Al.A. Vasilescu, Diplomele Lui Sigismund I

RY
RA
LIB
TY
SI
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I, REGELE
UNGARIEI, ȘI IOAN HUNIADE,
ER
VOEVODUL TRANSILVANIEI, DELA
MÂNASTIREA TISMANA, SUNT FALSE IV
Când pentru prima oară am cercetat diplomele lui Sigismund I,
regele Ungariei, din i4 Iulie i4i8 \ 29 Septemvrie 12 și 28 Octomvrie
UN
L420 3456și , 28 Octomvrie i429 4 și a lui Ioan Huniade, voevodul Transil

vaniei din 20 Octomvrie i444 5, care se aflau între documentele mănă
stirii Tismana, în Arhivele Statului din București, și le-am utilizat
în lucrarea mea: « Urmașii lui Mircea cel Bătrân până la Vlad Țepeș » ®,
AL
le-am socotit autentice, așa cum le socotiseră până atunci toți istoricii
care le cercetaseră 7, sau aceia care le publicaseră 8.
N. Iorga, utilizând diploma lui Sigismund I din i4 Iulie i4i8,
TR
scrie: « Se poate să fie o falsificație a călugărilor » 9. P. P. Panaitescu,

1 Arhivele Statului din București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netreb.,
EN
87 și 89; Acad. Rom., msse XI, 244 a. b. copie slavă și traducere.

2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netreb. i67; Acad.
Rom., msse, XI, 245 a. b. copie slavă și traducere.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, L 3 și III netreb. i;
/C
Acad. Rom., msse, CXXXII, i82, traducere din sec. XVIII.

4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 5, IX netreb. 58
și 90; Acad. Rom., msse., XI, 246 a. b., copie slavă și traducere.
5 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, LVI, i65; Acad. Rom.,
msse, XI, 248 a. b. copie slavă cu traducere.
SI
6 Al. A. Vasilescu, Urmașii lui Mircea cel Bătrân până la Vlad Țepeș, i4i8—
i456, București i9i5, I, , p. i0, i3, i4 și 37 și note.
IA
7 D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bătrân și posesiunile lui, în Conv. Literare,
XXXVII, p. 224.
8 J. Venelin, B.âxo-Bo)IaPCCKiH HJIM /JaKO-CJiaBHHCKiH rpaMOTEI, St. Peter-
burg i840, p. 36—38, 49—50, 52—59; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana,
U
București i909, p. i75—i8i și i83—189.

* N. Iorga, Istoria Românilor, București i937, IV, p. 9 și nota 3.
BC
RY
2 AI,. A. VASIJESCU
RA
publicând toate diplomele lui Sigismund I și Ioan Huniade, mențio
nate mai sus, le socotește autentice. Arată că diploma din 14 Iulie
1418 se află << în două exemplare, ambele co:I^nti:^m^<Îî^nce», din care
LIB
însă numai unul are pecete \ diplomele din 29 Septemvrie 1 2*45și 28 Octom-
vrie 1420 sunt în câte un exemplar - și originale 8, diploma din 28 Octom-
vrie 1429 se află în trei copii, din care « două copii vechi identice » *
și « a treia copie mai nouă », « ce poate fi socotită un faliîf^fi^câ » 4 și
Y
diploma din 20 Octomvrie 1444 într’un singur exemplar, o «copie
veche » 67. La Academia Română însă, se mai află câte o copie după
T
fiecare diplomiă ®, dar toate copiile, după cum se constată din scris,
SI
sunt din secolul al XlX-lea și au fost scrise de August Pesacov după
cele dela Arhivele Statului din București.
R
Ocupându-mă cu tradiția descălecatului Țării Românești și cercetând
din nou aceste diplome, am observat că nu există absolut nicio legătură
VE
între ele și celelalte documente ale mănăstirii Tismana. Nu sunt citate
niciodată în hrisoavele . și poruncile domnești ale Domnilor, care, după
1444, au confirmat privilegiile și posesiunile acestei mănăstiri - și nici
NI
chiar în memoriile întocmite în timpul ocupațiunii și stăpânirii Olteniei
de Austriaci, în 1736—1739, deși atunci egumenul a fost obligat de
LU
Chesariceasca Administrație să arate toate documentele de privilegii

și posesiuni, ce avea mănăstirea 7.
A doua constatare a fost că diplomele ' lui Sigismund I și
a lui Ioan Huniade conțin posesiuni, pe care mănăstirile Vodița și
RA
Tismana nu le aveau în acea epocă (1418—1444), ci mult mai

târziu.
A treia constatare a fost că în diploma lui Sigismund I din 28 Oc
NT
tomvrie 1429 și a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444, sunt tre
cute alte posesiuni din Serbia ale mănăstirilor Vodița și Tismana, iar
nu cele specificate în hrisovul lui Ștefan Lazarovici, despotul Sârbilor
CE
din 1406.
1 P. P. Panaitescu, Documentele Țării Românești. Documente interne, (1369—

1490), București 1938, I, p. 116—119.
/
2 Ibidem, p. 121—122.
8 Ibidem, p. 122—125.
SI
4 Ibidem, p. 155—159.
5 Ibidem, p. 205—207.
8 Acad. Rom., msse, XI, 244 a. b., 245 a. b., 246 a. b., 248 a. b. și
IA
CXXXII, 182.
7 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria Românilor, București, 1878,
VI, p. 268, 271—273, 275 și 433—436; N. Dobrescu, Istoria bisericii române din
U
Oltenia în timpul ocupațiunii austriace (1716—1739), București 1906, p. 140—141

și 237—242.
BC
Y
AR
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA 3
R
Aceste constatări m’au făcut să studiez mai amănunțit diplomele
lui Sigismund I și a lui Ioan Huniade, din punct de vedere juridic
LIB
și diplomatic.
STUDIUL JURIDIC
TY
Autonomia Țării Românești și suveranitatea Domnului. Dacă diplo
mele lui Sigismund I și a lui Ioan Huniade ar fi autentice, ar dovedi
că autonomia Țării Românești și suveranitatea Domnului n’ar mai fi
SI
existat în acea epocă, n’ar mai fi fost Domn și mitropolit și Țara Româ
nească ar fi fos't o simplă provincie ungurească, mai mică și dependentă
ER
de voevodul Transilvaniei. In diploma lui Sigismund I din i4 Iulie
i4i8 se respectă autonomia Țării Românești, fiindcă privilegiul, care
se acordă, se referă la teritoriul Ungariei (Oyrp-kCKOii 3«a\ah) x, dar se
IV
calcă suveranitatea Domnului, deoarece n’a fos't dată după cererea
sa, el fiind singurul în drept să obțină asemenea privilegii dela un su
UN
veran străin. Dacă o dă fără știrea și cererea Domnului, înseamnă

un act de ostilitate și provocare. Dar Sigismund I, care în acel timp
purta « o grea luptă cu Veneția » 2, avea interes să se mențină pacea
în partea de sud-est a Ungariei. Toate documentele dovedesc, că întot
AL
deauna Sigismund I s’a purtat bine cu Domnii care s’au perindat

pe tronul Țării Românești în timpul lungei sale domnii și a respectat
teritoriul și autonomia țării și suveranitatea Domnului. In titulatura
TR
sa n’a trecut niciodată Țara Românească între țările ce stăpânea.

Tratatul ce a încheiat cu Mircea I cel Bătrân, în 7 Martie i395 8, a fost
făcut «în condițiuni de perfectă egalitate » 4 și a fos't respectat în tot
EN
timpul domniei marelui Domn. In timpul domniei lui Mihail I (i4i8—

i420) relațiunile politice dintre Țara Românească și Ungaria nu se
schimbă 5. In 22 Iunie i4i8, Mihail I arată că a venit mama domniei sale,
« Doamna, dela Unguri » 6, iar în i8 Martie i4i9 se intitulează Domn
/C
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 89; Acad.
Rom., msse, XI, 244 a. b.; Venelin, op. cit.,p. 36—38; P. P. Panaitescu, op. cit.,
SI
p. ii6—ii9.
2 N. Iorga, Istoria Românilor, IV, p. 9.
3 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente privitoare la istoria Românilor
IA
1345—1450, București i890, I, 2, p. 359—36i.

4 C. C. Giurescu, Istoria Românilor, ed. II, București, i935, L P- 457.
5 Al. A. Vasilescu, Urmașii lui Mircea cel Bătrân până la Vlad Țepeș, I, p. 5—i9.
CU
• Arbiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Cozia, orig. slav.; B. Miletis și
D. Agura, /JaKO-POMTSHHTfc u T'feXHaTa cjIBBHHCKa niICMeHOCTE, Sofia i893, p.
i2i—122; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. ii4—ii6.
1
RY
4 AL. A. VASILESCU
RA
«peste toată Țara Ungrovlahiei și - a părților de peste munți, încă și
spre părțile tătărești și herțeg al Amlașului și al Făgărașului și domnitor
LIB
al Banatului Severinului și de amândouă părțile peste toată Podunavia
până la marea cea mare și stăpânitor al Dârs^'^<^r^tulu » *.
In diploma din 29 Septemvrie 1420, Sigismund I, deși era catolic,
acordă «tuturor celor care trăiesc în Țara Românească» (kcUau
kch >khk8 kk Op’ooKAoyî'HCKOH 36MAH) care erau ortodocși, dreptul « să-și
TY
23, ceea ce este o imposibilitate
ție legea lor și să rămână în credința lor » 1
din punct de vedere religios și polltic; iar în diplomele din 28 Octomvrie
SI
1420 3 și 28 Octomvrie 1429, întărește mănăstirilor Vodița și Tismana
stăpânirea peste posesiunile lor din Oltenia 4, ca și cum n’ar fi existat
un stat, Țara Românească și un Domn și mănăstirile Vodița și Tismana
ER
și posesiunile lor ar fi făcut. parte din Ungaria. De fapt însă, în acel ' timp,
Țara Românească exista ca stat autonom și pe tronul ei au fost: Radul
II Pleșuvul (1420—1422) și Dan II (1.422—1431) 56. Radul II Pleșuvul
IV
în 17 Mai 6 și 21 Noemvrie 1421 acordă privilegii comerciale Brașove
nilor 7, iar în 1 8 și 19 Iunie 1421 confirma mănăstirilor Cozia și Cot-
UN
meana posesiunile și privilegiile dăruite de «părintele domniei mele,

sfânt răposatul Mircea voevod » 9. Se intitulează: Domin « peste toată
țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către părțile
tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și Domn al Banatului
AL
Severinului și al Podunavei până la marea cea mare» 10. Dan II, în 23
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Cozia, orig. slav.; B. P. Hașdeu,
TR
Negru Vodă, în Magnum Etimologicum Romaniae, București, 1899, IV, p. CCLXI—

CCLXII și facsimil; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 119—121.
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 167;
Acad. Rom., msse, XI, 245 a. b.; Venelin, op.. cit., p. 49—50; P. P. Panaitescu,
EN
op. cit., I, p. 121—122.

3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 3 și III netrebnice, 1;
Acad. Rom., msse, CXXXII, 182; Venelin, op, cit., p. 52—54; P. P. Panaitescu,
op. cit., I, p. 122—125.
/C
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 5 și IX netrebnice,

58 și 90; Acad. Rom., msse, 246 a. b ; Venelin, op. cit., p. 55—59; P. P. Pa
naitescu, op, cil., I, p. 154—159.
5 Al. A. Vasilescu, Urmașii lui Micea cel Bătrân până la Vlad. Țepeș, I, p.
SI
19-43
6 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească
în secolul al XV și XVT, 1413—1508, București 1905, I, p. 8—10.
IA
7 Ibidem, p. 11—13. .
8 Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 349—350.
a Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Cozia, III, 1, orig. slav.; P. P.
CU
Panaitescu, Documentele Țării Românești, I, p_ 129—131.

10 Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 349—350; P.
P. Panaitescu, op. cit., I, p. 126—128.
RY
RA
DIPDOMEDE DUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA TISMANA
5
Octomvrie i422 ’, i0 Noemvrie i424 2 și 30 Ianuarie i43i dă privilegii

comerciale Brașovenilor 3* . In i0 Noemvrie i424 le face cunoscut: « • S’a
LIB
îndurat domnul meu craiul asupra domniei mele și m’a primit drept
slugă credincioasă a sa și mi-a dăruit haraghie de bani (monetărie),
ca să fie în țara domniei mele, precum este în țara lui, tot așa să se bată
și în țara domniei mele » 4. Slugă, în limbajul tâmpului, înseamnă vasal.
TY
Dar el era un vasal, care se bucura de o completă autonomie. In i426
se încheie un tratat de alianță defensivă între Sigismund I, regele
Ungariei și Dan II, voevodul Țării Românești 5, fapt care dovedește
SI
situația politică, în care se afla și prestigiul de care se bucura Țara
Românească în acel timp. Numai Domnul avea dreptul să facă do-
R
națiuni, să dea privilegii și să confirme pe cele vechi în țara sa. In 28
Fevruarie i424 întărește mănăstirilor Cozia și Cotmeana stăpânirea
VE
peste zece case de oameni din Târgoviște, pe care îi scutește de toate
dările și prestațiile 6; iar în i2 Decemvrie același an, mănăstirii Cozia
peste toate satele, bălțile și țiganii, dăruiți de Mircea I cel Bătrân 7.
NI
In 7 Octomvrie i428 confirmă mănăstirii Snagov stăpânirea peste satele
dăruite de Mircea I cel Bătrân și-i dăruește satul Vrăești 8. In i Decem
vrie L425 9, 25 Mai i0 și i0 Septemvrie i428 u și i6 Septemvrie i430,
LU
întărește unor boieri stăpânirile peste mai multe sate, scutindu-le de

toate dările și prestațiile i2. Mănăstirile Vodița și Tismana n’au fost
RA
1 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. i5—17.

2 Ibidem, p. 2i—27.
3 Ibidem, p. 32—35.
4 Ibidem, p. 2i—24.
NT
5 « Trectatus defensionalis inter Sigismundum regem ac Daan, partium Trans-

alpinarum Waiuodam. A. MCl^^^^XVII » (E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Docu
mente, I, 2, p. 534).
CE
P. Panaiteseu, op. cit., I, p. i32—135.

P. Panaitescu, op. cit., I, p. i39—142.
8 Acad. Rom., msse, XX, 285; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. i53—154.
9 Muzeul Municipal București, orig. slav.; P. P. Panf)teseu, op. cit., I, p.
/
i46-i47.
SI
10 Arhiv. Stat. București, Condica Episcopiei Buzău, Nr. i03, f. in; P. P.

Panaitescu, op. cit., I, p. i49—150.
11 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P.
IA
Panaitescu, op. cit., I, p. i50—153.

12 Arhiv. Stat. București, secț. ist. M-rea Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu,
Arhiva Istorică a României, București i865, I, i, p. 73—74; Gh. Ghibănescu,
CU
Surete și Izvoade, Iași i906, I, p. 280—282; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române

relative la Gorj (1406—1663), Târgu-Jiului, i908, p. r5—17; P. P. Panaitescu,
op. cit., I, p. i6i—163.
RY
6 AI,. A. VASILESCU
RA
neglijate. In 5 August 1424 le confirmă vechile privilegii, ce le aveau
dela Vladislav I, Radul I și Dan I, daniile Doamnei Calinichia și Lucaci
LIB
banul și cumpărăturile făcute de popa Nicodem și popa Agaton, le mai
dăruește două sate și întărește vechea autonomie a mănăstirii Tismana x.
Dacă diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie și
28 Octomvrie 1420 ar fi autentice, ele ar fi fost menționate de Dan II
TY
în hrisovul din 5 August 1424. Nemenționarea lor dovedește că nu exi
stau în acel timp. In 24 Martie 1426 Dan II întărește mănăstirii Tismana
stăpânirea peste «morile dela Târgul-Jiului, pe care le-a făcut popa
SI
Agaton cu munca fraților săi, pe locul pe care l-a dăruit jupan Stanciul
și jupan Micleuș » 1 2. Dar în diploma lui Sigismund I din 28 Octomvrie
ER
1429 nu se face mențiune de această posesiune, deși se spune că s'a
dat « popei Agaton la Pojun » 3. Acest popă Agaton funcționa ca egumen
al mănăstiri Tismana din 1407, când Mircea I cel Bătrân scrie sa
telor mănăstirii: «încă și precum ați avut și ați cinstit pe popa Nico-
IV
dim, așa de acum înainte să cinstiți și să ascultați pe popa kir Agaton 4*6».
El obține dela Mircea I cel Bătrân două hrisoave, prin care nu numai
UN
că se întăresc mănăstirilor Vodița și Tismana vechile lor privilegii

și posesiuni, dar se fac mănăstirii Tismana noi danii 5. Aceste două
hrisoave și cu celelalte două obținute mai târziu dela Dan II, asigurau
juridicește privilegiile și posesiunile mănăstirilor Vodița și Tismana
AL
și deci nu mai era nevoie de o întărire dela un suveran străin, căci

atunci s'ar fi călcat drepturile național și internațional. Este imposibil,
ca popa Agaton să se fi adresat lui Sigismund I, regele Ungariei. El s'a
TR
adresat numai Domnului său, de drept și de fapt, obținând patru hri

soave. Faptul că în aceste hrisoave se arată cine au făcut donații și au dat
privilegii, pe când în diploma lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 nu se
EN
arată, dovedește că această diplomă n'a fost cerută și dată popii Agaton.
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu,
/C
Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 135—139.

2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, T, 1, orig. slav.; Al.
Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, Târgu-Jiului, 1906, p. 333—335; P. P. Panaitescu,
op. cit., I, p. 147—149.
SI
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana I, 5, IX netrebnice, 58 și 90; Acad.

Rom., msse, XI, 246 a. b.; Venelin, op. cit, p. 55—59; P. P. Panaitescu, op. cit,
I- p. 155—I59- ,
IA
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, II netrebnice, 1, orig.

slav.; Venelin, Bnaxo-^B>o;irpcCKî>l..., p. 20—27; P. P. Panaitescu, op. cit., p.
72—74.
CU
6 Arhiv. Stat . București, secț . ist., M-eea Tîsmana, fără dată.. orig, slav.;
St. Nicolaescu, Documente inedite dela Mircea cel Bătrân, 1386—1418, București,
193b, p. 35—-43; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 74—78 și 87—90.
RY
RA
Nici popa Gherasim nu s’a putut adresa lui Ioan Huniade, ca să-i
■dea diploma din 20 Octomvrie 1444 1, căci în acel timp domnea în Țara
LIB
Românească Vlad I Dracul 2* . Acesta dă, în 8 Aprilie 1437 8 Brașovenilor
și în 8 Septemvrie 1439 neguțătorilor «din toată țara polonă, din
Cracovia, Demberg și din alte orașe, din Galiția, din Moldava », câte
un privilegiu comercial 4. In 7 August 1444, în a doua domnie, întărește
ITY
*împreună cu marii noștri dregători și boieri, care sunt în Țara Ro
mânească », privilegiul comercial acordat de tatăl său, Mircea I cel
Bătrân, neguțătorilor din Brașov și Țara Bârsei și care fusese confirmat
și de Ioan Huniade, voevodul Transilvaniei, «pentru pacea liniștită
RS
și repaosul perpetuu între cele două state » (pro tranquilla pace et stătu
perpetuo inter duo regna) 5* . Pe Ioan Huniade îl considera ca frate în
1444. De aceea îi scrie: « Puternicului și de toată slava și cinstea vred
VE
nicului și prea iubitului meu frate, voevodului Ardealului și al Săcuilor
și șpanului de Temișoara, lui Ianăs voevodul, cuviincioase și cinstite
închinăciuni ți-aduce prea iubitorul frate al domniei tale Io Vlad voevod
NI
și domn » ®. Stăpânea efectiv nu numai Țara Românească, ci și Amlașul
și Făgărașul. In 20 Ianuarie 7 și 15 Iulie 1437 8 și 23 Aprilie 1441 întă
rește unor boieri și moșieri din Țara Făgărașului, stăpânirea peste mai
LU
multe sate și-i scutește de dări și prestații 9, iar în 1440 numește pe

Mihail preot din Târgoviște, ca abate la mănăstirea Cârța din Țara
Făgărașului10. Unor boieri din Țara Românească le întărește stăpânirea
RA
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana LXI, 165; Acad. Rom.,
msse, XI 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—189; P. P.
Panaitescu, op. cit., I, p. 203—207.
NT
2 El a domnit în anii 1437—1442 și 1444—1446.

8 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 71—73.
* B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 84—85.
8 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 313—314; E. Hur-
CE
muzaki-N. Iorga, Documente privitoare la istoria Românilor, 1358—1600, București,

1911, XV, 1, p. 31—32.
• I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 77.
7 E. Hurmuzaki- N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 573—574; I. Pușcariu,
I/
Fragmente istorice despre biserica din Țara Făgărașului, Sibiu, 1907, IV, p. 50—52;
P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 173—175.
8 I. Pușcariu, Fragmente istorice, IV, p. 55—57 ; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p.
S
176—177.
8 N. Iorga, Studii și documente cu privire la istoria Românilor, București, 1906,
IA
XII, p. 276—278; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 192—195.

18 E. Hurmuzaki-N-. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 693; Die Kerzer'Abtei
von Ludwig Reissenburger mit zahlreichen Illustrationen herausgegeben vom Aus-
CU
schuss des Vereins fur siebenbilrgische Landes Kunde, Sibiu, 1894; Revista Istorică,
XI (1925), p. 287—288; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 193.
R
8 AI,. A. VASILESCU
RA
în i \ io 1234*6, i3 3 și 23 August i437 4 și în 7 August i445 peste sate și
moșii, scutindu-le de dări și prestații 5. Mănăstirile n’au fost neglijate.
LIB
In 23 August i437 întărește mănăstirii Bollntinul stăpânirea peste
moșia și jumătate satul Bolintin 6, în i6 Septemvrie i440 popii kir
Dorotei și stăpânirea peste locul de mănăstire numit Dicura și peste
șase vii, ce le cumpărase 7 și în i4 Mai i44i mănăstirii Glavacioc stă
pânirea peste moșia dela Neajlov și două sate, pe care le scutește de
ITY
dăjdii și prestații și-i mai dăruește gălețile ohabnice domnești din acele
două sate, Buteștii și Oirceștii8910 . In 2 August i439 mănăstirea Tismana
capătă un nou hrisov, prin care i se întărește stăpânirea peste toate
RS
daniile făcute de Radul I, Dan I, Mircea I cel Bătrân, Doamna Cali-
nichia și Ducaci, precum și peste daniile făcute de Vladislav I mănă
stirii Vodița și peste un sat cumpărat de popa Nicodim dela Dan I
și i se scutesc satele de orice prestații și dăjdii 9. Nu se arată cine era
IVE
egumen la acea dată. In orice caz, chiar dacă era Gherasim, mănă
stirea Tismana nu avea nevoie de o nouă confirmare a posesiunilor
sale și încă dela un voevod străin. Și dacă ar fi fost nevoie, s’ar fi adresat
lui Vladislav, regele Ungariei, care se afla la Orșova și conducea
UN
expediția în contra Turcilor w. De altfel este inadmisibil din

punct de vedere juridic, ca Ioan Huniade, care era numai
voevod al Transilvaniei, să poată confirma «cartea sfânt răposa
tului împărat Sigismund », cum se spune în diploma din 20 Octomvrie
AL
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Snagov, XXXI, orig. slav.; P. P.
TR
Panaitescu, op. cit, I, p. i77—180.

2 N. Iorga, Studii și documente cu privire la istoria Românilor, București, i904,
VII, p. 46—47; P. P. Panaêsc!!, op. cit, I, p. i80—i8i.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Mitrop. București, XCIV, i, orig. slav.;
N
Venelin, op. cit.,-p. 77—8o;Miletie și Agura, op. cit., p. i22—i23; P. P. Panai-

tescu, op. cit., I, p. i8i—183.
CE
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Mitrop. București, XCIV, 2, orig. slav.
P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. i84—185.
8 P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 208—2i0.
6 Arhiv. Stat. București, M-rea Mihai-Vodă, VII, 70 rezumat; P. P. Panai-
tescu, op. cit., I, p. i86.
I/
7 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Cozia, IX, i, orig. slav.; P. P. Panai-
tescu, I, op. cit., p. i90—192.
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Glavacioc, I, I, orig. slav.; Preot
IAS
I. Mușețeanu, Mănăstirea Glavacioc, București, i933, p. 43—44 și facsimil; P. P.

Panaitescu, op. cit, I, p. i96—i97.
9 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, III, 3, orig. slav. Pecet.
atârnate; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. i8i—i83; P. P. Panaitescu,.
op. cit., I, p. i85—i90.
CU
10 N. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, Gotha, i908, I, p. 440.

R
RA
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
9
1444 . • La acea dată el nu avea dreptul de suveranitate nici chiar în
LIB
Ungaria. 11 capătă abia în 1446, când este ales guvernator al Ungariei 2
și-1 exercită în calitate de regent al regelui minor Ladislau, fiul fostului
rege Albert 3.
Iată deci, că din punct de vedere al dreptului național și inter
național, Sigismund I, regele Ungariei, și Ioan Huniade, voevodul Tran
ITY
silvaniei, nu aveau dreptul să dea asemenea diplome, de oarece Țara
Românească nu făcea parte din Ungaria sau Transilvania, era un stat
deosebit și autonom, avea Domnul, mitropolitul și legile ei și niciun
S
suveran străin nu se putea amesteca în afacerile ei interne. In secolul
al XV-lea, Domnul se bucura încă, după cum am văzut, de o deplină
ER
suveranitate internă și chiar externă în prima jumătate a acelui secol.
Numai el avea dreptul să judece, să acorde privilegii, să facă donațiuni,
să întărească vechile privilegii și stăpânirile de proprietăți ale mănă
IV
stirilor, boierilor, orășenilor și ale celorlalți locuitori, chiar și în epoca
Fananoților. Niciodată Sultanul sau un alt suveran străin nu s'au
amestecat în administrație, justiție și biserică. întotdeauna autonomia
UN
țării și suveranitatea internă a Domnului au fost respectate. Dreptul de a

bate monetă, de a încheia tratate politice și comerciale, a declara război și
a face pace au fost răpite complet de Turci, abia în secolele XVIII și XIX.
Din punct de vedere juridic deci, diplomele lui Sigismund I din 14
AL
Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429

și a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444, ce se află între documentele
mănăstirii Tismana, nu pot fi autentice, ci false.
TR
STUDIUL DIPLOMATIC
EN
1. Nomenclatura. Diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 29

Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429 poartă numirea
de CHHrA (= carte) 4, iar a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444
de AHCTit (scrisoare) și chiuta (carte) 5
/C
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, LVI, 165; Acad. Rom.,
msse, XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—1819; P. P.
Panaitescu, Documentele Țării Românești, I, p. 203—207.
SI
2 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, p. 725—726.

3 Ibidem, p. 730—732, 735, 742 și 756.
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 3 și 5, IX netrebnice,
IA
58, 87, 89, 90 și 167; Acad. Rom., msse, XI, 244 a. b., 245 a. b., 246 a. b., și CXXXII,
182; Venelin, op. cit, p. 36—38, 49—50, 52—^9; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.
117—118, 121—125 și 155—159
5 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, LVI, 165; Acad. Rom.,
CU
msse, XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—189; P. P.

Panaitescu, op. cit, I, p. 203—207.
R
IO AL. A. VASILESCU
RA
I. Bogdan scrie că în diplomatica munteano-slavă din secolul al
XV-lea se întrebuințau «mai multe sinonime pentru noțiunea «do
LIB
cument », dar că «trei sunt termenii cei mai ohișn■ari.i: hrisov, poruncă,
carte». Hrisovul avea în limba slavă un singur nume: x'pwcOKoyA’h,
porunca două nume: wpH3A\o și noKeA'kHTf și cartea un singur nume:
ehhi’a h D. P. Bogdan stabilește cinci termeni pentru noțiunea « act »:
X'pHCOKOVA'k, W°I13AW, nOEfA'Wfc, KHHITd 3d K’kpS și AAUAOt VVEHpAHTf 1
ITY
23*
și menționează și pe ahctk 3. I. Bogdan crede însă, că KHHra este « ter
menul generic pentru noțiunea « documeet»4. Dar adaogă că «se
întrebuințează foarte des în sens special de scrisoare, litterae,
RS
epistola, ca și la Bulgari și Sârbi» 5*. D. P. Bogdan scrie: «Actul,
ca obiect material, era denumit khhta și aceasta fie că era
vorba de un act solemn cu pecete atârnată sau ca. un act de
aceeași natură, dar cu pecete aplicată, fie că era vorba de o scri
IVE
soare cu caracter de act sau chiar de o simplă misivă»6 In ceea
ce privește termenul ahct'K, I. Bogdan arată că «lipsește din Țara
Românească, deși se constată și la Bulgari»7, iar D. P. Bogdan
constată prezența lui în două documente ale lui Mircea I cel
UN
Bătrân și mtr’un document al lui Vlad I Dracul 8, dar că «nu for

mează un element propriu cancelarii muntene, ci se prezintă ca
o - influență a reprezentantului destmatorilor, care a scris sau a
dictat actul » 9.
AL
Dacă cercetăm documentele din Țara Românească din prima jumătate

a secolului al XV-lea, constatăm, că înniciun document domnesc de întărire
a privilegiilor și a posesiunilor nu se găsesc întrebuințați termenii: kh ura și
TR
ahct'K. Mircea I cel Bătrân întrebuințează mai des termenul x'PHCOkSak 10
1 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXII—XXV.

N
2 D, P. Bogdan, Diplomatica slavo-română ■ din secolul al XIV și XV-lea, în

Revista Istorică Română, V—VI (1935—1936), p. 240.
CE
3 Ibidem, p. 240 nota 1.

* I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXII.
8 Ibidem, p. XXIV.
• D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolul al XIV și XVllea,
p. 244.
I/
7 I. Bogdan, Relațiile . Țării Românești cu Brașovul, <p. XXII și

nota 1.
8 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 240,
IAS
nota - 1.
8 Ibidem.
10 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Documente fără dată, orig. slav, și Condica
Brâncovenească, Nr. 266, f. 247 și 251—252, copii slave; Acad. Rom., msse, XX,
155 și I74 și C 132, orig. slav.; Venelin, op. cit, p. 18; B. P. Hașdeu, Arhiva
CU
Istorică, I, 1, p. 3—7, 37, 84—85; Miletic și Agura, op. cit., p. 117—118; I.

R
RA
DIPLOMELE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA II
și mai rar termenii avîusMO *1 și noKfAkn’if 2. Numai în două

scrisori, scrise în i3 Mai i4O3 ’ și i0 August i4ii 4 către Vla
LIB
dislav Iagelo, regele Poloniei, se află termenul ahcctk. Mihail
I (i34 i*8—i420) întrebuințează numai termenii \*0HcoK&Vk 5 și wpH3M0 ®.
In documentele lui Radul II Pleșuvul sunt întrebuințați de asemenea
numai acești doi termeni: x'pHCOK&Vh 7 și wpn3A\o 89. In docu
ITY
mentele lui Dan II (L422—i43i), pe lângă termenii ypaiCOKSATh ș)
Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 3—6 și Un chrisov al lui Mircea

I cel Bătrân, în Analele Academiei Române, memoriile secțiunii istorice, seria
RS
II, București, i9i3, tom. XXVI, p. iii—ii5 ; Al. Ștefulescu, Documente slavo-ro-
mâne, p. 15—i7; St. Nicolaescu, Documente inedite dela Mircea cel Bătrân, p.
i6—17, i9—23, 25, 30 Și 32—35 și Vechimea Mănăstirii Snagov, în Gazeta Mu
nicipiului, i935. p- i09—iii;P. P. Pfnfiteseu, op. cit., I, p. 78—83, 9i—96 și
98—H7. VE
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., • Doc. din 1406 și altul fără dată, orig
slav.; Acad. Rom., msse, XI/V, i44, orig. slav.; Venelin, op. cit., p. 22; B.
NI
P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, i, p. 98; Miletu și Agura, op. cit., p. iig; Al.
Ștefulescu, Documente slavo-române, p. ii—i2; St. Nicolaescu, Documente inedite
dela Mircea cel Bătrân, p. 29—30; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 68—69 șa
LU
97—98« .
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Două doc. fără dată, orig. slav.; St. Nico-
laescu, Documente inedite dela Mircea cel Bătrân, p. 35—43; P. P. Panaitescu,
op. cit., I, p. 74—78 și 87—90.
A
3 e. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 824.

4 Ibidem, p. 825—826.
TR
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. din 18 Iulie 1419, orig. slav.; B. P.
Hașdeu, Negru Vodă, p. CCLXI—CCI/XII și facsumi); P. P. Panaitescu, op. cit,
I, p. ii9--- 120.
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. din 22 Iunie 1428, orig. slav.; Mi-
EN
letic și Agura, op. cit., p. i2i—i22; I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Bra
șovul, p. 7—8; P. P. Pfnfiteseu, Documente, I, p. ii4—ii6.
7 Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 349—350; I.
Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. ii—i3; P. P. Panaitescu,
/C
op. cit., I, p. i26—i28.

8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. din 19 Iunie 1421; I. Bogdan,
Relațiile Țării Româneșticu Brașovul, p. i4—i5; P. P. Panaitescu, op. cit,
I, p. i29—i3i.
SI
9 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. fără dată, copie slavă, 10 Septemvrie
1428, orig. slav., fără dată (1428), orig. slav., 16 Septemvrie 1430, orig. slav, și
IA
Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 255 și 302—303 și Nr. 267, f. 848; Muzeul
Municipiului București, Doc. din 1 Decemvrie, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istôri^că, I, i, p. 72—74; I- Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p.
__ 17 , 2i—24, și 32—35 ,* E. P. Bogdan și H. Stahl, Manual de paleografie slavo-
CU
română, București, i936, p. i23—125; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. i32 i35>

i39—i44, i46—147, i5i—153. Și J59—160.
R
12 AL. A. VASILESCU
RA
W0H3MO 1 se mai află și termenul nocfA’kn’i’e 23456. In documentele lui
Alexandru II Aldea ' (1431—1436) se află numai termenul x’pHCOKoy’A’K 3
LIB
In documentele lui Vlad I Dracul (1437—1442 și 1444—1446), pe
lângă termenul x’PHCOK&^'r 4 se mai găsesc termenii: wpHâMO în
două scrisori către Brașoveni 5, nHcAHl'c (scrisoare) într’o scrisoare
către Brașovenî •, khhi’A într’o altă scrisoare către Br^^ô^ê^ni7 și
ahct^ în privilegiul comercial din 8 Septemvrie 1439, dat negu
Y
țătorilor poloni 8. Basarab II (1442—1444) întrebuințează termenul
SIT
« hrisov » 9.
In acea epocă, 1400—1450, în documentele boierești se găsesc între
buințați termenii: nHcanlf, SAnHcaHlt și • khhta. Termenii nucaHTe și
BAnHcaHfc au înțeles de act de danie. In timpul domniei lui Mircea I
R
cel Bătrân, boierul Aldea, dăruind mănăstirii Sf. Nicolae dela Cutlumus •
satul Cireșovul din jud. • Olt, adaogă și «martorii acestei sc:r:i‘ôi'i »
VE
1 L. Miletic, Hobh Baaxo-BiJirapcKH rpaMOTH ott BpauiOBi, în CdopHHK'b
3a HapojHH yMOTBopeHHH HayKa n KHHjKHMH#, Sofia, 1893, XIII, p. 55; I.
NI
Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 17—21 și 28—29; P. P.

Panaitescu, op. cit., I, p. 131—133.
2 Arh. Stat. București, secț. ist., Doc. din 5 August 14.24, orig. slav, ' 24 Martie -
LU
1426, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21. Al. Ștefulescu,

Istoria' Târgu-Jiului, p. 333—335 și Mănăstirea Tismana, p. 177; P. P. Panaitescu,
op. cit., I, p. 135—139 și 147—149.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. din 17 Noemvrie 1431 și 25 Iunie
RA
1436, orig. slav.; St. Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relațiile

Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în secolele XV și XVI, București, 1905,
p. 209—212 și Domnia lui Alexandru Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân, extras,
București, 1922, p. 20—23, 32—34 și 42—46; P. P. Panaitescu, op, cit., I, p.
164—-166 și 168—171.
NT
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Doc. din 1, 13 și 23 August 1437, 2 August
I439, 16 Septemvrie 1440, 14 Mai și 30 Iunie 1441, originale slav.; Acad. Rom.,
msse, 5236, f. 45—48; Doc. din 7 August 1445, copie slavă; Venelin, op. cit.,
CE
p. 78—80 și 27—89; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, p. 84—85 ; Miletic și Agura,

op. cit., p. 122—123; I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 71—73;
P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 179—192, 196—203 și 208—209.
6 « Să dea Dumnezeu ca această scrisoare a mea (cîtmS riHccHîw moiaiS) să
I/
vă găsească sănătoși și veseli» (Ibidem, p. 64—65).

’ « V’am scris mai nainte și vă scriu și acum, că oricine va veni din această
țară fără cartea domniei mele (s«3k khhitk rocnoACTBA mh) voi să-l opriți » {Ibidem,
IAS
P- 83).
8 B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 84—85. Documentul poartă numele
de hrisov, .dar în .corroboratio se află ahct% (D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-
română din secolele XIV și XV, p. 240, nota 1).
9 Arhiv. Stat. București, Condica M-rii Cozia, Nr. 18, f. 132; P. P. Panaitescu.
CU
op. cit., I, p. 202—203.

R
RA
DIPEOMEEE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEL A TISMANA
13
(cKkrVkTtAe jks cT«a\8 iihca\8) 1. In 17 Iulie 1425 Petriman dăruind toată

averea sa mănăstirii Cozia, scrie: «dacă cineva ar strica această scri
LIB
soare (cTe aaimcaiTf) pe unul ca acela Dumnezeu să-1 loveasec »*.
Termenul khhi’a are numai înțeles de scrisoare. In timpul domniei lui
Dan II (1422—1431), logofătul Coico scrie județului și pârgarilor din
Brașov: « Am crezut pe Hană și pe cănțilarișul vostru Linard și le-am
ITY
dat carte (khhpaQ ». « Și iarăși au venit și le-am făcut o altă carte (khh™),
cum a fost voia voastră » 3 Mai târziu, în timpul primei domnii a lui
Vl«d I Dracul (1437—1442) vistierul Stanciul scrie pârgarilor din
Brașov: «Iată, a venit acolo fratele meu Costandin pentru avutul
RS
nostru, care ne este la Surva și cu cartea voevodului (khhfa» k0HK0AHHTK),
dar voi nu i l-ați dat, ci ați cerut mărturie ». « Deci să ne dați avutul
celui ce vă va aduce această carte (KHHra; kaQ » 4. In 1437 Petru Uroș
VE
trimis într’o misiune de Brașoveni la împăratul Sigismund I, împreună
cu logofătul Ștefan, trimis de Vlad I Dracul, scrie pârgarilor din Brașov:
«Vă dăm de știre, că v'am trimis o carte khhi’8) printr’un om
NI
din Pojun ». « Nu știu ajunsu-va cartea (khhi'ka) în mâini sau ba ». «Și
cartea (h KHiurS) ce mi-ați trimis prin Ștefan, logofătul lui Vlad voevod 5,
mi-a ajuns în mână; și eu am luat cartea (khhtkO și m’ain dus la șpă-
LU
nul Săcuilor și am dat cartea voastră (khui’S kaiuS) șpanului Săcuilor,

cartea (khhi'8) pentru chesaruu». «Și să știți, pe vremea aceasta nu
m’am încrezut într’alt om, ca să-mi scrie cartea aceasta (Kiiiirză cha),
A
1 St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 15—16, note cu data
21 Noemvrie 1398; Gr. Nandriș, Documente slavo-române din mănăstirile Muntelui
TR
Athos, București, 1936, p. 244—246 cu data (1414) 21 Noemvrie, calculând

anul și St. Nicolaescu și Gr. Nandriș după indictionul 7. Indictionul 7 cade
în anii 1398 și 1413, nu 1414, dar după boierii citați ca martori, nu poate să
EN
fie decât din anii 1401—1408, când Drăgoi sau Drăgan după alte documente,
era ban.
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist,. M-rea Cozia, 4, orig. slav.; St. Nicolaescu,
Documente slavo-române, p. 219; D. P. Bogdan și H. Stahl, Manual de paleografie,
/C
p. 126—127; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 144—145. In hrisovul lui Mircea I

cel Bătrân din 4 Septemvrie 1389, se întrebuințează de două ori termenul
er4l,HcdHis (Arhiv. Stat. Buc., secț. ist., M-rea Cozia, XIII netrebnice, orig. slav,
fragm. și Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 248 și 396—397; St. Nicolaescu,
Documente inedite dela Mircea cel Bătrân., p. 4—6; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p.
SI
51—53), iar în acel din 8 Ianuarie 1492 termenul nacA\S (Arhiv. Stat. Buc., Condica
Brâncovenească, Nr. 266, f. 237—238; St. Nicolaescu, Documente inedite dela
IA
Mircea cel Bătrân, p. 11—15; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 54—57).

