Sunteți pe pagina 1din 2

Tensiunea superficială

 Definiție:
Tensiunea superficială este proprietatea generală a lichidelor de a lua o formă geometrică de
arie minimă în lipsa forțelor externe, datorată acțiunii forțelor de coeziune dintre moleculele
lichidului. Această proprietate face ca porțiunea de suprafață a lichidului să fie atrasă de altă
suprafață, cum ar fi cea a unei alte suprafețe de lichid, ca în cazul fuzionării picăturilor
de apă sau a formării de sfere din picăturile de mercur.
Mărimea fizică ce caracterizează tensiunea superficială este coeficientul de tensiune
superficială, notată de regulă cu litera grecească σ (sigma), care este o mărime fizică intensivă,
caracteristică fiecărei substanțe omogene în condiții fizice date (constantă de material).
 Scopul lucrării: Determinarea coeficientului de tensiune superficială.
 Cuvinte cheie: suprafață, superficiale, forțe, coeziune, adeziune, surfactant, membrană,
tensiuni, presiune, Laplace, hidrofil, hidrofob, tensioactiv, molecule, lichid, circular, sferic,
comprimare, captușit, alveole, stalagnometru, picurături.
 Relații și calcule:
Formula de calcul în cazul membranelor circulare este dată de formula Laplace:
P=σ(1/R1+1/R2)
sau în cazul membranei sferice, Ps=2σ/R.
 Metoda stalagnometrică – metodă dinamică prin care se măsoară tensiunea superficială a
picăturilor care se formează și se desprind la capătul unui stalagnometru (picurător).
Modul de lucru:
-se face experimentul cu un lichid cu tensiunea superficială cunoscută (apă distilată);
-se lasă să curgă mai întâi același volum de apă distilată prin tub și se numară picăturile;
-se face experimentul cu lichidul cu tensiunea superficială necunoscută;
-se împart formulele scrise pentru cele două lichide membru cu membru, astfel: σ=σ’(n’/n)(ρ/ρ’);
-se determină astfel tensiunile superficiale pentru 3 lichide a căror densitate se consideră
cunoscută.
Alte metode: metoda de măsurare a presiunii maxime într-o bulă de aer, metoda de măsurare a
forţei superficiale.
 Tabel de date:
Lichid Număr picături (n) Medie picături (nn) Densitate (g/cm3)
σ (mN/m)
Apă 49
distilată
50 50 0,997 ≈1 72,8
51

Alcool 50

51 51 0.8 60,1
52

 Ştiaţi că:
-Plutirea de obiecte mai dense ca apa are loc când obiectul nu se umezește și greutatea sa este
suficient de mică pentru a fi contrabalansată de forțele ce rezultă din tensiunea superficială?
-Formarea de picături de apă pe suprafața caroseriei ceruite a unui automobil. Apa are aderență
slabă cu ceara și puternică cu ea însăși, și astfel apa se adună în picături. Tensiunea superficială
le dă o formă cvasisferică, fiindcă sfera are cel mai mic raport între aria suprafeței și volum.
-Separarea uleiului de apă este cauzată de o diferență între tensiunile superficiale ale lichidelor
diferite.
-Lacrimile de vin reprezintă formarea de picături și curgeri pe marginea unui pahar ce conține o
băutură alcoolică. Cauzele sale se regăsesc în interacțiunile complexe dintre tensiunile
superficiale diferite între apă și etanol.
-Baloanele de săpun au suprafețe foarte mari cu volum foarte mic. Baloanele de apă pură sunt
instabile. Adăugarea de surfactanți, însă, poate avea efect stabilizator asupra baloanelor (efectul
Marangoni). Surfactanții reduc tensiunea superficială a apei de cel puțin trei ori.
-Emulsiile sunt un tip de soluție în care joacă un rol și tensiunea superficială. Mici fragmente de
ulei suspendate în apă pură se adună spontan în mase mult mai mari. Dar prezența unui
surfactant duce la scăderea tensiunii superficiale, care permite stabilitatea micilor picături de ulei
în masa apei (sau viceversa).

S-ar putea să vă placă și