-Ipsum Esse Subsistens-

Am spus că o să pun un articol aici în legătura cu ideea că Dumnezeu este un verb.

Articolul era cam lung așa ca am făcut un ss la cea mai importantă parte, cred eu.
Sunt câțiva termeni și câteva concepte pentru care trebuie un mic background:
-În primul rând “Esse” care înseamnă existență, adică practic e “a fi”.
-Apoi, se observa că în orice ființa există o diferență între existență și esență. De
exemplu, dacă descriu o persoană sau un lucru, eu îi descriu esența, dar faptul că
acel lucru exista (sau nu), nu afectează în niciun fel esența acelui lucru, sau mai
bine spus, existența unui lucru nu spune nimic despre lucrul acela, tot ce există este
caracterizat de esență și nu de existență, pentru că nu este nimic în natura lucrurilor
care să necesite existența. Dacă îl descriu pe Harry Potter, cu toate calitățile lui, tu
poți să ți-l imaginezi perfect, deci poți să-i vezi esența, chiar dacă la final îți spun
că acesta, de fapt, nu există în realitate, deci nu are esse (existența). Deci, cu
siguranță există o diferență între esență și existență în ființele comune, contingente,
care isi iau existenta de la o sursa transcendenta. Dar cum stă treaba cu Dumnezeu?
După cum am citit vineri, Dumnezeu este forța motrice a tuturor celor care există,
este cel care le mișcă pe toate, dar el însuși nu este mișcat, “the Unmoved Mover”
sau “the Uncaused Cause” -asta s-a demonstrat pe scurt in scrisorea către Forel.
Deci el este entitatea care a creat tot, dar care nu a fost creata la randul ei. Asta
înseamnă că este necontingent, deci nu poate să nu existe. Dar asta înseamnă că în
Dumnezeu esența și existența sunt identice; esența lui este existența, adică el exista
prin el însuși sau se explică prin propria lui existență. Dumnezeu nu este un lucru,
un substantiv, pentru că el precede toate lucrurile; Toma din Aquino îl numește:
“ipsum esse” -adică existența însăși sau mai degraba se traduce ca: manifestarea
existenței. In orice caz este vorba despre o actiune, adica un verb. O inplicatie a lui
Dumnezeu ca Ipsum Esse, este faptul ca Duumnezeu este omniprezent- el a creat
totul din nimic, a conferit tuturor fiinta, deci nu exista nimic intre Dumnezeu si o
fiinta contingenta; adica Dumnezeu este mai imediat apropiat de creatia lui decat
creatia este de ea insasi- adica oriunde este fiinta, este Dumnezeu.
În Exod 3:14, Moise îl întreabă pe Dumnezeu care este numele acestuia, iar El
raspunde: “Ehyeh asher ehyeh” care are mai multe traduceri posibile: “Eu sunt cel
ce sunt” sau, pentru ca în ebraică nu există prezent pentru verbul “a fi”, se poate
traduce de asemenea ca: “Eu sunt cel care a fost și Eu sunt cel care voi fi” sau “Eu
sunt pentru că sunt”; răspunsul Lui poate părea unul misterios, dar el nu exprimă
decât ceea ce am argumentat mai sus, exact ceea ce spune si Abdu’l-Baha. “El este
cel ce este” sau “El este pentru ca este” sunt “definiții” care înseamnă exact faptul
ca Dumnezeu il reprezinta pe “a fi”.