3 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 247. I. Bogdan crede
greșit, că această scrisoare se referă la privilegiul comercial al lui Dan II din 1431
(Ibidem, p. XXII).
CU
4 Ibidem, p. 251—252.
6 Vlad I Dracul.
R
i4 AI,. A. VASILESCU
RA
decât în logofătul Ștefan șa prin el am scris această carte (nHCA\' kHHta
cho\) » x. Gheorghe Lascăr, cămărașul lui Vlad I Dracul, scrie județului
LIB
Iacov și pârgarilor din Brașov: «V’am scris și carte (h KHHrzK kh
niicax)»1 - Antonie, un alt cămăraș al lui Vlad I Dracul, scrie
23
pârgarilor din Brașov: «Câ't pentru ceea ce v’am rugat în cartea
dintâi (8 np'hKAi khhivk), ca să-mi faceți voiea aceasta, ca să am șa
eu și vo) cinste dela domnul voevod; dați-mi în grabă de știre prin
ITY
sluga mea; scriți în carte (8I)HU)’a^ 8 khhi’A») și pecetluiț-o, ca să
cred » 3.
Din cele mai de sus rezultă destul de clar, că în Țara Românească
RS
în prima jumătate a secolului al XV-lea, actele domnești, prin care
Domnul acorda privilegii, făcea donațiuni sau întărea vechile privilegii
și posesiuni de moșii și sate, nu purtau numele de kiihi’A, ci de X’phcckootvk.
W0H3MO sau ncKf/vkm'f. Dacă diplomele lui Sigismund I din i4 Iulie
VE
i4i8, 29 Septemvrie și 28 Oeto:mva)e i420 și 28 Oetomvaie i429 și
a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie i444 ar fi autentice, ele trebuiau
să poarte unul din aceste trei nume, iar nu de KHUra, care se întrebuința
NI
numai în corespondența cu Brașovenii și cu înțeles de scrisoare, atât

n • scrisorile boierești, cât și în scrisoarea lui Vlad I Dracul 4*67. Este im
LU
posibil de admis, ca popa Agaton și popa Gherasim să nu fi cunoscut

nomenclatura actelor din epoca în care au trăit și sunt documente
care dovedesc că o cunoșteau. Popa Agaton a obținut dela Mircea I
cel Bătrân o W0H3A\o, prin care a fos't instalat stareț și patru no'KEA'kiHJ
RA
din care două dela Mircea I cel Bătrân și două dela Dan II, pentru
întărirea privilegiilor și posesiunilor mănăstirilor Tismana și Vodița 5,
iar popa Gherasim 6 un ypHCOKoy’A dela Vlad I Dracul, prin care de
NT
asemenea se confirmă vechile privilegii și posesiuni ale acelor mănăstiri 7.

Desigur că, dacă și ar fi obținut diplome dela Sigismund I și Ioan Hu-
CE

2 Ibidem, p. 257—257.
3 Ibidem, p. 258—260.
4 In scrisoarea vistierului Standul, citată mai sus, se face mențiune și de
I/
«cartea voevodului » (««Hr*. eohkoahhx), (Ibidem, p. 25i—252). Această «carte»

este o scrisoare a lui Vlad I Dracul, prin care intervine pe lângă pârgarii din
Brașov, ca să înapoieze boierilor Stanciul și Costandin averea luată de Surva
IAS
(Ibidem, p. 70—7i). La această scrisoare se referă o altă scrisoare a lui Vlad I

Dracul, în care face mențiune de « cartea domniei mele », ce am citat-o mai sus,
și care nu poate fi decât tot scrisoare.
6 Vezi mai sus p. 6.
* Nu-i găsim menționat în documentele lui Vlad I Dracul.
CU
7 Vezi mai sus, p. 8.

R
RA
DIPLOMELE lui SIGISMUND I ȘI IOAN HVNIADE DELA TISMANA 15
niade, le-ar fi dat unul din aceste nume, iar nu numele de CUHna, care,
după cum vom vedea, începe abia în secolul al XVII-lea să fie între
LIB
buințat de Domni în actele de confirmare cu înțelesul din cele cinci
diplome. Autorii falsului n’au cunoscut deci nomenclatura actelor
slavo-muntene din prima jumătate a secolului al XV-lea și nici chiar
a actelor latino-muntene. Dan II, în 28 Ianuarie 1431, confirmând
ITY
privilegiul comercial fals din 25 August 1413, atribuit lui Mircea I cel
Bătrân \ scrie că-1 « dă în formă de confirmare (contulit in forma con-
firmationis) 1 23. Iar Vlad I Dracul, în 7 August 1444, numește «litterae
patentis » actul prin care confirmă neguțătorilor din Brașov, Bârșa și
RS
Transilvania, privilegiul comercial dat de tatăl său Mircea I cel Bătrân 3.
Deasemenea autorii falsului, n’au cunoscut nici nomenclatura latino-
ungară. In documentele lui Sigismund I, actele de confirmare a privi
E
legiilor și posesiunilor sunt numite mai des: « privilegium » 4*6, « privi-
legialiter 6 », «litterae privilegiales » ® și mai rar «litterae » 7. In docu
IV
mentele din Ungaria nu găsim niciun act de confirmare al privilegiilor
și posesiunilor dat de Ioan Huniade. în anii 1441—1446, cât timp a
UN
fost voevod al Transilvaniei, ci numai un act de danie, prin care donează

Capitulului din Alba Iulia trei moșii, pentrucă fratele său Ioan cel
Tânăr fusese îngropat în biserica catedrală Sf. Arhanghel Mihail căci
acolo dorea să fie și el îngropat 8, scrisori 9 și o hotărîre judecătorească,
AL
dată în orașul Hunedoara în pricina dintre mai mulți nobili pentru un

chinezat din Prisaca, districtul Dugoș 1°. Dipsa unor astfel de documente
se explică prin faptul, că, după cum am arătat, Ioan Huniade, ca .
TR
voevod al Transilvaniei, nu avea un asemenea drept de suveranitate,

care de drept și de fapt aparținea numai regelui Ungariei. Autorii
falsului n’au știut aceasta și de aceea au întocmit diploma din 20 Oc
EN
tomvrie 1444, ca dată de el. Greșala comisă dovedește falsul.

1 Al. A. Vasilescu, Privilegiul comercial latinesc al lui Mircea I cel Bătrân
din 25 August 1413, acordat Brașovenilor, este fals, în Revista Istorică Română,
/C
XIII, (1943), fasc. I, p. 78—96.

2 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 36—38; E-. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente,
XV, 1, p. 8-10.
3 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 313—314; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente,
xv, 1, p. 31—32.
SI
4 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 1, p. 298, 299, 302, 328, 350,

369, 372, 393. 394. 434- 463. 472, 521, 538, 546, 551 Și 557
IA
6 Ibidem, p. 300. 305, 314., 332, 363și 379.

10 363-; 43,8, 543, 567 și 572.
8 Ibidem, p. 32C 329, 3331, 338, 358» * 3^4»
7 Ibidem, p. 347. 354- 37°> 373. 535. 53*. 555 Și
8 Ibidem, p.681—682.
CU
• Ibidem, p. 687—688 și 715—717 și XV, 1, p. 27—31.

10 Ibidem, I, 2, p. 721—722.
R
i6 AL. A. VASILESCU
RA
2. Caratterele externe ale dil)lomllor. de scris. Dipoomeee
lui Sigismund I din 14 Iulie .1418, ambele exemplare, 29 Septemvrie și
LIB
28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429, un exemplar, sunt scrise pe
pergament \ iar două exemplare ale ultimei diplome și diploma lui
Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444 sunt scrise pe hârtie 1 23.
Dacă însă cercetăm materialul de scris din Țara Românească, în
prima jumătate a secolului al XV-lea, se constată, că toate actele
ITY
care poartă numele: ypHCCKoy/VK, wpHSMO sau noKiEvkuTt sunt scrise
pe pergament 3 Numai o wpH3M6, dată de Mircea I cel Bătrân, în 26
Noemvrie 1406, mănăstirii Tismana, este scrisă pe hârtie cu filigran
RS
o cetate cu turn crenelat 4* . Privilegiile comerciale date Brașovenilor
sunt deasemenea scrise pe pergament 5, iar scrisorile către Brașoveni
sunt scrise numai pe hârtie 67 8*, având ca filigran: trei movile sau trei
munți, foarfece, ploscă cu agățătoare, cumpănă și mai rar: stea
VE
mare cu o semilună deasupra, rozetă într’un vas și înger purtând o
cruce
In Ungaria și Germania s'a procedat la fel. Actele solemne, actele
NI
de confirmare a privilegiilor și proprietăților se scriau numai pe per

gament. Pe hârtie se scriau misive, scrisorile închise, ordine, chitanțe,
LU
acte financiare și de procedură, minute și ciorne 8. In Germania, în

1231, împăratul Prideric II interzice întrebuințarea hârtiei în actele
publice. Interzicerea era prevăzută și în brevetele de numire ale notarilor
imperiali și introdusă în privilegiile acordate nobililor de a creia notari
RA
și a durat până în secolul al XV-lea 9.

Pergamentul întrebuințat în Țara Românească, în prima jumătate
a secolului al XV-lea, este de o calitate inferioară, fiind luc:^^"t prost
NT
și gros 10. Numai în secolul al XlV-lea, în timpul lui Vladislav I și Dan

I și la începutul domniei lui Mircea I cel Bătrân și în a doua jumătate
a secolului al XV-lea se găsesc pergamente de o calitate superioară,
CE
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 3 și 5 și IX netrebnice,

87, 89, 167; P. P. Panaitescu, op. cit, I, p. 119, 122 și 125, note.
2 Arhiv. Stat București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 58 și 90,
LVI, 165; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 159 și 207 note.
3 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 65—214.
I/
* Ibidem, p. 69 note.
8 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XVI, 6, 10, 13, 17
IAS
și 24 note.
6 Ibidem, p. XVI și 6—90.
7 Ibidem, p. XVII—XX.
8 C. I. Andreescu, Manual de paleografie latină, Iași, 1939, p. 17—18.
• Ibidem.
10 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XVI; D. P. Bogdan,
CU
Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 267.

RY
RA
DIPLOMELE LVI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
bine lucrate, subțiri, uneori ca o foaie de hârtie și catifelate L Se crede

vă pergamentul de calitate inferioară și gros este lucrat în țară 1 2345*, iar
LIB
cel de calitate superioară și subțire este importat 3. Dar faptul că per
gamentul superior și subțire nu apare în serie, ci rar, dovedește,
că și acesta este lucrat în țară, dar de un lucrător mai iscusit. De aceea
nici nu are un aspect deosebit și nici nu este asemănător cu cel apusean,
Y
care era mult mai bine lucrat și mai fin.
Logic era, ca pergamentele diplomelor lui Sigismund I dela mănă
IT
stirea Tismana să fie de origine străină și o calitate mult superioară,
asemănătoare mai ales aceleia ale diplomei' din i4 Iulie i4i8, dată în
RS
Hagnov (Hagenau în Alsacia) 4 cu cele întrebuințate de cancelaria
imperială germană, iar acelea ale diplomelor din 29 Septemvrie i420
și 28 Octomvrie i42g, date din Oradea Mare și Pojun (Bratislava),
VE
ca cele utilizate de cancelaria regală ungară. Numai pergamentul di
plomei din 28 Octomvrie i420, dată din Vodița, ar fi trebuit să fie de
origine românească. Dar, dela prima vedere, se constată, că toate per
NI
gamentele diplomelor lui Sigismund I nu sunt de origine germană sau
ungară, ci de origine românească, ceea ce ar fi o imposibilitate, dacă
LU
ar fi autentice. Cele două pergamente ale diplomei din i4 Iulie i4i8,

deși se spune că sunt două exemplare contimporane 5, nu se aseamănă.
Un pergament este așa de subțire, că pare o foiță de țigare și este făcut
după toate probabilitățile din bășică de bou, iar nu din piele. Are o
A
coloare neagră-gălbue-fumurie, fapt care dovedește că a fos't afumat

pentru a i se da un aspect de vechime 6. Pergamentul celui de al doilea
TR
exemplar este mai gros și este făcut din piele 7. Pergamentul diplomei
din 29 Septemvrie i420, deși mai gros decât pergamentul primului
exemplar al diplomei din i4 Iulie i4i8, era moale, se îndoia, putea fi
EN
strâns în mână ca o batistă și părea o bucată de catifea89 .

Pergamentul diplomei din 28 Octomvrie i42O 9 este lafel cu acela
al celui de al doilea exemplar al diplomei din i4 Iulie i4i8.
/C
1 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 267
și notele 5 și 6.
2 I. Bogdan, Relațiile Țârii Românești cu Brașovul, p. XVI; D. P. Bogdan,
SI
Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 267.

3 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 267.
4 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. ii9 notă.
IA
5 Ibidem..
« Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 87.
1 Ibidem, 89.
CU
8 Ibidem, 167. In ultimul timp i s’a adăugat o căptușală, care l-a în
tărit. •
9 Ibidem, I, 3.
RY
i8 AI,. A. VASILESCU
RA
Pergamentul unui exemplar . al diplomei din 28 Octomvrie 14291* 14
12
3467811
se aseamănă cu pergamentele din secolul al XVII-lea și începutul
LIB
secolului al XVIII-lea. Aspectul tuturor pergamentelor acestor di
plome dovedește că nu sunt din secolul al XV-lea, ci au o origine
mult mai nouă.
Hârtia' pe care sunt scrise cele două exemplare, copii vechi identice 8
TY
ale diplomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 8 și copia veche *
a diplomei lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444 5, este groasă,
albă și lucioasă. Este hârtia bombycină 6 sau hârtia turcească 7 Insă
în secolul al XV-lea nu se întrebuința în Țara Românească asemenea
SI
hârtie 8, ci numai hârtia fabricată din in 9 sau din cârpe de in și cânepă™,
de proveniență italiană și germană u, care era groasă, de coloare câ-
ER
nepie și avea vărgăturile (vergeures) mult mai expresive 12. De
aceea se poate spune, că hârtia pe care se află scrise cele două
exemplare ale diplomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 și a
IV
lui Ioan Huniade, nu este din secolul al XV-lea. Asemenea hârtie nu s’a
întrebuințat nici în secolele XVI și XVII 13, ci abia în secolul al
UN
XVIII-lea.
Formatul diplomelor lui Sigismund I și Ioan Huniade dela mănă
stirea Tismana este folium, adică o foaie, așa cum este la toate docu
mentele și scrisorile din Țara Românească, scrise în secolul al XV^-êi 1*.
AL
Dar primul exemplar pergament al diplomei din 14 Iulie 1418 are for
matul unei fâșii, lungă și îngustă, ce nu se obișnuia, când se dau asemenea
acte solemne în Țara Românească, Ungaria și Germania. Numai scri
TR
sorile scurte sunt scrise pe fâșii lungi și înguste de hârtie • f Pergamentul
1 Ibidem, I, 5.
8 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 159 note.
EN
3 Arh. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 5&

Și 90.
4 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 207.
/C
8 Arh. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana.

6 C. I. Andreescu, Manual de paleografie latină, p; 16.
7 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXI.
8 Ibidem. .
• Ibidem.
SI
1* C. I. Andreescu, Manual de paleografie latină, p. 16.

11 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XVII.
12 Ibidem, p. XXI.
IA
18 In a doua jumătate a secolului al XV-lea și mai ales în secolul al XVI-lea

apare formatul de fabrică {Ibidem, p. XVI), care se menține și în secolul al
XVII-lea.
U
14 Ibidem, p. XXII.
18 Ibidem, p. XVI.
BC
RY
DIPLOMELE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
19
RA
celui de al doilea exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418, al diplomei
din 29 Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 are o formă mai mică și drept
LIB
unghiulară, dar mai mare decât textul ce conține x. Pergamentul unui
exemplar al diplomei din 28 Octomvrie 1429 are un format mult
mai mare, dreptunghiular 1 2 și se aseamănă cu acela al hrisoa-
velor dela sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al
Y
XVIII-lea.
Formatul hârtiei pe care sunt scrise două exemplare ale diplomei
IT
din 28 Octomvrie 1429 34*și diploma lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie
1444 4 este un format mare, dreptunghiular și-l găsim întrebuințat
RS
în secolul al XVIII-lea.
Dimensiunea. De obicei, în secolul al XV-lea, dimensiunile mate
rialului de scris variază după întinderea textului și gradul de solemni
VE
tate al actului 6*89. Cele mai mari dimensiuni le aveau hrisoavele. Dimen
siunile lor variau: lungimea între 40—50 cm și lățimea între 30—40
cm. Uneori se depășeau și aceste dimensiuni și lungimea ajungea la
NI
68 cm a. Actele care poartă numele de wpH3Ato și noiuA'kHTf au dimen
siuni mai mici; lungimea și lățimea variază între 20—30 cm atât la
pergament, cât și la hârtie 7.
LU
Diplomele lui Sigismund I și a lui Ioan Huniade, fiind acte solemne

de danie și confirmări de privilegii și posesiuni, ar fi trebuit să aibă
dimensiuni mai mari, ca hrisoavele din Țara Românească sau diplomele
RA
imperiale germane și regale ungurești. Dar falsificatorii n’au cunoscut

o asemenea regulă. Pergamentul unui exemplar al diplomei din 14
Iulie 1418, socotit original, are lungimea de 45 cm și lățimea de 14,7—16
NT
cm și conține 39 rânduri scrise a 12 cm lungime fiecare, iar pergamente 8

celui de al doilea exemplar, socotit copie, are lungimea de 26,5 cm și
lățimea de 20,5 cm și conține 19% rânduri a 21—26 cm lungime fie
care 9. Pergamentul diplomei din - 29 Septemvrie 1420 are lungimea
CE
de 35,6 cm și lățimea de 31 cm și conține 13 rânduri a 22 cm lungime
1 Arh. Stat. București, șecț. ist., M-rea Tismana, I, 3 și IX netrebnice, 86

/
și 167.
2 Ibidem, I, 5.
SI
3 Ibidem, IX netrebnice, 58, 90.

4 Ibidem.
IA
6 D, P, Bogdan,, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p.

268.
6 Ibidem.
1 Ibidem.
CU
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., - Tismana, IX netrebnice, 27.

9 Ibidem, IX netrebnice, 89.
RY
20 AL A. VASILESCU
RA
fiecare x, iar acel al diplomei din 28 Octomvrie același an are o lungime
de 43 cm și lățime de 28 cm și conține 37 rânduri a 23 cm lungime
LIB
2345*7. Numai pergamentul unui exemplar al diplomei din 28 Octom-
fiecare 1
vrie i429, socotit ca falsificat, are cele mai mari dimensiuni și anume:
lungimea de 47,5 cm și lățimea de 37,4 cm și conține 39 rânduri a 35
cm lungime fiecare. Colțul de jos din partea dreaptă a pergamentului
este tăiat în formă • de arc, la 7 cm din lungime și 9 cm din lă
ITY
țime 3.
In ceea ce privește hârtia, un exemplar al diplomei lui Sigismund
I din 28 Oetomvrie i429 are lungimea de 53,8—54,2 cm și lățimea de
RS
37 cm și conține 47 rânduri a 34 cm lungime fiecare 4, iar alt exemplar
al aceleiași diplome are lungimea de 43,3—43,9 cm și lățimea de 30,6—
30,8 cm și conține 44 rânduri, a 25,5—25,8 cm lungime fiecare 5. Di
VE
ploma lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie i444 are lungimea de 44
cm și lățimea de 30,2 cm și conține 42 rânduri a 25 cm lungime fiecare 6.
Dar toate documentele scrise pe hârtie în prima jumătate a secolului
al XV-lea nu au asemenea dimensiuni, ci, după cum am văzut, sunt
NI
mult mai mici. De fapt cele două exemplare ale diplomei din 28 Octom
vrie i429 și diploma din 20 Oetomvaie I444, scrise pe hârtie, nu sunt
LU
originale, ci cop)) din secolul • al XVIII-lea.

Cerneala. Pentru scriere s’a întrebuințat cerneală neagră în diploma
din 29 Septemvrie i420, într’un exemplar al diplomei din 28 Oetomvaie
A
i429 și în diploma din 20 Octomvrie i444 7, cernelurile neagră și roșie

în cele două exemplare ale diplomei din 14 Iulie 1418, în diploma din
TR
28 Oetomvrie 1420 și într’un exemplar al diplomei din 28 Octomvrie

1429 8 și cernelurile neagră și aurie într’un exemplar al diplomei din
28 Octomvrie 1429 ”.
EN
Cerneala neagră are o coloare mai palidă decât aceea cu care au fost
scrise majoritatea documentelor din Țara Românească din prima jumă
tate a secolului al XV-lea și o nuanță gălbuie sau roșcată din cauza
/C
sulfatului de fier din care a fos't făcută. Are o nuanță gălbuie întriun

2 Ibidem, I, 2.
SI
3 Ibidem, I, 5.
IA
G Ibidem. LVI, 165.

7 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 58, 165
și 167.
CU
8 Ibidem, I, 2 și IX netrebnice, 87, 89, 90.

* Ibidem, I, 5.
RY
RA
-exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418 *, în diploma din 28 Octom
LIB
vrie 1420 2, în două exemplare ale diplomei din 28 Octomvrie
. 1429 3 și în diploma din 20 Octomvrie 1444 4 și o nuanță roșcată în al
doilea exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418 5, în diploma din 29
Septemvrie 1420 6 și într’un exemplar al diplomei din 28 Octomvrie
Y
1429 ’•
Sunt scrise cu cerneală roșie sau chinoros: litera inițială a primului
IT
cuvânt dintr’un exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418 8, crucea invo
cației simbolice și litera inițială a primului cuvânt din al doilea exemplar
RS
al aceleiași diplome 9, crucea invocației simbolice, cuvintele 10 ițpK din
subscriptio, ce se află deasupra și fără nicio legătură cu textul, cuvântul
HP'K din întâiul rând al textului, și nțpKO, o parte din cuvântul ii,p'hKOKHKiat
~ VE
din rândul al treilea, din diploma din 28 Octomvrie 1420 10 și crucea
" «
invocației simbolice și subscriptio: raa ițp-K pHMCKii peKo a\oh cskikw
*
AdTH wkSh KHurS care se află deasemenea deasupra și fără nicio legă
NI
tură cu textul dintr’un exemplar al diplomei din 28 Octomvrie
1429 u.
LU
In alt exemplar al diplomei din 28 Octomvrie 1429, sunt scrise cu

cerneală aurie: un chenar liniar, în partea de sus și în părțile laterale,
un frontispiciu lat de 1 cm deasupra și altul lat de 1,3 cm în partea de
jos al textului, litera inițială a primului cuvânt mare și înflorată, titu-
RA
A >K C M~r A UJ UJ
latura: JKnraiSH no kTio a\ar pecKÎ n,pk 11 SpcuT upa n mikT n J^cko
T H
AaaMnnJe h \-pKacko 3ea\an h iinkai 3a\a\ăaavk Kpaa scrisă cu litere

NT
mai mari și multe litere inițiale și cuvinte din texx 12.

Cercetând însă documentele slavo-române și latino-române, se con
stată că în secolul al XV-lea, în Țara Românească, în aproape toate
CE
documentele s’a întrebuințat cerneala neagră, care uneori, cu . timpul,

/
2 Ibidem, I, 2.
3
Ibidem, I, 5 și IX netrebnice, 58.
SI
4 Ibidem, LVI, netrebnice, 165.

5 IX netrebnice, 87.
Ibidem,
IA

9
Ibidem, IX netrebnice, 89.
CU
10 Ihiilem, b 3- .
12 Ibidem, I. 5-
RY
22 AL. A. VASILESCU
RA
capătă o coloare rădăcinie, adică un negru deschis 1 și foarte puține
documente sunt scrise cu cerneală albastră 2, ce bate în verde 3. In se
LIB
colul al XVI-lea în toate documentele cerneala este neagră 4*6.
Din timpul domniei lui Mircea I cel Bătrân începe a se întrebuința
cerneala roșie sau chinorosul pentru a scrie: crucea invocației simbolice
și litera inițială a primului cuvânt în hrisovul din 1392 6 și monograma
ITY
în hrisoavele din 28 Martie 6 și 10 Iunie 1415 7 și scrisoarea către Vla-
dislav I Iagelo, regele Poloniei, din 10 August - (1402—1416) 8* . După
acest Domn, monograma cu cerneala neagră apare foarte rar și numai
în privilegii comerciale, porunci și corespondență privitoare la relațiu-
RS
nile cu Brașovenii 9 și se întrebuințează cerneală roșie pentru mono
gramă atât în hrisoave 10, cât și în privilegiile comerciale și corespon
dența cu Brașovenii1112 *și Sibiî^nii 12. In hrisovul lui Alexandru II Aldea,
VE
din 17 Noemvrie 1431, sunt scrise cu cerneală roșie nu numai mono
grama, ci și crucea invocației simbolice, litera inițială a primului cuvânt
și numele boierilor martori w. In a doua jumătate a secolului al XV-lea,
NI
sunt scrise cu cerneală roșie și unele litere inițiale din cuprinsul textului
hrisov^m 14. In hrisovul din 8 Mai 1476, crucea invocației simbolice,
LU
1 I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXI; D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română

din secolele XIV și XV, p. 169.
2 Ibidem.
8 I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXI.
A
* Ibidem, p. XXII.
TR
6 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, pergament slavonesc, fără pe
cete; St. Nicolaescu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 9.
6 Arh. Stat. București, secț. ist., Cozia, pergament, orig. slav., pecete atâr
nată căzută; St. Nicolaescu, Documente dela, Mircea cel Bătrân, p. 23.
EN
' Acad. Rom., msse, C. 132, pergament, orig. slav., pecete atârnată căzută;
cf. D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 269, nota 3.
8 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 826; St. Nicolaescu, Do
cumente dela Mircea cel Bătrân, p. 44.
/C
8 I. Bogdan, Relațiile, I, p. XX.

19 Arhiv. Stat. București, secț. ist., doc. 1418—1500, orig. slav.; Acad. Rom.,
msse, doc. 1418—1500, orig. lat. și orig. slav.; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade,
I, p. 280—299; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, p. 333 și Documente slavo-
române, p. 15-44 » St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 44, Idem
SI
Istoricul orașului București, București, 1939, p. 7—21.

11 St. Nicolaescu, Domnia lui A-lxrnda■u Vodă Aldea, p. 20, 23—27 și 35—41.
IA
12 St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. I—7.

18 Arhiv. Stat. București, șecț. ist., - Dealu, XIII, i, pergament, orig. slav.,
pecete atârnată căzută; St. Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 211 și Domnia
lui AlexandruVodă Aldea, p. 21.
CU
14 Doc. din 5 Noemvrie 1465 (Acad. Rom., msse,- CXXXIV, 12, perg., orig.
slav., pecete atârnată căzută).
RY
RA
DIPLOMELE lui SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA 23
litera inițială a primului cuvânt și literele inițiale ale unor cuvinte din
LIB
cuprinsul ,, hrisovului sunt nu numai scrise cu cerneală roșie, ci și puțin
înflorate x. In secolul al XVI-lea litera inițială a primului cuvânt este
scrisă aproape întotdeauna cu cerneală .roșie 1
Cerneala aurie n’a fost întrebuințată în secolul al XV-lea. Apare
abia la începutul secolului al XVI-lea 3, în hrisovul din 3 Mai 1502
Y
al lui Radul al IV-lea cel Mare, dar numai pentru împodobirea unor
IT
litere 12*45.
In diplomatica latino-ungară și latino-apuseană, cerneala cu care
RS
au fost scrise documentele, era neagră. Dar din secolul al XlV-lea
este mai palidă, nu neagră și strălucitoare, cum fusese până atunci
și nici neagră cu o nuanță roșcată sau gălbuie, cum fusese până în
VE
secolul al Xl-lea67. Cerneala roșie era întrebuințată pentru scrierea
titlurilor de capitole, a literelor inițiale, a semnăturilor și monogra
melor 6. Din secolul al Xll-lea, de când apar cernelurile albastră și
verde, inițialele roșii alternează cu inițialele albastre și uneori și cu
NI
inițialele verzi. De multe ori conturul inițialei este trasat cu negru,
iar interiorul este ornat cu roșu, verde și gaIben 7. Cerneala
LU
aurie fusese întrebuințată în evul antic și evul mediu pentru trans

crierea operelor de lux, a unor diplome solemne și a unor cuvinte
de o importanță deosebită. In secolul al XV-lea se scria cu cerneală
aurie numele proprii în diplomele de doctorat și de diferite privi
RA
legii 8.
Cernelurile cu care au fos't scrise și modul lor de întrebuin
țare, dovedesc că diplomele lui Sigismund I și Ioan Huniade dela
NT
mănăstirea Tismana, nu sunt din prima jumătate a secolului al

XV-lea.
Tipurile scrierii. Șapte din cele opt exemplare ale diplomelor
CE
dela mănăstirea Tismana, sunt scrise cu litere cirilice tipul semiuneiale),

scriere întrebuințată în Țara Românească până în secolul al XVIII-lea.
/
1 Acad. Rom., msse, CXXXIV, 47, perg., orig. slav., pecete atârnată
căzută.
SI
2 I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXX.

s Ibidem.
IA
* D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV,

p. 269.
5 C. I. Andreescu, Manual de paleografie latină, p. 22.
CU
• Ibidem, p. 22—23.
7 Ibidem.
8 Ibidem, p. 23—24.
RY
RA
24 AI,. A. VASILESCU
Nu este însă o semiuncială curată, ci amestecată cu elemente unei ale,

provenite din rotunjirea unghiurilor și hastelor x, în . special la litera t,
LIB
23. Un singur exemplar, pe pergament, al diplomei lui Sigis
scrisă e 1
mund I din 28 Octomvrie 1429, este 'scris cu litere cirilice, tipul
cursivei 3.
Aceste două tipuri de scriere s’au întrebuințat în Țara Românească.
TY
Tipul semiuncialei a fost mai mult timp întrebuințat decât la Slavii
dela sud și la Ruși 4* . La Bulgari și la Sârbi, încă din secolul al XlI-lea
7810
se întrebuințează tipul cursivei 5. In Țara Românească, unde există un
SI
spirit mai conservator, abia la începutul secolului al XV-lea apar în
scriere elemente cursive într’un hrisov, fără dată, al lui Mircea I cel
ER
Bătrân 6. Numai o scrisoare a lui Alexandru II Aldea către Ștefan
Razgon este scrisă cu tipul cursivei, dar o cursivă sârbească, ca și limba
în care a fost redactată 7 In a doua jumătate a secolului al XV-lea
se mai constată scriere cursivă în două scrisori ale lui Vlad III Călugărul,
IV
în trei scrisori ale lui Radul IV cel Mare, în două scrisori ale lui Dra-
gomir Udriște, în o scrisoare a lui Gherghina pârcălabul, în o scrisoare
UN
a lui Stan CortofIești și Cârjă și în o scrisoare a lui Cârstian vornicul 8.

Este rar întrebuințată în secolul al XVI-lea 9 și mai mult în scrisori
boiereeti 10. Nu se găsesc hrisoave scrise cu tipul cursivei în secolul al
XV-lea. De aceea se poate ' spune, că exemplarul pe pergament al dip
AL
lomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 n’a fost scris în acel secol,
ci mul't mai târziu. De altfel și scrisul celorlalte șapte exemplare ale
diplomelor dela mănăstirea Tismana, deși este tipul semiuncialei, se
TR
deosebește foarte mult, dela prima vedere, de scrisul documentelor

slavo-române originale, din secolul al XV-lea. Este un scris de
imitație forțat, nu natural. Numai scrisul unui exemplar al diplo
EN
mei din 28 Octomvrie 1429 și diploma din 20 Octomvrie 1444, so

cotite copii, este natural și se poate preciza, că este din secolul al
XVIII-lea.
/C
1 Ibidem, p. 51.
2 Diploma lui Sigismund I din 14 Iulie 1418.
SI
3 P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 159, note.

* I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXVI.
6 Ibidem.
IA
8 Ibidem.
7 Ibidem, p. XXV—XXVI și 52.
8 Ibidem, p. XXVI.
CU
• Ibidem.
10 Ibidem, p. XXVII—XXVIII.
RY
25
RA
DIPLOMELE lui SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
Abrevierile sunt făcute prin contracțiune: upik, 1 11

iijHK'k, 2 3
LIB
. c X m m a
AHK, 4 prin suprapunere: pHAUitu, 5, ptKo, 6 a\OH, 7 «bkikw. 8 zKurAiSn, 9
AU! UJ M Al* MTX
K0A 10 MfKÎ, II SK0,12 KAMOlUf. 13, C(AW, 14 H, I5 KEAHKO, ]6 w, 17 w>T0KpYra> 18
T jk c r T H
Aik i®; prin contracțiune și suprapunere: KTw, 20 axa, 21 SpckT, 22 £pKacKo,23
TY
CC» »
e, 24 Ana, 25 po,vcK8 26 și prin suspensiune: k, 27 c, 28 3, 29 w 30 31 și lf 32.
1 In diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 29 Sept. 1420, 28 Octomvrie
SI
1420 și 28 Octomvrie 1424 și a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444.
2 In diploma din 14 Iulie 1418.
R
8 In diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420,
28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
* Ibidem.
VE
5 In diploma lui Sigismund I din 14 Iulie 1418. In exemplarul pe pergament
M
al diplomei din 28 Octomvrie 1429: pxcKf.
NI
6 In diplomele din 14 Iulie 1418 și 28 Octomvrie 1429.
7—8 Ibidem.
9 In diploma din 28 Octomvrie 1429.
LU
10 In diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420 și

28 Octomvrie 1429.
11 In diplomele din 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
12 In diplomele din 14 Iulie 1428, 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
13 In diplomele din 14 Iulie 1415 și 20 Octomvrie 1444.
RA

15 In diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie- 1420, 28 Septemvrie 1420,
28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
NT

18 In diplomele din 28 Octomvrie 1420 și 28 .Octomvrie 1429.
CE

2° In diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420 și 28
Octomvrie 1429.
21—23 Ibidem.
24 In diplomele din 14 , Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420,
/

25—26 Ibidem. ■
SI
27 In loc de kx, în diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octom

vrie - 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
28 In loc de c%, în diploma din 20 Octomvrie 1444.
IA
29 In loc de 3d, în diploma din 14 Iulie 1418.

T
30 In loc de w, în diplomele din 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
81 In loc de «t, în diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octom
CU
vrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.

32 In loc de lecTx, în diploma din 20 Octomvrie 1444.
RY
26 AL,. A. VASILESCU
RA
băgaturi, în afară de acelea dela diftongii ra și k>, și monogramă
nu au.
Scriitorii. In niciuna din diplomele lui Sigismund I și Ioan Huniade
LIB
dela mănăstirea Tismana, nu se află numele scriitorului. Insă în Țara
Românească în prima jumătate a secolului al XV-lea, aproape în toate
actele domnești de danie, confirmare de privilegii și posesîum * 1 și pri
vilegii comerciale 2*4, cu numele de y'pHiCCKOV^'K, W0H3MO sau nCKKAAîH’i’f,
ITY
sunt citați scriitorii actelor. Numai în scrisorile domnești nu se arată
numele scriitorului s.
-In acea epocă în documentele din Ungaria nu se arată numele
RS
scriitorului. Dar în actele solemne date de rege pentru confirmări de
privilegii și posesiuni, este citat cancelarul curții regale prin grija căruia
s’a dat fetul*.
Identificarea scrisului. Cercetând scrisul celor cinci diplome ale lui
VE
Sigismund I și Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana, se constată
că numai un exemplar hârtie al diplomei lui Sigismund I din 28 Octom-
vrie 1429 5 și diploma lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie i444 sunt
NI
scrise de acelaș scriitor ®. Celelalte diplome, chiar când sunt în două
exemplare 7, au un scris deosebit.
LU
i Arliiv . Stat . Bucureșii , secț . sst,, doc. im 11 Mai 4499, 28 Martie 1115,
22 Iunie 1418, 19 Iunie 1421, 24 Martie 1426, 10 Septemvrie 1428, 17 Noemvrie
1431, 25 Iunie 1436, 1, 13 și 23 August 1437, 2 August 1439, 30 Iunie 1441 și 5,
RA
August 1451, orig. slav., Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 237—238, 253—255,
306, 307, 349—350 și Condica M-rii Cozia, Nr. i8, f. 132; Acad. Rom., msse,
C. 132, orig. slav.; Venelin, op. cit., p. i8, 77—80 și 85—89; B. P. Hașdeu, Arhiva
NT
Istorică, I, i, p. 37; Miletic și Agura, op. cit., p. 121—124; I. Bogdan, Un

chrisov al lui Mircea cel Bătrân, în Anal. Acad. Rom., Mem. Secț. Ist., seria II, tom.
XXVI, p. iii—ii5;N. Iorga, Studii și Documente, VII, p. 46—47 și XII, p.
276—278; St. N)eolaescUi Documente slavo-române, p. 209—212 și Domnia lui
CE
Alexandru Vodă Aldea, p. 20—23 și 42—48 și Documente inedite dela Mircea cel
Bătrân, p. 20—25; Al. Ș^ful^cu, Mănăstirea Tismana, p. 181—183, Istoria
Târgu-Jiului, p. 333—335 și Documente slavo-române, p. 15—17; P. P. Pfnfitrseu,
Documente, I, p. 105—ii6, 126—135, 139—142, 147—153, 164—172, 177—196,
/
202—203, 208—210, 22i—223.

i B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, i, p. 84—85; I. Bogdan, Relațiile Țării
SI
Românești cu Brașovul, p. 336, ii—13, 15—17, 32—35 și 71—73.

IA
4 E. Hurmuzaî-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 495, 525 și 572.

4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 90.
4 Ibidem.
i Are două exemplare diploma din 14 Iulie 1418 și trei exemplare diploma
CU
din 28 Gctom-vrie 1429.

