Liceul Teoretic ”Constantin Noica”-

Alexandria

Noi-K
Revista Nr 9 / 2020
 ISSN 2668-2788
ISSN-L 2668-2788
 Proiectul privind Învăţământul Secundar – ROSE

Subproiectul: „Elevul – beneficiarul actului cunoaşterii” (E-bac)

Prof. Rotaru Marilena
Prof. Martin Elena Amelia
Prof. Ovedenie Rodica

In cadrul proiectului ROSE, liceul nostru a planificat, în cadrul activităților

extracurriculare, să efctueze vizite sau excursii de documentare, cât și activități destinate
cunoașterii rețelei școlare universitare și postuniversitare din județ.

În acest sens, ne-am propus să implicăm o parte din elevii grupului țintă în participarea
la vizitele sau excursiile de documentare ce se vor realiza la case memoriale, muzee, instituții
teatrale, grădini botanice, arii protejate, etc.

Astfel, anul acesta am organizat o excursie la Pitești, unde am vizitat:

 Grădina Zoologică _Pitești
 Muzeul Județean – Argeș
 Planetarium – Pitești
 Mânăstirea Curtea de Argeș

Situată în Parcul Trivale, Grădina Zoologică Pitești are o suprafata de 12 ha.

Aici există aproape 70 de specii de animale, păsări, reptile, papagali și pești, fiind estimat un
număr total de aproape 1790 de viețuitoare. printre care enumerăm: struț Emu, păun, tigru, lei,
urși, bivolul alb, căprioare, maimuțe, lupi, nutrii, capre de Camerun, papagali exotici, reptile,
precum și diferite specii de păsări de pradă. Se remarcă exemplare unice în țară precum: ursul
tibetan, câinele dingo, specii rare de papagali Ara, papagali
Călugăr, Kiangi, Watusii, carnivore sălbatice-lei, tigri, lupi, urși
bruni, fazani din diferite specii, maimuțe etc.

1
În Muzeul Județean Argeș am putut admira vaste colecții de obiecte inestimabile ce ne ajută la
ilustrarea civilizației argeșene și a celei românești. Despre acest edificiu se știe că din anul 1977
adăpostește prima instuție muzeală românească din sud-estul Europei
Muzeul adăpostește o serie de descoperiri arheologice printre care, monede, obiecte de cult,
podoabe care ilustrează succesiunea epocilor istorice, precum și o expoziție cu temă ecologică,
printre primele de acest gen din țară.

Expozițiile de bază: ecologie și protecția mediului, artă plastică românească (picturi din secolele
XIX - XX și grafică locală), istorie, arheologie (tezaure din epoca romană descoperite la Rociu și
Bălănești), istoria culturii și a civilizației moderne românești (casele memoriale Liviu Rebreanu
și Dinu Lipatti) și Muzeul "Linia de fortificații de pe granița de est a Imperiului roman".
Biblioteca muzeului deține peste 18.000 de volume.
Clădirea muzeului este declarată monument istoric,

2
La PLANETARIUL din Pitesti am putut viziona unul dintre urmatoarele spectacole:
 Călătorie în sistemul solar; Planetes en vue
 Originile vieţii
 Astronomituri
 Două bucăţele de sticlă. Miracolul telescopului
 Împărăţia luminii
 Kaluoka’hina
 Galaktos
 Bătrânul înţelept cu ochii de stele

Spectacolul vizionat de noi a fost: ORIGINILE VIEȚII – Filmul tratează unele dintre cele mai
profunde întrebări ale științei vieții: originile vieții şi căutarea altor forme de viața în Univers.
Începând cu Big Bang-ul, în ordine cronologică, spectacolul se ocupă cu chimia prebiotică din
Univers, formarea de stele, formarea de sisteme solare, şi primele forme de viaţă de pe Pământ.
Mai mult, Originile vieții acoperă marile extincții, precum și căutarea noastră pentru formele de
viaţă primitivă dincolo de planeta Pământ. Originile Vieții este o călătorie de inspirație prin timp
și o celebrare a vieții pe Pământ. Descrie mai multe descoperiri recente legate de știința vieții,
demonstrând că, dacă a existat vreodată un timp în care știința a făcut cele mai mari progrese ale
sale.

Mânăstirea Curtea de Argeș este unul dintre cele mai

cunoscute și vizitate locuri din România. Este o emblemă
pentru întreg județul Argeș și nu numai, având la bază o serie
de legende, care mai de care mai surprinzătoare.
În Mânăstirea Curtea de Argeș se află moaștele Sfintei
Filoftea, părți din moaștele sfinților Serghie, Vach și a
mucenitei Tatiana, cât și Evanghelia Învierii din Sâmbăta
mare scrisă cu litere de aur de către regina Elisabeta. Aici se
găsesc și mormintele regilor Carol I și Ferdinand I (împreună
cu soțiile lor), iar în
anul 2003 a fost repatriat și Regele Carol al II-lea,
împreună cu Elena Lupescu, aceasta fiind înhumată în
cimitirul mânăstirii.

3
 „VALENTINE’S DAY VS DRAGOBETE”
Prof. Teodorescu Mădălina
În perioada ianuarie – mai 2019, Liceul Teoretic Constantin Noica a
organizat Concursul județean de eseuri
în limba engleză, „VALENTINE’S
DAY VS DRAGOBETE” care s-a
adresat elevilor de liceu și gimnaziu,
cadrelor didactice din şcoli, licee,
palate ale copiilor, cu scopul de a
valorifica potenţialul artistic și creativ
al copiilor, cunoașterea tradițiilor
române și americane, precum şi
dezvoltarea spiritului de competiţie al
elevilor.
Ce avem în comun noi, ca
popor, cu Valentine’s Day, nimeni nu
poate spune exact. Avem însa o tradiție
veche numită Dragobete, plină de
farmec, o sărbătoare cu dublă
semnificație, strâns legată de Sfântul
Valentin și începerea primăverii. Două
sărbatori a două popoare, având
aceeași temă: dragostea.
Prin intermediul unor astfel de
activități, copiii și-au pus în valoare
potențialul creativ, si-au regăsit și
descoperit propriile valori naționale și au cunoscut valori și tradiții ale altor
popoare.
Although Dragobete is a Romanian At the beginning of each year, lovers have the
celebration, deeply rooted în ancient opportunity to confess their love with the occasion of
traditions, there is a tendency for more Valentine’s day or Dragobete. Some Romanians have adopted
and more Romanians celebrate the Valentine’s day even if they already have a special day
Valentine’s Day, which has become the dedicated to love on February 24th. Anyway, Valentine’s day
international day of love. The history of seems to become a more popular and more adored celebration
the two celebrations than Dragobete. Annual, cities and shops are being stuffed with
Dragobete is celebrated on symbols of love on February 14th and even if we liked it or not,
February 24, the day overlapping with the Valentine’s day became a very commercial feast that brings

