DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE TENSIUNE SUPERFICIALĂ

Staicu Mircea

Lainar Anamaria

Neculache Crina

1. Scopul lucrării

Determinarea coeficientului de tensiune superficială pentru o substanţă tensioactivă folosind

stalagmometrul.

2. Teoria lucrării

Tensiunea superficială este cauzată de atracţia dintre moleculele de lichid. In volumul de lichid
fiecare moleculă interacţionează cu moleculele vecine prin forţe egale pe toate direcţiile, rezultanta
acestor forţe fiind nulă. La suprafaţa lichidului moleculele nu sunt la fel de intens atrase de
moleculele mediului (gaz, vid sau alt lichid) de deasupra lichidului şi ca urmare toate moleculele din
stratul superficial sunt supuse unei forţe de atracţie rezultantă indreptată spre interior, care este
echilibrată numai de rezistenţa lichidului la compresiune. Suprafaţa stratului superficial, acţioneaza
în multe cazuri ca o membrană elastică, ca de exemplu la baloanele de săpun. Lichidul va alege acea
formă pentru care energia dată de interacţiunile moleculelor în contact va fi minimă, adică va alege
suprafaţa minimă, deoarece astfel se asigură un număr minim de vecini, deci de interacţiuni.

Forţele în punctele de contact ale lichidului cu celelalte medii determină unghiurile de contact
dintre lichid şi celelalte medii. Unghiul de contact este mărginit de tangenta la suprafaţa lichidului şi
suprafaţa solidului. Meniscurile concave au unghiul de contact mai mic de 90 0 iar meniscurile
convexe au unghiurile de contact mai mari de 90 0.

Experimental se dovedeşte că forţele de tensiune superficială depind numai de lungimea conturului

de contact dintre două medii diferite ‚l’, constanta de proporţionalitate fiind numită coeficient de
tensiune superficială notate cu σ.

Forţa de tensiune superficială( F=σ l) este

tangentă la suprafaţa lichidului în contact cu alt mediu şi perpendiculară pe conturul de contact. Se
poate calcula energia potenţială superficială înglobată în stratul superficial cu ajutorul lucrului
mecanic efectuat pentru a mări suprafaţa stratului superficial pâna la ∆S: L= - σ ∆S .Din formule se
poate deduce coeficientul de tensiune superficială σ ca fiind egal cu lucrul mecanic necesar pentru
mărirea suprafeţei libere a unui lichid cu o unitate. σ = - L/∆S

Coeficientul de tensiune superficială se măsoară în N/m şi se găseşte în tabele pentru diverse

lichide. Acest coeficient scade cu cresterea temperaturii.
Dintre toate lichidele, cu excepţia mercurului, apa are cel mai mare coeficient de tensiune
superficială σ=73x10-3 N/m.

3. Mod de lucru:

Este o metoda dinamică prin care se măsoară tensiunea superficială a picăturilor care se formează şi
se desprind la capătul unui stalagmometru (picurător).

Picăturile formate la un orificiu capilar se desprind atunci când forţa de tensiune superficială
orientată în sus este cel puţin egală cu greutatea picăturii care se formează.

unde F = σ⋅ l = σ2πr reprezintă forţa de tensiune superficială la orificiul cu raza ’r’, 2πr este conturul
orificiului, iar G=mg=ρvg=ρgV/n este greutatea picăturii exprimată în funcţie de densitatea picăturii
ρ şi de volumul ‘v’ al picăturii. Acest volum poate fi calculat din raportul dintre volumul V care se
scurge din balonul de sticla între cele două repere şi numărul de picături. Din această ecuaţie se
obţine: σ = ρgV/(2πrn)

Raza capilarului este dificil de măsurat şi de aceea se face experimentul cu un lichid cu tensiunea
superficială cunoscută, de exemplu apă distilată. Astfel se lasă să curgă mai întâi acelaşi volum de
apă distilată prin tub şi se numără picăturile, apoi se face experimentul cu lichidul cu tensiunea
superficială necunoscută. Mărimile referitoare la apa distilată sunt indicate prin indicele ‘0’. Se
împart formulele scrise pentru cele două lichide membru cu membru, astfel: σ=ρgV/(2πrn)

σ0=ρ0gV/(2πrn0) σ0=0,073 N/m

σ/σ0=ρ n0/ρ0n

De unde se determină tensiunea superficială a lichidului necunoscut: ρ⋅n0

4.Materiale necesare:

● Stalagmometru
● Pahar Berzelius
● Apa
● Lichid de referință (alcool)

5.Date experimentale:
 Nr det V(cm³) Nl Na σl σl mediu Dσl Dσl mediu

1 1cm³ 58 19 0,23 0

2 2cm³ 110 38 0,25 0,23 0,02 0,0035

3 3cm³ 205 61 0,21 0,02

4 4cm³ 289 81 0,22 0,03

5 5cm³ 345 102 0,3 0,07

6.Surse de erori:

1. Neverificarea aparatelor
2. Imprecizie în numărarea picaturi
3. Imprecizie în efectuarea calculelor