Leziuni elementare cutaneo-mucoase

Leziuni elementare cu lichid

1. Vezicula:

Vezicula este o leziune de dimensiuni mici (sub 5 mm în diametru), plină cu lichid clar,
serocitrin(serozitate), proeminentă. Poate avea lichid sub tensiune, fiind bombată, sau poate
fi flască.

Vezicula parenchimatoasă, produsă printr-o degenerescenţă balonizantă a celulelor

epidermice malpighiene, ce acumuleaza lichid intracellular, este bombată, rezistentă
(exemple, herpes simplu, herpes zoster, varicela).

Vezicula spongiformă, produsă prin spongioză (edem, intercelular şi ruptura celulelor

individuale) este flască, puţin rezistentă, deschizându-se rapid (exemplu, eczema).

2. Bula (flictena):

Bula este o leziune cu lichid clar, serocitrin, uneori hemoragic, mai mare de 0,5 cm, cu
dimensiuni de la cativa mm-cm, sub tensiune sau flască.

 Clasificare: bule superficiale, sub stratul cornos= impetigo stafilococic; bule mijlocii,
produse prin acantoliza= pemfigus vulgar; bule profunde, dermo-epidermice= pemfigus
bulos, boala Duhring-Brocq, porfirie cronica, epidermoliza buloasa

Bula din impetigo poate fi mică (impetigo streptococic) sau mare (impetigo stafilococic),
se usucă rapid formându-se o crustă gălbuie, mielicerică. o bula mijlocie (acantholitică):
exemplu, pemfigus vulgar.

Bulele din pemfigus vulgar sunt mici, flasce, apar pe tegument normal, se deschid repede
şi lasă eroziuni cu tendinţă la confluare şi extensie, ducând la denudări întinse. Lasă
pigmentaţii reziduale. o bula profundă (subepidermică): exemple, pemfigoid bulos, dermatită
herpetiformă, porfirie cutanată tardivă, eritem polimorf ş.a.

Bulele din pemfigoidul bulos sunt mari, cu lichid sub tensiune, apar pe tegument normal
sau modificat (plăci urticaria-like), se deschid mai greu, lasă pigmentaţii reziduale.

Bulele din dermatita herpetiformă sunt mici, se grupează în buchete, apar pe tegument
modificat (plăci urticaria-like, papule), fiind întotdeauna precedate de prurit, usturime,
durere. Pot lăsa cicatrici.
 Bulele din porfiria cutanată tardivă sunt mici, cu lichid sub tensiune, dispuse pe zone de
tegument descoperite (faţă, urechi, decolteu, faţa dorsală a mâinilor). După deschidere rămân
ulceraţii care se vindecă cu cicatrici şi pigmentaţii.

Bulele din eritemul polimorf apar pe plăci eritematoase rotunde sau ovalare, de 1,5-2 cm
diametru (aspect „în cocardă” sau „în ţintă”). Erupţia este dispusă pe zonele descoperite sau
acral. Pot rămâne pigmentaţii reziduale.

3. Pustula:

Pustula este o leziune circumscrisă, proeminentă, plină cu exudat purulent, alb-gălbui,

gălbui sau verzui-gălbui. Poate varia ca mărime şi formă.

Tipuri:

-primitivă (acnee vulgara, foliculita, psoriazis pustulos) sau secundară: suprainfectia

veziculelor->pustule mici sau bule->pustule mari in zona zoster, herpes simplu, eczema,
impetigo

-foliculară (centrata de un fir de par in foliculite, acnee vulgara) sau nefoliculară (herpes
simplu, psoriazis pustules, zona zoster, eczema, impetigo )

- amicrobiană (sterilă, psoriazis pustulos, zona zoster, herpes simplu) sau

microbiană(variola, foliculita, acne vulgar, eczema, impetigo).

Leziuni elementare cutaneo-mucoase prin modificări de culoare

Pata

-poate fi o simplă modificare de culoare (consistenţă nemodificată) sau poate fi însoţită de

modificarea consistenţei. Trebuie descrise: mărimea, forma, aspectul marginilor, conturul
petelor.

