Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi 

Facultatea de Constructii si Instalatii
Master: an I
Specializarea: Evaluare si Administrare Imobiliara

COROZIUNEA OTELULUI SI PROTECTIA

ANTICOROZIVA

Student:
 

CUPRINS:

1.ASPECTE GENERALE ALE COROZIUNII ………………………………………...pag 3 

 2.TIPURI DE COROZIUNE………………………………………………………….....pag 6  

 3.FACTORI CE INFLUENTEAZA APARITIA COROZIUNII ……………………..pag 10 

 4.METODE DE TESTARE SI EVALUARE A COROZIUNII …………...…………..pag 12 

 5.PROTECTIA ANTICOROZIVA ……………………………………………………..pag 14 
 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………..…pag 17  

2
 

1.   ASPECTE GENERALE ALE COROZIUNII 

Coroziunea este un proces de alterare, datorat atacurilor chimice sau electrochimice

asupra metalelor, sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică. Distrugerea poate fi
partiala, totala sau poate antrena modificarea proprietatilor materialelor facându-le sa devina
improprii pentru utilizare. Coroziunea este interpretata uneori impropriu ca uzura unei piese sau
ca distrugerea unei structuri.

Coroziunea oțelului  se produce sub acțiunea umezelii și a oxigenului, fiind accelerată de
acțiunea sărurilor. 

Datorita structurii lor electronice, caracterizata prin prezenta electronilor asa-zisi “liberi”
 înreteaua cristalina, metalele si aliajele reactioneaza usor cu medii foarte diverse, corodându-se
(oxidându-se). Rezulta ca adevarata cauza a coroziunii metalelor si aliajelor este instabilitatealor
termodinamica în conditii naturale si deci tendinta lor spontana de a trece în stare oxidata (în
combinatii) . Asa se explica faptul ca în natura majoritatea metalelor, cu exceptia metalelor
nobile (Au, Pt, Ir), se gasesc în stare combinata (oxidata - minereuri), fenomen pe care l-am
ilustrat în figura :

Reprezentarea schematica a tendintei spontane de coroziune a metalelor

3
 

Energetic, tendita metalelor de a se coroda, este caracterizata de variatia entalpiei libere

Ga procesului, care însa nu evidentiaza obstacolele ce stau în calea reactiei si viteza ei.

Fenomenele de coroziune a materialelor (metalelor) se manifesta doar prin contactul

materialului cu mediul si în acest sens am reprezentat schematic un sistem de cororziune în
figura:

Reprezentarea unui sistem de coroziune.

4
 

Coroziunea atacă stratul superficial de vopsea de la suprafața metalului, trecând cu

timpul la straturile următoare, viteza cu care acestea sunt atacate depinzând de o multitudine de
factori cum ar fi: frecvența expunerii și durata ei, umiditatea, viteza și direcția vântului, praful,
soarele, gradul de poluare a mediului în care se găsește piesa respectivă. In cazul fierului şi a
oţelului, fierul reacţionează cu oxigenul şi apa pentru a forma compusul brun-roşcat cunoscut ca
de oxid de fier hidratat ( Fe2 O3 H 2 O ). Ruginirea poate de asemenea să aibă loc în apă, care de

obicei conţine suficient oxigen dizolvat pentru ca procesul chimic să poată avea loc. Ruginirea
 poate să slăbească foarte puternic structurile dar coroziunea adesea arată mult mai rău decât este
 în realitate deoarece volumul oxidului de fier format este mai mare decât volumul de fier distrus
prin coroziune

Termenul de coroziune este conventional si cuprinde o serie de procese,

de schimbari chimice si electrochimice prin care metalele trec dintr-o forma elementara intr-o
forma combinata.Aceasta trecere este posibila deoarece in natura,in mod obisnuit,metalele se
gasesc sub forma combinata ca:oxizi,carbonati,hidroxizi,a caror energie libera este mai mica
decat a metalului pur,ceea ce determina tendinta naturala a metalelor de a trece la forme cu
energie libera mai redusa.

