Cadrul de bunăstare a copilului:

concept, definiții, importanța

abordării
Bunăstarea copilului?
 Bunăstarea copilului
reflectă importanța satisfacerii necesităților
copilului în toate domeniile importante pentru
creștere și dezvoltare armonioasă, care îi asigură
copilului un început bun în viață cât şi pregătirea
pentru realizări pe tot parcursul vieţii.
Domeniile de bunăstare a copilului:
1. Siguranță
2. Sănătate
3. Realizare
4. Afecțiune
5. Activism
6. Respect
7. Responsabilitate
8. Incluziune
Domeniile de bunăstare a copilului
 Siguranța

presupune protecţia copilului/tânărului de violenţă,

neglijare, exploatare și vătămare acasă, la școală
sau în comunitate. Starea de siguranță presupune
confort sufletesc şi spirit pozitiv, formare de
cunoștințe și abilități de comportament în diverse
situații.
 Mă simt în siguranţă

• Mă simt protejat de vătămare și în siguranță acasă, la şcoală și în

comunitate;
• Sunt învățat cum să mă protejez de accidentare și vătămare;
• Nu mi-i frică să merg afară şi să mă plimb prin localitate;
• Nu sunt persecutat, discriminat sau agresat de colegi sau adulți
la școală sau în comunitate;
• Nu mă implic în activități periculoase sau anti-sociale;
• Anunț îngrijitorii mei unde și cu cine mă duc când ies afară;
• Nu sunt lăsat fără supravegherea adulților când sunt mic sau am
anumite necesități speciale.
 Sănătate
presupune suport pentru formarea unui mod
sănătos de viaţă şi acces la asistenţă medicală
pentru atingerea standardelor de sănătate fizică și
mintală.
Recent, a apărut o perspectivă mai largă asupra
conceptului de sănătate care distinge între:
• sănătatea fizică;
• sănătatea mintală;
• sănătatea și bunăstarea emoțională;
• sănătatea sexuală;
• sănătatea socială.
 Un aspect important care trebuie luat în considerare
atunci când se face analiza indicatorilor de sănătate la
copii/tineri este că, spre deosebire de adulți, aceștia
sunt într-un proces de creștere.
Dacă copilul nu atinge normele de dezvoltare și
sănătate caracteristice vârstei lui, aceasta poate servi
drept motiv de îngrijorare. Caracteristicele fiecărei
etape de dezvoltare reprezintă rezultatele medii în jurul
cărora trebuie să se înscrie majoritatea copiilor/tinerilor.
Unii vor atinge aceste rezultate mai repede decât
alții, însă, ne îngrijorăm numai atunci când
dezvoltarea copilului este mult sub norma vârstei.
 Sunt sănătos
• Mama mea face alegeri sănătoase în timpul sarcinii;
• Mănânc sănătos și sistematic;
• Sunt înregistrat la medicul de familie și fac vaccinurile și
investigații periodice;
• Fac exerciţii fizice, petrec timpul în aer liber, învăț un mod
sănătos de viață;
• Sunt îngrijit și primesc ajutor atunci când mă îmbolnăvesc sau
mă simt rău;
• Sunt învățat și cunosc cum să am grijă de corpul meu;
• Știu cum să evit riscurile pentru sănătatea mea (îmbolnăvire,
accidentare, dauna drogurilor, alcoolului și fumatului etc.);
• Nu sunt implicat în activități sau munci grele care să-mi pună
sănătatea în pericol.
 Realizare

presupune susținere și îndrumare în procesul de

învățare și de dezvoltare a abilităților, încrederii și
respectului de sine acasă, la școală și în
comunitate, în corespundere cu vârsta şi
potenţialul copilului.
 Am realizări
• Vreau să merg la școală;
• Mă descurc bine cu temele;
• Sunt încurajat și ajutat la pregătirea temelor;
• Particip în diferite cercuri și activități pe interese în
școală și comunitate;
• Primesc ajutor la unele obiecte, dacă nu mă descurc;
• Știu și pot să soluționez problemele cu care mă confrunt
zilnic;
• Sunt susținut și încurajat să învăț după un program
adaptat la necesitățile speciale.
 Îngrijire cu afecțiune

– asigurarea unui mediu de creştere şi dezvoltare

care oferă copilului dragoste, susţinere şi
încurajare, și răspunde necesităţilor acestuia.
 Sunt îngrijit cu afecțiune

• Simt dragostea și căldura sufletească din partea celor apropiați;

• Sunt susținut și încurajat să mă dezvolt și să fac ceea ce îmi
place;
• Îmi iubesc familia, mă simt fericit și mulțumit de viață;
• Trăiesc într-o casă curată şi caldă, am îmbrăcăminte și
alimentație;
• Am un loc de dormit în siguranță;
• Sunt ascultat atunci când vorbesc despre lucrurile de care am
nevoie;
• Am alături un adult cu care să discut, să-mi împărtășesc bucuria,
neliniștea sau tristețea, pe care pot miza dacă am o problemă.
 Activism

