şi 32% în Ck, respectiv a caolinitului, cu 4-5% în Bt şi 4% în Ck. Dintre celelalte minerale
predomină micele, cu 13% în primii 65 cm, în Ao, El şi Bt1 (10%), în Bt2 şi în Ck (14%), amfibolii cu 2%
în primii 65 cm, 10% în Bt2 şi 5% în Ck, piroxenii care apar în Bt1 (6%), Bt2 (15%) şi în Ck (6%); mai
apar cantităţi mici de granaţi (2-4%) pe tot profilul de sol şi disten şi staurolit, sporadic (2-3%) (Crăciun şi
Popescu, Ghidul excursiilor, 1994). Profilul de sol este de tipul Ap-Ao-El-EB-Bt-C la luvosolurile tipice
(fostele brune luvice) (6 124 876 ha) şi cu Ea la luvosolurile albice (fostele luvisoluri albice) (779481 ha)
228
şi cu Bty la subtipul vertic. La nivel de subtip se deosebesc luvosoluri: tipice, umbrice, roşcate, rodice,
calcice, rezicalcarice, psamice, vertice, albice, glosice, planice, stagnice, gleice, litice, scheletice şi
solodice (sodice). În cazul planosolurilor la nivel de subtip, acestea pot fi: tipice, albice, vertice, stagnice
şi solodice (sodice). Profilul de sol are o structură grăunţoasă-poliedrică subangulară mică în Ao,
poliedrică angulară mică-medie spre lamelară în El sau Ea şi prismatică mare în Bt. Însuşirile fizice devin
mai nefavorabile de la luvosolurile tipice la luvosolurile albice, în relaţia acestor soluri cu apa şi aerul,
respectiv devin mai tasate şi mai puţin permeabile. Astfel, densitatea aparentă este ridicată, porozitatea
totală este mijlocie la suprafaţă şi mică pe profil, porozitatea de aeraţie este mică la suprafaţă şi foarte
mică pe profil, indicele de contracţie este mare şi foarte mare în secţiunea de control la subtipul vertic.
Coeficientul de ofilire este mare-foarte mare, capacitatea de câmp este mare iar capacitatea de apă utilă
este mijlocie. Permeabilitatea acestor soluri este mică şi foarte mică (adesea Ksat sub 0,18 mm h-1), ceea
ce explică fenomenul de pseudogleizare care, în funcţie de condiţiile locale, poate fi de la slab-moderat la
excesiv, precum şi regimul aerohidric defectuos. Aceste soluri sunt mai puţin fertile decât precedentele,
fertilitatea scăzând de la luvosolurile tipice şi planosolurile tipice la luvosolurile albice. Conţinutul de
humus este scăzut, variind aproximativ între 1,2-2,4% g g-1 la luvosolurile tipice şi între 1,2-1.6% g g-1 la
luvosolurile albice. Reacţia solului variază de la moderat la puternic acidă (pH=4,8-5,8) în orizontul Ao la
luvosolurile tipice şi puternic acidă (pH=4,5-5,5) la luvosolurile albice. Sunt frecvent soluri oligobazice şi
mai rar oligomezobazice. Aluminiul mobil variază în primii 20 cm, de la 0,4-34,4 mg/100 g sol, cu efecte
toxice asupra plantelor de cultură. Gradul de saturaţie în baze poate ajunge la 50%, iar CT este relativ
ridicată, de 12,2-22,2 me/100 g sol, dar cu predominarea ionilor de H (Seceleanu ş.a., Raport anual,
1998).
LV şi PL sunt mai puţin favorabile culturii plantelor comparativ cu solurile
prezentate anterior, fertilitatea acestora scăzând odată cu creşterea gradului de eluviere,
culturile agricole suferind mult de lipsa apei vara, respectiv de excesul de apă primăvara
şi toamna. Pentru reglarea regimului aerohidric se preconizează realizarea de lucrări
hidro şi pedoameliorative asociate, dacă sunt justificate economic, cum sunt: canale
deschise permanente, drenaje cu prismă filtrantă înaltă pentru arealele depresionare,
afânare adâncă, scarificare, arătură în benzi cu coame. Debazificarea înaintată a
complexului argilo-humic, aciditatea acestora, asociată cu prezenţa aluminiului mobil şi
a manganului, adesea cu doze nocive pentru creşterea plantelor, deficitul mare de calciu
şi magneziu conduc la condiţii puţin favorabile dezvoltării plantelor. Se recomandă
aplicarea de amendamente calcaroase şi încorporarea de gunoi de grajd pentru
suplinirea necesarului de azot, fosfor şi potasiu, cât şi pentru ameliorarea însuşirilor
fizice. Fertilitatea acestor soluri este relativ scăzută, aceasta scazând spre altitudini
superioare, spre regiunile de piemont şi subcarpatice, datorită însuşirilor fizice şi
chimice mai puţin favorabile şi condiţiilor de mediu mai austere.
Luvosolurile tipice reprezintă terenuri de clasa a III-a din punctul de vedere al
pretabilităţii la irigare, fiind moderat-bune pentru aceste investiţii, dar cu pericol de
degradare şi limitări de folosire agricolă moderată, datorită în principal, pericolului de
stagnare a apei la suprafaţa şi în interiorul solului. Când apar caractere stagnice
evidente, în special la luvisolurile tipice situate în microdepresiuni, terenurile trec la
clasa a IV -a de pretabilitate la irigare, cu restricţii severe şi cu necesitatea unor lucrări
intensive de ameliorare şi prevenire a degradării solului prin stagnarea un timp mai
îndelungat a apei la suprafaţa acestuia.
În cazul luvisolurilor şi planosolurilor albice şi stagnice aflate în perimetrele
irigabile acestea se încadrează la clasa a IV-a, reprezentând terenuri puţin favorabile
pentru amenajări de irigaţie, existând restricţii severe determinate de pericolul stagnării
un timp îndelungat a apei la suprafaţa şi în interiorul profilului de sol.
7.2.4 Pelisolurile reprezintă o clasă de soluri nou introdusă în Sistemul Român

de Taxonomie a Solurilor (Florea şi Munteanu, 2003), cu scopul de a separa în cadrul
solurilor argiloase, vertosolurile care sunt formate pe smectitele cu caracter gonflant şi
229
care suferă procese de vertisolaj, de pelosoluri, ambele aparţinând pelisolurilor.
Pelosolurile sunt soluri argiloase, în general nesmectitice, în care nu se produce
fenomenul de vertisolaj, deoarece sunt situate în regiuni mai umede care nu permit
realizarea proceselor de contracţie-gonflare, datorită faptului că solurile se păstrează
mai mult timp umede şi, pe de alte parte, datorită lipsei mineralelor smectitice.
Pelosolurile au însuşiri pelice, deşi pot apărea crăpături largi şi adânci, feţe de presiune
şi local feţe de alunecare ca la vertosoluri, acestea nu sunt însă frecvente şi nu au
înclinarea oblică a celor de la orizontul vertic al vertosolurilor şi nu determină formarea
structurii sfenoidale, iar mărimea T (me/100 g argilă) este mai mică în orizontul pelic
decât în cel vertic, la acelaşi conţinut de argilă. Pelisolurile au doar două tipuri
principale de soluri respectiv: pelosoluri şi vertosoluri.
I. Pelosolurile (PE) sunt soluri care au orizont pelic la suprafaţă, sau la cel mult
20 cm adâncime (sub stratul arat), care se continuă până la cel puţin 100 cm adâncime;
conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm adâncime. La
nivel de subtip se deosebesc pelosoluri: tipice, brunice, argice, gleice, stagnice.
Pelosolurile sunt întâlnite în areale asemănătoare cu cele ale vertosolurilor, respectiv
câmpii înalte, platouri piemontane şi deluroase şi de terase medii şi superioare ale unor
râuri, dar şi în zone de câmpie joasă cu exces de umiditate şi, de foarte multe, ori
asociate cu vertosolurile. Aceasta se realizează în condiţiile în care argilele au o
cantitate mai redusă de minerale expandabile şi nu se pot realiza vertosoluri, sau când
umiditatea mai mare nu permite producerea fenomenului de contracţie şi gonflare.
Pelosolurile sunt întâlnite în cadrul Câmpiei Române de Vest, Piemontului Getic,
Câmpiei şi Dealurilor de Vest, Podişului Transilvaniei şi Podişului Moldovei.
Pelosol gleic-stagnic(PEgl-st) este întâlnit în arealele de câmpii joase şi luncile
râurilor mai importante din ţară, în special în zona mai umedă. Sunt formate pe argile de
origine aluvială sau fluvio-lacustră.
Un profil de sol reprezentativ este cel realizat la Chevereş-Timiş (Munteanu ş.a., Ghidul
excursiilor, 2003). Este situat în Câmpia aluvială de divagare Timiş-Bega, pe teren uşor depresionar
mlăştinos, cu altitudine absolută 95 m, pe depozite fluvio-lacustre argiloase. Drenajul natural global este
imperfect, prezentând canale de desecare. Vegetaţia naturală este formată din subzona pădurilor de stejar
Quercus robur şi mlaştină cu Carex sp. şi Juncus sp. Tm se ridică la 10,4°C, iar Pm la 672,0 mm. Prezintă
un orizont Ao de 20 cm, argilo-prăfos (48,7% argilă < 0,002 mm), de culoare brună cenuşie închisă
(10YR 3,5/2 la umed), având o structură poliedrică angulară mică şi medie puţin dezvoltată şi crăpături de
2-3 cm lărgime. Urmează un orizont AB de 15 cm, argilo-prăfos (45,8%), brun cenuşiu închis, (10YR 4/2
la umed), structură poliedrică angulară mare şi medie foarte bine dezvoltată, separaţii ferimanganice şi
bobovine mici, compact, crăpături de 2-3 cm lărgime. În continuare urmează un orizont B cambic (Bv)
care are şi caractere pelice (z) şi proprietăţi stagnice şi gleice (w, respectiv G) format din trei
suborizonturi, respectiv: Bz1wac de 10 cm, lut argilo-prăfos (43,7%), brun cenuşiu foarte închis (10YR
3/2 la umed), structură masivă, foarte dens, foarte compact, crăpături de 2-3 cm lărgime, bobovine foarte
mari, apoi Bz2Grac de 37 cm, argilă lutoasă (60,0%), cenuşiu oliv închis (5Y3/2 la umed), masiv, foarte
dens, compact, crăpături de 1-3 cm lărgime, concreţiuni silico-calcaroase gălbui mari rare, bobovine mari
şi, Bz3Grac de 13 cm, cu textură argiloasă medie (61,2%), cenuşiu oliv (5Y 5/2), masiv, compact, cu
crăpături rare, semiplastic, concreţiuni silico-calcaroase rare, bobovine frecvente. În baza profilului se
găseşte un orizont Ck rezidual CkGrac de 22 cm, având textură argilo-prăfoasă (conţinutul în argilă
57,3%), cenuşiu închis (5Y4/1), concreţiuni silico-calcaroase albe cenuşii foarte numeroase, bobovine
frecvente, semiplastic. Este un sol relativ tânăr format pe depozite fluvio-lacustre fine, care a evoluat în
regim de exces de umiditate, în prezent semidrenat funcţionează în continuare ca sol hidromorf datorită
împachetării dense care determină stagnarea apei din precipitaţii. Alcalizarea şi concreţiunile calcaroase
foarte numeroase provin dintr-o fază anterioară de evoluţie. Este un sol cu textură fină, dens şi compact
care fisurează profund la uscare, are aeraţie slabă şi permeabilitate redusă, exces de apă stagnantă şi
alcalizare moderată în orizonturile inferioare. Afânarea adâncă pare să fie o soluţie de ameliorare a
condiţiilor fizice. Conţinutul în humus este moderat în orizontul Ao (3,90% g g-1), A/B (4,75% g g-1),
Bz1wac (3,54% g g-1), foarte mic în Bz2Grac (1,14% g g-1) şi extrem de mic în Bz3Grac (0,65% g g-1).
230
Conţinutul de azot total este mijlociu în Ao (0142%) şi A/B (0,147%) şi mic în Bz1wac (0,137%). Solul
prezintă un conţinut mic de P mobil (ppm) în Ao (9,0) şi A/B (10,1), respectiv un conţinut mijlociu de K
mobil (ppm) în Ao (191), A/B (177) şi Bz1wac (200). Conţinutul în Na schimbabil (me/100 g sol) este mic
în Ao, A/B şi Bz1wac (0,64-1,32) şi rămâne mic şi în restul profilului (2,57-3,06). Este slab acid în Ao cu
pH în apă 5,98, în A/B (pH=6,19) şi Bz1wac (pH=6,45), slab alcalin în B2zGrac (pH=7,72), moderat
alcalin în Bz3Grac (pH=8,54) şi puternic alcalin în CkGrac (pH=9,16). SB (me/100 g sol) variază între
12,23-16,07 în primii 50 cm şi între 24,68-36,52 sub această adâncime, iar SH (me/100 g sol) are valori
de 7,13 în Ao, 7,04 în A/B şi 5,60 în Bz1wac. Gradul de saturaţie în baze V8,3 (%T) variază între 63,5-73,7
în primii 50 cm şi atinge 100 în restul profilului. Însuşirile fizice sunt asemănătoare cu ale vertosolurilor.
Pelosolurile se încadrează în clasa a III-a ameliorativă de terenuri, moderat bune
pentru amenajări de irigaţie, cu pericol de degradare şi limitări de folosire agricolă
moderate datorită texturii fine. În cazul când prezintă caractere stagnice, gleice, salinice
şi sodice mai pronunţate aceste soluri se încadrează în clasa a IV-a de pretabilitate la
irigaţie cu limitări severe de folosire agricolă.
II. Vertosolurile (VS), fostele vertisoluri, sunt soluri având orizont vertic de la
suprafaţă sau de la cel mult 20 cm adâncime (sub stratul arat ce se continuă până la cel
puţin 100 cm; conţin peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puţin 100 cm
adâncime. La nivel de subtip se deosebesc vertosoluri: tipice, brunice, stagnice, gleice,
nodulcalcarice, salinice şi sodice (alcalice).
În România vertosolurile şi pelosolurile ocupă suprafeţe de teren relativ întinse
511502 ha, respectiv 2,12% din teritoriul ţării, din care o suprafaţă de 198500 ha este
ocupată numai de vertosoluri. Dacă se are în vedere însă totalul solurilor argiloase, în
suprafaţă de 4 645 600 ha, (conform datelor furnizate de "Zonarea terenurilor agricole,
sc. 1:50.000", Arhiva I.C.P.A. Bucureşti, 1975), din care printr-o cercetare mai atentă,
se poate observă că foarte multe dintre ele prezintă şi caractere vertice şi pelice, mai
mult sau mai puţin pronunţate, teritoriul ocupat de vertisoluri şi pelosoluri poate creşte
substanţial. Majoritatea vertisolurilor şi pelosolurile sunt situate în sudul şi vestul ţării.
Din punct de vedere geomorfologic, răspândirea acestor soluri este legată de
câmpii înalte, platouri piemontane şi deluroase, şi de terase medii şi superioare ale unor
cursuri de apă. Altitudinile la care aceste soluri se găsesc răspândite la noi în ţară
variază între 100-400 m în câmpii şi pe platforme. În sudul ţării, suprafeţe întinse se
găsesc în Piemontul Getic, respectiv în partea centrală şi sudică a Platformelor
Cotmeana, Cândeşti, Olteţului şi Motrului, în Câmpiile Piteştilor, Găvanu-Burdea,
Boianului şi Pleniţei. Cea mai mare densitate a vertosolurilor şi pelosolurilor se găseşte
pe arealul ocupat de interfluviile râurilor Olt şi Argeş, cu 235 128 ha (Seceleanu ş.a.,
Raport anual, 1998).
În vestul ţării astfel de soluri se întâlnesc în Câmpia Tisei la Oraviţa, Gătaia,
Recaş-Izvin, Salonta, Marghita şi Satu Mare, iar la altitudini foarte variate pe terasele
vechi ale râurilor la Hunedoara, Orăştie-200 m, Sebeş-400 m, Sf. Gheorghe-Ilieni-600
m, etc. în Transilvania. (Teaci ş.a., 1963; 1964; 1990). Pe suprafeţe relativ restrânse,
vertosoluri se mai găsesc în Nordul Moldovei, în Câmpia Moldovei la Mileanca şi
Păpăuţi, în sud-estul Moldovei în Dealurile Fălciului, pe piemonturile şi câmpiile care
limitează spre est Subcarpaţii de Curbură, cum sunt Câmpia Râmnicului şi Buzăului,
Câmpia Mizil –Stâlpu, precum şi în sudul Dobrogei.
Vertosolurile sunt soluri formate pe depozite argiloase cu caracter gonflant (cu
minerale de tipul smectitului), depuse în Câmpia Română în regim de semimlaştină în
urma retragerii treptate a lacului Getic, la sfârşitul pliocenului superior şi începutul
cuaternarului (Parichi şi Seceleanu, 1989). Aceste soluri prezintă o textură care în Ap
variază de la luto-argiloasă până la argilo-lutoasă şi de la argilo-lutoasă la argilă în
secţiunea de control, în orizontul By. Profilul de sol este de tipul Ap-Ao-By-C sau Byw
231
în loc de By la subtipul pseudogleizat. Prezintă un aspect morfologic diferit al profilului
de sol şi un comportament diferit în relaţia cu apa, diferit de alte soluri vertice.
Comportamentul diferit al acestor soluri se datorează faptului că aceste argile sunt
expandabile, iar la uscăciune se contractă puternic formând crăpături late de 5-10 cm la
suprafaţă, continuând din ce în ce mai mici până la 150 cm adâncime, iar la umezeală
gonflează puternic, executând o împingere puternică pe verticală şi spre părţile laterale.
Se creează, astfel, suprafeţe oblice de alunecare (slickensides în engleză) cu luciu
metalic, cu înclinare de cca. 45°, la nivelul cărora se produce presarea şi mişcarea
diferitelor compartimente ale solului.
Un alt proces care se produce la suprafaţa solului, realizat tot prin procesul de
uscare şi gonflare, este automulcirea care duce la granularea solului în particule mici şi
tari, alcătuind un strat de până la 5 cm grosime (în general 2-3 cm). Grosimea stratului
de mulci (mulch în engleză) depinde şi de modul de folosinţă, de numărul de arături şi
de poziţia pe versant.
Din punct de vedere morfologic, profilul de sol prezintă la suprafaţă un strat
propriu de mulci, feţe oblice de alunecare cu luciu metalic pe profil, cu atât mai dese cu
cât caracterul vertic este mai evident, o structură masivă sau poliedrică angulară-
subangulară medie-mare în secţiunea de control. Culoarea închisă (negru-10YR 2/1), în
general, pe adâncimi care pot să depăşească 1 m, excepţie făcând vertosolurile brunice
şi brunice stagnice care au culori mai deschise. În cazul vertosolurilor stagnice,
deoarece apa stagnează o perioadă mai îndelungată de timp în profilul de sol, la nivelul
orizontului Byw apar pete de oxido-reducere şi concreţiuni fero-manganice (bobovine)
şi, implicit, însuşiri fizice mai nefavorabile.
Luate în general, vertosolurile sunt soluri relativ fertile, slab-moderat aprovizionate cu humus în
Ap (2,5-4,0% g g-1), cu o rezervă de humus în primii 50 cm de la mare la foarte mare (cca. 170-217 t ha-
1
), slab-moderat aprovizionate cu fosfor (11-25 ppm), mijlociu-bine aprovizionate cu potasiu (121,0-181,3
ppm), Seceleanu ş.a., 1992. Sunt moderat acide în Ap (pH=5,1-5,6), neutre la slab alcalin în By, iar gradul
de saturaţie în baze variază de la mezobazic la eubazic. Însuşirile fizice sunt puţin favorabile, densitatea
aparentă variind de la cca. 1,41 g cm-3 la vertosolurile cu textură luto-argiloasă în Ap, la cca. 1,39 g cm-3
la cele argilo-lutoase în Ap. Porozitatea totală este mijlocie în Ap (47,0-59,0%) şi de la mică la foarte
mică în secţiunea de control (40,7-49,0%). Porozitatea de aeraţie este de la mijlocie la foarte mică în Ap
(19,0-1,37%) şi foarte mică în rest (8,00-1 %), inhibând dezvoltarea plantelor mai ales în ariile
microdepresionare în sezonul ploios şi umed. Coeficientul de ofilire este mare pe tot profilul de sol,
variind de la 18,8% g g-1 la vertosolurile luto-argiloase în Ap şi 15,7% g g-1 la cele cu orizontul Ap argilo-
lutos. Capacitatea de câmp este mijlocie pe tot profilul de sol şi variază de la cca. 27% g g-1 la
vertosolurile cu Ap luto-argiloase, la cca. 25% g g-1 în cadrul celor cu orizontul Ap argilo-lutos. Uneori,
aceasta poate depăşi 30% g g-1 (Păltineanu, 1998; Păltineanu ş.a., 2003). Permeabilitatea solului este de la
mică la mijlocie în Ap (Ksat=1,9-3,8 mm h-1) şi de la foarte mică la excesiv de mică (cca. 0,49-0,20 mm
h-1) în secţiunea de control. Indicele de contracţie este de la mare la foarte mare pe tot profilul de sol
(0,0091-0,0150), fiind în concordanţă cu comportamentul argilelor gonflante pe care s-au format
vertosolurile (Seceleanu ş.a., 1992 a şi b). Vertosolul localizat la vest de localitatea Mogoşeşti, com.
Scorniceşti-Olt, prezintă o textură variată pe profil, luto-argiloasă (conţinutul în argilă de 40 - 41% g g-1)
în orizontul A, argilolutoasă (argilă = 53 - 54% g g-1) în orizontul By şi luto-argilo-prafoasă (argilă=42,7%
g g-1) în orizontul Cca din baza profilului. Conţinutul de praf se menţine relativ constant între 26 - 27% g
g-1, cu excepţia orizontului Cca în care acesta coboară la 21,7%. Nisipul fin chiar şi cel grosier este cu
mult mai crescut în orizontul A (25,8 - 27,8% g g-1) faţă de orizontul By cu numai (14,8 - 17,1% g g-1). În
orizontul Cca, scăderea conţinutului de praf şi argilă este compensată de un aport mai mare de nisip fin
(33% g g-1). Variaţia conţinutului de argilă fizică este asemănătoare argilei 0,002 mm, valorile fiind
cuprinse între 40 - 54% g g-1. Indicele de diferenţiere texturală calculat cu valorile orizonturilor By şi Ap1
se încadrează ca fiind slab, după valoarea de 1,32. Trebuie însă avut în vedere că pe profil apar
discontinuităţi litologice marcante între orizonturile A şi B (raportul praf/nisip fin trece de la 1 la 1,8)
chiar şi între B şi C (raportul praf/nisip fin trece de la 1,6 la 0,65). Caracterizarea micromorfologică
evidenţiază, de asemenea, depuneri stratificate de natură eoliană cât şi hidrică. Tot sub aspect
232
micromorfologic, diferenţierea orizonturilor s-a produs sub influenţa proceselor pedogenetice actuale, pe
fondul unor vechi procese relicte (de exemplu, depuneri de plasmă argilică, iluvială etc.), dar şi ca rezultat
al ciclicităţii proceselor de sedimentare eoliană şi hidrică a materialului parental. Compoziţia
mineralogică a argilei din vertosolul de la Mogoşeşti este predominant smectitică. Cel mai important
reprezentant al clasei smectitelor est montmorillonitul, al cărui conţinut variază între 58 şi 70 %.
Conţinutul de illit variază între 26 şi 38%, fiind caracterizat de o valoare medie de 34%. Caolinitul nu
depăşeşte decât extrem de rar 4%. Vertosolul de la Mogoşeşti nu este evoluat pe un material parental
(dacă considerăm adâncimea de la 160 cm) prea argilos şi nici prea carbonatat după conţinutul de numai
1% CaCO3 al orizontului Cca. Indicii fizici determinaţi la vertosolul de la Mogoşeşti arată astfel: DA la
umiditatea de recoltare prezintă o variaţie pe profil de la valori mai mici de 1,20 g cm -3 ale orizontului Ap,
la valori foarte mari între 1,54 - 1,50 g cm-3 în By. Valoarea cea mai mare corespunde orizontului ABy,
situat între 25 - 30 cm adâncime, legată probabil şi de tasarea mai mare a acestui orizont; rezistenţa la
penetrare este mai mică în orizontul arat (2,25 MPa) comparativ cu orizontul ABy (4,75 MPa) şi By (4,37
MPa), diferenţă ce reflectă, de asemenea, gradul de tasare mai ridicat al orizontului ABy; PT prezintă
valorile cele mai scăzute în orizonturile ABy şi By (42%) comparativ cu orizontul de suprafaţă Ap (56%).
Aceste variaţii, de la limite normale pentru suprafaţă şi mici în profunzime, se corelează cu cele ale
variaţiei conţinutului de argilă; CO este mare pe întreg profilul; valorile cresc de la suprafaţă (14, 5% g g -
1
) spre orizontul B (20,8% g g-1); CC rezultată prin estimare după valorile conţinutului de argilă şi DA
(Canarache, 1990) prezintă o scădere pe profil de la 26 la 23% g g-1; Ksat este variată pe profil, mare şi
foarte mare în Ap (32 - 56 mm h-1), nulă şi excesiv de mică în AB şi mail ales în By. Conţinutul de humus
la suprafaţa solului este mijlociu (3,18% g g-1). Pe profil, valorile scad gradat, menţinându-se la valori în
jur de 1% g g-1 până la 125 cm. Reacţia chimică este slab acidă până la neutră, cu valori pH între 6,7 -
7,0. Conţinutul de azot total are, de asemenea, valori mijlocii pentru orizontul de suprafaţă 0,149% cu
tendinţă de scădere uşoară în adâncimea orizontului. Raportul C:N la suprafaţă variază între 14,4 şi 15,1,
valoarea mai mare caracterizând baza orizontului A. După valorile acestui raport, rezultă că humusul este
de tip mull-moder. Carbonaţii apar la adâncime mare la cca. 150 cm, cu numai 1% g g-1. Nu se remarcă
niciun orizont de acumulare puternică a acestora, fapt consemnat şi de Conea ş.a. (1972) pentru
vertosolurile din Câmpia Română de Vest. T este mare pe profil, valorile T reflectând mai mult variaţiile
conţinutului de argilă, care cresc uşor de la 34,82 me/100 g sol la 41,41 me/100 g sol în orizontul By1,
menţinându-se constante în celelalte suborizonturi B. În baza profilului Cca, T este ceva mai mică (35,62
me/100 g sol) decât în B. Saturaţia complexului adsorbtiv în Ca nu prezintă variaţii prea mari, între 53,5%
şi 59,6% cu tendinţe de creştere în profunzime. Saturaţia în Mg este destul de ridicată între 21,1% şi
31,2%, prezentând aceeaşi tendinţă de creştere ca a calciului. Rezultă că, această creştere este legată de
caracteristicile materialului parental. Saturaţia în K este cu mult mai mare în orizonturile de suprafaţă,
cca. 2,5%, determinată probabil de o bioacumulare mai puternică. Spre deosebire de saturaţia în K, cea a
sodiului apare constantă în orizontul A, dar în profunzime valorile cresc ajungând la 5,7% din T, posibil
determinate de un aport freatic mai bogat în acest element. V este ridicat chiar de la suprafaţă (77,5%)
solul încadrându-se ca eubazic. Reacţia solului variază pe profil de la moderat acid (pH=5,50) la
suprafaţă, la moderat alcalină în orizontul Cca (pH=8,70). Oxizii liberi extraşi în citrat-bicarbonat-
dithionit arată, pentru conţinutul Fe2O3 liber o tendinţă de scădere de la suprafaţă spre baza profilului, de
la 1,40% la 1,17%. Raportul Fe2O3/argilă (sub 0,002 mm) prezintă valori cu mult mai ridicate la nivelul
orizontului A faţă de restul profilului, iar în orizontul Cca valoarea acestui raport este de asemenea mai
mare decât cea a orizontului B. Aceste variaţii se corelează cu discontinuităţi litologice evidenţiate de
rapoartele între praf / nisip fin. Oxizii liberi amorfi extraşi în tampon oxalic la pH=3 arată pentru Fe 2O3,
valori mai ridicate la nivelul orizonturilor A şi AB (între 0,75 şi 0, 84%). Sub acest orizont, conţinutul
acestora scade brusc la valori mai mici de 0,54%. Proporţia formelor amorfe din totalul oxizilor liberi ai
solului este destul de ridicată, îndeosebi spre suprafaţă, între 53 şi 59%.
Pentru o exploatare agricolă cât mai favorabilă se preconizează, acolo unde
excesul de apă este pregnant, dacă situaţia economică permite, realizarea de lucrări de
combatere (eliminare) a excesului de umiditate datorat stagnării apei la suprafaţa
solului, prin drenaj de suprafaţă, prin canale deschise, nivelare pentru asigurarea pantei
de scurgere către acestea, cu decopertare selectivă pentru a diminua scăderea fertilităţii
solului. Local, în zonele microdepresionare ocupate cu vertisoluri pseudogleizate
moderat-puternic, aceste măsuri se pot asocia cu lucrări de drenaj închis (tuburi cu
prismă filtrantă înaltă). Ca lucrări agropedoameliorative se pot realiza lucrări de
scarificare, amenajarea de rigole şi drenaj cârtiţă, fertilizare.
233
Vertosolurile sunt relativ favorabile cultivării unei game largi de plante, această
favorabilitate scăzând odată cu creşterea conţinutului în argilă şi, legat de aceasta, cu
creşterea intensităţii fenomenului de pseudogleizare.
Vertosolurile se încadrează în clasa a III-a ameliorativă de terenuri, terenuri
moderat-bune pentru amenajarări de irigaţie, cu pericol de degradare şi limitări de
folosire agricolă moderate, datorită texturii fine şi consecinţelor sale. În cazul când
prezintă caractere stagnice, gleice, salinice şi sodice mai pronunţate aceste soluri se
încadrează în clasa a IV-a de pretabilitate la irigaţie cu limitări severe de folosire
agricolă.
7.2.5 Hidrisolurile (solurile hidromorfe) reprezintă o clasă de soluri intrazonale
formate din cauza excesului permanent sau temporar de umiditate. Aşezarea lor este
determinată de condiţii locale de rocă şi relief care favorizează prezenţa apei în exces,
fie datorită pânzei freatice situate la mică adâncime în cazul solurilor hidromorfe de
natură freatică, fie la suprafaţa sau în interiorul solului prin stagnarea apei din
precipitaţii în cazul solurilor superficial stagnante. Hidrisolurile s-au format, pe de o
parte în cadrul câmpiilor joase slab drenate, în lunci, terase inferioare şi depresiuni, pe
de altă parte pe suprafeţe plane mai înalte acoperite cu depozite argiloase, din cuprinsul
zonei umede. Din punct de vedere morfologic, hidrisolurile se caracterizează prin
existenţa unui orizont de glei tipic la baza profilui de sol, sau de pseudoglei în imediata
apropiere a suprafeţei solului.
Excesul de umiditate produce în ambele cazuri, datorită condiţiilor de
anaerobioză, procese de reducere ce au ca efect, apariţia în sol a compuşilor reduşi de
Fe şi Mn şi a unor culori caracteristice vineţii, cenuşii şi negricioase. Materialul parental
este format din depozite aluviale de origine fluvială, fluvio-lacustră şi lacustră cu
textură diversă. În cadrul hidrisolurilor, la nivel de tip de sol au fost deosebite.
gleiosoluri (GS), limnosoluri (LM) şi stagnosoluri (SG).
I. Gleiosolurile (GS) sunt soluri având orizont organic (O) şi/sau orizont A (Am,
Ao, Au) şi proprietăţi gleice (orizont Gr) care apar în profil din primii 50 cm ai solului
mineral. Nu îndeplinesc condiţiile diagnostice de a fi soloneţ sau solonceac (fără orizont
sa sau na în primii 50 cm) sau histosol (cu orizont turbos (T) de peste 50 cm grosime).
La nivel de subtip au fost deosebite gleiosoluri: districe, eutrice, calcarice, mollice,
cernice, umbrice, cambice, psamice, pelice, aluvice, histice, tionic.
Gleiosoluri eutrice (GSeu), fostele soluri gleice din sistemul vechi de clasificare,
sunt soluri care se caracterizează prin prezenţa unui orizont Gr, în primii 125 cm
adâncime şi un orizont Ao, având valori şi crome egale sau mai mari de 3,5 în stare
umedă. Aceste soluri se întâlnesc pe suprafeţe relativ întinse în Lunca şi Delta Dunării
şi pe văile principalelor râuri din ţara noastră, cu precădere în zona mai umedă. GSeu s-
au format în condiţiile unui relief cu caracter depresionar de lunci, delte şi văi joase, pe
depozite aluviale de origine fluvială şi fluvio-lacustră, cu textură diversă dar mai
frecvent spre grosieră.
Vegetaţia naturală este formată din asociaţii de Agrostis tenuis, Agropyron
repens, Poa pratensis, Alopecurus pratensis, PHragmites communis, Cirsium arvense,
Carex colchica.
Apa freatică afectează profilul de sol, fiind situată la adâncimi de 1-2 m, sau
chiar sub 1 m. Procesul de formare al GSeu este asemănător cu cel al gleiosolurilor
cernice (GSce, fostele lăcovişti), fiind determinat de prezenţa apei freatice la adâncime
mică, dar apa are un conţinut mai mic de carbonat de calciu comparativ cu lăcoviştile.
Acumularea mai slabă de humus calcic, cât şi excesul de apă care produce condiţii de
234
anaerobioză, determină o mai slabă mineralizare a materiei organice şi o culoare mai
deschisă a orizontului Ao.
Excesul de umiditate produce fenomene de reducere şi determină apariţia
orizontului de glei (Gr) în primii 125 cm, bogat în minerale secundare de tipul fero-
silicaţilor, cu Fe feros, colorat în verzui sau albăstrui. La suprafaţa solului, unde excesul
de umiditate este periodic, se formează hidroxizi ferici şi manganici, care se depun sub
formă de bobovine şi pete colorate în brun gălbui sau brun roşcat. În general, textura
este uniformă pe profilul de sol.
Un profil de GSeu (Grigoraş, 1999) prezintă un orizont Ao cu grosimi care variază între 20-30
cm, de culoare brună cenuşie închisă (10 YR4/1-2) cu pete brune gălbui închise (10 YR4/4) la umed,
structură grăunţoasă moderat dezvoltată. Urmează un orizont de tranziţie A/Go, de cca. 20-50 cm, de
culoare brun oliv-brun cenuşie (2.5Y 4/4-5/2) în stare umedă, cu o structură poliedrică sau masivă, cu
bobovine numeroase. Orizontul Gr situat sub 60-80 cm, are culoare cenuşie-verzuie (N5-5GY5/1) cu pete
oliv (5Y5/4) şi gălbui ruginii (7.5YR6/8) în stare umedă, este masiv, prezintă bobovine dese.
Textura variază de la un areal la altul, de la nisipoasă, la argiloasă. Gleiosolurile
mollice sunt relativ des întâlnite având un orizont Am închis la culoare, iar gleiosolurile
histice prezintă un orizont de turbă la suprafaţă, deasupra orizontului A. Ele evoluează
într-un regim aproape permanent submers, pe areale foarte întinse, în special în Delta
Dunării.
Gleiosolurile histice, de ex. la Pardina (Munteanu ş.a., Ghidul excursiilor, 1994) prezintă la
suprafaţa solului un orizont Ts gros de 24 cm, format din depozite organice, de culoare (5YR 6,5/1)
neagră-brună foarte închis (10YR 2/1,5) în stare umedă, cenuşie foarte închis-brună cenuşie foarte închis
(10YR 3/1,5) în stare uscată, masiv-nestructurat, foarte friabil, cu tulpini nedescompuse frecvente, un
orizont A+G gros de 10-15 cm, argilos, negru-brun foarte închis (10YR 2/1,5) în stare umedă, de culoare
cenuşie foarte închisă-brună cenuşie foarte închisă (10YR 3/1,5) în stare uscată, cu pete cenuşiu verzui
închis (5GY 4/1), structură masivă spre nestructurat, foarte friabil, cu resturi vegetale puternic
descompuse. Orizontul Ck/Grski sub adâncimea de 35 cm prezintă 6 suborizonturi până la adâncimea de
200 cm, cu textură lutoasă cu stratificaţii nisipoase şi luto-argiloasă în Ck2/Grski, culoarea variază de la
cenuşiu închis (5YR 5/1) în stare umedă şi cenuşiu deschis (5YR 6,5/1) în stare uscată, la partea
superioară, şi cenuşiu închis (N 4) în stare umedă şi cenuşiu verzui deschis (7,5YR 4/4) în stare uscată, cu
structură masivă, friabil, cu oxizi/hidroxizi şi pelicule, efervescenţă puternică (Munteanu; Ghidul
excursiilor, 1994). Orizontul de turbă nu conţine carbonaţi, cantitatea de CaCO 3 total variind pe profil de
la mică în A+G (0.4 % g g-1), la mijlocie-mare pe profilul de sol (11.9-15.4 %). Solul are o reacţie slab
acidă în Ts (pH=6.4) şi slab alcalină pe profil (pH=7.6-8.0). GS au un conţinut foarte mare în materie
organică în Ts, conţinut mijlociu de humus în A+G (6 % g g-1), şi de la mic la foarte mic pe profil (1,0-1,5
% g g-1), conţinut foarte mare de N total (1.11-1.29 % g g-1) în Ts, mare în A+G (0.39 % g g-1), şi foarte
mic în restul profilului (0.093 % g g-1). Conţinutul în P mobil este mare în orizontul Ts (44-63 ppm) şi
foarte mare în orizontul A+G (78 ppm), iar conţinutul în K mobil este mare-foarte mare în Ts (268-682
ppm) şi mijlociu în A+G (199 ppm). T este foarte mare în orizontul turbos (56,7-65,5 me/100 g sol), mare
în A+G (40,1 me/100 g sol) şi mică în restul profilului de sol (15,6-20,6 me/100 g sol). Legat de aportul
de microelemente se poate spune că gleiosolurile histice au un conţinut mare de Zn în Ts (6,0-7,40 ppm)
şi în A+G (7,21 ppm) şi de la mic la mijlociu pe profil (0,84-1,59 ppm). Prezintă un conţinut mare în Cu
în Ts (9.8-8.1 ppm) şi în A+G (9.8 ppm) şi mijlociu pe profil (5,8-7,3 ppm), conţinut miljlociu-mare de
Mn activ (40,0-54,4 ppm) în Ts, mijlociu în A+G (32,0 ppm) şi Ck2-4/Grski, respectiv mic în Ck1/Grski
(15,0 ppm). Conţinutul în B este de la mare la foarte mare (conţinut toxic) în Ts (1,75-4,.32 ppm), foarte
mare în A+G (2,.37 ppm) şi foarte mic în rest (0,41-0,75 ppm), iar conţinutul de Mo este de 0,88 ppm în
Ts şi 0,53 ppm în A+G. Analiza fracţiunii argiloase arată preponderenţa smectitului care variază pe
profilul de sol, de la 52 la 58% g g-1, în detrimentul illitului (37-39% g g-1) şi a caolinitului (3-5% g g-1),
deci, prin uscare, dacă aceasta are loc, pot apărea crăpături mari. În general, profilul de sol al GC prezintă
o textură lutoasă peste tot, cu tendinţa de creştere a conţinutului în argilă în orizontul Ck2/Grski la 32.9%.
DA este extrem de mică-foarte mică pe tot profilul de sol (0,45-1,.2 g cm-3), implicit PT este extrem de
mare-foarte mare pe tot profilul (55,5-80,2 % g g-1). PA este, de asemenea, foarte mare în Ts (32,6-26,2 %
g g-1), mijlocie în A+Gs (18,2 % g g-1) şi mică în Ck1/Grski şi Ck3/Grki (11.4 % g g-1) şi extrem de mică în
Ck4-6/Grki. Dintre proprietăţile fizice se remarcă CO, care este extrem de mare-foarte mare în Ts (21,0-
30,2 % g g-1), foarte mare în A+Gs (19,7 % g g-1), mijlociu pe tot profilul de sol (8,7-11,3 % g g-1). CC
235
este extrem de mare în Ts şi A+Gs (80,0-120,0 % g g-1) şi mijlocie în rest (24,0-26,3 % g g-1), ca şi CU
care este extrem de mare în Ts şi A+Gs (60,4-89,9 % g g-1) şi mare în rest (15,8-17,4 % g g-1). Ksat este
foarte mare pe tot profilul de sol (41,6-108,8 mm h-1). RP este de la mică la foarte mică pe tot profilul de
sol (0,37-1,88 MPa), solurile fiind slab maturate şi foarte afânate, gradul de tasare fiind negativ de la (-
14,0 la –44,3).
GSeu pun probleme deosebite în cazul luării lor în cultură, în incinte desecate şi
îndiguite, datorită poziţiei lor în areale microdepresionare, cu pericole permanente de
ridicare a nivelului freatic, de salinizare şi alcalizare şi mai accentuată, lipsa portanţei
datorate gradului slab de maturare a solului. În cazul folosirii irigaţiilor, caz foarte rar,
se recomandă norme de udare foarte mici şi dese pentru a preîntâmpina ridicarea
nivelului freatic şi numai în situaţii de secetă prelungită.
GSeu sunt încadrate la clasa a IV-a de pretabilitate la irigaţie reprezentând
terenuri puţin favorabile pentru amenajarea la irigaţie, irigabile în condiţii speciale, în
incinte îndiguite, cu pericol de degradare şi limitări severe de folosire agricolă şi cu
necesitatea unor lucrări intensive de ameliorare şi prevenire a degradării determinate de
nivelul ridicat al apei freatice. În cazul când apare şi pericolul salinizării şi alcalizării
terenului aceste soluri pot fi încadrate la clasa a V-a de pretabilitate la irigare.
Gleiosoluri cernice (GSce), fostele lăcovişti, se caracterizează prin prezenţa unui
orizont Gr în primii 125 cm adâncime şi a unui orizont A mollic, având crome < 2 în
stare umedă şi un orizont de tranziţie A/G, ce are în partea superioară culori de orizont
mollic. Aceste soluri se întâlnesc pe suprafeţe mari (107 979 ha) în arealul de subsidenţă
din Câmpia de Vest: Lunca Eriului, Câmpia de divagare a Crişurilor, Câmpia
Mureşului, Câmpia Timişului şi Câmpia Begăi. În Câmpia Română de Vest se găsesc pe
văile Vedei, Câlniştei şi Glavaciocului, iar în Câmpia Română de Est se găsesc în
depresiunile din centrul interfluviului Ialomiţa-Călmăţui. În Podişul Moldovei GSce
sunt întâlnite în luncile râurilor (de ex. Bârladul) şi pe văile secundare. Pe suprafeţe
relativ întinse se găsesc în Lunca Dunării în incintele Greaca, Călăraşi, Balta Ialomiţei,
Insula Mare a Brăilei, la sud şi la nord de oraşul Măcin, la est de localitatea Smârdan, la
est de oraşul Tulcea, în Delta Dunării în incinta Pardina, pe depozite aluviale argiloase
cu textură argiloasă şi mai rar luto-argiloasă. GSce se mai găsesc pe văile unor râuri din
cadrul Podişului Dobrogean: Teliţa, Taiţa, Slava, Casimcea, Carasu şi pe afluenţi ai
acestora în raza localităţilor Sinoe, Săcele, Sibioara, Cernavoda şi Siliştea, pe depozite
aluviale diverse, de la nisip la argilă.
GSce s-au format în condiţiile unui relief plan, cu caracter depresionar, de lunci,
delte şi văi joase, pe depozite aluviale de origine fluvială şi lacustră cu textură diversă,
dar în general mai argiloasă, în condiţiile unui climat cu caracter continental pronunţat.
Vegetaţia naturală este formată din asociaţii de Agrostis stolonifera, Agropyron repens,
TypHa augustifolia, PHragmites communis, Cirsium arvense şi Carex colchica.
Apa freatică afectează intens profilul de sol, fiind situată, în general, la adâncimi
de 1,0-1,5 m, sau mai mici. Procesul de formare se caracterizează prin acumularea
bogată de humus datorită atât vegetaţiei de fâneaţă, cât şi excesului de apă, care produce
condiţii de anaerobioză şi care determină o mai slabă mineralizare a materiei organice,
respectiv o bioacumulare mai intensă comparativ cu GSeu. Humusul este de tipul mull
calcic, datorită substratului şi apei freatice bogate în calciu, ce dă o culoare închisă în
partea superioară a profilului de sol.
Excesul de umiditate produce fenomene de reducere şi apariţia orizontului de
glei (Gr) în primii 125 cm, bogat în minerale secundare de tipul fero-silicaţilor cu Fe
feros, colorat în verzui sau albăstrui. La suprafaţa solului, unde excesul de umiditate
236
este periodic, se formează hidroxizi ferici şi manganici, care se depun sub formă de
bobovine şi pete colorate în brun gălbui sau brun roşcat.
Un profil reprezentativ pentru GSce este prezentat mai jos (Grigoraş, 1999). Textura este
uniformă pe profilul de sol. GSce prezintă un orizont Am cu grosimi care variază între 40-50 cm, de
culoare neagră-brună foarte închis (10 YR2/1-2/2 sau N2) la umed, structură grăunţoasă-subangulară bine
dezvoltată. Apoi urmează un orizont de tranziţie A/G, de cca. 20-30 cm, de culoare cenuşie foarte închis
(5Y3/1) în stare umedă, cu o structură poliedrică-slab dezvoltată sau masivă şi numeroase bobovine.
Orizontul Gr sau Cca/Gr, situat între 60-100 cm, de culoare cenuşie închis-cenuşie verzui închisă (5Y4/1-
5G4/1) în stare umedă, are o structură masivă, cu bobovine dese. Pe profil se observă pete şi
pseudomicelii de CaCO3, fiind mai bogate spre baza profilului de sol (Cca/Gr). Textura este argilo-
lutoasă pe tot profilul de sol. GSce sunt soluri saturate în baze, iar cantitatea de CaCO3 total variază pe
profil de la mică-mijlocie în Am (1,2-10,8 % g g-1), la mare în Cca/Gr (13,1-21,3 % g g-1). Aceasta face
ca solul să aibă o reacţie de la slab alcalină în Am (pH=7,8) la moderat alcalină în A/Go-Gr sau Cca/Gr
(8,4). GSce au un conţinut foarte mare în humus în Am (16,6 % g g-1), mare în A/Go (11,4%) şi mijlociu
în Gr sau Cca/Gr (1,3-0,9 % g g-1). În cazul preluării în cultură a GSce, conţinutul în humus scade la
valori mijlocii în Ap (6.5 % g g-1). Rezerva de humus este foarte mare, ca şi conţinutul în N total în Am
(0,97 % g g-1) şi mare în Gr sau Cca/Gr (0.39 % g g-1). Prin luarea în cultură a GSce, aprovizionarea cu
azot devine moderată în Ap (0,21 % g g-1). T este mare (35-50 me/100 g sol).
GSce au un potenţial de fertilitate relativ ridicat, dar care nu poate fi valorificat
decât prin lucrări de îmbunătăţiri funciare, care să elimine excesul de umiditate
permanentă şi să îmbunătăţească însuşirile fizice şi fizico-chimice ale acestora. În
condiţii naturale, neameliorate, GSce se folosesc ca păşuni şi fâneţe slabe.
Similar GSeu, GSce sunt încadrate la clasa a IV-a de pretabilitate la irigaţie,
reprezentând terenuri puţin favorabile pentru astfel de amenajări, fiind irigabile în
condiţii speciale, în incinte îndiguite, cu pericol de degradare şi limitări severe de
folosire agricolă, precum şi cu necesitatea unor lucrări intensive de ameliorare şi de
prevenire a degradării determinate de nivelul ridicat al apei freatice. În cazul când apare
şi pericolul salinizării şi alcalizării terenului aceste soluri pot fi încadrate la clasa a V-a
de pretabilitate la irigare.
II. Limnosoluri (LM) sunt soluri subacvatice, din lacuri de mică adâncime,
având orizont A limnic sau orizont histic sau turbos (T) submers, cu grosimi sub 50 cm.
La nivel de subtip se întâlnesc limnosoluri districe, eutrice, calcarice, entice, psamice,
pelice, salinice, histice şi tionice. Nu sunt prezentate în detaliu deoarece nu sunt
irigabile, fiind amintite numai pentru că se găsesc frecvent în vecinătatea gleiosolurilor.
III. Stagnosoluri (SG) sunt soluri având orizont A ocric (Ao) sau orizont Ao şi
orizont eluvial (E), în succesiunea Ao+El sau Ea, urmate de orizont B argic (Bt) la care
se asociază proprietăţi stagnice intense (orizont W) începând de la suprafaţă sau din
primii 50 cm ai solului mineral, şi care continuă pe cel puţin 50 cm grosime. În mod
frecvent apar concreţiuni ferimanganice. Nu prezintă schimbare texturală bruscă (între
orizonturile E şi Bt) pe cel mult 7,5 cm (diagnostică pentru planosoluri). Pot prezenta
orizont vertic asociat orizontului B, orizont histic (sub 50 cm grosime) şi proprietăţi
gleice sub 50 cm adâncime. Îa nivel de subtip se întâlnesc stagnosoluri: tipice, luvice,
albice, vertice, gleice, planice şi histice. Stagnosolurile se întâlnesc pe forme de relief
cu drenaj natural foarte slab, suprafeţe practic orizontale şi microdepresiuni, acoperite
cu depozite fine foarte puţin permeabile, mai ales pe terasele râurilor şi în câmpia
piemontană din vestul ţării (Câmpia Crasnei, Câmpia piemontană şi terasele Crişurilor,
Câmpia piemontană şi terasele Timişului), în unele sectoare din Depresiunea Braşov, în
compartimentul Tg. Secuiesc, în Moldova în depresiunile Liteni şi Rădăuţi şi pe terasele
inferioare ale Siretului, Moldovei şi Someşului, ca şi în platformele Cotmeana şi
Cândeşti, respectiv în crovurile umede din Câmpia Română, în special în zona
preluvosolurilor roşcate. Aceste soluri sunt caracteristice în special zonei forestiere cu
237
păduri de Quercus robur, Quercus Frainetto şi cu un covor erbaceu format din Juncus,
Agrostis şi Carex. Materialul parental este format din argile deluvio-proluviale de vârstă
pliocenă care acoperă pietrişuri şi nisipuri stratificate torenţial, caracteristice
piemonturilor. Se mai pot forma pe depozite argiloase mai recente, aluviale şi deluvio-
proluviale, caracteristice câmpiilor piemontane, iar în cadrul Câmpiei Române sunt
formate pe depozite loessoide lutoase şi luto-argiloase.
Stagnosolurile au un conţinut redus de humus (2-4% g g-1) şi azot (0,10-0,15% g g-1), conţinutul
de fosfor total este mic (sub 0,10% g g-1), reacţia solului este slab-moderat acidă în partea superioară,
uneori mai acidă în BW, iar gradul de saturaţie în baze V nu scade sub 60-70%. Are valori ridicate privind
capacitatea de schimb cationic (T) de 25-35% (Florea ş.a., 1968). Stagnosolurile sunt situate în zonele
mai umede în afara sistemelor de irigaţie, dar uneori apar în câmpiile piemontane la marginea terenurilor
cu potenţial de irigare.
Stagnosolurile pot fi încadrate la clasa a IV-a de pretabilitate la irigaţie,
reprezentând terenuri puţin favorabile pentru amenajarea la irigaţie, fiind irigabile în
condiţii speciale, cu pericol de degradare şi limitări severe de folosire agricolă şi cu
necesitatea unor lucrări intensive de ameliorare şi prevenire a degradării determinate de
stagnarea apei la suprafaţa solului. În cazul când caracterul stagnic se intensifică, aceste
soluri pot fi încadrate la clasa a V-a de pretabilitate la irigare.
7.2.6 Salsodisolurile (SC), fostele soluri halomorfe, cunoscute sub denumirea

