Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” Catedra

fiziologia omului şi biofizică

Biofizica
Medicala
Lucrare practica
Tema: 3 Determinarea coeficientului de
tensiune superficiala
Determinareacoeficientului de tensiunesuperficialăprinmetodadesprinderiiinelului.
Fie un inelsau o plăcuță de metal pentru care lichidulcercetatesteaderent. Inelul (plăcuța) se aduceîn contact cu
suprafaţaliberă a lichidului; la eleaderă un stratsubţire de lichid, asupracăruiaacţioneazăforţelesuperficiale, care se
compunîntr-o rezultantă Ft (Fig. 3.4. a, b).

Luândînconsideraţiefaptulcăîncazulineluluistratulmenţionat are douăsuprafeţe (interioarăşiexterioară), forţarezultantă a

tensiuniisuperficialesedetermină din relaţia:

unde: σ – estecoeficientul de tensiunesuperficială; r1 – razainterioarăainelului; r2 – razaexterioară a inelului. Pentru ca

sădesprindeminelul de pe suprafaţalichidului, trebuiesăacţionăm cu o forţă F. Determinândaceastăforţă, cu
ajutoruluneibalanţe de torsiuneşiţinândcont de relaţia (3.9), obţinem formula pentrudeterminareacoeficientului de
tensiunesuperficială cu ajutorulinelului:

unde d1 şi d2 sunt diametrele respective ale inelului. Încazulcândîn loc de inel se foloseșteplăcuță,
atunciobținemrelația:

unde l reprezintălaturaplăcuțeiîn contact cu lichidul.

Descriereabalanţei de torsiune
Mecanismulbalanţei de torsiune, de care ne vomfolosi, estemontat pe un suportmetalic 1 şiprotejat de învelişul 2 (Fig.
3.5). Suportul se stabileşteorizontal cu ajutorul a douăşuruburi de reglare 3 şi se reţinedupănivela 4.

Talerul 5 estesuspendat de extremitateauneipârghii mobile. Uşiţa de sticlă 6 exclude influenţamişcării de

aerînvecinătateaaparatului. De parteadreaptă a balanţei se aflămaneta de reglare 7, care serveştepentru a
stabiliaculmobil la diviziunea zero de pe scaragradată.

De parteastângă a balanţei se aflămaneta 8, folosităpentrurotireatamburului cu scaragradată, pe care se

reţinerezultatulcântăririi. Maneta 9 serveştepentru a blocamobilitateapârghiei, cândbalanţa nu
funcţioneazăsauîntimpultransportării.

Cântărirea se efectueazăînfelulurmător: se deschideuşiţa de protecţieşi cu ajutoruluneipensete se aşază pe taler

obiectulstudiat. Apoiuşiţa se închide, şi cu mânastângă se roteştemaneta 8 (de la noi), asigurândcoincidenţaacului
indicator mobil cu reperulroşu de echilibru. Concomitent cu rotireamanetei 8 se roteşteşiscaragradatămobilă. Masa
corpuluicercetat se reţine pe aceastăscară, dupăindicaţiaaculuiimobil, preţuluneidiviziunifiind de 1 mg.

Dupăcitirearezultatului, scaragradată se reîntoarceînpoziţiainiţială, rotindmaneta 8 sprenoi.

Modul de lucru:

– folosindbalanţa de torsiuneexaminată, vomdeterminavaloareaforţei de tensiunesuperficială, care

ianaştereînmomentuldesprinderiiinelului de la suprafaţalichidului;

– pentruaceasta, de pârghiabalanţei, înlocultalerului, se atârnă un inelmetalic. Diametreleinelului (interior şi exterior)

sunt indicate pe masa de lucru;

– pentrucercetarevomfolosisoluţiile de alcooletilic (96%, 75%, 50%, 25% şi 0%);

– efectuăm 3 măsurăripentrufiecareconcentraţieşideterminămvaloareamedie a forţei de tensiunesuperficială;

– rezultateleobţinute se introducîntabelul 3.2;