4
celebration of St. John the Baptist’s
beheading. But în the past,
Dragobete was celebrated on
March 1, because he is considered the son
of Dochia, a young and seductive man,
the opener of a new season- spring.
Dragobete is a character taken from the
ancient Dacians and considered god of
love and joy, later transformed into the
protector of young people and their love.
Valentine’s Day is celebrated on
14th February, a US celebration that has
gained momentum over the years, thanks
to deep media coverage. Valentine’s Day
originates în an ancient Romanian feast,
Lupercalia, which later changed its name
to St. Valentine’s Day. Valentine was a
priest în Rome. Claudius II, the emperor
of that time, ordered the soldiers not to
log în or marry because he believed there
was the risk of no longer going to war.
Priest Valentine violated the emperor’s
order and married several people, which
is why he was arrested and sentenced to
death. The priest was beheaded on
February 14, on the eve of the Lupercalia
and was declared holy, with Rome taking
the celebration on the 15th, as it was
initially on February 14th. Later, February
14th became Valentine’s Day, as it is
known today.
In my opinion, each country needs
to celebrate its own feast because în that
way all people will forget about the roots
of their traditions and learn to appreciate
another celebrations more than their own.
Ciorobescu Alexandra-Elena
great benefits to store owners. On the other hand, there are also
Romanians who don’t find a point în promoting a borrowed
feast instead of an autochthonous one and think that we should
keep our traditions.
Although they seem to be the same feast, there are many
differences between them. The Feast of Saint Valentine was
established by Pope Gelasius I în AD 496, this being celebrated
în honour of the Christian martyr, Saint Valentine of Rome.
The day first became associated with romantic love within the
circle of Geoffrey Chaucer în the 14th century, when the
tradition of courtly love flourished. în 18th-century England, it
grew into an occasion în which couples expressed their love for
each other by presenting flowers, offering confectionery, and
sending greeting cards known as "valentines". în Romania, the
feast of Dragobete has totally diffrent origins. Dragobete, knew
as the son of Dochia and the opening of the spring, was a
handsome man who was named by the Dacians the protector of
love. Although it has kept very few of the traditions of this day,
it continues to announce the spring and to represent an occasion
of confession of love. A few people think that Valentine’s Day
has nothing în common with Romanian tradition and
spirituality and maybe they’re right, but somehow it enjoys of a
great success and I do not see a bad thing în choosing one more
day în which people can celebrate love. Of course, it would be
better not to need a certain day to celebrate love, be more kind
with someone or to make a nice gesture, but as long as this
genre of celebration helps people to be more caring and loving,
I don’t think it is such a big problem to promote another feast
of this type. From my point of view, every person has the right
to choose what he wants to celebrate and we have to deal with
it.
în conclusion, I would like to emphasize that with all
these diffrences between the two feasts, one thing is certainly
common and the most important and that’s love, the thing we
should celebrate every day through our atitude with the others
and not just on a particular day.
Marincea Maria Cristina
5
 Dragobete, the traditional lovers' day în
Romania, is celebrated on February 24, ten
days after the Western European and
American counterpart Valentine's Day.
Valentine’s Day falls on February 14th of
each year. Although the name is Saint
Vday, most people refer to the day as
Valentine’s Day, or even the Feast of St.
Valentine.
First of all, both holidays celebrate
love. Many people celebrate their love for
their partner by sending cards or letters,
giving gifts or flowers and arranging meals
în restaurants. Many people go on special
dates for Valentine's Day. The date could be
a romantic, like a candlelit dinner (with
candles instead of electric light), where
maybe you will cook the meal or it could be
a visit to a nice restaurant instead.
Some people have a picnic, where you
take food and drink and a picnic blanket,
and eat outdoors.
Other popular places for a first date
include the cinema, walking în the park,
looking at the stars together, and maybe
even a breakfast meal!
Romania celebrated its own day of
love, Dragobete. One of the most beautiful
Romanian traditions, Dragobete is a symbol
of youth, love, hope and nature rebirth.
6
Love is one of most profound
emotions we experience as humans. It
is inherently free and we can feel it în
a variety of forms. We even use love
as an action, as a force to keep
together our relationship with partners
or friends. Though there are many
different kinds of love to experience,
the romantic and affectionate
expression of love is what, on some
level, we are all seeking. And that
kind of love are these two events,
Dragobete and Valentine's Day,
celebrating. So, should we celebrate
both of them or just the one specific
for our country?
First and foremost, Dragobete is a
traditional Romanian day with pagan
roots, celebrated all over the country,
but în some regions people still enjoy
the old traditions that come with it.
The story goes that, clothed with
holiday suits, young men and women
meet în front of the church and go
searching the woods for spring
flowers. At noon, the girls run to the
village, each followed by a boy who
had fallen for her. If the boy reaches
the girl and she likes him back, she
kisses him în front of everyone. This
Dragobete has several mythological
representations, depending on local beliefs
and superstitions.
However, all of them are positive,
Dragobete being a protector of birds, a
symbol of spring or a god of love.
Traditionally, on this day, young
people perform several rituals to find love
and happiness în the year to come. They
search the woods for spring flowers, dance
and even kiss în front of the village
community, a fact that back în the day was
as solid as an engagement commitment.
Being alone on this day was a definite sign
of bad luck în love for the rest of the year.
On the other hand, the modern times
and values have replaced the more
traditional expressions of the past centuries,
Dragobete remains one of the most
authentic Romanian traditions and a good
reminder of the ultimate need of love în our
lives. Romanians are more interested în
Valentine’s Day than în Dragobete these
days.
In concluson, I belive that these
holidays must remember us how special are
our boyfriends or girlfriends and that small
gifts should be made every day.
Pajără Luana Mihaela
7
day promots the national traditions
like costumes and dances and keeps
alive the simple, yet wonderful way of
living of our grandparents. It has also
an important part în the tourism
industry, foreigners being interested
and corious about this specific day, On
the other hand, Valentine's Day is an
worldwide celebration of love and
admiration between lovers. It
originated as a Western Christian feast
day honoring one or two early saints
named Valentinus. Valentine's Day is
recognized as a significant cultural,
religious, and commercial celebration
of romance and romantic love în many
regions around the world, although it
is not a public holiday în any country.
The spreading of Valentine's Day may
be seen as a globalization sign,
representing at the same time a huge
amount of money after Christmas în
the Unitted States.
In the end, I believe that both
events represent a day when people
are happy and appreciate love more,
which is why they can both so-exist în
my country.
Craciun Leia
 Programul de „Învăţare pe tot Parcursul Vieţii” – Erasmus +
Motto : ” O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate. ”
(Constantin Noica - „Jurnal Filozofic”)
Prof. Mădălina Teodorescu