populară de sărături, reprezintă o clasă de soluri a căror geneză este datorată prezenţei
sărurilor uşor solubile. Cele mai frecvent întâlnite săruri sunt sulfaţii şi clorurile de Na,
Mg şi Ca, şi uneori bicarbonaţii şi carbonaţii de Na, eventual de K. Salsodisolurile se
întâlnesc sub formă de areale restrânse acolo unde se realizează local condiţii care
favorizează formarea de săruri, respectiv în regiuni cu climă secetoasă, regim hidric
exudativ în perioada de vară, asociate cu un relief depresionar de lunci şi câmpii joase,
cu drenaj deficitar şi cu apele freatice situate la mică adâncime. Prin intermediul apei
freatice mineralizate aflate în capilarele solului, sărurile aflate în materialul parental
sunt transportate şi depozitate în stratul superior al solului.
Prin urmare, SC se întâlnesc în sectoarele de luncă şi de câmpii joase cu climă
semiaridă, alternând cu climă semiumedă din partea de nord-est a Câmpiei Crişurilor, pe
Valea Ierului, în Câmpia Călmăţuiului din partea de sud-est a ţării, unde devin
dominante ca întindere. Se mai întâlnesc pe aflorimentele salifere din Câmpia Moldovei
(Câmpia Jijiei), Podişului Transilvaniei şi în Subcarpaţii de Curbură, unde aceste soluri
apar chiar şi pe versanţi. Ocupă suprafeţe reduse în cadrul Podişului Dobrogean, pe arii
mai extinse găsindu-se în Lunca şi Delta Dunării.
Materialul parental este format din roci salifere şi depozite aluviale de origine
fluvială, fluvio-lacustră şi lacustră cu textură diversă şi loess cu textură lutoasă-luto
nisipoasă. La nivel de tip, din clasa salsodisolurilor fac parte: solonceacurile şi
soloneţurile.
I. Solonceacurile (SC) se caracterizează prin prezenţa unui orizont Ao sau Am şi
a unui orizont intermediar, la care se asociază un orizont salic (sa), situat în primii 50
cm adâncime. Pot avea orizont calcic, cambic, vertic, natric, hiponatric şi proprietăţi
gleice în primii 100 cm.
Aceste soluri ocupă o suprafaţă de 135583 ha şi se întâlnesc de-a lungul
litoralului, în partea estică a Deltei Dunării, pe grindurile Chilia, Letea şi Caraorman, la
sud de lacurile Puiu şi Roşu, în grindul Sf. Gheorghe, pe malul complexului Razelm-
Sinoe, în localitatea Sarinasuf, pe loessuri cu textură lutoasă-luto nisipoasă şi pe
238
depozite aluviale cu textură diversă, în special nisipoasă. SC se mai întâlnesc şi în partea
de nord-est a Câmpiei Române, unde se asociază cu soloneţurile.
SC s-au format în condiţiile unui relief plan, cu caracter depresionar, de lunci,
delte şi văi joase, pe marginile lacurilor sărate sau a lagunelor, sau pe locul fostelor
lacuri sărate, pe depozite aluviale de origine fluvială şi lacustră cu textură diversă, dar în
general mai nisipoasă, în condiţiile unui climat cu caracter continental pronunţat. Din
punct de vedere granulometric, solonceacurile situate în Delta Dunării şi pe litoralul
Mării Negre sunt cu textură nisipoasă, în timp ce SC situate în interiorul ţării prezintă
texturi lutoase sau chiar argiloase.
Vegetaţia naturală este formată din asociaţii de Salicornia herbacea, Salicornia
europaea, Suaeda maritima, Salsola soda, Puccinela distans, Spergularia media,
Artemisia salina şi Petrosimonia triandra.
Apa freatică afectează profilul de sol, fiind situată, în general, la adâncimi
cuprinse între 1 şi 2 m.
Într-un profil de SC (Crăciun şi Popescu; Ghidul excursiilor, 1994), din punct de vedere al
mineralogiei argilei, în orizontul Amsa predomină illitul (53% g g-1), în dauna cloritului (22% g g-1),
smectitului (20% g g-1) şi caolinitului (5% g g-1), în A/Csk predomină illitul (46% g g-1), faţă de clorit
(24% g g-1), smectit (24% g g-1) şi caolinit (6% g g-1), iar în Cnsk predomină illitul (37% g g-1), faţă de
smectit (32% g g-1), clorit (26% g g-1) şi caolinit (5% g g-1). Dintre celelalte minerale, în Amsa predomină
micele (20% g g-1), urmate de disten (7% g g-1), clorit (5% g g-1), piroxeni (4% g g-1) şi amfiboli (3% g g-
1
). În A/Csk predomină micele (30% g g-1), distenul (7% g g-1), piroxenii (8% g g-1), granaţii (6% g g-1),
turmalina (5% g g-1) şi cloritul (3% g g-1). În Cnsk, predomină micele (30% g g-1) şi distenul (3% g g-1).
Procesul de formare se caracterizează prin acumularea bogată de săruri solubile,
evapotranspiraţia intensă în condiţiile existenţei apei freatice, în general, mineralizate
(mineralizarea critică, 1,5-3,0 g l-1), sub adâncimea critică. Aceste săruri se depun sub
formă de crustă şi pete la suprafaţa solului şi în profilul de sol. Astfel, în primii 20 cm,
respectiv în orizontul Ao, se depun peste 1% g g-1 cloruri în cazul salinizării clorurice şi
peste 1,5% g g-1 sulfaţi în cazul salinizării sulfatice, pe solurile cu textură medie.
Datorită vegetaţiei de fâneaţă foarte sărace şi procesului slab de humificare, orizontul
Ao este puţin humifer şi are culoare relativ deschisă.
La nivel de subtip se întâlnesc: SC tipice (cu sodă), calcarice, mollice, sodice,
vertice, gleice, psamice, pelice.
Solonceacul mollic, la est de Sarinasuf (Munteanu ş.a., Ghidul excursiilor, 1994), prezintă un
orizont Amsa cu grosime de 35 cm, lutos, de culoare brună cenuşie foarte închisă (10 YR3/2) la umed,
brună cenuşie foarte închisă-brună cenuşie (10 YR4,5/2) la uscare, cu structură poliedrică subangulară
mică, slab dezvoltată, foarte friabil. La suprafaţa orizontului se află un strat cu aspect de Ao, gros de 7 cm,
cu textură luto nisipoasă, sub 18 cm adâncime făcând efervescenţă. Are un orizont de tranziţie A/Csk de
cca. 15-20 cm, de culoare brună gălbuie închisă (10 YR4/3,5) în stare umedă, brună pal-brună gălbuie
deschisă (10 YR6/3,5) la uscare, cu o structură masivă spre nestructurat, friabil la umed, dur în stare
uscată, cu carbonaţi sub formă de vinişoare frecvente. Orizontul Csk este situat sub 50 cm, luto-nisipos,
culoare brună gălbui-brună gălbui deschisă (10YR5,5/4) în stare umedă, brună foarte pal (10YR7/3,5) în
stare uscată, masiv, nestructurat, foarte friabil, cu carbonaţi foarte frecvenţi sub formă de vinişoare şi
concreţiuni, oxizi. Sunt soluri saturate în baze, cantitatea de CaCO3 total variază pe profil de la mică-
mijlocie în Amsa şi A/Csk (0,6-4,4 % g g-1), la mijlocie-mare în Ccs (6,4-20,7 % g g-1). Aceasta face ca
solul să aibă o reacţie moderat alcalină pe tot profilul de sol (pH=8,7-8,9). Conţinutul în Na schimbabil
este mic-foarte mic pe tot profilul de sol (0,2-0,7 me/100 g sol), iar cantitatea de Cl solubil este mai mare
la suprafaţă, în primii 18 cm (16,1-34,6 me/100 g sol) şi scade pe profil (4,4-9,0 me/100 g sol). Cantitatea
de Na solubil este, de asemenea, mai mare la suprafaţa solului şi scade pe profil, cantitatea totală de săruri
solubile fiind mai mare în primii 18 cm (11 660-24 950 ppm) şi scăzând pe profil (3 660-7 060 ppm). SC
prezintă un conţinut mic-mijlociu în SB în Amsa şi mică în rest (7,9-13,7 me/100 g sol). T este
asemănătoare cu SB, iar V este de 100 % pe tot profilul. Au un conţinut mic în humus în Amsa (1,8-1,9%
g g-1) şi foarte mic până la adâncimea de 88 cm (0,7-0,9% g g-1). Rezerva de humus este, de asemenea,
mică (88 t ha-1). SC sunt slab aprovizionate în N total în Amsa (0,115 % g g-1) şi foarte slab aprovizionate
239
pe profilul de sol (0,0829 % g g-1), slab aprovizionate cu P mobil în Amsa (12 ppm) şi foarte puternic cu
K mobil în Amsa (363-488 ppm). Referitor la aportul de microelemente s-a constatat că SC au un conţinut
foarte mic în Zn pe tot profilul de sol (0,46-0,80 ppm), fiind slab aprovizionate cu Cu în Amsa (2,1-3,4
ppm) şi A/Csk (1,8 ppm) şi foarte slab aprovizionate pe profil (1,0-1,4 ppm). Prezintă un conţinut foarte
redus în Mn activ este pe tot profilul de sol (2,5-3,4 ppm), în timp ce conţinutul în B este extrem de mare
în primii 7 cm, în orizontul Acsa-ţ (16,9 ppm), foarte mare în orizontul Amsa (3,13-5,81 ppm) şi mare pe
profil (0,93-1,70 ppm), iar conţinutul în Mo pe profil este variabil (0,11-0,20 ppm). Însuşirile fizice ale
SC de la Sarinasuf sunt puţin favorabile. Acestea prezintă o textură variabilă pe profilul de sol, de la
lutoasă la luto-nisipoasă, cu o DA mică în primii 50 cm (1,33-1,42 g cm-3) şi mare pe profil (1,56-1,63 g
cm-3). PT este foarte mică în primii 7 cm (35,1%) şi mică în restul profilului (38,8-49,8 %). PA este
extrem de mică în primii 7 cm, mijlocie-mică în Amsa şi A/Csk (12,0-16,6 %) şi extrem de mică în rest
(0.5-1.6). CO este mijlociu în orizontul Amsa (9,6-11,7% g g-1) şi mic în rest (8,3-5,49 g g-1), iar CC este
mijlocie în Amsa (21,0-21,5 g g-1)) şi mijlocie-mică pe profil (15,4-20,5 g g-1). CU este mică-mijlocie pe
tot profilul de sol (9,6-12,3 g g-1). Ksat este mijlocie în primii 18 cm (7,1-7,3 mm h-1), mare între 18-35
cm în Am2k şi mică sub 120 cm adâncime (1,6-2,4 mm h-1). RP este mijlocie în primii 50 cm (4,37-4,62
MPa) şi mijlocie-mare în rest (4,5-8,25 MPa).
SC pun probleme deosebit de serioase în agricultură, datorită conţinutului ridicat
în săruri, care le fac improprii cultivării agricole, fiind ocupate în general de păşuni şi
fâneţe, de foarte slabă calitate. Prin ameliorare, care se realizează dificil, cu o serie de
măsuri hidro-pedoameliorative foarte costisitoare, aceste soluri pot fi cultivate, dar cu
plante rezistente la salinitate.
SC se încadrează în clasa a V-a de pretabilitate la irigare, reprezentând terenuri
foarte puţin favorabile pentru amenajări de irigaţie, fiind degradate sau cu limitări foarte
severe de folosire agricolă datorită salinizării şi drenajului defectuos, sunt nearabile în
prezent, dar după amenajare şi ameliorare prealabilă pot deveni arabile.
II. Soloneţurile (SN) se caracterizează prin prezenţa unui orizont Ao, sau Am,
urmat direct sau după un orizont eluvial E (El, sau Ea) de un orizont argic-natric (Btna)
indiferent de adâncime, sau având un orizont Ao sau Am, urmat de orizont intermediar
natric (na) de la suprafaţă, sau în primii 50 cm ai solului. Pot avea orizont calcic,
orizont salic sub 50 cm adâncime şi proprietăţi gleice începând cu primii 100 cm.
Pentru soloneţurile entice se mai foloseşte denumirea de sodosol.
Aceste soluri se întâlnesc pe suprafeţe relativ întinse (58668 ha) în sectoarele
slab drenate ale Câmpiei joase a Tisei şi ale Câmpiei Române de Est, precum şi în unele
lunci ale râurilor din zona aridă-semiumedă şi în Lunca Dunării, cu suprafeţe mai mari
în localitatea Smârdan şi în jurul lacurilor Mârleanu şi Oltina, în Delta Dunării pe
grindul Chilia, la nord de localitatea Sibioara, în aproprierea Lacului Taşaul, pe loessuri
cu textură lutoasă-luto nisipoasă şi pe depozite aluviale cu textură diversă, în special
nisipoasă. SN s-au format în condiţiile unui relief plan, cu caracter depresionar, de lunci,
delte şi văi joase şi în jurul lacurilor din câmpie, în complex cu solonceacurile şi
gleiosolurile cernice, pe depozite aluviale de origine fluvială şi lacustră, cu textură
diversă, dar în general mai nisipoasă, în condiţiile unui climat cu caracter continental
pronunţat.
Vegetaţia naturală este formată din asociaţii de Statice gmelini, Bassia hirsuta,
Puccinellia distans, Spergularia marginata, Petrosimonia triandra, Artemisia maritima,
Crypsis aculeata, Atriplex littoralis. Pe soloneţuri puternic alcaline apar şi Camp
Horasma annua, C. Monspeliaca şi Lepidium crassifolium.
Apa freatică afectează profilul de sol, fiind situată la adâncimi de cca. 1,5-2,0 m,
cu un grad variat de mineralizare. Procesul de formare a soloneţurilor se caracterizează
prin pătrunderea sodiului schimbabil în complexul adsorbtiv al solului, realizat prin
alternanţa procesului de salinizare cu cel de desalinizare. Cu această ocazie sunt
240
eliberaţi ionii de Ca++ şi Mg++, care reacţionează cu ionii de HCO3- şi CO3--, trecând în
bicarbonaţi şi carbonaţi de calciu şi magneziu, care fiind mai greu solubili, precipită în
sol. În permanenţă, în soluţia solului vor fi ioni de sodiu în exces, proveniţi din sărurile
de sodiu provenite din apa freatică. Datorită vegetaţiei de fâneaţă foarte săracă şi a
procesului slab de humificare, orizontul Ao este mai puţin humifer şi are culoare
deschisă. La nivel de subtip se întâlnesc: SN tipice, calcarice, mollice, luvice, albice,
salinice, stagnice, gleice, solodice, entice, psamice şi pelice.
Din punct de vedere morfologic SN prezintă un orizont Ao cu grosime de până la
25 cm, de culoare cenuşie sau brună cenuşie (10 YR5/1-5/2) la umed şi structură
lamelară. Orizontul Btna are o grosime de 20-60 cm, culoare brună închisă (10 YR4/3)
la umed, o structură columnară-prismatică foarte bine dezvoltată, este slab permeabil,
tasat, la umed se transformă în pastă, iar la uscare devine dur şi compact. Orizontul
CGrna este situat sub 50-80 este masiv, tasat, cu carbonaţi foarte frecvenţi sub formă de
pungi şi concreţiuni, orizontul fiind gleizat, iar gradul de gleizare creşte cu adâncimea
(Grigoraş, 1999).
SN sunt soluri saturate în baze, cantitatea de CaCO3 total variază pe profil de la mică-mijlocie în
Ao şi Btna (0,1-0,9 % g g-1) şi mijlocie-mare în orizontul CGrna (7,0-13,9 % g g-1). Conţinutul procentual
în Na+ din T prezintă valori mici în Ao şi valori mari în orizontul Btna de acumulare a sodiului (24,9-53,4
%) şi în orizontul Cgrna (18,3-22,9 %). Solul are o reacţie slab alcalină în Ao (pH=7,9), puternic-foarte
puternic alcalină în orizontul Btna (pH=9,18-9,75) şi puternic alcalină în orizontul CGrna (pH=9,34-
9,43). SB şi T au valori mari pe tot profilul de sol (25,75-31,82 me/100 g sol), iar V este 100%. SN pot
avea un conţinut mare în humus în Ao (9,28 %) şi mijlociu în orizontul Btna (3,11-4,94 %), dar de slabă
calitate, predominând humatul de Na. Rezerva de humus poate fi foarte mare (246 t ha-1). Prezintă un
conţinut mare în N total în Ao (0,400 %), mijlociu în Btna (0,170-0,240 % g g-1) şi foarte mic în CGrna
(0,090 % g g-1). Însuşirile fizice ale SN sunt nesatisfăcătoare. Profilul cercetat (Blaga ş.a., 1996) prezintă
o textură, care variază cu adâncimea, de la lutoasă în orizontul Ao, la luto-argiloasă în orizontul Btna şi
lutoasă sub 120 cm adâncime. DA este foarte mică în Ao (1.16 g cm-3) şi mijlocie-mare în Btna şi CGna
(1,36-1,54 g cm-3). PT este mare în Ao (51 %) şi mijlocie-mică în restul profilului (43-45 %). PA este
mijlocie în Ao (16 %) şi de la mică la extrem de mică în rest (2-12 %). CO este de la mare la foarte mare
pe tot profilul de sol (13,3-17,4 % g g-1), iar CC este mare pe tot profilul (26,0-30,0 % g g-1), în timp ce
CU este mare-foarte mare în Ao (16,7 % g g-1) şi mică-mijlocie pe tot profilul de sol (12,4-10,1 % g g-1).
Ksat este mijlocie în Ao şi mică la extrem de mică în restul profilului (0,10-0,97 mm h-1).
SN pun probleme deosebite în practica agricolă datorită conţinutului ridicat de
Na şi însuşirilor fizice nefavorabile, care le fac improprii cultivării, fiind ocupate în
general de păşuni şi fâneţe foarte slabe. Dacă este rentabil, prin ameliorare, care se
realizează cu o serie de măsuri hidro-pedoameliorative foarte costisitoare (irigare de
spălare, drenare, afânare adâncă, fertilizare complexă, iar pentru îndepărtarea Na+
adsorbit aplicând cantităţi echivalente de fosfogips, sulf şi/sau gips), pot fi cultivate, dar
cu plante mai rezistente la salinitate şi alcalinitate.
SN se încadrează în clasa a V-a de pretabilitate la irigare reprezentând terenuri
foarte puţin favorabile pentru amenajări de irigaţie, degradate sau cu limitări foarte
severe de folosire agricolă datorită alcalizării şi drenajului defectuos, nearabile în
prezent, dar care, după amenajare şi ameliorare prealabilă, pot deveni arabile.
7.2.7 Protisoluri (PRO), denumite în trecut soluri neevoluate, reprezintă o clasă