1. Pete vasculare:

a) pete eritematoase:

-prin vasodilataţie – dispar la vitropresiune, apoi se recolorează

-prin eritem activ (prin dilataţia arteriolelor şi a capilarelor arteriolare, mai roşu, mai cald, se
reface repede după vitropresiune)

- prin eritem pasiv (prin dilataţia venulelor şi a capilarelor venulare, mai violaceu, mai rece, se
reface mai încet după vitropresiune) – după suprafaţa afectată, se împart în: macule eritematoase
(ø ≤ 5 mm), plăci eritematoase (ø ≥ 5 mm, dar mai mică decât podul palmei unui adult), placarde
eritematoase (mai mare decât podul palmei unui adult) – pot fi localizate sau generalizate
(eritrodermia) – ex.: eczemă, lupus eritematos, psoriazis, pitiriazis versicolor, pitiriazis rozat,
sifilis secundar etc

b) pete purpurice: prin extravazarea hematiilor în spaţiile extracapilare – nu dispar la

vitropresiune – îşi schimbă culoarea în funcţie de produşii de degradare a hemoglobinei – după
suprafaţa afectată, se împart în: peteşii (ø ≤ 5 mm), echimoze (ø ≥ 5 mm), vibice (liniare) – ex.:
purpure, trisindrom Gougerot

2. Pete datorate pigmentului melanic:

-după mărime pot fi macule, plăci, placarde

a) hipercromice: prin exces de pigment melanic la nivelul epidermului – pot fi: • primitive (nevi)
sau secundare (leziuni reziduale după cele din lichen plan etc) • congenitale (nevi pigmentari
plani) sau dobândite (nevi pigmentari plani, nevi lentigo, morfee, cloasma gravidică, leziuni
reziduale etc) – hipercromia generalizată se numeşte melanodermie

b) hipocromice/ acromice: prin deficitul/ absenţa pigmentului melanic – pot fi: • primitive
(pitiriazis versicolor) sau secundare (leziuni reziduale după cele din psoriazis, lupus eritematos
etc) • congenitale (albinism, piebaldism) sau dobândite (vitiligo etc)

3. Alte pete: – macule artificiale: tatuaje voite/ accidentale (explozii industriale) –

carotenodermie – icter etc

Macula (pata)

 este o leziune circumscrisă, plană, care diferă de pielea normală care o înconjoară prin
culoare. Mărimea şi forma sunt variabile.

Tipuri de macule:

-prin anomalii vasculare: macule eritematoase (prin dilataţie capilară sau congestie), de culoare
roşie, dispărând la vitropresiune. În cazul unei congestii active (interesarea vaselor de tip
arterial), culoarea petelor variază de la roz la roşu aprins, se înregistrează căldură locală, eritemul
dispărând la vitropresiune dar refăcându-se rapid. În cazul unei congestii pasive (interesarea
vaselor de tip venos), culoarea petelor este violacee, sunt reci, dispar la vitropresiune şi se refac
mai lent.

 Exemple: psoriazisul, eczema, lupusul eritematos, erizipelul, eritemul polimorf, eritemul

pernio ş.a. ÿ macule purpurice (prin extravazarea globulelor roşii), sunt iniţial roşii-violacei, apoi
gălbui-verzui şi maronii şi nu se reduc prin diascopie.
Peteşiile sunt mici, punctate, echimozele sunt mai mari. Leziunile liniare au denumire de
vibices. Exemple: purpurele. o prin anomalii ale melaninei: ÿ macule hipercrome sau pigmentare
(prin exces de melanină), au o culoare de la brun deschis la maro închis spre negru, mărimi şi
forme variabile, margini mai bine sau mai puţin bine delimitate.

Pot fi primitive, apărând ca atare de la început şi secundare, urmând altor leziuni. Cele
primitive pot fi congenitale (cu determinism genetic) şi dobândite. Exemple: ß macule
hipercrome primitive congenitale: efelidele, nevii pigmentari plani, petele hepatice din
neurofibromatoză ş.a. ß macule hipercrome primitive dobândite: cloasma (melasma), alte
melanoze, melanodermii ş.a. ß macule hipercrome secundare: lichen plan, sifilide pigmentare ş.a.
ÿ macule hipocrome-acromice (prin diminuarea sau lipsa melaninei), au o culoare albă, mărimi şi
forme variabile, margini regulate sau neregulate, bine delimitate sau rău delimitate. Pot fi
primitive sau secundare. Cele primitive pot fi congenitale (cu determinism genetic) şi dobândite.