Formarea profesională a cadrelor didactice este nu numai o cerinţă a societăţii,

dar a devenit și o dorinţă interioară. Încercăm din răsputeri să facem față unei generații
de tineri care s-a născut în fața televizorului și al calculatorului. Dacă nu avem grijă să
ne dezvoltăm atât pe plan profesional, dar şi personal permanent şi temeinic, riscăm să
recuperăm timpul pierdut din ce în ce mai greu, deoarece totul evoluează în ritm alert.
Va fi adus un prejudiciu atât nouă, cât şi elevilor noştri, iar în ultimă instanţă – societăţii.
Formarea noastră profesională în context european este deosebit de importantă. Aduce
beneficii uriaşe atât personale, cât şi pentru elevi, instituţie, colegi, comunitate.
Programul Erasmus+ ajută la dezvoltarea competenţelor cheie, cunoştinţelor şi
abilităţilor necesare formării şi dezvoltării unui stoc de capital uman educat şi competitiv
pe piaţa europeană.
Am avut oportunitatea ca în perioada 17-23 noiembrie 2019 să particip la un curs
de formare în Gdynia, Polonia, curs care şi-a pus puternic amprenta asupra dezvoltării
mele profesionale, cât şi asupra dezvoltării pozitive a personalităţii mele. Prezenţa mea
în Gdynia a fost posibilă în urma aprobării unui proiect Erasmus + al Asociației Tinerilor
cu Inițiativă Civică (ATIC), de către “Agenţia Nationala de Programe Comunitare în
Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale".
„Think before repeating and sending further - Counteracting populism, hate
speech and fake news” a fost un curs avansat pentru tineri și persoanele care lucrează
cu tineri, desfășurat pe parcursul a 7 zile, în 56 ore de pregătire, la Fundacja
Wspierania Inicjatyw Rozwoju Lokalnego, Gdynia, Polonia. Participanții au fost din
România – prof. Teodorescu Madalina și prof Andrei Geanina (Liceul Teoretic
Constantin Noica, Alexandria), Țarabuta Petre Gabriela, Pol Iulia și Cost George
Cristian, precum și reprezentanti ai Bulgariei, Cehiei, Poloniei și Greciei.
Observăm că mișcările și organizațiile populiste din toată Europa câștigă forță și
în multe țări vocea lor este din ce în ce mai auzită. Situația privind populismul și
radicalizarea tinerilor este foarte similară în țările care au participat la acest proiect, deși
se referă la fenomene sociale ușor diferite. Am ajuns la concluzia că noi nu avem
cunoștințe și competențe suficiente în acest domeniu pentru a putea sprijini și inspira
tinerii în ceea ce priveste populismul și hate speech și, de acolo, nevoia noastră de
formare.
Ca feedback al acestui proiect, în ultima zi am sustinut o lectie deschisa la Liceul
Ogólnokształcące nr. 1 din Puck, Polonia avand ca teme ”Hate Speech”, ”Fake News as
a populist tool” and ”Populism”. Vizitarea și interactiunea cu elevi și profesori ai unui
liceu din Polonia a fost un alt punct forte al acestui proiect.
Am dobândit o altă viziune pentru ca promovarea educaţiei europene prin
interculturalitate nu trebuie redusă la un act de acceptare, ci trebuie adusă la un nivel
de respectare şi înţelegere, de colaborare şi promovare a valorilor naţionale în context
european.

8
 ERASMUS+ din nou la Noica
Prof. Daniela Mușat

Este vară, este vacanță, dar nu și pentru doamnele profesoare Mușat Daniela și Zăbavă
Marioara, de la Liceul Teoretic ”Constantin
Noica” din Alexandria, care au participat în
perioada 6-11 iulie 2020 la cursul de formare
”STIMULATING CREATIVITY AND
INNOVATION IN THE CLASSROOM,
MOBILE DEVICES IN EDUCATION”, organizat de CREF Sesimbra, Portugalia, din cadrul
proiectului ERASMUS, cu finanțare din partea Comisiei Europene anul trecut.
Scopul acestui curs este implementarea unor strategii didactice moderne care să determine
un proces instructiv-educativ modern și care să prevină
rezultatele scăzute la învățătură, abandonul școlar.
În urma participării la acest curs de formare,
doamnele profesoare de limba franceză au dobândit
competențe numerice necesare procesului instructiv-
educativ, încercând să țină pasul cu situația actuală,
adaptându-se, astfel, școlii on-line. Prin aceste mijloace
de predare care se vor baza pe utilizarea platformelor
digitale, elevii vor fi motivați să învețe mai mult, să
descopere soluții, să exploreze diferite situații de
învățare.
Menirea unui profesor nu este să
creeze elevi asemenea imaginii lui, ci să
ajute elevii sa-și creeze propria lor imagine.

9
 VIS, ASPIRAȚIE, ROMANTISM…
Prof. DRAGOMIR IULIANA

Moto: “Visul este o haină țesută de zâne

și cu o mireasmă încântătoare‟ (Nerval)

Când ne dorim ceva și ne este dificil să realizăm sau când suntem într-un moment de
impas al vieții noastre, singura salvare, înțeleasă ca un balsam al sufletului, este să ne imaginăm,
să visăm… cu ochii deschiși. Subconștientul uman are întotdeauna tendința să se elibereze, să se
sustragă unor elemente care îl șicanează și care îi provoacă o stare de rău. Singura cale, în
asemenea împrejurări, rămâne visul, ce devine dorința ascunsă a subconștientului, salvarea de la
o eventuală manifestare maladivă, idealul însuși al subiectului. Urmărind această interpretare,
înțelegem visul ca evadare, accepție care stabilește natura sa romantică. Astfel, individul uman
dispune de o latură aparte, mult controversată, aceea prin care el vrea să iasă din , , monotonia‟
pământeanului, dorind să-și
depășească limitele pe care le-a
cunoscut în urma căderii din
Paradis. Omul păstrează
ascunsă în ființa lui eterna
nostalgie a Grădinii
Edenului, de unde a fost
alungat, nostalgie care se
traduce prin predispoziția la
visare. Prin vis, omul își poate atinge dorințele cele mai îndrăznețe, se poate contopi cu universul
și nu se simte exclus din spațiul transcendental.
Nerval a analizat în profunzime visul și a scris pagini întregi despre starea de somn,
despre funcțiile visului. El a afirmat că “visul constituie împreună cu veghea, un tot de
nedespărțit și continuu‟. În opera Aurelia, autorul descrie, în același timp, cucerirea mântuirii și
dobândirea lentă a darurilor visului. Nerval analizează aici visul asociat cu somnul și afirmă că
prin vis “calea mântuirii e paralelă cu calea cunoașterii‟. Astfel, în accepția lui, omul se poate
mântui prin intermediul visului, depășindu-și slăbiciunile. În ultima pagină din opera Aurelia,
Nerval mărturisește: “Somnul ocupă o treime din viața noastră. El este alinarea amărăciunilor

10
din timpul zilei (…); niciodată n-am simțit însă că somnul ar fi un repaus. După o amorțeală de
câteva minute, o nouă viață începe, eliberată de condițiile timpului și ale spațiului și, fără
îndoială, asemănătoare aceleia care ne așteaptă după moarte…‟ Viața care se conturează prin
somn este “asemănătoare aceleia care ne așteaptă după moarte‟. Spre deosebire de medicină,
care atribuie somnului funcția de refacere a organismului și a psihicului, Nerval vede în somn o
accepție thanatică. În interpretarea sa, somnul este vecin cu moartea. Din această cauză, el ajunge
în situația de a-i fi teamă să adoarmă pentru că în subconștientul său, trecerea dinspre veghe spre
somn și invers, este atât de laxă, încât nu mai poate deosebi imaginile din starea de veghe de cele
din starea de somn.
Așadar, Nerval înțelege prin somn, cucerirea unei noi lumi abolite de coordonatele
spațiale și temporale. Spre deosebire de acesta, personajul Dionis din nuvela eminesciană
Sărmanul Dionis, este convins că “În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp,
nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-
un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea ceriului înstelat într-un strop de
rouă‟. Încredințat că lumea-i visul sufletului nostru, că timpul și spațiul, trecutul și viitorul sunt
numai în noi, că acestea sunt niște elemente care țin de subiectivitate, Dionis caută știința magică
prin care, coborându-se în adâncul sufletului, să poată trăi în orice moment istoric și în orice
spațiu, de pildă, în lumea stelelor și a soarelui. Cu ajutorul cărții lui Zoroastru, Dionis se
transportă spațial în lună (deși această călătorie are, în cele din urmă, sensul ieșirii din
contingent), iar temporal în epoca lui Alexandru cel Bun. În secvența în care Dan și Maria,
personaje din aceeași nuvelă, se află în lună, adică în Absolut, Dan descoperă un lucru ciudat:
visele lui sunt și ale Mariei, îngerii îi împlinesc imediat gândurile, încât armonia prestabilită între
gândirea sa și viața îngerilor, îl miră. Atunci îi încolțește în minte un gând îndrăzneț: “Oare nu
cântă ei ceea ce gândesc eu?. . . Oare fără spațiu, nu sunt eu însumi Dumne…‟ Ambiguitatea
subiectului care “visează‟ lumea, face posibilă, în aventurile gândirii lui Dionis, confuzia Eu-
Dumnezeu, care anulează însuși principiul de existență al cosmosului platonician.
Ioana Em. Petrescu susține că, negându-și ultimele limite, gândirea anulează posibilitatea
însăși a formei, fiind pândită de nedeterminarea pură, de haos, de neființă. Ajunsă în impas
metafizic prin confuzia Eu-Dumnezeu, gândirea lui Dan-Dionis se salvează prin vis erotic, iar
prezența Mariei, pentru el, este mântuitoare. Eroul acestei nuvele se caracterizează, astfel, printr-
o atitudine romantică de revoltat.
Observăm că visul și somnul cunosc accepții diferite. Astfel, somnul poate fi înțeles ca un