de soluri foarte diverse sub raportul genezei, însuşirilor, fertilităţii şi răspândirii
acestora. Ele sunt puţin evoluate şi prezintă un orizont O sau A sau ambele, sub 20 cm
grosime, în general slab dezvoltat, fără alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice (pot să
apară trăsături morfogenetice dar acestea sunt foarte slab dezvoltate, neîndeplinind
criteriul de diagnoză). Pot avea orizont hiposalic sau hiponatric, cu proprietăţi gleice
(Gr) sub 50 cm adâncime, orizont salic sau natric sub 50 cm adâncime şi orizont vertic
241
asociat orizontului C. La nivelul tipului genetic de sol, din clasa protisolurilor au fost
deosebite: litosolurile, regosolurile, psamosoluri, aluviosoluri şi entiantrosoluri.
I. Litosolurile (LS), sunt soluri incipient dezvoltate, având un orizont Ao sau O
de cel puţin 5 cm grosime, urmat din primii 20 cm de o rocă compactă continuă (Rn), de
un material scheletic cu sub 10% pământ fin (Rp), sau orizont scheletic cu mai puţin de
25% material fin (care poate continua până la peste 50 cm adâncime), sau material
(scheletic) calcaric cu peste 40% carbonat de calciu echivalent. Aceste soluri reprezintă
un stadiu iniţial de formare a solurilor pe roci, în general compacte, în regiuni cu relief
accidentat, îndeosebi în regiunile de munte sau dealuri înalte. Formarea şi evoluţia lor
este legată, în principal, de intensitatea fenomenului de eroziune, asociată cu
fenomenele de dezagregare şi alterare a rocilor compacte.
Din punct de vedere al pretabilităţii la irigare interesează mai mult litosolurile
situate în perimetrele irigate şi irigabile din Dobrogea, unde aceste soluri apar insular în
perimetrul solurilor evoluate, de tipul cernoziomurilor. În Dobrogea, ele se întâlnesc în
principal în Podişul Dobrogei de Nord, în Munţii Măcinului-Culmea Pricopanului,
Podişul Niculiţelului, Depresiunea Nălbant, în partea de est a Podişului Babadagului, pe
arealele de culmi sau sub formă de insule, acolo unde rocile dure apar mai aproape de
suprafaţă. Aceste soluri mai apar şi în cadrul Dobrogei Centrale şi de Sud, în partea
centrală şi nordică a Podişurilor Casimcei şi Istriei şi, în asociaţie cu rendzinele, în
Podişul Mangaliei. În primii 20 cm adâncime, textura solului este foarte diversă,
predominând cea lutoasă. Litosolurile din Dobrogea s-au format în condiţiile unui relief
înclinat, de munţi joşi şi culmi deluroase, dar pot apărea şi în zonele cu caracter
depresionar de lunci şi văi joase, prin apariţia rocilor dure mai aproape de suprafaţă.
Orizontul A prezintă depozite cu textură diversă, în general lutoase, provenite din loess.
Vegetaţia naturală a litosolurilor dobrogene este formată din vegetaţie lemnoasă
şi ierboasă, respectiv de pădure mezofilă cu Quercus petraea, Carpinus betulus, Acer
campestre, Prunus mahaleb, în zonele mai înalte, şi vegetaţie de stepă cu specii de Poa
bulbosa, Artemisia austriaca, Euforbia stiposa şi Festuca valesiaca, în zonele mai
joase.
Apa freatică nu afectează profilul de sol, fiind situată la adâncimi mai mari de 10
m. LS din Podişul Dobrogean s-au format în urma proceselor de eroziune care au
îndepărtat materialul mai fin, în general loessoid, de la suprafaţa solului şi au permis
apariţia, mai aproape de suprafaţă, a rocilor dure aflate în stadii diferite de dezagregare.
În zonele mai înalte, situate în Munţii Măcinului, LS s-a format prin alterarea in situ a
rocii dure, dar şi printr-un aport eolian, pe care s-a aşezat vegetaţie ierboasă şi
lemnoasă, alături de muşchi şi ciuperci, prin descompunerea cărora s-a acumulat
materia organică într-un orizont Ao subţire. La nivel de subtip se întâlnesc LS districe,
eutrice, redzinice, scheletice (prundice) şi histice.
Litosolurile eutrice (LS eu) prezintă un orizont Aom sau Ao cu grosimi care variază între 5-20
cm, textură luto-nisipoasă în primii 10 cm şi lutoasă în rest, culoarea variind de la neagră până la brună
(10YR2/1-5/3), cu o structură grăunţoasă-glomerulară, conţinând o cantitate relativ mare de materie
organică şi numeroase fragmente de rocă. LS pot avea şi un orizont de tranziţie A/R, cu mult schelet
provenit din roca dezagregată, sau urmează direct un orizont R, format din roca dură, parţial dezagregată.
Litosolul de la sud-est de Greci, Dobrogea de Nord (Florea ş.a., 1968; Conea, 1970) are
următoarea descriere. Reacţia este slab acidă în Aom (pH=6,3) şi A/R (pH=6,2). Au un conţinut mijlociu
în humus în Aom (4,48 %) şi A/R (3,43 % g g-1). În cazul preluării în cultură conţinutul în humus scade.
Conţinutul în N total este mijlociu în Aom (0,25% g g-1) şi A/R (0,20% g g-1), iar conţinutul în fosfor
(P2O5 %) este de 0,12 % g g-1. Raportul C: N este 12 în Aom şi 10 în A/R. T este mică în Aom (19,4
me/100 g sol) şi mijlocie în A/R (22,40 me/100 g sol), iar V este mezobazic în Aom (74,9%) şi eubazică în
A/R (77,4%).
242
LS rendzinice sunt o altă categorie de LS, specifice Podişului Dobrogei, asemănătoare cu cele
tipice, dar în care orizontul R este format din calcare, roci metamorfice şi/sau eruptive bazice şi
ultrabazice care, prin alterare nu formează materiale amorfe. Prezintă o textură luto-nisipoasă, conţinut
mare de carbonaţi (12,8-13,3% g g-1), o reacţie slab alcalină (pH=8,0), sunt mijlociu aprovizionate cu
humus în Ao (4,5% g g-1) şi A/Rrz (3,6% g g-1) şi au un conţinut mare în N total în Ao (0,30% g g-1) şi
A/Rrz (0,20% g g-1), la Osmancea, Dobrogea de Sud (Grigoraş, 1999). Deşi sunt relativ bine
aprovizionate cu humus, LS nu pot fi valorificate în cultură, datorită cantităţii mari de schelet, rocii dure
situate la mică adâncime şi uneori pantei mari, fiind folosite ca păşuni foarte slabe.
LS se încadrează la clasa a VI-a, reprezentând terenuri improprii pentru
amenajări de irigaţie în stadiul actual, degradate sau cu pericol mare de degradare, cu
limitări extrem de severe de folosire ca arabil, datorită unor factori care nu pot fi
corectaţi în prezent, grosime redusă şi caracterul scheletic al solului şi caracterul
accidentat al terenului.
II. Regosolurile (RS) se caracterizează prin prezenţa unui orizont A, (Am, Au,
Ao) dezvoltat în material parental neconsolidat sau slab consolidat cu excepţia
materialelor parentale nisioase, fluvice sau antropogene. Nu prezintă alte orizonturi sau
proprietăţi diagnostice sau, dacă sunt, atunci sunt slab exprimate. Pot fi însă prezente
proprietăţi hipostagnice (w) orizont hiposalic sau chiar salic sub 50 cm, sau pot avea un
orizont O. Regosolurile sunt soluri slab dezvoltate, formate pe depozite afânate ori slab
consolidate cu textură diversă: nisipuri, loess, depozite loessoide, argile şi marne,
menţinute aproape de suprafaţa solului prin eroziunea geologică. Aceste soluri se
întâlnesc pe suprafeţe relativ mari, asociate, în principal, cu erodisolurile în regiuni de
relief fragmentat şi despădurit în Dobrogea, respectiv în Podişul Dobrogei de Nord, (în
Munţii Măcinului-Culmea Pricopanului, Podişul Niculiţelului, Depresiunea Nălbant,
Dealurile Tulcei, în partea de nord a Podişului Babadagului, pe Glacisul Babadagului).
În cadrul Dobrogei Centrale, aceste soluri se întâlnesc în partea estică a Podişului
Casimcei pe Valea Casimcea, iar în cadrul Podişului Dobrogei de Sud, pe toate văile
care se varsă în Dunăre din cuprinsul Podişurilor Cernavodei, Carasu şi Medgidiei, la
nord de linia localităţilor Poarta Albă-Ovidiu, pe aliniamentul Canalului Dunăre-Marea
Neagră şi în Podişul Cobadin şi Oltina. Ele se găsesc în Subcarpaţii de Curbură, în
partea nordică a Podişului Getic, în centrul şi nordul Câmpiei Transilvaniei, insular în
Dealurile Piemontane Vestice (Dealurile Lipovei) şi pe unii versanţi din Podişul
Moldovei şi Podişul Târnavelor.
RS s-au format în condiţiile unui relief înclinat, de coaste cu alunecări, cu rupturi
de pantă pe culmi înguste sau spinări ascuţite, precum şi pe culmi deluroase mai înalte,
dar pot apărea şi în zonele mai joase, pe versanţii unor văi, acolo unde eroziunea este
destul de activă şi ritmul procesului de denudaţie este mai intens decât procesul de
solificare. Conturarea unui orizont Ao sau Am, mai închis la culoare decât materialul
parental, format din roci neconsolidate, arată că se realizează deja un stadiu de echilibru
între procesul de pedogeneză şi cel de eroziune. Apa freatică nu afectează profilul de
sol, fiind situată la adâncimi mai mari de 10 m.
La nivel de subtip se întâlnesc regosoluri: districe, eutrice, calcarice, salinice,
stagnice, mollice, umbrice, pelice, litice şi scheletice. RS eutrice prezintă un orizont Ao
sau Am cu grosimi, care variază între 10-40 cm, cu textură lutoasă, având culoarea
brună-cenuşie închisă (10YR2,5/2-5/3) şi structură grăunţoasă-poliedrică subangulară
mică, conţinând carbonaţi de calciu. Pot avea şi un orizont de tranziţie A/C, mai închis
la culoare comparativ cu roca mamă, nestructurat, cu textură lutoasă, cu carbonaţi, şi
având orizontul C format, în general, pe loess.
RS au un conţinut moderat de calciu în orizontul Ao (7,8%) şi A/C (8,9%) şi C (9,2%) şi o reacţie
slab alcalină în Ao (pH=8,19) şi A/C (PH=8,36) şi moderat alcalină în C (pH=8,70). Au un conţinut mic
243
în humus în Ao (1,81% g g-1), foarte mic în A/C (0,85% g g-1) şi foarte mic-extrem de mic în C (0,36-
0,51% g g-1). RS prezintă un conţinut foarte mic în N total în Ao (0,08 % g g-1) şi A/C (0,04 % g g-1).
Raportul C:N este 14,8 în Ao şi 14,3 în A/C. V este 100% pe tot profilul de sol, la sud de Vulturu,
Dobrogea Centrală (Florea ş.a., 1968). În acelaşi timp regosolurile situate pe interfluviul dintre Mureş şi
Crişul Alb, localitatea Semlac (Grigoraş, 1999), solurile au un conţinut mediu de humus în orizontul Ao
(2,8% g g-1) şi mic în C (1,1% g g-1). Conţinutul de azot total este ridicat în Ao (0,133% g g-1) şi scăzut în
orizontul C (0,064% g g-1). Solul este carbonatic şi are o reacţie alcalină (pH=7,8-8,4).
RS sunt soluri puţin fertile datorită pantei, cantităţii reduse de humus şi a
substanţelor fertilizante, îndepărtării lor permanente prin eroziune. Pentru creşterea
fertilităţii acestor soluri sunt necesare măsuri de combatere şi prevenire a eroziunii
solului, realizarea de agroterase şi cantităţi sporite de îngrăşăminte minerale şi organice.
RS sunt situate, în general, în afara perimetrelor irigabile, dar apar, totuşi, şi în
perimetrele irigabile pe arealele cu versanţi de la marginea câmpurilor.
În funcţie de panta terenului RS pot fi încadrate de la clasa a IV-VI-a pentru
pretabilitate la irigare, respectiv de la terenuri puţin favorabile la terenuri improprii
pentru amenajarea la irigat datorită eroziunii solului.
III. Psamosolurile (PS) sunt soluri cu caracter litomorf şi se caracterizează prin
prezenţa unui orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în material parental nisipos, remaniat
eolian, având pe cel puţin primii 50 cm textură grosieră sau grosieră mijlocie (sub 12%
argilă). Nu prezintă alte orizonturi diagnostice, sau acestea sunt foarte slab exprimate.
Se pot asocia proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, hiponatric, sau chiar salic sau
natric sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont Go) sub 50 cm adâncime.
Psamosolurile formate pe nisipurile continentale sunt întâlnite în sectoarele cu
nisipuri remaniate eolian, în zona stepei şi silvostepei cu vânt puternic, în special în
perioadă uscată a anului. Areale importante cu nisipuri (280505 ha) se întâlnesc în
Câmpia Tecuciului (pe terasa inferioară din stânga Bârladului), în sudul Olteniei (pe
terasele Dunării la vest de Jiu şi pe partea stângă a Jiului), în Câmpia Română de Est pe
partea nordică a interfluviilor Buzău-Călmăţui, Călmăţui-Ialomiţa şi Ialmiţa-Dunăre, în
câmpia din nord-vestul ţării (Carei-Valea lui Mihai). Psamosoluri formate prin
remanierea nisipurilor maritime se găsesc în principal în Delta Dunării şi în Complexul
Razim, în Lunca Dunării, pe ţărmul Mării Negre. Astfel, în cadrul deltei fluvio-
maritime, PS ocupă suprafeţe semnificative pe grindurile Letea (8806 ha), Caraorman
(6395 ha) şi Sărăturile (5782 ha). Suprafeţe importante se mai găsesc la Murighiol-
Dunavăţ (3113 ha), Chituc (5600 ha) şi Hârşova-Ciobanu (331 ha), (Parichi şi
Râşnoveanu; Ghidul excursiilor, 1994).
PS s-au format pe depozite nisipoase de origine fluviatilă, fluvio-lacustră sau
lacustră remaniate eolian, sub forma unui microrelief de dune şi interdune.
Vegetaţia naturală are caracter arenicol şi este formată din Tribulus terrestris,
Tragus racemosus, Tamarix ramosissima, Selymus sabulosus, Astragalus varius,
Centaurea arenaria, Cakile maritima, Cynodon dactylon, Artemisia austriaca, A.
Ruthenica, Poligonium arenariu, etc.
Apa freatică are adâncimi variabile fluctuând, de la suprafaţa solului când se
produc fenomene de gleizare şi sărăturare, până la adâncimi >5 m când nu afectează
profilul de sol. Procesul de solificare se dezvoltă strâns legat de frecvenţa şi intensitatea
vântului, care depune continuu noi materiale şi nu permite existenţa unui înveliş vegetal
mai dezvoltat şi conturarea unui orizont Ao, bine exprimat (Seceleanu ş.a., 1995 b). La
nivel de subtip se întâlnesc psamosoluri: districe, eutrice, calcarice, mollice, umbrice,
gleice, sodice şi salinice.
244
PS tipice prezintă un orizont Ao, cu grosimi care variază între 25-30 cm, textură
nisipo-lutoasă, culoarea brună cenuşie închisă (10YR4/2) la umed, structură grăunţoasă
slab exprimată, după care urmează orizontul C cu textură nisipoasă-nisipo lutoasă, de
culoare brună gălbuie deschisă (10YR6/4) la umed, nestructurat.
În perimetrul cercetat, PS cele mai răspândite sunt cele din subtipul mollic gleic sau salinic, ca
cele din Delta Dunării, Grindul Letea, cu vegetaţie de pădure (Curelariu; Ghidul excursiilor, 1994).
Acestea prezintă un orizont Am1sk de 14 cm, cu textură nisipo-lutoasă cu fragmente de cochilii, culoare
neagră-cenuşie foarte închisă (10YR2.5/1) în stare umedă şi cenuşie închisă (10YR4.5/1) în stare uscată,
reavăn, structură grăunţoasă medie, friabil, cu efervescenţă foarte puternică, rădăcini frecvente. Urmează
un orizont Am2asc de 16 cm grosime, nisipo-lutos, cu fragmente de cochilii, cenuşiu foarte închis
(10YR3/1) la umed şi cenuşiu (10YR5/1) la uscat, reavăn, structură grăunţoasă mică, slab dezvoltată,
foarte friabil, cu efervescenţă puternică. Sub 30 cm adâncime se situează orizontul Cnask cu textură
nisipoasă, culoarea variind de la brună foarte pal (10YR7/3) în stare umedă la suprafaţa suborizontului
C1na-sk, până la cenuşie deschisă (N6) la umed, la baza profilului în suborizontul Cn5/Gr-ak, la 120 cm
adâncime, cu structură, monogranulară, fiind necoeziv, umed, cu efervescenţă puternică. Prezintă
carbonaţi de calciu pe tot profilul de sol, fiind mijlociu aprovizionat cu CaCo 3 total în primii 14 cm, în
suborizontul Am1sk (12.1% g g-1) şi sub 52 de cm, în suborizonturile Cn2na-k-Cn5/Gr-ak (5,3-10.6% g g-
1
) şi cu un conţinut foarte mare în suborizontul Am2ask, între 14-30 cm adâncime (28,7% g g-1). Solul are
o reacţie slab alcalină în Am1sk (pH=8,3) şi moderat-puternic alcalină în profunzime (pH=8,7-9,2).
Conţinutul în humus este foarte mare în primii 14 cm, în Am1sk (8,0% g g-1), mijlociu în suborizontul
Am2ask (3,2% g g-1) şi foarte mic-extrem de mic în rest (0,1-0,5% g g-1). În cazul preluării în cultură,
conţinutul în humus scade apreciabil (1,5% g g-1). Rezerva de humus este mică-medie (102 t ha-1) şi
provine în special din materia organică brută. Conţinutul în N total este mare în Am1sk (0,339% g g-1),
mic în Am2ask (0,136% g g-1) şi foarte mic în Cn1nask (0,018% g g-1); cantitatea de P mobil este mijlocie
în Am2ask (25 ppm). Conţinutul în K mobil este foarte mare în Am1sk (375 ppm) şi mare în Am2ask (217
ppm). SB este foarte mare în Am1sk (36,0 me/100 g sol), mică în Am2ask (12,5 me/100 g sol) şi extrem de
mică sub 30 cm adâncime (1,0-2,5 me/100 g sol), iar V este 100% pe tot profilul. Conţinutul în
microelemente este mic: Zn în Am1s (0,24 ppm), în rest extrem de mic (0,14); conţinut foarte mic de Cu
pe tot profilul de sol (0,3-0,6 ppm), respectiv conţinut foarte mic de Mn activ (2,5-4,5 ppm). Conţinutul în
B este foarte mare în primii 30 cm (2,70-6,97 ppm) şi mic-mijlociu în rest (0,21-0,51 ppm), iar conţinutul
în Mo este scăzut pe tot profilul (0,01-0,08 ppm). Din punct de vedere mineralogic, ca minerale grele
predomină micele, cu valori situate între 10-20%, urmează cloritul cu valori de 10-11% în primii 30 cm şi
3-9% în rest; granaţii prezintă valori de 4-6% pe profil, cu creşteri bruşte în orizonturile Cn1nas şi
Cn5/Gr-a (50%), în timp ce valori mai mici prezintă piroxenii, distenul, zirconul, staurolitul şi turmalina
(2-12%), (Popescu; Ghidul excursiilor, 1994). Însuşirile fizice ale acestor soluri au drept caracteristică
textura uşoară, nisipo-lutoasă pe primii 30 cm şi nisip grosier în restul profilului de sol. DA este extrem de
mică în primii 50 cm, foarte mică-mică în adâncime (1,30-1,36 g cm-3), iar PT este extrem de variabilă, de
la mică la mare pe tot profilul (47,4-81,7%). PA este foarte mare pe tot profilulul de sol (32,0-38,9%),
excepţie făcând orizonturile situate la adâncimea de 14-52 cm, unde este mică-foarte-mică (9.2-15.9%).
CO este mijlociu în Am1sk (11,4% g g-1), mic în Am2ask (5,4% g g-1) şi foarte mic în rest (0,3-1,5% g g-1).
CC este extrem de mare în primii 52 cm (70,0-100,0 % g g-1) şi foarte mică în rest (7,7-9,1% g g-1). CU
este extrem de mare în primii 52 cm (64,6-88,6% g g-1) şi medie-mică în rest (7,1-7,9% g g-1). Ksat este
foarte mare pe tot profilul de sol (82,6-493,5 mm oră-1). RP este foarte mică pe tot profilul de sol (0,37-
0,62 MPa). Solul este slab maturat şi foarte afânat, gradul de tasare fiind negativ (-9,80 la –75,3).
PS pun probleme deosebite în cazul cultivării lor în incinte desecate şi îndiguite,
cu pericole permanente de ridicare a nivelului freatic, de salinizarea şi alcalizare şi mai
accentuată, lipsa portanţei datorate gradului slab de maturare a solului, permeabilităţii
foarte mari care nu permite menţinerea umidităţii şi a substanţelor nutritive în sol,
existând şi pericolul eroziunii prin vânt. În cazul folosirii irigaţiilor, se recomandă
norme de udare mici şi dese, pentru a preîntâmpina scurgerea rapidă prin profilul de sol
a apei şi îngrăşămintelor. PS sunt soluri puţin fertile.
Pentru creşterea fertilităţii acestor soluri sunt necesare măsuri de combatere şi
prevenire a eroziunii solului prin vânt, prin plantarea de perdele de protecţie şi
menţinerea solului înierbat tot timpul anului, coborârea nivelului freatic pentru
245
combaterea gleizării şi sărăturării, cantităţi sporite de îngrăşăminte minerale şi organice
şi, aplicarea irigaţiei cu norme mici şi dese.
În funcţie de situaţia concretă aflată în teren, PS se încadrează la clasele a III-IV-
a de pretabilitate la irigare, respectiv de la terenuri moderat bune pentru amenajarea la
irigaţie la terenuri puţin favorabile pentru această amenajare, datorită texturii grosiere
care nu permite menţinerea umidităţii în profilul de sol. În cazul când apar caractere
gleice, sodice şi salinice mai pronunţate terenurile pot fi încadrate în clasa a V-a,
respectiv terenuri foarte puţin favorabile pentru amenajări de irigaţie.
IV. Aluviosolurile (AS), sau solurile aluviale din vechiul sistem de clasificare,
sunt soluri formate din material parental fluvic pe cel puţin 50 cm grosime şi care au cel
mult un orizont A (Am, Au, Ao). Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice,
în afară de cel mult un orizont vertic asociat orizontului C, proprietăţi salsodice (orizont
hiposalic, hiponatric sau chiar salic sau natric sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice
(orizont Gr) sub 50 cm adâncime. AS sunt formate pe depozite aluviale, aluvio-
proluviale şi coluviale cu textură diversă, formate pe cursul inferior al râurilor, de ex. al
Dunării, Siretului, Prutului, Ialomiţei, Dâmboviţei, Argeşului, Oltului, Jiului, Mureşului,
în lunca şi câmpia de divagare a Someşului şi a altor râuri din ţara noastră. Se găsesc în
zone climatice şi de vegetaţie diverse, iar apa freatică se află la adâncimi diferite, în
general, fiind relativ aproape de suprafaţa solului şi influenţând profilul de sol în cazul
aluviosolurilor cu proprietăţi gleice şi salsodice. La nivel de subtip se deosebesc
aluviosoluri: districe, eutrice, calcarice, mollice, umbrice, entice, vertice, prundice,
gleice, salinice, sodice (alcalice), psamice, pelice şi coluvice.
Aluviosoluri eutrice (ASeu), sau solurile aluviale tipice în vechea nomenclatură,
se întâlnesc pe areale joase de lunci şi delte, şi se caracterizează prin prezenţa unui
orizont A, cu o grosime mai mare de 20 cm, urmat de roca mamă formată din depozite
recente de origine fluviatilă, fluvio-lacustră sau lacustră, cu textură diversă, inclusiv
pietrişuri, cu grosimi de minimum 50 cm. ASeu, în asociaţie cu aluviosolurile entice sau
fostele aluviuni (ASen), sunt întâlnite pe suprafeţe întinse (2316499 ha), în primul rând
în Lunca Dunării, în Delta Dunării şi pe văile principalelor râuri din ţară. ASeu s-au
format pe depozite de origine fluviatilă, fluvio-lacustră sau lacustră, cu textură diversă,
ocupând arealele mai înalte de pe văile râurilor, mai puţin afectate de inundaţii şi cu un
înveliş vegetal mai stabil.
Vegetaţia naturală este diversă şi depinde de poziţia solurilor aluviale în cadrul
microreliefului de luncă, dacă sunt afectate sau nu de procesele de gleizare sau de
salinizare. Poate fi formată din pajişti mezofile cu Poa pratensis, Lolium perene,
Agrostis alba, Phleum pratense, Trifolium arvense, sau de exces de umiditate şi săruri,
Hordeum vulgare, Salicornia herbacea, Puccinellia distans, Phragmites communis.
Apa freatică are adâncimi variabile, fluctuând de la suprafaţa solului, când se
produc fenomene de gleizare şi sărăturare, până la adâncimi >5 m, când nu afectează
profilul de sol. Procesul de solificare este asemănător cu al ASen, cu deosebirea, că
ASeu sunt mai rar expuse inundaţiilor de lungă durată şi, de aici, existenţa unui înveliş
vegetal mai bine dezvoltat, care permite conturarea unui orizont A de acumulare a
humusului, mai bine exprimat, cu grosimi de cca. 30 cm.
Aluviosoluri salinice (ASsa) prezintă un profil de tipul Aosc-C sau CGo, Aosc-
Csa sau C/Gosa.
Un profil reprezentativ este cel din Delta Dunării, din Incinta Pardina, în arabil (Munteanu,
1996). Acestea prezintă un orizont Apsk de 24 cm, cu textură lutoasă, culoare brună foarte închis
(10YR2/) în stare umedă şi brună cenuşie foarte închisă (10YR3/2) în stare uscată, jilav, cu structură
grăunţoasă mică, foarte friabil, efervescenţă slabă, rădăcini frecvente. Urmează orizontul Cng-sk cu
246
textură variabilă pe profil, sub formă de stratificaţii, de la lutoasă la nisipo-lutoasă, de culoare cenuşie oliv
(5OY5/2,5) în stare umedă, oliv pal (5OY6/3) în stare uscată, cu structură, masivă-nestructurat, umed,
efervescenţă puternică. Prezintă carbonaţi de calciu pe tot profilul de sol, fiind mijlociu aprovizionat cu
CaCO3 total în primii 102 cm (2,6-12,0% g g-1) şi având un conţinut mare sub această adâncime (14,3-
15,6% g g-1). Solul are o reacţie slab alcalină pe tot profilul de sol (pH=8,1-8,3). Conţinutul în humus este
mic în orizontul Apsk (2,9 % g g-1) şi foarte mic-mic în rest (1,1-0,5 % g g-1). Rezerva de humus este mică
(112 t ha-1), provenită în special din materia organică brută. Conţinutul în N total este mijlociu în Apsk
(0,169 % g g-1) şi foarte mic în Cng-sk (0,045 % g g-1), conţinutul de P mobil este mic în Apsk (18 ppm),
iar cel în K mobil este mijlociu în Ap-sk (149 ppm). SB este mijlocie în Ap-sk (18,3 me/100 g sol) şi
variază de la mică la mijlocie în Cng-sk (10,5-17,4 me/100 g sol), iar V este 100% pe tot profilul. Legat
de aportul de microelemente, SA studiate au un conţinut foarte mic în Zn în Apsk (0,46 ppm) şi extrem de
mic în rest (0,16-0,39 ppm), conţinut foarte mic-mic de Mn activ pe pot profilul (3,0-12,5 ppm).
Conţinutul în B este mare în primii 45 cm (1,02-1,13 ppm) şi mic-mijlociu în rest (0,31-0,36 ppm), iar
conţinutul în Mo variază pe profil de la 0,19-0,20 ppm. Din punct de vedere al mineralogiei argilei, în
orizontul Ap-sk predomină smectitul (65%) comparativ cu illitul (32%) şi caolinitul (5%); pe profil în
orizontul Cng-sk predomină tot smectitul (56%), în detrimentul illitului (40%) şi caolinitului (5%). Ca
minerale grele, se întâlnesc în orizontul Ap-sk silimanit (18%), staurolit şi disten (15%), mice (10%) şi
amfiboli, clorit, piroxeni şi granaţi (3-5%). Pe profil predomină micele (10-25%), distenul (5-15%),
silimanitul (5-23%), amfibolii (2-15%), piroxenii (2-7%) şi cloritul (3-5%), (Crăciun şi Popescu, Ghidul
excursiilor, 1994). Textura este stratificată, variind de la lutoasă, la nisipo-lutoasă. Pe tot profilul de sol
DA este extrem de mică-foarte mică (1,12-1,37 g cm-3), iar PT este mare-foarte mare (50-57,7%), în timp
ce CO este mic-mijlociu (6,5-8,9% g g-1), iar CC este mijlocie-mare (22,3-27,4% g g-1). CU este mare-
foarte mare (14,3-18,9% g g-1), iar Ksat este mijlocie-mare în primii 70 cm (6,9-14,2 mm h-1) şi variabilă
în rest. Este slab maturat şi foarte afânat, gradul de tasare fiind negativ (-0,70 la-17,70).
ASeu au o fertilitate naturală variată, legată de textură, volum edafic util, stadiu
de evoluţie a solului, pericol de revărsare a apelor, nivel freatic, grad de salinizare şi
alcalizare, cantitate de humus şi substanţe fertilizante.
Pentru creşterea fertilităţii acestor soluri sunt necesare măsuri de combatere şi
prevenire a inundaţiilor, coborârea nivelului freatic pentru combaterea gleizării şi
sărăturării acolo unde este cazul, cantităţi sporite de îngrăşăminte minerale şi organice
şi, în funcţie de situaţie, aplicarea irigaţiilor acolo unde sunt rentabile. ASeu au o
pretabilitate foarte diversă pentru amenajări de irigaţie, fiind condiţionată de gradul de
inundabilitate, de adâncimea apei freatice, textură, volumul edafic redus, gradul de
sărăturare. Astfel aceste tipuri de terenuri pot fi încadrate privind pretabilitatea la irigare
de la clasa II a la clasa a IV-a.
Aluviosoluri entice (ASen), fostele protosoluri aluviale, sunt cunoscute şi sub
denumirea de aluviuni şi se caracterizează prin prezenţa unui orizont Ao, cu o grosime
mai mică de 20 cm, urmat de roca mamă formată din depozite recente de origine
fluviatilă, fluvio-lacustră sau lacustră, cu textură diversă, inclusiv pietrişuri, cu grosimi
de minimum 50 cm. ASen în asociaţie cu ASeu sunt întâlnite pe suprafeţe relativ întinse,
în principal în Lunca şi Delta Dunării şi în luncile principalelor râuri din ţară.
ASen s-au format pe depozite recente, de origine fluviatilă, fluvio-lacustră sau
lacustră, cu textură diversă, ocupând zonele cele mai joase de pe văile râurilor, afectate
des de inundaţii. Vegetaţia naturală este diversă şi depinde de poziţia aluviunilor în
cadrul reliefului de luncă, fiind formate din pajişti mezofile cu Poa pratensis, Lolium
perene, Agrostis alba, Phleum pratense, Trifolium arvense sau de exces de umiditate şi
săruri, cu Hordeum vulgare, Salicornia herbacea, Puccinellia distans, PHragmites
communis.
Apa freatică are adâncimi variabile, fluctuând de la suprafaţa solului, când se
produc fenomene de gleizare şi sărăturare, până la adâncimi >5 m, când nu afectează
profilul de sol. Procesul de solificare se dezvoltă strâns legat de frecvenţa inundaţiilor,
depunerea permanentă de noi materiale, asigurând existenţa unui înveliş vegetal slab
247
dezvoltat, care nu permite conturarea unui orizont Ao, care să aibă un conţinut important
în humus la suprafaţa solului, bine exprimat.
ASen prezintă un orizont Ao, cu grosimi mai mici de 20 cm, textură variată,
culoarea brună-brună cenuşie (10YR5/3-5/2) la umed, structură grăunţoasă slab
exprimată, sau masivă. În continuare urmează orizontul C cu textură diversă, constituit
din depozite recente, de culoare brună-gălbuie deschisă (10YR6/4) la umed,
nestructurat. În perimetrul cercetat, aluviosolurile entice cele mai răspândite sunt cele
gleizate şi salinizate.
ASen prezintă carbonat de calciu pe tot profilul de sol, reacţia solului fiind slab-
moderat alcalină, pe tot profilul. Conţinutul în humus este foarte slab în Ao, iar
conţinutul de N, P, K variază în limite foarte largi, în funcţie de vechimea aluviunilor şi
natura depozitului.
Însuşirile fizice ale ASen sunt variate şi depind de textura materialului parental.
ASen pun probleme deosebite în cazul luării lor în cultură în incinte desecate şi
îndiguite, cu pericole permanente de revărsare a apelor, de ridicare a nivelului freatic, de
salinizare şi alcalizare şi mai accentuată, de lipsa portanţei datorate gradului slab de
maturare a solului, cantităţii mici de humus şi de substanţe fertilizante.
Acestea sunt soluri cu fertilitate foarte variată, iar pentru creşterea fertilităţii
acestor soluri sunt necesare măsuri de combatere şi prevenire a inundaţiilor, coborârea
nivelului freatic pentru reducerea gleizării şi sărăturării, aplicarea de cantităţi sporite de
îngrăşăminte minerale şi organice şi, unde sunt economice, irigaţiile.
ASen au o pretabilitate foarte variată la irigare, fiind condiţionată de gradul de
inundabilitate, de adâncimea apei freatice, textură, volumul edafic redus, gradul de
sărăturare. Astfel, aceste tipuri de terenuri pot fi încadrate după pretabilitatea la irigare,
de la clasa III a la clasa a V-a.
Aluviosoluri coluvice (ASco), sau coluvisolurile, sunt definite ca materiale
coluviale situate la baza versantului, cu grosimi mai mari de 50 cm, care pot avea şi un
orizont A. ASco apar în asociaţie cu ASeu şi ASen, în principal, în Lunca Dunării şi pe
văile principalelor râuri din ţară, sub forma unor conuri de dejecţie şi glacisuri situate la
baza versanţilor.
ASco s-au format în condiţii climatice diverse, care variază în funcţie de poziţia
pe care o ocupă acestea, în zonele mai înalte sau mai joase de relief, pe depozite recente
de origine aluvio-coluvială, cu textură diversă, ocupând adesea arealele situate la baza
versanţilor. Vegetaţia naturală este variată şi depinde de poziţia coluviilor în cadrul
reliefului de luncă, fiind formate din pajişti mezofile cu Poa pratensis, Lolium perene,
Agrostis alba, Phleum pratense, Trifolium arvense, sau din specii de plante adaptate la
exces de umiditate şi săruri, Hordeum vulgare, Salicornia herbacea, Puccinellia
distans, PHragmites communis.
Apa freatică are adâncimi variabile, fluctuând de la suprafaţa solului, unde se
produc fenomene de gleizare şi sărăturare, până la adâncimi mai mari de 5 m, când nu
afectează profilul de sol. Procesul de solificare se dezvoltă strâns legat de frecvenţa
depunerii de noi materiale, care condiţionează existenţa unui înveliş vegetal mai slab
dezvoltat, care nu permite conturarea unui orizont Ao cu humus, bine exprimat, la
suprafaţa solului. ASco prezintă un orizont Ao cu grosimi de 20-30 cm, având textură
variată, culoare brună-cenuşie (10YR5/3-5/2) la umed, structură grăunţoasă, slab
exprimată sau masivă. În continuare urmează orizontul C cu textură diversă, constituit
din depozite recente, de culoare brună-gălbuie deschisă (10YR6/4) la umed,
nestructurat.
248
ASco prezintă carbonaţi pe tot profilul de sol, reacţia solului fiind slab-moderat
alcalină, de asemenea, pe tot profilul. În regiunile mai umede pot fi întâlnite ASco fără
carbonaţi, cu reacţia solului slab-moderat acidă. Conţinutul în humus este foarte slab în
Ao, iar conţinutul în N, P, K variază în limite foarte largi, în funcţie de vechimea
coluviilor şi natura materialului parental.
Însuşirile fizice ale acestor soluri sunt variate şi depind de textura materialului
parental. ASco pun probleme deosebite în cazul luării lor în cultură, datorită pericolului
permanent de revărsare a apelor, din cauza poziţiei acestora la baza unor organisme
torenţiale, a ridicării nivelului freatic, de salinizare şi alcalizare în cazul în care
coluviile sunt situate pe lunci, a cantităţii mici de humus şi de substanţe fertilizante.
Sunt soluri cu fertilitate foarte variată, iar pentru creşterea fertilităţii sunt necesare
măsuri de combatere şi prevenire a inundaţiilor, de coborâre a nivelului freatic pentru
combaterea gleizării şi sărăturării, de aplicare a unor cantităţi sporite de îngrăşăminte
minerale şi organice, precum şi, după caz, a irigaţiei.
ASco au o pretabilitate foarte diversă la irigare, condiţionată de volumul edafic
redus, de gradul de inundabilitate, adâncimea apei freatice, textură şi pantă. Astfel,
aceste terenuri pot fi încadrate după pretabilitatea la irigare, de la clasa II a la clasa a IV-
a.
V. Entiantrosoluri (ET), protosolurile antropice în vechea denumire, sunt soluri
în curs de formare, dezvoltate pe materiale parentale antropogene, având o grosime de
cel puţin 50 cm sau numai de minimum 30 cm dacă materialul parental antropogen este
scheletic (pe această grosime), fără orizonturi diagnostice în afara de un orizont Ao (cu
excepţia celor copertate care pot avea orizont A mollic sau umbric). Aceste soluri se
întâlnesc pe suprafeţe reduse, în arealele unde sunt depozitate diverse materiale rezultate
în urma activităţii antropice (zone miniere, cariere, marginea oraşelor şi a zonelor
industriale).
Textura solului, în special a materialelor care acoperă haldele de steril, este
diversă, predominând cea lutoasă, provenită în principal din loess. ET sunt situate în
diverse condiţii de relief, determinate de activităţile umane. Vegetaţia naturală este în
prezent distrusă, iar terenurile sunt ocupate cu specii de plante proprii parcurilor şi
zonelor verzi şi de buruieni din zonele neecologizate încă (Seceleanu ş.a., 1999).
Apa freatică este situată la adâncimi diverse, între 0,5 şi 10 m, putând afecta,
după caz, profilul de sol. La nivel de subtip se întâlnesc entiantrosoluri: urbice, rudice,
garbice, spolice, mixice, reductice, psamice, pelice, copertice, litice şi lipoplacice. ET
pot avea, în cazul când sterilul provenit din activitatea industrială, cariere sau reziduuri
menajere este nivelat şi acoperit cu un strat gros de 20-50 cm de sol, bogat în humus, un
orizont Ao sau Am fertil, urmat de materialul steril situat în diferite faze de solificare.
Textura, culoarea orizonturilor, celelalte însuşiri morfologice, fizice şi chimice,
depind de caracteristicile solurilor din care au provenit, cu deosebirea, că au un regim
aerohidric relativ bun, fiind mai active din punct de vedere biologic (Vasu şi Seceleanu,
1991).
Din punct de vedere al gradului de fertilitate, acesta variază de la soluri complet
nefertile, până la soluri fertile, fiind determinante în acest sens de grosimea materialului
care acoperă sterilul, precum şi de timpul de solificare şi de natura materialului provenit
din activitatea industrială. După activitatea de copertare, aceste zone acoperite de ET,
pot fi folosite ca spaţii verzi şi pentru păduri, precum şi, în funcţie de natura sterilului,
în legumicultură, pomicultură, viticultură şi culturi de câmp, în condiţii de agricultură
irigată sau neirigată.
249
ET, în funcţie de situaţiile complexe care se realizează local, prezintă o
pretabilitate foarte diversă la irigare, fiind condiţionată de volumul edafic redus, de
gradul de inundabilitate, de adâncimea apei freatice, textură, natura sterilului şi
grosimea solului fertil care acoperă sterilul. Astfel, aceste tipuri de terenuri pot fi
încadrate după pretabilitatea la irigare, de la clasa II a la clasa a V-a.
7.2.8 Antrisoluri (ANT), denumite soluri trunchiate sau desfundate în vechea