RY
RA
27
Corectări, ștersături, omisiuni și spații goale. Intr’un exemplar pe

hârtie al diplomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429, sunt adaose
LIB
posterior de altă mână în locurile rupte ale textului: awhacth0OA\ și koh
XOTt KHTH 8 T^X' AU'HACTHp’kx', t^x* l- Dar înaintea lui koh mai
este un loc rupt 23și fără adaos, dovadă că ruptura s’a produs mai
în urmă.
TY
Exemplarul pe pergament se deosebește, în ceea ce privește con
ținutul, de celelalte două exemplare pe hârtie ale diplomei lui Sigismund
I din 28 Octomvrie 1429. Lipsesc din el cuvinte și pasagii, ce se află
SI
în celelalte două exemplare sau are cuvinte și pasagii ce nu se află în
celelalte două exemplare. Lipsesc: « și livezile, toate » 8; « și Preaclecevăț
ER
și Potoc și Jarcovăț»4; «și la Blatnița, Saghiavăț și Pesticevo și To-
porno și Sogoino și în fața Țibrei, balta numită Bistreț și pe lângă
cele două sate, ambele Călugăreni și în județul Jaleș»5; «și Cereșevo
IV
și Tucinovăț și Luerda și la Jilț: Pecalești și din Băialești și Valea
Largă și Strâmtă » 6; « și Dușeștii» 7; « și vama de mărfuri și de trecere 8 »;
« și aceasta am dat-o lor, popei Agaton și mănăstirilor » 9; « așa să fie
UN
în veci mănăstirilor popei Agaton și cine va fi după dânsul și călugărilor

lui, cari vor fi în acele mănăstiri, ordinul lor, frații săraci, pe care i-am
luat și să-i păzim și să-i apărăm. Ei » 10; « după nașterea lui Hristos » 11;
«iar de când sunt rege al Țării Ungurești anul 43, iar de când sunt
AL
împărat al Romanilor anul al nouăsprezecelea, al Cehilor al zecelea » 12.

Au în plus: « Și am adăogat aceste sate la amândouă mănăstirile cele
TR
I Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 58 și 90;

P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 155—157 și notele p. 156.
a Ibidem.
EN
3 «h Ahkjaî*, kkc» » (Ibidem).

4 <■ h np'kKAfMSKMH h IIoTOKk h IlIdpKOBku » (Ibidem).
8 « H liddTHHlvk, CdrdKKIț H n<CTHM|. RO H TwnopHO H CorOHHO H npOTHBd MHKPd
/C
KAdTO 30K0M0C hHCrPKU H npH HÎIM A8* «**. «'»H KOASrtpOBlțH, H S ÎKdAtUJKO C8ACTB0 »
(Ibidem)
• « H MiptUHKk H TSrUOHORUH H AlSPAA H «y 5KS4H<X, n«Kdd«l|JH H WT K kdAIIJIH
M Bddt-Adprd h (xTpSMTd » (Ibidem)

7 « h /k.SineipH » Ibidem).
SI
8 «h Tp-K/KHd h npo^WAHAd HApmtd » (Ibidem).

9 h T» hha\ AdA«X nonS ilrdeu/HS h aiohactbipwai (Z&itieMi).
IA
10 « TdKO H A* K"kKA A11 *CT AlOHdCTHpOAl nond flrdQlVHd H KOH TI H (10 HT1A1 KHTH HH
HirOBHM KddSrtpOM... KOH KHTH S T^ AlOIldCTHp’kjț, T^X P*A«, SKOrdd EPdTld, l|10
«X cmo mh oy*3edH a<* HX imshaio h ^pdHHAio. ©HH » (Ibidem)

II « Ho XphctorS pozKakctrS » (Ibidem).
CU
12 « 4 WT KOHOR4 CkM KpdAk Oyrp-kCKOH 3IMAH, d^T MC, d WT K0H0B4 CkM 0HMCKM
Hdpk, A-tro A‘8«T0HdAt«T0, tu\-oaiti a««to » (Ibidem).

RY
RA
28 AL. A. VASII.ESCU
mai sus zise »*1; « și pe satul Tismana cu toți iobagii. Așijderea aceste
sate trei, adică Slobozia Tismanei, ce se cheamă Tismana, și Pârâul și
LIB
Ceaurii cu iobagii și cu alți oameni, ce vor fi, să fie în pace de toate
dajdiile și slujbele și zeciuelile împărătești, numai să fie pentru slujba
prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu dela Tismana. Și vama munte
nească jumătate dela Olteț până la Poarta de Fier » 2; «Acestea și eu
TY
am dat acestor mănăstiri de mai sus scrise » 3; « și ai lui popa Nicodim » 4.
Unele părți sunt schimbate: ■ « Comanii și vadul CaîO^^'t » 5, în loc de
« Vadul Comanilor ».6; « și la mănăstirea Tismana, satul ce se cheamă
SI
Tismana » 7 în loc de « și pe Tismana, satul Tismana » 8; « pentru a lor
slujbă și dreaptă credință, ce la slujbele lor au și ei » 9, în loc de « pentru
ER
slujba și dreapta credință, în care ne slujesc cu dreaptă credință » 10.
In diploma lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444, luna Octomvrie
lipsește, locul fiind rupt n.
IV
Al
1 « h npHAOjKHjfo cLa u^K'k’MA aiohacthpoma Biûj^'i^He » (Arhiv. Stat. București,

UN
secț. ist., Tismana, I, 5). •

A C H
2 « H HA CtAO ThMA Ck KkCH WKAJH H CtAO UapkS Ck BXCH U'GApH H HA /KhAK ' CtAO
i ;
3 ■ C H A M
H Sph rup ks
AL
a cx WKAUH TARO A* cfA TpH cma cape CaogosIa Thm’Ic ch 3OKOA5A THCAUHA H
H T 5K a:
H HaSp CX 1VKAQH H C"k AP^frH A»aH> <P® k Sa$ Ad CS MHpHH W K BCAKOH AAS S
H ca gi
H
TR
a CC C
H A*CHtHHI IțpCKe TTkkMS AA c8 3A ca eS S npT-kn Buh Thauhckoh. H baaia haahhga iioaobh
TU 3
w wATe a® jkmima bpata » (Ibidem).
X
EN
3
3 7 C Al
« 1° H A AAA« ch MOHATHPO KHU1H hhcahi » (Ibidem).

M
i
« h iionS Hhkoah >> (.Ibidem).
/C
A T
5 « Komahckh (Ibidem).
h kpo KAAAÂ »
« (Arhiv. Stat. Buc., secț. ist.

« KSAIAHCKH KpiVA Tismana, IX netrebnice
58 și 90 și P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 155).
7
M c
SI
7 « H ha aiohacth Thcmaha ciao bako Thmaha » (Arh. Stat. București, secț. ist.,
Tismana, I, 5). .
8 « H ha THcm^L-hi ceAo Thcawha » (Ibidem, IX netrebnice, 58 și 90).
IA
9 « 3a
?
hh ca
7S S
b h hpab$ E'kpS ipo
7S X
ha ca g« hh hihaiaio » (Ibidem, I, 5).
aț m
CU
10 « CDhh cacêS h hpakS RkpS ipo ha ca 8 au HpâK0KÎptl4» (Ibidem, IX netrebnice

58 și 90).
11 Ibidem, LVI, 165.
RY
DIPEOMEEE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
RA
29
Note diferite pe fața și dosul diplomelor. Pe fața diplomelor dela

mănăstirea Tismana, în afară de pecetea în tuș a ,Direcțiunii Generale
LIB
a Arhivelor Statului, nu se află decât o însemnare pe exemplarul per
gament al diplomei lui Sigismund I din 29 Octomvrie 1429: « S'a cer
cetat de către comisie și s'a adeverit. 1831, Fev. 28. Hotarnic și inginer
D. Palladi » x.
ITY
însemnările de pe dosul diplomelor, din punct de vedere al limbei,
în care au fost scrise, le putem împărți în două: 1. însemnări slovenești
și 2. însemnări românești. Iar din punct de vedere al scrisului, le putem
împărți: 1. însemnări scrise în prima jumătate a secolului al XVIII-lea,
S
2. meemmări ccriee în a doua u^mătatee a ôhlhii al XVnidaa, 3 .
însemnări scrise de Dionisie Eclesiarhul, 4. însemnări scrise în prima
ER
jumătate a secolului al XlX-lea, 5. însemnări din a doua jumătate
a secolului al XlX-lea și 6. însemnări dela începutul secolului al
XX-lea.
V
însemnările slovenești sunt făcute: pe dosul primului exemplar al
NI
diplomei din 14 Iulie 1418: « Kpa/vfcKa ckoko 2 (regala de 111x1^^1 »123,
A
pe dosul celui de al doilea exemplaa: « + k 11 ura Kpaatna CKOKOia (4- cartea
U
regală de libertate) » 456, pe dosul diplomei din 29 Septemvrie 1420:

+ KHHra Kpaaena 3a uep8 ( + cartea regală pentru credință) » 5 și « ^0
AL
T III II
chA0k:kh - - - KMKa 3ta\/vk ckow KtpS h ckcu 34«o (să-și ție toată Țara
Românească credința sa și legea sa) » 6 și pe dosul unui exemplar al
TR
A 8
diplomei din 28 Octomvrie 1429: « -f- XpTcoKO muraiH.aa Kpaara cHOiiCovna

(+ Hrisovul craiului Sigismiund de libertate) » 7. Primele trei însemmări
sunt scrise de aceeași persoană. Scrisul, deși are literele mai groase și
EN
cerneala, deși este mai spălăcită, se aseamănă cu cele din textul primului
exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418, fapt care ne face să credem
că scriitorul acelui exemplar este și autorul acestor trei însemnări
/C
slovenești. Teama de a nu fi identificat și tendința de a induce în eroare

l-au făcut să lase însemnarea de pe dosul acelui exemplar necompletă,
căci lipsește cuvântul KHHra, și al doilea cuvânt CKOK0r\Ha neterminat.
A cincea însemnare are același scris și aceeași cerneală ca cele din textul
SI
1 Ibidem, I, 5.
2 Este necomplet. Cuvântul complet este: cbokoaha.
IA
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, - IX netrebnice, 87.

* Ibidem, IX netrebnice, 89.
CU
6 Ibidem.
1 Ibidemi, IX netrebnice, 90.
RY
3© AI,. A VASILESCU
RA
exemplarului diplomei din 28 Octomvrie 1429, pe dosul căreia se .află
scrisă. Scriitorul textului acelui exemplar este și autorul însemnării..
LIB
Tot el trebuie să fie și autorul celei de a doua însemnare slovenească
de pe dosul diplomei din 29 Septemvrie 1420, ca o completare a primei
însemnări slovenești, scrisă mai înainte. . Toate aceste însemnări slo-
venești au fost scrise în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, epocă
ITY
în care, după cum vom vedea, au fost falsificate diplomele.
Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sunt însemnări ro
mânești pe dosul primului exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418:
r H H lț T
RS
« Jigmond, crai pentru Vodiț lt. 1418 (ZKe a»wa 'k Kpa niHTpS ko^h Aarni»1
și pe dosul celui de al doilea . exemplar: « f Jigmond, crai pentru Vodița
r h h iț
(ț IKtMwA’h Kpa iifHTpS ko3,h)»2*

VE
, precum și pe dosul diplomei din 29
Septemvrie 1420: « f A lui Jigmond, crai pentru legea noastră (f ii
H r H h î? c
a8 ^KtAtSA'H Kpa HfrpS A'kiyk noa) » s. Când Dionisie Eclesiarhul a tradus
NI
pentru prima oară 4 toate diplomele dela mănăstirea Tismana, a scris
pe dosul fiecărui exemplar câte un rezumat6* 8. Scrisul din traduceri și
LU

RA
• Pe o traducere a diplomei din 28 Octomvrie 1420, se află scris: « Damaschin

Episcop. Râm. o am procitit și iaste scoasă drept » [Ibidem, I, s; Acad. Rom., msse,
CXXXII, 182, trad.), ceea ce ne-tr face să credem, că tcetstă traducere trebuie
să fie cel puțin din timpul când Dtmaschin a fost episcop tl Râmnicului, în anii
NT
1708—3 Decemvrie 1725 (N. Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase
a Românilor, Vălenii de Munte, 1909, II, p. 103—106). Dtr scrisul celor două
traduceri nu este din primul pătrar al sec. tl XVIII-let și nici însemnarea Epis
CE
copului Damaschin nu este originală.

8 Pe dosul primului exemplar al diplomei din 14 • Iulie 1418: « Cartea lui Jicmon
Craiu pentru a fi călugării mănăstirii slobozi, fără nicio dajdie la nimic, nici la vămi
nimic să nu plătească. Iul. 14, 1418 » (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,
IX netrebnice, 87), iar pe cel de al doilea exem^^îîar: « Cartea lui Jicmon Craiu
/
pentru a fi călugării mănăstirii slobozi, fără nicio dajdie la nicio dregătorie a da nimic,
nici vamă a nu plăti. Iulie 14, 1418 » (Ibidem, IX netrebnice, 89). ,
SI
Pe dosul diplomei din 29 Septemvrie 1420: « Hrisovul lui Jicmod Craiu, pentru
legea și credința voevodului Țării Românești, dat prin popa Agaton, la leat 1420,
IA
Sept. 29» (Ibidem, IX netrebnice, 167).

Pe dosul diplomei din 28 Octomvrie 1420: « Hrisov Mării Sale Jicmon craiul
unguresc și împăratul Râmului, pentru multe (cuvânt îndreptat, Not. Red.) sate
și pentru tot venitul Bistriți și pentru viruri și vârșiri» (Ibidem, I, 2).
CU
Pe dosul unui exemplar al diplomei din 28 Octomvrie 1429: « Hrisov lui Jicmon
Craiu pentru multe sate a Tismănii și Vodiței și pentru Bistrița cu tot venitul ei.
RY
RA
DIPLOMELE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA 31
din înseninările rezumate sunt identice. Iar când a scris cele două
condici ale mănăstirii Tismana, mai înainte de 1796 1, a însemnat pe
LIB
dosul tuturor exemplarelor diplomelor: « Scris în cond. Tism. » *12. Anii
dela facerea lumii: 6926 (.SUKS), 3, 6936 (xSHasO 45*, 6928 (xSHkH) 6,
6937 (xSU,a3O 6 și 6952 (xSițmsO 78 9, deși nu sunt în textul diplomelor, i-a
notat când a scris rezumatul, sau când a notat trecerea în condică. Tot în
ITY
secolul al XVIII-lea și cel mul't la începutul secolului al XlX-lea, până
la sfârșitul epocii fanariote, au fost scrise de diferite persoane următoarele
însemnări: « ț Cartea, lui Jigmondă crai pentru virul și vărșii în Dunăre
RS
și să nu dăm vamă de ce vom vinde și vom cump. » ă; « Cartea împăratului
rămaneu» * 9 «Cărțile lui Jicmond lt. 1420 »1011 ; «lt. 1429 (,avc,c) X1;
12
K
6937, Oct. 28 (suța3 tv kh)i2; «A lui Jigmond crai lt. 1429. Pentru
VE
multe moșii ale Vodiții despre partea Dunării însă zic Comani » ,s.
Oct. 28, leat 1429 » (Ibidem, IX netrebnice, 58); pe dosul celui de al doilea exemplar:
NI
« Hrisov lui Jicmond craiul unguresc pentru multe sate ale Tismeanei și a Vodifei
și pentru Bistrița cu tot venitul ei. Oct. 28, leat 1429» (Ibidem, IX netrebnice, 90).
LU
In urmă s'a adaos de altă mână: « Copie din» înainte de «Hrisov». (Ibidem). Pe
dosul celui de al treilea exemplar: « Danie lui Jicmond craiu pentru multe moșii și
Bistrița». (Cuvintele « și Bistrița» sunt adaose în urmă). Octom. 28, leat 1429»
(Ibidem, I, 5).
Pe dosul diplomei din 20 Octomvrie 1444: « Hrisov lui Janoș Vvod al Aadtalului,
RA
pentru multe sate și Bistrița cu tot venitul. Leat 1444» (Ibidem, IX netrebnice,
165). -
1 A. Sacerdoțeanu, Cronicarul Dionisie, eclesiarh al mănăstirii Bistrița din
Vâlcea, în Arhivele Olteniei, XV (1936), p. 261.
T
2 Diploma din 14 Iulie 1418 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,
EN
IX netrebnice, 87 și 89). In diploma din 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420

și un exemplar al diplomei din 28 Octomvrie 1429: « Scris în condec. Tism » (Ibidem,
I, 3 și 5, IX netrebnice, 167). In două exemplare ale diplomei din 28 Octomvrie
1429 și în diploma din 20 Octomvrie 1444: « Scris în condeca Tism». (Ibidem, IX
/C
netrebnice, 58, 90 și LVI, 165).

3 Diploma din 14 Iulie 1418 (Ibidem, IX netrebnice, 87 și 89).
4 Diploma din 29 Septemvrie 1420 (Ibidem, IX netrebnice, 167).
5 Diploma din ^8 Octomvrie 1420 (Ibidem, I, 3).
SI
9 Diploma din 28 Octomvrie 1429 (Ibidem, I, 5 și IX neteebnice , 58, 00).

7 Diploma dm 20 Ocoomviee 144, Ilbîdem, LXI , 16)).
8 Diploma dm 2, Ocoomvrie 1420 IHHem, I , 2. , Aceasăă îesemnere a fost
IA
ștearsă.
9 Ibidem. .. .
10 Ibidem. ,
11 Diploma din 28 Octomvrie 1429 (Ibidem, IX netrebnice, 90).
CU
12 Ibidem, I, 5.
13 Ibidem. . '
RY
32 AI,. A. VASIkESCU
RA
Ih secolul al XlX-lea și anume în epoca de tranziție a alfabetului
(1828—1866) \ în a doua jumătate a secolului al XlX-lea 2 și începutul
LIB
secolului al XX-lea 3, s'au mai scris unele însemnări și cote ale Arhivei
cu cerneală sau creion.
3. Caaactereleinterneale diplomelor. Lûnba. Dtplsmere lui Sigismund
I și Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana, sunt scrise în limba slavă.
Insă îh cancelaria imperială germană și acea regală ungară nu se în
ITY
trebuința limba slavă îh secolul al XV-lea, ci limba latină 4. Dacă
aceste diplome ar fi autentice, ele ar fi fos't scrise îh limba latină, iar
nu îh limba slavă. Autorii falsului H>au știut aceasta și nici că, îh can
RS
celaria domnească din Țara Românească se întrebuința în acel timp
limba latină îh relațiunile cu Ungaria 5. Ei văzând că toate docu
mentele vechi ale mănăstirilor sunt scrise îh limba slavă, au redactat
diplomele îh această limbă. Dar n'au știut că îh prima jumătate a se
VE
colului al XV-lea se întrebuința în Țara Românească limba medio-
bulgară destul de corectă 6, afară de două scrisori ale lui Mircea I cel
NI
1 « Nr. 839. Sinet. Anul 1418, Iulie 14. Nr. 28. Din pachetul milelor Nr. 56»
(Ibidem, IX netrebnice, 87); «Aceasta fiind copie, s’a. trecut numai originalul, unde
se cuvine. Nr. 935. Sinetu. Anul 1418, Iulie 14 » (Ibidem, IX netrebnice, 89); « Nr.
U
27 (șters). Nr. 47. Din pachetul milelor. Nr. 838. Sinetu. Anul 1420, Septemvrie
29 » (Ibidem, IX netrebnice, 167); «Tismana (cu cerneală roșie), Nr. 3 (șters),
Nr. 33, Nr. 4 (cu cerneală roșie). Din pachetul 33, moșia Tismana, Nr. 43 (șters)
AL
Opisu, Nr. 43 Sinetu. Anul 1420, Octom. 28 » (Ibidem, I, 3); « Nr. 832 Sinetu.
Anul 1429, Octov. 28 », Nr. 21 (șters), Nr. 26, « Din pachetul 56 al milelor » (Ibidem,
IX netrebnice, 58); «S’a trecut originalul unde se cuvine», Nr. 4 (șters), Nr. 39,
TR
« Nr. _ 837 Sinet. Anul 1429, Octov. 28 » (Ibidem, IX netrebnice, 90); « Nr. 5 (șters)
«opisu 4, Nr. 5 Sinetu 4 », Nr. 14, Nr. 54 Tismeana », Nr. 5 (cu roșu), «Și aicea
scrie și pentru Bistrița », « Din pachetu mănăstirii Tismeni Nr. 16 » (Ibidem, I,
5) și « Nr. 815 Sinetu. Anul 1444, Luna », Nr. (șters) Nr. 56, « Din pachetul
EN
milelor 56» (Ibidem, LVI netrebnice, 165).

2 Cu cerneală violetă: « Nr. 87 » (Ibidem, IX netrebnice, 87), « Nr. 89 » (Ibidem.,
IX netrebnice, 89), « 1420 7-brie 29, Chrisovulu lui Sigismund impeoatulu Romei,
poin care ordonă că călugării dela m-rea Vodița să fie liberi, în terra loro. Nr. 167 »,
/C
cu cerneală neagră: «Tismana» (Ibidem, IX netrebnice, 167), «M-rea Tismana.

Pach. • 1, Nr. 2 (Ibidem, I, 3) și «M-rea Tismana, Pach. Nr. 1 » (Ibidem, I, 5).
Cu cerneală violetă: « Anul 1444, luna —. Hrisovul lui Ioan Huniade, domnul
Ardealului și al Temeșvarului, prin care scutește M-rile Tismana și altele de
SI
dări și le dă înapoi totu ce au avut înainte. 165 » (Ibidem, LVI netrebnice,

165).
3 Cu creionul: «Tismana netreb. 9» (Ibidem, IX netreb. 87 și 89) și netreb.
IA
9 (Ibidem, IX netreb. 167).

4 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 409—767.
6 !• Bogdan Relațiile Țării Românești cu Brașovul p • 311—358 și Ei Hurmuzaki-
N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 7—152.
CU
6 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXX.

R
33
RA
Bătrân către Vladislav Iagelo, regele Poloniei, care are o redacție

rusească întrebuințată atunci în Moldova x, o scrisoare a lui Mihail
LIB
I către Brașoveni, în care sunt elemente sârbești 1 2* și altă scrisoare
a lui Alexandru II Aldea către Razgon Istvăn, scrisă în limba sâr
bească 3. Ih a doua jumătate a secolului al XV-lea, elementele sârbești
și formele neo-bulgare sunt mai dese 4* .
ITY
Limba slavă, în care sunt scrise diplomele lui Sigismund I și Ioan
Huniade, are multe particularități, prin care se deosebește de limba
slavă întrebuințată în prima jumătate a secolului al XV-lea în Țara
Românească.
RS
Fonetica. Limba slavă din diplomele 'dela mănăstirea Tismana are
un fonetism medio-bulgar și medio-sârb.
Fonetismul medio-bulgar se constată prin întrebuințarea iusurilor
VE
'k și . k. Iusul 'h este mai rar 5, pe când iusurile k 6 și hi 7 sunt mai dese.
1 Ibidem, p. XXX, nota i.

NI
2 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV,
p. 283.
• I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXVI.
LU
4 D . P. Bogdan, Diplomatica sti^ô-i^c^n^c^r^ă din seoolele XIV și XV,

p. 282.
• Xp%B4TCKOH, R1KC0KKIA\K, UP'kHPBHHLM, RTkCTiM, p|
A l KH, ApiiJKdirk, Cin, AWU’Hi'kCTBO
C%r/: K’KAA, Oyrp'kCBSH, JPkBBl, APkJKf, APJÎ^-JTTk, glp'k. P<HR>]fk, MOHAT», HpAA'k, nA«-
RA
MtHHTEM-k , BAAkHTk, AXXCAM'k, BAAWAC, MMVAAJ, npHS'fv, T’t^J^Tk, npTiHO, BkCI, HH JTk ,
Ofp-HMHO, BOACHHk, *JM k, HAHA^Ti, . UPTkHORHJ, HHAVk, AOA^X*’ KC*I*V ](WTApi», TPTiîXHA,
AWXWTHOM-k, HMTk RpTkUJHI|ia, HJfT», HTH)(T», 3AH0HT,, WpikCArC, R-kciEl!, 60AHU‘*X’k» KT^'TOMlS.
B'kCaRHlH, nOHTCSAJ; Clk TAUJHHAMTk, HtX<MWk, |OH•kUJk, CnKSAOMTk, T'kAHiAB/pS, TP—T, BkrkMH,
NT
Up-kHKAMH, c%r<HDHeM, camh(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 3, 5, IX

netrebnice, 58, 87, 90, 167; Acad. Rom., msse, 244 a. b., 245 a. b., 248 a. b.,
CXXXII, 182; Venelin, op. cit., p. 36—38, 49—50 și 52—-59; Al. Ștefulescu, Mă
năstirea Tismana, ed. III, p. 184—186; P. P. Panaitescu,„Documente, I, p.
CE
117—118, 121, 123—124, 155—157 și 203—205).

• >KH^ M8Hk, HpaAK, U/p^ St^CHC^ H H'kMk, B-JCABUAlk, HAIUHMk, rlipHHÎ^VMH, CTA-
pkHIWHHdA\k, BC'-kMH, 11 ACAUHTHIAtk, AWAiMk, CASTAMk, A®HPhAUH. 8AP<»IUJMH, CMÂHMMk,

jlCAHCI'eMH. BkrkMk, APHM^H, MkCT, AAHACTk, BCfMk, AICtMk, MHA'JBkCT^BA, IlCCAk, WpCArk,
TCAlk HHMk, MIAVk, TBpkA®, SAnCB’kAAMk, nCMkHUJIH, HH^k, AJSHTBCMk, HMk, <AHH0Mk,
/
HMk, Adflk, AkHH, pCÎHAkCTBS, CMk, A3k, tCMk, MHAOCTTWMk, BAHdWAlH, BfMAtAMk, TCCI1C-
SI
A/Mk, roOnAAHHk, A^KPOMK; JOT'kHbMk, A/AJ^Hj kk> HAUJHflk, SAHCHk. HH, BAMk, BkdkMH,
RAdArT/AA™1, UinAHCRWAtk, nCPHiîVAÊÛAÛ1, BkCAKtk, BOAkHk, A^CHACTHpCA^k, MAÂX*1 THCMi:-

HkCHCH, CkTâ, «MTk, SpHHk, Ck, APkJHÎH, BkCA\k, n0BHC$AS| BkCAHCMk, HtKOCHk, HpkRCBHMiMk,
IA
HHt3k Ad.3<ipk, u
AdAh, X 'TAPk, BAnHTAHk, BKCH , CAxkAk, IVECpOB/Ak, ApUHAAk (Ibidem).
1 PhMCHM, B'HCAKIklHk, gPkKCRHMAX, nAE’MHTTkAAk, CRAEO A,,W‘MH| EklTH. BOAHJHkl,
HJM, MH, HaAACnpiJ, BH1, C3MK0M, pklMCHkJ, MtlURkJ, BtABIkS, BkCABM, BHHOrpAAN, B«AÎ-
CU
HHHkl THCAUHCKIk, HWAWHA, EWCTPHUV, ClkrAIHTAMk, ACHWHTHS, AJGMTRWMIi, EklHA, EklÎAiC,
BUCAHEIH, MJHACTWpWM. nAHk, tPAtACBkl HAHBkltJjH, AlAHACTIHpiM CMPMM, CHAKM, X^T/Pt
(Ibidem).
3
RY
AL. A. VASILESCU
34
RA
Se observă însă un amestec în întrebuințarea lor și o eliminare I-2,
ca în limba medio-bulgară. De asemenea, ca în limba medio-bulgară *,
LIB
iusurile 'k și k au fost întrebuințate în locul iusului Ai. De aceea se află
în diplome: ckra 4 sau ckra 5 în loc de cara 6 și K%Aa 12 *4711în loc de
KA»\d 8-
Fonetismul medio-sârb se observă - dela prima cercetare a diplo
melor. Iusurile paleoslave și miedio-bulgare: a, ik, a și ta lipsesc.
ITY
In locul lor simt iusurile medio-sârbe oy, 8, și t în cuvintele:
4s°8îK0H 9 în loc de 4pairnKOH i°, clP sau coy 12 în loc de ca 18 sau
RS
1 Hhj(, M0HM, tIîM, CMIV.M, HH'kM, tCT, HCM, K, HKT0M, H)(, BAC, KpTT, B0TW.M, KCJp,
HAC, HM, CTApliHUlHHA)JA, R’KC'fcM. nopWÂAS^.M, IMtMtH-
T£M, a»aJM , AM^X» *w*> aogP®m> boaomh, M0HWM, B'kpoAg npejț, T'kx> KAATmpWM,
K0AHHKWM MH, THCMfHCKMMK, AlOHACTNpWM, A0XWAKWM, KHC<1AKA\, T0GHTK0M, tAHH^M,
HAM, 3AKIVH, CK0HX, HpKKRTp. HHM,

VE
BKck’X, 3HAHA0X, UpT»KRAM, IțApHH0<M,
p0TAp0M, UPKKKAM, HTH1H.M, RTAUWCM, pOPMHUfM, C'TTAUIHHM, UII1AH, WBCM, HA I1CM, WTK0p«H<M
KCltC^V, p
p0TÂ tM
AHCT0M, GHp0RWA\, UpUKOKHM, HKM, HAT0X, WCA0K0AhX> P5«4X> X 0TjP, KCTK0M A\0HACTHH€M,
SPHK, HÎCM, HÎJl’OK’k/M, M0HTCTHp'kx» HBUArOp, CBCT1, (Ibidem).

HTUJHTt, BlipHSM CT0TAM, MCCM.
NI
2 Ibidem. s
8 Ilie Bărbulescu, Cercetări istorico-filologice, p. 32.
4 In diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomivrie 1444
LU
(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 58, 87, 89, 90, LVI,
165; Venelin, op. cit., p. 36—38, 52—53; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana,
ed. III, p. 184; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 117, 155—156 și 204—205).
• In diplomele din 29 Septemvrie 1420 și 28 Octomvrie 1420 (Arhiv. Stat.,
RA
secț. ist., Tismana, I, 3 și IX netrebnice, 167 ; Venelin, op. cit., p. 49—50, 52—54 ;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 121 și 123).
• I. Bogdan, Relațiile, p. 180. ,
7 In diploma dm 14 uuHe 1418 , In diploma dm 28 Octomvrie 1420 esee k5a‘
NT
iar în aceea din 20 Octomvrie 1444: KSA-k-

• K*a$ (I. Bogdan, Relațiile, p. 8).
• In , diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420 și 28
Octomvrie 1429. Este tradus greșit «Frusicc» (P. P. Panaitescu, Documente,
CE
I, p. 118, 124 și 157). ițpSuiKSH AoamaiV» trebuiesc traduse: al Dalmației frân-

cească sau italienească.
i° In privilegiile comerciale acordate Brașovenilor în 6 August 1413 de Mircea
I cel Bătrân și 23 Octomvrie 1422 de Dan II se afla: «pûicximK, în acel acordat
de Radul II Pleșuvul în 21 Noemvrie 1421: țpp-uicciif și într’alt privilegiu co
I/
mercial acordat de Dan II în 30 Ianuarie 1431: ițp*wcfrvriv (I. Bogdan, Relațiile.

p. 3, 11, 15 și 32).
S
11 In diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20

Oe’tomvrie 1444.
IA
12 In diploma- din 29 Septemvrie 1420.

18 Sub această formă îl găsim în hrisoavele date de Mihail I în 22 Iunie 1418
(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, /JaKO-Po-
CU
M’EHHT'fe, p. 121—122; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 114), Dan Ii în 12 De

cemvrie 1424 (Arh. Stat. București, Cond. Baâncoveneaică, Nr. 266, f. 302*—303 ;
RY
RA
ciet1 româno-slave, cat• Ksau c -ura medio-bulgare și ifcaLTE paleoslav, .
LIB
tc8 2îh loc de paleoslavul iicots. okSbh 3 sau EKoyaH 4 în loc de WKJR3H 5
lkhkS sau WHKE0'7 înloc de >khk;a-t 8, K>kpS 9 sau K'kpc w în loc de K-fcpjK n,
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 140) și Alexandru II Aldea îh 17 Noemvrie
ITY
1431 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Dealu, XIII, 1, orig. slav.; St. Nicolaescu,
Documente slavo-române, p. 210 și Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. ' 20; P.
P. Panaitescu, Documente, I, p. 165), îh privilegiile comerciale acordate Brașo
venilor de Radul II Pleșuvul îh 17 Mai 1421 (I. Bogdan, Relațiile, p. 9) și Dan IL
RS
îh 23 Octomvrie 1422 (Ibidem, p. 15) și îh scrisorile către Brașoveni, fără dată,
ale lui Dan II (Ibidem, p. 31), Alexandru II Aldea (Ibidem, p. 42) și Vlad I
Dracul (Ibidem, p. 84).
1 Forma întrebuințată mai des îh diplomatica româno-slavă din Țara Româ
VE
nească o aflăm în hrisoavele date de Dan II în 12 Decemvrie 1424 (Arhiv. Stat.
București, Cond. Brâncovenească, Nr. 266, f. 302V—303; P. P. Panaitescu, Docu
mente, I, p. 139—140), Alexandru II Aldea îh 25 Iunie 1436 (Arhiv. Stat. Bucu
rești, secț. ist., Cozia, orig. slav; St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea,
NI
p. 42—44; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 168—169) și Vlad I Dracul îh 13
August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Mitropolia București, XCIV, 1,
LU
orig. slav.; Venelin, BjiaxO-BojiaacCKÎH..., p. 78-—80; Miletic și Agura, op. cit.,

p. 122—123; P..P. Panaitescu, Documente, I, 182), 23 August 1437 (Arhiv. Stat.
București, secț. ist., Mitropolia București, XCIV, 2, orig. slav.; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 184), 2 August 1439 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,
III, 3, orig. slav.; P. P. PaHaitescu, Documente, I, p. 187), 11 Mai 1441 (Arhiv.
A
Stat. București, secț. ist., Glavacioc, I, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Docu

TR
mente, I, p. 196) și 30 Iunie 1441 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Snagov, I,
2, orig. slav.; Venelin, op, cit., p. 87—89; P. P. PaHaitescu, Documente, I, p-
198), precum și îh privilegiile comerciale și scrisorile către Brașoveni ale lui
Dan II, Alexandru II Aldea și Vlad I Dracul (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 38, 44,
EN
45- 48. 55. 59 63, 71, 74, 80 și 81).

2 Diploma din 14 Iulie 1418.
8 Diplomele din 14 Iulie 1418 și 28 Octomvrie 1429.
/C
8 Intr’o scrisoare a lui Vlad I - Dracul către Brașoveni, fără dată (I. Bogdan,
Relațiile, I, p. 83).
• Ih. diploma din 29 Septemvrie 1420.
7 Ibidem.
SI
8 Ih privilegiul comercial dat de Radul II Pleșuvul Brașovenilor îh 17 Mai

1421 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 8).
9 Ih diplomele din 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie-
IA
1429 și 20 Octomvrie 1444.

18 Diploma din 29 Septemvrie 1420.
11 Ih privilegiul comercial dat de Radul II Pleșuvul îh 17 Mai 1421 (I. Bogdan,
CU
Relațiile, I, p. 9) și îHtr’o scrisoare a lui Alexandru II Aldea, fără dată, către -

Brașoveni (Ibidem, p. 47). Intr'o scrisoare a lui Vlad I Dracul către Brașoveni,
fără dată, este • • (Ibidem, p. 82).
-
RY
RA
AL. A. VASILESCU
khhi’S i în loc de KHHra; i23 , °3K3 3 și pSKax 4 în loc de pjrka; 5 și pAKay ®,

npdKS ’ în loc de npaKA 8, KaanS 9 în loc de «aavK 10, kai|innS 11 în loc de
LIB
BdipHH/K I2, k» 13 în loc de paleoslavul hh ’4*18
14
12 ,5 a\o«» I5în loc de slavo-românul
78911
awa* 16 și paleoslavul a\OHK, ckow i’ în loc de slavo-românul cro,a i8 și
paleoslavul cko;« Haaute 9 în loc de slavo-românul hamat 20 și de
ITY
iIn diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420,
8 într’o scrisoare fără dată a lui Vlad I Dracul (I. Bogdan, Relațiile, I,
P- 83)-
RS
* Diploma din 20 Octomvrie 1444.
5 In hrisovul lui Mihail I din 22 Iunie 1418 (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, op. cit..p. 121—122; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 114). VE
• In scrisorile lui Alexandru II Aldea și Vlad I Dracul, fără dată, către Bra
șoveni (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 47, 80 și 81).
NI
8 In o poruncă a lui Mihail I, fără dată, către slugile dela cetatea Dâmboviței
și vameșilor dela Rucăr și Bran (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 6) și o scrisoare a lui
Vlad I Dracul către Brașoveni, din Argeș, fără dată (Ibidem, p. 31).
U
9 In diplomele din 28 Octonivrie 1420, 28 - Octomvrie 1429 și 2OnOctomvrie 1444.

n Iu hrisovul lui Radul II Pleșuvul din 19 Iunie 1421 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., Cozia,- III, I, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 129), în
AL
porunci privitoare la neguțătorii din Brașov, în privilegii comerciale și în scrisori

către Brașoveni ale lui Mihail I, Radul II Pleșuvul și Dan II (I. Bogdan, Relațiile,
I, p. 6, 13, 14, 18—22, 27, 30 - și 31).
TR
12 într’o scrisoare, fără dată, a lui Alexandru II Aldea către Brașoveni (I.
Bogdan, Relațiile, I, p. 47).
18 In diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și
N
20 Octomvrie 1444. •
14 In diplomatica româno-slavă se afjă w. în loc de 4t, prin dispariția lui 1, după
CE
cum se constată din două scrisori, fără dată, ale lui Vlad I Dracul către Brașoveni
(I. Bogdan, Relațiile, I, p. 58 și 84).
48 In diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și
20 Octomvrie 1444.
14 In scrisorile lui Alexandru II Aldea și Vlad I Dracul, fără dată, către Sibieni
/
și Brașoveni (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 43, 47, 54, 57 și 59), prin dispariția lui î.
Forma aceasta o aflăm și în manuscrisele bulgaro-slave (Ilie Bărbulescu, Cer
SI
cetări istorico-filologice, p. 42-43).

w In diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
18 In hrisovul lui Dan II din 24 Martie 1426 (Arhiv. Stat. București, secț.
IA
ist., Tismana, L, 1, orig. - slav.; Ăl. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, p. 334; P.