-->Exemple: ß macule acromice primitive congenitale: albinismul, piebaldismul (albinism

parţial), nevii acromici ş.a. ß macule acromice primitive dobândite: vitiligo. ß macule acromice
secundare: psoriazis, sifilis secundar, pitiriazis acromic ş.a. o artificiale, datorate altor substanţe
pigmentate. Exemple: carotenemia (culoare portocalie prin exces de caroten, în special la nivelul
palmelor şi tălpilor), icterul (culoare galbenă a tegumentului şi sclerelor), licopenaemia (culoare
galbenă a tegumentului prin exces de licopen, pigment din tomate), tatuaje (accidentale sau voite,
în scop estetic) ş.a. Termenul de placă defineşte o modificare de culoare care nu depăşeşte
mărimea unei palme de adult, iar acela de placard, o modificare de culoare cu dimensiuni care
depăşesc mărimea unei palme.

Leziuni elementare prin soluţii de continuitate

1. Eroziunea:

– este superficială (nu depăşeşte membrana bazală)  vindecare fără cicatrice – dimensiuni
diferite în suprafaţă; poate fi: • primitivă (şancrul sifilitic) • secundară, prin deschiderea
veziculelor (eczemă, herpes simplu) sau bulelor superficiale (impetigo streptococic)

Eroziunea este o pierdere de substanţă superficială, de mărime şi formă variabile, uzual

deprimată, umedă, cu suprafaţa roşie sau acoperită de secreţie, de o pseudomembrană, baza
moale sau indurată, care rezultă din lipsa în întregime sau parţială a părţii viabile a
epidermului.

Se vindecă fără cicatrice. Poate fi rar primară, obişnuit fiind secundară (după ruperea
veziculelor, bulelor, denudarea papulelor).

Exemple: şancrul sifilitic (eroziune primară), herpesul simplu, eczema, pemfigusul vulgar
etc.

2. Ulceraţia:
– este profundă (depăşeşte membrana bazală) Æ vindecare cu cicatrice – ex.: şancrul moale,
ulcerul tuberculos, ulcerul de gambă

Ulceraţia este o pierdere de substanţă profundă, care rezultă din distrucţia epidermului şi
dermului, variabilă ca mărime şi formă, cu suprafaţa netedă sau cu neregularităţi, curată sau
acoperită de secreţie, sfacel, baza moale sau fermă. Se vindecă cu o cicatrice.

Ulcerul este o ulceraţie cronică, fiind uzual rezultatul unei atingeri vasculare şi nutriţii
insuficiente a pielii. Exemple: ulcerul de stază, tuberculoză, neoplazii, şancrul moale ş.a.

3. Fisura (ragada):

– pierdere de substanţă liniară, datorită pierderii elasticităţii pielii, prin inflamaţie sau
hiperkeratoză – poate fi superficială (vindecare fără cicatrice) sau profundă (vindecare cu
cicatrice liniară) – ex.: eczemă cronică, keratodermii palmoplantare etc

Fisura este o pierdere de substanţă fină, lineară, cu margini bine definite, superficială sau
profundă (dureroasă). Se produce prin pierderea extensibilităţii pielii prin hiperkeratoză sau
inflamaţie. Când este profundă lasă o cicatrice. Exemple: eczemă hiperkeratozică palmară şi
plantară, perleş etc.

4. Excoriaţia:

– pierdere de substanţă liniară, datorită gratajului – poate fi superficială (vindecare fără

cicatrice) sau profundă (vindecare cu cicatrice liniară) – ex.: pediculoză, eczemă, prurigo etc

Escoriaţia este o leziune de clivaj cutanat lineară sau punctată, produsă prin grataj în orice
tip de prurit. Poate fi superficială sau profundă (acoperită de crustă hematică). Când este
profundă se vindecă cu o cicatrice. Exemple: pediculoză, scabie, eczemă, prurigo ş.a.

Leziuni elementare solide

1. Papula:

-cea mai mică leziune elementară solidă (câţiva mm) – culoare: roşie, gălbuie, maronie,
culoarea pielii – se vindecă fără cicatrice – clasificare: – papule epidermice (veruci plane) –
papule dermice edematoase (urticarie) sau infitrative (sifilidele papuloase din sifilisul
secundar) – dermo-epidermică (lichen plan)

Papula este o leziune proeminentă, mică (mai puţin de 0,5 cm în diametru), de culoare
variabilă (roşie, violacee, gălbuie, maronie), solidă, rezolutivă (nu lasă sechele). Suprafaţa
papulei poate fi: acuminată (cu un vârf ascuţit): miliaria rubra; convexă („en dôme”):
sifilide secundare; plană: lichenul plan.