clasificare, reprezintă o clasă de soluri care se caracterizează prin prezenţa unui orizont
antropo-pedogenetic sau prin lipsa orizontului A şi E, îndepărtate prin eroziune
accelerată sau decapitare antropică. Solurile sunt puternic erodate, încât la suprafaţa
solului se află resturi din sol (orizont B sau C), sau solul este puternic transformat prin
acţiune antropică, astfel încât prezintă la suprafaţă un orizont antropo-pedogenetic de
cel puţin 50 cm grosime sau de cel puţin 30-35 cm dacă este scheletic. La nivel de tipuri
genetice de sol, clasa antrisoluri este reprezentată de: erodosoluri şi antrosoluri.
I. Erodosolurile (ER), fostele erodisoluri, reprezintă soluri puternic erodate sau
decopertate, mai ales ca urmare a acţiunii antropice, astfel că orizonturile rămase nu
permit încadrarea într-un anumit tip de sol. De regulă, prezintă la suprafaţă un orizont
Ap provenit din orizont B sau C, sau AC, sau AB, având mai puţin de 20 cm grosime.
Sedimentele sau materialele parentale scoase la zi prin eroziune sau prin decopertare
sunt considerate roci şi sunt încadrate ca atare. Pentru erodosolurile rezultate prin
decopertare se poate folosi denumirea de decosol.
ER reprezintă acele tipuri de sol care s-au format pe versanţi, în principal ca
urmare a activităţii umane, prin luarea în cultură a terenurilor ocupate de păduri şi
pajişti, care au dus la schimbarea echilibrului versantului. Aceste soluri se întâlnesc pe
suprafeţe întinse în special în Subcarpaţi, frecvent în regiunea dintre Trotuş şi
Dâmboviţa (în special în Vrancea şi în sectorul deluros din bazinul Buzăului), între Olt
şi Motru, în perimetrul dealurilor piemontane din vestul ţării, în bazinul Timişului şi
Crişului Repede. În Podişul Transilvanei ER sunt întâlnite în Podişul Târnavelor şi
Podişul Someşan. În Podişul Moldovei areale întinse ocupate cu ER se găsesc în Podişul
Central Moldovenesc (bazinele Tutovei, Zeletinului şi al Chinejei din platforma
Covurlui, precum şi în Câmpia Moldovei. În cadrul Piemontului Getic suprafeţe relativ
întinse cu erodisoluri se găsesc în partea nordică a acestuia şi pe suprafeţe mai
restrânse, de ex. în cea sudică. În cadrul Câmpiei Române şi a Tisei, erodisolurile sunt
mai puţin extinse, apărând la contactul cu zona piemontană şi pe versanţii principalelor
văi care traversează aceste câmpii.
În Dobrogea, erodisolurile ocupă suprafeţe importante fiind asociate, în
principal, cu regosolurile în Podişul Dobrogei de Nord (Munţii Măcinului-Culmea
Pricopanului, Podişul Niculiţelului, Depresiunea Nălbant, Dealurile Tulcei, Podişul şi
Glacisul Babadagului). În cuprinsul Dobrogei Centrale acestea sunt întâlnite, în special
în partea estică a Podişului Casimcei, iar în cadrul Podişului Dobrogei de Sud, pe toate
văile care se varsă în Dunăre, din interiorul podişurilor Cernavodei, Carasu şi
Medgidiei, la nord de linia localităţilor Poarta Albă-Ovidiu pe aliniamentul Canalului
Dunăre-Marea Neagră şi în Podişul Cobadin şi Oltina. Textura solului este diversă, de la
nisipoasă la argiloasă, predominând în general, cea lutoasă, iar materialul parental este
format, în principal, din loess, luturi, argile şi marne.
ER s-au format în condiţiile unui relief înclinat, de munţi joşi şi culmi deluroase
relativ înalte, dar pot apărea şi în zonele mai joase, pe versanţii unor văi. Vegetaţia
naturală este diversă, fiind formată din specii lemnoase şi ierboase în funcţie de zona
250
climatică şi vegetală în care se află. Apa freatică nu afectează profilul de sol, fiind
situată la adâncimi mai mari de 5 m.
La nivel de subtip se întâlnesc erodosoluri: cambice, argice, andice, spodice,
calcarice, psamice, pelice, stagnice, litice, scheletice şi eutrice.
EReu (eutrice) prezintă un orizont Ap la terenurile arabile, cu grosimi care
variază în funcţie de adâncimea arăturii, de 25-30 cm şi un orizont C, care poate fi
singurul orizont în cadrul terenurile cu alte folosinţe. Textura, culoarea orizonturilor,
celelalte însuşiri morfologice, fizice şi chimice, depind de caracteristicile solurilor din
care au provenit. Sunt, în general nestructurate, cu conţinut redus în humus şi elemente
nutritive, şi au o activitate slabă a microorganismelor. Reacţia solului variază de la slab
acidă, la moderat alcalină.
ER sunt soluri puţin fertile datorită pantei, cantităţii mici de humus şi substanţe
fertilizante şi îndepărtării lor permanente prin eroziune. Pentru creşterea fertilităţii
acestor soluri sunt necesare măsuri de combatere şi prevenire a eroziunii solului. Ca
măsuri agrotehnice, se recomandă lucrări pe curba de nivel, asolamente corespunzătoare
de protecţie, culturi în fâşii sau în benzi înierbate, interzicerea păşunatului în zonele de
risc şi aplicarea unor cantităţi sporite de îngrăşăminte minerale şi organice. Alte măsuri
recomandate sunt dacă sunt rentabile din punct de vedere economic: realizarea de
agroterase, iar dacă sunt izvoare, efectuarea de canale de coastă de diferite tipuri,
precum şi împădurire. În funcţie de pantă erodosolurile pot fi încadrate la pretabilitatea
pentru irigare, începând de la clasa a III-a până la clasa a V-a.
II. Antrosolurile (AT), fostele soluri desfundate, reprezintă acele tipuri de sol
care au un orizont superior antro-pedogenetic de cel puţin 50 cm grosime, format prin
transformarea unui orizont sau strat al solului prin fertilizare îndelungată şi lucrare
adâncă sau prin acreţie, format ca urmare a unei lungi perioade de cultivare şi irigare.
Prin această acţiune mecanică, orizonturile genetice sunt deranjate, caracterele
diagnostice ale fostului sol sunt mai greu de identificat şi apar numai sub forma de
fragmente. Sub adâncimea supusă desfundării, în vederea îmbunătăţirii regimului aero-
hidric al solului, se găseşte succesiunea specifică de orizonturi, pentru solul afectat de
desfundare. Profilul de sol se caracterizează prin prezenţa unui orizont hortic (ho),
rezultat prin amestecarea orizonturilor situate până la adâncimea de minimum 50 cm,
urmate de orizonturile situate sub această adâncime, care pot fi AC, Bv, Bt sau Cca.
Aceste soluri se întâlnesc pe suprafeţe reduse şi corespund, în linii mari, cu arealele
ocupate de folosinţele pomicole, viticole, orezării şi grădini de zarzavat.
Materialul parental este format din depozite loessoide, luturi, argile, marne,
nisipuri etc. Textura solului este diversă, predominând cea lutoasă. AT s-au format în
diverse condiţii de relief, în funcţie de folosinţa pomicolă şi viticolă, orezării şi grădini,
dar sunt situate, în general, în arealele mai înalte de câmpuri şi platouri plane, sau slab-
moderat înclinate, dar şi în areale joase de luncă.
Apa freatică nu afectează, în general, profilul de sol, fiind situată la adâncimi
mai mari de 10 m, dar poate fi şi aproape de suprafaţa solului la acele AT situate în
luncă şi câmpii joase.
La nivel de subtip se întâlnesc antrosoluri: hortice, antracvice, psamice, pelice,
calcarice, eutrice şi districe.
AT prezintă un orizont ho, care constituie porţiunea din sol supusă lucrărilor de
desfundare şi cuprinde fragmente, mai mult sau mai puţin amestecate, din vechile
orizonturi de sol. Pe acest orizont se grefează un suborizont Ap, cu grosimi, care variază
251
în funcţie de adâncimea arăturii, de 25-30 cm, după care urmează celelalte orizonturi
nederanjate, specifice solurilor din zona respectivă.
Textura, culoarea orizonturilor, celelalte însuşiri morfologice, fizice şi chimice,
depind de caracteristicile solurilor din care au provenit, cu deosebirea că au adesea un
regim aerohidric mai bun, fiind şi mai active din punct de vedere biologic. Din punct de
vedere al gradului de fertilitate, aceste soluri sunt mai fertile decât solurile din care au
provenit, în urma îmbunătăţirii regimului aero-hidric şi sunt folosite cu producţii foarte
bune pentru vii şi livezi, orezării şi grădini de zarzavat. În funcţie de situaţiile specifice
întâlnite, aceste tipuri de terenuri pot fi încadrate la pretabilitatea la irigat de la clasa II a
la clasa a IV-a.
7.3. Indicii hidrofizici ai solurilor irigabile din România

Principalii indici hidrofizici (valori orientative) ai solurilor irigabile din ţara
noastră sunt prezentaţi sintetic în tabelul 7.1. Domeniul de variaţie al indicilor
hidrofizici este larg pentru marea majoritate a solurilor. În general, solurile care au
altitudinea cea mai mică, din Câmpia Dunării şi Câmpia Tisei, precum şi solurile din
podişurile situate în partea de sud-est şi est a ţării nu prezintă probleme deosebite
privind amenajările de irigaţie, având o pretabilitate de I până la III. După cum a
rezultat din capitolul 2, aceste soluri prezintă şi cele mai accentuate deficite de
umiditate, necesitând în primă urgenţă amenajări de irigaţie, motiv pentru care au şi fost
amenajate în acest sens în trecut.
O problemă importantă este aceea de a compara capacitatea de apă utilă (CU) a
solurilor irigate şi irigabile din ţara noastră cu norma de udare, dintr-o regiune sau areal
geografic, pentru a vedea dacă recomandările privind cantitatea de apă de irigaţie
aplicabilă este în concordanţă cu capacitatea de reţinere a apei de către soluri. Astfel,
pentru marea majoritate a solurilor irigabile fără restricţii, sau cu restricţii mici din
România, CU depăşeşte valoarea normei de udare, metoda de irigaţie trebuind aleasă în
concordanţă cu proprietăţile fizico-chimice ale solurilor şi cu particularităţile terenului.
O altă problemă este aceea a conductivităţii hidraulice a solurilor irigabile, şi
anume dacă aceasta permite solurilor să cedeze apa către plante. În acelaşi sens,
majoritatea solurilor irigabile, evoluate îndeosebi pe depozite cu porozitate stabilă:
loess, luturi, etc., nu prezintă probleme de acest gen. Problemele se pun pentru solurile
cu texturi extreme, nisipoase şi argiloase, ultimele mai extinse ca suprafaţă şi afectate şi
de alte fenomene negative, ca pseudogleizarea şi gonflarea-contracţia, sau pentru
solurile afectate de sărăturare şi/sau soloneţizare. Necesitatea aplicării irigaţiei este
acută şi în aceste condiţii, aici intervenind însă, de ex. în cazul solurilor argiloase, pe
lîngă aspecte de conductivitate hidraulică foarte redusă şi drenaj intern defectuos, în
consecinţă şi stagnare temporară a apei, probleme privind tipul de metodă de udare
adecvată (Păltineanu, 1998; Păltineanu ş.a., 2003).
Totuşi, consumul de apă optim precum şi necesarul de apă de irigaţie depind în
primul rând de climă şi mai puţin de sol, deoarece evaporaţia sau transpiraţia apei din
sol în regim irigat în optim se desfăşoară îndeosebi în faza I sau II de evaporare, când
umiditatea solurilor este, în general, ridicată, iar conductivitatea hidraulică a solurilor
este, de asemenea, relativ bună. După cum s-a arătat mai sus, esenţial în acest sens este
şi faptul, că majoritatea solurile irigabile din România pot, în general, să înmagazineze o
cantitate importantă de apă pentru a fi redată ulterior în procesul de evaporaţie şi
transpiraţie a plantelor, exceptând solurile cu profil scurt, scheletice, nisipoase,
pietroase, sau cele afectate de sărăturare/soloneţizare, etc., care prezintă un volum
252
edafic redus, respectiv o vegetaţie specifică, dar care ocupă, în general, alte moduri de
folosinţă a terenului decât cele agricole.
Tabelul 7.1. Valori orientative ale indicilor hidrofizici (mm) utilizaţi frecvent în irigaţie
pentru principalele solurile irigabile din România (după Canarache, 1990, modificat)
Grupa de soluri Pretabilitate Coeficient Capacitate Capacitate Norma Plafon

la irigare de ofilire de câmp de apă de udare minim
pentru apă utilă
(CO) (CC) (CU) (m) (Pm)
(simbolul) clasa mm apă pe adâncimea de 0-100 cm mm apă % g g-1
dominantă adâncimea 0-80 cm
Kastanoziomuri / I 60-120 250-330 170-230 70-100 13-17
(KZ)
Cernoziomuri tipice / I 100-160 270-350 150-210 60-90 14-18
(CZti)
Cernoziomuri I 130-190 290-370 140-200 60-80 16-20
cambice /(CZca)
Cernoziomurile I 140-200 280-360 130-190 40-60 17-21
argice / (CZar)
Cernoziomuri greice II 100-160 270-350 150-210 40-60 15-19
/(CZgr)
Cernoziomuri I 60-120 250-330 170-230 70-100 13-17
maronice /(CZma)
Faeoziomuri / (FZ) I-III 140-200 280-360 130-190 40-60 17-21
Rendzine / (RZ) V
Eutricambisoluri I-III 140-200 280-360 130-190 40-60 17-21
/(EC)
Preluvosoluri / (EL) II 160-220 290-370 110-170 40-60 18-22
Luvosoluri /(LV) III-IV 120-200 300-380 150-230 30-50 17-21
Planosoluri /(PL) III-IV 120-200 300-380 150-230 30-50 17-21
Pelosoluri /(PE) III 200-260 350-430 110-170 30-50 23-27
Vertosoluri /(VS) III 200-260 350-430 110-170 30-50 23-27
Gleiosoluri /(GS) IV 160-260 240-340 50-110 20-40 13-20
Stagnosoluri /(SG) IV 120-200 300-380 150-230 30-50 17-21
Solonceacuri /(SC) V 170-250 300-380 110-190 20-40 18-22
Soloneţuri /(SN) V 170-250 300-380 110-190 20-40 18-22
Litosoluri /(LS)* VI
Regosoluri /(RS*) V
Psamosoluri /(PS) III-IV 10-30 100-160 90-130 20-40 5-9
Aluviosoluri /(AS) II-IV 60-260 250-390 90-170 30-100 9-24
Entiantrosoluri /(ET) II-V 160-220 290-370 110-170 50-60 18-22
Erodosoluri /(ER) III-V 60-120 250-330 170-230 70-100 13-17
Antrosoluri /(AT) II-IV 160-220 290-370 110-170 50-60 18-22
*în principiu – neirigabile
Pentru solurile irigabile fără restricţii sau cu restricţii reduse-moderate, cea mai
adecvată metodă de udare este aspersiunea în cadrul folosinţei arabil, iar în livezi cele
mai recomandate fiind udările localizate prin: microaspersiune, picurare, irigare
subterană. Metoda de udare prin brazde se recomandă a fi folosită numai în cadrul
solurilor fără restricţii sau cu restricţii mici.
Normele de udare, tabelul 7.1, variază larg, dar pot fi aplicate udări individuale
în valoare de 60-80 mm în cadrul solurilor cu textură lutoasă, fără restricţii de
253
amenajare pentru irigaţie (KZ, CZti, CZca), iar pe măsura creşterii conţinutului în argilă
şi sau pantei terenului, norma de udare şi intensitatea de aplicare a apei de irigaţie
trebuind reduse, pentru a nu produce băltiri, scurgeri superficiale sau în adâncime sub
stratul radicular al plantelor. Norme de udare de 30-50 mm aplicate cu o intensitate de
3-5 mm h-1 sunt rezonabile în cadrul solurilor argiloase vertice: vertisoluri, planosoluri,
pelosoluri, luvosoluri (Canarache, 1990; Păltineanu, 1998). De asemenea, în cadrul
solurilor nisipoase, sau a celor afectate de săruri solubile trebuie respectate restricţii
privind mărimea normei de udare, care trebuie să se încadreze în intervalul 20-40 mm.
Plafonul minim (Pm) al umidităţii solurilor, considerat în majoritatea solurilor
irigabile fără restricţii la mijlocul intervalului CU, prezintă valori ce depind îndeosebi
de textura solurilor. În acest sens, solurile cu textură medie prezintă valori Pm de cca.
14-20 % g g-1, în timp ce în cadrul solurilor cu textură predominant fină valorile Pm
ating cca. 20-27 % g g-1, iar în cadrul solurilor cu textură grosieră Pm descreşte
apreciabil la cca. 5-9 % g g-1, tabelul 7.1.
254
CAPITOLUL 8. CERINŢELE DE APĂ DE IRIGAŢIE PENTRU PLANTELE
CULTIVATE
Cerinţele de apă de irigaţie, (CAI), sau necesarul de apă de irigaţie (NAI), în
engleză Irrigation Water Requirements (IWRs) sau, mai rar, Irrigation Water Needs
(IWNs), reprezintă practic deficitul de apă al culturilor agricole, acesta rezultănd din
diferenţa valorilor medii lunare dintre consumul optim de apă estimat (ETc-est, mm) şi
prezentat anterior, şi precipitaţiile efective (Pef, mm). Pef în cursul anului sau al lunilor
de vegetaţie au fost calculate folosind metoda USBR recomandată de programul
CROPWAT (Smith, 1992):
Pef = Ptot (125 - 0.2 Ptot ) / 125 pentru Ptot < 250 mm, respectiv (8.1)
Pef = Ptot (125 + 0.1 Ptot ) / 125 pentru Ptot > 250 mm (8.2)
unde Ptot sunt precipitaţiile lunare totale.