P. Panaitescu, Documente, I, p. 148).
18 In diplomele din 28 Octomvrie 1420, 20 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
CU
80 In scrisorile - fără dată, ale lui Dan II și Vlad I Dracul către Brașoveni (I.
Bogdan, Relațiile, I, p. 27, 76—79).
R
37
RA
paleoslavul hauimttv, Eff’kAM 1 Ih loc de Kp-kAA^, a«c«to3 îh loc de
A«C^T0S4, K'hce5 în loc de k -rea 6 și e Kca 7, npHfTH 8 In loc de
LIB
npHATH 9 și HpiuETH 10, E3kJE0A\h u IH loc de paleoslavul bAShlEOAlh 12
ș. a.
Iusul h se află uneori, Ih locul iusului hi în cuvântul kiith 13, ca în
limba medio-sârbă 14, în loc de bwtm.
ITY
7Kr\ a fost înlocuit uneori, cu r, ca In cuvântul ivcaoRiruiAto 15
îh loc de wCACEA/KAraAW. Insă cuvântul a\ok,\^* și-a păstrat forma
paleo-slavă 16 și nu-1 găsim sub forma aui’M, ca în limba medio-
sârbă 17.
S
ER
1 Ih diploma din 14 Iulie 1418.
2 Ih hrisovul lui Mihail I din 22 Iunie 1418 (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, op. c^t.,p. 121—122; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 115).
IV
* Ih diploma din 28 Octomvrie 1429.
* In hrisoavele lui Radul II Pleșuvul din 19 Iunie 1421 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., Cozia, III, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 129) și Dan
UN
II din 28 Fevruarie 1424 (Arhiv. Stat. București, Cond. Brâncovenească, Nr. 266,
f. 253; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 133).
8 Ih diplomele din 29 Septemvrie 1421, 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie
1429.
* Iitr'o poruncă, fără dată, a lui Dan II către Brașoveni (I. Bogdan, Rela
AL
țiile, I, p. 27).
7 Iitr'un privilegiu comercial, fără dată, al lui Vlad I Dracul către Brașoveni
(Ibidem, 76).
TR
8 Ih diploma din 20 Octomvrie 1444.

9 ÎHtr'un hrisov al lui Mihail I din 1419 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
Cozia, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Negru-Vodă, p. CCLXI—CCLXII; P. P. Panai
tescu, Documente, I, p. 120).
N
J0 Ih hrisoavele lui Dan II din 10 Septemvrie 1428 (Arhiv. Stat. București,

secț. ist., Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 151) și
CE
Vlad I Dracul din 1 August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Snagov, I,
1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 179)- Ih corespondența cu Bra
șovenii se afla: ^1'™ (I. Bogdan, Relațiile, p. 18, 20 și 22) și npî*TH (Ibidem,
p. 11, 14, 16 și 72).
11 Ih diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420,
/
și 28 Octomvrie 1429.
SI
18 Ilie Bărbulescu, Cercetări istorico-filologice, p. 31—33.

18 Ih diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
Ih diplomele din 28 Octomvrie 1420 și 20 Octomvrie 1444 se află paleoslavul
IA
emth.
14 Ilie Bărbulescu, op. cit., p. 33—34.
18 Ih diploma din 20 Octomvrie 1444.
CU
18 Ih diploma din 14 Iulie 1418.

17 Ilie Bărbulescu, op. cit., p. 34.
R
38 AL. A. VASILESCU
RA
k se află în locul lui tți, ca în XOKtAto x, j'CKe1 2* și yOkTe 3 în locul
paleoslavilor yoițn-Aio, x°'|ie și X'c4,ie și KtAO 4 în locul paleoslavului
LIB
i|ifA\o, ca în limba tnedio-sârbă 56 .
In diplome însă se află și un fonetism românesc, k se află în
locul lui n în cuvântul GtKTfAKpYT 6 în loc de GfnwMKpTo78 sau
CfnTfAKpHH 8. Acest fonetism este specific românesc. In Oltenia și
ITY
Banat se spune: chiatră, chepten, chiept, în loc de piatră, piepten și
piept. Iusul *k este de asemenea un fonetism specific românesc, mențio
nat de învățatul sârb Constantin Filosoful în prima jumătate a secolului
al XV-lea 9, când Sârbii nu ■ mai deosebeau pe 'k de f10* .
RS
Morfologia. Studiate din punct de vedere morfologic, se constată,
că diplomele conțin elemente bulgărești, sârbești și chiar românești.
Din morfologia medio-bulgară se află:
VE
a. Generalizarea terminațiunii — okh la plural la toate cazurile:
wt repacHMOKH KAASrepH u.
b. Dispariția terminațiunii —■ tk, la verbe, la persoana III sin
NI
gular și plural: 12 în loc de ap'kjkat-k și «Ap'hHCKT'h, aak8« 13 în
loc de aak&t'h, 14 în loc de x't/at k, hashkak> 15*în loc de Ha3HKaatîprh,
6 în loc de x'Âf^K și pA'*T’ii, AX°A« 17 în loc de
LU

2 In diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
* In diploma din 20 Octomvrie 1444.
A
5 Ilie Bărbulescu, op. cit., p. 34.

TR
6 In diploma din 29 Septemvrie 1418.

7 In hrisoavele lui Dan II din 16 Septemvrie 1428 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist. Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 152) și
16 Septemvrie 14*0 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; B.
EN
P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 73 ; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, I, p. 281;

Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 16; P. P. Panaitescu, Documente,
I, p. 126). .
8 In hrisovul lui Vlad I Dracul din 16 Septemvrie 1440 (Arhiv. Stat. București,
/C
secț. ist., Cozia, IX, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 191).

9 Ilie Bărbulescu, Csrestăr^ istorico-filologice, p. 25.
1° Ibidem. ■
n Diploma din 20 Octomvrie 1444.
14 Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și
SI
2.0 Octomvrie 1444.

IA
!4 Diplomele din 14 Iulie 1418, 20 Septemvrie 1420,. 28 Octomvrie 1420, 28

Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
” Diploma din 14 Iulie 1418.
1* Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20
CU
Octomvrie 1444.
R
RA
Și , oycnoce i în loc de oycncc/aT’h, aayare2 în loc de
aaxATATTt, t 3 în loc de ecTk, ie 4 în loc de lecT'k, k8,M 5 în loc de
LIB
KJKAAT'k, ,V'Ae 6 în loc de AaAAT’H mHK8 7 și huikko* 8 în loc de
XHKAT'h, cAOyK 9 și cAS/ke n în loc de cha^/iarT și cAayîîKRT'k,
n0-kî^h^K^<u> 11 în loc de ip’kKhiKaI-aT'h, K40Si 12 în loc de KapSaTh și
KapUAkT’K, hA\Ak> is în loc de HauhKT K, kSuSk u în loc de KSnSlziT'h,
npWr\,aK i6 în loc de npwAAWT’k, iiaaTe i6 în loc de naaaraT’k, K-kpSic i’ în
ITY
loc de qhTe i8 în loc de MWTAT’i. In documentele din Țara
Românească din prima jumătate a secolului al XV-lea, din verbele
citate mai sus, găsim următoarele: ApicÂr, i® X'tat, 20 ÂATh, 21*1
RS
1 Ibidem.
2 Ibidem.
Octomvrie 1444.
4 Diploma din 20 Octomvrie 1444.
VE
3 Diplomele din 14 Iulie 1420, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20

NI
8 Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420, 28
LU
8 Ibidem.
9 Diplomele din 29 Septemvrie 1420 și 20 O^ltomvrie 1444.
|8 Diploma din 28 Octomvrie 1420.
11 Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie
A
1444.
18 Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 20 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie
TR
1444-
ia Ibidem.
1* Ibidem.
18 In diplomele din 28 Octoimvrie 1420 și 20 ^^tomvrie 1444. In diploma din
EN
28 Octomvrie 1429 se află iip°adMW.

18 In diplomele din 28 Oct. 1420, 28 Oct. 1429 și 20 Octomvrie 1444.
i’ In diplomele din 20 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
I8 Diploma din 28 Octomvrie 1429.
/C
18 In hrisoavele lui Dan II din 12 Decemvrie 1424 (Arhiv. Stat. București,

Cond. Brâncovenească, Nr. 266 f. 302 v—303 ; P. P. Panaitescu, Documente, I,
p. 140) și al lui Alexandru II Aldea din 25 Iunie 1436 (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Cozia, orig. slav.; St. ^colaesc! Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 43;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 169).
SI
20 In hrisovul lui Radul II Pleșuvul din 1 Iunie 1421 (Arhiv. Stat. București,
Condica Braôvenească, Nr. 266, f. 349—350; P. P. Panaitescu, Documente,
IA
I, p. 126) și într’o poruncă a lui Dan II, fără dată, către vameșii din Dâmbovița
(I. Bogdan, Relațiile, p. 27).
21 într’un hrisov al lui Mihail I din 1419 (Arhiv. Stat. București., Cozia, orig.
slav.; B. P. Hașdeu, Negru Vodă, p. CC LXII; P. P. Panaitescu, Documente, I,
CU
p. 120). -. —
R
RA
40 AL- A. VASILESCU
PAA\T 1 și XAMT, 2 AlX'AAT 3, AWA^«T 4> Kdp&RT'h 6, EAp&KT ®

și Edp&T 7, KAiAHT 8> eÂ^^’T 9, KzEIULT'K !0 eleat 11 și E$-
LIB
1 Ih porunca lui Dan II către vameșii din Prahova, fără dată (I. Bogdan,
Relațiile, p. 19) și o scrisoare, fără dată a lui Vlad I Dracul către Brașoveni,
{Ibidem., p. 81).
ITY
2 Ih privilegiile comerciale date Brașovenilor de Radul I Pleșuvul în 17 Mai
1421 {Ibidem, p. 9) și Vlad I Dracul în 3 Iulie fără an {Ibidem, p. 75).
8 Ih privilegiile comerciale date Brașovenilor de Mircea cel Bătrân în 6 August
1413 {Ibidem, p. 3) și Radul II Pleșuvul Ih 21 Noemvrie 1421 {Ibidem, p. n) și
RS
o scrisoare, fără dată, a lui Alexandru II Aldea către Brașoveni {Ibidem,
p. 46).
* Ih privilegiile comerciale date Brașovenilor de Dan II în 23 Octomvrie 1422
{Ibidem, p. 15) și Vlad I Dracul îh 3 Iulie fără an {Ibidem, p. 76).
VE
5 Hi piivHegiu i comeriiai acorda i Brașovinilo i di Rat^ni Ii Pteuuvu i în 2 1
Noemvrie 1421 {Ibidem, p. 11).
8 Ih privilegiul comercial acordat Brașovenilor de Mircea I cel Bătrân îh 6
August 1413 {Ibidem, p. 4).
NI
7 Ih hrisovul lui Dan II din 28 Fevruarie 1424 dat mănăstirii Cozia (Arhiv.
Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 253; P. P. Panaitescu, Do
cumente, I, p. 133).
LU
8 Ih hrisoavele lui Dan II din 5 August 1424 (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, 20; P. P. PaHritesru,
Documente, I, p. 137) și Vlad I Dracul din 2 August 1439 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., Tismana, III, 3, orig. slav.; P. P. PrnaiCesru, Documente, I, p. 187),
RA
îh privilegiile comerciale date Brașovenilor de Mircea I cel Bătrân îh 6 August
1413 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 3), Radul II Pleșuvul îh 21 Noemvrie 1421 {Ibidem,
p. 11), Dan II în 23 Octcmvrie 1422 {Ibidem, p. 15) și 10 Noemvrie 1424 {Ibidem,
p. 21) și îitr’c scrisoare, fără dată, a lui Vlad I Dracul către Brașoveni {midem,
NT
P- 83).
8 Ih hrisovul dat de Dan II Mănăstirii Tismana îh 24 Martie 1426 (Arhiv. Stat.
București, Tismana, L, 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, p.
334 ; P. P. PaHaRescui, Documente, I, p. 148).
CE
!0 Ih hrisoavele lui Radul II Pleșuvul din 19 Iunie 1421 (Arhiv. Stat. București,
Cozia, III, 1, crig. slav.; P. P. Prnaitesru, Documente, I, p. 129—130) și al lui
Vlad I Dracul din 16 Septemvrie 1440 (Arh. Stat. București, secț. ist., orig.
slav.; P. P. PaHaRescui, Documente, I, p. 190—191).
11 Ih hrisoavele lui Dan II din 10 Septemvrie 1428 (Arhiv. Stat. București,
/
secț. ist., Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. PaHaitrsru, Documente, I, p. 151) și

16 Septemvrie 1430 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; B. .
SI
P. Haadru, Arhiva Istorică, I, 1, p. 73; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, I, p.

281; P. P. PanaiCescu, Documente, I, p. 182), Alexandru Vodă Aldea din 25 Iunie
IA
1436 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu, Domnia
lui Alexandru II Aldea, p. 44; P. P. Panaitrsru, Documente, p. 170), Vlad I Dracul
din 1 August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Snagov, XXXI, 1, orig. slav. ;
P. P. PaHaiCescu, Documente, I, p. 179), 13 August 1437 (Arhiv. Stat. București,
CU
sec. ist. Mitropolia București, XCIV, 1, orig. slav.; Miletic și Agura, p. I23; ■
P. P. PanaiCesru, Documente, I, p. 182), 23 August 1437 (Arhiv. Stat. București,
R
4!
RA
AHT*1, ÎHHHAT2*, CAJMCA13, HSiIMSAT 4, KSlMUAT 5 și HSriHKMAT'k’,
htua^t 7. Foarte rar se găsesc .■'■ 8*10
și b8a« ’• Aceasta dovedește, că
11
LIB
în diplomatica slavo-română din acea epocă dispariția terminației — t 'k
abia începuse și că procesul de transformare a lui a în a și f
era încă în curs și nu se termină nici în secolul al XVIII-lea
când limba slavă este înlocuită definitiv cu cea română 10. De aceea
TY
se poate spune, că diplomele lui Sigismund I și Ioan Huniade dela
mănăstirea Tismana au fost scrise mult mai târziu.
Prin influența limbii medio-bulgare se mai află în diplome: parti
SI
cipiul transformat în gerunziu: noMiumiH u, nporAfAAuiH ‘2, participiul tre
cut activ II la plural cu terminațiunea — ah, în loc de ah: Aa ctt
ER
secț. ist., Mitropolia București, XCIV, 2, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente,
I, p. 184), 16 Septemvrie 1440 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, IX, 1, orig.
slav.; P. P. Panaitescu-, Documente, I, p. 190) și 30 Iunie 1441 (Arhiv. Stat. Bucu
IV
rești, secț. ist., Snagov, I, 2,orig.slav.; Venelin, op. cit.,p. 87—89; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 199) și în privilegiile comerciale date Brașovenilor de Radul II
Pleșuvul în 21 Noemvrie 1421 (I. Bogdan, Relațiile, p. 11) și o scrisoare, fără dată,
UN
către Brașoveni (Ibidem, p. 13), în trei scrisori, fără dată, ale lui Alexandru II
Aldea către Brașoveni (Ibidem, p. 41 și 46) și Sibienl, (Ibidem, p. 43) și în trei
scrisori ale lui Vlad I Dracul, fără dată, către Brașoveni (Ibidem, p. 57, 58
și €7)-
1 In hrisoavele lui Radul II Pleșuvul din 1 Iunie 1421 (Arhiv. Stat, bucurești,
AL
Condica Brânecovsnscscă, Nr. 266, f. *49—*50; P. P- Panaitescu, Documente,

I, p. 127) .și Dan II din 12 Decemvrie 1424 (Arhiv. Stat. București, Condica Brân-
covenscseă, Nr. 266, f. *0*; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 141).
TR
2 In privilegiul comercial dat de Radul II Pleșuvul Brașovenilor în 17 Mai

* In hrisovul dat de Alexandru II Aldea mănăstirii Cozia. în 25 Iunie
14*6 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu,
EN
Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 4*; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.

169).
4 In privilegiul comercial dat Brașovenilor de Radul II Pleșuvul în 17 Mai
/C
4 In privilegiul comercial dat Brașovenilor de Dan II în *0 Ianuarie 1431

(Ibidem, p. 32).
a In privilegiul, fără dată, dat Brașovenilor de Dan II (Ibidem, p. 17).
’ Intr’o poruncă, fără dată, a lui Dan II, către vameșii din Dâmbovița (Ibidem,
SI
p. 27) și trei scrisori ale lui Vlad I Dracul, fără date, către Ioan Huniade (Ibidem,
p. 77) și Brașoveni (Ibidem, p. 76 și 78—79).
8 Intr’o scrisoare, fără dată, a lui Vlad I Dracul către Brașoveni (Ibidem,
IA
p. 67).
• Ibidem.
10 Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 18—566.
CU
11 Diploma din 14 Iulie . 1418.

18 Ibichm.
R
RA
42 Ap. A. VASILESCU
HcnpOTH/â x, viitorul format cu verbul yT’kTH: x're kkith 2, x'r xaAhth 123*
și conjunctivul prezent din indicativul prezent cu particula Ad: Ad
LIB
X'0A« 4 Ad A0H>>KI 5,Ad HAI «CTk 6, T* HM Hf CAlVttT IIOSadUÎ^TH HTH
KdHTOddTII 7 . Aa AlS ( K-fcpd 8*11
12
.
Din morfologia medio-sârbă diplomele au:

a. Sufixul — oaa în loc de Ai la instrumental, la substantivele cu
ITY
tema a: ^,apHHca\ ® în loc de paleoslavul âp^HCMi.
b. Terminația — «la acusativ plural la femenin și neutru: X'wTdpE 1°,
AHKdAA 11, KOA^HHIV 12 în loc de ywT^dp'M, AHKdr\^>/T, d^.aCHHl^'hl.
c. Suffxtu—mo la aorist persoana I plural: ycrteavo i3, K«a\o 14*18 ,
21
RS
MIOfddMO îs, HdSMiAO^, X'PdHlAKO 17, HdrOX'OMO 18, AddAT\0 19, WBdpStAlO 20,
ddnod’kAdao 21 și wcAOKdrraAio2223
.
Din morfologia limbii române se află perfectul compus, care nu
VE
există în limba paleoslavă. Este format din participul trecut activ II
al verbului, cu verbul ajutător kwth : ca\o nobHaaH 23, khct« EanT0-
NI
1 Ibidem.
2 Diplomele din 14 Iulie 1418 și 28 Octomvrie 1420. In diploma din 29 Sep
temvrie 1420 este: x™ bhth. Ii diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie
LU
1444 se află: x0T‘ bmth și Te bmth.

* Diploma din 14 Iulie 1418.
* Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 20 ^^ômvrie 1429 și 20
Octomvrie 1444. '
6 Diplomele din 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octom
RA
vrie 1444.
8 Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 28 Octoimvrie 1429 și 20 Octomvrie
u444.
’ Diploma din 28 Octomvrie 1429.
T
8 Diploma din 20 Octombrie 1444.

EN
8 Diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 ^^ômvrie 1444.

*• Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octom
vrie 1444.
11 Ibidem.
/C
12 Ibidem.
12 Ibidem.
18 Ibidem.
i8 Diplomele din 28 Octoiiivrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octom
SI
vrie 1444.
1 Ibidem.
18 Diploma din 28 Octoimvrie 1429.
IA

t0 Ibidem.
21 Ibidem. ■
CU
38 Ibidem.
RY
RA
43
KâAH x, KH 2, CA\O
BdpSMHAH 1 C^*3CAH 3, C°* IIpOCHAH 4, CAtk r\dAK 5*, f
Clf3fAA 6, EH XT4AH 7.
LIB
Sintaxa. Cercetate din punct de vedere sintactic, se observă îh diplome
aceeași dublă influență medio-bulgară și medio-sârbă.
După sintaxa medio-bulgară se află înlocuit genitivul posesiv cu
dativul posesiv: kJrpkCKCH 3«a\ah h $p8uiK0H ÔAAUitHi h Xp-KKdTCKOH
TY
3fA\AH H HHdkdAk 3tA\AI3A\k KpdAk 8 Ih loc de Xl’pkCKCIbA 3fA\AIM H
^PÛCKOIM /^dAUUl/A II Xp’kKdTCKOM StAIAbA H HH k 3tVAk KpdAk ;
CA\k KpdA Oyi’P’kCKOH 3IMAH 9 în loc de CAIk KpdA'k Oyrp’kCKC'Wi 3CMAMI ;
SI
H CyrpkCKH KpdA H AdAAÂIIJHCKkl H HflAKH H HkîAUMKH H HHliAik
3fA\AAMA'lk II AHH03'kA1lk POCnOAdAtk rOCIIOAHHk 10 în loc de O*rP'kCKMl
R
KpdAk H AdAAtdlTYlCCKbA H 'IfHIIKI/A H H'kAUMKkA H HHk 3fA\Ak H MH03'kX'k
rociioA'K rocnoAHH ’k; H wko ctAdMk hau ha 11 îh loc de h wko cedk hauiia;
HfpvAUk
ThAWWKdpg
AJctTO 12*
H
In loc de
KpdA«KCTKd
'Ieyk
VE
ăd’^kCKOI’d
A«c«to ; h eiidH GfK&AWATk h
KkCÂt KOHCKdAX HdHKIkHIH
KdHIHTdHk 13 ÎH loc de HHIdH GfKSd’k H TkAAlIlKdOd II KpdAHKC’TKd lrp»-

NI
TKOrd K'kdk\"k KOHCK'k HAIIKKIIlJkH'K KdflHTdH’k.
Ca . In limba neobiugară14 se află areposiții compuse, noK’k îh hokcSaS 15

LU
noK'kcSAS 16 și iiOK'kcSd^ 1718

-
După sintaxa medio-sârbă este dativul cu areaciiția no i®: (I0EO>kToh
mhaocth 19, în locul instrumentalului priecslav: auhaocthh/a 20 kotkYcs;.
RA
1 Ibidem. .
2 Ibidem.
3 DiptomeIe din 14 Iulie 1418, 28 Octclnvrir 1420 și 28 Octomvrie 1429.
T

EN
6 Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octom

vrie 1444.
* Diplomele din 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
> Diploma din 20 Octomvrie 1444.
/C
8 Diplomele din 14 Iulie 1418 și 28 Octomvrie 1429.

9 Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
.11 Diploma din 28 Octomvrie 1429.
!2 Ibidem.
SI
Diploma din 20 Octomvrie 1444.

14 I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXXII.
IA
1’ Diploma din 14 Iulie 1418.

1’ Diploma din 28 Octomvrie 1420.
17 Diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
1’ E. Hurmuzaki, Documente, I, 1, p. 774> 783 și 7’5‘
CU
18 Diplomele dela 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie

1429.
2’ Ilie Bărbulescu, Cercetări istorico-filologice, p. 42.
R
RA
AL. A. VASILESCU
44
Această construcție sintactică a dativului cu preposiția no n’o găsim

în diplomatica slavo-română din Țara Românească din acea epocă, ci
LIB
numai, instrumentalul paleoslav: mhamcTCx kok’lx \ AtHAOCTLx KOJKÎfA 1*45
și MHAOCC’Lta K0>KTf/A *.
Lexicul.' Analizate din punct de vedere lexical, se constată, că
limba slavă a diplomelor se deosebește mult de acea slavo-română
ITY
întrebuințată în Țara Românească în acea epocă. Ea se caracterizează
printr’un număr prea mare de elemente sârbești și ungurești, din care
o parte nu se găsesc în diplomatica slavo-română din acel timp. Unele
elemente sunt greșit utilizate, iar altele nu existau atunci, ci mult mai
RS
târziu. Scriitorii nu cunosc lexicul din secolul al XV-lea.
VE
1 In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din ii Mai 1409 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., orig. slav.; Venelin, BJItxO•Bo.ntacCKifl---, p. 18; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istorică, I, 1, p. *7; Miletic și Agura, /JaKOpPOM'HHMT'fc p. 119—121; St. Nico-
laescu, Documente dela Mi^rcea cel Bătrân, p. 19; P. P. Panaitescu, Documente,
NI
I, p. 105), Dan II din 24 Martie 1426 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,
L, 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, p. ***; P. P. Panaitescu, Do
cumente, I, p. 147) și 16 Septemvrie 14*0 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
LU
Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică,!, 1, p. 7*; Gh. Ghibănescu,

Surete și izvoade, I, p. 280; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 15; P. P.
Panaitescu, Documente, I, p. 161). ,
a In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân . din 28 Martie 1415 (Arhiv. Stat. Bucu
rești, secț. ist., Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu, Documente dela MircM cel Bătrân,
A
p. 22; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 107—108), Dan II din 10 Septemvrie

1428 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. Panaitescu,
TR
Documente, I, p. 151: mhaocthja KOJKHti), Alexandru II Aldea din 17 Noemvrie

1431 (Arhiv. Stat. București, secț. ist, Dealu, XIII, 1, orig. slav.; St. Nicolaescu,
Documente slavo-române, p. 209 și Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 20; P.
EN
P. Panaitescu, Documente, I, p. 164: mhaoctmjr ko/kTiet»), Vlad I Dracul din i*

August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Mitropolia București, XCIV, 1,
orig. slav.; Venelin, op. cit., p. 77; Miletic și Agura, op. cit., p. 122; P. P. Pa-
naitescu, Documente, I, p. 181), 2* August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
/C
Mitropolia București, XCIV, 2, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente,

I, p. 184) și 2 August ■ 14*9 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, III,
3, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 186), precum și în privi
legiile comerciale acordate Brașovenilor de Radul II Pleșuvul în 21 Noemvrie
1421 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 11) și Dan II în 23 Octomvrie 1422 {Ibidem.
SI
P ■ 15)
* In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 10 Iunie 1415 (Acad. Rom., msse,
C, 132, ■ orig. slav.; I. Bogdan, Un chrisov al lui Mircea cel Bătrân, în Anal. Acad.
IA
Rom., Mem. Secț. Ist., ser. II, tom. XXVI, p. 112; St. Nicolaescu, Documente dela
Mircea cel Bătrân, p. 24; P. P. Panaitescu, Documente, p. no) și Vladislav II din
5 Ianuarie 1450 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; P. P. Panai-
CU
tescu, Documente, I, p. 211) și în privilegiul comercial acordat Brașovenilor de

Dan II . în 10 Noemvrie 1424 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 21).
RY
RA
45
Elemente sârbești. Din - elementele sârbești mai semnificative cităm:

K0dATk1, K0AA’dCTK'h 2 H0'KK0KHH CTAp'lkllinilIrKl 3*56, KAACTfA'K \ IlAfAUHTH
LIB
awaH 5, cS 6 și coy wkaactk 89 , oy ® și 8^ în loc de kt*, cu locativul,
12
*11
0t;TaKinra11, ptA^2, «1® și raau, ițd0HHA1s și Tp’kjKHa ii llpwxPvAPd^dpn^â’6,
HH«a i’i Wî8, a^noT i®, și kh«3-k 20. Din aceste cuvinte KpaatKCTK'k,
KAacTtA'd, PAfAUfHTH aK>AH ptAadHid și p«Ad. rad, TpdJdHd p iipwywAHd
Y
U,dpHHd, AwnOT'K și wa nu se găsesc în diplomatica slavo-română.
Numai în scrisoarea, fără dată, a lui Alexandru II Aldea către șpanul
IT
Ștefan Razgon, scrisă în limba eârhească2l, sunt: wA'K și wa, ra.
IlAfAUHTtAUd aSAtaft, K0AAfK1* ȘÎ KATCTCAOTl 22. Cuvântul KpdAk se
RS
află în hrisovul dat de Mircea I cel Bătrân în 23 Noemvrie
1406 23 și în patru scrisori, fără dată, către Brașoveni, una a lui
Dan II 24, două ale lui Alexandru II Aldea 25 și alta a lui Vlad I
E
IV
1 Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420 și
28 Octomvrie 1429.
UN
8 Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Cctomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.

* Ibidem.
5 Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
6 Diplomele din 14 Iulie 1418, 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20
Octomvrie 1444.
AL
_ ’ Diploma din 29 Septemvrie 1420.

9 Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 ^^ômvrie 1429 și
TR
20 Octomvrie 1444.
i# Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrie 1420, 28
EN
is Diplomele din 28 Octomvrie 142O,•23 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
18 Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420 și 28 Octomvrie 1420.

18 Diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomrvie 1444. .
1* Ibidem.
/C
18 Diplomele din 28 Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.

1’ Diploma din 20 Octomvrie 1444.
12 Ibidem.
18 Diplomele din 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444.
SI
22 Ibidem.
8i I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXX nota 2 și 52 note.
22 Ibidem, p. 50.
IA
83 Arh. Stat:.' București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; Venelin, op. cit.,
p. 22——23; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, I, p. 98; Miletic și Agura, op. cit.,
p. 19; Al Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 12; P. P. Panaitescu, Docu
CU
mente, I, p. 68.
84 I. Bogdan, Relațiile, p. , 31.
** Ibidem, p. 42 și 43.
R
RA
AL . A. VASILESCU
46
Dracul 1. Cuvântul CTapiiHUiHHd, în înțeles de conducător mănăstiresc,
LIB
este întrebuințat o singură dată, în secolul al XlV-lea, în hrisovul lui
2*. Conducătorul bisericii este
Vladislav I, fără dată, dat mănăstirii Vodița 1
citat sub numele de MHTponcAHT *. La sfârșitul secolului al XlV-lea
și în prima jumătate a secolului al XV-lea, conducătorul mănăstiresc
este numit: HdOORUJHK'h 4 și HăKCT'KHHKT 5. Pe c8 îl găsim sub această
ITY
formă o singură dată, în hrisovul dat de Mircea I cel Bătrân mănăstirii
Cozia în 4 Septemvrie 1389, aflat însă în copie făcută în timpul domniei
lui Constantin Vodă Brâncoveemu6. In general se afla co 7 și
RS
1 Ibidem, p. 78.
2 Arh. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; Venelin, op. cit., p. 75-76;
B. P. Hașdeu, Negru Vodă, p. C^^KXXV facsimil; Al. Ștefulescu, .Mănăstirea
VE
Tismana, p. 47; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 36.
* In hrisovul lui Mircea I cel Bătrân dat mănăstirii Cozia în 20 Mai 1*88
(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 256—258 ;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 49).
NI
* In hrisoavele lui Dan I din * Octomvrie 1385 (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Tismana, I, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. *9), Mircea I
LU
cel Bătrân în 27 Iunie ‘*87 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, III,
2, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, III, p. 192; P. P. Panaitescu, Docu
mente, I, p. 4*), . 1392 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.;
Venelin, op. cit., p. 9—12; St. Nicolaescu, Documente dela MI-cic cel Bătrân, p. 9;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 61) și două fără date (Arhiv. Stat. București,
A
secț. ist., Tismana, VIII, netreb. 49 și 50, orig. slav.; St. Nicolaescu, Documente dela
Mircea cel Bătrân, p. *7 și 41 și P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 76 și 88) și al lui
TR
Dan II din 5 August 1424 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.;
B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 20; P. P. Panaitescu, Documente, I,
P- 137)-
6 Intr’un hrisov fără , al— hi— Mircea I cel Bătrân dat mănăstiri— Cozia
EN
(Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr, 266, f. 247; St. Nicolaescu,
Documente dela Mircea cel Bătrân, p. *1; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 94).
* Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 248; St. Nico-
laescu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 5; P. P. Panaitescu, Documente,
/C
I, p- 52.
’ In hrisovul lui Dan II din 12 Decemvrie 1424 (Arhiv. Stat. București, Condica
Brâncovenească, Nr. 266, f. 302 v—*0*; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 1*9—
141) și o poruncă către toate târgurile și vămile din Țara Românească (I. Bogdan,
SI
Relațiile, I, p. *8), hrisovul lui Alexandru II Aldea din 25 Iunie 14*6 (Afhiv.
Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu, Domnia lui Ale
xandru Vodă Aldea, p. 42—44; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 168—170)
IA
și două scrisori către Brașoveni (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 44—45 și 48), hrisoa
vele lui Vlad I Dracul din 13 August ‘4*7 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
Mitropolia București, XCIV, 1, orig. slav.; Venelin, ope cit., p. 78—80; Miletic ■
CU
și Agura, op. cit., p. 122—123; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 182), 23 August

14*7 (Arhiv. Stat. București, secț, ist., Mitropolia București, XCIV, 2, orig. slav.; ,
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 184), 2 August 14*9 (Arhiv. Stat. București,
RY
DIPLOMELE EUI SIGISMUND I SI IOAN HUNTADE DEDA TISMANA 4 .7
RA
12*4sub influența limbii bulgare 3 și c’t 4 sub influența
ed * și uneori C'kt *
limbii sârbe 5 Se mai găsesc: U'BddCT’H îh două hrisoave, fără dată, ale
LIB
lui Mircea I cel Bătrân 6, oy în patru hrisoave ale lui Mircea I cel
Bătrân, două din 27 Iunie 1387 7*și 1392 ’ și două fără dată 910 , ’ în pri
11
vilegiul comercial al lui Mircea I cel Bătrân din 6 August 1413 ]0, porunca
lui Mihail, fără dată, către Brașoveni și Răjioveni h, privilegiul comer
Y
cial al lui Radul II Pleșuvul din 21 Noemvrie 1421 12 și o scrisoare,
IT
secț. ist., Tismana, III, 3, orig. slav.; P. P. Panaitesru, Documente, I, p. 186—188),
14 Mai 1441 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Glavacioc, I, 1, orig. slav.; P. P. Pa-
RS
Haitescu, Documente, I, p. 196), îh privilegiul comercial din ’ Aprilie 1437 (I.
Bogdan, Relațiile, I, p. 71) și șase scrisori, fără date, către Brașoveni (Ibidem,
P- 55. 59, 63, 74, 80 și 89). . •
E
1 Ih hrisovul lui Mihail I din 22 Iunie 1418 (Arhiv. Stat. București, Cozia,
orig. slav.; Miletic și Agura, op. cit., p. 121—122 ; P. P. PaHaitriru, Documente, I,
IV
p. 114), privilegiul comercial al lui Radul II Pleșuvul din 17 Mai 1421 (I. Bogdan,
Relațiile, I, p. 9), privilegiul comercial al lui Dan II din 23 Octomvrie 1422 (Ibidem,
p. 15), hrisovul din 12 Decemvrie 1424 al lui Dan II (Arhiv. Stat. București,
UN
Condica Brâncovenească, Nr. 265, f. 302v—8O8;■ P. P. Panaitrsru, Documente,
I, p. 140) și o scrisoare, fără dată, către Brașoveni (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 31),
două scrisori, fără dată, una a lui Alexandru II Aldea (Ibidem, p. 42) și alta a lui
Vlad I Dracul (Ibidem, p. 84), către Brașoveni.
2 Ih hrisovul lui Vlad I Dracul dat mănăstirii Snagov în 30 Iunie 1441 (Arhiv.
AL
Stat. București, secț. ist., Snagov, I, 2, orig. slav.; P. P. Panaitesm, Documente,

I, p. 198-199).
s Ilie Bărbulesru, Cercetări istorico-filologice, p. 32.
TR
4 Ih hrisoavele lui Radul II Pleșevul din 1 Iunie 1421 (Arhiv^ Stări Bucureștii
Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 349—350; P. P. Panaitesru, Documente,
I, p. 126) și Dan II din 28 Fevruarie 1424 (Arhiv. Stat. București, Condica Brân-
covenească, Nr. 266, f. 253; P. P. PaHaitrsru, Documente, I, p. 137), dar amândouă
EN
sunt îh copie, scrise îh timpul domniei lui Constantin BrâicoveaHul.

’ I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXX, nota 2; D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-
română din secolele XIV și XV, p. 232, iota 2.
6 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; Acad. Rom., msse,
/C
XX, 174, orig. slav.; Veielin, op. cit., p. 26—27; P. P. PaHaitrsru, Documente,
I, p. 72—75 Și 91
7 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, III, 2, orig. slav.; B. P. Hașdeu,
Arhiva Istorică, III, p. 191—193; P. P. Paiaitescu, Documente, I, p. 42.
SI
’ Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, VIII, netreb., 49, orig. slav.;
Veielii, op. cit., p. 9—12; St. Nicoiarscu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p.
8—9; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 60-61.
IA
* Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; Acad. Rom., msse,
XX, 155, orig. slav.; St. Nicolaescu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 26
și 41; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 75 și 7’.
CU
10 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 3—4*

11 Ibidem, p. 7—’.
12 Ibidem, p. 11.
R
AI,. A. VASILESCU
48
RA
fără dată, către Brașoveni i, în trei privilegii comerciale 2 și o scri
soare către Brașoveni ale lui Dan II 3, precum și în hrisovul din i
LIB
Decemvrie 1425 4, în hrisovul lui Alexandru II Aldea din 25 Iunie 1436 8,
hrisovul lui Vlad I Dracul din 14 Mai 1441 6, și în 5 scrisori, fără dată,
către Brașoveni ’, iar în două scrisori, fără dată, ale lui Vlad I Dracul
către Brașoveni 8, luapmna în două hrisoave, unul fără dată al lui Mircea
I cel Bătrân ® și altul al lui Dan II din 5 August 1424 10, milKâ în hri
ITY
sovul lui Mihail I din 22 Iunie 1418 11 șiKHfâ'h, în înțeles de cnej, se află
îatr’ua hrisov, fără dată, al lui Mircea I cel Bătrân 12 și în hrisovul lui
Mihail I din 22 Iunie 1418 13.
S
Elemente ungurești. In diploma lui Sigismund I, dată în Hagnov
în 14 Iulie 1418, sunt cuvinte ungurești și nume de funcționari unguri:
ER
XîniKATCKWH, opcark, Kapoin'h, ehpokk, slîlfin, ițoAHorh Kaaioui'h și
KlH^^HaMClU'h. 14 Cuvântul cpcarii este întrebuințat de patru ori: mocm8
IV
1 Ibidem, p. 13.
2 In privilegiile din 23 Octomvrie 1422 (Ibidem, p. 16), altul fără dată (Ibidem,
UN
p. I’) și din , 10 Noemvrie 1424 (Ibidem, p. 21).

8 Ibidem, p. 31. ,
4 D PP . Boddanși H . Saa.hi, Ma«anelp .233—155 ; P .P .Paaastecnu, Documetrte.
I, p. 146.
• Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; 3t. Nicolaescu, Domnia
AL
lui Alexandru Vodă Aldea, p. 43; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 169.

* Arhiv. Stat. București, secț. ist., Glavacioc, I, i, orig. slav.; P. P. Paaai-
tescu, Documente, I, p. 196.
’ I. Bogdan, Relațiile, I, p. 74—77 și 82.
TR
8 Ibidem, p. 63 și 67.
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; 3t. Nicolaescu,
Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 36; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 88.
n Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Ar
EN
hiva Istorică, I, I, p. 20; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 136 îatr’ua privilegiu

comercial, fără dată, acordat de Radul II-Pleșuvul, pârgarilor din Brașov, Râj-
novenilor și Țării Bârsei, se află cuvântul uapw, tradus prin țar (I. Bogdan,
/C
Relațiile, I, p. 14). Fiind însă vorba de vămile dela Rucăr și Dâmbovița, Ale
xandru, șeful lor era vameș. Cuvântul uapw este o prescurtare a cuvântului
H<dpH>Hipw (vameș), derivat din gapHHd (vamă) (Ilie Bărbulescu, Studii privi
toare la limba și istoria Românilor, București, 1902, p. 107—110). Părerea că aceasta
ar fi o aberație paleografică (I. Bogdan, Relațiile, I, p. XXVIII) este greșită.
SI
11 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, op.
cit., p. 121—122; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 114.
12 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig. slav.; Venelin, op. cit. p.
IA
26; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 72.