11
fenomen binefăcător pentru organism, iar visul, ca un mijloc de purificare a spiritului. Visul este
un motiv literar preferat de romantici, dar se regăsește și în opera suprarealiștilor. Și în cazul lui
Eminescu se constată accepții diferite ale visului. În acest sens, visul a fost asociat cu viața, dar și
cu moartea. Astfel, moartea cerșetorului Baltazar din Avatarii faraonului Tlà se produce într-un
vis al celui de-al doilea avatar, marchizul. De asemenea, moartea biologică a lui Ioan Vestimie
din nuvela Moartea lui Ioan Vestimie de M. Eminescu, pare un vis al personajului.
În concluzie, poeții și scriitorii romantici au avut dorința să se sustragă realității, să
evadeze într-un spațiu construit prin imaginație. Neputând să se acomodeze cu realitatea, visul și
somnul au reprezentat pentru ei permisul de trecere spre necunoscutul pe care au dorit cu ardoare
să-l descopere. Geniul, respins de lume, inadaptat, revoltat, rece, dar și incapabil de “a ferici pe
cineva‟, a ales să trăiască într-un spațiu născut din fantasmele imaginației, un spațiu al visului.

BIBLIOGRAFIE CRITICĂ:
1. Béguin, Albert: Sufletul romantic și visul, traducere de Dumitru Țepeneag, Editura
Univers, București, 1998
2. Petrescu, Ioana Em.: Eminescu: modele cosmologice și viziune poetică, Editura Universal
Dalsi, București, 2000

12
 ISTORIA MUZICII
Prof. Oprea Corneliu

Evenimente importante produse în muzică,

în ultimele patru secole, în ani ce se termină cu cifra 1.

- 1621 moartea lui Michael Praetorius.

- 1681 se naște Georg Philipp Telemann.

- 1701 Haendel îl întâlnește pe Telemann.

- 1711 Vivaldi publică cele 12 concerte pentru vioară L, estro armonico.
- Haendel compune opera Rinaldo.
- Handel învață limba engleză.
- 1721 Bach compune cele 6 concerti grossi numite Brandenburgice și se căsătorește
cu Ana Magdalena.
- 1741 moare Vivaldi la Viena, în sărăcie.
- Haendel compune (în 25 zile) oratoriul Mesia. Premiera în 1943.
- 1751 Haendel termină ultimul său Oratoriu, Jefta.
- 1771 Haydn compune Salve Regina.
- Mozart face 2 călătorii în Italia și compune opera Lucio Sylla.
- 1781 Mozart compune opera Idomeneo și debutează public la Viena.
- Mozart are ceartă cu Episcopul Coloredo și devine primul muzician independent din
istorie.
- În Decembrie, Mozart participă la un concurs public de virtuozitate pianistică cu
Muzio Clementi, în fața Împăratului Josef II la Viena.
- 1791 Mozart primește în primăvară, comanda pentru Requiem de la contele Frans
Wesllesg Stuppach.
- Mozart compune motetul Ave Verum Corpus.
- Mozart compune operele Don Giovanni (premiera la 2 Septembrie în prezența
Împăratului), La clemenza di Tito și Flautul Fermecat cu premiera la 30. 09. la
Weidentheatter Viena. Triumf total.
- La 5 decembrie Mozart moare la vârsta de 36 ani.
- Joseph Haydn primește titlul de Dr. onorific la Oxford și are loc la Londra premiera
Simfoniei nr. 92 Oxford.

13
- 1801 moare Domenico Cimarosa, la Veneția, la vârsta de 51 ani.
- Are loc prima reprezentație a Anotimpurilor de Haydn.
-Haydn compune oratoriul Creațiunea.
- Beethoven publică Simfonia I și Concertul pentru pian nr. 2.
- 1811 se naște Franz List
- Schubert publică primele lieduri
- 1821 În anul morții lui Napoleon, Beethoven publică Sonata pentru pian OP 110
- Are loc în triumf premiera operei Freischutz de K. Maria von Weber.
- 1831 are loc premiera operei Norma de Vincenzo Bellini
- 1841 Adolf Sax inventează saxofonul
- Robert Schumann compune Simfonia I Primăvara și Simfonia IV
- La Praga se naște Antonin Dvorak
- 1851 Giuseppe Verdi compune Rigoletto
- Richard Wagner compune Tânărul Siegfried
- 1861 Wagner compune operele Tanhaueser și Maeștrii cântăreți din Nuernberg
- 1871 Verdi compune Aida
- Wagner încheie partitura la opera Siegtried
- La Bologna are loc premiera operei Lohengrin de Wagner
- Autoritățile din Bayreuth îi oferă lui Wagner terenul pe care începe construcția teatrului
muzical în care vor avea loc exclusiv reprezentările creațiilor sale
- 1881 Offenbach compune Povestirile lui Hoffman
- Anton Brukner compune Simfonia VI și VII
- 1891 se naște Serghei Prokofiev în Ukraina
- Rahmaninov publică primul concert pentru pian

- 1901 moare Giuseppe Verdi la 88 ani

- 1911 moare, la 51 ani, Gustav Mahler
- 1921 moare, la 96 ani, Camile Saint Saens
- La Biblioteca din Torino sunt descoperite partiturile lui Vivaldi, după o
uitare de 210 ani
- 1941 Șostakovici compune Simfonia 7, dedicată Leningradului
- 1951 moare Arnold Schoenberg
- Debutul sopranei Joan Sutherland
- Kathleen Ferrier (contraalto) încetează cariera artistică
- 1971 moare, la 88 ani, Igor Stravinski

