Tema: Planificarea auditului

1. Planificarea preventivă a auditului.

2. Semnificaţia şi riscul auditului.
3. Elaborarea planului general şi al programului de audit.

1. Planificarea preventivă a auditului

Orice verificare de audit se constituie din următoarele etape:
 familiarizarea cu personalul şi planul de lucru
 obţinerea şi documentarea informaţiei despre client
 elaborarea planului de efectuare a verificării
 efectuarea verificărilor privind seminificaţiile înregistrărilor temeinice
 utilizarea procedeelor analitice
 întocmirea raportului de audit
Înaintea acceptării unui nou client este necesar de a colecta date despre acest client pentru
a determina caracterul admisibil al propunerii acestuia. După posibilităţi se analizează reputaţia
acestui client în cercurile de afaceri, analizînd relaţiile cu auditorii precedenţi. Drept sursă de
informaţii pentru cunoaşterea clienţilor servesc jurişti locali, băncii, furnizorii şi clienţi.
Informaţia despre client este utilizată pentru evaluarea riscului propriu şi riscul
controlului în baza cărora se elaborază planul de audit. Pe lîngă aceasta, auditorul acumulează
date despre mărimea şi organizarea întreprinderii, factorii ce influenţează asupra businessului
clientului, condiţiile de efecture a controlului intern sistemul evidenţei contabile şi altele.

2. Semnificaţia şi riscul auditului

Semnificaţia şi riscul sunt factorii importanţi ce trebuie luaţi în seamă la planificarea
auditului. Auditorul este obligat să determine dacă rapoartele financiare conţin denaturări
semnificative. Dacă auditorul depistează o eroare semnificativă acesta informează clientul pentru
a face corectări. Dacă clientul refuză să facă corectări, atunci auditorul îşi exprimă opinia în
rapoartele de audit. Auditorul trebuie să evalueze atent semnificaţia incorectitudinile depistate.
Incorectitudinile sunt semnificative dacă aceste sunt în stare să afecteze deciziile utilizatorilor
calificaţi. Dacă auditorul exprimă o opinie incorectă atunci intervine riscul auditului. Această
opinie incorectă constă în faptul că rapoartele financiare sunt în general prezentate corect, iar
aceasta nu-i adevărat şi invers ele sunt întocmite incorect, dar de fapt sunt incorecte. Riscul
auditului este riscul admisibil acceptabil a auditului ce constă în faptul că auditorul poate să
comită greşeli şi să deducă concluzii incorecte. În esenţă acest risc poate fi examinat ca
interacţiune a doi factori:
 riscul existenţei a incorectitudinile semnificative în evidenţa contabilă
 riscul că anumite incorectitudini semnificative existente în rapoartele financiare nu vor fi
depistate în cadrul verificării
Scopul final în organizarea auditului este limitarea riscului auditului pînă la un nivel
suficient de redus în cît nivelul încrederii să fie suficient de inalt. Cercetarea riscului se
efectuează la etapa planificării auditului şi anume atunci cînd se analizează esenţa bussinesului şi
ramurile de activitate:
 relaţiile clientului cu auditorul precedent
 profesionalismul şi onestitatea administraţiei
 complexitatea operaţiunilor economică- financiară adică apare o dependenţă directă că
operaţiunile mai dificile au un nivel al riscului mai înalt.

3. Elaborarea planului general şi al programului de audit

Auditorul trebuie sa-şi planifice lucrul astfel ca procesul de audit. Să se efectueze cît mai
efectiv planificînd procesul de petrecere a auditului. Firma de audit trebuie să ţină cont de
principiul complexităţii, plenitudinii şi optimizării. Planul general de audit este descrierea
sferelor şi metodelor propuse spre efectuarea auditului. SNA 300 reflectă că la întocmirea
planului general, auditorul trebuie să ţină cont de astfel de probleme:
1. cunoaşterea businessului clientului;
2. înţelegerea sistemei evidenţei contabile şi sistemul controllui intern;
3. riscul şi semnificaţia;
4. caracterul timpul petrecerii şi volumul procedurilor de audit;
5. coordonarea, conducerea, observarea şi controlul (atragerea în grupul auditorului şi
altor specialişti).
SNA 300 nu dă un plan general model de audit ci dă posibilitatea ca fiecare firmă de
audit independent să-şi întocmească planul şi programul de audit. În planul general de audit să
fie indicat termenul şi graficul de petrecere a auditului. Reeşind din prectica firmei de audit
propune 2 tipuri de plan general de audit:
 se bazează pe petrecerea pe cicluri de activităţi
 se bazează pe articolele bilanţului contabil sau pe conturi
În plan se indică numărul şi calificarea auditorului atras în procesul de verificare şi
controlul conducătorului asupra îndeplinirii programului de audit. SNA 300 programa de audit
determină caracterul, perioada şi volumul procedurilor de audit planificate necesare pentru
îndeplinirea planului general. Programa de audit se întocmeşte sub formă de teste de control sau
sub forme de programe de proceduri de audit. Programa testelor mijloacelor de control reprezintă
acţiunile întreprinse pentru selectarea informaţiilor referitor funcţionării sistemei controlului
intern şi de evidenţă. Programele de audit trebuie să-şi găsească oglindirea în standartele interne
ale firmei de audit. În procesul auditului după necesităţi în plan şi programă pot fi incluse
întrebări adăugătoare ce necesită verificări.