11 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, op.
bit., p. 121—122; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 114.
CU
14 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX, 87 și 89; Acad. Rom., msse,
XI, 244 a. b ; Venelin, op. cit., p. 36—37; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 117-118.
RY
RA
49
<pcar8, A\<?tAVh wpcA3*k, a\oh wpcark și moh opcark l. întrebuințarea

unor asemenea cuvinte ungurești și nume de funcționari unguri, ar
LIB
fi explicabilă în această diplomă, avându-se în vedere faptul, că este
adresată dregătorilor din Ungaria, dar este inexplicabilă în diplomele
lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420 23, 28 Octomvrie 1429 8 și în
a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444 4, care se referă la posesiuni
TY
și funcționari din Țara Românească. In diplomele acestea se mai află și
, SpHK'K8 și oyp'KMHO7. Dar în diplomele din
cuvintele : \'A0a\hivk 56
Ungaria ale lui Sigismund I și Ioan Huniade, scrise toate în limba
SI
latină, nu se află asemenea cuvinte ungurești și nume de funcționari
unguri8. Cuvintele ungurești: Xp'kkatckoh. ciuiui'h, opcar'K. ppAtmț’h
R
și SpHK'h nu le găsim nici în Țara Românească în documentele in
terne domnești și în corespondența cu Brașovenii din secolul al
XV-lea.
VE
In documentele interne domnești din Țara Românească, din prima
jumătate a secolului al XV lea, scrise în limba slavă, se găsește, în hri
NI
soavele lui Dan II din 28 Fevruarie 9 și 12 Decemvrie 1424 1011 și Ale
xandru II Aldea din 25 Iunie 1436 X1, numele kaauiii, derivat din cuvân
LU
tul unguresc vamos 12* , dar nu și KHițfKAAMiii, deoarece exista numai

funcția de vameș. Intr’un hrisov, fără dată, al coregentului Mihail,
fiul lui Mircea I cel Bătrân 18 și în hrisovul lui Dan II din 28 Fevruarie
RA
1 Ibidem, p. 117.
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 3; Acad. Rom., msse, CXXXII,
182; Venelin, op. cit., p. 52—53; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 123—124.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 5, IX netrebnice, 58 și 90;
T
Acad. Rom., msse, XI 246 a. b.; Venelin, op. cit., p. 55—59; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 155—157.
EN
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, LVI, 165; Acad. Rom., msse,
XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—186; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 203—205.
5 Diplomele lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 și Ioan Huniade din 20
/C
Octomvrie 1444.
6 Diplomele lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
7 Diploma lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420.
8 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 298—764.
SI
* Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 252; I’. P. Panai
tescu, Documente, I, p. 132—135.
Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 302*—303; P.
IA
P. Panaitescu, Documente, I, p. 139—142.

11 Arhiv. Stat. București, secț. ist.. Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu, Domnia
lui Alexandru Vodă Aldea, p. 42—44 ; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 168—171.
CU
18 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 383, col. 1.

P. Panaitescu, Documente, I, p. 102.
4
R
5» AL. A. VASILESCU
RA
1424 1 suit două nume de funcționari unguri: EHpwK și ij^swAFHî’ sau
$OAkHHrk. Dar aceste două hrisoave s’au păstrat numai îh rdaii făcute
LIB
îi timpul domniei lui C^l^^5ic^:H'Cin BrâHcovernu, când sunt întrebuințate
foarte des asemenea nume de funcționari, In corespondența cu cei din
Transilvania scrisă îh limba română 2.
Ih corespondența Domnilor din Țara Românească cu Brașovenii
sau privitoare la relațiile cu ei, scrisă In limba slavă Ih prima jumă
ITY
tate a secolului al XV-lea, 'suit întrebuințate cuvintele: KdMfui de
Mihail I 3, Radul II Pleșuvul 4 și Dan II 5 pentru funcționarii din Țara
Românească și wiaH, dela cuvântul unguresc iaarH •, de Alexandru II
RS
Aldea 7 și Vlad I Dracul ’ pentru funcționarii din Transilvania.
Ih secolul al XlV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea i'a
fost întrebuințat, îi documentele interne domnești și Ih corespondența
cu Brașovenii, cuvântul unguresc k^|^«hih, ci cel românesc wpÛk. Astfel,
VE
In 4 Septemvrie 13’9, Mircea I cel Bătrân dă ui hrisov mănăstirii
Cozia «îi orașul domniei mele numit Râmnic (kk ^'1^ r'OCîlCACTKa
mH rAArcAfAuro Pkikhhk » 9. Mi^hail I, pe când era coregent, dă ui hri
NI
sov, fără dată, mănăstirilor Cozia și CotmeaHa, prii care le dăruiește
«din însuși orașul domniei mele (wt ca Atare wpaiua recnoACTKO ah) »,
LU
zece case de oameni, scutindu-i și de dări « câte se află In orașul domniei

mele Târgoviște (kk wpûnH rocnoACTKa mu T'Ka^'CKHlpr) », afară de bir,
oaste și lucru de moară, «iar altele nimic să nu aibă amestec cu orașul
(ch waaulCAc) » 10. Dan II, la începutul domniei dă un privilegiu « orașului
RA
domniei mele, Târgovișten^r (waaHi8 Tt'hrcKHia>k'HOAt»

prii care îi scutește de vămi u, îh 28 Bevruarie 1424 'dăruește mănăstirii
NT
1 Arhiv. Stat. București, . Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 253-; P. P.

PrHaitescu, Documente, I, p. 133.
’ N. Iorga, Socotelile Brașovului și scrisori românești către Sfat, în secolul al
XVÎii, București, 1899, p. 254 și Documente românești din Arhiva Bistriței,
CE
îh Anal. Acad. Rom. Mem. secț. Ist., ser. II, tom. XXI. p. 68-102; E. Hurmu■
zaki-N. Iorga, Documente, XV, 2, p. 1436—1534.
’ I. Bogdan, Relațiile, I, p. 6.
* Ibidem, p. 14.
/
8 Ibidem, p. 19 și 27.
9 Ibidem, p. 396, rcI. 2.
SI
7 Ibidem, p. 49—52.
8 Ibidem, p. 5’ și 77
* Arhiv. Stat. 'București, secț. ist.,' Cozia, XIII netrebnice, orig. slav., frag,
IA
și Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 248 și 396—397; St. Nicclrescu, Docu

mente dela Mircea cel Bătrâr, p. 5; P. P. Panaltesru, Documente, I, p. 52.
10 Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. ■ 266, f. 251—252; P.
CU
P. Panaitescu, Documente, p. 102.

11 I. Bogdan, Relațiile, p. 2’—29; P. P. PaHaitescu, Documente, I, p. 131—132.
RY
RA
DIPLOMELE lui SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA 5i
Cozia zece case « din orașul dominie mele Târgoviștea (wr wpaiiia rocao^-
cTKa a\H wt Tp’hto^KHîs) U», și în 30 Ianuarie 1431 dă Brașovenilor un
LIB
privilegiu comercial « în orașul de scaun Târgoviște («rv h acreau sa\ wpamS
TpE^CKHlipii) » 2. Abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea apare
cuvântul tupeul, dela ungurescul varos 3, în relațiuaile cu Brașovenii.
Ia 7 Octomvrie 1476, Vlad II Țepeș dă Brașovenilor un privilegiu
Y
comercial, prin care dă poruncă ca nimeni să nu-i bântuiască « nici
pârcălabii de orașe (hh iip'KtaaaE K^pr1i1K11O » 4. Basarab IV cel Tânăr
IT
Țepeluș, într’o scrisoare fără dată, scrie Brașovenilor că « mi s’a jeluit
omul domniei mele, Petriță dela Târgoviște, că a avut acolo în oraș
RS
(8 tapam) marfă pusă la un om ca să stea » 6. In 15 Noemvrie 1482
Vlad III Călugărul dă ordin «tuturor oamenilor ce se găsesc în țara
noastră și pârcălabilor de prin toate orașele (iiopKaaâKWM 11**0 Khcey
E
naiiie) taponify) și pârgarilor și vameșilor cari sunt prin orașe (i|ie cS
IV
no tupeuiey)» 6.
Cuvântul «ih'KHHrk sau <|seaH0rh, dela ungurescul folnogy nul
găsim întrebuințat în prima, ci în a doua jumătate a secolului al
UN
XV-lea în corespondența cu Brașovenii. Pe la începutul anului

1480, Basarab IV cel Tânăr Țepeluș scrie «fâlnogilor (^V'Kiioytat)»
din Țara Bârsei 8. Urmașul său, Vlad III Călugărul, într’o scri
soare fără dată, scrie Brașovenilor că orice le va vorbi «Hanaș,
AL
fâlnogul din Râjnov (â'hHoy wt PeJKhok Xraa1ilO», să nu-l

creadă ®.
TR
Cuvântul KnpakS dela ungurescul biro 10 îl aflăm în corespondența cu

Brașovenii, în a doua jumătate a secolului al XV-lea. In 13 Martie 147’
Basarab III cel Bătrân Baiotă scrie «jupanului birău al Brașovului
(lldH KHpAiS WT Ef^dlUOS) » u.
EN
Aceste constatări dovedesc că diplomele n’au fost scrise în anii

1418—1444, ci mult mai târziu.
/C
1 Arhiv. Stat. București, Condica Baâncoveneaică, Nr. 266, f. 253; P. P. Pa

naitescu, Documente, I, p. 133.
2 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 33.
3 Ibidem, p. 383, col. 1.
SI
* Ibidem, p. 96.
* Ibidem, p. 171.
IA
8 Ibidem, p. 183.
7 Ibidem, p. 153 nota 1 și 394, col. 2.
8 Ibidem, p. 152.
CU
9 Ibidem, p. 210. .
10 Ibidem, p. 382, col. 2.
u Ibidem, p. 133.
4*
R
52 AL- A. VASILESCU
RA
Elemente românești. Ih diplome se află nume topice cu forma întreagă
românească și cu sufix românesc: IiHCTpHii,4, /Khaokmihua, GSiiiiiiiL
LIB
i'i?^X'hhhh) OApKHna, /KapKOKKiG ToncpHd, lțHKpa, IL\Ol||llHd, deÂd,
I«Kd/tei|iH, KkidAeqjH, Edat-dapra h GTp&wTd, MaSpH, lirSpiHH,

3,SlIIfI|IH, TlKAtdHd, Gp'kKIIOpH, HOAÎII, ^dAfluS. G^K^pHH8. flpKAHH.
TdAVUHHJlH. lîdAEI|IH
Cuvinte greșit idilizate. Ii diploma din 14 Iulie 1418 Sigismund este
TY
Intitulat: «veșnic împărat» (K’lkqiikiii ițapn), sau «împăratul Romani
lor» sau «împărat roman » (ițapn Phackm), iar localitatea unde s’a
dat diploma: «Ih orașul împărătesc, îh Hagiov » (cy udpeKik saponiH, S
SI
Xdi’HOK’k) 2. Ii diplomele din 29 Septemvrie 1420 3, 2’ Octomvrie 1420 1 *345
și 28 Octomvrie 1429 5 Sigismund I este întitulat de asemenea: pHdicKki
ER
ițdpk sau ițdpk pHMCKki. Iar în diploma din 20 Octamvrie 1444 Ioai
Huniade citează «cartea sfârit împăratului Sigismund» (KHHird ckfto•
ucihh iiiEro uțapa ^Kiîr^d^^’^HAd) 6. Dacă cercetăm Insă documentele scrise In
IV
limba slavă In secolul al XV-lea Ih Țara Românească, constatăm că
împăratul german niciodată i’a fos't numit LțafK, ci'întotdeauna Klrcda'k-
UN
îitr’o scrisoare fără dată, Vlad I Dracul, pe câid se afla pribeag Ih

Transilvania, scrie pârgarilor dii Brașov: «Știți bine, voi, Iisăși, că
Domnul chesarul (iociioahh'k Ktcdp) m’a însărcinat pe miie să păzesc
această margine ». « Și pentrucă ați auzit, că domnia mea mă duc la
AL
stăpânul meu chesarul (^’crlîCAHH.8 '' Kfeapw), ați poruncit oamenilor

voștri răi să gonească pe slugile domniei mele » 7. Ii altă scrisoare,
fără dată, Ii roagă să nu mai ducă aramă la Aldea ’ și la Albul, ci « arama
TR
are. să meargă la cămara chesarului (8 Kddidp/K KECdpKdk), precum este
1 Diplomele* din 28 Octomvrie 1420, 28 Ortomvrle 1429 și 20 Octomvrie 1444.

’ Arhih. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 87 și 89; Acad.
EN
Rom., msse, XI, 244, a și b; Venelin, op. cit., p. 36—37; P. P- PaHaitescu, Do
cumente, I, p. 117—11’.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 167; Acad. Rom.,
msse, XI, 245 a și b; Venelin, op. cit., p. 49-50; P. P. PaHaitesru, Documente,
/C
1, p. 121.
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 3; Acad. Rom., msse,
CXXXII, 182; Venelin, op. cit., p. 52—53; P. P. Paiaitescu, Documente, I, p.
228—I24.
SI
5 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 5 și IX netrebnice, 58 și 90;

Acad. Rom., msse, XI, 246 a. b.; Venelin, op. cit., p. 55—59; P. P. PrHaltesru, Do-
cuminte, I, p. 155—157.
IA
* Arhiv. Stat. București-, secț. ist., Tismana, LVI, 165; Acad. Rom., msse,
XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 185; P. P. Paiaitescu,
Documente, I, p. 205.
CU
7 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 54—55.

• Este Alexandru II Aldea, care domnea (1431—1436) îi Țara Românească.
RY
RA
53
porunca domnului nostru a chesarului (ncciKAMiHa hh Ktcap-k) », «Iar
LIB
cine nu va duce arama la cămara chesarului (8 KaatapjR Recapete)
într’altă parte să n'aibă voie a o duce, ci să rămână zălogită, ca s'o ia
chesarul («rk a mwr Rcap) ». Și oamenii din Moldova, cari se aflau
printre ei, ' să nu-i lase să plece, « căci îi oprește domnul chesarul (’rk ny
TY
3annpaT rocnoAHiFK neeap)»12 *. In a treia scrisoare, fără dată, revine în
chestia Moldovenilor și se plânge că ei, în loc să lase slugile sale . să
umble «pe acolo prin țara domnului . meu chesarului (,\,a ywAe taaw
I
no 3«avu roonoAHHa am Kceap’k) » șisăprinză pe Moldoveni, îi urmăresc
RS
și nu-i lasă « să pună mâna pe acei oameni necredincioși domnului meu
chesarului și mie (rôcnô^^HHS am Rcapie h mm)»*. Chesarul era
Sigismund I. După ce ajunge domn, Vlad I Dracul scrie Brașovenilor:
VE
« Știți bine, că e poruncă dela domnul nostru chesarul («i'k «ct p’ki
rocno^HHa im Kfea»rk) să-mi fac haraghie. Deci dați fier și ce mai este
de trebuință ». Dacă ei aud vreo vorbă din partea domnului nostru
ches;arului (wr rê^cîKÂ^HHa hh Ktcap'k), sau din partea • cârstoșilor sau
NI
din partea oricui este gata să le întocmească treaba 3. Chesarul este
tot • Sigismund I, mort la 9 Decemvrie 1437 4. Petre Uroș, trimis la
LU
împăratul Sigismund I împreună cu logofătul Ștefan, scrie Brașovenilor:

« M'au lăsat la Domnul nostru chesarul (rocno,M*H8 hh Rcapiio)». « El e
bun și cu voia lui Dumnezeu chesarul (MCA|ph) ne va fi binevoitor ».
« Am dat cartea voastră șpanului Săcuilor, cartea pentru chesarul (khhi'S
A
Kecapio). Și chesarul (necap• u) a cetit-o singur cu gura lui ». « Și v’a fost scris
TR
chesarul (necap 'n) ». Venind și Sibienii au spus, • că Brașovenii nu vor

să vie. Dar « chesarul (Kecapk) a ziis: Brașovenii sunt aci la mine » 5.
La începutul anului 1459, pretendentul Dan, fiul lui Dan III cere ' soltu-
zului și pârgarilor din • Brașov să-l ajute cu ceva bani de cheltuială,
EN
« căci ' vrem să trimitem iarăși oamenii noștri la chesarul-craiul (\o

Kecap'k Kpaa-k) » 6. împăratul rege este Frideric III, ales rege al Un
garii în 17 Fevruarie 1459 7. In documentele scrise în limba latină în
/C
a doua jumătate a secolului al XV-lea sultanul Turcilor este numit și

el chesar. Astfel Basarab IV cel Tânăr Țepeluș, în 27 Octomvrie 1479,
scrie Brașovenilor că, dacă Turcii vor trece prin Țara Românească, el
SI

IA
2 Ibidem, p. 63—64.
8 Ibidem, p. 69—70.
4 Ibidem, p. 70, note.
8 Ibidem, p. 253.
CU
• Ibidem, p. 100.
' Ibidem, p. 100, note.
R
RA
54 AL,. A. VASILESCU
va ieși înaintea Sultanului (nos ad Chesarem equitare) x. In 30 De
LIB
cemvrie 1492 Vlad III Călugărul face cunoscut Sibienilor că « Sultanul
(Cesar) a dat voevodatul din Semedria lui Alibeg și Vidinul lui Mal-
cocioglu 2.
Insă în toate documentele slave domnești și boierești din secolul al
XV-lea din Țara Românească sultanul este numit întotdeauna nap’k,
ITY
fapt constatat de I. Bogdan, care în vocabularul întocmit precizează,
că ițdpk sau iip-h însemnează snltan3. In 1432 Alexandru II Aldea
comunică Brașovenilor: «iar marele sultan Amurat-beg (d k&aHKkiH
RS
H, ap’K HMSpaT) se află trei zile de drum dela mine»4. Printr’o
altă scrisoare face cunoscut lui Ștefan Razgon, șpanul Timișoarei, că
vin Turcii în contra Transilvaniei și-l roagă: « să trimiți oaste și cu ea
pe împăratul Cealapie (u/kcdpd HdAdnHS)» și «de poți să trimiți
VE
cât mai iute pe sultanul Cealapie (h ițdpd HdAdnnS) cu oaste, tri-
mite-1». Și adaogă: « Domnia ta știi, cum m’am dus la Murat la sultan
(k flISpdTS d’K ițdpS) și cum m’am jurat cu el și cum am vorbit cu el » 5.
NI
In 26 Iunie 1474 Basarab III cel Bătrân Laiotă scrie județului și pâr
garilor din Brașov: «m’am dus la Turci, la marele sultan (8 dfdHKdrd
LU
il.dp'k) și mi-am făcut pace și bine » 6. Basarab IV cel Tânăr Țepeluș, în

1479, comunică județului și pârgarilor din Sibiu: «A sosit aici Vintilă
logofătul dela sultanul turcesc (wr TSpcdord ițapd) care și-a trimis înainte
oaste». «Iar sultanul însuș (d ițdpk cdM) se pregătește a ieși din
RA
Constantinopol patru zile înainte de Crăciun ». « Niciodată de când este

dânsul sultan («cr wh ițdpk) nu s’a pregătit ca de astă diată»1.
Peste un an face cunoscut- județului și pârgarilor din Brașov « că sul
NT
tanul (ițdph) mi-a dat voie să-mi fac pace veșnică cu toată țara dom
nului, craiului ». « Și mi-a făcut sultanul (u.dpk) și cărți » 8. In această
chestiune le scrie și Neagu fost vornic: « Să știți, că eu simt Neagu
CE
vornicul și că mi-am trudit bătrânețele mele la Poarta domnului, ma

relui sultan (Hd IIopTe rocnoAHHd KeaHKoi’A u,dpd), numai pentru binele
1 Ibidem, p. 338; E. HurmuzaRi-N. Iorga, Documente, XV, p. 104.

1 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 340; E. HurmuzaRi-N. Iorga, Documente, XV,
/
I. P- 134
SI
8 Ibidem, p. 395, col. 2.

• Ibidem, p. 40; St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea,
p. - 23
IA
* I. Bogdan, Relațiile, I, p. 49—51; 3t. Nicolaescu, Documente slavo-române,

p. 213—215 și Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 29—31.
• I. Bogdan, Relațiile, I, p. 115.
CU
t 3. Dragomir, Documente nouă privitoare la relațiile Țării Românești cu Sibiul,

p. 16—17.
• I. Bogdan, Relațiile, I, p. 165—166.
R
RA
DIPEOMEEE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEI.A TISMANA
55 • •
vostru. Și și-a cheltuit domnul nostru visteria sa, până ce s’a îndurat
marele sultan (keahkh n,aph) și i-a dat voie și poruncă să-și facă pace
LIB
cu noi, precum ați văzut porunca împărătească (ițapesS noMA’kiiTe)
Dar sultanul revine. într’o scrisoare din 1481, Basarab IV cel Tânăr
Țepeluș scrie lui Toma burgermeșter din Sibiu: « Mi-a spus însuș sul
tanul (caa\ ițapk) cu limba . sa » că Ungurii vor să atace Bosnia și l-a
TY
certat, că el vrea să facă pace veșnică cu Ungurii 2. In altă scrisoare se
plânge că Brașovenii nu plătesc marfa cumpărată dela neguțătorii
români, care o aveau pe credit dela neguțătorii turci. Din această cauză
SI
neguțătorii turci «aduc cărți dela sultan (ivt ițapa) » și-l obliga să
dea legați Turcilor pe negustorii români, cari nu le-au achitat la soroc
ER
marfa 3.
Pretendentul Mircea, fiul lui Vlad I Dracul, care izbutise să ia dom
nia în 1481 face cunoscut pârgarilor din Brașov, «că cu voința lui
IV
Dumnezeu și cu porunca sultanului (h Ck Hapo*KOA\ napwtAx) mi-am
dobândit moșia părintească și scaunul tatălui meu Vlad voevod »4.
Dar nu poate domni. Ih locul lui aflăm domn pe fratele său Vlad III
UN
Călugărul. Acesta, în acelaș an, scrie județului și pârgarilor din

Brașov, ca să nu se teamă de Turci, « fiindcă s’a ridicat de dincolo de
mare fratele sultanului (epaT WK0a\83H ițapS ivr fip«KO awm) »6.
Ih altă scrisoare, fără dată, comunică județului și pârgarilor din Sibiu
AL
«că a trimis sultanul turcesc de m’a chemat la Poartă (tpt nocaa TSpKH
HpT raae 3ka Ha IIopTS) iar domnia mea am mers și i-am dat
dajdia » ®.
TR
Toate aceste documente, citate mai sus, dovedesc că scriitorii di

plomelor n’au trăit în secolul al XV-lea și de aceea n’au știut că napii
înseamnă sultanul turcesc, iar Kfcaph înseamnă împăratul german
EN
și au comis greșeala de a spune împăratului german ițap'k.

Cuvintele: h K'Icmhkih ițapk din diploma lui Sigismund I din 14
Iulie 1418 sunt traduse greșit din cuvintele « et semper Augustus » din
/C
diplomele latinești. Dar « Augustus » nu înseamnă împărat, ci sfințit,

sfânt, măreț, vrednic de cinste, împărătesc 7. De altfel în anii 1418—
1433 Sigismund I nici n’a purtat titlu de împărat al Romanilor, în_
SI
1 Ibidem, p. • 273.
2 S. Dragomir, Documente nouă privitoare la relațiile Țării Românești cu Sibiul,
IA
p. 17—18.
3 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 175—17^6.
4 Ibidem, p. 177.
8 Ibidem, p. I1O.
CU
6 St. Nicolaescu, Dccumente slavo-române. p. 1—2.

7 I. Nădejde, Dicționar latino-român, ed. VIi București, p. 58.
R
RA
56 AL. A. VASILESCU
tctaraula se întitula: « Sigismund dii mila lui Dumnezeu rege al Ro-

maiilor pururea sfințit (Sigismund dei gracia RcmaHcrum rex semper
LIB
augustus) » x Ih 23 Septemvrie 1433 acartă încă acest titlu 2. Abia după
această dată începe a se întitula: « Sigismund din mila lui Dumnezeu
împăratul Romanilor pururea sfințit (Sigismundus dei gracia Roma-
norum lmarratcr semper augustus » ' și menționează, că a dat diplomele
ITY
din 29 Noemvrie și 6 Decemvrie 1433 în « regnorum nostrorum ano...
impe^ vero primo » 3. Scriitorii de documente din Țara Românească
știau aceasta. Dovada o face scriitorul privilegiului comercial latinesc
dat de Dan II Brașoveiilor în 10 Noemvrie 1424, care scrie: « Sigismund,
RS
din mila lui Dumnezeu rege foarte strălucit, principe și domn al Ro
manilor pururea sfințit (serenissimus rex, pr^lrias et dominus Sigis-
muidus, dei gracia, Romaiorum semper Augustus 4 >».
VE
Ii diplomele dela mănăstirea Tismana ale lui Sigismund I, Românii
suit numiți Phackh 5*. Iisă în secolele al XV-lea și al XVI-lea Ro
mânii suit menționați cu numele de PHAwkiis în cronica sârbo-mol-
NI
doveiească 6, Phaahhj îh croiica anonimă a Moldovei 7, și PHAwktt
în cronica universală și analele sârbești Acest nume iu-1 cuiosr
LU
scriitorii diplomelor, fapt care dovedește că i’au trăit în acele

secole.
Nume topice cari nu existau încă în secolul al XV-lea. Ih diploma lui
Sigismund I dii 29 Septemvrie 1420 se spune, că a fos't dată « In Oradea
RA
Mare (8 kcahkoa îaaaACy) 9. Sub această formă numele acesta topic

iu exista încă In secolul al XV-lea. Ii 4 Iunie 1422 Sigismund dă Bra
șovenilor din Oradea (datum Varadini) un privilegiu, prii care Ii
NT
scutește de cens, pentru a-și întări cetatea ' °. Iar prii alt privilegiu
din acelra an, dat tot din Oradea (datum Varadiii),le dă dreptul să se
1 E. Hurmuzaki-N. Drnsuaranu, Documente, I, 2, p. 506—571 și 584: E.
CE
Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 10, 14, 16, și 17.

2 E. Hurmuzaki-N. Deisușeaiu, Documente, I, 2, p. 584—585.
3 E. Hurmuzaki-N. DrnsușrrHu, Documente, I, 2, p. 5’2 și 584.
* I. Bogdan, Rnlațiiln, I, p. 24; E. Hurmuzati-N. Iorga, Documente, ~XV,
1, p. 12.
I/
’ Diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie 1420, 28 Octomvrir 1420' și

28 Octomvrie 1429.
S
0 I. Bogdan, Cronici innditn atingătoare de istoria Românilor, București, I895,a- 92.

7 I. Bogdan, Vnchiln cronici moldovenești până la Urechia, București, 1891, p. 1’7.
IA
• I. Bogdan, Letopisețul lui Azarie, în Anal. Acad. Românn, Mem. Sncț. Ist,
seria II, București, 1909, tom. XXXI, p. 68.
9 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 87 și 89; Acad.
CU
Rom., msse, XI, 244 a. b.; Venelin, BJTIaxc-Bo.ilracCKH...) p. 36—37; P. P. Pa-

laitescu, Documente, I, p. 117.
10 E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 12.
R
RA
DII’LOMELE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEI.A TISMANA
57
bucure în viitor de aceleași drepturi, de care se bucurau locuitorii sași

din cele șapte districte ale Traasilvanies 1 In 5 Fevruarie 1436, Ioan
LIB
« episcopus Varadiensis » scrie o scrisoare din Oradea (d^tum Varadini) 2.
In diplomatica slavo-română din Țara Românească acest nume to
pic se afla sub forma românească Oradea și sub acea ungurească Varadin.
într’o scrisoare, fără dată, Alexandru II Aldea roagă pe pârgarii din
ITY
Brașov că «îndată ce va sosi acolo boerul domniei mele Petru Man
să-i dați un om bun, care sa-1 petreacă până la Orade (,j,a ro iippcKAHir
K'h GtyPAO » 3. In 6 Martie 14’0, Radu III cel Frumos intervine pe lângă
pârgarii din Brașov ca neguțătorii din Țara Românească să fie slobozi
RS
a merge cu marfa lor în țara domnului, craiului, « măcar până la Oradea
(aMKap oif EapaAHHO » 4. In această chestiune intervine și Basarab V
Neagoe, care scrie județului și pârgarilor din Brașov: «Dacă veți slo
VE
bozi însă domnia voastră pe neguțătorii noștrii să cumpere și să vândă
peste tot prin țara înălțimii sale craiului, și la Oradea (11 8 G’^pâ^n)
și la Cluj și la Timișoara și în Râjnov și Î11 țara Bârsei, atunci vom
I
slobozi și noi pe oamenii domniei voastre peste tot în țara noastră să fie
UN
volnici să vândă și să cumpere în țara noasltră » 5.

In secolele XIV, XV și XVI Oradea este numită Varadin în di
plomatica latino-ungară 6, Bardein, Waredain și Wardein în diplomatica
german7, și Varadino în diplomatica italiană. 8 Abia la înce-
AL
1 E- Hurmuzati-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 526.

2 Ibidem, p. 604.
TR
8 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 48; St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă

Aldea, p. 35.
4 I. Bogdan, Relațiile, p. 107—109.
8 Gr. Tocilescu, *34 documinete istorice slavo-române din Țara Românească
N
și Moldova, București, 1931, p. 257.

• E- Hurmuzati-N. Densușeanu, Documente, I, 1, p. 39, 58, 70, 76, 136, 185,
CE
214, 253, 304, 334, 354, 356, 357, 361 , 363—391 , 400- 413 , 428, 448, 459. 512,
519, 524, 526, 57’4 558, 624, 629, 634, 643, 646, 665, 666 și 669; I, 2, p. 13, 21,
23, 30, 32, 33, 36. 38, 42, 45, 50, 60, 62, 69, 92, 100, 108, 115, 122, 123, 131,
140, 153, 156, 1I8, 241, 250, 306, 307 311—313 , 226, 341 - 350, 351, 533> 373,
366, 379, 384, 338, 401, 438, 444- 450, 455- 460, 485- 5^08)- 525, 552, 560, 561,
/
567—569, 572—573, 604, 606, a8°, 729 și 750; E- Hurmuzati-N. , Iorga, Docu
SI
mente, XV, 1, p. 12, 16, 80, 93, 308, 333, 426, 450 și 654; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istorică, IV, 49.
’ E. Hurmuzati-N. Iorga. Documente, XV, 1, p. 72°» N- Iorga, Acte și frag
IA
mente cu privire la istoria Românilor, București, 1395> I, P- 140 și 15’ și Notes et

extraits pour servir â lhistoire des caoiiadei au XV-e siecle, București, 1915» IV
p. 144, 149 și 307 și V, p. 117.
CU
8 E. Hurmuzati-C- Exarcu, Documente, III, 2, p. 19, 83, 84, 182, 214, 246,
308, 317, 342, 346, 352, 353; N. Iorga, Notes et extraits pour servir ă l’histoire des
croindn au XV-e siecle, Paris, 189®, II, P- 233, 241 și 298.
R
58 AL. A. VASILESCU
RA
putui secolului al XVII-lea, în ii Aprilie 1600, apare îh diploxna-
tica germană numele Oradea Mare (Gross Wardtein) x. De aceea nu
LIB
mai după această dată a putut să fie scrisă diploma lui Sigismund I
din 29 Septemvrie 1420 în Oradea Mare (8 kcahkom Eapaôy).
Scriitori diplomelor nu cunosc lexicul din secolul al XV-lea. Pe lângă
cuvintele mai sus citate, se mai constată, că scriitorii diplomelor nu
cunosc lexicul din secolul al XV-lea. Sigismund I în diplomele din 14
ITY
Iulie 1418, 28 Octonivrie 1420 și 28 Octomvrie 1429, precum și Ioan
Huniade îh diploma din 20 Octomvrie 1444 se adresează și « căpeteniilor
bisericești (ițp'hKOKHhhw craplkmiiHHOMk 12* sau hP’kkokhhkwai crap-kH-
RS
iHHHaax) 8 ». Dar îh acel timp în Țara Românească nu existau mai multe
căpetenii bisericești, ci numai o singură căpetenie bisericească, mi

tropolitul 4*, căci, episcopiile încă nu se înființaseră.
Ih diploma lui Sigismund I din 29 Septemvrie 1420 'se menționează,
VE
că Țara Românească «este Basarabească (fer Bacapascca)»6
Acest nume însă nu-1 găsim în documentele din Ungaria și Țara Româ
nească în secolul al XV-lea și al XVI-lea. Apare abia în timpul domniei
NI
lui Matei Basarab, când Udriște Năsturel, autorul teoriei neamului basa-
rabesc, scrie: « Stihuri în stema domniei Țărei Rumânești neam Casei
LU
Basarabească » 6.
Ih diploma lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420 se arată, că
« Bistrița a fost bisericească (EHCrpHița HP'hKOKHd KKiaa) » 7. Dar în prima
RA
1 N. Irrga, Actt șt Fagmnente, I,- p• 722 . Inrr’nn dccument din 9 Octomvree

1602 este: « Gross Wardein» (Ibidem, p. 251).
• Diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418; 28 Octomvrie 1420 și 28 Oc-
tdmvrie ' 1429.
NT
• Diploma din 20 Oatdmvrie 1444.

4 N. Iorga, Istoria bisericii românești, Vălenii de Munte, 1908, I, p. 113.
,• Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 167; Acad. Rom.,
msse, XI, 245 a. b.; Venelin, op. cit.p. 49-50; P. P. Panaitescu, Documente, I,
CE
p. 121.
• I. Bianu și N. Hodoș, Bibliografia românească veche, București, 1903, I,
p. 145. In 20 Septemvrie 1349, Ștefan Dușan, țarul Serbiei, dă Ragânilor
un privilegiu comercial, dar « numai arme să nu ducă, nici la Bulgari, nici la Țara
lui Basarab (8 EacaabHHS 3«Aa\w)» (Fr. Miklosich, Monumenta serbica spec-
I/
tantia hodoriam Serbiae, Bosniae Răgușii, Vieniae 1858, p. 146). Țara Basa-
rabească este Țara Românească și se numește așa, fiindcă atunci domnea Ba
S
sarab I. Ih două scrisori, fără dată, către Vladislav I Iageld, Mircea I cel Bătrân
se intitulează «voevod, mare domn al Țării Basarabiei (.3«Ma» EiaapdB^)c>Wk»
IA
(E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, p. 824 și 825). Numele Basarabia

există, dar nu pentru Țara Românească, ci pentru sudul Moldovei și Basarabiei
de astăzi.
CU
’ Arhiv, Stat, București, Tismana, I. 3' Acad, Rom, CXXXII, 1829

Venelin, op. cit, p. 52—53; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 123.
R
RA
DIPEOMEIvE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA TISMANA
jumătate a secolului al XV-lea nu se spunea niciodată « bisericească >»,

ci « mănăstiroască ». Mircea I cel Bătrân ÎHtr’un hrisov al mănăstirii
LIB
Nucet dă ordii judecătorilor și globHirilor « să se ferească de bălțile
mănăstirești (wt aiohacthocka baata) » \ iar mtr’rlt hrisov rl mănă
stirii Cozia dă voie «ca să umble carăle mănăstirești (TA’krAAi’k
AiOHdCT'kpCKM a\'k) îi țară», dar vameșii să iu cuteze să ia ceva
ITY
« carelor măiăstiroatl » 2 (Tfd’krAAVk AiOHACTkpCKKiAVK). Mihail I, câid
era coregent, dăruind mănăstirilor Cozia și Cotmeana zece case de
oameni din Târgcviate, adaogă, că nimeni « să nu cuteze, nici să gân
dească ca să dăuneze oamenilor mănăstirești (mko t-V' iiO3ABdKAT
S
MOHdCTHpcKKiAl diOAidt) » 3. Ii i Iulie 1421 Radul II Pleșuvul, întărind
ER
mănăstirii Cozia stăpânirea peste bălțile dela Săpatul până la gura Ia-
lomiții, scrie, că gloabele dela acele bălți «toate să fie mănăstirești
(kic ’ A ecr MOHACTHpcKKO)» 4. Pâiă In 1420 Bistrița nu fusese biseri
IV
cească, ci mănăstirească, îi posesiuiea chiar a mănăstirilor Tismana și
Vodița. Dai I, în 3 Ortomvrie 1385, le dăruește «moara dela Bistrița
(KO^-kiHijții 8 Ehctphhh) » 5. Mircea I cel Bătrân le întărește stăpânirea
UN
îi 27 Iunie 1387 peste «seliștea Stălciaoara pe balta Bistriței (ia

KdAT’k Ehctphhh), pe dealul unde a fost odinioară satul Bresnița 6 »,
iar prin alto două hrisoave, fără dată, peste « moara pe care a dăruit-o
mama domniei mele, doamna, la Bistrița, (ha EncTpni|H), caro a fost a ar
AL
himandritului Basea » 7 «și Bistrița cu vama (h Ehctphi^k c ițapiiHA) » 8.

Greșeala, că Bistrița ar fi fos't bisericească, au făcut-o scriitorii di
plomelor - lui Sigismund I din 28 Ortcmvrio 1429 și Ioan Huniade din
TR
20 Octcmvrle 1444. Ei au mai comis și altă greșeală, scriind că satele
1 Arhiv. Stat. București, Nucnt, XL, 1, orig. slav.; Miletic și Agura, op. cit.,
N
p. 117—118; St. Niroirosru, Documente dela Mircea cnl Bătrân, p. 17; P. P.

Prlritoiru, Documente, I, p. 82.
CE
a Arhiv. Stat. București, sec^ ist., Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura,
op. cit. p. 118; P. P. Prlaitrsru, Documente, I, p. 96.
P. PrHaitrsrr, Documente, I, p. 102.
/
P. Prlaitosru, Documente, I, p. 126.

SI
5 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I. 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu,
Mănăstirea Tismana, ed. III, p. 169; P. P. Palritrsru, Documente, I, p. 39.
6 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, III, 2, orig. slav.; B. P. Haadou,
IA
Arhiva Istorică, III, p. 191—192; P. P. PrHritosru, Documente, I, p. 39.

7 Arhiv. Stat. București, soc^ ist., Tismana, orig. slav.; St. Nicciaoscu,
Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 41; P. P. Palaitrsru, Documente, I,
CU
P- 75
’ Arhiv. Stat. București, socț. ist., Tismana, orig. slav.; St. Nicolaoscu, Do
cumente dela Mircna cnl Bătrân, p. 36; P. P. Palaitosru, Documente, I, p. 89.
R
6o Al.. A. VASII.ESCU
RA
și livezile mănăstirilor Tismana și Vodița sunt « sate bisericești (ceadMk
HawHa tlrirhKCKHKlHd) »i și «livezile bisericești (aHKaw lUTKKOKHHat) » 2.
Scriitorii diplomelor n’au știut, că în secolul al , XV-lea proprietățile
LIB
erau mănăstirești, nu bisericești 3, căci bisericile încă nu aveau posesiuni.
Cele mai vechi proprietăți hiier1csști le-a avut Biserica Chedsann din
Craiova și documentele ei de stăpânire sunt dela începutul secolului
al XVII-lea 4., •
ITY
Numele funcționarilor administrativi și fiscali din Țara Ro
mânească din prima jumătate a secolului al XV-lea scriitorii
diplomelor nu le cunosc. In hrisoavele domnești, de donațiuni și
confirmări de stăpânire a proprietăților, precum - și în pri
RS
vilegiile comerciale acordate- Brașovenilor, în acel timp, sunt
menționate nume de funcționari administrativi și fis<^r^1l: ^KOpHHK s,
VE
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 5, IX netrebnice, 58, 90;
Acad. Rom., mese,. XI, 246 a. b.; Venelin, op. cit. p. 55—59; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 155.
NI
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, LVI, 165; Acad. Rom., msse,
XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, ed. III, p. 184; P. P. Panai-
tescu, Documente, I, p. 204.
LU
* In hrisovul din 20 Mai 1333, Mircea I cel Bătrân întărește mănăstirii Cozia
stăpânirea și peste « curtea pe locul Hinateștilor, pe care a dăruit-o bisericii (up-kKRH)
Tatul» (Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 254-256 ;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 48). Insă hrisovul este în copie făcută în timpul
domniei lui Constantin Brâncoveanul și poate fi o transcriere greșită în loc de
RA
MOHUCTHPH.
* Inventarul Arhivelor Statului, București, 193®, p. 133.
5 In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 4 Septemvrie 1389 (Arhiv. Stat.
București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 248; 3t. Nicolaescu, Documente
NT
dela Mircea cel Bătrân, p. 5; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 51—52) și 27 De

cemvrie 1408—1418 (E. Hurmuzati-N. Densușeanu, Documente, I, 1, p. 341—342;
I. Pușcariu, 'Fragmente istorice despre boerîi din Țara Făgărașului, Sibiu, 1907,
CE
IV, p. 37—41 ; P. P. PanaêscUi Documente, I, p. 84—85), Mihail coregent, fără

dată (Arhiv. Stat., Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 251—252 ; P. P. Panaitescu,
Documente, I, p. 102—103); Dan - II din 28 Fevruarie 1424 (Arhiv. Stat., Condica
Brâncovenească, Nr. 266, f. 253; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 132—T34),
12 Decemvrie 1424 (Arhiv. Stat-, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 302 v—303 ;
I/
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 13®—141), 24 Martie 1425 (Arhiv. Stat. Bucu

rești, secț. ist-, Tismana, L, 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului,
P- 333—334; P- P- Panaitescu, Documente, I, p. 147), 10 Septemvrie 1428 (Arhiv.
IAS
Stat. București, Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.