14
 ȚARA GALILOR (WALES)
Prof. Mihaela Loghin

Galezii, în limba engleză ”Welsh”, sunt o națiune și un popor celtic, locuitori nativi ai
Țării Galilor, una din cele patru țări care compun Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de
Nord. Aceștia sunt vorbitori nativi ai limbii galeze, o limbă celtică, înrudită cu irlandeza și
scoțiana. Țara Galilor este foarte frumoasă, cu impresionante culmi muntoase în nord, interiorul
deluros, printre faleze și plaje nisipoase și castele răsfirate pe coline și văi. Țara își privește cu
mândrie moștenirea de legende, cântece și poezie, dar și contribuția în cadrul societății britanice
a numeroși politicieni, gânditori, oratori și activiști sociali, provenind de aici. Anglia și Țara
Galilor au fost unite de Henric al VIII lea între 1536 și 1543. în Țara Galilor încă se mai văd
urma ale celor patru sute de ani de rezistență și ocupatie, ca în structura marilor castele, a
conacelor fortificate sau a bisericilor construite asemenea unor fortărețe înfricoșătoare. De
curând s-a observat o renaștere a limbii și culturii galeze. Celebritățile galeze din lumea
spectacolului sunt la modă - actrița Catherine Zeta Jones, trupele rock Manic Street, Preachers și
Stereophonics, cântăreții Elton John și Charlotte Church. Toate conduc la întărirea “simțirii
galeze” în Țara Galilor.
În antichitate, galezii se numeau Cymru (semnifică compatrioți în galeză, dupa regiunea
istorică Cumbria, din nord-vestul Angliei. Ca popor celtic, galezii s-au separat de britoni, un alt
popor celtic, care anterior a populat teritoriul Marii Britanii moderne. Cumbrica a fost cea mai
apropiată de galeză și care se presupune că era vorbită de un grup etnic strâns înrudit de galezi.
Galeza face parte din familia limbilor celtice insulare. Aceasta este vorbită în mare parte din Țara
Galilor, cu toate că predecesoarea sa, britonica, era vorbită în aproape întreaga insulă a Marii
Britanii. Până în secolul XX, cea mai mare parte a locuitorilor Țării Galilor, vorbeau numai
galeza, putini știind să vorbească și engleza. Galeza rămâne în continuare limba predominantă în
unele părți ale țării, mai ales în partea de nord și de vest, în timp ce engleza rămâne
predominantă în partea de sud. Mulți galezi, chiar și în zonele unde engleza este predominantă,
sunt fluenți sau bilingvi în galeză sau cel puțin capabili să ănțeleagă limba sau chiar să poarte o
conversație folosind-o. În 2016, un studiu a demonstrat că aproape 35% din populația galeză are
un nume de familie de origine galeză. în restul regatului unit, cei cu nume de familie galeze
reprezinta 5,3% din populatie, în Noua Zeelandă 4,7%, în Australia 4,1 %, iar în S.U.A 3,8 %. În
concluzie, aproximativ 16,3 milioane de indivizi din toate țările studiate sunt de origine galeză
cel puțin parțial. Mai mult de 300 000 de cetățeni ai Londrei sunt de origine galeză.

Bibliografie: John Davies “A history of Wales”, 1990, Penguin Group

Gwyn A Williams : The Wales and their History, 1982, Croom Helm
Adrian Hastings : ”The construction of nationhood, 1997, Cambridge
University Press

15
 Cartea-izvor al sufletului
Profesor: Oprea Florina

Deși cartea reperezintă un univers viu, o lume însuflețită de eroii

fiecărei pagini citite pe îndelete, oferindu-ți posibilitatea să te transpui în
rolul personajelor, să-ți imaginezi scene de viață chiar și după ce ai închis
cartea, adolescenții de astăzi își petrec tot mai mult timp în fața televizorului,
a computerului, preferă pictogramele internetului, iar timpul acordat cititului
este tot mai scurt. Realitatea este dureroasă, deoarece copiii care refuză să
citească nu mai au imaginație, nu știu să se exprime corect și coerent, nu mai
cunosc sensul cuvintelor, având totodată un limbaj nepotrivit vârstei.
Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele audio-vizuale în
difuzarea culturii, cartea și lectura ei rămân printre cele mai importante
mijloace de formare a culturii generale, de formare a personalității cititorului.
Lectura este considerată, pe bună dreptate, un instrument dintre cele mai
prețioase ale activității intelectuale și de petrecere minunată a timpului liber.
Ne străduin să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i atrage din nou pe
elevii noștri în lumea minunată a lecturii; pentru că lectura este cea care le
îmbogățește sufletul și mintea. Prin lectură elevii pot cunoaște lumea, prin
lectură vor ajunge să-și modeleze atributele gândirii, să-și exprime clar și
precis propriile idei.
Urmărim în totalitate parcurgerea programelor școlare și încercăm, prin
metode diferite, să atragem cât mai mulți cititori la bibliotecă. În acest sens,
am inițiat în cadrul scolii diverse proiecte în speranța de a le dezvolta gustul
pentru lectură și de a schimba mentalitatea elevilor. În cadrul acestor întâlniri
elevii au realizat, lucrând în grupe, afise (Invitație la lectură) pe care le-am
expus în clasă apoi lista de lecturi, notând titlurile și autorii scrierilor
selectate. Chiar a fost uimitor faptul că le-a făcut plăcere să lucreze în echipă
și s-au dovedit apoi doritori să citească respectivele cărți.
Un alt proiect desfășurat este ‘lectura independentă zilnică’. Timp de
15 minute, în ora de română, copiii își scot o carte și citesc independent,
fiecare ce îi place.
Tot un proiect de suflet este și ‘schimbul de carte’. Fiecare elev din
clasă aduce câte o carte pe care o oferă unui alt coleg, în schimbul cărții
aduse de acesta.
Biblioteca este nemijlocit implicată în proiectele școlii și este locul
unde elevii se simt îndemnați să aspire spre fumusețea actului de creație.

16
17
 Cele mai vechi urme ale scrisului în spațiul românesc
Bălțățeanu Ema Tamara-bibliotecar

„Istoria începe la Sumer” – aceasta era până nu demult ideea general acceptată.