– presupune crearea oportunităților şi încurajarea

participării în diverse activități conform intereselor
copilului care contribuie la o creștere și dezvoltare
armonioasă, în corespundere cu vârsta şi
potențialul copilului.
 Sunt activ
• Am timp liber în care fac ceea ce îmi place;
• Particip la activităţi de odihnă şi sport organizate în comunitate;
• Sunt susținut și încurajat să practic hobbyurile, să mă joc cu alți
copii în timpul liber;
• Merg împreună cu prietenii la cinema, circ, concerte sau alte
activități culturale;
• Sunt implicat în evenimentele organizate în familie, cu prieteni,
rude și vecini;
• Sunt ajutat și încurajat să comunic cu semenii și să particip în
diferite activități organizate în școală sau comunitate, cu toate că
am necesități speciale și nu pot face anumite lucruri.
 Respect

– recunoașterea importanţei şi respectarea

dreptului fiecărui copil de a fi tratat cu respect și
demnitate oricând, indiferent de vârstă, sex sau
origine, indiferent de ceea ce a făcut sau nu a
reușit să facă; totodată, respectul presupune
asigurarea condițiilor necesare pentru ca copilul
sa fie auzit și să participe la luarea deciziilor care
îl vizează, în corespundere cu vârsta şi potenţialul
său.
 Mă simt respectat
• Sunt auzit și luat în serios atunci când adulții iau decizii care
mă privesc;
• Îngrijitorii au încredere în mine că voi lua decizii corecte și
nu mă voi lăsa influențat să fac lucruri nepotrivite;
• Sunt tratat cu respect de copii, adulți în familie, la școală și în
comunitate;
• Copiii și adulții de la școală și din comunitate vorbesc amabil
cu mine, nu mă bruschează și nu strigă la mine;
• Sunt susținut și încurajat de colegi și adulți la școală și în
comunitate atunci când vreau să-mi exprim opinia;
• Oamenii din jur nu mă discriminează din cauza etniei,
vârstei, genului, culturii, necesităților speciale.
 Responsabilitate

– presupune încurajarea şi sprijinul în asumarea

sarcinilor și rolurilor active acasă, în școală și
comunitate, capacitatea de autocontrol, înţelegerea
şi urmarea normelor morale şi sociale, în
corespundere cu vârsta şi potențialul copilului.
 Sunt responsabil
• Sunt susținut și încurajat să respect regulile acasă, la şcoală şi
în comunitate;
• Ştiu care sunt aşteptările celorlalți de la mine și depun efort să
fac față sarcinilor care îmi sânt date în familie, la școală;
• Adulţii au încredere că voi face ceea ce mi-au încredințat;
• Ascult ce spun alții şi încerc să înţeleg opinia lor;
• Ştiu să fac deosebire între bine şi rău;
• Sunt încurajat și pot să-mi controlez emoțiile negative și
comportamentul;
• Sunt grijuliu şi îi ajut pe cei din jur dacă au nevoie.
 Incluziune

- acceptarea fiecărui copil, fără diferențiere, drept o

persoană care poate aduce contribuție valoroasă
familiei şi comunităţii, eliminarea inegalităților
sociale, educaționale, fizice și economice și
acceptarea ca membru activ al comunității în care
trăiește și învață, în corespundere cu vârsta şi
potențialul copilului.
 Mă simt inclus
• Mă simt parte din familia mea, grupul copiilor de la şcoală și
din comunitate;
• Comunic cu alți copii și adulți;
• Sunt apreciat de cei din jur;
• Am la cine apela și cu cine discuta când am nevoie de suport,
încurajare sau vreau să vorbesc despre bucurii sau neplăceri;
• Sunt încrezut că oamenii ce mă înconjoară mă vor ajuta dacă
se întâmplă ceva;
• Simt că sunt important pentru familia mea, pot face lucruri
frumoase pentru colegi, vecini.
 Cunoașterea domeniilor de bunăstare
a copilului ajută profesioniștii în:
• observarea comportamentelor;
• înțelegerea îngrijorărilor care pot să apară în legătură cu
bunăstarea copilului.
Îngrijorarea apare odată cu alarmarea la momentul observării
semnelor care pot afecta bunăstarea unui copil.
Apariția unei îngrijorări indică că ceva în situația copilului nu
este bine. Pentru constatarea îngrijorării, de regulă, ne orientăm la
normativele generale existente pentru diferite aspecte ale vieții și
pentru diferite vârste.
De exemplu, îngrijorări legate de dezvoltarea copilului pot să
apară atunci când se compară nivelul actual de dezvoltare al
copilului cu normativele de vârstă pentru dezvoltarea fizică și
intelectuală.
 Pentru îngrijorările legate de:

normativele de sănătate și de
sănătatea copilului dezvoltare fizică pentru
diferite vârste

drept reper normativele de reușită școlară

reușita școlară sunt folosite
și dezvoltare cognitivă

comportamentul normativele de conduită

copilului socială

Îngrijorările legate de bunăstarea copilului formează

fundamentul obiectivelor pentru evaluarea situației copilului
și familiei, la fel și pentru planificarea suportului necesar.
 Experiența internațională arată că
acolo unde asigurarea bunăstării copilului este stabilită
drept o prioritate națională, iar domeniile de bunăstare
a copilului sunt aplicate, în cooperare, de toate
serviciile (universale și specializate), prestate atât de
sectorul guvernamental cât și de societatea civilă,
intervenția promptă a specialiștilor previne eficient
apariția sau agravarea situațiilor de risc pentru
copii și familii.
„Va exista întotdeauna ceva mult mai urgent
decât protejarea stării de bine a copiilor, dar
niciodată nu va exista ceva mai important”.
UNICEF Office of Research (2013).
Child Well-being in Rich Countries: A comparative overview.