151—152), 1428 (P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 160) și 16 Septemvrie 1430,
(Arhiv. Stat. București, secț. ist-, Tismana, orig. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istorică, I, 1, p. 73—74; Gh. Gh1băneecn, Surete și izvoade, I, p. 280—-281; Al.
Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 15—16; P. P. Panaitescu, Documente,
CU
I, p. 161—162), Alexandru II Aldea din 25 Iunie 1436 (Arhiv. Stat- București

RY
RA
KdH , np°T°KHCTHp'K2, II 0 ’K K I II K II C r II Id p3, K H C r H . Id p’K 4,
Cogia> orig. slav.; St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 42—44;
LIB
P. P. Panaitescu . Documente, I, p. 168—170) și Vlad I Dracul din 13 August 1437
(Aîbiv. Stat. București, tiMitropolia București, N^CIV, 1, orig. slav.; Venelin, op, cit,,
P- 77 78 > Miletic și Agura, op. cit. p. 122—123; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.
182), 23 August 1437 (Arhiv. Stat. București, Mitropolia București, XCIV, 2, drir■
slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 184), 2 August 1439 (Arhiv. Stat. Bucu
ITY
rești, secț. ist., Tismana, III, 3» °rig. slav.; P. P. Panaitêscu, Documente, I, p.
186—188), 16 Septemvrie 1440 (Ahiv. Stat. București, Cozia, IX, 1, orig. slav.;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 191—192), 14 Mai 1441 (Ahiv. Stat. București,
secț. ist., Glavacioc, I, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 196), 30
S
Iunie 1441 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Smiov,ov orig. slav.;Venelin, op.cit.
p, 87—89; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 198—199) și 7 August 1445 (P. P.
ER
Panaitescu, Documente, I, p. 208—209) și în privilegiile comerciale ale lui Dan
II din 23 Octomvrie 1422 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 15—16 )și 10 Noemvrie 1424
{Ibidem, p. 21-—22) și Vlad I Dracul din 8 Aprilie 1437 {Ibidem, p. 71-—72).
1 Ih hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 8 Ianuarie 1392 (Arhiv. Stat. Bucu
IV
rești, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 238; P. P. Panaitescu, Documente, I,
p. 54-—56), Oc'tomvrie 1386—1392 (Acad. Rom., msse, XLV, 144, ong. slav.;
P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 64), 11 Mai 1409 (Arhiv. Stat. București,
UN
secț. ist., orig. slav.; Venelin, op. cit. p. 18—19; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istorică, I, 1, p. 97; • Miletic și Agura, op. cit. p. 119—121; St. Nicdlaescu,
Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 20; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.
105—106), 28 Martie 1415 (Arhiv. Stat. București, secț. • ist., Cozia, orig.
slav.; St. Nicolaescu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 22—23; P. P. Panai
AL
tescu, Documente, I, p. 107—108) și 10 Iunie 1415 (Acad. Rom., msse, C, 132,

orig. slav.; I. Bogdan, Un chrisov al lui Mircea cel Bătrân, în Anal. Acad. Rom.,
Mem. Secț. Ist, seria II, tom. XXVI, p. 112—114; St. ^colaesc^ Documente
TR
dela Mircea cel Bătrân, p. 24; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. m—iii) și

Mihail I din 22 Iunie 1418 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.;
Miletic și Agura, op. cit. p. 121-—122 ; P. P. Panaitêscu, Documente, I,p. 114—115) Și
în privilegiile comerciale ale lui Mircea I cel Bătrân din 6 August 1413 (!• Bogdan
EN
Relațiile. I, p. 3—4) și Radul II Pleșuvul din 10 Noemvrie 1421 {Ibidem, p. 11—12).

2 In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 8 Ianuarie 1392 și Vlad I Dracul
din 13 și 27 August 1437, 2 August 1439 și 14 Mai 1441 (Vezi mai sus, p. 60 nota
5) și în privilegiile comerciale ale lui Mircea .I cel Bătrân din 6 August 1413 Ș*
/C
Radul II Pleșuvul din 21 Noemvrie 1421.

8 In hrisovul lui Dan II din 12 Decemvrie 1424 (Vezi mai sus, p. 60 nota 5).
* Ih hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 8 Ianuarie 1392, Octomvrie 1386
1392 și 11 Mai 1409, Dan II diu 28 Fevruarie 1424, 1 Decemvrie 1425 (D. P. Bogdan
și H. Stahl, Manual, p. 123—125; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 146), 10
SI
Septemvrie 1428, 1428, Alexandru II Aldea diu 17 Noemvrie 1431 (Arhiv. Stat.
București, secț. ist., Dealu, XIII, 1, orig. slav.; St. NicIlaescu, Documente slavo-
IA
române, p. 209—-21 1 și Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 20 21, P. P. Pauai-

tescu, Documente, I, p. 164—165) și 25 Iunie 1436 ȘÎ Vlad II Dracul din 2 August
1439, 16 Septemvrie 1440, 30 Iunie 1441 și 7 August 1445 și în privilegiile comer
ciale.. ale lui Radul II Pleșuvul din 21 Noemvrie 1421, Dan II din 23 Octomvrie
CU
1422 și 30 Ianuarie 1431 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 11—12, 15 16 și 32 33).

R
62 AL. A. VASILESCU
RA
CTOAHUK1, BHMljpHHK*, (1 H T <1 p'K 3, II H S H lut p'k 4, A O I'C-
O«T 5, lipOTOA0iro4i<'T 6 > HAA\V<CTHHK 7, K O Al H C 8, nA£dpHHK*',.
LIB
1 Ii hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân dii ’ Ianuarie 1392, Ortomvrie io’6—
1392, 1400—1408 (Acad.. Rom., msse, XX, 156, orig. slav.; St. NircIaescu, Docu
mente dela Mircea I cnl Bătrân, p. 26—27; P. P. Paiaitoscu, Documente, I, p-
7’—79) și 10 Iuiio 1415, Dan II din 12 Decemvrie 1424, altul fără^dată (Arhiv.
ITY
Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 267, f. 848; P. P. Paiaitescu, Do
cumente, I, p. 143), . 1 Decem^vie 1425, 24 Martie 1426, 19 Septemvrie 1428,
și 16 Septemvrie 1430, Alexandru II Aldea din 17 Noemvrie 1431 și 25 Iunie
1436 și Vlad I Dracul din 13 și 23 August 1437, 2 August 1439, 16 Septemvrie'
RS
1440, 14 Mai și 30 Iunie 1441 și 7 August 1445 și Ii privilegiile comerciale ale-
lui Dai II din 10 Noemvrie 1424 și 30 Ianuarie 1431 și Vlad I Dracul din 8 August
1437 (Vezi mai sus, 60 nota 5).
3 In hricovul Uii Mircea I cei Bătrân din 8 Ianuarie 1392 . (Vezi mai sus. p.
61, nota 1). VE
3 Hn hricoavare Ui i Mircea I cei Bătrân din 8 ainuarie 1392 și Dan II dii 24
Martie 1426.
* Ii hrisovul lui Mircea I cel Bătrân din-’ Ianuarie 1392 (Vezi mai sus, p.
NI
61. nota 1).
5 Ih hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 8 Ianuarie 1392, 27 Decemvrie
1408—141’, 11 Mai 1409, 28 Martie și io Iuiio 1415, Mihail I din 22 Iuiie 1418,
LU
Radul II Pleșuvul din 1 Iunie (Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească,

Nr. - 266, f. 350; P. P. Palaltrsru, Documente, I, p. 126—127) și 19 Iuiie 1421
(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, III, 1, orig. slav.; P. P. Paiariescui, Do
cumente, I, p. 129—130), Dai II dii 28 Fovruario 1424, 12 Decemvrie 1424, 1425,
RA
1 Decemvrie 1425, 24 Martie 1426 și 16 Septemvrie 1430, Alexandru II Aldea

dii 17 Noemvrie 1431 și 25 Iuiio 1436 și Vlad I Dracul din 13 și 23 August 1437,
2 August 1439, 16 Septemvrie 1440, 14 Mai și 30 Iuiio 1441 și 7 August 1445
și îi privilegiile rcmerriaio ale lui Mircea I cel Bătrân din 6 August 1413. Radul
NT
II Pleșuvul dii 21 Noomvrie 1421, Dan II din 23 Ortomvrio 1422, 10 Noemvrie

1424 și 30 Ianuarie 1431 și Vlad I Dracul dii ’ Aprilie 1437 (Vezi mai sus, p 60
iota 5 și p. 61 1^' 1.
6 Ii hrisovul lui Dai II din 10 Septemvrie 1428.
CE
7 In hrisovul lui Mircea I cel 'Bătrân din 11 Mai 1409.

’ In hrisoavele lui Mircoa I cel Bătrân din 10 Iuiio 1415, Dai II din 28 Fe-
vruarie 1424, 12 Decemvrie 1424, 24 Martie 1426, 10 Septemvrie 1428, 1428 și 16
Septemvrie 1430, Alexandru II Aldea din 17 Noemvrie 1431 și Vlad I Dracul
dii 13 și 23 August 1437, 2 August 1439, 16 Septemvrie 1440 .și 7 August 1445
/
și îi privilegiile comerciale ale lui Dai II dii 10 Noemvrie 1422 și 30 Ianuarie

SI
1431 și Vlad I Dracul dii 8 Aprilie 1437.

9 In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 10 Iuiie 1415, Dai II din 28 Fe
vruarie 1424, 12 Decemvrie 1424, 1425, 1 Decemvrie 1425, 24 Martie 1426, 10 Se
IA
ptemvrie 1428, 1428 și 16 Septemvrie 1430, Alexandru II Aldea din 17 Noemvrie

1431 și 15 Iuiio 1436 și Vlad I Dracul din 13 și 23 August 1437, 2 August 1439,
16 Septemvrie 1440, 14 Mai și 30 Iuiio 1441 și 7 August 1445 și îi privilegiile
lui Dai II dii 10 Noemvrie 1424 și Vlad I Dracul dii ’ Aprilie 1437 (vezi mai
CU
sus p. 60 nota 5 și p. 61 iota 1).

RY
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I Șî IOAN HUNIADE DELA USMA^ 63
RA
CldTdp l, MFtfHWIU* 2, CAS-MH3, rAOBHHK 4, EHpMI*H 5, ^CTaK 6, KKEAdp 7,
RdAUHIWe WTWKIțH WT CKHH H WT IlMfA®, WCApjJK1®, rk^'h11,
LIB
i In hrisoavele lui Dan II din 28 Fevruarie 1424, 10 Septemvrie 1428,
și 16 Septemvrie 1430 și Alexandru II Aldea din 25 Iunie 1436, Vlad I
Dracul din 13 și 23 August 1437, - 2 August 143®, 16 Septemvrie 1440, 14 și 30
TY
Iunie 1441 și ’ August 1445 și în privilegiile comerciale ale lui Dan II din
23 ^^tomvrie 1422 și 30 Ianuarie 1431 și Vlad I Dracul din 8 Aprilie
*437-
, a In hrisoavele lui Dan II din 24 Martie 1426 și al lui Vlad I Dracul din 30
SI
Iunie 1441.
3 In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân, fără dată, (Arhiv. Stat. București,
ER
secț. ist-, Nucet, XL, 1, orig. slav., Cozia, orig. slav.; St. Nicolaescu, Docu
mente dela Mircea cel Bătrân, p. 17, 2® și 33—34; P. P. PanaêscUi Documente,
I, p. 81, ®7 și 99), Mihail I din 22 Iunie 1418, Radul II Pleșuvul din 1® Iunie 1421,
Dan II din 28 Fevruarie 1424, 12 Decemvrie 1424, 1 Decemvrie 1425, 10
IV
Septemvrie 1428 și 16 Septemvrie 1430, Alexandru II Aldea - din 25 Iunie
1436, 1 August 1437 (Arhiv. Stat- București, secț. ist-, Snagov, XXXI, I, orig.
UN
slav.; P- P- Panaitescu, Documente, I, p- 17®), 13 și 23 August 1437, 30 Iunie 1441

și ’ August 1445.
* Ibidem, afară de hrisovul lui Dan II din 28 Fevruarie 1424
3 In toate hrisoavele dela nota 3 de mai sus, afară de primele două hrisoave
AL
fără dată ale lui Mircea I cel Bătrân.

• In hrisoavele lui Mihail coregent, fără dată și al lui Dan II din 28 Fe-
vruarie 1424.
TR
’ In hrisoavele lui Mircea I cel Bătrân din 27 Iunie 1387 (Arhiv. Stat. Bucu
rești, secț. ist., Tismana, III, 2, orig. slav.; Venelin op. cit. p. 8—12 ; B- P- Hașdeu,
Arhiva Istorică, III, p- i®i—193! P- P- Panaitescu, Documente, I, p. 42—43).
1392 (Arhiv. Stat- București, secț- ist., 'Tismana, orig- slav.; St. Nicolaescu,
EN
Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 8—9; P- P- Panaitescu, Documente, I, p.

60—61) și în altul, fără dată (Arhiv. Stat- București, secț- ist., Tismana, orig.
slav.; 3t. Nicolaescu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 40—41; P- P- Panai-
/C
tescu, Documente, I, p. 74—76), Dan II din 28 Fevruarie 1424. Alexandru II

Aldea din 25 Iunie 1436 și Vlad I Dracul din 14 Mai 1441 (Vezi mai sus
p. 60 n. 5 și p. 6i n. i).
8 In 'hrisoavele lui Dan II din 28 Fevruarie și 12 Decemvrie 1424 și Alexandru
SI
II Aldea din 25 Iunie 1436.

9 In hrisovul lui Dan II din 28 Fevruarie 1424- I - hrisovul lui Dan II din 12
Decemvrie 1424: « « BaMuiH oHian HaH wkhh HaH ckhhh » », iar în acela al lui Ale
IA
xandru II Aldea din - 25. Iunie 1436: * «BaawuiH nmaaAt HaH cbhhh».
10 In hrisoavele lui Dan II din 12 Decemvrie 1424 și Alexandru II Aldea .din
25 Iunie 1436.
CU
ii Ibidem.
R
64 AI,. A. VASIEESCU
RA
*4. Aceste nume nu sunt în
KOvkpk \ pjBOTHHK 2, crtSrk 3, cASJKHTfVk12
diplomele lui Sigismud I și Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana,
LIB
fapt care dovedește că scriitorii acestor diplome u’au trăit în acea
epocă, ci mult mai târziu, când asemenea funcții fuseseră desfiin
țate.
4. Formele diplomatice ale diplomelor. Forma subiectivă. Iu cele cinci
TY
diplome autorul intervine personal și își exprimă voința, dar nu
numai la persoana I singular 5*7, ca în documentele slavo-muntenești •,
ci mai mult la persoana I plural, ca în actele slavo-moldove-
SI
uești
Protocolul. Deși diplomele dela mănăstirea Tismana suut acte so
ER
lemne, totuși ele u’au un protocol complet.
Invocarea simbolică (invocatio symbolica). Formula de invocare
simbolică a divinității este semnul crucii, fără pedestal și înflo
IV
rituri.
UN
1 • Iu hrisoavele lui Mircea I cel Bătrâu, două fără dată (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., Nucet, XI,, 1, orig. slav.; Acad. Rom., msse, XX, 155, orig. slav. ;
Miletic și Agura, /JaKO-PoMTSHHT'c p. 117—118; St. Nicolaescu, Documente dela
Mircea cel Bătrân, p. 17, 26—27; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 78-—79 și
81—82) și altul din 10 Iunie 1415, Radul II Pleșuvul din 19 Iunie 1421, Dau
AL
II diu 12 Decemvrie 1424, 10 Septemvrie 1428, și Vlad I Dracul din 1, 13 și 23

■August 1437, 10 Septemvrie 1440, 14 Mai și 30 Iunie 1441 și 7 August
1445 ■
2 Iu hrisoavele lui Mircea I cel Bătrâu, fără dată (Arhiv. Stat. București,
TR
secț. ist., Cozia, drir. slav., Nucet,• orig. slav.; Acad. Rom., msse, XX, 155 și 174,
orig. slav.; Miletic și Agura, op. cit., p. 117—118; St. Nicolaescu, Documente dela
Mircea cel Bătrân, p. 17, 26-—27, 29 și 33—34 ; P. P. Panaitescu, Documente, I, p.
78—79, 81—82, 91—92 și 97—100), 11 Mai 1409 și 10 Iunie 1415, Mihail I diu
EN
22 Iuuie 1418, Dau II din 28 Fevruarie 1424, 10 Septemvrie 1428 și 16 Septem

vrie 1430 și Vlad I Dracul diu 23 August 1437 și 7 August 1445 precum și în privi
legiile și scrisorile către Brașoveni (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 11, 16, 29, 72
și 82).
/C
s Iu hrisoavele lui Radul II Pleșuvul diu 19 Iuuie 1421, Dan II diu 12 Decem
vrie 1424, 1425, Alexandru II Aldea din 25 Iuuie 1436, Vlad I Dracul diu 1 August
1437, 1 • Septemvrie 1440 și 30 Iuuie 1441 și în sarisIri către Brașoveni (I. Bogdan,
Relațiile, I, p. 59, 60, 6.5, 75, 80 și 85).
SI
4 Iutr’uu hrisov, fără dată, al lui Mihail aorcgcnt.

6 Iu diplomele lui Sigismund I diu 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28 Octom
vrie 1420 și 28 Octomvrie 1429.
IA
* D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, în Revista

Istorică Română, VII, p. 76, nota 4.
7 D. P. Bogdan, Contribuțiuni la studiul diplomaticei vechi moldovenești, Bucu
CU
rești 1935, p. 14—18 și Diplomatica slavo-română în secolele XIV și XV, în Rev.

Ist. Rom., VII, p. 76, nota 4.
RY
WFLOMEI.E I<UI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA TISMANA 65
RA
Titulatura (intitulatio). In toate cele cinci diplome sunt
greșeli și inexactități în titulatură. In diploma din 14 Iulie
LIB
1418 este următoarea titulatură: « Sigismund, din mila lui Dum
nezeu, regele Românilor și pururea împărat, rege al Țării Ungu
rești și al Dalmației Italieneeși 1 și Țării Hărvăăeeși 2 și al altor
TY
i Textul « 4p3ujkoh AOAAUti.it » a fost tradus « al Dalmației Frusice » (P. P.
Panaitescu, Documente, I, p. ii8, 124 și 157). dar cuvântul ^PSuikoh este des între
buințat în diplomatica slavo-română, în special în privilegiile comerciale- Pu
SI
blicând un document al lui Ștefăniță cel Tânăr din 26 Decemvrie 1517, B. P. Hașdeu
a tradus textul: « ivA,tzKA,H ivpkkh wt Spujhhhk țpsUiOH cx 3ăavoa\ » prin: «podoabe
bisericești de ursinic italian de aur » (B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 27—30).
ER
într’o notă, B. P. Hașdeu adaogă: «prin cuvântul italian am tradus termenul
(JpyCKH. care ni se pare a nu fi decât (JpflCKn dela (țpnir sau Frâne, precum Ruși
numeau pe Genovezi și pe Venețieni » (Ibidem, p. 29 notă). I. Bogdan a tradu,
cuvântul jpAUiccKH prin « frâncesc » - (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 394, col. 2) în privi
IV
legiile comerciale date de Mircea I cel Bătrân în 6 August 1413 (Ibidem,, p- 3—6),
Radul II Pleșuvul în 21 Noemvrie 1421 (Ibidem, p. 11—13), Dan II în 23 Octom
UN
vrie 1422 (Ibidem, p. 15—17) și 30 Ianuarie 1431 (Ibidem, p. 32—36) și Vlad I
Dracul în 8 Aprilie 1437 (Ibidem, p. 71—73). Traducerea lui B. P. Hașdeu o soco
tesc mai bună în cazul de față. Povestind cucerirea Constant1nopolnln1 în 1202,
autorul cronicei universale și al analelor sârbești din secolul al XVI-lea scrie: « și
au cucerit Francii cetatea (h npF/aujK ^spoysU Hâ) » (I- Bogdan, Letopisețul lui
AL
Azarie, în Anal. Acad. Rom., Mem. Secț. Ist., seria II, tom. XXXI, p. 128) și
«iar Francii nu puțini ani au stăpânit cetatea (d 4‘P®fSH rp»a Apx»uun alta
wt ataaa) » (Ibidem). Insă «Mihail Paleologul a luat cetatea din mâna Francilor
(AlHâHa naAiOAwr wtjrtx rpaA wt i^po^r) (> (Ibidem), p- 129). Dalmația a fost pro
TR
vincie venețiană. De aceea cuvintele ^spSu^koh ,a*AA\aldt nu pot - - traduse decât

prin: « Dalmația venețiană» sau « Dalmației Italienești ».
2 Cooațâa , uum stee numite nn ecocUu i ai XV4aa ni cilplnmttici leitm, (E.
Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 412, 419, 425, 428—627, 638,
EN
641, 645, 648, 651, 653, 655—658, 664, 671, 677, 683, a37, 694, 708. 710; (- Hur-
muzaki-N. Iorga, Dqcumente, XV, 1, p. 14, 16, 17, 25, 26, 39, 42, 58—68), fran
ceza, italiana și germana (N. Iorga, Notes et extaaiti, II, p. 208, 213, 425 și 495,
/C
IV, p. 85, 220, 270, 300 și 330, V, p. 38 și 107, nota 1 și VI, p. 128)- In a doua
jumătate a secolului al XV-lea, în diplomatica germană. Croația este numită
«das Dând Krabuten » (Ibidem,, V, p. 212), iar Croații sunt numiți « Krabatien »
(Ibidem, V, p. 46, 48, 52, 138, și 212) după ungurescul Horvat- In țările române
găsim acest nume în secolul al XVII-lea la cronicarii Miron Costin (Miron Costin,
SI
Cartea pentru descălecatul de ’ntâi al Terei Moldovei și neamului moldovenesc, în

Mihail Kogălniceanu, Cronicile României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei,
București, 1872, I, p. 25) și fiul său Nicolae Costin (Ibidem, p. 51 și 7°)- După
IA
Nicolae Costin, Leh și Ceh, strămoșii Polonilor și Cehilor, au plecat « din Iliric țeara
Arvaților » (Ibidem, p. 82). In Istoria Moldo-României cu un fragmentu istoricu,
ed. G- Ioanid, București, 1373, p- 83 este « țarra Harvaților ». In această ediție
CU
continuându-se mai departe cronica, se spune, după Antoa1n- Bonf1ain-, cronicar

ungur, că Sigismund I « s’au ridicat cu oști asupra acelor țări, cum e Bosnia,
R Y
66 AL. A. VASILESCU
RA
țări»* *. Ii diploma din 29 Soptomvriei 1420 este o altă titulatură:
12
«Eu, care suit Sigismuid, din mila lui Dumnezeu, împărat al Ro
LIB
manilor și rege al Uigariei și al Dalmației și al Cehii și al Germaniei
și al altor țări și domn al multor domii »2. Ii diplomele din
28 Ortcmvrie 1420 și 28 Octomvrie . 1429 se află un alt titlu: « Sigis
muid, din mila lui Dumnezeu, îm^pă:r;^'t al Romanilor și rege al
Ungariei și al Cehii și al Dalmației ' Italieiești și al Țării Hăr-
ITY
vățoști și rogo al aHor țări » 3. I >,^61. îmi rrtrrtăn aiplcnrlr artr de
Sigismund I, Ii aiii 1415—1430, găsim că până la 1420 purta titulatura:
« Sigismuid, dii mila lui Dumnezeu, rege al Romanilor, pururea sfințit
RS
și al Uigariei, Dalmației, Croației etc. .rege »45. Din 1420, ajungând
rogo și al Boomiei, are altă titulatură: « Noi, Sigismuid, dii mila lui
Dumnezeu, rege al Romanilor, pururea sfințit și rege al Ungariei, Boe-
miei, Dalmației, Croației etc. » 5 sau «Noi, Sigismuid, din mila lui
VE
Dumnezeu, rege al Romanilor, pururea sfințit și rege al Uigariei,
Boemiei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției, Dadomirei, Cu-
maniei și Bulgariei, marchiz al Brandomburgului și moștenitor Luxem-
NI
Horvații » (Ibidem, p. 100). Iitr’un « fragmentu dmtr’c cronică pre scurt a Ro
LU
mânilor », între popoarele slave, suit citați, după Martin Cromer, cronicar aoioH,
și « Horvații », iar țara lor «Țoara Hcrvățrasră » sau « Croația (adicăte țoara
Horvățească) » (Ibidem, p. 323, 366 și 370; M. Rogăliiceaiu, Cronicele României,
I, p. 100 și - . 121—123).
RA
1 « JKHrMSHK, no EO2KÎOH MHAOCTH pHAACKld KpAAk H K^HHklH IțA^ SrpkCKOH 3IMAH »
XPSujkoh ôrtAvagm h XpiK8dTCKOH 3îmah h (Arhiv. Stat. Bu

HHifcwk 3IMAHMk KpAAk »
curești, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 87 și 89; Acad. Rom., msse, XI,
244 a. b.; Veielii, op. cit. p. 36—37; P. P. Pa1aitesru, Documente, I, p. 117—
NT
119). -
2 « H.3k KTO ICAtk JîHlMOO'HAK, MHAUVCTÎWAk EOOKlVMk, pkIAiCKA gdpk H OfipkCKH KpAA
H AAAAHAIljHCKM H AfUJKH H Hl'AUHKH H HH^Mk 3tAAAIMk H MH03’kMk l’OCnOAAAțk rOCIlOAHHk »
(Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX lotr-obiice, 167; Acad. Rom.,
CE
msse, XI, 245 a. b.; Veielii, op. cit. p. 49—50; P. P. Panaltosru, Documente,
I, p. 121—122).
8 « /KHrM8HT»AK, no l
EOtt OH H
At dOCT H pHAICKKI ițApk H Oyrp-kCKA KpAAk h hcuhkm h
8
4p uikoh A^MAițl* h XpTi8atckoh 3tMAH h huT-mt 3«MAt<iMk KpAAk » (Arhiv. Stat. Bucu
I/
rești, Socț. ist., Tismana, I, 3, 5, IX netrebnice, 53 și 90; Acad. Rom., msse,

CXXXII, 182 și XI 246 a. b.; Veielii, op. cit. p. 52—59; P. P. Panaltosru, Docu
IAS
mente, I, p. 123—125 și 155—159).

4 « Sigismuidus, Dei gracia, Romaiorum rox sempor augustus ac Huigariae,
Dalmacie, Crcrcie etc. rox» (E. Hurmuzaki-N. Donsușeaiu, Documente, I, 2,
p. 498—499 și ^506—507).
5 « Nos Sigismuidus, Dei gratia, Rcmanorum rox sompor augustus ac Hui-
CU
gariae, Bchemiae, Dalmatiae, Croatiae etc. rox (Ibidem, p. 520—562).

RY
RA
burgului » . Aceste trei titulaturi, care au o uniformitate matematcă

in toate diplomele ieșite din cancelaria regală ungurească, uu se asea
LIB
mănă cu niciuna din titulaturile din diplomele dela mănăstirea Tismana.
Falsificatorii u’au știut, că îu anii 1418—1429 Sigismund I nu purta
îucă titlu de împărat, ci rege al Romanilor și că niciodată în titulaturile
lui nu s’a scris că a fost rege « al Dalmației Italienești », «Țării Hor-
ITY
vățești», «al Germaniei și al altor țări și domn al multor domnii».
Greșelile sunt prea evidente și nu le-a putut comite uu contimporan
al lui Sigismund I. Iu 23 NIemvrie 1406, Mircea I cel Bătrâu se ducea
« către Severin să se întâlnească cu craiul (k ' k GkkpHiHS .. ct C'kCTaHa;
RS
c KpAAtAVk) » 12. Iu privilegiul comercial dat Brașovenilor în 10 NIcmvric
1424, Dan II scrie: « s’a îndurat domnul meu craiul (rociko.HiiHh a\H KpAa)
asupra domnii mele și ma primit drept slugă credincioasă a sa și mi-a
VE
dăruit hararhie de baui » 34 56. Craiul este « Sigismund, din mila lui Dum
nezeu, rege foarte strălucit, principe și domu al Romanilor, pururea
sfințit și rege al UIraricl, Boemiei, Croației etc. » cum |>;i•aiz.egza
NI
Dau II îu privilegiul latinesc dat îu aceeați zi 4 lauuid domuia îu 14.31 5
Alexandru II Aldea scrie Brașovenilor «din porunca domnului meu
craiul (c)» HApOKOAi rociipAHHa .a KpAA'k) au venit patru steaguri de
LU
Moldoveni 6 ». Iuir’d altă scrisoare, fără dată, către Sibieui, se plânge

că deși l-a trimis craiul îu Țara Româueaiscă (KpaA Ha îmaiirna; iiiauaa ) »,
numai Brașoveuii au ascultat « vorba domnului craiului (peq rocnoAHHa
A
KpAA'k) ». Dar dacă va pieri țara aceasta « nici țara domnului meu cra
iului (3eAwk rocnoAHHA mh KpAA'k) uu va avea liniște ». «Nu ne-am
TR
lăpădat de domnul craiul (wt pocno,\HHa KpAA'k) », ci «slujim domnului

craiului (ôaô,.\HH8 KpAAKț) » și dacă se va apropia «domnul craiul
EN
1 « Sigismunder, Dei gratiae, Romauorum rex semper augustus ac Huigariae

Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae, Ramae, Serviae, Galiciae, Dadameriae, Cuma-
uiae, Bulrg:rlaaque rex, • marchio Braudenb. uec uon Ducemb. haeres » (Ibidem,
/C
P- 524)-
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, drir. slav.; Veueliu, op. cit.
p. 22—23; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 98; Miletic și Agura, op. cit. p.
119; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 11—12; P. P. Pauaitescu, Docu
mente, I, p. 68—69.
SI

4 « Sereuissimus rex, princeps et dominus Sigismundus, Dei grada, Rdmandrum
IA
semper Augustus ac Hungariae, Bo^mie, Dalmacie, Croacie etc. rex » (Ibidem,

p. 24).
5 Al. A. Vasilescu, Urmașii lui Mircea cel Bătrân pană la 1rIad Țepeș, I, p. 43.
CU
6 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 42; St. Nicdlgesau, Domnia lui Alexandru Vodă

Aldea, p. 24—25.
5*
RY
68 AT„ A. VASILESCU
RA
(^«10;^^ Kpdrt) », va sta înaintea lui. Ii asigură că niciodată nu va
ataca cu Turcii «țara domnului meu craiuani (3tMAa\ rocnoAHHJ a\H
LIB
KpaA’k) », ci din contră, cât va fi în viață, va sluji « domnului meu cra
iului (rocnoAUH# aiH - KpaAK» i ». Insă nici Brașovenii nu erau sinceri,
deși știau că « domnul meu craiul (a\oH rocnoa,HH8 a\H Kpaak) » nu-l '
ține ca pe Dan voevod, ci l-a luat drept fiu de suflet. De aceea printr^
scrisoare, fără dată, le face cunoscut, că a trimis «la domnul craiul
ITY
(8 r,ocno>,HHHO KpaA’k) » să se plângă de ei și când va veni «.vorba dela
domnul meu craiul (peu ivr rocnoAHHa a\u upaa’k) », atunci să nu le
pară rău2. Printr’o altă scrisoare, fără dată, trimițând știri lui Ștefan
RS
Razgon, șpanul Timișoarei, despre invazia Turcilor în Transilvania,
adaogă, că ceea ce el dorește «domnului craiului (rocnoAHn) KpaaS) »,
toi aceea îi dorește și domnul Moldovii 3. Aceste patru, -cri-oti ale lui
Alexandru II Aldea trebuie să fi fost scrise până la 2I Septemvrie
VE
1.433. când 3igi-lmmd I purta încă titlu de rege al Romanilor tRoma-
norum rex) 4. In 29 Noemvrie 5 și 6 Decemvrie același an 6, Sigismund
I se intitulează: «împărat al Romanilor (Romanorum imperator) ».
NI
După aceste ultime două date a scris Vlad I Dracul, ca pribeag și

apoi ca domn -ctisotile îmnționate mai -n-, în care Sigismmnl I
LU
este numit împărat (nejâp). Toate acestea dovedesc că în Țara Ro

mânească, în anii 1413—1437, se cunoștea titulatura reală a lui Sigis-
mund I și schimbările ce s’au produs în ea și de aceea scriitorii nu au
făcut greșeli ca cele constatate- în diplomele dela. mănăstirea
RA
Tismana.
In diploma din 20 Octomvrie 1444 dela acea mănăstire Tismana se află
titrlrirtr: « Ianăș din Huniad, HoeHodnl Ardealului și șpan al Secuilor
NT
și al Timișoarei și căpitan suprem al tuturor oștirilor regatului un

guresc »» 1234*678,care nu cote-pnnde cu acelea purtate de Ioan Huniade în acel
timp, Dacă cercetăm diplomele din anii 1441—1446, se constată că
Ioan Huniade a purtat următoarele titUîîîîî: în 1441, « Ioan de Huniad
CE
Hoevcdn- Transilvaniei și comite al Timișoarei » 8; în 1442, «Ioan de
1 Ibidem, p- 43—44; Ibidem, p. ,26—28.

2 Ibidem, 'p- 47—48; Ibidem, p- 39—40.
I/
3 Ibidem, p- 4®—52; Ibidem, p. 29—32.

4 E- Hurmuzaki-N- Densușeanu, Documente, I, p. 734-
s Ibidem, p. 582.
IAS
6 Ibidem, p- 583—734- 7 '

’ Arhiv. Stat. București, secț. ist-, Tismana, LVI, 165; Acad. Rom., msse,
XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—189; P- P- Panaitescu,
Documente, I, p. 203—207
8 «Iohanuiș de Hunyad waywoda nostre Transsilvani ac comitis Theme-
CU
siensis » (E. Hurmuzaki-N- Densușeanu, Documente, I, p. a73O.

RY
L
DIP OM LE E LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE Dm.A TISMANA
RA
Huiiad între alto dregătorii vcevcd al Transilvaniei și comite de Solnoc12
3456»,
Ii 1443, «Ioan Huniad, vcevodul Transilvaniei, căpitan general al
armatoD^, m 1444, «Ioan de Huiiad., vcevcd al Transilvaniei^;
LIB
îi 1445, «Noi, Ioan de Huiiad, vcevcdul Transilvaniei și al Secuilor
și comite al Timișoarei » 4 și In 1446, « Ioan de Huniad, vcevodul Tran
silvaniei, banul Severinului și căpitan al cetății Belgrad și vicariu al
acestei Ungarii 5 » sau « Ioai de Huiiad, guvernator al regatului Unga
ITY
riei » 6. Ioan Huniade, după cum se vede, a fost până în 1444, voevod
al Transilvaniei, comite al Timișoarei, comite de 8^1^ și căpitan ge
neral al armatei. Abia îi 1445 este șî vcovod al Secuilor 78și tocmai
îi I453 poartă titlu de comite al Bistriței și căpitai general al armatei
RS
ungurești Ii expediția ce fac Ungurii în 1444 în contra Turcilor,
comanda supremă a «tuturor oa'titilct regatului unguresc » i’a avut-o
Ioan Huniade, - ci regele Vladislav. După lupta dela Varia, Ioai Huiiade
VE
scrie: « Dacă după aceea tânărul rege a fost ucis în război, i’a fos't vina
noastră. Atunci el însuși era conducătorul armatei și i’a voit să urmeze
sfaturile ncrstro » 9. Dacă diploma lui Ioan Huniado din 20 Octomvrie
NI
1444 ar fi autoitică, titulatura trebuia să fie cea din acel an, iar nu
greșită și cu titluri ce nu le avea încă. De aceea se poate spune că și
LU
această diplomă este falsă.

Adresa (inscripțio). Ii conformitate. cu regulele diplomatice, în
adresă se dă « Humele, titlurile și calitatea destinatarului» 10. Dar îi
A
1 « IcaiHos do Huiyad iitor rartircs hoioros vaivoda TtaniiivaHleHils ac

TR
comes de Szoliok » {Ibidem, p. 681).

2 « Joanios de Hunyad Waiwoda Traisilvamae, raaitaHous exercitus geioralis »
{Ibidem, p. 688).
3 « ^haines de Huiyad waywcda transylvanus » (E. Hurmuzaki-N. Iorga,
EN
Documente, XV, 1, p. 30).

4 « Nos tohaiiiios de Huiyad waywcda Trr1isilwaHUs Siculoruiique ot The-
iiosioisis comes otc. » (E. Hurmuzaki-N. Densușeaiu, Documente, I, 2, p.
721).
/C
5 « Joriios de Hunyad, vaiwoda Transilvanus, banus Zevorieisis ^11'-

nousque castri NaHdcriAibo1sls et huius Hungariao rogni, vicarriu'» {Ibidem,
P- 725)-
6 « Joriiei de Huiyad regii Huigariao gubetHatcr etc. » {Ibidem, p. 727).
1 Ibidem, p. 721.
SI
8 Ibidem, II, 2, p. 39.