Și totuși pe teritoriul
României s-au găsit urme de scriere
poate și mai vechi, încă din neolitic:
tăblițele de la Tărtăria. Sunt trei tăblițe
de lut înscrise cu diferite simboluri,
găsite în județul Alba. Inscripții
asemănătoare, aparținând unei
civilizații neolitice comune, au mai
fost găsite și în Ungaria, Serbia și
Bulgaria, dar cele de la Tărtăria par să fie cele mai vechi, datând de prin 5300 î.e.n., deci ar fi cea
mai veche scriere a omenirii, cu 1000 de ani înaintea celei sumeriene
Se știe din mărturiile autorilor antici Iordanes, Dio Cassius că geto-dacii cunoșteau și
foloseau scrierea. Inițial, au folosit alfabetul grec, ulterior pe cel latin. În Vâlcea s-au găsit vase
cu inscripții în caractere grecești.
Unele blocuri de piatră de la Sarmizegetusa din sec. I î.Hr. sunt acoperite cu inscripții în
caractere grecești.
Tot aici s-a descoperit și vasul cu
inscripția în latină DECEBALUS
PER SCORILO, probabil cel mai
cunoscut artefact. Vasul care poartă
această inscripție este unul cu totul
ieșit din comun. Avea forma unei
pâlnii și a fost lucrat la roată, din
lut roșiatic.
Dio Cassius amintește de o
scrisoare primită de la Decebal, pe
care împăratul Domițian a prezentat-o Senatului (anul 87), dar și de o scrisoare în latinește
primită de Traian pe o ciupercă.
Exemplele de mai sus dovedesc următoarele: sub Burebista și Decebal scrierea a fost
folosită destul de frecvent.
După cucerirea romană nivelul culturii materiale și spirituale crește, scrierea este folosită
în mod curent. Cea mai veche inscripție datează din anul 110, atestând fundarea colonii Ulpia
Traiana. Cele mai multe sunt inscripții pe pietre funerare. S-au mai pastrat în bronz diplome
militare și acte administrative și religioase. Tăblițele de la Roșia Montana, scrise în cursiva limba
18
latină a sec. al II-lea sunt de provenienţă romană, antice, şi erau folosite pentru a se scrie pe ele
diferite texte. După perioada în care au fost scrise, ele provin din vremea împăraţilor romani
Antoninus Pius (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). O singură tăbliţă provine din perioada
împăratului roman Hadrianus. Deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate asemănătoare pe
cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o stare atât de bună
încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de bine. Scrisul va
continua să fie folosit de populația daco-romană și după părăsirea Daciei de administrația
romană, dar pe scară mai mică
Alfabetul latin a apărut în sec. VIII î.Hr., ca o varianta a celui grecesc. Adaptarea s-a
făcut aproape de la sine fiindcă latina avea mai puține consoane decât greaca. Alfabetul latin
definitiv (din 22 de litere, la care s-au adăugat ulterior J,U,W,Z) se va forma abia în sec. I După
perioada de înflorire a scrierii latine, în perioada migrațiilor, aceasta se restrânge foarte mult sau
dispare.
Alfabetul grec apare începând cu sec. VII î.Hr. Până în sec al XVI-lea, redactarea
documentelor grecești este sporadică pe teritoriul nostru documentele manuscrise în greacă și
tipăriturile se înmulțesc începând cu a doua jumătate a sec. XVI (scrisori, socoteli, texte istorice).
Alfabetul chirilic si limba slavonă înlocuiesc limba latină și alfabetul latin în biserica
românilor prin sec. X și se
consolidează în secolele următoare.
Cel mai vechi monument de scriere
chirilică este o inscripție în calcar
găsită în Dobrogea datând din anul
943. In momentul formarii primelor
state feudale românești, cancelariile
domnești aveau nevoie de un alfabet
cu ajutorul căruia sa redacteze
diferite documente, iar sub influenta
statelor slave care ne înconjurau
aproape în totalitate s-a apelat la
alfabetul chirilic.
Tot astfel, primele acte de cultură din Țările Române au fost făcute în limba slavonă, cu
slove chirilice. Astfel au fost traduse în slavonă și copiate o serie de cărți religioase, scrieri
juridice, filosofice, istorice, didactice, filologice și literare. Mai mult decât atât, au fost scrise
și opere originale care ilustrează dezvoltarea culturii slavone și a folosirii scrierii chirilice, în
Țările Române, cronici de curte și alte scrieri istoriografice și religioase, printre care: Letopisețul
de când s-a început țara Moldovei (Letopisețul lui Ștefan cel Mare), variantele acestuia din
secolul al XV-lea –începutul secolului al XVI-lea (Letopisețul anonym al Moldovei, Cronica de
la Bistrița, Letopisețul de la Putna), Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie,
cronicile lui Macarie, Eftimie și Azarie (secolul al XVI-lea), Povestirile despre Vlad Țepeș,
Peripelele (cântece de laudă în cinstea Maicii Domnului compuse de Filotei), Cuvânt de laudă
pentru Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava etc.

19
 De asemenea, au fost redactate multe acte interne și externe, inscripții sau însemnări în
limba slavonă între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, parțial chiar în secolul al XVII-lea, iar
primele tipărituri din Țările Române, începând cu anul 1508, au fost realizate în limba slavonă.
Alfabetul chirilic al limbii slave vechi a fost folosit în scrierea românească începând cu
secolul al XVI-lea, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost înlocuit cu alfabetul latin.
Trecerea oficială la noua scriere s-a făcut la un an după Unirea Principatelor (1860). La ora
actuală, alfabetul chirilic mai este folosit de unele popoare slave, precum ruși, ucraineni,
bieloruși, bulgari, macedoneni, sârbi și un număr de aproximativ 40 de popoare diverse din fosta
URSS, indoeuropeni, uralo-altaici, turcici, chinezi, fino-ugrici, tătari etc.
Acest scurt istoric punctează realizările de seamă ale truditorilor cărții din spațiul
românesc, corelate contextului istoric.

20
 Atletismul în cadrul sportului formativ
Prof. Strujac Emil

Atletismul este o activitate practică în care exercițiile diferă prin

modul de execuție dar și prin influențele pe care le produc asupra omului, ca sistem
hipercomplex, dinamic bio-psiho-
social.
Atletismul este o ramură a educației fizice și
sportului care, prin numărul mare de exerciții, diferite
unele de altele, vizează întrecerea, dar și dezvoltarea
armonioasă a organismului.
Atletismul este definit ca un sistem de exerciții
realizat sub forma alergărilor, aruncărilor și săriturilor
naturale și stilizate, în scopul dezvoltării specifice a
calităților fizice și obținerii unui rezultat superior în
practicarea lor.
Utilizarea ritmică și rațională a exercițiilor de atletism
(alergările, aruncările și săriturile), contribuie sigur la
dezvoltarea armonioasă a organismului, la educarea fizicului, în
special când ne referim la tineri, efectul pozitiv fiind sesizat la
toate vârstele. În cadrul ”sportului formativ”, în care am inclus
educația fizică din sistemul de învățamânt, atletismul ocupă un loc important. Astfel, în școală, o
serie de alergări, sărituri și aruncări se exersează fără a avea caracter de întrecere sau având
caracter de întrecere. În cazul al doilea, regulile sunt stabilite în funcție de potențialul elevilor și
de condițiile materiale ale școlii, fiind diferite față de cele din regulamentul F.R.A.
La alergări, în lecțiile de sport formative (de educație fizică), predomină ștafetele cu sau
fără transport de obiecte, cu sau fără treceri peste obstacole, distanțele fiind în funcție de
mărimea sălii de sport sau a terenului școlii.
Dintre sărituri, mai des, le întâlnim pe cele de pe loc (lungime, plurisărituri), iar dintre
aruncări, pe cele cu mingea de oină la țintă sau la distanță, cât și aruncările cu mingea medicinală
cu ambele brațe și cu un brat.
În programele școlare de educație fizică ale elevilor de la nivelul tuturor
claselor, atletismul, alături de gimnastică, este prezent în toate lecțiile de
educație fizică sau de antrenament sportiv.
În competițiile organizate în cadrul “sportului pentru toți” nu
lipsesc probele atletice simple, fiind din cele mai accesibile, iar
“jogging-ul” pe care îl practică din ce in ce mai multă
lume, nu este altceva decât o alergare de durată în tempo
moderat.
Adaug la această succintă prezentare și faptul că
exercițiile de atletism dezvoltă calitățile motrice de bază: viteza,
forța, rezistența, contribuind substanțial la întărirea sănătății și la
fortificarea organismului, atletismul fiind, alături de gimnastică, baza
sportului formativ, dar și a sportului competițional.

