Cortex cerebral - 

Parte periferică a emisferelor cerebrale, sediul funcţiunilor nervoase cele mai elaborate ca
mişcarea voluntară şi conştiinţa. SINONIM: scoarţa cerebrala.
STRUCTURĂ. Cortexul cerebral este format din substanţa cenuşie, varietate a ţesutului nervos conţinând corpii
celulari (partea principală) ai neuronilor. El se află în legătură cu restul sistemului nervos mulţumită multiplelor
prelungiri fine ale neuronilor. Mergând în grosime, de la suprafaţa emisferelor spre profunzime, organizarea
cortexului îl face să fie comparat uneori cu circuitele electronice, deşi el este mult mai complex. De fapt, în el se
disting la microscop mai multe straturi suprapuse, fiecare cuprinzând o reţea de corpi celulari şi de prelungiri. De
altfel, fiecare emisferă cerebrală este divizată în 4 lobi mari: graniţele dintre lobi corespund unor brazde adânci,
scizurile, la suprafaţa cortexului.
 
Cortexul joacă un rol important, pe de o parte, în funcţiunile nervoase de bază (motricitate, sensibilitate,
senzorialitate), pe de altă parte, în funcţiunile superioare  (limbaj, memorie etc.). Aici se observă adesea, ca şi în
restul sistemului nervos central, fenomenul de încrucişare: cortexul drept asigură mişcările şi sensibilitatea jumătăţii
stângi a corpului şi vederea jumătăţii stângi a spaţiului, în timp ce cortexul stâng controlează jumătatea dreaptă a
corpului şi jumătatea dreaptă a vederii fiecărui ochi. Lateralizarea este un fenomen specific cortexului: pentruanumite
funcţiuni,  cele două emisfere nu sunt simetrice, una dintre ele fiind dominantă (stânga la un dreptaci, stânga sau
dreapta la un stângaci). CREIER, ENCEFAL.