Tipuri histologice:
 1. epidermică (prin creşterea numărului de rânduri ale celulelor epidermice); exemplu:
veruca plană. Veruca plană este o papulă rotunjită sau poligonală, cu suprafaţa plană, de
culoarea pielii sau maronie.

2.dermicăprin edem dermic: papula urticariană sau placa urticariană. Este o papulă
rotunjită (3-4 mm în diametru) sau placă (10 cm şi mai mult în diametru), de culoare roşie
sau albă porţelanică (culoarea depinde de intensitatea edemului, fiind roşie când edemul este
mai puţin important şi albă, când edemul este important), elastică, fugace (aspect
caracteristic), dispărând în câteva ore, pruriginoasă. –

Forma poate fi rotundă, ovalară, inelară, serpiginoasă. Marginile sunt nete, dar nu stabile
(se schimbă). Histologic este un edem în porţiunea superioară a dermului. Exemple: urticaria,
ocazional dermatita herpetiformă, pemfigoidul bulos.

Dermografismul este o leziune urticariană produsă prin apăsarea pe tegument cu unghia

sau un instrument bont, la persoane cu urticarie în special, dar şi la persoane cu o reactivitate
vasculară perturbată. prin infiltrat dermic: papula din sifilisul secundar. Este o papulă
rotunjită sau ovalară, de 3-4 mm în diametru, roşie-maronie, cu o scuamă fină ca un coleret,
la periferie, nedureroasă, nepruriginoasă; când este situată pe mucoase se erodează cu
uşurinţă. o dermo-epidermică, rezultând din hiperplazia componentelor celulare ale
epidermului şi un infiltrat la nivelul dermului. Exemplu: lichenul plan.

Papula din lichenul plan este o papulă poligonală sau rotunjită, mică (1-5 mm diametru),
violacee, cu suprafaţa plană, acoperită de o reţea albicioasă (striul Wickham), strălucitoare
într-o anume incidenţă a luminii, pruriginoasă. Papulele confluează în plăci şi placarde.

2. Nodulul:

-mai mare decât papula (atât în suprafaţă, cât şi în profunzime) – rotund sau ovalar – localizat
în dermul profund, hipoderm, lasă cicatrice după vindecare – culoarea se schimbă (roşie
gălbuiemaronie) – ex.: vascularite profunde, colagenoze

Nodulul este o leziune rotundă sau ovalară, de mărime variabilă (> 5 mm, putând atinge
centimetri în diametru), de culoare roşie, violacee, gălbuie, maronie. Suprafaţa poate fi
netedă sau aspră (keratozică), se poate ulcera.

Consistenţa poate fi moale (cărnoasă), fermă sau dură. Poate fi cald, dureros sau nedureros
(neinflamator).

Tipurile histologice sunt: o epidermic: keratoacantomul; o dermo-epidermic: mycosis

fungoides; o dermic: granulomul inelar; o dermo-hipodermic: eritemul nodos, hipodermitele
nodulare etc. o hipodermic.

3. Tuberculul:
-mai mare decât papula – produs prin infiltrat dermic profund (lasă cicatrice după vindecare)
– culoare gălbuie, violacee, maronie – ex.: sifilis terţiar, lupus tuberculos, lepră

Tuberculul, este o leziune solidă mai mare decât papula, dar tot de câţiva milimetri
diametru, proeminentă sau nu, de culoare variabilă (roşie, violacee, maronie, gălbuie), de
consistenţă moale sau fermă.

Se poate ulcera sau nu, dar se vindecă întotdeauna cu o cicatrice. Histologic este un
infiltrat la nivelul dermului. Exemple: lupusul tuberculos, sifilidele terţiare, lepra. Tuberculul
din lupusul tuberculos proemină sau nu la suprafaţa pielii, are culoare roşie brună, o
consistenţă moale (se poate pătrunde cu un stilet ca în brânză sau unt).