21
 Alexandria mea
Prof. Stanila Gigi-Florin

Un nume frumos, antic, care amintește de faimosul Alexandru Macedoneanul. Sunt multe
Alexandrii in lume, din Egipt (unde exista faimoasa biblioteca) si până in America si din Europa
până in Australia. Dar cea mai dragă pentru noi rămane tot “Lisăndria” noastră natală.
Prima atestare documentară a unui sat aflat pe vatra actuală a municipiului este din secolul
al XV-lea. La ianuarie 1483, voievodul
Vlad Călugărul dă jumătate din satul
Bucureşti sau Bucureşteanca unor
boieri ce îi aduseseră servicii. Acelaşi
sat este menţionat în continuare în
documente din 1533 până în anul 1751
după care nu mai apare documentar,
existând posibilitatea ca el să fi fost
inclus în satul vecin Bâcâieni. Satul
Bâcâieni este atestat prima dată la 24
mai 1669, în zapistul prin care Anca,
văduva viestierului Pârvu şi fiii ei vând
lui Barbu Postelnic 250 de stânjeni de
moşie la Bucureşti, judeţul Teleorman
până în hotarul Bâcâienilor în Vedea.
Se pare că satul a fost înfiinţat de oierii
din Bâcâia, de lângă Sibiu, veniţi cu oile la
păşunat în lunca Dunării. Scurta enumerare de mai sus argumentează că, în tot Evul Mediu de
mijloc şi până la începutul vremurilor moderne, teritoriul actual al oraşului Alexandria a
continuat să fie locuit şi să aibe o viaţă economică şi socială proprie.
Ideea întemeierii oraşului Alexandria îşi are originea în hotărârea unor grupuri de locuitori
din Zimnicea şi Mavrodin de a înfiinţa un oraş liber de orice ingerinţă străină.
În acest scop, ei au ales locul pe care se află astăzi capitala Teleormanului, loc pe care l-au
considerat cel mai potrivit pentru comerţ, ţinând seama de faptul că celelalte târguri şi oraşe, ca
Giurgiu, Roşiorii de Vede şi Zimnicea, erau prea departe de această regiune plină de sate de
plugari harnici şi bogaţi. Mai ales că ei aveau nevoie de o piaţă de desfacere a produselor lor și
de un târg de unde să se aprovizioneze cu unelte de muncă, materiale de construcţii,
îmbrăcăminte, încălţăminte etc.
Un sprijin important pentru mavrodineni si zimniceni in cumpararea mosiei Bacaieni (care
apartine Mitropoliei Tarii Romanesti) l-a acordat marele boier, hatmanul Mihaita Filipescu.
Acesta a insistat ca mitropolitul Grigore al Ungro-Vlahiei sa accepte schimbul cu mosia Brezoia
din judetul Dambovita si sa cedeze negustorilor din Zimnicea si Mavrodin mosia din Teleorman
care nu aducea un venit prea mare din arendare.
Astăzi statuile-bust ale lui Alexandru Dimitrie Ghica și ale hatmanului Filipescu se găsesc,
în semn de recunoștință, în fața Primăriei din urbea noastră.
În 1934, o publicistă prezenta în monografia sa, starea economică a localităţii, creionând,
în câteva pagini, evoluţia comerţului în Alexandria, astfel: „Cel dintâi comerţ ce s-a cunoscut, de
la clădirea primei colibe în acest nou oraş, a fost cel de băuturi, deoarece în comunele vecine
băuturile erau monopolizate de proprietarii moşiilor, potrivit dispoziţiilor Regulamentului
22
Organic. Imediat după acest comerţ a urmat acela de obiecte casnice şi alimente coloniale […].
Puţin după aceasta începe să se înfiripe şi comerţul de vite şi cereale”.
Numai în primul an de la înființare fuseseră acordate 700 de locuri de case și prăvălii. Aici
s-au stabilit familii din județele Telorman (Mavrodin, Zimnicea, Șoimu, Țigănețti, Atârnați,
Cernetul, Pielea, Purani, Vitanesti, Laceni, Sovarasti, Poroschia, Plosca, Spatarei, Frumoasa) dar
si din Olt (Raioasa-Lunca, Uda Clocociov, Flamanda, Baneasa) dar și din Vlașca (Răsuceni,
Grosu, Măgura, etc). Mulți țărani căutau să scape de cele 24 de zile de clacă stabilite de
Regulametul Organic și au avut probleme cu proprietarii moșiilor de unde plecaseră. “Aerul de la
oraș te face liber” atât în Occident cât și la porțile Orientului. La 1834 țăranii din lunca Dunării
aveau probleme cu dependența față de marii proprietari în timp ce în Apus aceste probleme se
rezolvaseră de secole. Hrisovul care recunoștea statutul noului oraș a fost emis abia în 1840 și de
abia atunci au încetat evacuările forțate din noua localitate. Proprietarii erau sprijiniți de unii
membri ai Divanului Țării Romanești, care considerau că Alexandria este “stat în stat” datorită
“Ekstructiei” prea “liberale” pentru acele vremuri deoarece promova autoconducerea.
Interesant este ca autoritatile numeau noua asezare Alexandria iar locuitorii ii spuneau
Pianta. Aceasta denumire era data de tarani datorita celor doua piete, Mihaita Filipescu si
Dimitrie Sutu aflate pe locul unde este azi Piata si cealalta unde este Scoala nr. 5.
Întemeiat în 1834, după planurile urbanistice elaborate de inginerul austriac Otto von
Moritz (cel ce lucrase planurile oraşelor Brăila şi Giurgiu şi avea să execute, mai târziu, planul
viitorului oraş Turnu Severin), oraşul şi-a luat numele domnitorului de atunci al Ţării Româneşti,
Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842) ale cărui oseminte se găsesc depuse astăzi într-un
monumental sarcofag din incinta Catedralei Episcopale “Sfântul Alexandru” din municipiu.
Între anii 1834-1864, adică de la întemeiere până la reforma administrativă a lui Alexandru
Ioan Cuza, oraşul Alexandria a fost condus după un statut propriu, numit „Ekstrukția condiţiilor
de hălăduire a celor ce vor primi a se aşeza cu şederea în noua adunare de oraş Alexandria”, care
prevedea o conducere colectivă, formată din patru epitropi, aleşi de obşte ca „oameni cinstiţi” (
aceştia se ocupau in principal cu strângerea dărilor, plata datoriilor, vânzarea loturilor de pământ
şi respectarea planului oraşului) şi din doi privighetori, de asemenea aleşi ( urmăreau bună
activitate a epitropilor ).
In anul 1836, la doi ani de la infiintarea orasului de catre domnitorul Tarii Romanesti,
Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842), locuitorii si-au ridicat o biserica din lemn cu hramul
"Sfantul Alexandru”, care in scurt timp a devenit neincapatoare. De aceea, dupa un efort sustinut,
epitropia orasului a reusit sa construiasca, intre anii 1869-1898 actuala Catedrala, tarnosita de
Mitropolitul Iosif Gheorghian la data de 6 decembrie 1898.
Catedrala impresioneaza prin sobrietatea ei arhitecturala, dar si prin
impunatoarea sa marime: 42 de metri lungime, 26
de metri latime, inaltimea ei maxima de la
turla cea mare fiind de 45 metri.
Catedrala se prezinta sub forma de
cruce in interior si nava in exterior,
avand la intrare o frumoasa tinda
strajuita de coloane lucrate in stil
corintian.
Deasupra pronaosului sunt doua
turle, unde se afla clopotele si ceasurile.
Elementele decorative specifice Catedralei
Sfantul Alexandru sunt: pictura murala si
catapeteasma (in stil neogotic, inalta de 10