Însă, pentru utilizarea valorilor CAI în practica irigaţiei trebuie luat în
considerare şi randamentul udării în câmp din sistemele de irigaţie, în aplicarea
normelor nete de udare şi a normelor de irigaţie. În calculul acestora trebuie, de
asemenea, inclus şi aportul umiditătii solului, care atinge frecvent 10-12 % din
consumul de apă al plantelor (Grumeza ş.a., 1979; 1989) şi care a fost neglijat în
estimarea valorilor CAI din acest studiu, deoarece este variabil de la an la an şi de la loc
la loc.
În concluzie, în absenţa aportului freatic care reprezintă cazul general în
sistemele de irigaţie la nivelul ţării, normele de udare lunare nu diferă mult faţă de
valorile CAI, întrucât pentru a avea randamentele optime de udare valorile CAI ar trebui
majorate cu cca. 10-12% datorită pierderilor de apă în aplicarea udărilor, iar pentru anii
normali aproximativ aceeaşi cantitate ar trebui scăzută pentru a compensa aportul
umidităţii solului, dintre data intrării plantelor în vegetaţie şi sfârşitul perioadei de
vegetaţie.
8.1 Cerinţele de apă de irigaţie pentru orz

În luna mai CAI pentru orz depăşeşte 60 mm în partea de sud a Câmpiei
Române, estul Bărăganului, Dobrogea şi partea sud-estică a Podişului Moldovenesc, în
timp ce cea mai mare parte a Câmpiei Române, partea estică a Podişului Moldovenesc,
Câmpia de Vest şi partea de vest a Podişului Transilvaniei necesită cca. 40-60 mm apă
de irigaţie, aplicabilă de preferinţă într-o singură udare, fig. 8.1. Regiunile deluroase cu
altitudine superioară sunt caracterizate de valori ale CAI mai mici de 40 mm, la care
aplicarea irigaţiei nu este, în general, recomandabilă din punct de vedere economic, atât
datorită valorii mici a acestui parametru cât şi înălţimilor mai mari de pompare care
există în regiunile colinare.
În luna iunie, datorită maturării plantelor valorile CAI se reduc, aplicarea
irigaţiei nemaifiind necesară în această perioadă, chiar dacă în jumătatea estică a
Dobrogei există valori reduse (20-30 mm) ale acestui parametru, fig. 8.2.
În toată perioada de irigaţie cerinţele de apă de irigaţie se ridică la valori de peste
100 mm în jumătatea estică a Dobrogei, la 60-80 mm în jumătatea sudică a Câmpiei
Române, în Bărăgan, partea de vest a Dobrogei şi partea sud-estică a Podişului
Moldovenesc, la 40-60 mm în partea centrală a Câmpiei Române, partea centrală şi
estică a Podişului Moldovenesc şi în Câmpia de Vest, fig. 8.3. Restul teritoriului ţării
noastre nu necesită apă de irigaţie pentru orz.
255
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.1. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru orz în luna mai, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.2. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru orz în luna iunie, în România
256
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.3. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru orz în perioada mai-iunie, în România
8.2. Cerinţele de apă de irigaţie pentru grâu

În luna mai, extremitatea sudică a Câmpiei Române, Dobrogea, partea estică a
Bărăganului şi extremitatea sud-estică a Moldovei se caracterizează prin existenţa
valorilor CAI de cca. 60-70 mm, dar majoritatea suprafeţei Câmpiei Române spre nord,
jumătatea estică a Moldovei, Câmpia de Vest şi local Podişul Transilvaniei prezintă
valori CAI de 40-60 mm, fig. 8.4.
În luna iunie, arealele cu valori CAI superioare se măresc faţă de luna
precedentă. Astfel, în această lună valorile CAI ating 90 mm în partea de est a
Dobrogei, respectiv 60-80 mm în jumătatea sudică a Câmpiei Române şi în partea sud-
estică a Moldovei, pentru ca jumătatea nordică a Câmpiei Române, jumătatea estică a
Moldovei, Câmpia de Vest şi partea de est a Podişului Transilvaniei să prezinte valori
CAI de 40-60 mm, fig. 8.5.
În toată perioada de irigaţie Dobrogea de est necesită cele mai mari valori (cca.
160 mm) privind apa de irigaţie pentru cultura de grâu, urmată de partea vestică a
Dobrogei, de extremitatea sudică a Câmpiei Române şi de Câmpia Băraganului
împreună cu partea sud-estică a Moldovei, unde se întâlnesc valori CAI de 120-140
mm, fig. 8.6. În Câmpia Română, descreşterea valorilor CAI se desfăşoară treptat în
direcţie nordică, iar în Podişul Moldovenesc în direcţie nord-vestică, înspre regiunile
colinare mai înalte, unde se găsesc valori CAI de cca. 40-120 mm. Regiunile
occidentale ale ţării noastre sunt caracterizate de valori CAI de 100 mm în arealele de
câmpie, respectiv 80-100 mm în arealele colinare, iar Podişul Transilvaniei prezintă
izolinii CAI de cca. 60 mm în partea sa estică, respectiv 80 mm în partea sa vestică.
257
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.4. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru grâu în luna mai, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.5. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru grâu în luna iunie, în România
258
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.6. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru grâu în lunile mai-iunie, în România
8.3. Cerinţele de apă de irigaţie pentru porumb

În luna iunie, CAI pentru porumb variază, în general, între 40-60 mm în
Dobrogea, estul Bărăganului şi partea de sud-vest a Câmpiei Române, dar cea mai mare
parte a acestei mari unităţi de relief şi jumătatea estică a Moldovei necesită o cantitate
de 20-40 mm apă de irigaţie, fig. 8.7. În regiunile colinare din partea de nord a
Munteniei şi Olteniei, precum şi jumătatea de vest a Podişului Moldovenesc cerinţele de
irigaţie pentru porumb sunt minore (0-20 mm) în această lună, aplicarea irigaţiei fiind
economică numai în anii cu deficit de umiditate ridicată. În jumătatea occidentală a
Câmpiei de Vest este necesară o cantitate redusă de apă de irigaţie, de cca. 20-40 mm,
în timp ce în Podişul Transilvaniei nu este oportună irigarea porumbului în această lună
în anii normali.
În luna iulie, cea mai mare valoare (peste 120 mm) a valorii CAI pentru porumb
se întâlneşte în partea estică a Dobrogei, extremitatea sud-vestică a Olteniei şi local în
Câmpia Română, fig. 8.8. În cea mai mare parte a Câmpiei Române şi în sud-estul
Podişului Moldovenesc predomină valorile de 80-120 mm, cerinţe de irigaţie aplicabile
în două udări, de 40-60 mm. Regiunile colinare sudice, partea nordică şi cea vestică a
Podişului Moldovenesc, precum şi Podişul Transilvaniei, îndeosebi partea sa vestică,
prezintă un necesar de apă de irigaţie de 40-80 mm. În Câmpia de vest şi în regiunea
colinară adiacentă, cerinţele de apă de irigaţie sunt cuprinse între cca. 80 mm şi 100
mm. Chiar şi în regiunile depresionare montane joase, dacă se cultivă soiuri de porumb
adaptate pentru furaj, consumul de apă al plantelor depăşeşte valoarea precipitaţiilor.
259
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.7. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru porumb în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.8. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru porumb în luna iulie, în România
260
În luna august, cerinţele de apă de irigaţie pentru porumb se ridică la 90-100 mm
în Dobrogea, Bărăgan şi partea sudică a Câmpiei Române, aplicabile în două udări, de
unde descresc treptat spre nord pînă la aproximativ 80-90 mm în regiunile de câmpie, în
timp ce regiunile colinare meridionale şi orientale, ca şi majoritatea Podişului
Moldovenesc, Câmpia de Vest şi dealurile învecinate necesită cca. 40-80 mm apă de
irigaţie, fig. 8.9. Podişul Transilvaniei este caracterizat de valori moderate ale CAI, de
50-60 mm.
În perioada de irigaţie, valorile CAI pentru porumb se ridică la 270-280 mm în
partea estică a Dobrogei şi în partea sud-vestică a Olteniei, respectiv la 240-260 mm în
restul Dobrogei, Bărăgan şi sudul Câmpiei Române, fig. 8.10. Valorile de mai sus din
teritoriile menţionate reprezintă cele mai mari cantităţi de apă de irigaţie din ţara noastră
pentru această cultură agricolă. Cea mai mare parte a Câmpiei Române şi partea sud-
estică a Podişului Moldovenesc, dar şi Câmpia de Vest sunt caracterizate de valori ale
cerinţelor de apă de irigaţie de 180-240 mm. În regiunile înalte de podiş din partea de
sud şi de est a ţării, precum şi în Podişul Transilvaniei şi în dealurile occidentale
cerinţele de apă de irigaţie se ridică la 80-160 mm, valorile mai coborâte găsindu-se în
vecinătatea arealelor montane.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.9. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru porumb în luna august, în România
261
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.10. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru porumb în perioada de vară, în
România
8.4. Cerinţele de apă de irigaţie pentru floarea soarelui

Partea estică a Dobrogei şi extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române necesită
aproximativ 60-70 mm apă de irigaţie în luna iunie pentru această cultură agricolă, iar
cea mai mare parte a acestei câmpii şi partea de sud-est a Podişului Moldovenesc,
precum şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest prezintă cerinţe mai reduse de apă
de irigaţie, de 40-60 mm, fig. 8.11. Regiunile colinare din Oltenia, Muntenia, Moldova,
Transilvania şi Dealurile de Vest sunt încadrate de izolinii CAI cuprinse între 0-40 mm,
irigaţia fiind în aceste areale o prioritate secundară.
În luna iulie CAI se ridică la valori importante, peste 120 mm în cea mai mare
parte a Dobrogei şi local în sud-vestul Olteniei şi în alte perimetre restrânse din Câmpia
Română, dar Câmpia Română în ansamblul său, partea sud-estică şi centrală a Podişului
Moldovenesc, precum şi Câmpia de Vest prezintă valori CAI de 80-120 mm, fig. 8.12
Regiunile mai înalte ale Câmpiei Române, dealurile şi podişurile învecinate, partea
nordică şi cea vestică a Podişului Moldovenesc, Dealurile de Vest şi Podişul
Transilvaniei sunt acoperite de izolinii CAI cuprinse între 40-80 mm, cu valori mai
coborâte (40-60 mm) în ultimul.
În luna august se găsesc valori CAI de peste 80 mm în extremitatea sud-vestică a
Olteniei şi în estul Dobrogei, însă Câmpia Română şi sud-estul Podişului Moldovenesc
prezintă valori CAI de 60-80 mm, în timp ce arealele mai înalte ale acestor teritorii,
Podişul Getic şi Câmpia de Vest sunt intersectate de izoliniile CAI de 40-60 mm, fig.
8.13. Partea vestică a Podişului Transilvaniei, mai aridă decât restul acestuia, necesită
cca. 40 mm apă de irigaţie pentru această cultură, regiunile cu valori CAI sub acest prag
neputând intra din punct de vedere economic în aria irigabilă.
262
În perioada de irigaţie, valori CAI de cca. 270-280 mm se găsesc în partea de est
a Dobrogei şi în partea de sud-vest a Câmpiei Române, precum şi local în Bărăgan, dar
cea mai mare parte a Câmpie Române şi sud-estul Podişului Moldovenesc, ca şi
extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest sunt caracterizate de existenţa izoliniilor
CAI de 200-250 mm, fig. 8.14. Regiunile agricole cu altitudine superioară din sudul şi
estul României sunt intersectate de valori CAI de 100-200 mm, iar Podişul Transilvaniei
este caracterizat de valori CAI de 100-150 mm, valorile mai ridicate fiind recomandate
pentru arealele occidentale ale acestuia.
8.5. Cerinţele de apă de irigaţie pentru soia

Pentru cultura de soia, în luna iunie în jumătatea de est a Dobrogei şi în
extremitatea de sud-vest a Câmpiei Române se întâlnesc valori CAI de 80-100 mm, dar
în jumătatea sudică a Câmpiei Române şi cea vestică a Dobrogei, precum şi în partea
sud-estică a Moldovei şi în extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest valorile CAI se
ridică la 60-80 mm, fig. 8.15. Partea nordică a Câmpiei Române, partea central-estică a
Podişului Moldovenesc şi cea mai mare parte a Câmpiei de Vest, împreună cu dealurile
învecinate, sunt caracterizate de valori CAI de 40-60 mm. Regiunile cu valori CAI sub
40 mm/lunar nu sunt, în general, recomandabile din punct de vedere economic pentru
aplicarea irigaţiei în perioada menţionată.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.11. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru floarea soarelui în iunie, în România
În luna iulie, pentru soia cerinţele de irigaţie se ridică la valori importante, peste
120 mm în cea mai mare parte a Dobrogei şi local în sud-vestul Olteniei şi în alte
perimetre restrânse din Câmpia Română, dar cea mai mare parte a Câmpiei Române,
partea sud-estică şi centrală a Podişului Moldovenesc, precum şi Câmpia de Vest
263
prezintă valori CAI de 80-120 mm, fig. 8.16. Regiunile mai înalte ale Câmpiei Române,
dealurile şi podişurile învecinate, partea nordică şi cea vestică a Podişului Moldovenesc,
Dealurile de Vest şi Podişul Transilvaniei sunt intersectate de izolinii CAI cuprinse între
40-80 mm, cu valori mai coborâte (40-60 mm) în ultimul.
În luna august partea estică a Dobrogei şi partea sud-vestică a Câmpiei Române
sunt încadrate de izolinia CAI de 100 mm, în timp ce în restul Câmpiei Române, în
partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, precum şi în extremitatea occidentală a
Câmpiei de Vest predomină valorile ridicate ale CAI (80-100 mm), fig. 8.17. Valori
CAI de 40-80 mm/lună se întâlnesc în arealele mai înalte ale regiunilor menţionate şi în
Podişul Transilvaniei.
În toată perioada de irigaţie, soia necesită valori CAI de peste 300 mm în partea
de est a Dobrogei şi în partea de sud-vest a Câmpiei Române, respectiv 250-300 mm în
jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan şi sud-estul Moldovei, precum şi în
partea occidentală a Câmpiei de Vest, fig. 8.18. Valori CAI de 200-250 mm se găsesc în
partea centrală a Câmpiei Române şi a Podişului Moldovenesc, precum şi în Câmpia de
Vest, în timp ce regiunile deluroase din toate provinciile ţării prezintă valori CAI de
100-200 mm.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.12. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru floarea soarelui în iulie, în România
264
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.13. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru floarea soarelui în august în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.14. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru floarea soarelui în perioada de vară,
în România
265
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.15. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru soia în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.16. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru soia în luna iulie, în România
266
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.17. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru soia în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.18. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru soia în perioada de vară, în România
267
8.6. Cerinţele de apă de irigaţie pentru sfeclă
Valorile CAI pentru cultura de sfeclă depăşesc 100 mm în luna iunie în
Dobrogea estică, atingând 80 mm în extremitatea sudică a Câmpiei Române şi în partea
sud-estică a ţării, partea estică a Bărăganului, însă valori de cca. 60-80 mm prevalează
în cea mai mare parte a Câmpie Române, în partea sud-estică a Podişului Moldovenesc
şi în Câmpia de Vest, fig. 8.19. O altă centură cu valori mai coborâte (40-60 mm) se
desfăşoară spre şi în regiunile deluroase la exteriorul cercului carpatic şi în regiunile
occidentale ale ţării noastre. Podişul Transilvaniei necesită cca. 40 mm apă de irigaţie
pentru această cultură agricolă în luna iunie.
În luna iulie (fig. 8.20), valorile CAI ating cca. 120-130 mm în Dobrogea şi în
extremitatea sudică a Câmpiei Române, respectiv 110-120 mm în cea mai mare parte
din Bărăgan. În schimb, cea mai mare parte a Câmpiei Române, jumătatea estică a
Moldovei şi regiunile vestice ale ţării noastre se încadrează în intervalul 80-120 mm,
valorile inferioare fiind recomandate pentru partea nordică a arealului. Regiunile
colinare înalte, inclusiv Podişul Transilvaniei, beneficiază de valori CAI cuprinse între
40-80 mm.
Pentru luna august (fig. 8.21), valorile CAI depăşesc 100 mm în extremitatea
sudică a ţării şi în partea estică a Dobrogei. Totuşi, jumătatea sudică a Câmpiei Române,
partea sud-estică a Moldovei şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest necesită
valori de 80-100 mm lunar. Regiunile colinare din partea de sud a ţării, cea mai mare
parte a Podişului Moldovenesc, în centrul şi nordul acestuia, precum şi regiunile
deluroase din partea de vest a ţării şi Podişul Transilvaniei se încadrează în grupa
valorilor CAI de 40-80 mm.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.19. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru sfeclă în luna iunie, în România
268
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.20. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru sfeclă în luna iulie, în România
În toată perioada de irigaţie (fig. 8.22), valorile maxime ale CAI pentru sfeclă se
înregistrează în Dobrogea şi în sud-vestul Olteniei, apoi în Bărăgan, precum şi în partea
de sud a Câmpiei Române, cu cca. 300-320 mm. Urmează în ordine descrescătoare, cu
250-300 mm, centura centrală a Câmpiei Române, Bărăganul, Moldova sud-estică,
precum şi partea occidentală a Câmpiei de Vest, apoi centura nordică a Câmpiei
Române, partea centrală şi nordică a Podişului Moldovenesc şi partea estică a Câmpiei
de Vest împreună cu dealurile învecinate, cu 200-250 mm. Dealurile şi podişurile ţării
se încadrează, în general, în intervalul 150-200 mm.
8.7. Cerinţele de apă de irigaţie pentru cartof

În luna iunie pentru cartof (fig. 8.23), numai partea de est a Dobrogei prezintă
valori ale CAI de peste 60 mm, în timp ce acest indicator în partea sudică a Câmpiei
Române, Bărăgan şi în partea vestică a Dobrogei se încadrează în intervalul 40-60 mm.
În restul teritoriului ţării noastre valorile CAI nu depăşesc 40 mm, aplicarea irigaţiei în
aceste regiuni fiind practic neeconomică în această lună.
269
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.21. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru sfeclă în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.22. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru sfeclă în perioada de vară, în
România
270
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.23. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru cartof în luna iunie, în România
În luna iulie (fig. 8.24), valorile CAI se ridică la peste 120-130 mm în estul
Dobrogei, valori ridicate, de 100-120 mm, fiind prezente şi în partea vestică a Dobrogei,
în jumătatea sudică a Câmpiei Române, în partea de sud-est a Podişului Moldovenesc,
precum şi în partea occidentală a Câmpiei de Vest. Valori mai coborâte, de 80-100 mm,
se înregistrează în centura centrală a Câmpiei Române, în partea centrală şi estică a
Podişului Moldovenesc, în Câmpia de Vest şi în arealele colinare vecine. În partea
nordică a Câmpiei Române şi în regiunile de podiş adiacente, precum şi în partea
nordică şi cea occidentală a Podişului Moldovenesc, în regiunile deluroase de la vest de
Munţii Carpaţii Occidentali se întâlnesc valori ale CAI de 40-80 mm; în Podişul
Transilvaniei CAI atinge cca. 60-80 mm.
În luna august, valori apreciabile ale CAI, de peste 100 mm, se găsesc numai în
estul Dobrogei şi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române, în timp ce în jumătatea
sudică a acesteia, în partea sud-estică a Podişului Moldovenesc şi în extremitatea
occidentală a Câmpiei de Vest valorile CAI sunt cuprinse în intervalul 80-100 mm (fig.
8.25). Valori CAI mai mari de 40 mm se întâlnesc în partea nordică a Câmpiei Române
şi în arealele colinare învecinate, în partea central-nordică a Podişului Moldovenesc, în
Câmpia de Vest şi în regiunile deluroase adiacente (40-80 mm), iar în Podişul
Transilvaniei, în ansamblu acestea ating 40-60 mm, iar în partea sa vestică 60-80 mm.
271
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.24. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru cartof în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.25. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru cartof în luna august, în România
272
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.26. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru cartof în perioada de vară, în
România
Valorile CAI pentru perioada de irigaţie pentru cartof depăşesc 250 mm în

regiunile semi-aride din ţara noastră (Dobrogea, extremitatea sudică a Câmpiei Române,
partea estică a Bărăganului. Izoliniile CAI de 200-250 mm se întâlnesc în partea sudică
a Câmpiei Române, în partea sud-estică a Podişului Moldovenesc şi în partea
occidentală a Câmpiei de Vest, fig. 8.26. Se înregistrează valori CAI de 100-200 mm în
centura de nord a Câmpiei Române împreună cu regiunile colinare învecinate, apoi în
partea centrală şi nordică a Podişului Moldovenesc, în Câmpia de Vest în majoritatea sa,
precum şi în Dealurile de Vest.
8.8. Cerinţele de apă de irigaţie pentru tomate

În luna iunie, cultura de tomate prezintă valori CAI de peste 60 mm numai în
partea estică a Dobrogei, acestea scăzând la 40-60 mm în jumătatea de sud a Câmpiei
Române şi în partea de sud-est a Podişului Moldovenesc, fig. 8.27. În celelalte regiuni
de câmpie şi dealuri joase valorile CAI nu depăşesc 40 mm.
În luna iulie, se găsesc valori CAI de peste 120 mm în Dobrogea şi parţial în
Bărăgan, precum şi în extremitatea sudică a Câmpiei Române, fig. 8.28. Centura sudică
a Câmpiei Române, la nord de extremitatea sudică a acesteia amintită mai sus, partea
sud-estică a Podişului Moldovenesc şi Câmpia de Vest prezintă valori CAI de 100-120
mm, care scad treptat spre regiunile mai înalte, învecinate. Valorile CAI descresc cu
aceeaşi tendinţă până la 80-100 mm în partea central-nordică a Câmpiei Române, în
partea estică şi centrală a Podişului Moldovenesc, în Câmpia de vest, precum şi în
partea occidentală a Podişului Transilvaniei. Cele mai mici valori ale CAI în luna iulie
273
pentru tomate, de 40-80 mm, se găsesc în partea nordică a Câmpiei Române, în partea
vestică a Podişului Moldovenesc, în cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei,
precum şi în Dealurile de Vest.
În luna august, cultura de tomate necesită peste 80 mm apă de irigaţie în
jumătatea sudică a Câmpiei Române, în Bărăgan, Dobrogea şi în extremitatea sud-estică
a Moldovei, fig. 8.29. Valorile CAI scad la 40-80 mm în partea centrală şi nordică a
Câmpiei Române, Podişul Getic, cea mai mare parte a Moldovei, partea vestică şi
centrală a Podişului Transilvaniei, Câmpia de Vest şi arealele colinare vecine.
În perioada de irigaţie, pentru tomate cele mai mari valori ale CAI (peste 300
mm) se găsesc în partea de est a Dobrogei (fig. 8.30). Valori ale CAI de 250-300 mm se
întâlnesc în partea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan şi Dobrogea. În cea mai mare
parte a Câmpiei Române, partea sud-estică a Moldovei şi în Câmpia de Vest izoliniile
CAI sunt cuprinse între 200-250 mm. Cele mai mici valori CAI (100-200 mm) în
perioada de irigaţie sunt localizate în partea nordică a Câmpiei Române şi în regiunile
deluroase învecinate, în partea nordică şi centrală a Podişului Moldovenesc, în Podişul
Transilvaniei, în regiunile colinare occidentale şi parţial în Câmpia de Vest.
În comparaţie cu alte climate, pentru tomate, valoarea din luna cu consum
maxim a ETc, de exemplu în California, pentru luna iulie, a fost de cca. 7-8 mm/zi, cu
un total anual de aproape 700 mm, iar norma de irigaţie s-a cifrat la valori de peste 600
mm (Hanson & May, 2004).
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.27. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru tomate în luna iunie, în România
274
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.28. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru tomate în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.29. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru tomate în luna august, în România
275
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.30. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru tomate în perioada de vară, în
România
8.9. Cerinţele de apă de irigaţie pentru lucernă

În luna iunie, lucerna prezintă valori maxime ale CAI, de peste 110 mm în partea
estică a Dobrogei, înregistrându-se 80-100 mm în partea sudică a Câmpiei Române,
Bărăgan şi extremitatea sud-estică a Podişului Moldovenesc, fig. 8.31. Valori CAI de
40-80 mm există în partea central-nordică a Câmpiei Române, în cea mai mare parte a
Podişului Moldovenesc, în Câmpia de Vest şi dealurile învecinate. Podişul Transilvaniei
prezintă valori CAI de cca. 40-60 mm, pentru ca în partea vestică a acestuia să
depăşească chiar 60 mm.
În luna iulie, valorile CAI pentru lucernă ating peste 120 mm în Dobrogea şi
parţial în Bărăgan, precum şi în extremitatea sudică a Câmpiei Române, fig. 8.32.
Centura sudică a Câmpiei Române, la nord de extremitatea sudică a acesteia, partea sud-
estică a Podişului Moldovenesc şi Câmpia de Vest prezintă valori CAI de 100-120 mm.
Acestea descresc treptat spre regiunile învecinate, mai înalte, până la 80-100 mm în
partea central-nordică a Câmpiei Române, în partea estică şi centrală a Podişului
Moldovenesc, în Câmpia de vest, precum şi în partea occidentală a Podişului
Transilvaniei. Cele mai mici valori ale CAI în luna iulie pentru lucernă, de 40-80 mm,
se găsesc în partea nordică a Câmpiei Române, în partea vestică a Podişului
Moldovenesc, în cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei, precum şi în Dealurile de
Vest.
În luna august, izoliniile CAI pentru lucernă depăşesc 120 mm numai local în
partea estică a Dobrogei şi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române (fig. 8.33).
Valori ridicate (100-120 mm) ale CAI se mai găsesc în jumătatea sudică a Câmpiei
276
Române, Bărăgan, în restul Dobrogei, partea sud-estică a Podişului Moldovenesc. O altă
grupare de terenuri privind valorile CAI este cuprinsă între 80-100 mm, acestea
întinzându-se în partea central-nordică a Câmpiei Române, în partea estică şi centrală a
Podişului Moldovenesc, în Câmpia de Vest, iar local şi în partea vestică a Podişului
Transilvaniei. Ultima grupare de terenuri este caracterizată de intervalul 40-80 mm,
fiind prezentă în regiunile colinare de platformă şi subcarpatice de la marginea
exterioară a arcului carpatic, în Podişul Transilvaniei şi în Dealurile de Vest.
Pentru perioada de irigaţie, lucerna arată valori deosebit de ridicate ale CAI,
îndeosebi în regiunile aride ale României (fig. 8.34). Se înregistrează peste 350 mm în
partea de est a Dobrogei şi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române. Centura
sudică a Câmpiei Române, Bărăganul, partea vestică a Dobrogei şi extremitatea sud-
estică a Podişului Moldovenesc prezintă valori ridicate ale CAI, de 300-350 mm.
Izoliniile CAI de 200-300 mm străbat partea centrală şi nordică a Câmpiei Române,
Moldova, partea central-vestică a Podişului Transilvaniei, Câmpia de Vest şi dealurile
adiacente. Ultima grupare (100-200 mm) importantă există în regiunile deluroase
meridionale, orientale, occidentale şi în cea mai mare parte a Transilvaniei.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.31. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru lucernă în luna iunie, în România
277
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.32. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru lucernă în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.33. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru lucernă în luna august, în România
278
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.34. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru lucernă în perioada de vară, în
România
8.10. Cerinţele de apă de irigaţie pentru căpşun