’ « Si acstor ii bello recidit rex rdolosreHs iou lustra fuit. Ipso tune exercitus
rector erat, noc rcHsillr lustra soq hi vuluit » (A. Lowicki, Codex epistolaris, •acn-
IA
III, in Monument a medii aevi Polonine illustvantia, Krakowie, 1894, tom. XIV,
P- 25.
-° D. P. Bogdan, Diplomatica slavă-română din secolele XlVși XV, în Revista
U
Istorică Română, VII (i937> P- 99-

BC
Y
AR
70 [AL. A. VASILESCU
Hiciuna din cele ciuci diplome nu s’au respectat aceste reguli. Diploma
R
diu 14 Iulie 1418 este adresată «tuturor arcdiHcidtilor uoștri, căpetenii
LIB
bisericești și tuturor dregătorilor, șpaclu și pârcălabilor și nobililor
și slugilor lor și bunelor noastre orașe și satelor libere și acelor sate care
sunt birnice și eszerilor și folHarilor și vameșilor și tuturor alor noștri
și , ai altora tuturora pe pămâut și pe apă și peste tot, care sunt sub stă
pânirea mea și altor dgmeHi, care țiu demnități și oricărui om’ al stă
TY
pânirii mele din Țara Ungurească și din stăpânirile ei», «făcându-le
cunoscut, că sunt liberi călugării m-rii Vodița să umble prin Ungaria » 1.
După adresă, diploma are caracterul unei pornHai, iar nu al unui pri
SI
vilegiu. Autorul falsului u’a știut, că îu anul 1418 m-rea Vodița era un
simplu metoh al m-rii Tismana și că toate hrisoavele și cărțile domnești
ER
dela Dau I 1 2 și Mircea cel Bătrâu 3 și urmatii lor sunt date m-rii Tismaua,
chiar când se întărea posesiunile și privilegiile m-rii Vodița 4. Călugării
dela m-rea Vodița nu formau un « ordin » călugăresc așa de însemnat,
IV
cum greșit se arată în diplomă, ci făceau parte din tagma călugărilor
dela mănăstirea Tismaua.
UN
Diploma lui Sigismund I diu 29 Septemvrie 1420 nu are adresa

(inscripțio).
Iu diplomele lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420 și 28 Ocitomvrie
1429, deși se confirmă posesiunile și privilegiile mănăstirilor Vodița
și Tismana, totuși adresa (inscripțio) este greșită. Nu este făcută pe
AL
numele mănăstirilor, cum ar fi trebuit, după regulele diplomaticei, ci

pe al «tuturor credincioșilor noștri, fruntașilor bisericești și tuturor
dregătorilor și șpaclu și pârcălabilor și nobililor și oricărui om și mare
TR
și mic, care țiue de mine și mă ascultă și este credincios sfintei adrdgHe

EN
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 89;

Venelin, BggxO-Bo.ilaapCKH..., p. 36—38; P. P. Pauaitescu, Documente, p.
117'—'119.
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 1, drlg. slav.; Al. Ște-
/C
fuleseu, Mănăstirea Tismana, p. 167—171; P. P. Panaitescu, Documente, p.

38—41
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, orig. slavă; VeueliH, op. cit.,
p. 9—11, 22—23 și 26—27; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 98 și 3,
SI
p. 191—193; Miletic și Agura, lâKO-PoM'bHMTfa, p. 119; St. Nlcdlaescu, Documente

inedite dela Mircea cel Bătrân, p. 7—11 și 35—43; P. P. ParaUesc! op. cit., p.
41—45. 59—63, 67—69, 72—78 și 87—90.
IA
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, doc. din 5 August 1424
(6932), 2 August 1439 (6497), 10 Iulie 1464 (697:2); B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică,
I, 1, p. 19—21; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 181—185; P. P. Panaêsc!
CU
op. cit., p. 135—139, 238—240, 248—252.

RY
DIPEOMEEE ÛI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA TJ^SMANA yI
RA
și statului unguresc și vrea dela mine bine » b Este imposibil, ca o ase
menea adresă (inscripțio) să fi fost redactată în secolul al XV-lea, când
LIB
mănăstirile Vodița . și Tismana și posesiunile lor aparțineau Țării Ro
mânești și nu avea nicio legătură politică, administrativă și religioasă
cu Ungaria. Ea a putut fi scrisă numai atunci când Oltenia a fost sub
stăpânirea Austriacilor, în secolul al XVIII-lea.
ITY
Dacă cercetăm alte diplome ale lui Sigismund I, se constată că
întotdeauna, când se da sau se confirma libertăți, privilegii și posesiuni,
după titulatură (intitulatio), urma o scurtă formulă și apoi se făcea
cunoscut numele destinatarului (inscripțio). Formula dintre titulatură
RS
(intitulatio) și adresă (inscripțio), era una din următoarele formule:
i. « Spre amintire, cele date prin conținutul celor prezente, le facem
cunoscut tuturora cărora se cuvine »1; 2. «Spre amintire dăm cele
VE
însemnate prin conținutul celor prezente tuturor cărora se cuvine » 3;
3. « Spre amintire dăm prin cele prezente » 12*4*;4. « Spre amintire dăm » 6 ;
5. «' Tuturor credincioșilor lui Hristos atât prezenți cât și viitori, care
NI
vor avea cunoștință de cele prezente »6*8; 6. «Tuturor credincioșilor
lui Hristos atât prezenți cât și viitori, care vor vedea acest scris » ’;
’. « Tuturor care se închină credinței - catolice și ortodoxe, atât celor
LU
prezenți, cât și celor viitori, care vor avea cunoștință de aceste scrisori » 8 ;
1 Arhiv. Stat. București, secț- , ist-, M-rea Tismana, I, 3, 5, III netrebnice,

RA
i, IX netrebnice, 90; Acad. Rom., msse, XI, 245; Venelin, op. cit., p- 52—59;
P. P. Panaitescu, op. cit., p- 123—125 și 155—157
2 «Memoriae commendantes tenore praesentium significamus quibus expedit
NT
uniuersis» (E- Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 299, 300, 32’,

369, 37i. 373. 462).
8 « Memoriae commendamus, tenore praesentium significantes, quibus expedit
uniuersis» {Ibidem, p. 313, 331, 348, 354, 362, 367, 370, 378, 394, 430, 435, 4’1,
CE
4’5. 520. 526, 535, 537, 544, 550, 556, 594 Și 587)-
4 « Memoriae comme^d^r^n^r^s presentibus »i sau « per pre-e>ates »- (Ibidem,- p ,
301, 330, 433, 445 și 474).
4 ^^^mn^îriae commendamus » (Ibidem, p- 331, 352, 534, 546, 547, 553, 561
/
Și 7a7O- .
6 « Omnibus Cvris-ti fidelibus tam praesentibus, quam futuris, preasentium
SI
notitiam hajaitoris » (Ibidem, p- 324, 335, 336. 357, 3&3» 365. 4*3. 437, 442, 448,
456, 524, 542, 562, 571 și 612. Da pag. 328 în loc de: « notitiam habituris » este:
IA
« presentem paginam inspectoris »).

’ « Omnibus Christi fidelibus praisentibus pariter et futuris, praesens scriptum
inspectoris , » (Ibidem, p. 345 și 3®2).
CU
8 « Omnibus catholicae et orthodoxae fidei, cultoribus, praesentibus positer

et futuris, harum litterarum notitiam habituris » (Ibidem. p. 3821-
R
72 AL. A. VASILESCU
RA
’. ii Tu'Uuroi creștmnoi care voi vedea poeaMtte. pagină • 1 - 9. ii TûUirK^r
rrediHricailot lui Hristos atât celor prezenți cât și celor viitori»2.
Niciuia dii '^'1^ formule iu so află îi dipldiiolo lui SlgiimulHl I
LIB
dela mănăstirile Vodița și Tismaia.
Ii diplomele lui Sigismuid I cu ratartet general, se află, dar foarte
rar, o altă formulă, asemănătoare cu cea din diplomele din '2’ Octom
vrie 1420 și 28 Octcmvrie 1429 ale mănăstirilor Vodița și Tismana.
TY
Astfel, ÎH 1388, Sigismuid I dă ordii «tuturor rrodi1ricșilcr săi, pro-
laților, baronilor, comiților, nobililor, castelanilor și tributarilor și vice-
tributrriict lor, care vor avea cunoștință de acestea» să nu împiedece
SI
comerțul cetățenilor din Sibiu 3. Ii 1406 pcruHceate «tuturor credin
cioșilor săi și îi saerirI prelaților, baroiilor, comiților, castelanilor,
R
nobililor, militarilor, oficialilor lor, aiomoHor rr•tățilcr și satelor libero
și judilor lor rc1(lurătcri și vechililor prozeliți și viitori, care vor avoa
VE
cunoștință de cele prezente » să nu mai 'roage vreun drept de juris-
dicțiuie asupra iobagilor episcopiei catolice din Alba Iulia 1*4. Ii 1410,
face cunoscut « tuturor credincioșilor săi, prela^lor, baroiilor, comiților,
NI
castelanilor, nobililor și oficialilor lor, asemenea cetăților și satelor
libero și judilor ro1dur:lCc-i și vrrhililcr ră-cra lo suit arătate colo
U
arrzr1tr », că iobagii se pot muta do po o moșie po alta Ih 1419 orduă.

«tuturor credincioșilor noștri și în special nobililor și oameiilor părților
loasteț. Transilvănene de orice treaptă și condițiuie, asemenea cetă
AL
ților și conducătorilor lor, judilor și vechililor, celor prezenți și viitori »,

ca să dea ajutor Sașilor, ca să prindă și să pedepsească pe făcătorii
de rele6. Ii 1423 dă actUHcă «tuturor credincioșilor noștri, nobililor,
TR
militarilor, castelanilor, oficialilor, tributarilor, cetăților libere, orașelor
1 «Omiibus CUristicoli', praesontem paginam iituoitibus » {Ibidem, p.

EN
3’7)-
’ «Omiibus X-sti, fidelibus preiontlbus paritor ot futuris » (Ibidem, p. 439).
’ « Fidelibus suis uiiversis ararlatis, barcHibus, comitibus, 1cbilibus, castel-
laiis ot ipsorum tributarii' aut virotributrrils, harum Hotidam habituris » (Ibidem,
/C
P-.3io).
4 « Fidolibus suis uiivorsis siigulis ataoiatis, boronibus, comitibus, crste^r1is,
lobilibus, militibus, corem officialibus, itom riuitatlbus ot liberis, villis, iaictumque
roctoribus judicibus ot villicis ataeseHtlbus ot futuris, ataosontium notitiam
habituris» (Ibidem, p. 450).,
SI
• « Fidolibus suis uiiversis praolatis, boronibus, comitibus, rastoIla1is, nobi-

libus effl-umquo offirirlibus, itom rivitrtibui et liberis villis iasorumque roctoribus-
judidbus ot villicis quibus praesontes ostoidontur » - (Ibidem, p. 470). >
IA
’ « Fidelibus lostris uiiversis et siigulis lobilibus ot riterius rujusrumque

status ot co1diticiis partium 1cstrrrum Traislivaiirarum, homiiibus itom
civitatibus ot liberis villis, iasorumque rertoribus, judicibus et villids, praosei-
CU
tibus ot futuris, HcCltlam habituris» (Ibidem, p. 507).

RY
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEU TISMANA 73
RA
■y. •
și judilor lor, care sunt așezați și se află îu regatul și sub domnia noastră »,
să nu mai molesteze pe Ladislau, vIevddul Țiganilor, când va călători
cu bauda sa prin diferite cetăți și orașe \
LIB
Adresa (inscripțio) diplomelor mănăstirilor Vodița și Tismaua diu
28 Oct^vne 1420 și 28 Octomvrie 1429 se aseamănă, după cum se
vede, cu acelea din diplomele porunci ale lui Sigismund I, iar nu cu acelea
din diplomele de confirmarea privilegiilor și posesiunilor. Aceasta dove
ITY
dește, că falsificatorii au . avut ca model o diplomă de poruncă, iar nu
o diplomă de confirmare a lui Sigismund I. Ei au adăogat, atât îu aceste
două diplome, cât și îu diploma diu 14 Iulie 1418, unele expresinui,
ce nu le găsim îu niciuua din diplomele lui Sigismund I. Iu diploma din
RS
14 Iulie 1418 simt adaose expresiile: « bunelor noastre orașe », « acelor
sate care sunt birnice și cszcșildr și folHogildr », « și tuturor alor uoștrii
și ai altora tuturor, pe pământ și pe apă peste tO », « și altor oameni,
VE
care țiu demnități și oricărui om al stăpânirii mele diu Țara Ungurească
și diu stăpânirile ei, îu orice loc, fiecare pe unde locuește » 1; iar îu
diplomele diu 28 Octomvrie 1420 3 și 28 Octomvrie 1429: « și oricărui
NI
om și mare și mic, care țiue de mine și mă ascultă și este credincios
sfintei coroane și statului unguresc și are dela mine biue » 4.
LU
Dacă cercetăm diploma diu 20 Octomvrie 1444 a lui Ioan Huniade,

se constată deasemenea, că adresa este greșită. Fiind o diplomă de
confirmare de privilegii și posesiuni, adresa (inscripțio) trebuia făcută
pe uumele mănăstirilor Vodița și Tismana, iar uu să se adreseze « tuturor
A
fruntașilor noștri bisericești și tuturor demnitarilor și șpaitor și pârcă

labilor și vameșilor și birașilor și oricărui om, care ascultă de mine » 6,
TR
deși aceștia nu se puteau amesteca în administrația Țării Românești.

O asemenea adresă (inscripțio) nu se află îu diplomele de donație sau
confirmare de posesiuni ale lui Ioan Huniade, ca voevod al Transil-
EN
—w---------------------------------------- — ■
1 «l«':^dê'lit^v^s nostris universis iiobilibus. militibus. castellanis, officialibuSn

tribiitarii.s, civitatibus liberis, oppidis et eorum judicibus, in regn et sub ddmiHld
/C
uostro coustitutis et existeutibus » {Ibidem, p. 527).

« Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 89; Veuelin,
op.cip., p. 35—38; P. P. PaHaitcsan, op. cit., p. 117—119.
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 3 și III netrebnice, 1 ;
SI
Acad. Rom., msse, XI, 245; Veueliu, op. cit., p. 52—54; P- P. PaHaitescu, op. cit.,
p. 123—125.
* Arhiv. Stat. București, Secț. ist., M-rea Tismana, I, 5 și IX netrebnice,
IA
90; Veueliu, op. cit., p. 55—59; P- P- Pauaitescu, op. cit., p. 155—159. Expresia
«și vrea dela mine bine», este înlocuită cu: «și pe mine mă voiește spre
bine ».
5 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, LVI, 165; Al. Ștefulescu,
CU
Mănăstirea Tismanâ, p. 184—189; P. P. Paualtesan, o^-cit.fp. 203—207.

R
74 AL. A. VASILESCU
RA
vaniei sau guvernator al Ungariei- In 1442, dăruind capitulului din
Alba Iulia mai multe sate din Transilvania, Ioan Huniade scrie: « Dăm
LIB
de știre tuturor »x. In 144’, confirmând lui Ladislau, fiul lui Lado
Românul stăpânirea peste posesiunile părintești, deasemenea scrie:
« Spre amintire dăm cele însemnate prin conținutul celor prezente tuturor
cărora se cade » 2. Această formulă o mai găsim în același an, când con
TY
firmă lui Deșu și Ladislau, fiii lui Petru din Temeșel, stăpânirea peste
posesiunile lor din d1-tructu- Mehadiei 3, în 1448, când dăruește nobililor
români Mihail, Tatul și Bogdan din comuna Ilcuț, trei moșii în comi
SI
tatul Maramureșului 1234*8, în 1449, când dăruește lui Nicula, fiul lui Ioan
Ungurul, cnezatul comunei Băești din Țara Hațegului 6, în 1450, când
confirmă nobilului român Ioan Bizere posesiunea unei curți din orașul
ER
Caransebeș 6, precum și în alte diplome de donație sau confirmare.
După această formulă se face întotdeauna cunoscut numele destina-
taruhii- Formula și procedeul acesta nu le găsim în diploma din 20
IV
Octomvrie 1444 de confirmare a mănăstirilor Vodița și Tismana.
Adresa (inscripțio) din această din urmă diplomă nu se aseamănă nici
UN
cu acea întrebuințată de Ioan Huniade în ordinele sale. Astfel, în 144’,

dă ordin «slăviților voevozi și viceHoevoz1aor lor și încă comiților,
ca-te-an1lor, nobililor și judecători-or, nobililor și oamenilor de orice
stare și condițiune, cari au posesiuni, cari vor avea cunoștință de cele
AL
prezente », ca să nu mai silească pe Sași a înapoia pe iobagii nobililor

așezați pe moșiile lor In 1448 face cunoscut «tuturor și în special
celor din castrele Huniad și ca-te-an1lor care se află în Hațeg și oame
TR
nilor de orice stare și treaptă înaltă socială, cari vor vedea acestea
ale noastre prezente », că a scutit de orice impozite și serviciul militar
pe mai mulți oameni din Ciuciș 8.
EN
1 «G^lmmsêâ^nUi.. universis» (E. Hunnuzaki-N- Densușeanu, Documente,

I, 2, p. 68).
2 « Memorie commendamus tenore presencium -ign1ficaates quibus incumbit
/C
universis» (Ibidem, p. 732).

3 Ibidem, p. 742. In acest document, cuvântul «incumbuii» este inlocuit
cu « expedit ».
4 Ibidem, p. 757.
SI
8 Ibidem, p. 761.
* Ibidem, p. 763
’ «Magnificis wayuudis ac eorum vicewayuodis nec non comitibus, kaste--
IA
lanis, noUil1Uns et judicibus nobilium, a-ter1usque cuiusuis status et conditionis

hominibus po--es-ionat1s, presentium notitiam haU1tnri-» (Ibidem, p. 740).
8 « Universis et singulis dominis praelatis, UaroaiUus, comitibus signanter autem
CU
in castris Hunyad et Hatzeg constituit castel-ani-, alteriu-que cuiusvis -tatu-

et praeeminentiae - hominibus, praesentes hasce nostras visuris » Ibidem, p. 751).
RY
DIPLOMLLE EUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA TISMANA
75
RA
Salutatio. Această formulă, întrebuințată îi diplomatica latiio-
ungaro-germană, se află numai în una din cele cinci diplome ale mănă
LIB
stirilor Vodița și Tismana și aiume în acoa din 14 Iulio 1418: « salutarea
și grația noastră » *, iar îi cele din 28 Septemvrie și 2’ Ortomvrie
1420, 2’ Octcmvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444 lipieate. Ii diplomele
lui Sigismuid I se află următoarele formule: « sănătate și bunăvoință » 2,
« sănătate cu fericire îi toate » 3 sau « sănătate cu iubire » 4. Ii diplomele
ITY
lui Ioai Huniade, dato îi calitate de guvernator al Uigariei, suit două
formule: « sănătate și slavă » 5 și « sănătate cu iubire » 6.
Arengo. Nu se află în diplomele din 14 Iulio 141’, 28 Septemvrie
RS
și 2’ Ortomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444. De
altfol ea liasoate și dii alte diplome ale lui Sigismund I și Ioan Hu-
liade.
Cuprinstd (Promulgatio). Se află numai în diploma din 28 Septem
VE
vrie 1420, îi care se spune: « am dat aceasta tuturor celor cari trăiesc
In țara Uigrovlahiei, care oste Basrraboasră » 7. Dar această formulă
așa de vagă dovodoate, că diploma este falsă, deoarece Sigismund I,
NI
regele Ungarioi, iu putoa să doa diplome icruitctiict dii Țara Româ
nească. Niciun document nu arată, că ar fi avut ui asemenea drept.
LU
Ui suverai acate da diplome numai icruitctiicr din țara sa, iar nu

și locuitorilor din alte țări. Nici chiar Sultanul Turcilor, în epoca cea
mai grea a srz<^^-râriiCă'ții turcești, nu a dat asemenea diplome sau fir
mane locuitorilor Țării Românești. Specificarea că UHgtcvlrhlr « este
A
Basam-boască » i’o aflăm îi dcrumoHteio iiterie până la Matei Basarab

TR
și nici îi cele U1gutoati. Numai în Polonia, Țara Românească era numită

și Basarabia ’ din cauza numelui pe care îl purta sudul Moldovei și
care dela 1812 îl poartă Moldova dintre Prut și Nistru.
Interventio. Ii diploma din 14 Iulio 1418 se arată că « după cererea
EN
și după toată rugămintea » călugărilor dela m-rea Vodița s’a dat cartea
1 « moj noKAOHtHÎe h mow .HHAOcvk » (Arhiv. Stat. Bucuroști, secț. ist., M-rea
/C
Tismana, IX netrebnice, 29; Voielin, op. cit., p. 36—38; P. I’. Pa1ritosru, Docu
mente, p. 117—119).
2 « Saluteii ot gratiaii » (E. Hurmuzaki-N. Deisușeaiu, Documente, I, 2,
p. 497—499. 506—507, 522, 530—531. 539—542 și 557—559)-
SI
3 « Saluteii in omiium Salvatore » (Ibidem, p. 524).

4 « Saluteii cum diloctidie » (Ibidem, p. 527 .și 552).
« Saluteii ot - hoiorem » (Ibidem, p. 727 și 741).
IA
6 « Salutem um favore » (Ibidem, p. 730, 740 și 751).

7
« A‘bV»XK Fc-kwik koh m:hkS fk Oyi’P®kaj)(îhck0H haah, 1|io tcT FiACApAKCKA » (Arhiv.
Stat. București, Secț. ist., M-rea Tismana, IX netrebnice, 167; Voielin, op. cit., p.
49—50; op. cit., P. Pa1altoiru, p. 121—122).
CU
’ B. P. Hașdeu, Istoria critică a Românilor, București, 1875, I, p. 61—66.

R
76 AL. A. VASlI.ESCf
RA
de privilegiu x. Iu diploma din 28 Septemvrie 1420 se specifică, că s'a
dat cartea de privilegiu « tuturor celor ce trăiesc îu țara Uugrovlahiei »,.
«la cererea lor, pentru care m’au rugat prin credinciosul lor popa Agat-
LIB
hon»2. Iu diploma din 28 Octomvrie 1429 abia la sfârșit se face
mențiune: «S’a dat această carte popei Agathon la Pdiun»3. In
diplomele diu 28 Octomvrie 1420 și 20 Octomvrie 1444 iuterveutio lip
sește.
Dar călugării dela m-rea Vodița uu puteau să ceară lui Sigismund I
TY
o diplomă de privilegiu, fiindcă ei depindeau biscriacțtc de ernmcunl
dela m-rea Tismaua și politicește de Domnul Țării Românești. Cinul
aălnrăresa și legile atuici îu vigoare îi opreau. Deasemeuea nici locm-
SI
t()rii diu Țara. Românească uu puteau trimite sol pe popa Agathn la
Sir:smuud I, deoarece acest drept îl avea uumai DImunl. Iu Întărirea
ER
sinodului Phitriarliiei diu Cau^t;lUt:uopIl diu Mai 1359. Prin care a fost
numit mitropolit Iachiut, se arată că « Cel de foarte bun neam marele
voievod și domu a tcată Țara Rmiâmeist'ă, prea iubitul smereniei
IV
noastre fiu întru Duhul Sfânt, Alexandru Vodă », a cerut « uu numai
odată, ci adesea prii scrisorile sale și s’a rugat de smerenia noastră
UN
și de dumnezeiesciil și sfântul sinod » 4. Iar îu actul sindiilui aaclecgți

Patriarhii, din 26 Iulie 1401, se spune că Iosif a fost iertat și recu-
uoscut ca mitropolit al Moldovă, deoarece « Prea nobilul mare voievod
a toată Mollh>\-lalii;i Alexandru Vodă, tiimițând soli pe boierii lui și
ieromonahii către smerenia noastră și dumnezeiescul și sfântul sinod
AL
a găsit cu cale și s’a rugat ca să capete iertare cel ce se află acolo episcop
chir Iosif » 5. Da sinodul din Florența, din 2 Iunie 1439, a luat parte
TR
și a vofaa « și cel din urmă Neagoe, ca din partea Voievodului Moldovei » 6.

Numai cei răsvrătiți trimeteau soli fără știrea Domnului. Astfel îu 1598
Dan vistier și Vintilă clucer scriu lui Ioau Zamoyski, rugândn1 în numele
EN
2 « koh Ct HA3HKAI0 KA4U’l'fp*« Hor) KpATÎA Cik'TArO tlHÔHÎA AtOHACC'Hp’k HA KOAHIțt
H i|io ct :
k HtAtS ,\p'kx H, sa ipmHHft 11 3a moaihî* (Arhiv. Stat. București,
«cako HHj
secț. ist., M-rea Tisuana, IX netrebnice, 29; Veueliu, op. cit., p. 36—38; P. P.
/C
Pauaitescu, op. cit., p. 117—119).

2 « 34 hh]( npoiiunît ipo au coy npocHAH ckohmk K’lkpHHMK nonoAtK ilrawHO^.u» » (Arhiv.
Stat. București, Secț. ist., M-rea Tisuana, IX netrebnice, 167; Veielii, op. cit., p.
49—50; P. P. Paiai^scm op. cit., p. 121—122).
wsaH khhtS hoiS ilrA£WHS, oy IIomîShS » (Arhiv. Stat. București, secț.
SI
8 «
ist., M-rea Tisuana, I, 5 și IX netrebnice, 90; Venelin, op. cit., p. 55—59; P. P.

Panaitescu, op. cit., p. 155—159).
IA
4 E. Hnrmnzgki-N. Iorga, Documente prwitoare la istoria Românilor, 1320—

1716, București, 1915, XIV, 1, p. 1—4.
6 Ibidem, p. 31—34.
6 Ibidem, p. 39.
CU
RY
yj
RA
întregii țări, ca să înduplece pe regele Poloniei a le da Domn pe Simion
Movilă în locul lui Mihai ViteaztU 4. In 1600, după ce Mihai Viteazul
cucerește Mloldova, mitropolitul Eftimie și mai mulți boieri munteni
LIB
trimit pe Vasile clucer și Voicu vistier la regele Poloniei cu același scop 2.
Insă niciun document sau izvor istoric nu arată că popa Agathon sau
călugării dela m-rile Vodița și Tismana s’ar fi răsculat contra Domau-ui
Țării Românești și ar fi cerut alipirea lor la Ungaria. Din contră am
ITY
văzut, că ei sunt supuși credincioși și se ocupă în liniște cu gospodăria
mănăstirilor, mărindu-le averea prin cumpărături și prin construirea
unor mori la Tâtgu--Jiu- ui.
Narratio. Această formulă diplomatică se află numai în diploma
RS
din 14 Iulie 1418: « Pentrucă am aflat cu adevărat despre oamenii ordi
nului cari se numesc călugări, frați întru Domnul la mănăstirea Sfântului
Andonie dela Vodița și ce se ține de ea » 3. Dar este formulată greșit și
VE
nu coincide cu formula între-l iiunțată în acea epocă. în dociimenh-h-
interne 4. In toate hrisoavele m-rii Tismana. din 27 Iimie 1387 și până
la 2 August 1439 formula utilizată are același cuprins 6 și ea ar fi tre
NI
buit să fie și în diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28 Octom
vrie 1420 și 28 Octomvrie 1429, dacă ele ar fi autentice și ar fi luat
parte la redactarea lor călugării dela m-rile Vodița și Tismana și popa
LU
Agathon.
Dispositio. In diplomele din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28
Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvni' 1444 - dispositio »
A
este confuză și plină de inexactități și nu poate fi redactată de un con

timporan. Popa Agathon și popa Gherasim n’au fost egumeni ai m-rii
TR
Vodița, ci ai m-rii Tismana. 3e păstrează documentul, prin care Mircea

cel Bătrân face cunoscut, că popa Agathon a fost numit egumen la
m-rea Tismana în locul popei Nicodim și precum « ați cinstit pe popa
EN
Nicodim, așa de acum înainte să cinstiți pe popa kir Agathon » ®. Ca egu-
1 E. Hurmuzaki-I- Bogdan, Documente privitoare la istoria Românilor, Bucu

/C
rești, 1893. 3upl. II, voi. I, p. 487—490.

2 Revista Istorică, XIX, p. 22—24.
3 « 34 lp0 CMC HCTHHS I103H4AH, ptA^BIIÎH KOH CU HA3HKAK0 KAAWITph Of KCrd
gpatîa cfOjTdr'o IIhaohîa MCiucTHp'k iu ci k iumS apujkh » (Arhiv. 3tat.

Iîcahiu h i|io
SI
București, secț. ist-, M-rea Tismana, IX netrebnice, 89; Venelin, op. cit., p.
36—38; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 117—11®)-
IA
1 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XlVȘi XV, p- 114—115.

8 Ibidem, p- 115.
6 Arhiv. Stat- București, secț- ist-, M-rea Tismana; Venelin, op. cit., p.
CU
26—27; P. P- Panaitescu, op. cit., p- 72—73.

R
AL. A. VASILESCU
7»
RA
moi al m-rii Tismana este citat de Dan - II îi 5 August 1424 1 și 24
Martie 1426 2. Toate cărțile și hrisoavele de danie sau de confirmare
LIB
a privilegiilor și posesiunilor simt date de Dan I 3, Mircea cel Bâtrăn 1 23456,
Dai II 6, Vlad I Dracul 6 și Radul III cel Frumos 7 m-rii Tismana,
chiar când se confirmă privilegiile și posesiuiile m-rii Vodița. întot
deauna sunt arătate privilegiile și posesiunile m-rii Tismana, în ordine
ITY
rtc1oIogiră, saerifirându-se ciie le-a dat și apoi privilegiile și posesiu
iile m-rii Vodița. Aceste reguli, îisă nu se găsesc și îi diplomele din
28 Ortcnvrir 1420, 28 OrCcmvrio 1429 și 20 Ortcmvrio 1444. Ii acoste
diplome m-rea Vodița este pusă înaintea m-rii Tismana, privilegiile și
RS
pciriiuHile color două mănăstiri suit amoitorato și poieiiuHilo iu suit
r1rnăratr îi l)t<li1o rtcHclcgiră, ci grupato după județ și râu. Asomeioa
greșeli iu lo-au putut face acar Agatlm și a,)ar Gliorasim, ci alto
VE
aotica1o mult mai târziu, câid iu se mai toiaortă regulile 0)11'1'-
tato In hrisoavele m-rii Tismana din prima jumătate a secolului
XV-lea.
Ii diplomele dii 2’ Octomvrie 1420, 28 Octomvrie 1429 și 20 Octom
NI
vrie 1444 nu simt trecute multe privilegii și posesiuni ale m-rilor Tis-
maia și Vodița și aiumo: vama dola Calafat, îi județul Jaloș 400 găleți
LU
grâu îi fiecare an, 10—35 burdufe de brânză, 10 cașcavale, 10 burdufe

do miere, 10 pături, 10 a<>itavuri de maitalo, 10 postavuri poitru
încălțăminte, miere și ceară pe măsură câ't va aduce anul ’, satul Hâr-
A
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, orig. slav.; - B. P. Hașdeu»
Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21; ' P. P. Panaitoscu, op. cit., p. ' 135—139.
TR
2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, L, 1, orig, slav.; Al. Șto-
fulescu, Istoria Târgu-Jiului, p. 333—335; P. P. PrHritosru, op. cit., p. 147—149'.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 1, orig. slav.; Al Ște
fulescu, Mănăstirea Tismana, od. II, p. 14’—153 și ed. III, p. 167—171; P. P.
EN
Paiai-toscu, op. cit., p. 38—41. •

* Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, orig. slav; B. P. Haadeu,
Arhiva Istorică, I, 3, p. 191—193; St. Nicclaescu, Documnete inedite dela Mircea
cel Bătrân, p. 7, 11 - și 35—43 ; P. P. Pa1aitesru, op. cit., p. 41—45, 59—63, 74—76
/C
și 87—90.
5 Vezi nota i.
6 Arh. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, III, 3, orig. slav. Pecete
atârnată; Al. Ștefuiesru, Mănăstirea Tismana, ed. III, p. 181—183; P. P. Panai
SI
tescu, op. cit., p. 186—190.

7 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, VII, 164, orig. slav.;
P. P. Paiaitescu, Documente, p. 248—253.
IA
’ Dăruite de Dai I (Arhiv. Stat. Bucuroști, secț. ist., M-rea Tismana, I, 1,

orig. slav.; Al. Ștofulescu, Mănăstirea Tismana, ed. III> p. 148—153 și ed. III,
p. 167—171; P. P. Pr1ritosru, op. cit., p. 38-41). Confirmate de Mircea I cel Bătrân
CU
(Arhiv-Stat. București, secț.ist', orig. slav. ; Veielii, op. cit., p. 9—12 ; B.P.Hașdeu,
Arhiva Istorică, I, 3, p. 191—193; St. Nirclaescu, Documente inedite dela Mircea
Y
AR
79
R
somunți, satul Hârșova, Tismaua pe amândouă părțile cât era Ljgă-
șască și Rusească \ vâltoarea dela mijloc sau vârtejul dela Porțile de
LIB
Fier, Dunărea dela povârnișul Oregb,Iva până la hotarul Rușavei,
Vodița Mare pe amândouă părțile cu nncll și livezile, Țerovățul, seliștea
Bahnei, 40 sălașe de tîrgul *123, seliștea Stănaitogra 3 pe balta Bistriței,
pe dealul unde a fost odinioară satul Bresuița, • amândouă Vărovuicile,
ITY
PrilIpetul, Petrovița, Vârlița 4, venitul dela roțile lui Cip Hanoș dela
Bratilov 5, a patra parte din Dăbăcetti dăruită de Dumitru Dăbăccsau 67 8,
Vârgovița 7, Poemia, două bucăți din satul AniHit pe Jiu, satul Săl-
citdr la Balta, Trufeștii, Piatra, Obedin, Godineștii, Novosselii 8,
RS
cel Bătrân, p. 7—11 și 35—43 ; P. P. PaiaUeacu, op. cit. p. 41-45, 59—63, 74—78 și
87—9°), Dan II (Arhiv. Stat. București, Secț. ist., orig. slav.; B. P. Hașdeu,
Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21 ; • P. P. Pangltcsan, op. cit., p. 135—139) și Vlad I
VE
Dracul (Arhiv. Stat. București, secț. ist, M-rea Tisuana, III, 3, orig. slav.; Al. Ște-
fulescu, Mănăstirea Tisuana, ed. III, p. 181—183; P. P. PaHaResc^, op. cit., p.
186—190). Nucii dela Boboca pe Jaleș, dăruiți de Dan I, nu se află nici în hri
soavele lui Dau Ilși Vlad I Dracul. Mircea cel Bătrân și Dau II dau 35 burdufe de
NI
brânză, iar Vlad I Dracul dă mimai 10 burdufe de brânză; O:ra<g cel bătrâu,
Dau II și Vlad I Dracul dau câte 10 burdufe de miere.
U
1 Dăruite de Radul I. Dar hrisovul de danie nu s’a păstrat. Sunt îusă mențio
nate în hrisoavele de confirmare date de Dan I și Mircea I cel Bătrân (Vezi p.
78 nota 8), Dan II {Idem), Vlad I Dracul {Idem) și Radul III cel Frumos (Arhiv.
AL
Stat. București, secț. ist., M-rea Tisuana, VII, 164, orig. slav.; P. P. PaIaltcsan,
op. cit., p. 248—252).
2 Dăruită de Vladislav I m-rii Vodița (Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea
Tismana, drir. slav.; Veueliu, op. cit., p. 55—60; B. P. Hașdeu, Negru Vodă, Bu
TR
curești, 1898, p. CCXXXV și facsimil; Al. Ștefulescu, Tisuana, ed. II, p. 58—61
și ed. III, p. 46—49; • P. P. PaHaitescu, op. cit,.p. 35—37). Confirmate de Dani,
Mircea cel Bătrân, Dau II, Vlad I Dracul și Radul cel Frumos.
EN
3 Iu alte hrisoave este: Sălcișoara.

4 Dăruite de Mircea I cel Bătrân în 27 Iuuie 1387 (Arhiv. Stat. București,
secț. ist., M-rea Tisuana, orig. slav.; B. P. Hgtden, Arhiva Istorică, I, 3, p. 191—
193; P. P. Panaitesau, op. cit., p. 41—45).
/C
8 Dăruite de Mircea cel Bătrâu îu 1392 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
M-rea Tisuana, orig. slav.; VeHelin, op. cit., p. 9—12 cu data 1382 ; St. Nicdlaescn,
Documente inedite dela Mircea cel Bătrân, p. 7—11; P. P. Pauaitêscu, op. cit.,
P- 59—63)-
SI
8 Ibidem.
7 Dăruită de Vladislav I și confirmată de Mircea I cel Bătrâu (Arhiv. Stat.
IA
București, secț. ist., M-rea Tisuana, drir. slav.; St. Nicdlaescn, Documente
inedite dela Mircea cel Bătrân, p. 35—38; P. P. PaHaRes^, op. ct., p. 87—90).
8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tisuana, orig. slav.; St. Nicolaescn,
CU
Documente inedite dela Mircea cel Bătrân, p. 35—43; P. P. Pauaitescu, op. cit.,
p. 74—78 și 87—90).
RY
8o AL. A. VASILESCU
RA
morile dela TârguhJiuhU i și Vrabiția 2, care se găsesc în cărțile și
hrisoavele domnești ale m-rii Tismana din anii 1364—1464. In schimb
LIB
diplomele mai -n- menționate conțin po-e-iuai, pe care m-rile Tismana
și Vodița nu le aveau în acea epocă și anume: satul Bahninții pe Vodița,
al doilea sat Saghevăț, două sate Călugăreau lângă Balta Bistreț, satele:
Pecaleștii, Obăileștii, Valea Largă și Strâmtă, Tismana, Sârbșorii,
ITY
Arcanii, Tămășiții, Băleștii și Rașova și morile dela Severia, ce nu
se află în cărțile și hrisoavele domnești ale m-rilor Tismana și
Vodița. Ii 3 Aprilie 143° satul Tismana nu era. încă în stăpânirea
m-rii Tismana, căci la acea, dată posesiunea mănăstirii se întindea:
RS
«începând dela -atn- Tismana, dela. Stâlpul Scurtului pe ambele laturi
în sus până la munți, unde este hotarul mănăstirii» 3. Satul Sârbșori
abia la 1 Iunie 1483 îl aflăm în stăpânirea m-rii Tismana, când Vlad III
VE
Călugărul dă ue hrisov egumeimhu Matei și tuturor fraților, ce se aflau
în acel sfânt lăcaș, « ca să le fie moșii comune: Tismana de ambele
laturi ale râului Tismana și Pocruia cu toate hotarele și Godieeștii
toți cu toate hotarele și Sârbșorii și Ohaba, pentrucă le-a cumpărat
NI
j‘up. Viatilă logofăt dela Stanciul Cortofleș cu 160 fiorini » *

34. Cele două
sate Călugărenii le găsim pentru prima oară în posesiunea m-rii Tis-
LU
maaa îa 26 Martie 1505 6, iar amândouă .satele Sagoveții abia îa 6

Septemvrie 1534 6. Satul Bălești în secoana al XV-lea este boieresc,
A
x Dăruit de popa Agaton și călugării dela M-rea Tismana (Arhiv. Stat. Bucu
rești, secț. ist-, M-rea Tismana, L, 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-
TR
Jiului, p. 333—335; P- P- Panaitescu, op. cit., p. 147—149).

8 Dăruită de Vladislav I și confirmată de Radul cel Frumos (Arhiv. Stat.
București, secț. ist-, M-rea Tismana, VII, 164, orig. slav.; P. P. Panaitescu,
op. cit., p. 248—252).
EN
3 Arhiv. Stat- București, secț. ist-, M-rea Tismana, III, 4, orig. slav.; Miletffi
și Agura, op. cit., p. 126; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p- 194—195; P. P.
Panaitescu, op. cit., p- 316—318.
4 Arhiv. Stat- București, secț. ist-, M-rea Tismana, orig. slav.; Venelin,
/C
op. cit., p- 124—126; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 195—196; P. P.