– pe hârtiemilimetrică se construieştegraficuldependenţeicoeficientuluide tensiunesuperficială de concentraţiasoluţiei,

depunând pe axaordonatelorvalorilecoeficientului de tensiunesuperficială, iar pe axaabsciselor – concentraţiile
respective;

– folosindgraficultrasatşideterminând experimental coeficientul de tensiunesuperficială a soluţiilor, se

identificăconcentraţiile lor.
 Concentratia # d,cm F,dyn σ, dyn/cm

0% 1

Media 0.7 233 331,4

25% 0.7 222 317,1

50% 0.7 196 280

100% 0.7 98 140

X% 0.7 202 288,5

Concluzie:

In concluzie pot spune ca cu cat coeficientul de tensiune superficial estemai mare, rezulta ca avem o solutie cu
concentratie mica. Si invers cu cat Concentratiaestemai mare cu atatcoeficientul de tensiundesuperficialaestemai mica.

Cu cat Concentratiaestemai mare cu atatForta cu care se execitaestemai mica.

In experientaflandcoeficentul de tensiunesuperficiala la substantanecunoscuta, lam pus pe graphic exact ca sicelelate

date,asfel am aflatconcentratiasubstanteinecunoscutecareeste 44,375%.
 1. ÎNTREBĂRI LA LUCRARE:
2. Interacţiuneadintre molecule la interfaţalichid – gaz. Fenomenul de tensiunesuperficială.
Stratul de la suprafaţalichidului, avândgrosimeaegală cu razasferei de acţiune molecular,
poartănumele de strat superficial. Avândînvederecătoatemoleculele din stratulsuperficial sunt
supuseuneiforţerezultante orientate cătreinteriorullichidului,stratul superficial determină o
apăsareasuprarestuluilichiduluişi se comport ca şi cum ar fi o membranăelasticătensionată.

Forţele de tensiunesuperficială apar ca rezultat macroscopic al forţelor

deinteracţiunedintremoleculelelichidului. Forţele de tensiunesuperficială sunt
tangente la suprafaţalichiduluişiacţioneazăînsensulmicşorăriiacesteisuprafeţe
şideci a minimizăriienergieistratulu
3. Forţa de tensiunesuperficială. Punctul de aplicareşiorientareaei.
Forţele de tensiunesuperficială apar ca rezultat macroscopic al forţelor de
interacţiunedintremoleculelelichidului. Forţele de tensiunesuperficială sunt
tangente la suprafaţalichiduluişiacţioneazăînsensulmicşorăriiacesteisuprafeţe
şideci a minimizăriienergieistratului

3. Coeficientul de tensiunesuperficială:
a) definiţiaşisensulfizic;
Constanta de proporţionalitatepoartănumele de coeficient de tensiunesuperficialăşieste egal prindefiniţie cu
forţa care se exercităasupraunităţii de lungime:

Coeficientul de tensiunesuperficială se poatedefinişiprinlucrulmecanicefectuat de forțele de

tensiunesuperficială la micșorareasuprafețeiliberelichidului cu o unitate:

unde ΔW – variațiaenergieilibere, iar ΔS – variațiasuprafeţeistratuluiinterfazic.

b) factorii de care depindecoeficientul de tensiunesuperficială;

Tensiuneasuperficială a soluţiilordepinde de:
1.natura solventului,
2.temperatură,
3.suprafaţa de separaţie,
4.de natura şiconcentraţiasubstanţeidizolvate.
c) unităţilelui de măsurăîn SI şipracticamedicală. Corelaţiadintreele.