 Leziunile profunde se evidenţiază mai bine prin diascopie, ca mici grăunţe gălbui, ca
jeleul de mere. Tuberculii proeminenţi se ulcerează cel mai adesea (excepţie, lupusul
tuberculos mixomatos, tumidus), cei plani, cu dezvoltare doar profundă, nu se ulcerează, dar
vindecarea este întotdeauna cu cicatrici.

Obişnuit tuberculii din lupusul tuberculos se grupează în plăci sau placarde, în centrul
acestora apărând cicatrici, pe care pot fi tuberculi de recidivă. Tuberculul din sifilisul terţiar
(sifilide tuberculoase sau nodulare terţiare) este proeminent, de culoare roşie-maronie, mai
mare de 5 mm în diametru, dur, se ulcerează şi lasă o cicatrice atrofică.

Tuberculii se grupează în plăci figurate, cu cicatrizare centrală şi extensie periferică.

Tuberculul din lepră este proeminent, roşietic sau pigmentat, se ulcerează şi determină
distrucţii. În terminologia anglo-saxonă, tuberculul nu apare ca o leziune separată, fiind
inclus la noduli.

4. Goma:

-mai mare decât nodulul – are evoluţie stadială: cruditate, ramolire, ulcerare, cicatrizare) –
ex.: sifilis terţiar, lupus tuberculos, micoze profunde

Goma este o leziune granulomatoasă nodulară, cu evoluţie stadială (cruditate, ramolire,

ulcerare, cicatrizare).

Exemple: tuberculoză (goma tuberculoasă), sifilis tardiv, micoze subcutanate.

Goma tuberculoasă este un nodul subcutanat ferm, mobil iniţial, care devine fluctuent,
prinde partea superficială a pielii şi se ulcerează. Se vindecă cu o cicatrice hipertrofică. Goma
sifilitică are aceeaşi evoluţie stadială. Se vindecă cu o cicatrice atrofică.

5. Vegetaţia:
– formaţiune pediculată, roşie, sângerândă – poate conflua aspect conopidiform/ creastă de
cocoş, cu suprafaţa neregulată – ex.: vegetaţii veneriene, sifilide vegetante, tuberculoză
vegetantă, piodermită vegetantă

Vegetaţia este o ridicătură pediculată, roşie, moale, cu suprafaţa netedă sau neregulată.
Vegetaţiile se aglomerează în mase conopidiforme, cu suprafaţa umedă, macerată, mai ales
în localizările mucoase. Pe tegument suprafaţa poate fi acoperită de scuame uscate,
keratozică (verucozitate).

Exemple: condylomata acuminata (veruci ano-genitale), pemfigus vegetant, piodermită

vegetantă, veruci vulgare, tuberculoză verucoasă ş.a.

5. Lichenificarea: – îngroşare a pielii, cu accentuarea pliurilor, din întretăierea cărora

rezultă pseudopapule – apare din cauza gratajului din afecţiunile pruriginoase – ex.:
eczemă, prurigo, neurodermită.

Este o leziune solidă produsă prin frecare repetată. Este o placă îngroşată, infiltrată, cu
accentuarea pliurilor secundare, din întretăierea cărora rezultă un cadrilaj al pielii şi se înscriu
nişte pseudopapule.

Histologic este o proliferare a keratinocitelor şi îngroşarea stratului cornos, în combinaţie

cu modificări ale colagenului dermului subiacent.

 Exemple: eczema cronică, prurigo, neurodermatită (lichenificare primitivă) ş.a.

7. Tumora: proliferare a unor elemente structurale ale pielii sau mucoaselor – aspecte clinice
şi histologice variate – evoluţie benignă/ malign

Tumora este o leziune proliferativă, de mărime şi formă variabile, de culoare ca şi a pielii

normale, roşie, violacee, gălbuie, maronie etc., de consistenţă moale, fermă sau dură, cel mai
adesea nedureroasă. Evoluţia poate fi benignă sau malignă.

Exemple: papilomul, keratoacantomul, angiomul, lipomul, nevii, carcinoamele, sarcomul,

melanomul ş.a.

Leziuni cutanate secundare- deseuri cutanate

1.Scuama

este o leziune care rezultă dintr-o descuamare insuficientă sau acumulare crescută de
corneocite la nivelul stratului cornos, rezultând „fulgi” perceptibili. Este uscată, uzual gri-
albicioasă, de mărime şi grosime variabile, uşor detaşabilă sau aderentă.