5
 

 2.  TIPURI DE COROZIUNE

Este cunoscut faptul ca fenomenele de coroziune se desfasoara dupa mecanisme diferite în

functie de natura mediului coroziv ca în figura :

Clasificarea coroziunii metalelor si aliajelor.

1. Coroziunea chimica - cand in timpul reactiei chimice dintre un metal si mediul corosiv nu
apare transport de sarcini electrice; 

Coroziunea chimică  apare atunci când un metal pur, foarte curat interacţionează chimic
cu mediul de lucru. O parte din metal se transformă în produşi chimici care sunt îndepărtaţi de pe
suprafaţă în urma mişcării relative a suprafeţelor. Acest tip de coroziune poate să apară şi
datorită acţiunii gazelor uscate la temperaturi ridicate sau a soluţiilor de neelectroliţi asupra

6
 

metalului prin combinarea chimică a metalului cu componenţii agresivi ai mediului (de

exemplu, ţevile de la concentratorul sub vid al glucozei care este acidă).
În cazul coroziunii chimice, iniţial se formează o peliculă de produse ale coroziunii.
Apoi, atacul coroziv depinde de solubilitatea produselor coroziunii, el încetând, dacă acesta este
solubil în mediu agresiv. Pelicula formată va proteja metalul contra coroziunii ulterioare dacă
este aderentă la metal, compactă, impermeabilă, elastică, rezistentă şi are acelaşi coeficient de
dilatare ca şi metalul 

 2. Coroziunea electrochimica - cand in timpul reactiei chimice dintre un metal si mediul corosiv
apare un transport de sarcini electrice.

Coroziunea electrochimică apare atunci când două sau mai multe metale cu potenţiale
elctrochimice diferite se află în contact cu un electrolit aflat în mediul de lucru. Ca urmare, între
metalele disimilare apar diferenţe de potenţial electric care au ca urmare transport electrochimic
între piese sau între porţiuni ale aceleaşi piese. O parte din produşii transportaţi sunt eliminaţi
 prin deplasarea relativă dintre suprafeţe. Coroziunea electrochimică apare şi datorită acţiunii
atmosferei umede asupra mediului. De exemplu, ambalajele metalice pentru produsele
alimentare sunt supuse mai ales coroziunii electrochimice datorită acţiunii electroliţilor lichizi
(soluţii apoase de acizi şi săruri) şi atmosferei umede (coroziune atmosferică) asupra metalului.

In practica,fenomenele de coroziune sunt in mod frecvent extrem de complexe si apar sub

diferite forme,motiv pentru care o clasificare riguroasa a tuturor acestor fenomene este greu de
efectuat.

In functie de aspectul distrugerii,coroziunea se clasifica in: 

1.Coroziune continua - cand coroziunea este distribuita pe intrega suprafata a metalului

coroziunea se numeste continua.

Dupa cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe intreaga suprafata metalica sau
diferita pe anumite portiuni, coroziunea contiunua poate fi:

  uniforma
  neuniforma

7
 

a)  Coroziune uniforma b) Coroziune neuniforma

 2. Coroziune locala.- daca distrugerea coroziva se concentreaza pe anumite portiuni ale
suprafetei,distrugerea se numeste coroziune locala.

8
 

Coroziune sub formă de

ete sau lă i  Coroziune uniformă 

Coroziune în puncte sau

ciupituri (pitting)
Coroziune neuniformă 

Tipuri de coroziune 

9
 

 3.   FACTORI CE INFLUENTEAZA APARITIA COROZIUNII 

Procesul de coroziune este influenţat de coeficientul de stare a suprafeţelor , coeficient ce

depinde de rugozitatea suprafeţelor, de tratamentul termic aplicat acestora, de mediul coroziv, de
tipul oţelului folosit şi de prezenţa sau absenţa celorlalţi concentratori de tensiune. Coroziunea
intervine mult mai puternic în cazul pieselor solicitate variabil, mărind coeficientul de
concentrare a tensiunilor.