1 dyn = 10¯⁵ N

4. Fenomenecapilare.

5. Presiunea Laplace şicauzaapariţieiei. Formula luilaplace.

Dacăînlichidul din capilar se află o bulă de gaz (Fig. 3.6 a) şipresiunilela capetelecapilarului sunt
egale, atunci sunt egaleşirazelecelordouăcurburi(r1 = r2). Prinurmare, şipresiunilesuplimentare sunt
egale (ΔP1 > ΔP2 ). Cândo presiune dinexterior punelichidulînmişcare (Fig. 3.6 b), are loc
modificareaambelormeniscuri (r1 > r2) şideci ΔP1 > ΔP2 .RezultantaacestorpresiuniΔP1 = ΔP2 – ΔP1
se opunepresiunii din exterior. La un număr n de bule de gazaceastăpresiunepoatedeveniegală cu
valoareapresiunii din exterior şiînconsecinţăcurgereaprincapilar se vastopa.

6. Emboliagazoasăşiconsecinţeleei.
Rezultantaacestorpresiuni ΔP1 = ΔP2 – ΔP1 se opunepresiunii din exterior. La un număr n de bule
de gazaceastăpresiunepoatedeveniegală cu valoareapresiunii din exterior
şiînconsecinţăcurgereaprincapilar se vastopa.

7. Metode de determinare a coeficientului de tensiunesuperficială:

a) metodadesprinderiiinelului, deducereaformulei de lucru;
Ft = 2πr1σ + 2πr2σ = 2πσ (r1 + r2 )
unde: σ – estecoeficientul de tensiunesuperficială; r1 – razainterioarăainelului; r2– razaexterioară a
inelului.
Pentru ca sădesprindeminelul de pesuprafaţalichidului, trebuiesăacţionăm cuforţă F.

unde d1 şi d2 sunt diametrele respective ale inelului. Încazulcândîn loc de inelse foloseșteplăcuță,
atunciobținemrelația:

unde l reprezintălaturaplăcuțeiîn contact cu lichidul.

 b) metodaruperiipicăturilor (metodastalagmometrică), deducereaformulei de lucru.
O picătură de lichid cu masă m se vadesprinde de guracapilaruluidacăgreutateaeidevineegală cu
forţa de tensiunesuperficială.
Prinurmarevaavea loc relația:

mg = 2πrσ (3.3)

unde r esterazacapilarului, iar 2·π·r estelungimeaconturuluiguriicapilarului.

Dacănotăm cu M masa lichiduluişi cu n numărulpicăturilor de masă m, putem
scrie M = m·n. Masa uneipicături se poateexprimaînfuncţie de densitatea ρ
şi  volumul V al lichidului:

M = ρV⇒ m n = ρV, deci

m = ρV / n (3.4)

Înlocuind pe m din relaţia (3.4) înrelaţia (3.3), obţinempentrulichidul

cercetatexpresia:

8. Importanţastudierifenomenului de tensiunesuperficialăpentrupracticamedicală.
Coeficientul de tensiunesuperficială a lichidelorbiologice din organismal umaneste, în general, mai mic decât al
apei, ceeaceprobeazăcămoleculele de interes biologic sunt agențitensioactivi. Înorganismuluman se găsesc 2
categorii de agențitensioactivi:
a. molecule care acționeazăîn mod secundar ca agențitensioactivi, cum sunt
majoritateacatabolițilorajunșiînstadiul de aciziorganici. De exemplu, glucideleșilipidele, pe măsurăce sunt
oxidate, trecprinstadiul de catabolițiacizi, tensioactivi;
b. molecule care au ca rol principal în organism scădereatensiuniisuperficiale a lichidelorbiologice.
Înaceastăcategorie intra aciziibiliari: glicocolicșitaurocolic, care formează cu
ioniimetaleloralcalinesărurisolubileînapăcompușiputernictensioactivi.

Determinareavalorilorcoeficientului de tensiunesuperficială, care seface prinmetoderelativ simple,

prezintăimportanțăînmedicinăînstabilireaunordiagnostice. Încazulunormaladiihepatice (icter, leziunihepatice).
Tensiuneasuperficialăcondiţioneazăpermeabilitateamembranelor,
decischimbuldintreceluleșimediulinterstiţial. Astfel, agențiitensioactivi,
favorizeazăpermeabilitateașiresorbțiaintestinală.