Consumul de apă pentru căpşun, implicit indicatorul CAI, este relativ redus
comparativ cu majoritatea culturilor agricole din ţara noastră. Totuşi, sensibilitatea
culturii la lipsa de apă este evidentă (Rossi ş.a., 1989). În luna iunie, valori CAI mai
mari de 50 mm se înregistrează numai în partea estică a Dobrogei şi în sud-vestul
Câmpiei Române (fig. 8.35). Valori CAI de 20-40 mm în această lună există în
jumătatea sudică a Câmpiei Române şi în partea de sud-est a Moldovei. În luna iulie
(fig. 8.36) partea estică a Dobrogei şi litoralul Mării Negre beneficiază de valori ridicate
ale CAI, peste 80 mm, în timp ce majoritatea Câmpiei Române, jumătatea sud-estică a
Podişului Moldovenesc, Câmpia de Vest şi dealurile învecinate prezintă izolinii CAI de
40-80 mm. În luna august, valorile CAI depăşesc 70 mm în jumătatea sudică a Câmpiei
Române, Dobrogea, Bărăgan şi în extremitatea sud-estică a Moldovei, 40-60 mm în
centura centrală a Câmpiei Române, în partea centrală şi de est a Podişului
Moldovenesc, în Câmpia de Vest, precum şi parţial în partea vestică a Podişului
Transilvaniei (fig. 8.37). În perioada de irigaţie, valori ridicate ale CAI, de peste 200
mm se înregistrează în partea estică a Dobrogei, pentru ca în jumătatea sudică a
Câmpiei Române, Bărăgan, restul Dobrogei şi extremitatea sud-estică a Moldovei,
valorile CAI să se ridice la 150-200 mm (fig. 8.38). Valori CAI de 100-150 mm
cuprind centura centrală extra-carpatică în partea de sud a ţării, precum şi în partea
centrală a Podişului Moldovenesc, Câmpia de Vest şi dealurile vecine. Valori CAI de
50-100 mm se găsesc în regiunile deluroase din partea de sud şi est a României, în
partea nordică a Podişului Moldovenesc, în ţinuturile colinare occidentale, precum şi în
partea vestică a Podişului Transilvaniei.
279
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.35. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru căpşun în luna iunie, în România
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.36. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru căpşun în luna iulie, în România
280
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.37. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru căpşun în luna august, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.38. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru căpşun în perioada de vară, în
România
281
8.11. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş cu ogor între
rândurile de pomi
În luna iunie, valorile maxime ale CAI abia depăşesc 40 mm numai în Dobrogea
şi estul Bărăganului, precum şi în extremitatea sudică a Câmpiei Române (fig. 8.39). În
iulie (fig. 8.40) valori ale CAI de peste 80 mm se înregistrează în Dobrogea, Bărăgan,
partea sud-vestică a Câmpiei Române. Următoarea grupare CAI, de 40-80 mm, se
desfăşoară în cea mai mare parte a Câmpiei Române, parţial în regiunile colinare
meridionale, apoi în cea mai mare parte a Podişului Moldovenesc, Câmpia de Vest şi
regiunile deluroase adiacente, precum şi în partea vestică a Podişului Transilvaniei. În
luna august se înregistrează valori CAI de peste 80 mm în cea mai mare parte a
Dobrogei, partea estică a Bărăganului şi extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române,
fig. 8.41. În schimb, cea mai mare parte a Câmpiei Române, arealele colinare ce aparţin
Podişului Getic, parţial regiunii subcarpatice meridionale, cea mai mare parte a
Podişului Moldovenesc, dealurile occidentale şi Câmpia de Vest, precum şi partea
occidentală a Podişului Transilvaniei sunt caracterizate de valori CAI de 40-80 mm. În
perioada de irigaţie pentru aceste livezi cu ogor negru între rândurile de pomi, regiunile
secetoase, cu ariditate pronunţată (Dobrogea, jumătatea estică a Bărăganului şi
extremitatea sudică a Câmpiei Române) prezintă valori CAI de peste 200 mm, atingând
chiar 240 mm în Dobrogea (fig. 8.42). Jumătatea sudică a Câmpiei Române (excepţie
extremitatea sudică a acesteia), partea de vest a Câmpiei Bărăganului, partea sud-estică
a Moldovei şi extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest se remarcă prin prezenţa
izoliniilor CAI de 150-200 mm. Pentru comparaţie, norma de irigare pentru păr a fost de
350 mm, pe soluri lutoase, în Australia (O’Connell & Goodwin, 2004).
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.39. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru măr, păr şi cireş, cu ogor negru între
rândurile de pomi, în luna iunie, în România
282
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
rândurile de pomi, în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
rândurile de pomi, în luna august, în România
283
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
rândurile de pomi, în perioada de vară, în România
În regiunile mai înalte, de ex. în partea nordică a Câmpiei Române, partea

centrală şi estică a Podişului Moldovenesc, partea estică şi centrală a Câmpiei de Vest şi
dealurile învecinate, partea vestică a Podişului Transilvaniei se întâlnesc valori ale CAI
de 100-150 mm pentru perioada de irigaţie, fig. 8.42. Regiunile aflate la o altitudine şi
mai mare decât categoria anterioară, cum ar fi arealele deluroase extracarpatice, Podişul
Transilvaniei în mare măsură, partea răsăriteană a regiunii colinare occidentale se
încadrează în categoria terenurilor cu valori CAI de 50-100 mm.
8.12. Cerinţele de apă de irigaţie pentru măr, păr şi cireş covor de iarbă
între rândurile de pomi
Consumul de apă, implicit cerinţele de apă de irigaţie cresc în situaţia existenţei
covorului de iarbă între rândurile de pomi. Astfel, în luna iunie valorile CAI se ridică în
prezenta situaţie la peste 80 mm în unele areale din partea estică a Dobrogei (fig. 8.43).
Valori mai mici ale CAI (60-80 mm) se înregistrează în cea mai mare parte a Dobrogei,
în partea sudică a Câmpiei Române şi Bărăgan, regiuni cu puţine livezi de măr, păr şi
cireş, iar în cea mai mare parte a Câmpiei Române, în Podişul Getic, în jumătatea estică
a Podişului Moldovenesc şi în Câmpia de Vest domeniul de variaţie al izoliniilor CAI
este de 40-80 mm.
284
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.43. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru măr, păr şi cireş, cu iarbă între
În luna iulie valorile CAI cresc până la peste 120 mm în partea estică a Dobrogei
şi a Bărăganului, precum şi în partea sudică a Câmpiei Române, fig. 8.44. De asemenea,
valori ridicate ale CAI (100-120 mm) se găsesc în partea central-sudică a Câmpiei
Române, Bărăgan, partea sud-estică a Podişului Moldovenesc şi în partea occidentală a
Câmpiei de Vest. Valorile CAI descresc la 80-100 mm în partea nordică a Câmpiei
Române, în partea centrală şi estică a Podişului Moldovenesc şi în partea vestică a
Podişului Transilvaniei, partea estică a Câmpiei de Vest şi în arealele deluroase vecine.
Ultima grupare de terenuri care pot fi irigate, cu 40-80 mm apă, cuprinde regiunile
colinare meridionale înalte, partea vestică a Podişului Moldovenesc, cea mai mare parte
a Podişului Transilvaniei şi arealele mai înalte ale dealurilor occidentale.
Luna august prezintă, de asemenea, valori ridicate ale CAI pentru aceste livezi
cu covor de iarbă. Se remarcă regiunile cu peste 120 mm apă de irigaţie din extremitatea
sud-vestică a Olteniei şi din Dobrogea, fig. 8.45. Valori CAI de 100-120 mm se găsesc
în jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, extremitatea sud-estică a Moldovei, în
timp ce jumătatea nordică a Câmpiei Române, partea centrală a Podişului Moldovenesc,
Câmpia de Vest, parţial jumătatea vestică a Podişului Transilvaniei prezintă valori CAI
de 80-100 mm apă de irigaţie. Regiunile colinare extracarpatice meridionale şi orientale,
partea nordică a Podişului Moldovenesc, cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei şi
dealurile occidentale ale ţării pot beneficia de 40-80 mm apă de irigaţie pentru aceste
livezi.
În perioada de irigaţie, valorile CAI depăşesc 300 mm în cea mai mare parte a
Dobrogei, local în Bărăgan, apoi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române şi ajung
285
la 250-300 mm în jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, partea sud-estică a
Podişului Moldovenesc, extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest, fig. 8.46. Valori
ridicate (200-250 mm) se mai găsesc, de asemenea, în partea nordică a Câmpiei
Române, în partea centrală a Podişului Moldovenesc, în cea mai mare parte a Câmpiei
de Vest şi în regiunea colinară adiacentă. În fine, o ultimă regiune irigabilă pentru
livezile de măr, păr şi cireş cu covor de iarbă între rândurile de pomi o reprezintă
arealele cu 100-200 mm apă de irigaţie, din regiunile colinare extracarpatice
meridionale şi orientale, Podişul Transilvaniei, dealurile occidentale ale României.
În cazul mărului, date publicate pentru partea de nord-est a S.U.A., cu o climă
apropiată de clima din ţara noastră (Dragoni ş.a., 2004), arată că valoarea consumului
optim de apă din luna cu consum maxim, iulie, este de cca. 4,8 mm/zi (cca. 150
mm/lună). În partea de nord-vest a S.U.A., cu o climă mult mai aridă (Statul Colorado),
ETo depăşeşte 1000 mm anual, iar norma de irigaţie atinge peste 750 mm (Caspari ş.a.,
2004).
Darabani
Avrameni
48 Radauti
Suceava
Iezer Rauseni
Campulung
Oradea
Roman
Salonta Huedin
Holod Cluj-Napoca
Joseni VasluiHusi
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
46 Sebes Tulnici
Piclisa Penteleu
Viziru Sf.Gheorghe
Filiasi Slobozia
Cernavoda
Videle
Bailesti Oltenita
Calafat Alexandria
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
286
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
rândurile de pomi, în luna august, în Darabani
România
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
287
8.13. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu ogor negru
între rândurile de pomi
În luna iunie valorile CAI pentru livezi cu prun, piersic şi cais, având ogor negru
între rândurile de pomi depăşesc 40 mm în partea de est a Dobrogei şi în extremitatea
sud-vestică a Olteniei, fig. 8.47.
În luna iulie, valorile CAI ating 90 mm în partea estică a Dobrogei, descrescând
uşor dar rămânând la valori ridicate în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române,
local în alte areale din Câmpia Română, de unde valorile CAI scad la 40-80 mm în cea
mai mare parte a Câmpiei Române şi a Podişului Moldovenesc, în partea estică şi local
şi în vestul Podişului Transilvaniei, în Câmpia de Vest şi în dealurile înconjurătoare
(fig. 8.48).
În luna august se înregistrează valori CAI de peste 80 mm numai în Dobrogea şi
în sud-vestul Câmpiei Române, 60-80 mm în jumătatea sudică a Câmpiei Române,
Bărăgan, în partea sud-estică a Moldovei şi în partea occidentală a Câmpiei de Vest (fig.
8.49). Cele mai mici valori (40-60 mm) se găsesc în partea nordică a Câmpiei Române,
partea centrală a Podişului Moldovenesc, partea vestică a Podişului Transilvaniei,
Câmpia de Vest şi dealurile învecinate.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.47. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru prun, piersic şi cais, cu ogor negru
între rândurile de pomi, în luna iunie, în România
288
În perioada de irigaţie, teritoriul ţării noastre este străbătut de izoliniile CAI de
200-210 mm în partea estică a Dobrogei şi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei
Române, fig. 8.50. Regiunile cu valori CAI de 150-200 mm se întâlnesc în jumătatea
sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, partea sud-estică a Podişului Moldovenesc,
extremitatea occidentală a Câmpiei de Vest. În regiunile agricole cu altitudine
superioară: partea nordică a Câmpiei Române, cea mai mare parte a Moldovei,
îndeosebi în partea centrală, local în partea de vest a Podişului Transilvaniei, Câmpia de
Vest şi dealurile vecine există valori CAI de 100-150 mm. Mai există regiuni irigabile,
însă cu valori foarte reduse (50-100 mm) ale indicatorului CAI, în arealul deluros
extracarpatic meridional şi occidental, în cea mai mare parte a Podişului Transilvaniei,
în partea mai înaltă a regiunii colinare occidentale.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
între rândurile de pomi, în luna iulie, în România
289
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
între rândurile de pomi, în luna august, Darabani
în România
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Gurahont
Siria Tg. Ocna
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
între rândurile de pomi, în perioada de vară, în România
290
8.14. Cerinţele de apă de irigaţie pentru prun, piersic şi cais cu covor de
iarbă între rândurile de pomi
Luna iunie se caracterizează prin valori CAI de peste 80 mm în Dobrogea,
respectiv 40-80 mm în cea mai mare parte a Câmpiei Române, partea sud-estică a
Podişului Moldovenesc şi în Câmpia de Vest (fig. 8.51).
În luna iulie regiunile cele mai aride (partea estică a Dobrogei, extremitatea sud-
vestică a Câmpiei Române) prezintă valori CAI de peste 120 mm, dar o mare parte a
suprafeţei ţării noastre (jumătatea sudică a Câmpiei Române, Bărăganul, parte de sud-
est a Moldovei) este caracterizată de valori ridicate, 100-120 mm, fig. 8.52. În acelaşi
grafic se remarcă izoliniile CAI cuprinse între 80-100 mm, din centura centrală a
Câmpiei Române şi partea centrală a Podişului Moldovenesc, din Câmpia de Vest în
majoritatea sa, precum şi din arealele colinare adiacente. Valori reduse (40-80 mm) se
constată în partea nordică a Câmpiei Române împreună cu dealurile învecinate, în
partea vestică şi partea nordică a Podişului Moldovenesc, în cea mai mare parte a
Podişului Transilvaniei, precum şi în ţinuturile deluroase de la vest de Carpaţii
Occidentali.
Luna august se remarcă prin valori foarte ridicate ale CAI, cu valori maxime
(peste 100 mm) în partea sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, Dobrogea, extremitatea
sud-estică a Moldovei, valori ridicate (80-100 mm) în partea centrală a Câmpiei
Române, partea central-estică a Podişului Moldovenesc, partea occidentală a Câmpiei
de Vest, fig. 8.53. Valori reduse (40-80 mm) se înregistrează în regiunile colinare extra-
carpatice meridionale, partea nord-vestică a Podişului Moldovenesc, Podişul
Transilvaniei şi parţial în Câmpia de Vest şi dealurile învecinate.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.51. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru prun, piersic şi cais, cu iarbă între
291
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti

Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
rândurile de pomi, în luna august, în România
292
În perioada de irigaţie, valorile maxime (peste 300 mm) ale CAI sunt răspândite
în Dobrogea, extremitatea sud-vestică a Câmpiei Române în Oltenia; de asemenea,
valori ridicate ale CAI, de 250-300 mm există în jumătatea sudică a Câmpiei Române,
Bărăgan, respectiv în partea sud-estică a Moldovei, fig. 8.54. Din aceste regiuni, în
direcţia centrală a ţării, valorile CAI se reduc treptat, înregistrându-se 200-250 mm în
cuprinsul centurii centrale a Câmpiei Române, partea central-estică a Podişului
Moldovenesc, în Câmpia de Vest, în timp ce intervalul de 100-200 mm caracterizează
regiunile colinare extracarpatice meridionale şi orientale, partea nordică a Podişului
Moldovenesc, Podişul Transilvaniei, dealurile din partea de vest a ţării.
Pentru comparaţie, ETc = 725 mm anual pentru cais în Spania (Ruiz-Sanchez
ş.a., 2004), în timp ce pentru piersic norma de irigaţie depăşeşte 400 mm în partea de
sud a Italiei, în majoritatea anilor, frecvent fiind cuprinsă între 600 şi 750 mm (Dichio
ş.a., 2004). Aceste date arată valori semnificativ superioare pentru regiuni şi ţări mai
aride, din climatul mediteranean, pentru aceleaşi culturi horticole.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
8.15. Cerinţele de apă de irigaţie pentru viţa de vie pentru masă

Viţa de vie pentru struguri de masă nu este un consumator de apă important. Cu
toate acestea, în anumite luni de vară, îndeosebi iulie şi august, viţa de vie pentru masă
poate fi irigată pentru a produce struguri de calitate în cantităţi apreciabile. Luna iunie
prezintă valori CAI de peste 40 mm numai în partea estică a Dobrogei, restul teritoriului
ţării noastre neavând nevoie de irigaţie în această lună, fig. 8.55.
293
În luna iulie, regiunile cele mai aride (partea estică a Dobrogei şi extremitatea
sud-vestică a Câmpiei Române) sunt caracterizate de valori de peste 80 mm de apă de
irigaţie, în timp ce în jumătatea sudică a Câmpiei Române, partea sud-estică a Moldovei
şi Câmpia de Vest valorile CAI ating 60-80 mm, pentru ca regiunile agricole mai înalte
(partea nordică a Câmpiei Române, partea nordică a Podişului Moldovenesc, partea
occidentală a Podişului Transilvaniei, Dealurile de Vest) ale ţării să beneficieze de
valori CAI de 40-60 mm, fig. 8.56.
În luna august se menţin valori CAI asemănătoare cu cele din luna precedentă:
cca. 80 mm în Dobrogea şi sud-vestul Olteniei, 60-80 mm în jumătatea sudică a
Câmpiei Române, Bărăgan, restul Dobrogei, partea de sud-est a Moldovei şi partea
occidentală a Câmpiei de Vest, 40-60 mm în partea nordică a Câmpiei Române, partea
central-estică a Podişului Moldovenesc, Câmpia de Vest împreună cu dealurile
omonime, partea central-vestică a Podişului Transilvaniei, fig. 8.57.
În perioada de irigaţie, valorile CAI se ridică la 200 mm în partea estică a
Dobrogei şi local în extremitatea sud-vestică a Olteniei, la 150-200 mm în jumătatea
sudică a Câmpiei Române, Bărăgan, partea sud-estică a Podişului Moldovenesc, partea
occidentală a Câmpiei de Vest, respectiv la 100-150 mm în centura centrală a Câmpiei
Române, partea central-estică a Podişului Moldovenesc, local în partea vestică a
Podişului Transilvaniei, în Câmpia şi Dealurile de Vest, fig. 8.58. Valori foarte mici, de
50-100 mm se găsesc în regiunile colinare extracarpatice meridionale şi orientale, cea
mai mare parte a Podişului Transilvaniei, ţinuturile deluroase din partea de vest a ţării
noastre.
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.55. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru vie-masă, în luna iunie, în România
294
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.56. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru vie-masă, în luna iulie, în România
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Hirsova
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.57. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru vie-masă, în luna august, în România
295
Darabani
Avrameni
Sighetul Marmatiei
48 Radauti
Dorohoi
Satu Mare Stanca
Ocna Sugatag
Suceava
Iezer
Campulung Rauseni
Bistrita
Oradea
47 Salonta Huedin
Roman
Holod Cluj-Napoca
Joseni
VasluiHusi
Turda Bacau
Ineu
Tebea Blaj
Varadia
Agnita Hoghiz
46 Deva
Sebes
Tulnici
Tecuci
Jimbolia Sibiu
Paltinis
Semenic Buzau
45 Bozovici
Targoviste Ploiesti
Dr.Tr. Severin Titu
Stolnici
Filiasi Slobozia
Popesti Fundulea
Cernavoda
Videle
Oltenita
44 Giurgiu Mangalia
Tr. Magurele
Zimnicea
21 22 23 24 25 26 27 28 29
Fig. 8.58. Cerinţele de apă de irigaţie (mm) pentru vie-masă, în perioada de vară, în
România
8.16. Gruparea regiunilor României după valoarea CAI

Culturile agricole studiate pot fi grupate teritorial şi după valoarea cerinţelor de
apă de irigaţie în mai multe regiuni reprezentative, putându-se compara valorile CAI
între culturile agricole analizate, atât pentru luna cu valoare maximă, care este iulie
pentru marea majoritate a plantelor (excepţie orzul - mai, grâul – iunie, ş.a.) cât şi
pentru toată perioada de irigaţie din cursul sezonului de vegetaţie, care este norma de
irigaţie. Gruparea are şi în acest caz un caracter orientativ, neexistând limite rigide între
regiuni. Au rezultat, de asemenea, şase regiuni reprezentative, asemănătoare cu gruparea
anterioară după ETc-est, datorită modului specific de repartiţie teritorială a precipitaţiilor,
redate în ordine descrescătoare după valorile CAI: 1) partea de est a Dobrogei, care este
cea mai aridă regiune din România 2) partea de vest a Dobrogei, Bărăganul şi
extremitatea de sud –vest a Câmpiei Române, situate pe locul al doilea după gradul de
ariditate, 3) partea de sud şi est a Câmpiei Române şi partea de sud – est a Moldovei, a
treia regiune în privinţa gradului de ariditate, 4) Câmpia de Vest, situată pe locul al
patrulea în acest clasament, 5) regiunile deluroase înalte extracarpatice şi 6) Podişul
Transilvaniei.
Gruparea teritorială după CAI din luna cu consum maxim

Ca şi în cazul ETc-est, cele trei culturi cerealiere prezintă un comportament
similar, valorile CAI (sinonim necesarul apei de irigaţie, NAI) cifrându-se la cca. 80-90
mm de apă pentru păioase în regiunile cele mai aride, atingând aproximativ 60 mm în
regiunile de câmpie, respectiv cca. 40 mm în regiunile colinare, fig. 8.59. Pentru
296
porumb, valorile CAI sunt considerabil mai mari şi variază între 130 – 70 mm,
aplicabile în trei sau două udări în anii cu condiţii climatice medii.
Orz
NAI (mm), luna cu consum maxim
120 Grau
Porumb
100
80
60
40
20
0
Estul Dobrogei V. Dobrogei, Sudul si Estul Cam pia de Regiuni Podisul
Baraganul, S-V Cam piei Vest deluroase Transilvaniei
Cam piei Rom ane, S-E inalte
Rom ane Moldovei extracarpatice
Fig. 8.59. Distribuţia teritorială a cerinţelor de apă de irigaţie pentru luna cu consum
maxim de apă la principalele cereale din România (orz-mai, grâu-iunie, porumb-iulie)
În cazul plantelor tehnice se constată valori relativ omogene ale CAI, cu un

surplus pentru sfeclă. Valorile CAI se ridică la cca. 120-130 mm de apă în regiunile
aride, regiunile de câmpie necesitând cel puţin 100 mm apă de irigaţie, aplicabilă prin
cca. 3 udări în anii medii, fig. 8.60.
Fl. Soarelui
120
Soia
100 Sfecla
80
60
40
20
0
maxim (iulie) de apă la principalele plante tehnice din România
297
Tomatele, cartoful şi lucerna ating valori ale cerinţelor de apă de irigaţie
apropiate de plantele tehnice anterioare, oscilând între aproximativ 130 mm în regiunile
aride şi 70-80 mm în arealele deluroase înalte, fig. 8.61.
Tomate
120 Cartof
100 Lucerna
80
60
40
20
0
maxim (iulie) de apă la tomate, cartof şi lucernă în România
Căpşunul este una dintre culturile horticole cu consum lunar redus, care nu
depăşeşte 70-80 mm de apă de irigaţie în regiunile cele mai aride, respectiv 30-40 mm
în arealele colinare înalte, în timp ce livezile de măr, păr şi cireş, cu ogor între rândurile
de pomi, necesită cca. 100 mm apă de irigaţie în regiunile de câmpie aride şi cca. 40
mm în cele deluroase, fig. 8.62. Pomii fructiferi menţionaţi prezintă valori ale cerinţelor
de apă de irigaţie mult superioare în situaţia sistemului de întreţinere cu iarbă între
rânduri, acestea variind de la aproximativ 120-130 mm în regiunile cele mai aride până
la 70-80 mm în regiunile deluroase.
Capsun
120 Mar ogor

100 Mar iarba
80
60
40
20
0
maxim (iulie) de apă la căpşun, măr – păr - cireş cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în
România
298
Prun ogor

120
Prun iarba
100
Vie masa
80
60
40
20
0
maxim (iulie) de apă la prun – piersic - cais cu ogor negru, respectiv cu iarbă, precum şi
la viţa de vie pentru struguri de masă, în România
Valorile cerinţelor de apă de irigaţie ale celorlalte specii horticole analizate în

lucrare sunt redate în fig. 8.63. Speciile pomicole prezentate în acest grafic au valori
CAI apropiate, uşor mai coborâte faţă de cele ale livezilor precedente, în schimb viţa de
vie pentru struguri de masă arată valori substanţial inferioare acestora.
Gruparea teritorială după cerinţele de apă de irigaţie din toată perioada de

vegetaţie - norma de irigaţie
Spre deosebire de gruparea după ETc-est, prezenta grupare diferenţiază mai
pregnant teritoriul României, deoarece deficitul de apă al culturilor agricole se corelează
spaţial atât cu consumul de apă al plantelor, cât şi cu precipitaţiile. Diferenţierea
culturilor agricole după norma de irigaţie este evidentă în cazul cerealelor, porumbul
necesitând cca. 220-290 mm în regiunile cele mai aride şi sub 200 mm în cele mai
umede, fig. 8.64. Păioasele nu necesită decât cca. jumătate din cerinţele de apă de
irigaţie ale porumbului, cazul grâului, sau chiar o treime, cazul orzului.
350
NAI (mm apa), perioada de irigatie
Orz
300
Grau
250 Porumb
200
150
100
50
0
Estul Dobrogei V. Dobrogei, Sudul si Estul Campia de Vest Regiuni deluroase Podisul
Baraganul, S-V Campiei Romane, inalte Transilvaniei
Campiei Romane S-E Moldovei extracarpatice
Fig. 8.64. Distribuţia teritorială a normei de irigaţie la principalele cereale din România
299
350 Fl. Soarelui

Soia
300
Sfecla
250
200
150
100
50
0
Fig. 8.65. Distribuţia teritorială a normei de irigaţie la unele plante tehnice în România
În fig. 8.65 sunt evidenţiate normele de irigaţie pentru plantele tehnice studiate.
Se observă valorile ridicate ale acestora, îndeosebi în cazul sfeclei şi chiar al culturii de
soia, care se ridică la peste 300 mm în regiunile cele mai aride şi se apropie de 200 mm
chiar în regiunile umede. Floarea soarelui prezintă valori similare porumbului.
Tomatele şi cartoful prezintă o desfăşurare similară florii soarelui şi porumbului,
dar se remarcă cerinţele lucernei, care se ridică la 300-350 mm în regiunile de câmpie
aridă şi aproximează 200 mm în cele mai umede, unde este şi mai puţin răspândită, fig.
8.66.
350 Tomate
300 Cartof
Lucerna
250
200
150
100
50
0
Fig. 8.66. Distribuţia teritorială a normei de irigaţie la tomate, cartof şi lucernă în