Mediile în care se produce coroziune se numesc medii corozive sau medii agresive, iar
factorii fizici, chimici sau biologici, capabili să modifice aspectul sau caracteristicile unui
material sau element supus acţiunii lor, se numesc agenţi de atac. Intensitatea cu care se
manifestă acţiunea mediilor corosive asupra unui material defineşte agresivitatea mediilor  
respective, materialul afectat de coroziune se numeşte material (metal, aliaj) corodat. 
Capacitatea metalelor şi aliajelor metalice de a rezista la distrugerea prin coroziune se
numeşte rezistenţă la coroziune şi se caracterizează prin viteza  şi adâncimea de coroziune. 

Intensitatea şi distribuţia coroziunii este influenţată de o serie de factori care pot fi

grupaţi astfel:
- factori legaţi de natura şi tipul materialului   (structură, compoziţie chimică, tratament
termic, tensiuni mecanice iniţiale etc.), denumiţi factori interni ai coroziunii;
- factori legaţi de natura, proprietăţile şi compoziţia chimică a mediilor corozive, dar şi 
de condiţiile de coroziune  (temperatură, mişcare, concentraţie, pH etc.) denumiţi  factori externi 
ai coroziunii:

10
 

În funcţie de aceşti factori se deosebesc următoarele tipuri de coroziune: coroziune

generală de suprafaţă, uniformă sau neuniformă; coroziune în puncte; coroziune
diferenţiată; coroziune de contact   (galvanică); coroziune în gaze; coroziune fisurantă sub
tensiune, oboseala la coroziune .

 Alte defecte care influenţează viteza de coroziune pot fi:

- locurile de îmbinare a ţevilor în flanşe, secţiunile în T din două corniere sau secţiunile în
dublu T cu tălpi late: 
- prelingerea pe pereţi a unui lichid agresiv, la introducerea sa în aparat; 
- uscarea lichidelor în crestături şi adâncituri; 
- formarea unui strat inegal de precipitat pe pereţii aparatului duce la apariţia unei
neomogenităţi electrochimice ale suprafeţei; 
- concentrarea lichidelor agresive în crăpături şi rosturi are ca urmare formarea de focare
locale de coroziune

11
 

 4.   METODE DE TESTARE SI EVALUARE A COROZIUNII 

Se poate spune ca încercarile la coroziune se refera fie la material, fiela sistemul de protectie
aplicat. Realizarea lor se face în laboratoare, sau pe santier, asupraesantioanelor, machetelor sau
chiar pe întreaga instalatie.

Având în vedere diversitatea formelor de coroziune expuse, este periculos a se

faceextrapolari între diverse categorii de metode de încercare la coroziune.

Figurile urmatoare sintetizeaza metodele directe si indirecte de testare si evaluare

acoroziunii. O serie de cercetatori arata dificultatea deosebita a identificarii si aprecierii
coroziunii în pitting, atât în cazul otelurilorinoxidabile cât si a sistemelor de protectie.

12
 

13
 

 5.   PROTECTIA ANTICOROZIVA

Apărarea metalelor şi aliajelor împotriva coroziunii se numeşte protecţie anticorozivă şi

se referă la micşorarea sau oprirea coroziunii prin creşterea rezistenţei la coroziune a materialului
metalic sau prin reducerea agresivităţii mediului coroziv. 
Metodele şi mijloacele de protecţie anticorozivă  se pot grupa în următoarele categorii: 

1. Metode de prevenire a coroziunii

Metodele de prevenire a coroziunii constau in:
- alegerea corecta a materialelor utilizate in constructia de aparate si utilaje industriale,din punct
de vedere al rezistentei la coroziune;
- evitarea punerii in contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decat el,de exemplu
aluminiu alaturi de aliajele cuprului sau otelurilor aliate,bronz in contact cu otelul etc.
- la fel se va evita punerea in contact a metalelor ecruisate cu metalele recoapte sau
turnate,deoarece din cauza diferentei de potential electrochimic dintre ele,in prezenta unui
electrolit corespunzator,primele se corodeaza;
- prelucrarea mai ingrijita a suprafetei metalului,deoarece adanciturile,zgarieturile favorizeaza si
accelereaza coroziunea.