23
metri), executate de echipa de pictori Constantin
Artachino, Constantin Pascali si celebrul Stefan
Luchian, in anul 1898, in stil bizantin, in
tehnica ulei. In acelasi an a fost pusa
pardoseala din marmura mozaicata.
La catapeteasma s-a adaugat ulterior
icoana Sf. Spiridon (donata de breasla
cismarilor) si icoana Sf. Filofteia (donata
de Asociaţia tinerelor fete). Policandrul
mare, policandrul mic si sfesnicele
împaratesti, au fost lucrate in bronz aurit de casa
Weidekamp Kettling A.C. din Viena, prin
reprezentanta Hans-Herzog din Bucuresti.
Sfantul locas a suferit reparatii importante in urma cutremurelor din 1940 si 1977.
In anul 1994, cu acazia implinirii a 160 de ani de la fondarea oarasului, catedrala Sf.
Alexandru a devenit necropola domneasca, prin aducerea si asezarea in pronaos, a osemintelor si
sarcofagului domnitorului Alexandru Dimitri Ghica. Oosemintele au fost aduse de la Biserica
"Ghica-Tei" din Bucuresti iar sarcofagul, de la Muzeul Militar National din Bucuresti.
Teleormănenii pot merge să se roage la mănăstire chiar în inima orașului. Catedrala Sfântul
Alexandru din Alexandria a primit statut de mănăstire, așa că aici se oficiază slujbe în fiecare zi.
Credincioșii care îi trec pragul se pot închina la icoanele pictate de nimeni altul decât marele
artist plastic român Ștefan Luchian și se pot reculege la monumentul funerar care găzduiește
osemintele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.
”Catedralele episcopale au regim de mănăstire, cu slujbă zilnică, Sfânta Liturghie în fiecare
zi. Astfel, creștinii din Alexandria au parte de rugăciune permanentă, ceea ce este extraordinar”,
ne-a spus preotul Gheorghe Popa.
Credincioșii care trec pragul Catedralei nu doar că se pot ruga și reculege sufletește ori de
câte ori au nevoie, ci pot și admira icoanele pictate de marele artist plastic român Ștefan Luchian.
”Această Catedrală a fost pictată de Ștefan Luchian în echipă cu Constantin Artachino. La
vârsta de 28 de ani, ei au obținut contractul de lucrări la Catedrală, iar execuția a început în anul
1898. În principal vedem amprenta lui Luchian la picturile de la parterul Catedralei. S-au găsit la
fondul plastic schițe semnate Ștefan Luchian referitoare la Sfânta Cruce din Altar, la Sfânta
Paraschiva și Sfânta Ecaterina din Pronaosul bisericii și la Domnul Iisus Hristos pe tronul
judecății. Icoana care îl întruchipează de Iisus Hristos seamănă foarte mult cu cea de la
Mânăstirea Curtea de Argeș”, explică preotul Gheorghe Popa.
Lăcașul de cult din centrul Alexandriei este și necropolă domnească, pentru că aici este
depus sarcofagul cu osemintele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica.
”Sarcofagul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica este confecționat la Neapole de către
meșterii pietrari de acolo la comanda lui Alexandru Ioan Cuza, prietenul domnitorului. În
biserică sunt osemintele lui Alexandru Dimitrie Ghica, ceea ce face ca aceasta să fie necropolă
domnească”, explică preotul.
Vitraliile din lăcașul de închinăciune alexăndrean sunt realizate de meșterul german Rudolf
Ziegler, cel care a lucrat și pentru Castelul Peleș, iar catapeteasma este executată din lemn de tei
aurit.
In anul 1996, prin infiintarea Episcopiei Alexandriei si Teleormanului, cu resedinta la
Alexandria, biserica Sf. Alexandru a devenit Catedrala Episcopala. Preasfintitul Parinte Episcop
Galaction Stanga, primul episcop al Alexandriei si Teleormanului, arhipastoreste de la 1
septembrie 1996.
24
 Catedrala detine cateva carti rare si vechi, intre care: "Evanghelie" (Sibiu, 1806, cu note
manuscrise), "Evanghelie" (Sibiu,1810), "Octoih" (Sibiu,1811), "Apostol" (1814), "Tipicon"
(1816), "Antologhion" (1827 si 1831, publicat de Macarie Ieromonahul), "Cazanie"
(Buzau,1831), "Mineele anului" (Neamt,1831), "Molitfelnic" (Buzau,1832), "Liturghier"
(Bucuresti,1833), "Penticostarion" (Iasi,1834), "Ceaslov" (Iasi,1835), "Evanghelie"
(Buzau,1837), "Agheasmatar" (Buzau,1845), "Priveghiu" (Bucuresti,1848), "Ceaslov" (Bucuresti
1854), "Octoih" (Bucuresti,1856), "Psaltire" (Bucuresti,1856), "Liturghier" (Bucuresti,1862),
"Evanghelie" (1864, imbracata in argint si catifea).
Alexandria in 1937 avea 17.616 locuitori. Bâlci anual de Rusalii şi la 30 August.
Din punct de vedere economic, avea 2 mori sistematice, 3 mori ţărăneşti, 1 fabrică de
gheaţă, 2 fabrici de tâmplărie, 2 ateliere mecanice şi 6 darace de lână.
Funcționau : Banca Agricolă « Al. Ghica », Banca Comercială, Banca « Reazimul
Meseriaşilor », Banca Populară.
Învățământ : Şcoală normală de
băieţi, Gimnaziu de băieţi, Gimnaziu de
fete, Gimnaziu industrial de băieţi,
Gimnaziu industrial de fete, Şcoală de
agricultură, 3 şcoli primare de băieţi, 3
şcoli primare de fete, 1 şcoală primară
mixtă, 1 şcoală de aplicaţie.
Cultura : Muzeul istoric comunal,
Soc. corală « Armonia », 2
cinematografe, 2 soc. sportive, 1 soc. de
vânătoare.
Existau 6 biserici ortodoxe.
Protopopiat ortodox. Alte institutii :
Primărie, Poliţie, Percepţie fiscală,
Judecătorie, Serviciu sanitar, Oficiu P.T.T.,
Oficiu telephonic, Spital de stat, dispensar de
stat, Societatea « Crucea Roşie », Casa Asigurărilor Sociale, Societatea pentru profilaxia
tuberculozei, Sfatul negustoresc, Asociaţia Meseriaşilor.
Orasul avea uzină electrică si pavaj. Comerţul, dominat de afacerile cu cereale şi vite, a
constituit cea mai importantă ramură a vieţii economice până la 1948.
După reînființarea judeţului Teleorman, în anul 1968, devenind reşedinţa acestuia,
Alexandria beneficiază de importante investiţii. Pe 27 iulie 1979 oraşul Alexandria este declarat
municipiu.
Alexăndrenii s-au implicat în toate evenimentele de răscruce ale istoriei moderne a
României: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor Române (1859), Războiul de neatârnare
(1877-1878), Răscoala ţărănească din 1907; Războiul pentru reântregirea patriei (1916-1919) şi
cel de-al doilea Război Mondial (1941-1945) si Revoluția română din 1989.

Bibliografie:
https://ziarullumina.ro/reportaj/orasul-si-catedrala-sfantului-alexandru-115153.html
https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/catedrala-episcopala-sfantul-alexandru-
alexandria-96710.html
Ion Bâlă, Ion Moraru, Alexandria pe treptele istoriei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1984

25
Colectiv de redactie:

Redactor: prof. Rotaru Marilena

Colaboratori:

Prof. Martin Elena Amelia

Prof. Teodorescu Mădălina
Prof. Dragomir Iuliana
Prof. Oprea Corneliu
Prof. Mihaela Loghin
Prof. Oprea Florina
Prof. Strujac Emil
Prof. Stanila Gigi-Florin
Prof. Mușat Daniela
Prof. Ovedenie Rodica
Bălțățeanu Ema Tamara-bibliotecar

26