Tipuri de scuamă: pitiriaziformă, mică şi subţire; exemple: pitiriazis simplu, pitiriazis

versicolor, eczematide pitiriaziforme etc.; psoriaziformă, groasă şi stratificată; exemple:
psoriazis, eczematide psoriaziforme etc.; seboreică, gălbuie-maronie, grăsoasă; exemplu:
dermatita seboreică; ihtioziformă, ca solzii de peşte; exemplu: ihtioza vulgară; cuticulară şi
lamelară, fină, în plăci relativ mari; exemplu: ihtioza lamelară; exfoliativă, în lambouri mari;
exemplu: eritrodermia; foliculară, ca dopuri, spini, filamente; exemplu: keratoza foliculară;
hystrix-like, ca ţepii de arici; exemplu: ihtioza hystrix.

2.Crusta

este produsă prin uscarea unui exudat la suprafaţa pielii (serozitate, sânge, puroi). Rezultă
din deschiderea veziculelor, bulelor sau pustulelor.

Culoarea poate fi galbenă (uscarea serozităţii), verzuie sau galbenverzuie (uscarea unui
exudat purulent), brună sau neagră (uscarea sângelui).

Exemple: impetigo (cruste galbene mielicerice), eczemă (cruste galbene), herpes simplu
(cruste gălbui-verzui), herpes zoster (cruste galbenmaronii sau negre), ectimă (cruste maronii
sau negre) etc

3.Gangrena şi sfacelul

sunt leziuni care rezultă dintr-o necroză. Gangrena este o zonă net demarcată, albastră-
neagră la culoare. Sfacelul este o membrană necrotică, aderentă, uscată sau un dop necrotic
cenuşiu-gălbui.

Exemple: gangrena prin ocluzie arterială, ulcerul de decubit (escara), furunculul etc.

Sechele cutanate

1.Cicatricea

este o leziune reziduală, care înlocuieşte ţesutul normal prin ţesut conjunctiv fibros pe
locul unei injurii. Se remarcă dispariţia pliurilor normale şi anexelor pielii. Tipuri: o
hipertrofică: proeminentă, dură.

Un tip aparte de cicatrice hipertrofică este cicatricea cheloidă care este proeminentă, roşie,
dură, dureroasă. o atrofică: subţire, deprimată.

Exemple: tuberculoză cutanată (cicatrici hipertrofice), sifilis terţiar (cicatrici atrofice),

lepră, acnee vulgară, porfirie cutanată tardivă, ectimă, herpes zoster, varicelă ş.a.

2.Atrofia

este o subţiere a pielii. Atrofia epidermică: pielea este subţire şi plisată. Este întotdeauna
asociată cu alterarea dermului. Atrofia dermului şi hipodermului determină o depresiune a
pielii; poate fi sau nu asociată cu atrofia epidermului.
 Exemple: lupus eritematos, sclerodermii (faza târzie), striuri de sarcină ş.a.

Leziuni cutanate speciale

1.Telangiectazia

este o dilataţie permanentă a unor vase mici superficiale (capilare, arteriole sau venule)
care dispare la presiune.

Exemple: colagenoze (sclerodermie sistemică, lupus eritematos, dermatomiozită),

expunere cronică la ultraviolete, terapia topică cronică cu steroizi, carcinom bazocelular
nodular ş.a.

2.Şanţul scabios

este o ridicătură în epidermul superficial produsă de un parazit ca Sarcoptes scabiei.

Şanţurile scabioase sunt localizate la pumni şi în spaţiile interdigitale.

3.Comedonul

este o colecţie foliculocentrică de sebum şi keratină. Poate fi deschis (punct negru) sau
închis (punct alb). Exemplu: acneea comedonală.

4.Abcesul

este o colecţie localizată de puroi formată prin necroza ţesutului. Exemplu: acneea conglobată.
5.Calusul

este o hiperplazie locală a stratului cornos, pe palme şi tălpi, datorată presiunii. Exemplu:
clavusul.

6.Sinusul

este un conduct tapisat de un epiteliu prin care o secreţie se poate evacua.