 2.U tilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune (aliaje cu straturi pasivate, de exemplu

FeCrNi18-8, aliaje de titan);
Din grupa metalelor si aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele nobile si aliajele
lor,dar utilizarea lor devine dificila din cauza costului lor ridicat. Se pot utiliza,in
schimb,metalele si aliajele autoprotectoare,adica metalele si aliajele care in urma coroziunii
initiale se acopera cu o pelicula izolatoare datorita fenomenului de pasivare (exemplu pasivarea
Ag in HCl prin formarea peliculei de AgCl,a Fe in HNO3 concentrat etc).
In majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component adecvat.Uneori
concentratii relativ scazute ale componentului de aliere,reduc considerabil viteza de coroziune
(ex. introducerea Cu de 0,2...0,3%,Cr sau Ni in oteluri etc.)

14
 

Sistem de şuruburi se opreşte la coroziune în medii marine dure

 3. M etode de acţionare asupra mediului coroziv  (excluderea oxigenului sau a agenţilor corozivi,
modificarea valorii pH-ului, adăugarea de pasivatori); 
Printre metodele de actionare asupra mediului corosiv amintim:
- modificarea PH-ului mediului de coroziune (exemplu neutralizarea apelor reziduale cu
substante chimice)
- indepartarea gazelor (O2;CO2) care maresc viteza de coroziune a mediilor corosive,mai ales a
apei;
- utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor,ce sunt substante organice sau anorganice,care
introduse in cantitati minime in mediul corosiv,micsoreaza sau anuleaza complet viteza de
coroziune a acesteia;
- protectia catodica consta in aplicarea unor metode galvanice de protectie a metalelor,folosind
anozi metalici auxiliari,care se corodeaza in locul metalului protejat.

 4. M etode de acoperire a suprafeţelor metalice (acoperiri organice; cu materiale plastice;

acoperiri metalice cu Zn, Sn, Cr, Ag; oxidare anodică - eloxare).
Protectia prin invelisuri anticorosive se realizeaza prin acoperirea metalului cu un strat
subtire de material autoprotector. Stratul autoprotector trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
- sa fie compact si aderent;
- sa fie suficient de elastic si plastic;
- grosimea lui sa fie cat mai uniforma.

15
 

Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic;cele metalice depuse pe suprafata

metalului protejat se pot realiza:pe cale galvanica,pe cale termica si prin placare.
Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice,realizate prin utilizarea
lacurilor,vopselelor,emailurilor sau a foliilor de masa plastica,etc

 Protecţia anticorozivă se poate realiza prin următoarele procedee :

   pasivare, dezactivare, dezaerare, inhibare, prin intermediul acoperirilor (straturilor)
 protectoare, prin anodizare şi prin protecţie electrochimică-catodică sau anodică. 

Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecţie se realizează în funcţie de: 

-   parametrii tehnologici de funcţionare a instalaţiei; 

-  forma şi dimensiunile obiectului protejat; 
-  calitatea materialului suport, sau al obiectului de protejat;
-  amplasarea obiectului de protejat în utilaj, instalaţie; 
-  tehnologia de aplicare şi posibilităţile de execuţie a protecţiei anticorozive.
În general, procedeele de protecţie împotriva coroziunii privesc mai ales coroziunea
electrochimică. Ele constau în vopsire, acoperiri anticorozive sau în protecţie anodică. 

16
 

Bibliografie:
- PROF. UNIV. DR. ING. ELENA AXINTE - Elemente din otel pentru Constructii –  
- ONICIU,L. - Coroziunea metalelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986  
- VERMEŞAN,E. - Coroziunea şi protecţia materialelor metalice, manuscris, 1994  
- ZAMFIR,S.; VIDU,R.; BRÎNZOI,V. - Coroziunea materialelor metalice, E.D.P.,
Bucureşti, 1994 

17