România
300
350 Capsun
NAI (mm apa), perioada de irigatie 300 Mar ogor
Mar iarba
250
200
150
100
50
0
Fig. 8.67. Distribuţia teritorială a normei de irigaţie la căpşun, măr – păr – cireş, cu ogor
negru, respectiv cu iarbă, în România
Căpşunul prezintă valori moderate pentru norma de irigaţie în regiunile aride ale
ţării, respectiv valori foarte reduse (50-80 mm) în regiunile deluroase înalte, în timp ce
mărul, părul şi cireşul manifestă variaţii importante în funcţie de sistemul de întreţinere
a solului, fig. 8.67. Când există iarbă între rândurile de pomi, aceştia au cerinţe de
irigaţie ce ating 250-330 mm apă pe sezon în regiunile de câmpie, respectiv 180-200
mm în regiunile mai umede. Diferenţa privind norma de irigaţie între cele două sisteme
de întreţinere a solului se ridică la cca. 70-90 mm de apă în cazul acestor pomi fructiferi.
Diferenţe similare există şi între sistemele de întreţinere în cazul celorlalte trei
specii pomicole studiate, prun, piersic şi cais, fig. 8.68. Valorile normei de irigaţie
variază de la cca. 250-320 mm în regiunile de câmpie până la 150-160 mm în regiunile
înalte de deal şi podiş pentru sistemul de întreţinere cu iarbă. În ceea ce priveşte viţa de
vie pentru struguri de masă, aceasta nu depăşeşte 200 mm apă de irigaţie nici în arealele
cele mai aride, pentru ca în regiunile mai umede să aproximeze 100 mm.
350
Prun ogor
300
Prun iarba
250 Vie masa
200
150
100
50
0
Fig. 8.68. Distribuţia teritorială a normei de irigaţie la vie masă pentru struguri de masă,
prun – piersic - cais cu ogor negru, respectiv cu iarbă, în România
301
Din cele prezentate rezultă că lucerna se situează pe locul I după valorile
maxime ale normei de irigaţie, urmând apoi sfecla, pomii fructiferi cu iarbă între
rândurile de pomi, etc., ultimele locuri fiind ocupate de viţa de vie pentru struguri de
masă, căpşun, grâu şi orz.
Spre deosebire de datele publicate în lucrări anterioare (Păltineanu ş.a., 1999,
2000), datele redate în prezentul studiu, îndeosebi cele referitoare la ETo, ETc şi la
norma de irigaţie, diferă într-o măsură redusă faţă de cele menţionate. Aceste diferenţe
au rezultat din mai multe motive: 1) perioada de calcul al mediilor datelor climatice a
fost mult mai mare în prezenta lucrare comparativ cu celelalte, având astfel un grad de
reprezentativitate superioară, 2) metoda de calcul pentru ETo-PM şi Kc a fost bazată pe
corelaţii pentru a cuprinde în teritoriu şi staţii meteorologice care nu au determinat toţi
parametrii necesari estimării acestora prin relaţiile definitorii, 3) nodurile grilei de
interpolare prin metoda kriging au fost mult mai numeroase în prezenta lucrare iar
racordul acestora la nivelul ţării a fost mai complet, 4) pasul de gridding a fost diferit.
Datele din prezenta lucrare sunt adecvate climatului actual existent în ţara
noastră care a dominat, în general, secolul al XX-lea. În perspectiva încălzirii globale
însă, despre care există multe scenarii, problema care se pune fiind precizarea perioadei
şi a gravităţii ei, aceste date vor suporta modificări, cu atât mai importante cu cât
ariditatea va fi mai accentuată. Astfel, atât consumul de apă optim sau maxim al
culturilor agricole cât şi cerinţele de apă de irigaţie ale acestora se vor mări, simultan cu
reducerea cantitativă a resurselor de apă şi cu diminuarea calităţii acesteia, iar
competiţia pentru apă se va intensifica între ramurile economice. În acest sens,
guvernele viitoare se vor confrunta cu probleme mai serioase de ariditate, iar acestea ar
trebui de timpuriu să dezvolte politici adecvate pentru regiunile afectate, îndeosebi
pentru cele sud-estice şi sudice, de ex., prin reabilitarea sistemelor de irigaţie, utilizând
un plan strategic pentru toate aspectele referitoare la cerinţele de apă şi aplicând o
utilizare raţională a resurselor de apă, bazat pe managementul riscului şi nu pe cel al
crizei, iar pe de altă parte ar trebui să promoveze utilizarea speciilor agricole cu
rezistenţă maximă la stresul hidric.
302
ARIDITY, DROUGHT, CROP EVAPOTRANSPIRATION AND IRRIGATION
WATER REQUIREMENTS IN ROMANIA
SUMMARY
1. Introduction and study methods
This paper deals with the aridity concept as well as drought concept and
describes aspects related to reference evapotranspiration, climatic water deficit, aridity
indexes and crop water requirements under irrigation conditions. Water has become a
limitative environment factor, especially for agriculture due to its decreasing quality and
amount.
Because of the intensification of global warming, aridity has been foreseen to
increase for the future, and knowledge of aridity for Romanian provinces and regions is
needed in order to rationally utilize water resources. Some model scenarios estimated
that drought would persist in critical agricultural regions in Europe, especially in the
southern regions, as well as in eastern North America, and that these regions would
suffer from increased dryness, heat, water shortages, and reduced crop production
(Schwartz and Randall, 2003). Other scenarios evaluating the impact of global changes
in Romania showed that aridity would increase especially during the crop growing
season in the southern parts of Romania (Marica and Busuioc, 2004).
Defining aridity is still approximate even today, but there were old concerns
approaching this aspect by proposing some terms which included both temperature and
precipitation, such as the rainfall factor that is the ratio between precipitation (P) and
temperature (Tm) (LANG, 1920) and DE MARTONNE aridity index (Iar) which is the ratio
between the mean annual values of P on the one hand and T plus 10°C on the other
hand (DE MARTONNE, 1926). Other terms took into consideration reference
evapotranspiration (ETo) and P, either as a difference (water deficit, WD), or as a ratio,
(P / PM-ETo) UNESCO (1979) aridity index. Another aridity index proposed by
Thornthwaite (1948) was also used in this study, and this index was calculated as a
percentage ratio between the sum of the monthly climatic water deficits [Σ(P – ETo)],
and the sum of ETo monthly values through the growing season (April – October).
These terms, together with the reference evapotranspiration, crop water uptake and crop
water requirements were used in characterizing not only the aridity process but also to
evaluate water resources of the Romanian geographical regions and take practical
measures to control drought and apply irrigation.
As discussed so far, aridity has been characterized by various climatic factors,
but additional indicators could also have been used for this purpose. Unlike drought
indicators such as SPI (standardized precipitation index, McKee et al., 1993), WD has
the advantage of a more accurate quantification of the water supply needed for a
reference crop, e.g. grass under standardized conditions, for various geographical
regions. SPI was developed in order to quantify the precipitation anomalies versus the
average for multiple time scales: 3; 6; 9; 12 and 24 months, respectively, allowing a
standardized comparison between various geographical regions. The real advantage of
precipitation standardization consists of the fact that SPI values represent the same
occurrence probabilities, regardless the period of year, location or climate. SPI could
thus be assessed more usefully in association with WD, as droughts are usually more
severe in arid regions or where the reference evapotranspiration exceeds precipitation.
Aridity quantified by WD is closely related to crop evapotranspiration and irrigation
303
needs by crop coefficients described by Doorenbos and Pruitt (1977), Jensen et al.
(1990), Allen et al. (1998). Consequently, this paper has a practical aspect.
The concept of ETo stands at the base of this study. There was not a standard
method calculating ETo until the late XXth century when Penman-Monteith (MONTEITH,
1965; JENSEN ET AL., 1990; ALLEN ET AL., 1998) method got international recognition and
was recommended by FAO. In the present paper the mean monthly and annual weather
parameters were used and computed for about 200 weather stations located across this
country in various relief regions, and the period of investigation was about one century,
mainly from 1900 to 2000. Unfortunately, not all the stations had the same number of
years with meteorological records. In this respect, weather data from short-term stations
were correlated with long-term station data, and then the first data were corrected as a
function of the long-term weather data in order to be representative in space and time. P
and ETo data were needed to calculate WD as the difference between the two
parameters, and the (P / PM-ETo) UNESCO aridity index.
ETo was computed using the combined equation (MONTEITH, 1965; CROPWAT
program-SMITH, 1992) that utilized monthly data of mean temperature, sunshine
duration, air humidity and wind speed at 2-m height. Crop coefficients (Kc) were
calculated for the same period according to the formulae given by ALLEN ET AL (1998).
Crop evapotranspiration (ETc) was then estimated for the same period by multiplying
the ETo values with the Kc values, and irrigation water requirements (IWRs) data
resulted from subtracting P from ETc. Experimental data on ETc-exp were used for:
barley, wheat, maize, sunflower, sugar beet, soybean, potato, alfalfa, peach, apricot,
table grapes. Here, ETc-exp was determined using the water balance equation in the field.
The same method was used in these experiments for every crop studied. It consisted of
measuring soil moisture content periodically, either gravimetrically or by use of neutron
moisture meter, as a function of location and author. Run-off and deep drainage were
estimated depending on the magnitude of the rainfall events. The sprinkler irrigation
method was mostly applied in these experiments. These ETc-exp data was taken from the
Romanian literature reported in this country: Grumeza et al. (1970, 1979, and 1989),
Ionescu and Tomulet (1968), Ionescu (1976), Renea (1983), Enciu and Ploaie (1983),
Iancu and Ionescu (1981), Iancu et al. (1998), Paltineanu et al. (2000 a and b). The
locations where the experiments took place were widely spread, covering large areas
within the lowlands of this country, of southern, eastern and western parts: Baneasa-
Bucharest, Draganesti-Vlasca, Baneasa-Giurgiu, Berceni, Cateasca, Filaret, Videle,
Maglavit, Bailesti, Caracal, Dor Marunt, Marculesti, Braila, Cosmesti-Tecuci, Podu
Iloaiei, Suceava, Oradea, Arad, Timisoara, Cluj-Napoca, Gogosu-Slatina, Braila Island,
Malu Mare-Craiova and Pitesti.
The crops discussed here have specific features with regard to the ETc-exp
magnitude that is different from crop to crop, month to month and region to region as
well. Winter cereals, e.g. wheat and barley have a relatively high ETc-exp during
springtime, compared to other crops sown in April-May as corn or sugar beet, because
they are well developed that time and have important leaf area indexes (LAI). In mid-
season, the crops possessing a high LAI value, like maize, alfalfa, sugar beet, soybean,
etc. present a high ETc-exp across the country, as Kc is almost always higher than 1 for
most of the crops. Towards autumn ETc-exp decreases abruptly with time except alfalfa,
due to the rapid plant maturation and senescence.
304
2. Reference evapotranspiration data and aridity parameters
As mentioned, the paper reveals the climatic conditions of Romania, Penman-
Monteith reference evapotranspiration (ETo) values, estimates of crop coefficients (Kc)
using the method developed by Allen et al. (1998), optimum crop evapotranspiration
(ETc) as well as irrigation water requirements (IWRs) as calculated for the study period,
in about 200 locations within Romania. The spatial interpolation between the studied
parameters values was carried out by using the kriging method. Spatial interpolation
between the parameter value studied here was achieved by the kriging method (Cressie,
1990; Deutsch and Journel, 1992), using the Surfer Program (Surface Mapping System,
Golden Software Inc 2002). The quality of the interpolation achieved depends on the
number and density of weather stations, relief representativity, accuracy of the data
collected and computed, etc. Gridding from the Surfer Program was made by using an
interpolation density of 200 gridding lines on both latitude and longitude. To perform
this, the point-kriging type with no-drift and ordinary kriging options was used in this
study. The resulted isolines were designed to have a higher density in the arid regions
which were the main subject of this study and a lower density in the mountains. Due to
the altitudinal and latitudinal zonation, the climatic parameters of the main mountain
peaks which had no weather stations were asimilated with the parameters of the neibour
mountain peaks of similar altitude where weather stations existed. There were only
altitudinal and latitudinal data available for some mountain locations, even if the
climatic parameters gradients were highest; in such cases the climatic data were
estimated by using multiple regression equations as a function of altitude and latitude as
previously reported by Canarache (2004). Consequently, they were also inserted in the
gridding procedure of the kriging interpolation. This resulted in plotting relatively
homogeneous areas for the above indices. So, climatic data interpolation was more
precisely performed for the plains and hilly regions not exceeding the altitude of 800 m
which was the main objective of this paper. In turn, for the mountain regions from the
range of 800 - 2500 m the maps have mainly to be seen as a rough guide. This
procedure resulted in plotting relatively homogeneous areas. Monthly mean temperature
and precipitation values were treated in the study as basic references which were
involved in the calculation of the other parameters from above.
The annual values of the geographical distribution of ETo showed that the lowest
values, generally < 500 mm were located within the Carpathians peaks. The 700 mm
ETo isoline actually represented the lower limit of the highlands and, implicitly, the
highest limit of the plains and low plateaus. Annually, ETo values lower than 750 mm
were generally met in The Moldova Plateau and in the northern part of The Danube
Plain, while values lower than 775 mm characterized The Tisei, West Plain,
respectively. The southern part of The Danube Plain showed again the highest ETo
values, up to 800 mm annually. As the precipitation in this country is unevenly
distributed in time and space, and during summertime the reference evapotranspiration
generally exceeds precipitation, irrigation is usable particularly in locations where ETo
> 750 mm annually. The places mentioned above are mostly located in this area.
In Romania, the aridity index (Iar) spatial distribution showed a high variability,
with the lowest values (< 20) for the doughtiest conditions in the south-eastern areas of
this country and the highest values in the upland regions: the Carpathian Mountains and
plateau areas. However, the agricultural regions represented by the major area of the
Romanian Plain in its southern and central parts, the eastern part of the Moldovei
Plateau, the biggest part of the Western Plain as well as the western part of the
305
Transylvanian Plateau were characterized by 20-30 Iar values. The Iar values of 26-35
mm °C-1 which were found in the highest part of these territories showed a relative
balance between the annual P and reference ETo. The acute-aridity regions of this
country (with Iar lower than 26) have a specific agricultural profile where cereals
associated with vineyard and some thermophile fruit tree species like apricot and peach
trees prevailed. Even if rain fed agriculture is still performed in these regions, high
yields can not be performed without irrigation application in most of the years. The 40
and 50 Iar isolines passed through the middle and high hilly regions, especially through
the platforms and Pre-Carpathian areas. The 35-40 Iar isolines approximately showed
the way of equilibrium between the annual P and PM-ETo values, as annual WD is
practically nil in this case. From these locations towards the high mountain peaks Iar
values always increased and exceeded 100 in the alpine regions of the Carpathian
Mountains, and reached as high as 160 and even more.
Unlike Iar which is a ratio between P and T with an addition of a constant term
(10°C), WD is a difference between a more precise term (ETo) characterizing the natural
landscape state and P and possessing the same measure unit, mm. According to this
index, the most arid region of this country is the Black Sea Coast where WD reached as
much as (-400) mm, whereas the western part of region Dobrogea and the eastern part
of the Romanian Plain, called Baragan, were characterized by WD values between (-
300) mm and (-400) mm, rating these regions on the second place in this country from
the aridity point of view. The southern part of the Romanian Plain was crossed by the (-
200) mm WD isoline which then took northwards and characterized the eastern part of
this plane by WD values between (-200) mm and (-300) mm. Similar in magnitude WD
values covered the southern and central part of the Moldovei Plateau, from where they
decreased to (-200) mm and even to (-100) mm. In the western plains of Romania the (-
200) mm WD isoline crossed near town Timisoara, while the biggest part of this plain
was covered by WD values as high as (-200) mm to (-100) mm. This last WD isoline
traveled through the central part of the Romanian Plain and then delimited the Pre-
Carpathian regions versus the Moldovei Plateau. In Transylvania, the same WD isoline
circumscribed the lowest parts of the Transylvania Plateau versus the upper neighbor
hilly or mountain regions. A WD isoline showing a special importance in agriculture is
the 0-mm WD isoline crossing the southern side of the Getic Platform and following
closely the Pre-Carpathian regions of province Moldova towards the northern border of
Romania. In Transylvania, this isoline confined the geographical limits of the
Transylvanian Plateau and the Carpathian Mountains. At locations with higher altitude
values only positive WD values occurred, e.g. excess water, where P exceeded ETo, and
water runoff, infiltration and internal drainage showed high values. At the highest peaks
of the Carpathian Mountains the excess water increased to as much as 650 to 750 mm
determining important temporary and permanent outflows.
The spatial distribution of the P/ETo UNESCO (1979) aridity index has the 1.0
mm/mm isoline corresponding to the 0 WD isolines. The most arid regions of Romania
from the south-east show lower than 0.6 mm/mm values, whereas the most agricultural
territory occurs between 0.8 and 0.6 mm/mm. The high hills and the Carpathian
Mountains are covered by higher than 1.0 mm/mm value isolines. Between Iar that was
largely used in the past and WD calculated versus both PM-ETo and TH-ETo,
polynomial-type correlations of order 3 were found and tested for their statistical
significance. The correlations were highly significant and their determination
coefficients were very high. By help of these correlations one could estimate WD values
306
as a function of Iar values in the regions with missing some weather data needed in
computing ETo. Between Iar and P/ETo also curvilinear correlations were found for the
conditions of this country. The regression equations were highly significant. The
correlation strength was even higher than in the previous case due to more similar
formula structure between Iar and P/ETo. Graphs intersections with y=1 horizontal line
give the same Iar figures of about 37 and 34 mm °C-1, as above. This confirms again the
proper role that Iar had in the past and still has in the present as an indicator
characterizing landscape aridity.
3. Correlation between estimated and real ETc

For the crops investigated here, ETc-est and ETc-exp were compared and correlated
using common statistical procedures. There was a linear correlation between these two
indicators. The regression equations of these two parameters were highly significant for
maize, wheat, alfalfa, sunflower, sugar beet, soybean, potato, apple and all crops taken
together, distinctly significant for peach, and non significant for barley and table grapes,
probably due to more errors in water measurement in the field. However, most of the
crops, e.g. maize (R2=0.85), alfalfa (0.73), sunflower (0.78), sugar beet (0.86), soybean
(0.84), peach (0.91) and apple (0.96) revealed a strong correlation between the ETc-est
and ETc-exp, whereas a few crops, e.g. potato (0.51) and wheat (0.66) showed a weaker
correlation. All the crops taken together also showed a strong correlation between ETc-
2
est and ETc-exp highlighted by the relatively high value of R (0.74). The comparison of
the correlation lines with the 1:1 lines of the same graphs showed that ETc-est was
slightly lower than ETc-exp previously reported for the crops tested in this area.
Differences were very small for ETc values > 2 mm day-1, this situation corresponding
to the mid-growing season when irrigation is usually applied and evapotranspiration is
high. In the above graphs there was a gap between the ETc-est values of 2 and 3 mm day-
1
. This gap could probably be attributed to the specific climate conditions of the area
studied during the growing season. In order to analyze more profoundly these
differences, mean standard errors (MSE) and ratios between ETc-exp and ETc-est were
also computed and shown. In this sense, even if the number of data pairs was also
different, MSE values ranged between 0.63 mm day-1 in the case of alfalfa and 1.29 mm
day-1 in the case of potato. ETc-exp / ETc-est ratio itself also showed values higher than 1
for all the crops considered in this study, from 1.04 in the case of alfalfa and 1.77 in the
case of maize. For all the crops studied and taken together, the mean standard error was
as much as 1 mm day-1. Differences discussed above could be attributed to inaccurate
measurements of deep drainage and runoff in the field experiments rather than to the
deficiency of Allen’s (1998) method. This conclusion also resulted from former studies
(Paltineanu et al., 2000a; Paltineanu et al., 2000b).
4. Soil physical properties and suitability for irrigation

Most of the soils showed good potential and fertility for many crops like: barley,
wheat, corn, sunflower, soybean, beet, potato, tomato, alfalfa, strawberry, apple, pear
and cherry tree, peach, apricot and plum tree, with all trees investigated both without
groundcover and with active sod groundcover, vineyard for grapes, etc. Their physical
properties used in irrigation are dealt with as follows.
As a rough guide, the main soil physical properties for the irrigable area of this
country have a large range. In general, the soils located in the lowest regions of the
Danube Plain and Tisei Plain, as well as the soils from the south-eastern and eastern
307
plateaus of the country, do not have special problems concerning irrigation schemes and
have irrigation suitability of class I or II. In the same time, these soils also present the
most severe climatic water deficits and need irrigation of first priority. From this reason
they have also been provided with irrigation systems. An important problem is to
compare the available soil water capacity (ASWC) of the irrigable soils in this country
with the irrigation water application (IWA) from a geographical region, in order to see
if the recommendations on the IWA are in agreement with the soil storage water
capacity. Thereby, for most soils showing no-restriction or small restrictions to
irrigation in Romania ASWC generally exceeds IWA, and the irrigation method should
be selected according to the soil physical and chemical properties and land
particularities.
Another problem is the value of the soil hydraulic conductivity (K) within
irrigable soils, specifically if K allows soils to release water to plants. In the same way,
most of the irrigable soils evolved on stable-porosity deposits like loess, loam, etc. did
not present such problems which were severe for the extreme-textured soils such as
sandy and clayey soils. Anyway, the heavy-clay soils have a larger area in this country
and are also affected by other negative phenomena, mainly like surface-gleyzation and
swelling – shrinking, or even salts and sodium accumulation on a smaller area.
However, the optimum crop water uptake and irrigation water requirements (IWRs)
depend mainly on climate and less on soil, as optimum crop evapotranspiration under
irrigation conditions primarily occurs during soil evaporation stage I or II, when soil
moisture and K are generally good.
As briefly shown, most of the irrigable soils of this country retain, in general,
important water amounts which can further be released by transpiration to crops, except
some soils possessing a short-type profile, or a high skeleton content with a small
volume, as well as sandy soils or salt-affected soils, etc., with a specific native
vegetation. Another problem is to choose the irrigation method within the irrigable
soils, where sprinkler irrigation is the most appropriate method for arable lands, while
localized irrigation like micro-sprinkler or drip irrigation is for orchards or vineyards.
Furrow irrigation is only recommended for the soils showing no-restriction or small
restrictions to irrigation.
Irrigation water application has also a wide range, but individual 60-80 mm
IWAs can be performed within the loamy soils (e.g., KZ, CZti, CZca, etc.), showing no
restrictions to irrigation. However, with increasing the soil clay content or land slope
IWA and sprinkling intensity should be reduced in order to avoid surface runoff or deep
drainage. 30-50 mm individual IWAs at 3-5 mm h-1 sprinkling rates appear to be
reasonable for the swell-shrink soils like: vertisols, some planosols, pelosols, luvosols.
Within the salt-affected soils and sandy soils as well, some restrictions on the
magnitude (e.g., 20-40 mm) of IWA should also be kept in mind in order to prevent
water logging or deep percolation, respectively. For most of the no-restriction irrigable
soils at the mid-interval of the ASWC, the allowable soil moisture content (ASMC)
shows values mainly depending on the soil texture. So, the ASMC values were about
14-20 % g g-1 for the medium-textured soils, 20-27% g g-1 for the fine-textured soils and
5-9 % g g-1 for sandy soils.
308
5. Spatial distribution and land grouping after ETc-est during the growing
season
The crops studied can be spatially grouped after estimated optimum crop
evapotranspiration (ETc-est) values in more representative regions for the whole growing
season. The grouping has a rough guide character and consists of six regions presented
in a descending order after the ETc-est values, as follows: 1) Dobrogea and the south-
western part of the Romanian Danube Plain, 2) the southern and eastern part of the same
plain, 3) the central part of the Danube Plain and the south-eastern part of the Moldova
Plateau, 4) the Western Plain, 5) the hilly extra Carpathian regions and 6) the
Transylvanian Plateau.
Cereals presented a wide range of ETc-est in region 1, 280-360 mm of water for
barley and wheat, and up to 500 mm for maize, respectively, due to the large period of
vegetation during the driest period. These values decreased gradually towards the
neighbor regions and further (2-5), reaching about 250-300 mm for wheat-like cereals
and 400 mm for maize in the Transylvanian Plateau. From all the crops studied here the
barley and wheat showed the lowest ETc-est values during the growing season. From the
technical plants analyzed in this study sunflower presented the lowest ETc-est values,
however comparable with the maize, but soybean and beet had higher values reaching
up to 600 mm of water in the most arid regions (1), which dropped to about 500 mm
within the wettest regions (5 and 6).
Tomatoes and potatoes presented ETc-est values similar to those of the maize,
while alfalfa had the highest values from all the crops studied here within the above
regions, with about 800 mm in the driest regions (1 and 2) and 700 mm in the wettest
regions.
Strawberry and some fruit trees (apple, pear, cherry) with the clean cultivation
soil management system between the tree rows showed ETc-est values of about 530-560
mm in the most arid regions (1 and 2) and 420-470 mm in the wettest ones. With the
mowed sod soil management system between tree rows these figures went up to 700
mm in the arid areas and 580 mm for the wet areas. Other fruit trees (apricot, plum and
peach) presented the same pattern for the two soil management systems mentioned, but
their ETc-est values were somewhat lower. However, table-grape vineyards had the
lowest ETc-est values between summer crops grown in this country.
6. Spatial distribution and land grouping after irrigation water

requirements (IWRs)
The crops studied can also be spatially grouped after the IWR values in the
growing season in more representative regions which can be compared to each other.
The grouping has also here a rough character and is somewhat similar to the former one
due to the specific way of spatial distribution of the precipitations in the country. This
grouping consists of: 1) the eastern part of Dobrogea including the Black Sea Coast
which is the most arid region of this country, 2) the western part of Dobrogea, Baragan
and the south – western part of the Danube Plain as the second most arid regions, 3) the
southern and western part of Muntenia region and the south – eastern part of the
Moldova Plateau which are the third most arid regions of the country, 4) the Western
Plain, 5) the hilly extra-Carpathian regions and 6) the Transylvanian Plateau.
Unlike the grouping after the ETc-est, this grouping differentiates more clearly the
Romanian territory as the crop water deficit correlates with both optimum crop
309
evapotranspiration and precipitation. The differentiation between crops is clearly shown
for most of the crops, e.g. from cereals the maize IWRs reach as much as 220-290 mm
in the most arid regions (1 through 3) and less than 200 mm in the less arid ones, while
the winter cereals IWRs are about half of, or even lower than the former. Soybean,
sugar beet and forage beet as well as sunflower show a wide IWRs variation, ranging
from 300 mm in the arid areas to about 200 mm in the wet areas, whereas tomatoes and
potatoes have similar values as sunflower and maize. One of the highest IWRs values
are met in this country for alfalfa which approximates 300-350 mm in the south-eastern
regions and about 200 mm in Transylvania.
Strawberry is a crop where IWRs present relatively low values, ranging from
200 mm to less than 50 mm. Apple tree, pear tree and cherry tree show an important
variation between regions, from 250-300 mm in the south-eastern plains to 180-200 mm
in Transylvania, depending on the soil management system involved in the orchards.
The difference between these systems is as much as 70-90 mm, with higher values for
the mowed sod case. A similar situation also occurs for the other three fruit trees
studied, e.g. plum, apricot and peach trees and two soil management systems, with
IWRs values ranging from 250-320 mm in the arid regions to 150-160 mm in the wet
areas. Vineyard for table grapes does not exceed 200 mm of IWRs in the most arid areas
and reach as much as 100 mm in the wet or semi-wet regions.
This study could contribute to a better water management in this country if its
results are properly used in irrigation scheduling.
310
BIBLIOGRAFIE
1. Abdal M., Suleiman M. (1999). Irrigation water management for agricultural

