Pleduarie pentru o profesie de success

Sunt o liceana…la jumatate de drum incep deja sa gandesc la viitor

De mii de ori au aceeasi intrebare:

,,Ce voi face in viitor?!’’ Iubesc oamenii, iubesc copii si iubesc sa

impartasesc cu cei din jur tot ce stiu si ce nu stiu.

Iubesc istoria si iubesc sa o fac cunoscuta tuturor pentru a-si cunoaste

radacinile si evolutia.

Pentruaceste lucruri trebuie sa a pregatesc, sa invat, sa doresc sa cunosc

oamenii si nevoile lor.

A fi professor…a fi professor este la fel de nobil ca a fi medic, medical prin

profesia nobila ,,da viata’’ , la fel si dascalul… ,,deschide porti, orizonturi ‘’ , da
viata noua, oamenii noi.

A fi dascal inseamna sa uiti de egoism si maruntisuri, sa nu pui in fata de

gandul la un castig mai mare, ci la gandul ca prin ceea ce faci acum aduci in fata
omenirii care iti vor purta cuvantul si sufletul mai departe.

Ce este mai frumos decat sa auzi ,,Buna ziua doamna diriginta !! Sunteti bine?
Va mai amintiti…’’ Si impreuna sa depanati momente din viata, de atunci cant
tu deschideai portile unui nou univers, uneu lumii noi acestor tineri ce acum iti
poarta un gand bun si respect.

Ce este mai nobil decat atunci cand privesti catre el/ea si cu mandrie
spui… ,,Ea a fost eleva mea, acum ea este dascal, ea este eticheta mea, ea face
pentru alti copii ceea ce eu am facut pentru ei candv’’…

Ce este mai frumos decat sa gandesti ca acum, copilul tau este pregatit de
fostul/fosta ta eleva, ca el este copil de nota zece, ca zilnic I se impartaseste un
suflet cald, sincer, bland si tot odata puternic asa cum sit u erai pentru copii din
fata ta . In fata clasei, in fata a treizeci de perechi de ochi care te privesc cu
uimire pentru energia ta imepuizabila, pentru ca ceea ce tu sti in toate
domeniile este nelimitat, ca nu au o intrebare la care tu sa spui ,,nu stiu’’
 Ce este mai frumos decat sa privesti ochii uimiti ai copiilor si doritna lor de a
se informa, dorinta lor de cunoastere, iar tu, ca un a tot stiutor le
arati ,,intrarea’’ catre noile usi ale vietii.

De acum, viata lor, cartea lor personala, usa lor, eticheta lor, dar si a ta.

Acum esti acasa si gandesti linistit ca ti-ai indeplinit cumva misiunea, macar
partial si spui asta pentru ca nu toti elevii tai se doresc a fi dascali sau pentru
toti dintre ei tu ai fost modelil, dar macar stii ca tu ai incercat, ca ai insistat
neconditionat, aproape si ca au reusit.