UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

Cunoașterea directă și indirectă a existenței lui Dumnezeu

ÎNDRUMĂTOR: PROF.UNIV. NICOLAE TURCAN

STUDENT: BUTA DRAGOȘ LAURENȚIU

AN -IV-PRELUNGIRE, AN I, SEM I

CURS: ISTORIA FILOSOFIEI

SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

 Despre Dumnezeu, dacă există

Comentariu

Art. 1 Dacă propoziția „Dumnezeu există (este)”este cunoscută prin sine.

Damaschin spune că în toți oamenii este sădită în mod natural certitudinea că Dumnezeu este,
astfel că avem în reprezentarea noastră, „ceea ce este mai desăvîrșit” semnifică ceea ce prin
esența Sa nu este privat nici de ființă nici de conținut, ceea ce nu poate fi conceput ca non-
real, sau ca încă nerealizat.

Ceea ce nu este și în realitate, este un concept abstract, ceea ce este gîndit ca fiind și în
realitate este un concept real și concret, conceptul dacă este același, semnifică un conținut
care trebuie să fie determinat și în realitate.

Dar „ceea ce este mai desăvîrșit” nu este un concept, întrucît este negat orice conținut ce nu
este (există) în realitate, dar în absența negației, iar ființa nu este negată de gândire cu privire
la „ceea ce este mai desăvârșit”, nici nu este declarat un conținut ca nefiind în realitate, deci
cu privire la „ceea ce este mai desăvârșit” nu găsim un concept a ceva mai desăvârșit.

Dumnezeu este deci cunoscut direct prin sine.

Nu se poate concepe în mod adevărat, deci ca fiind și în realitate, propoziția „Dumnezeu nu

este”, întrucât numai despre un concept abstract deosebit de realitate, spunem că este non-
real, sau că trebuie să fie și în realitate.

Din cele de mai sus rezultă că este nepotrivit să gîndim că avem conceptul de Dumnezeu,
conceptul ce trebuie să fie adevărat numai dacă este și în realitate, nici că ar trebui să
dovedim existența în realitate a acestei reprezentări, prin metode empirice.

Art. 2. Dacă propoziția „Dumnezeu este(există)” este demonstrabilă.

Esența lui Dumnezeu nu poate fi determinată, însă esența lui Dumnezeu este și ființa, fără
negația -diferența- dintre esență și ființă, așa că deși esența Lui nu poate fi determinată nu
împedică actul de a știi că este (infinit).

Lumea nu poate sta ca premisă de la care pornim pentru a ajunge la rezultatul că Dumnezeu
este, tocmai întrucât prin termenul ”Dumnezeu” nu înțelegem un rezultat.
Noi putem cunoaște că Dumnezeu este Cauza lumii, întrucât este greșită premisa că lumea
este cauza pentru care știm că Dumnezeu este sau că reprezintă cauza primă (directă) a
cunoașterii lui Dumnezeu.

Dumnezeu este cunoscut indirect prin concept și creația Sa

Art. 3 Dacă Dumnezeu există

Răul nu este creat de Dumnezeu, pentru că răul înseamnă ceea ce este considerat ca existând
fără să fie condționat în existența sa de către Dumnezeu.

Apoi în lume orice lucru are o rațiune de a fi, o cauză pentru care este în realitate, dar orice
cauză este ceva a cărei realitate proprie depinde de o altă cauză (rațiune de a fi), asa încât o
înaintare la infinit este imposibilă întrucât nu se poate preciza dacă ceva este mai întăi efectiv
în realitate (în act) sau dacă ceva este numai pe cale să fie în realiate (în posibilitate), deci
trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu care se descoperă pe Sine ca fiind numai în realitate (în
act), Cauza întregii lumi, Creatorul.

Dumnezeu este cunoscut în mod direct prin sine și indirect prin creația Sa

Bibliografie

Toma de Aquino, Summa Theologica, vol I, trad. Alexander Baumgarten, Polirom, 2009.