development in Kuwait. Soils with Mediterranean type of climate, 6th International
Meeting, Barcelona, pag. 604.
2. Aïvazian S (1970). Étude statistique des dépendances. Edition Mir, Moscou, 236 pp.
3. Alexeev V. (1999). Phenomenon of illitization in soils of steppe and forest-steppe
zones. Conference of the European Clay Groups Association. Krakow, pag. 55.
4. Allen R. G. (1986). A Penman for all seasons. J. Irrig. and Drain. Engng., ASCE,
112(4): 348-368.
5. Allen R. G., Jensen M. E., Wright J. L., and Burman R. D. (1989). Operational
estimates of evapotranspiration. Agron. J., 81: 650-662.
6. Allen R. G., M. Smith, L. S. Pereira, and W. O. Pruitt (1997). Proposed revision of
the FAO procedure for estimating crop water requirements. Proc. 2nd Internat.
Symposium on Irrigation of Horticultural Crops, Acta Horticulturae 449 (1), ISHS:17-
33.
7. Allen R. G., Pereira L. S. Raes D. & Smith M. (1998). Crop evapotranspiration.
Guidelines for computing crop water requirements. FAO Irrigation and Drainage
Paper 56, Rome, 301 pp.
8. Amatya D. M., Skaggs R. W., Gregory J. D. (1995). Comparison of methods for
estimating REF-ET. J. Irrig. and Drain. Engng., ASCE, 21(6): 427-435.
9. Andreu L., Moreno F., Cabrera F., Vaz R. (1998). Surge-flow irrigation in a
reclaimed salt-affected soil of SW Spain. 16th World Congress of Soil Science,
Montpellier, France, pg. 539.
10. Apetroaiei St. (1977). Evaluarea şi prognoza bilanţului apei în sol. Ed. Ceres,
Bucureşti, 160 p.
11. Ashour N., Arafat S., Abd El-Haleem A., Serag M., Mandour S., Mekki B. (1998).
Growing halophytes in Egipt for forage production and desertification control, 16th
World Congress of Soil Science, Montpellier, France, pag. 540.
12. Barbu I., Popa I. 2003. Monitoringul secetei în pădurile din România.
13. Bellifante N., Fernandez-Boy E., Moreno F., Giron I.F., Fernandez J.E. (1999).
Reclaimed solonchacks soils irrigated with saline water. Soils with Mediterranean
type of climate, 6th International Meeting, Barcelona, pag. 604.
14. Berbecel O., Eftimescu M., Mihoc C., Socor Elena, Cusursuz B. (1984). Cercetări
privind resursele agroclimatice ale R.S. România. Buletin Informativ ASAS, nr. 13.
15. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D. (1996). Pedologie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti.
16. Boivin P., Maeght J.L., Hammecker C., Barbiero L., Favre F., Wopereis M.
(1998). Evolution of irrigated soils in the Senegal river valley: alcaline or neutral
salinisation process? 16th World Congress of Soil Science, Montpellier, France, pag.
541.
17. Bojoi I. (2000). România - Geografie fizică. Ed. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi.
18. Botzan M. (1953). Com. Academiei R.P.R., 3, nr. 9-10.
19. Botzan M. (1972). Bilanţul apei în solurile irigate. Ed. Acad. R.S.R., Bucureşti.
20. Canarache A. (1990). Fizica solurilor agricole. Editura Ceres, 268 p.
21. Canarache A (2004). Indicatori climatici si regimuri de umiditate si temperatura a
solului. Stiinta Solului, Seria III, SNRSS, No. 1-2, vol. XXXVIII : 66-78.
22. Canarache A. (2005). Indicatori climatici şi regimuri de umiditate şi temperatură a
solului. Ştiinţa Solului, Seria a III-a, SNRSS, Nr. 1-2, vol. XXXVIII: 66-78.
23. Canarache A., Dumitru S. (2002). Impact of soil/land properties on the effects of
drought and on soil rating. In: Proceedings, Central and Eastern European Workshop
on Drought Mitigation, 12-15th of April, 2000, Budapest-Felsögöd, Hungary.
311
24. Caspari H.W., Eichorn T.C., Leib B.G., Redulla C.A., Andrew P.K., Lombardini
L., Auvil T. & McFerson J.R. (2004). Progress in the development of partial
rootzone drying of apple trees. Acta Horticulturae, No. 664: 125-132.
25. Cernescu N. (1961). Clasificarea solurilor cu exces de umiditate. În: Cercetari de
pedologie. Editura Academiei R.P.R. Bucuresti: 223-250.
26. Cernescu N. (1961). Opere alese. Editura Stiintifica, Bucuresti, 250 pp.
27. Cerbari V. (1997). Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova.
Chişinău, 146 p.
28. Chivulete S. ş.a., 1977 - Influenţa unor verigi tehnologice asupra stării fizice a
cernoziomului cambic de la S.C.A. Caracal. Simpozionul Lucrările solului, Cluj 1977,
p 161-166.
29. Conea Ana (1970). Formaţiunile cuaternare din Dobrogea. Ed. Acad, Bucureşti.
30. Conea A., Florea N. şi Puiu S. (1980). Sistemul Român de Clasificarea solurilor.
Research Institute for Soil Science and Agrochemistry, Bucharest, 173 pp.
31. Crăciun C. (l995). Influence of parent material on the mineralogical composition of
the clayform in some molisols from Romania. Ştiinţa Solului, vol. XXIX, nr.l:49-58.
32. Crăciun C. (1998). The ecological role of the clay and clay minerals from soil. Symp.
Agricultural environment protection, Bucureşti (sub tipar).
33. Crăciun C., Lăcătuşu R., Kovacsovics Beatrice, Lungu Mihaela (1997). Rolul
argilei şi componenţilor ei mineralogici ca sursă potenţială pentru, unele metale grele
din vertisolurile Cămpiei de Vest. Bul. SNRSS, 29A: 276-285.
34. Cressie NAC (1990). The Origins of Kriging. Mathematical Geology, vol. 22: 239-
252.
35. Crowe, P.R. (1971). Concepts in climatology. London, UK: Longman. 135 pp.
36. De Martonne E. (1926). Une nouvelle fonction climatologique
La Meteorologie: 449 - 458.
37. Demcenco Elena (1995). Biota cernoziomurilor irigate. Buletin de monitoring
ecopedologic (pedoameliorativ), ed. II, Chişinău.
38. Deutsch C.V., Journel A.G. (1992). GSLIB - Geostatistical Software Library and
User's Guide. Oxford University Press, New York, 338 pp.
39. Dichio B., Xiloyannis C., Nuzzo V., Montanaro G. & Palese A.M. (2004).
Postharvest regulated deficit irrigation of peach tree in a Meditaranean environment:
effects on vegetative growth and yield. Acta Horticulturae, No. 664: 169-174.
40. Do Ó A. (2005). Regional Drought Analysis and Mitigation Using the SPI. CD-Rom.
ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 - Frankfurt
(Oder) and Slubice - Germany and Poland.
41. Donciu C., Gogorici E. (1973). Regimul termic al solurilor din zonele agricole ale
Romaniei. IMH Bucharest, 146 pp.
42. Doorenbos, J. and Pruitt, W.O. (1977). Guidelines for predicting crop water
requirements. FAO Irrigation and Drainage Paper No 24, FAO Rome, Italy, 156 pp.
43. Douglas Janelle, Faulkner R., Macleod D. (1998). Measuring components of the
water balance for furrow irrigated cotton. 16th World Congress of Soil Science,
Montpellier, France, pag. 542.
44. Dragoni D., Lakso A.N. & Piccioni R.M. (2004). Transpiration of an apple orchard
in a cool humid climate: measurement and modeling. Acta Horticulturae, No. 664:
175-180.
45. Enciu M., Ploaie V. (1983). Irigarea porumbului în Dobrogea. Staţiunea de Cercetări
peentru Culturi Irigate Dobrogea-Valu lui Traian-Constanţa. Lucrări ştiinţifice, vol.
VIII: 169-201.
46. Filipciuc V. (1993 a). Monitoringul solurilor irigate, Chişinău.
47. Filipciuc V. (1993 b). Particularităţile substanţelor organice a cernoziomurilor
irigate. Chişinău.
312
48. Filipciuc V. (1999). Modele de lucrări în amenajările de îmbunătăţiri funciare în
funcţie de forma şi gradul de degradare a solurilor. Chişinău.
49. Florea N., Munteanu I. (2003). Sistemul Român de taxonomie a solurilor (SRTS),
I.C.P.A., Ed, Estfalia, Bucureşti, 182 p.
50. Florea N., Munteanu I, Rapaport C. Chiţu C., Opriş M. (1968). Geografia
solurilor României. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 325 p.
51. Florea N., Grigorescu Adriana, Vlad Lucia, Popescu Florica, Cicotti M. (1979).
Modificarea prin irigare a însuşirilor fizico – chimice ale cernoziomului levigat de la
Fundulea. Pub. SNRSS, vol. 16 A: 76 – 87.
52. Geicu A., 2000. Causes en effects of drought in Romania. Proc. of the Central and
Eastern European Workshop on Drought Mitigation, Budapest.
53. Girona J., Marsal J., Mata M. & del Campo J. (2004). Pear crop coefficients
obtained in a large weighing lysimeter. Acta Horticulturae, No. 664: 277-282.
54. Grigoraş C. (1999a). Solurile României. Ed. Universitatea din Craiova. Facultatea de
Ştiinţe, Secţia Geografie.
55. Grigoraş C. (1999b). Solurile Câmpiei de Vest dintre Mureş şi Crişul Alb. EUC-Ed.
Universitară Craiova, 145 p.
56. Grumeza N., Alexandrescu I., Mihalache L. (1970). Cercetări privind regimul de
irigaţii la viţa-de-vie în podgoriile din sud-estul ţării. Analele ICIFP, Seria
Îmbunătăţiri Funciare, vol. III(VII), Bucureşti: 59-71.
57. Grumeza N., Alexandrescu I., Ionescu Pr. (1979). Tehnica irigării culturilor
hortiviticole. Editura Ceres, Bucureşti, 338 p.
58. Grumeza N., Merculiev O., Kleps Cr. (1989). Prognoza şi progamarea aplicării
udărilor în sistemele de irigaţie. Ed. Ceres, 367 p.
59. Grumeza N., Kleps C., Tuşa C. (1990). Evoluţia nivelului şi chimismului apei
freatice din amenajările de irigaţii în interrelaţie cu mediul înconjurător. Redacţia de
Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti, 571 p.
60. Grumeza N., Kleps C., Dumitrache Elena (2003). Efectul irigaţiilor asupra
recoltelor principalelor culturi agricole în diferite condiţii pedoclimatice din
România. Agriculorul român nr. 11, Bucureşti, 5 p.
61. Grumeza N., Kleps C., Dumitrache Elena (2004). Interrelaţiile dintre mediu şi
plantele de cultură în legătură cu folosinţa irigaţiilor în diferite condiţii de climă şi sol
din România. Agricultorul român nr.3, Bucureşti, 5 p.
62. Grumeza N., Kleps C., Vasilica Carmen, Dumitrache Elena (2004). Producţiile
culturilor agricole irigate şi neirigate în diferite condiţii. Cereale şi Plante Tehnice nr.
1, Bucureşti, 8 p.
63. Grumeza N., Kleps C. (2005). Amenajările de irigaţii din România. Editura Ceres,
Bucureşti, 424 p.
64. Guttman N.B. (1999). Accepting the Standardized Precipitation Index: a calculation
algorithm. Journal of the American Water Resources Association, 35, pp. 311-322.
65. Hagman, G. (1984). Prevention Better than Cure: Report on Human and Natural
Disasters in the Third World, Swedish Red Cross, Stockholm.
66. Hanson B.R. & May D.M. (2004). Crop evapotranspiration of processing tomato
under furrow and subsurface drip irrigation. Acta Horticulturae, No. 664: 303-308.
67. Hargreaves G. H. (1989).Accuracy of estimated reference crop evapotranspiration. J.
Irrig. and Drain. Engng., ASCE, 115(6): 1000-1007.
68. Hargreaves G. H. (1994). Defining and using reference evapotranspiration. J. Irrig.
and Drain. Engng., ASCE, 120(6):1132-1139.
69. Hargreaves G. H. and Samani Z. A. (1985). Reference crop evapotranspiration from
temperature. Applied Engng. in Agric., 1(2): 96-99.
70. Hattfield J. L. & Allen R. G. (1996). Evapotranspiration estimates under deficient
water supplies. J. Irrig. and Drain. Engng., ASCE, 122(5): 301-308.
71. Iancu M. (1975). Cercetări privind consumul de apă din sol în livezile de măr.
313
Lucrările ştiinţifice ale ICPP Piteşti, vol. IV, Bucuresti: 159-172.
72. Iancu M. (1996). Plum tree water consumption determined in lysimeters as compared
to other methods. Second International Symposium on Irrigation of Horticultural
Crops, Chania, Crete, Greece.
73. Iancu M., Ionescu Pr. (1981). Unele rezultate şi tendinţe privind aplicarea irigării în
pomicultură R.S.R. Bul. Inf. ASAS, Bucureşti: 93-106.
74. Iancu M., Cr. Paltineanu, C. Simota (1998). Cercetari privind stabilirea consumului
de apa prin evaporatie si transpiratie la mar. Buletinul ASAS, Bucureşti: 135-144.
75. Ioan C., 1929. Indici de ariditate in Romania. Bul. Meteo al Inst. Meteorologic, vol. 9,
seria 2.
76. Ionescu Pr. (1976). Studiu privind efectul irigării piersicului în condiţiile din
Dobrogea. Teză de doctorat – ASAS Bucureşti.
77. Ionescu Pr., Tomuleţ T. (1968). Contribuţii la stabilirea regimului de irigaţie la măr
şi păr în condiţiile regimului de Dobrogea. Analele Staţiunii Experimentale Dobrogea.
78. Jensen M.E., Burman R.D. & Allen R.G. (Eds.) (1990). Evapotranspiration and
irrigation water requirements. ASCE manual 70, New York, NY, 332 pp.
79. Keyantash, J.; Dracup, J.A. (2002). The Quantification of Drought: an Evaluation of
Drought Indices. Bulletin of the American Meteorological Society, August, pp. 1167-
1180.
80. Lang R. (1920). Verwitterung und Bodenbildung als Einführung in die Boden-Kunde.
Stutgart, Deutschland. (In: Thornthwaite, C.W. & Holzman, B. (1942). Measurement
of evaporation from land and water surfaces. USDA Tech. Bull. 817: 1-143).
81. Lăzăroiu Liliana (1999). Teza de doctorat. Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi
Medicină Veterinară, Bucureşti.
82. Loukili M. (1999). Land management and land evaluation for the surface irrigation
with GIS (application in Morocco). Soils with Mediterranean type of climate. 6th
International Meeting, Barcelona, pg. 656.
83. Lup A. (1997). Irigaţiile în agricultura României. Potenţial de producţie, grad de
utilizare, perspective. Ed. AGRIS - Redacţia Revistelor Agricole, Bucureşti, 352 p.
84. Kovda I.V. (1990). Natural and antropogenous compaction in the Central
Precaucasus soils. Transaction 14th International Congress of Soil Science, Kyoto,
Japan.
85. Köppen, W. P. (1931). Grundriss der Klimakunde, 2d ed., Berlin: Walter de Gruyter.
86. Marica A.C., Busuioc A. (2004). The potential of climate change on the main
components of water balance relating to maize crop. Romanian Journal of
Meteorology, vol. 6, no, 1-2, Bucharest, Romania: 50-57.
87. McKee T.B, Doesken N.J., Kleist J. (1993). The relationship of drought frequency
and duration to time scales. In: 8th Conference on Applied Climatology. Am. Meteor.
Soc., Boston, pp. 179-184.
88. McKee T.B., Doesken N.J., Kleist J. (1995). Drought monitoring with multiple time
scales. In: 9th Conference on Applied Climatology, Am. Meteor. Soc., Boston, pp.
233-236.
89. Mihăilescu, I.F., 1997. Aspects de l'influence de la Mer Noire sur les differenciations
climatiques de Dobroudja (Roumanie). Proceedings of the Sessions de Climatology of
the 28 th Internaţional Geographical Congress, Commission ou Climatology, Canada,
56-67.
90. Mihăilescu, I.F., Bucşă I., 1993. Quelques aspects des conditions de la sécheresse
dans la Dobroudja du Sud (Roumanie). Publications A.I.C. vol. 6, Aix-en-Provence,
25-34.
91. Mihăilescu, I.F., Pavel, M., 1993. Probleme de agrotopoclimatologie, cu aplicaţie în
Dobrogea Centrală şi Sudică. Analele Acad. Rom., Seria Geofiz., Bucureşti, 61-272.
92. Mihăilescu, I.F., Bucşă, I., Costea, D., 1995. Contribuţii la cunoaşterea influenţei
Mării Negre asupra regimului temperaturii aerului din Dobrogea. Analele Univ. Al. I.
314
Cuza, Iaşi (sub tipar).
93. Monteith J.L. (1965). Evaporation and the environment. In: The state and movement
of water in living organisms, XIXth Symposium Soc. for Exp. Biol., Swansea,
Cambridge University Press: 205-234.
94. Munteanu I. (1996). Soils of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve. Ed.
RIZA Lelystad, Netherlands.
95. Munteanu I., Sorina Dumitru, Victoria Mocanu, Irina Moise (1998). Tipurile de
terenuri din România la sc. 1:2.500.000 după metodologia SOTER şi utilizarea lor
pentru fundamentarea strategiei de conservare şi protecţie a fondului funciar.
Lucrările Simpozionului "Protecţia mediului în agricultură", 29 septembrie, 103-122.
96. Murai, Sh., Honda, Y., 1991. World Vegetation Map from NOAA GVI Data. In:
Murai, Sh. (Ed.), Applications of Remote Sensing in Asia and Oceania. AARS,
Geocartos International, Hong Kong. 384 pp.
97. Nain A.S., Kersebaum K.Ch. & Mirschel W. (2005). Are Meteorological
Parameters Based Drought Indices Enough for Agricultural Drought Monitoring: A
Comparative Study of Drought Monitoring with SPI and Crop Simulation Model. CD-
Rom. ICID 21st European Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 - Frankfurt
(Oder) and Slubice - Germany and Poland.
98. Negrilă C. (1999). Teza de doctorat: Contribuţii privind optimizarea relaţiei apă-
producţie la irigarea în condiţii de stres a culturilor de câmp în zona semiaridă din
Dobrogea. ASAS Bucureşti, 139 p.
99. Nicolaescu I. (1981). Irigaţii prin scurgere la suprafaţă. Ed. Ceres, Bucuresti.
100. O’Connell M.G. & Goodwin I. (2004). Pear water relations under partial rootzone
drying. Acta Horticulturae, No. 664: 453-459.
101. O’Connell N.V. & Snyder R.L. (2004). Monitoring soil moisture with inexpensive
dielectric sensors (echoprobe) in a citrus orchard under low volume irrigation. Acta
Horticulturae, No. 664: 445-451.
102. Parichi M., Seceleanu I. (1989). Contribuţii la cunoaşterea perioadelor caracteristice
de geneză şi evoluţie a unor soluri din Câmpia Română şi Piemontul Getic. Şt. Cerc.
Geol., geofiz., geogr., Geografie, XXXVI, Bucureşti, 97-99.
103. Paulo Ana A., Ferreira Eunice and Pereira L.S. (2005). Stochastic Prediction of
SPI Drought Class Transitions. CD-Rom. ICID 21st European Regional Conference,
Topic 4. 15-19 May 2005 - Frankfurt (Oder) and Slubice - Germany and Poland.
104. Păltineanu Cr. (1993). Regimul hidrologic în condiţii de irigare şi drenaj în soluri
vertice. Teza de doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agronomice Bucureşti, 181p.
105. Păltineanu Cr. (1998). Mişcarea apei şi soluţiilor în soluri vertice, cu aplicaţie în
irigaţii, drenaje, prevenirea şi combaterea poluării mediului. Editura Agris-Redacţia
revistelor agricole, Bucureşti, 178 p.
106. Păltineanu Cr. (2005). Comparison between experimental and estimated crop
evapotranspiration in Romania. International Agrophysics, vol. 19, No. 2,
Lublin, Poland: 159-164.
107. Păltineanu Cr., Chiţu E. (2001). Comparaţia dintre evapotranspiraţia de referinţă
estimată prin metoda Penman-Monteith şi alte metode indirecte la Piteşti-Mărăcineni.
Lucrările ştiinţifice ale Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură
Piteşti-Mărăcineni, Vol. XX, Editura Caligraf, Piteşti: 124-132.
108. Paltineanu Cr., Mihailescu I.F. (2005). Aridity distribution and irrigation water
requirements for the main fruit trees in Romania. International Commission on
Irrigation and Drainage, 21st European Regional Conference – Integrated land and
water resources management: towards sustainable rural development. 15-19 May
2005, CD Rom, ERC2005PDF, Frankfurt (Oder), Germany and Slubice (Poland),
Topic 4–Drought and drought management: 11 p. www.zalf.de/icid/ICID_ERC2005
/HTML/ERC2005PDF/Topic _4/Paltineanu_1.pdf.
315
109. Păltineanu Cr., Mihăilescu I.F., Seceleanu I. (2000). Dobrogea, conditiile
pedoclimatice, consumul si Cerinţele apei de irigatie ale principalelor culturi agricole.
Editura EX PONTO, Constanta, 258 pp.
110. Păltineanu Cr., Seceleanu I., Crăciun C. (2003). Vertisolurile şi solurile vertice din
România. Editura Estfalia, Bucuresti, 206 p.
111. Paltineanu Cr., Mihailescu I.F., Prefac Z. şi Popescu M. (2006a). Stabilitatea
temporala a temperaturii medii si corelarea acesteia intre statiile meteorologice din
Romania. Conferinta anuala de comunicari a Facultatii de Geografie din Universitatea
Spiru Haret, Bucharest, Romania (in press).
112. Păltineanu Cr., I.F. Mihailescu, I. Seceleanu, Carmen Dragota, Felicia Vasenciuc,
2007. Using aridity indexes to describe some climate and soil features in Eastern
Europe: a case study in Romania. Theoretical and applied climatology, Springer Velag
Vienna (in press).
113. Păltineanu Cr., Panoras A. G., Mavroudis I. G. and Louisakis A. (1997). Spatial
distribution of reference evapotranspiration and irrigation water requirements in the
Gallikos watershed (brosura), National Agricultural Research Foundation, Land
Reclamation Institute, Sindos, Thessaloniki, Greece, 72 p.
114. Paltineanu Cr., Tanasescu N., Chiţu E., Mihailescu I.F., (2007). Relationships
between the De Martonne aridity index and water requirements of some
representative crops: A case study from Romania. International Agrophysics,
No 1, Vol. 21, Lublin, Poland: 81-93.
115. Paltineanu Cr., Tanasescu N., Chitu E., Sumedrea D., 2006b. Using mean monthly
temperature values to estimate Penman – Monteith reference evapotranspiration in the
temperate-climate regions of Romania. Bibliotheca Fragmenta Agronomica, Books of
proceedings of the IX ESA Congress, 4-7 September 2006, Warszawa, Poland, Part I:
323-324.
116. Păltineanu Cr., Chitu E., Tanasescu N., Apostol G. and Pufu M.N. (2000).
Irrigation water requirements for some fruit trees specific to the Arges-Vedea river
basin, Romania. Proceedings of the third International Symposium on Irrigation of
Horticultural Crops, Lisboa, Portugal, Acta Horticulturae 537, vol. 1: 113-119.
117. Păltineanu Cr., Chiţu E., Seceleanu I., Tănăsescu N., Apostol G., Pufu M., Rodica
Păltineanu (1999). Evapotranspiraţia de referinţă, consumul şi necesarul apei de
irigaţie ale principalelor culturi agricole în solurile bazinului hidrografic Argeş-
Vedea, Editura Paralela 45, Piteşti, 114 p.
118. Pereira L.S., Paulo Ana A. & Rosa R.D. (2005). A Modification of the Palmer
Drought Stress Index for Mediterranean Environments. CD-Rom. ICID 21st European
Regional Conference, Topic 4. 15-19 May 2005 - Frankfurt (Oder) and Slubice -
Germany and Poland.
119. Pidwirny M. (2005). University of British Columbia-Okanagan,
PhysicalGeography.net, Chapter 7, Climate Classification and Climatic Regions of the
World. http://www. physicalgeography.net/glossary.html.
120. Portela Ester, Pires Ana Luisa (1999). Impact of intensive management practices on
soil fertility parameters in chestnut groves. Soils with Mediterranean type of climate,
6th International Meeting, Barcelona, pag. 666.
121. Puiu Şt. (1980). Pedologie. Editura Ceres, Bucureşti.
122. Puiu Şt., Teşu C., Şorop Gr., Drăgan I, Miclăuş V. (1983). Pedologie. Editura
didactică şi pedagogică Bucureşti. M.E.I., 308 p.
123. Rădulescu A. (1999). Teză de doctorat. Contribuţii la stabilirea evapotranspiraţiei
principalelor culturi agricole (porumb-boabe, sfeclă de zahăr, soia, lucernă) în
condiţiile Bărăganului de sud-est. ASAS, Bucureşti.
124. Redmond K. (2002). The depiction of drought - a commentary. Bulletin of the
American Meteorological Society 83(8):1143-1147, 2002.
316
125. Redly Marianne, Cheverry C. (1998). Durabilité des systems irrigués vis a vis de la
salinisation Réhabilitation de sols affectés par les sels. 16th World Congress of Soil
Science, Montpellier, France, pag. 537.
126. Renea Şt. (1983). Consumul real de apă la câteva culturi şi evapotranspiraţia
potenţială determinată prin diferite metode la SCCI Dobrogea - Valu lui Traian -
Constanţa. Lucrări ştiinţifice, vol. VIII: 305 - 317.
127. Rossi G. (2003). An integrated approach to drought mitigation in Mediterranean
Regions, in: Tools for Drought Mitigation in Mediterranean Regions, edited by G.
Rossi et al., Dordrecht (the Netherlands), Kluwer Academic Publishers, pp. 3-18.
128. Rossi Pisa P., N. Gaspari, And P. Rosati (1989). Lysimetric measurements of water
consumed by day-neutral strawberry cr. Fern. Acta Horticulturae, International
Strawberry Symposium, Cesena-Italy, vol. I (265): 251-258.
129. Ruiz-Sanchez M.C., Torrecillas A., Nicolas E., Ortuno M.F., Abrisqueta J.M.,
Alarcon J.J., Domingo R. & Perez-Pastor A. (2004). Sap flow, trunk diameter and
plant-water relations parameters as stress indicators of apricot trees. Acta
Horticulturae, No. 664:575-582.
130. Seceleanu I. (1989). Studiul pedologic şi bonitarea terenurilor agricole sc. 1:2000 la
Centrul de Încercarea Soiurilor Topraisar, jud. Constanţa. Arhiva I.C.P.A. Bucureşti.
131. Seceleanu I. (1990). Capability for irrigation of swell shrink clay soils from the
Western Romanian Plain, the 14th ICSS Kyoto, Japan.
132. Seceleanu I., Munteanu Maria (1988). Cercetarea condiţiilor pedologice în unităţile
agricole etalon în vederea îmbunătăţirii metodologiei de bonitate CIOS-
M.Kogălniceanu, jud. Tulcea. Arhiva I.C.P.A. Bucureşti.
133. Seceleanu I., Suchea M., Nicolae Fl. (1987). Gruparea ameliorativă a terenurilor
pentru pretabilitatea la irigat în sistemul de irigaţii Ipoteşti, jud. Olt. Lucrările Conf.
Naţ. pentru Ştiinţa Solului, seria Geneza, clasificarea şi cartografierea solului,
Bucureşti, 12 p.
134. Seceleanu I., Vasu Alexandra., Filip Fl.N. (1992 a). Caracterizarea ecologică a
vertisolurilor în vederea optimizării folosirii acestora. A V-a Conferinţă Naţională de
Ecologie - Cluj Napoca, 2 p.
135. Seceleanu I., Munteanu I., Munteanu Maria (1992 b). Cercetări privind
caracterizarea agronomică a vertisolurilor şi solurilor cu caracter vertic din Câmpia
Română" Simp. "Factori şi procese pedogenetice din zona temperată. Vol. 1, Ed.
Univ. Al.I.Cuza Iaşi, 15 p.
136. Seceleanu I., Munteanu I., Simota C. (1994). Microvariability on the main
characteristics of swell shrink clay soils from the Wester Romanian Plain. The 15th
ICSS Acapulco, Mexic, 2 p.
137. Seceleanu I., Munteanu I., Simota C. (1995 a). Cercetări privind variabilitatea
caracteristicilor principale ale polipedonului vertisolurilor din Câmpia Română de
Vest, Simp. "Factori şi procese pedogenetice din zona temperată. vol. 2, Ed. Univ.
Al.I.Cuza Iaşi, 12 p.
138. Seceleanu I., Tănăsescu O., Păltineanu I., Neacşu V., Irimescu O. (1986).
Contribuţii pedogeografice la realizarea proiectului de amenajare a sistemului de
irigaţii din cadrul teraselor Oltului-Slatina, jud. Olt, ICITID Băneasa-Giurgiu, jud.
Giurgiu, 14 p.
139. Seceleanu I., Vasu A., Filip Fl., Matei G. M., Matei S., Crăciun C., Popescu I.,
Carcea I., Ştefănescu D., Chivulete S. (1995 b). Desertification risk assesment and
land use planning in a Mediterranean coastal area. Proiect de colaborare CCE cu
Universitatea din Barcelona, Spania.
140. Seceleanu I., Vasu Alexandra., Filip Fl., Crăciun C., Matei Gabi Mirela, Matei S.,
Popescu I., Taină Ioana., Chivulete S., Seceleanu I. Al. (1999). Cercetări
ecopedologice în vederea evaluării riscului deşertificării şi planificării folosirii
317
terenurilor într-o regiune de coastă mediteraneană, vol. Simp. Protecţia mediului
înconjurător în agricultură, ASAS-ICPA, Bucureşti.
141. Schwartz P., Randall D. (2003). An Abrupt Climate Change Scenario and its
Implications for United States National Security, 22 p. www.environmentaldefense.
org/documents /3566_AbruptClimateChange.pdf.
142. Seceleanu I. Vasu Alexandra, Taină Şt., Crăciun C., Chivulete S., Matei Gabi
Mirela, Matei S., Filip Fl: N., Mocanu Victoria, Mihalache Gabriela, Opriş I.,
Alexeeva Tatiana, Alexeev A., Demkina Tatiana, Ananieva Nadejda (2000).
Modificarea unor însuşiri ale solului în condiţiile folosirii selective pentru pajişti şi
culturi de câmp a terenurilor irigate de la Palas-Constanţa., Al doilea simpozion al
Secţiei "Cultura Plantelor"- Metode de cercetare în cultura plantelor, Ed. Agris,
Bucureşti, 15 pag.
143. Shopski N., Doneva E. (1999). Impact of different ameliorative systems on water use
efficiency. Soils with Mediterranean type of climate. 6th International Meeting,
Barcelona, pag. 675.
144. Smith, M. (1992). CROPWAT-A computer program for irrigation planning and
management. FAO Irrigation and Drainage Paper 46, Rome, 126 pp.
145. Smith M. (1993). CLIMWAT for CROPWAT. FAO Irrig. and Drain. Paper 49, Rome,
115 pp.
146. Stănescu V.Al., Adler M.J., Cusursuz B., Tuinea P., Burcea G., Ciuntu A., 1994.
Study of droughts in Romania for the assessment of aridization and desertification
trends. Rom. Journal of Hydrology and Water Resources, vol.1 nr. 2.
147. Ştefănescu S.L., Daniela Pârvulescu, Pal P. (1997). Project proposal for reshaped
landscape bio-farm-land in Southern area of Romania. Okö. Land. in Rumänien, Jan.,
Köln, Germany.
148. Teaci D. (1980). Bonitarea tereburilor agricole. Editura Ceres, Bucharest, 296 pp.
149. Teaci D., Nastea Şt. (1963). Studiu privind solurile Secţiei Albota a Staţiunii
experimentale Argeş. Analele Secţiei de pedologie, Vol. XXXI, Ed.Agro-Silvică, 216-
240.
150. Teaci D., Burt M., Nastea Şt. (1964). Smolniţa ca tip de sol distinct, pe tertoriul
R.P.Române. Ştiinţa Solului, Nr. 3-4, 59-76.
151. Teaci D., Rogobete A., Seceleanu I., Popescu I. (1990). Experimental demonstration
of the vertic phenomena in some soils of the some category in Romania. The 14-th
ICSS Kyioto, Japan, 2 p.
152. Thornthwaite C. W. (1948). An approach toward a rational classification of climate.
The Geographical Rev., 38(1): 55-94.
153. Trout J.J. & Gartung J. (2004). Irrigation water requirements of strawberries. Acta
Horticulturae, No. 664: 665-671.
154. Vasu Alexandra, Seceleanu I. (1991). Soil Mapping for Ecological Purposes,
International conference "Principles and Methods of Ecological Mapping. Puschino,
Academy of Science, Russian Federation.
155. Vasu Alexandra, Seceleanu I., Filip Fl.N., Moraru Gh., Petre Neonila, Alexeev
A.C., Alexeeva Tatiana, Riskov I.G., Morgun Eg., Oleinic S.A. (1989). Contribuţii
la cunoaşterea tendinţelor de modificare a cernoziomului vermic de la Mărculeşti prin
irigaţii. Volumul omagial SCCI Mărculeşti.
156. Vasu Alexandra, Alexeev A.O., Seceleanu I., Alexeeva T.V., Filip Fl.N.., Crăciun
C., Petre N., Morgun Eg., Riskov I.G., Olenic S.A. (1990). Tendencies in the
evolution of chernosems and vertisols under irrigation in Romania and URSS, vol.
VIII the 14-th ICSS Kyoto Japan Supplement".
157. Vasu Alexandra., Alexeev A., Seceleanu I., Alexeeva Tatiana (1993).
Anthropogenic impact on the stability of some steppe agroecosystem. Proceeding
International Sympozium on Environmental Biogeochemistry sept. Salamanca Spain.
6p.
318
158. Vasu Alexandra, Seceleanu I., Matei Gabi-Mirela, Matei S., Ştefănescu Daniela,
Alexandrescu Ariadna, Filip Fl. N. (1995). Relationships of the humic substance
evolution with environmental conditions. Proceedings of IHSS Sympozium, Atlanta,
Georgia, USA.
159. Vasu Alexandra, Seceleanu I., Filip Fl. N., Crăciun C., Matei Gabi-Mirela, Matei
S., Popescu I., Taină Ioana, Ştefănescu Daniela, Chivulete S, Vasilescu P. (1999).
Productivity and desertification risk assessment in ecosystems with chromic soils.
Soils with Mediterranean type of climate, 6th International Meeting, Barcelona, pag.
1066.
160. Wilhite, D.A. (2000). Drought as a natural hazard: concepts and definitions, in
Drought: A Global Assessment, edited by D.A. Wilhite, London (UK)/New York
(USA), Routledge, pp. 3-18.
161. Wilhite, D.A., Glantz, M.H. (1985). Understanding the drought phenomenon: the
role of definitions. Water International, 10, pp. 111-120.
162. Cool Planet, deserts (2005). http://www.oxfam.org.uk/coolplanet/kidsweb/index.htm.
163. Raionarea pedoclimatică, bonitarea şi caracterizarea tehnologică a terenurilor
agricole în vederea zonării producţiei agricole (1975). Arhiva I.C.P.A. Bucureşti.
164. Clima R.S.R., vol. II, Date climatologice. (1966). Comitetul de Stat al Apelor de pe
lânga Consiliul de Ministri, Institutul Meteorologic, Bucuresti.
165. *FAO, ISRIC (1998) World reference Base for Soil resources. World soil Res.
Rep.nr.84, Rome: 88 pp.
166. Ghidul Excursiilor, Al XIV-a Congres Internaţional pentru Ştiinţa Solului. (1964).
Bucureşti.
167. Ghidul Excursiilor, A XIII-a Conferinţa Naţională pentru Ştiinţa Solului (1988).
Piteşti.
168. Ghidul Excursiilor, A XIV-a Conferinţa Naţională pentru Ştiinţa Solului. (1994).
Tulcea.
169. Ghidul excursiilor, A XVII-a Conferinţa Naţională pentru Ştiinţa Solului. (2003).
Timişoara.
170. Metodologia Elaborării Studiilor Pedologice. (1987). Vol. I, II, III, I.C.P.A., Redactori
coord: Florea N., Bălăceanu V., Răuţă C., Canarache A., Ed. Redacţia de propagandă
şi Tehnică Agricolă, Bucureşti 226 p.
171. UNESCO. 1979. Map of the world distribution of arid regions: Explanatory note.
MAP Technical Notes 7. UNESCO, 54 pp + map, Paris.
172. *Soil Survey Staff (1999). Soil Taxonomy - A basic system of soil classification for
making and interpreting soil surveys. USDA-SCS. Agric. Handbook 436.
173. *Surfer 8 Program, Surface Mapping System, Golden Software Inc 2002, www.
goldensoftware.com.
174. *Anuare meteorologice.
319

Ariditate Seceta Evapotranspiratia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ariditate Seceta Evapotranspiratia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CR. PĂLTINEANU, I. FL.

CARMEN DRAGOTĂ, FELICIA VASENCIUC

Ovidius University Press

În Muntenia localităţile studiate sunt: Vârful Omul, Predeal, Sinaia pentru

Fig. 1.2. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Pentru regiunea colinară a Munteniei stabilizarea Tm se desfăşoară asemănător,

Fig. 1.3a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.3b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.4a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Jiu Tg. Jiu

Fig. 1.4b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.5a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru central-sudică a Munteniei,

Fig. 1.5b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.6a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tr. Magurele Tr. Magurele

Alexandria 4,5 Alexandria

Fig. 1.6b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.7a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Ocna Tg. Ocna

Fig. 1.7b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.8a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.8b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.9a. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.9b. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.10. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.11. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Tg. Mures Tg. Mures

Fig. 1.12. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

Fig. 1.13. Durata de stabilizare a mediei Tm şi AS pentru temperatura aerului lunilor

În concluzie, analizând perioada de stabilizare a mediei şi AS pentru Tm în

Fig. 1.14. Semivarianţa temporală a Tm anuale, calculată pe o perioadă de măsurători

t = R sqrt (n-2) / sqrt (1-R2) (1.1)

unde n este numărul de perechi de puncte utilizate în calcul, R = coeficientul (raportul)

1.2.3. Izotermele din România

1.2.3.2. Izotermele perioadei calde

1.2.3.3. Izotermele sumei temperaturilor > 0°C

1.2.3.4. Izotermele sumei temperaturilor > 5°C

1.2.3.6. Izotermele sumei temperaturilor > 15°C

În Câmpia de Vest se înregistrează valori de cca. 120 mm, în regiunile deluroase

2.2. Seceta în România

Peri- (-1,0) – (-1,5) -

Referitor la subclasele componente claselor extreme (SPI >2 şi SPI<-2), detaliate

Valoarea SPI (%)

2.2.2.1. Repartiţia geografică a clasei SPI > 2 (extrem de umedă) în România

În concluzia acestei secţiuni se poate spune că valorile SPI sunt distribuite

ETo (mm/zi)=[0,408 (Rn-G)+900 U2(es-ea)/(Tm +273)]/[+(1+0,34U2)] (3.1)

unde Rn este radiaţia netă la suprafaţa vegetaţiei (MJ/m2/zi), calculabilă cu ajutorul

PM-ETo = 0,8697 * TH-ETo + 0,4363 (R2 = 0,96***) (3.2)

Deoarece valorile Tm au fost înregistrate în toate staţiile meteorologice din

ETo (Tm), n = 11000 perechi de date

ETo PM (TH) (n=peste 11000 de date)

3.2. Repartiţia teritorială a evapotranspiraţiei de referinţă Penman-

Fig. 3.3. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna mai în România

Fig. 3.5. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna iulie în România

Fig. 3.6. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna august în România

Fig. 3.8. Repartiţia teritorială a ETo-PM (mm/zi) în luna octombrie în România

4.1. Indicele de ariditate De Martonne

Iar-DM = P/(Tm+10) (4.1)

unde P = suma precipitaţiilor anuale, iar Tm = temperatura medie anuală, la numitor

Tabelul 4.1. Clasificarea climatică după DE MARTONNE (1926 )

Tipul de climă Iar-DM

Aceste regiuni cu ariditate pronunţată au un profil agricol specific, de regiuni

localităţi din România

Iar = 0,00000007DEF3 + 0,00006DEF2 + 0,0513*DEF + 34,809