7.Chistul

este o cavitate tapisată de un epiteliu şi umplută cu lichid

Reacţii patologice de bază la nivelul tegumentului

1.Reacţii patologice epidermice

a.Perturbări ale kineticii celulelor epidermice

I.Acantoza
este o îngroşare a stratului spinos prin creşterea populaţiei celulare. Granuloza este îngroşarea
stratului granulos.

II.Hiperkeratoza

este îngroşarea stratului cornos printr-o producţie crescută sau reducerea descuamării
corneocitelor.

II.Atrofia epidermului

 reprezintă diminuarea volumului celulelor germinative şi aplatizarea rete ridges.

b. Perturbări ale diferenţierii celulelor epidermice

I.Parakeratoza

este o cornificare defectuoasă şi accelerată care duce la retenţia unor nuclei picnotici în
celulele epidermice. Stratul granulos este rudimentar sau poate să nu fie prezent şi stratul cornos
conţine nuclei picnotici şi alte organite într-o reţea citoplasmică densă de fibre de keratină
(exemplu, psoriazisul).

II.Diskeratoza

este o cornificare prematură a unor celule individuale din straturile viabile ale epidermului.
Celulele diskeratotice au o citoplasmă eosinofilă, un nucleu picnotic, filamente de keratină
aranjate în agregate perinucleare.

Distrugerea citoscheletului celular determină o pierdere a abilităţii celulei de a-şi ajusta forma.
Celula tinde să se rotunjească şi îşi pierde legăturile cu celulele înconjurătoare.

Diskeratoza este asociată cu acantoliza (exemplu, diskeratoza foliculară).

c.Perturbări ale coeziunii epidermice

I.Acantoliza

este o pierdere primară a coeziunii celulelor epidermice. Iniţial se produce o separare la nivelul
zonelor interdesmosomale ale membranei celulare a keratinocitelor urmată de dezintegrarea şi
dispariţia desmosomilor.

Celulele se rotunjesc şi rezultă spaţii intercelulare şi despicături. Influxul de serozitate din

vasele dermice duce la formarea de cavităţi cu lichid. Celulele rămân metabolic active un timp,
apoi se produce degenerarea şi moartea acestora, ca un fenomen secundar (exemplu, pemfigusul
vulgar).

II.Spongioza
este o pierdere secundară a coerenţei dintre celulele epidermice datorită unui influx de
serozitate din derm în compartimentul intercelular al epidermului. Celulele epidermice rămân în
contact una cu alta numai la nivelul desmosomilor şi iau o aparenţă stelată. Prin ruperea şi liza
unor celule individuale rezultă microcavităţi şi se formează vezicule spongiforme (exemplu,
eczema).

 Pustula spongiformă rezultă prin migrarea leucocitelor în epiderm, separarea celulelor

epidermice şi distrugerea lor (exemplu, psoriazisul).

1.2. Perturbări ale coeziunii dermo-epidermice

I. Flictenizarea epidermolitică rezultă din citoliza celulelor bazale (exemplu, epidermoliza

buloasă simplă).

II.Flictenizarea joncţională se produce prin apariţia unei despicături la nivelul laminei lucida,
acompaniată de un influx de serozitate din vasele dermice (exemplu, pemfigoidul bulos).
III.Flictenizarea dermolitică se produce printr-o separare dermoepidermică sub lamina bazală
(exemple, epidermoliza buloasă recesivă, dermatita herpetiformă, porfiria cutanată tardivă).

1.3. Reacţii patologice dermice ·

I. Reacţiile inflamatorii sunt: o vasodilataţia; o creşterea permeabilităţii şi edemul; o infiltratul

celular. Infiltratul acut conţine polimorfonucleare. Infiltratul cronic nespecific este
limfohistiocitic. Infiltratele cronice specifice sunt caracteristice: în tuberculoză (celule gigante,
celule epitelioide, limfocite, necroză de cazeificare în centru), în lepră (histiocite cu aspect
spumos), în sifilis (plasmocite) ş.a. ·

II.Hemoragia ·

III. Hiperplazia (procese proliferative) ·

IV.Atrofia (procese atrofice) ·

V.Necroza (moartea dermului) ·

VI.Procese degenerative, cu depunerea de substanţe anormale (fibrinoid, amiloid, mucină, calciu

ş.a.)

1.4. Reacţii patologice hipodermice ·

Procese inflamatorii ; Necroza ·;Lipogranulomul ; Hiperplazia