Panaitescu, op. cit., p. 334—337
8 Arhiv. Stat. București, secț- ist-, M-rea Tismana, LXVIII, 1; Al. Ștefu-
lescu, Mănăstirea Tismana, p- 208—209- Ia acest document se spune, că «sunt
SI
dăruite de sfânt răposat sirănoș al domniei mele, marele Io Aircea. Voevod »

(lbidlm^\. Insă îe docnnsete-s gă.s1ie pană acum ale lui Mircea cel Bătrâi, eu se
găsesc. Ia 3 Iunie 1533 se arată, că sunt « 2 seliște, ce se cheamă Călugăreni »
IA
(Arhiv. Stat. București, Condica M-rii Tismana, 43, f. 421; Al. Ștefulescu, Mănă
stirea Tismana, p. 223).
* Arhiv. Stat- București, secț. ist., M-rea Tismana, LXVI, 2, orig. slav.;
St- Nicolaescu, - Domnia lui Vlad Vodă Vintilă dela Slatina, Craiova, 1936, p.
CU
26—28.
RY
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA 8l
RA
iu maHaiCltoiC- Ii i Mai 14.92 Vlad. III Călugărul iiCărrșCr lui Brai .și
fraților săi, Radul spătar și Petre stratornic stăpânirea poste satul
LIB
Bălești, cumpărat dola Dai OteșaniU \ iar îi 15 Iuiie 1493 întărește
lui Hrănitul, soției Maria și fiilor lor și lui Stănilă Stan cu frații și cu
fiii lui « ca să lo fio Băloștii po Jiu », « ar1C.•rură lo-a luai Radul Vcovcd
Pocruia și Godineștii dela sorruI Htanițlict, dela jupâi Cârstoa și dela
Stăiilă și le-a dat la mănăstirea Tismaia și la cotate » 2. Abia în 1
ITY
Iulie 1605 Radul VII Voevod Șerban întărește m-rii Tismana stăpâ
nirea poste moșia din Bălești « aattoa Anastasii călugăriții și a Albului
și a Zaharioi și a Voicului tontă dii airt•tă și dii camitu și dii păim'
RS
și din apă și din uscat și din viile ce suit în dealul îiO^rtLi », « pentrucă
au dat și au miluit și au închinat Anastasia călugărița și Albul și Zaharia
și Voicu această mai sus zisă moșie sfintei mănăstiri drept sufletele lor
și drept s■uflntele părinților lor » 8.
VE
Tămășeștii și Arcanii suit sate boierești în secolele XV—XVII4ea 1 2*4.
Ih 10 Iunie 1656 Constantin I Șerbai Voevod întărește Elenei Bănoasa,
soția lui Radul Buzescul și fiului ei Matolaa posteliic stăpânirea poste
NI
« satul Arcanii, județul Gorj, cu toate hotarele și cu toți vecinii, pentrucă
jumătate de sat oste de moștenire, iar altă jumătate de sat de cum
LU
părătură » 6.
Ii diplomele dii 28 Octomvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444 se mai
întărește măHăititilcr V(X^î;a și Tismana stăpânirea poste târgul Kise-
lievo și satele: Pcacvți, Mariani, Drămui po Miava și Clieevăț po Duiăro,
RA
dăruite de «părintele despotului Ștefai, cneazul Lazăr » 6. Dacă însă

cercetăm cartoa de întărire a Despotului Ștofan din 1406, constatăm,
că el a întărit măHăitirilct « Tismana și a lui Antonie cel Mare la Vodița »
NT
stăpânirea poste alte posesiuni și aiumo: Tri Brodi, HaHovți, Drajevți,

Crușovița cu Duhoveți, Izvorți, Barici, BirhiHli, Poiieva și Paactlate ’,
CE
1 Acad. Rom.,msse, X, 10, orig.- slav.

2 Arhiv. Stat. Bucuroști, socț. ist., M-rea Tismana, LXXXI, 1, orig. slav.; Mile-
tffi și Agura, op. cit., p. 343—344 ; Al. Ștofuiosru> Mănăstirea Tismana, p. 202—203.
’ Arhiv. Stat. Bucuroști, Condica M-rii Tismana, Nr. 43, f. 422 verso.
4 Al • ȘrfUursrcu • Documinte lavvo-româee• p • 35—3, • 7——77 • 2f>2—20o • 479—
/
4’3, și 501—506.
SI
8 Revista Tinerimii, I (1898), p. 88—127; Al. Ștofuiosru, Gorjul istoric și

pitoresc, Târgu-Juilui, 1904, p. 298.
• Arhiv. Stat. București, secț. ist.; Veielii, op. cit., p. 55—59; Al. Ștefulescu,
IA
Mănăstirea Tismana, ed. II, p. 162—168 și ed. III, p. 184—1819; P. P.

PaHaitosru, Documente, p. 155—159 și 203—207.
’ Arhiv. Stat. București, socț. ist., M-rea Tismana; Veielii, op. cit., p.
26—27; B. P. Hașdou, Arhiva Istorică, I, 2, p. 17—1’, cu . data 1391; P. P.
CU
PaHaltosru, op. cit.,p. 69—72.

6
RY
82 AL- A. VASILESCU
RA
Asemenea enorme inexactități nu le-au putut comite popa Agathou
și popa Gheiasim. Cărțile și hrisoavele dImucțt:, date de Mlircea I
LIB
cel Bătrâu, Dau II și Vlad I Dracul, îu timpul când aceia erau egumeni»
mănăstirilor Tismana și Vodița, redactate cu respectul regulilor diplo-
-
maticei slavo-române diu acea epocă și având posesiunile enumerate
cu multă exactitate și arătarea dIigtIrnlni, dovediesc cu prisosință
aceasta. Diplomele din 28 Octdmvrie 1429 și 20 Octomvrie 1444, care
ITY
cmții inexactitățile uieiiținate mai sus, au fost falsificate abia după
10 Iunie 1656, când satul Arcani era încă posesiune boierească.
Sancțiunea (Sanctio). Iu diplomele din 14 Iulie 1418 și 28 Septem
RS
vrie 1420 ale lui Sigismuid I nu se află uicio saiațiuic. Iu. diploma
diu 28 OatImvric 1420 a. aceluiași rege și împărat este uumai o vagă
« poeua temporalis »: « Cine nu vrea sa aibă dela mine rău » dar uu
la locul ei, ci cuprinsă îu « disposi-tio » 123*5. Formula, cu o mică schimbare
VE
îu formă, o găsim și în diploma diu 28 Octuiivrie 1429: « Nimeni să
n'aibă voie să-i bântuiască întru nimic, cine nu vrea să mă aibă cu rău » a,
dar după « dispositio ». Insă îi diplomele autentice ale lui Sirlsmnid I
NI
diu anii 1418—1429 nu se află asemenea formule de sancțiune, ci îu
1416: «Așa dar să nu să îndrăznească a face altceva»*, îu 1419: «Alt
LU
ceva să nu se facă în'cele arătate, la adăpostul bunătății noastre » », îu

1424: «Și să nu se îndrăznească a face altceva»*, îu 1427: «Așa dar
niciodată să nu se îndrăznească a se face altfel » 7* 9și îu 1429: «Altfel
la adăpostul bunătății noastre să nu se îndrăsnească a se face » 6
A
In diploma din 20 Octom.vrie 1444 a lui Ioan Corviu Huuiade se

TR
află deiseui.enea numai «poena temporalis»: «M/w-em' să nu aibă ar

să le dăuneze întru -nimic, cine nu vru să primească rău dela domnia
mea » Dar în diplomele lui autentice uu găsim o asemenea formulă
N
1 « koh Ht pTt mchi iu 3MV» (Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tis
CE
mana, I, 3,; Veueliu, op. cit., p. 52—54; P. P. PaHaltcsan, op. cit,, p. 123—125.
2 Ibidem.
3 « H HHKTO A4 AtH H'&BOAHK ll«3AS4BHTH HH HIMK, K0H Hi SHJTI AH MIM HA 3A0 »
(Arhiv. Stat. Bncurești,M-rlaTlsul!na, 1,5, secț. ist.; Veueliu op. cit., p. 55—59;
P. P. Panaitcsan, op. cit., p. 155—159).
/
♦ « Aliud igi'tur facere uou ausuri » (E. Hurmuzaki-N. DcnsntcaHn, Documente,

I, 2, p. 500).
SI
5 « Aliud nou facturi in premsis, grade nostre sub optentu » (Ibidem, p. 507).
* « El aliud facere nou ausori » (Ibidem, p. 531).
’ « Secus ergo nequaquam facere ausuri» (Ibidem, p. 541).
IA
• «Secus grade uostre sub obteutu facere uou ausuri» (Ibidem, • p. 561).
9 « H HHKTO AA HM HkCT BOAHK I1O34KABHTH HH 0^ *HM, TKO Hl EH pOTlArtH U>T COCnOA--
cTBa-MH 3A« npHiTH» (Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana ; Al. Ște-
CU
fnlesan, Mănăstirea Tisuana, ed. II, p. 162-—168 și ed. III, p. 184—189; P- P-

PaHaitescu, op. cit., p. 203—207).
R
RA
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEI.A TISMANA
ci m 1446- «In cele arătate mai sus a nu se îndrăzni a face altfel »1, în
LIB
1447: «In cele arătate mai sus a nu se îndrăzni a face cât de puțin altfel » 12
și în 1448- «Acei cari va încerca să calce bunătatea noastră arătată mai
sus să cadă asupra lor mânia lui Dumnezeu atotputernic și a mamei
sale Fecioara cea glorioasă, a Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a tuturor
Sfinților și să fie anetemizați pentru acea faptă » 3.4 *6
ITY
Aceste constatări dovedesc, că falsificatorii diplomelor din 14 Iulie 1418,
28 Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429 ale lui Sigis
mund I și a diplomei lui Ioan Corvin Huniade din 20 Octomvrie 1444 nu
RS
cunoșteau diplomatica slaHO-rom^âIădinȚara Româaea-căș1-atiao-UIgu-
rească din secolul XV și deci n’au trăit în acel secol, ci mul’t mai târziu 4.
Coaaoboratio. Această formulă de origină apuseană, întrebuințată în
diplomatica latino-ungară-germană, o aflăm numai în câteva hrisoave
VE
din Țara-Românească și nu la locul ei. Ia privilegiul comercial dat de
Mircea I cel Bătrân neguțătorilor poloni în 23 Septemvrie 1403, este
pusă după « dispositio », iar în acela dat de Vlad I Dracul, în 8 Septem
NI
vrie 1439, după martori 5.
Ia diploma din 14 Iulie 1418 a lui Sigismund I, după « sanctio »
LU
se, află următoarea formulă: « Cine va ceti această carte, cetind-o, să o

dea înapoi, cari i-o va fi dat» 6, iar în acea dia 28 Septemvrie 1420
lipsește. In celelalte două diplome ale aceluiași rege este aceeași formulă,
dar schimbată în formă, și anume în aceea dia 28 Octomvrie 1420:
A
«Și cine citește această carte, să o dea dela cine- a luat-o »’, iar în cea dia
28 Octomvrie 1429: «Și cine va citi.această carte a mea, iarăși să- o dea
TR
aceluia, în mână, dela care a Iuat-o » 8.

1 « Secus in premissis facere non an.siu^t » (E- Hurmuzaki-N- Densușeanu,
Documente, I, p. 730).
EN
2 « Aliud in premissis facere minime ausuri» (Ibidem, p. 741).

3 « Praescriptam nostram gratiam infringere attentavaenut, indigaatioaem
Dei omnipotentis, suaeque genitricis Virgiais gloriosae, Saactorum Petri et
Pauli, Apostolorum ac omnium Saactorum incurraat et eo facto aaathematizati
/C
sionn» (Ibidem, p. 751).

4 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, îa Revista
Istorică Română, VII, p. 284—285.
8 Ibidem. ,
SI
6 « ^SaH khhi'3 kt» nporAtAd npon’AiAAKUJH, wnm a** » hoaa kto m3 t k3,v Aa,'k *
(Arhiv. Stat. București, secț. ist-, M-rea Tismana, IX netrebnice, 89; Venelin, op.
cit., p. 36—38; P. P- -Panaitescu, Documente, p. 117—119).
IA
’ « li kt« HKTt wkSbh khht), aa a** wt Kora w ‘ «ysaiK (Arhiv. Stat- Bucu
rești, secț. ist., M-rea Tismana, I, 3: Venelin, op. cit., p. 52—54; P. P. Panai-
tescu, op. cit., p- 123—125).
H X»Ke MTATH WKSBH A10K>
CU
8 « KTO KHHr$ nAKKI ,\A » flOÂ T0M&3H pSKt, WT KOn’<*
i oy3eak» (Arhiv- Stat. București, secț. ist-, M-rea Tismana, I, 5; Venelin,

op. cit., p. 55—59; P- P- Paaa1te-cu, op. cit., p. 155—159).
6
R
84 AI,. A. VAS1I.ESCU
RA
Dacă cercetăm documentele ungurești ale lui Sigismuid I, găsim
ii poruncile date cu rrrrrtrr grirrrl rrnaCorrrlo formule: I. «Insă
LIB
am făcut, ca să fie 'fêlê^ttlui,tn cw sigilul nostru mai mare, de care ne folosim
ca rege al Ungariei, cele prezente, pe care am poruncit, ca întotdeauna,
după citirea lor, să fie redate ^1X0^0100-1111 »x; 2. «Poruncim chiar, ca
cele prezente, după citirea lor, să fie date cât mai repede prezentatorului » 12*;
ITY
3. « Voim chiar, ca cele prezente citite să fie redate întotdeauna prezentato
rului » 3; 4. «In sfârșit redați cele prezente citite prezentatorului » 4*6. Ii
diplomele de dcHrțluHi sau rcHfitmări, cu pecete atârnată, orau Iitro-
buiițato formulele: 1. «In amintirea a cănii lucru și putere perpetuă,
RS
am dat prezentele noastre scrisori privilegiate, întărite cu dublu nostru
sigil autentic și atârnat, de care ne folosim ca rege al Ungariei» B; 2. « Pen
tru dovada a tuturor și a fincă'ouia și siguranța perpetuă, am poruncit,
VE
ca prezentele scrisori privilegiate să fie întărite cu întărirea noului sigiliu
1 Doc. din 1412: « Presentes autom sigillo Hcstrc maiori, quo ut rex Huigarie
rtinrr, ^'(-0111!' rciiigHrti, qu'' aciC rctrn loctiiram srmarr trCdi iuboius
I
UN
aresentaHti » (E. Hurmuzaki-N. Deisușoanu, Documente, I, 2, p. 491). Ii dcr.

dii 1416 au fos't înlocuite: « autom » cu « vero », « post » cu « etiam » și « oorum »
cu « cpcrtunrm » {Ibidem, p. 500).
2 Ih doc. din 1398: «Prosentos eriam post lecturam roddi edirimus iugitor
arosentrHti » {Ibidem, p. 399). Ii doc. din 1404: are In plus « ipsorum » după « post »,
AL
iar îi loc de « odlrimus » este « jubemus » și « iugitor » lipsește {Ibidem, p. 436).

Ii doc. dii 1,|<>(>, « rrirn » rito î1lcrrit. cu « tr1Crn », « rdirinui » cu « jubomus »,
iar «iugitor» lipsește {Ibidem, p. 451). Ii doc. din 1423 aflăm: «autom» îl loc
de « eciam », după « post » oste « oarum », după « lecturam » este « semper », « iugitor »
TR
lipsește și în loc do « edirimus » este «jubomus » {Ibidem, p. 527). Ii doc. di .1 1424

este «jubomus» îi loc de «odirimus» {Ibidem, p. 531). Ii doc. din 1427 suit:
« aorlectas » In loc de « ociam », « post lecturam » lipsesc, « j’ubomus » în loc de « odi-
N
cimus » și «iugitor» lipsește {Ibidem, p. 542). La fel esto îitr’uii alt document
dii 1429 {Ibidem^, p. 561). Ii doc. din 1433 sun1:« donique » îl loc de . « odam »,
CE
« oarundom » după « post » și «iubemus » îi loc de « odicimus » {Ibidem, p.

5’5)-
’ iii doc• din 1415- «Presentes eciam somper -^r^c^cii volumus pre-
soitaiti» {Ibidem, p. 498). Ii doc. din 1427 esto: « antom » în loc de «eciam»
.și îl loc do « aoriertas somper roddi volumus arosontaHtl » se află « habita earum
/
Hctitla, ptresentrHtl sompor roddi volumus» {Ibidem, p. 541).

4 Ih doc. dii 1410: « Praesontes donique aorlertus roddito ptaosontrHti>
SI
(Ibidem, p. 471).
6 In doc. din 13901 «In cuius roi memoriam. firmitatemquo porto■tuanli
IA
praesentes oisdem ccHcessimus litC:otus, ncstrrs atiuiiogiaies pondoitis ot au-

thoHCiri sigilii lostri duplici' muiimaie rcborrtas » {Ibidem, p. 326). Idom doc. din
1391 {Ibidem, p. 336 și 33’) și 1395 {Ibidem, p. 366). Ii doc. din 1393 {Ibidem,
p. 358) lipsește «oisdem». Ii doc. din 1395 {Ibidem, p. 364), lipsesc: «eisdom»,
CU
«HC'ttrs». Ih doc. dii 1405 {Ibidem, p. 444) lipsesc: «Ii cuius rei memoriam,
firmitatomque prefectuam », « ot » și are în plus: « Ciuibus nostris », « noui ». Ii
R
RA
dublu, atârnat și autentic » x. Iar în diplomele de donațiuni sau confir
LIB
mări, cu pecete aplicată, se întrebuințau formulele: i- «Znsa cele pre
zente am făcut să fie pecetluite cu sigiliu nostru mai mare, de care ne
folosim ca rege al Ungariei » i; 2. « Pentru mărturia cărui lucru, am dat
prezentele scrisori ale noastre pecetluite prin 'punerea sigilului nostru
ITY
de care ne folosim » 3; 3. « Confirmăm perpetuu înoitoarele întăriri prin
mijlocitoare' protecție a prezentelor scabsoal ale noastre, ce am făcut să
fie redactate în forma privilegiului nostru, când acelea ne-au fost în special
reportate » 4; 4. Cu mărturia acestor scrisori ale noastre, ce am făcut să fie
RS
redactate în forma privilegiului nostru, când mi-au fost reportate»6;
doc. din 1406 (Ibidem, p. 449) lipsesc: « eisdem » « et » și are în plus: « noui » după
« noștri » și « predicti » după « duppaicis ». Ia doc. din 1427 (Ibidem, p. 542) lip
VE
sește « eisdem ». Ia doc. din 1430 (Ibidem, p. 563) lipsește « eisdem », iar îa locul
părții, care urmează după « privilegiales » este: « emanari facimus pendentisque
sigilii noștri, munimine raborari ». Ia doc. din 1431 (Ibidem, p. 572) lipsesc: « eisdem»
NI
«etc », «duplicați» în loc de duplicis » și are adaos după «duplicați»: «quo ut
rex Hungariae utim». In doc. din 1436 (Ibidem, p. 613), lipsesc: «eisdem
concesimus, et authentico », iar în loc- de «roboraaaa» esae: «fecimus ro-
LU
borari ».
1 Ia doc. din 1405: «In quorum omnium et siIguaorum testimonium, firmi
tatemque perpetuam praesentes literas priuilegiales pendentis, et autheatici noui
sigilii duplicis munime iussimus roborari » (Ibidem, p. 438).
a Ia doc. din 1411: « Presentes autem sigiUo nostro maiori, quo ut rex Hun-
A
garie vtimur fecimus consignari » (Ibidem, p. 478).

3 In doc. din 1387: « Ia cuius rei testimonium presentes litteras nostras sub im-
TR
pressione sigilii noștri quo vtimur, consignatas duximus annuendas» (Zfttdim,

p. 301)-
4 In doc. din 1395: «Innonantes perpetue Ha-ituras confirmamus presencium
letterarum nostrarum patrocinio mediaate, quas in noștri priuflegii formam
EN
redigi facienrus, dum nobis eedem in specie fuerint reportate » (Ibidem, p. 369).
In alt document din 1395 (Ibidem, p- 370), după « nostrarum » este « patencium »,
iar partea care urmează după « mediante » lipsește. La fel, îa alt doc. din 1395
(Ibidem, p. 373) numai că în loc de « valituras » este « vaiere ». Ia doc. din 140®
/C
(Ibidem, p. 463), în loc de «patrocinio», este «testimonio » și textul dela urmă

ca în doc. din 1395. Ia doc. din 1428 (Ibidem, p. 555) se află o formă mul't mai
prescurtată, cu unele schimbări de cuvinte: « Commisimus presencium literarum
nostrarum testimonio et vigore mediante ».
SI
8 In doc. din 1387: « Harum nostrarum testimonio literarum, quas in formam

noștri privilegii redigi faciemus, dum nobis fuerint reportatae » (Ibidem, p. 302).
In doc. din 1388 (Ibidem, p- 314), după « quas » urmează partea dela sfârșit: « dum
IA
nobis fuerint reportate » și în loc de « in formam noștri privilegii redigi faciamus »

este « priuilegialiter emanari faciemus». Ia doc. din 1392 (Ibidem, p. 350), după
« quas » partea dela urmă schimbată în forma: « dum nobis in specie reportaueriat ».
CU
In doc. dia 1404 (Ibidem, p. 434) este « vigore » în loc de «testimonio ». In doc.
dia 1410 (Ibidem, p. 472) are în plus: « vigore et » înainte de « testimonio », « me
diante - » după «litterarum », «in specie » înainte de « reportatae » și cu schimbări
RY
86 aL. A. VASILESCU
RA
5. «Insă după ce cele prezente ne-au fost reportate, am făcut să fie
redactate în privilegiul nostru pentru mai mare prevedere»x. Dacă
LIB
diplomele din 28 Gctom-vrie 1420 și 28 Gctom-vrie 1429 ale lui Sigis-
muud I, prii care se confirmă posesiunile și privilegiile mănăstirilor
Vodița și Tismana ar fi autentice, ele ar fi avut una din formu
lele întrebuințate- de cancelaria nnrnrcgsaă pentru diplomele de
acest gen.
TY
Iu diploma diu 20 Oatomvrie 1444 a lui Ioan Huniade se află aceeași
formulă ca și în pseudodiplomele lui Sigismund I, dar schimbată în
forma: «Și cine va citi această carte a mea, iarăși s’o înapoieze acelui
SI
12*8, deși prin ea se confirmă posesiunile și
om, care i-a dat-o s’o vadă » *
privilegiile mănăstirilor Vodița și Tismana s. De fapt cancelaria ungu-
R
îutre ultimele două părți. Iu doc. din 1422 (Ibi em, p. 521) sunt de asemenea în
VE
plus: « vigore et » îuainte de « testimonio » și « in specie » înainte de « fueriut ». La
iei îutr’uu document din 1427 {Ibidem, p. 546). Iu alt document din 1427 {Ibidem,
p. 551) aceeași formulă ca în doc. diu 1420. Se află și o formă mai restrânsă a
NI
acestei formule: « Iloruin uostrarum vigore et testimouio literarum mediaute »
îu doc. din 1426 {Ibidem, p. 535 și 536), 1435 {Ibidem, p. 598) și 1447 {Ibideui'
p. 628). Iu doc. din 1433 {Ibidem, p. 587) în loc de « vigore et », se află «per vi-
LU
gorem ». Iu doc. din 1406 {Ibidem, p. 446) lipsesc: « et tcstimInio» și «me-

diaute ».
1 Iu doc. din 1387: « Preseutes autem postquam iobis iu specie fueriut repor
tate iu lostrum priv:lerlnm rediri faciemus uberiorem ad cautelam » {bideu,
RA
p. 298). Iu alt document diu 1387 este o altă formă: « Preseutes etiam, dum nobis
iu specie fueriut aliate, in formam uoștri priuilegy redigi faciemus », ce este mai
des iutrebuiuțată. Iu alte documente din 1387 'Jbdnii, p. 300 și 3°5), în loc de
NT
« etiam » este « tandem », lipsesc « dum », « in specie » și în loc de « in formam noștri

prinilery redigi faciemus » se află: « emanari pro eisdem faciemus ». Iu doc. diu 1390
(Ibidem, p. 328) suit: «autem» în loc de «etiam» și «reportatae » îu loc de
« allatae ». Iu alt doc. din 1390 {Ibidem, p. 332) și 1395 {Ibidem, p. 363/ suit: « tan
CE
dem » în loc de « ' etiam » și « priuilegialiter emanari faciemus pro eisdem » îu loc
de « in formam nostro privilegy redigi faciemus ». Iutr’alt doc. din 1395 {Ibidem, p,
368) este « taudem » îu loc de « etiam », lipsesc: « dum, fuemi » si « aliata » îu loc
de «allatae » și adaos: « pro eisdem » după « faciemus». îutr’un doc. diui397 {Ibidem,
/
p. 393) este « tandem » în loc de « etiam », lipsesc: « dum » și « in specie »

și « allatas » în loc de « allatae ». Iu alt document din 1397 {Ibidem, p. 394), pe lângă
SI
schimbările și lipsurile diu documentul precedent, are și un adaos: « pro eisdem »

după « faciemus ». . x
IA
2. « H KTO npOHKTf IVSSh MO» KHHrS, iMKhl A» W H BpATHA, ^0/^ MAodiKS KOHIO It
BdM .. wrrtfAATH » (Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tisuana, LVI, 165,
Al. Ștcfnlcsan, Mănăstirea Tisuana, ed. II, p. 162—168 și 184—1819; P. P. Pauai-
CU
tescu, Documente, p. 203—207).

8 Ibidem.
AR
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA tismana
R
roască a mtrrbuillțrt arolorai reguli dlplcmrCicr îh diplon.rlo lui Ioai
Huiiado, ca colo, menționate la diplomele lui Sigismuid I. In ordinii»
LIB
cu caracter goieral găsim formulele: « Cele prezente fiind citite să le
ret^ti^t^'^^ți cdui ce le-a arătat»1 sau «In sfârșit am poruncit, ca cele 'pn-
zente să fie redate prezentatorului » 2. Iar îi diplomele de daiie și coi-
firmare do pciOiiuHi sau privilegii so află fctnrlrlr: « Cu măotu-ir
ITY
£-1X1^1110- noastre scrisori pecetluite cu sigilul nostru, de care ne folosim » 3
sau « Cu puterea și mărturia mijlocitoare a acestor scrisori ale noastre » 4.
Dacă diploma din 20 Octomvrie 1444, prin caro Ioan Huniade întărește
mănăstirilor Vodița și Tismana aosesiuHilo și privilegiile lor, ar fi auten
RS
tică, ea trebuia să aibă uia dii fctmrlolr diplomelor de rc1firmr-o•-
Fratul îi'ă că atât rroaită diplomă a lui Ioai Hr1iaCr dii 20 Ortcm-
vrio 1444, cât și aiplcm.olo lui Sigismuid I dii 28 Octomvrio 1420 și
VE
28 Octomvrio 1429 conțin o formulă întrebuințată numai îi pctu1ri
cu caracter goieral, dovedește, că autorii falsurilor au avut ca model
o a'omoHor actUHră, iar iu o diplomă do rrctdr-■r sau rc1firnrro do
NI
privilegii și po'o'iuii.
Datarea (datum). In diplomele lui Sigismuid I dela mănăstirea Tis-
maia datarea s’a făcut prin arătarea locului unde s’a scris, a lunoi, a ziloi,
LU
a aiului, dola lașterea lui Hristcs, când s’a dat, și a anilor de domnie, do
câid s’a suit po tron, ca rogo al Uigariei, împărat al Romanilor 6 și al
Cehiim 6, iar Ii diploma lui Ioan Huniade so arată numai: iorul
A
uido s’a scris, anul dela nașterea lui Htlstcs, luna și ziua când '’a
dat 7. Acest fol do datare iiu-1 găsim îi dccumrHCo■lr ilrvc-rcna1r dii
TR
acea epocă'
1 Ii acrumontuI dii 1445 « Praosontibus porloctis exhiboiti rostitutis » {Ibidem.,

EN
p. 730). La fel îitr’ui document dii 1447 {Ibidem, p. 796).

' In documentul dii 1447: « Prosoitos deiique potiertu' roddi inbemus pre-
seitanti » (Ibidem, p. 741).
3 Ih documentul dii 1445: «Tostimoiio proseicium littorarum Hc'ttatum
/C
sigillo lostro .qUo fungimur imatr''arum modianto» (Ibidem, p. 722).

4 Iitriui document din 1447: « Harum 1c'tratum vigore ot testlmc1io lito-
raruii modiante» (Ibidem, p. 744). La fel, ÎHtt’u1 document din 1448 (Ibidem,
p. 758). In două documente dii 1447 {Ibidem, p. 732 și 735), după «nostrarum»
se află « quibus sigillum lostrum quo vti gubot1rtor regii fungimur est appon-
SI
sum vigore ot tostimoiio litorarum modianto ». Ii documentul din 1450 (Ibidem, p.

764), după: « 1c'trrrum » se află:-« quibus sigillum n^^trum ost appensum vigore
IA
ot to'timo1ic litorarum modianto ».

8 Diplomele dii 14 Iulio 141’, 29 Septemvrie 1420 și 28 Octomvrie 1420 (Arhiv.
Stat. București, secț. ist., Tismana, I și IX letrobiico, 87, 89 și 167.
• Diploma dii 28 Octomvrie 1429 (Ibidem, IX 1otrrb1lro, 58 și 90). In exem
CU
plarul pe pergament nu sunt aiii de domnie (Ibidem, I, 5).

7 Diploma din'20 Octomvrio 1444 (Ibidem, IX 1otreb1lre, 165).
R
88 AL. A. VASILESCU
RA
Ia diplomatica slavo-română din Țara Românească datarea (da
tam) se aseamănă cu cea bizantină, medio-bulgară și medio-sârbă b
LIB
Anul, reprezentat prin cifre cirlaice, este dela creerea lumii 2 și este
precedat de cuvintele «în anul (k'k aUto) » * 3. Dar nu se specifică, că
I,
este dela creerea lumii. Abia către sfârșitul secolului al XV-lea, în tim
pul domniei lui Vlad III Căhigărul, se specifica « dela Adam (w iIr\aAu) 4*6»
ITY
și în secolul al XVI-lea « în anul curgător dela Adam (u'k aRt TfKSipa
w 5 » și uneori, « dela. facerea lumii (iv C'kBA.mTf auipa) 6 »•-
In secolul al XVII-lea începe a se arăta nu numai anul « dela Adam
RS
(iv HflaMd)», ci și anul «dela nașterea lui Hristos (Cv poH^rflfCTKa Xcka) ’ ».
In prima jumătate a secolnlnl al XVIII-lea, în Oltenia, când se afla sub
stăpânirea Austriacilor, nu se mai .scria anul dela Adam, ci numai anul
dela nașterea lui Hristos 8. VE
Dar, pe lângă loc, anul dela facerea lumii, lună și zi, care sunt ele
mentele principale în diplomatica slavo-română se mai dau uneori:
indictionua, crugul zodiei, crugul soarelui, crugul lunei, temelia, epacta,
NI
mâna anului, nnmatnl de aur, cluciul Pascaliei și paștele jidovesc •
Acest fel de datare era însă foarte grea și cerea multe cunoștințe și cal-
LU
1 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, p. 297.

* Ibidem, p. 289.
RA
* Ibidem.
8 Ia documentele din 1 Aprilie 1497 (Arhiv. Stat. București, secț- ist-, Radul
Vodă, XIX bis, orig. slav.) și 15 Iunie 1498 {Ibidem, Mitropolia București, LXIII,
NT
I, orig. slav-).
• Ia hrisovul lui Basarab V Neagoe din 14 Decemvrie 1514 {Ibidem, Tismana,
LXXXII, 2, orig. slav.; Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, I, p. 330—331; Al.
Ștefulescu, Documente slavo-române, p. ’6—73O-
CE
8 Ia hrisoavele lui Alexandru III din 8 Iulie 1577 (Arhiv. Stat. București,
Episc. Râmnic, C, 3, orig. slav.; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. i®8—
200) și Mihnea II Turcitul din 16 Mai 1579 (3t- Nicolaescu, Documente slavo-române,
p. 276—279; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p. 207—20®).
’ Ia hrisovul lui Gavril Movilă din 26 Aprilie 161® (Al. Ștefulescu, Documente
/
slavo-române, p. 380—337).
SI
• « Din Craiova, August 4, 1725 » (Arhiv. Stat- București., Tismana, II

netrebnice, 22, orig. slav.). « Datu-s’au din Craiova la anul 1728, Iunie ® zile»
(Arhiv. Stat. București, Condica M-rii Cozia, Nr. XIX, f. 274—275 și XX,
IA
f. 266—2a3)-« Craiova, Iulie 4 1735 » (Arhiv. Stat- București, T^^ânâ, XXX,

6, orig. rom.).
8 N. Docan, Despre elemenetele cronologice în documentele românești, în Anal.
CU
Acad. Rom., Mem. Secț. Ist., seria II, București, 1910, Tom. XXXII, p.
361—399-
R
89
RA
cule x. De aceea îu secolul al XlV-lea 2 și la începutul secolului al XV-lea 3

suit hrisoave uedatate. Cel mai vechiu hrisov datat este al lui Dau II
LIB
diu 3 OctImvrie 1385 4 Iu datare (datum) se dă: locul unde a fost scris,
aiul dela facerea lumii, indictioHnl, luna și ziua 5. Acest fel de datare,
fără loc, dar cu iudlatiou., se află și în inscripțiile depe îînr-mâiutul lui
Nicolae Alexandru I din 16 Noemvrie 1364 6 și de pe clopotul mănă
ITY
stirii Cotmeana diu 1385 7
Sistemul de datare prii: loc, aiul dela facerea lumii, indictim, lună
și zi este la început mai des întrebuințat. II găsim în hrisoavele, privi
legiile comerciale și inscripțiile lui Mircea I cel Bătrâu ®, Radul II Ple-
RS
1 Ibidem, p. 356—382.
2 Hrisovul lui Vladislav I (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, orig.
VE
slav.; Veueliu, op. cit., p. 5—6; B. P. Hașdeu, Negru Vodă, p. CCXXV ; Al. Ștefu-
lescu, Mănăstirea Tisuana, ed. III, p. 46—49; P. P. Panaitcsan, Documente, I, p.
35—37 Și facsimil).
8 Douăsprezece hrisoave ale lui Mircea I cel Bătrân (Arhiv. Stat. București,
NI
secț. ist., șapte OTig. slav., Condica Bvâncovlnlască, Nr. 266, f. 247 și Condica
M-rii Cozia, Nr. XVIII, f. 241; Acad. Rom., msse, XX, 155 și 174, orig. slav.;
LU
VeueliH, op. cit., p. 26—27; Miletic și Agura, op. cit., p. 119; I. Pușcariu, Fragmente
istorice, IV, p.45—47; St. Nicolaescn, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 16—19 și
26—43 ;P. P. PaHaitcsau, Documente, I, p. 72—104 și 112) și un hrisov al lui
Mihail I dregem (Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266,
f. 251—252'; P. P. Panaitesan, Documente, I, p. 101—104).
A
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 1, orig. slav.; Al. Ștefulescu,
Mănăstirea Tisuana, ed. III, p. 167—171; P. P. Pauaitêscu, Documente, I, p.
TR
38—41. Cf. D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV,

P- 293.
• Ibidem.
* B. P. Hașdeu, Etiuologicum magnuu Rouaniae, București, 1894, III, col.
EN
2554; D. Ouciul, Originile Principatelor Române, București, 1899, p. 182; N.

Iorga, Inscripții, I, p. 132—133.
’ B. P. Hașdeu, Istoria critică a Românilor, București, 1875, p. 128; St. Ni-
colaescn, Cercetări arheologice, străvechile clopote ale mănăstirilor Cotmeanași Cozia
/C
din timpul lui Dan Voevod și Mircea Voevod, p. 4.

8 Iu hrisoavele din 27 Iuuie 1387 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tisuana,
III, 2, drir. slav.; B. P. Hașdeu, Arhiva I torică, III, p. 191—193 1 p- p- panaitescu,
Documente, I, p. 41—45), 4 Septemvrie 1389 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
SI
Cozia, XIII netrebnice, orig. slav. frag, și Condica Brâncovenească, Nr. 266, f.
248; St. Nicdlacsau, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 4—6; P. P. Paialtcsan,
Documente, I, p. 51—54), 23 Noemvrie 1406 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.,
IA
Tisuana, orig. slav.; Venelin, op. cit., p. 22—23; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I,
p. 98; Miletic și Agura, op. cit, p. 119; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române, p.
11—12; P. P. PaHaitêscu, Documente, I, p. 67—69), 11 Mai 1409 (Arhiv. Stat. Bu
CU
curești, secț. ist., orig. slav;. Veueliu, op. cit., p. 18—19; B. P. Hașdeu, Arhiva
Istorică, I, 1, p. 97; St. Nicdlaescn, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 19—21;
R
AI,. A. VASII.ESCU
90
RA
suviU i, Dan II 2 și Alexandru II Aldea 3. In timpul domniei lui Vlad I
Dracul este întrebuințat foarte rar 4, îi timpul domniilor lui Vladislav II '
LIB
P.P. Pr1aitesru, Documente, I, p. 104—107), 28 Martie (Arhiv. Stat. București, secț.
ist., Cozia, orig. 'lav.; St. NlcoIre'cu, Documente dela Mircea cel Bătrân, p. 22—23 ;
P. P. Pa1rito'ru, Documente, I, . p. 207—109) și 10 Iunie 1415 (Acad. Rom., msse, C,
ITY
132, orig. slav.; I. Bogdan, Un choisov al lui' Mircea cel Bătrân, îi Anal. Acad.
Rom., Mem. Secț. - Ist., soria II, tom. XXVI, p. 112—113; St. NlroIrescu, Do
cumente dela Mi-cea cel Bătrân, p. 24—25; P. P. Pa1rltosru, Documente, I, p.
io—112), îl privilegiul comercial din 6 August 14X3 (I. Bogdan, Relațiile, I,
p. 3—6) și în inscripția de pe clopotul col mare dela mănăstirea Cozia (B. P.
RS
Hrșdeu, Istoria critică a Românilor, I, p. 232; St. NlccIaesru, Cnrcntări arheo
logice, p. 6).
2 In privireglire comerciare dn 17 Mai (I. Bogdan. Reraiilte- I- p- 8——io-
22 Noemvrie 1421 (Ibidem, p. ii—13). In privilegiul comercial din 17 Mai 1421
lipsește IcruI.
VE
* In hrisoavele din 28 Fevruarie (Arhiv. Stat. București, Condica Brâncv-
venească, Nr. 266, f. 253; P. P. Pa1rite'ru, Documente, I, p. 132—135) și 12 De
NI
cemvrie 1424 (Arhiv. Stat. București, Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 302—303;
P. P. Pr1rlte'ru, Documente, I, p. 239—242), 10 Septemvrie 1428 (Arhiv. Stat,
București, socț. ist., Tismana, I, 4, orig. slav.; P. P. Paiaitescu, Documente,
LU
I, p. 250—153),. 16 Septemvrie 1430 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,

orig. slav.; B. P. Haadeu, Arhiva Istorică, I, i, p. 73—74; Gh. Ghibăioscu, Surete
și izvoade, I, p. 280—282; Al. Ștofulescu, Documente slavo-române, p. 25—17;
P. P. Pa1altosru, Documente, I, p. 26'2—163) și îi privilegiile .comerciale din 23
Octomvrie 1422 (I. Bogdan, Relațiile, I. p. 25—17) și 30 Ianuarie 2432 (Ibidem.
RA
P- 32—35)
’ In hrisoavele din 17 Noemvrie 1431 (Arhiv. Stat- București, secți ist., Dealu.
XIII, i, orig. slav.; St. NlcoIrescu, Documente slavo-române, p. 209—212 și Dom
nia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 20—23; P. P. PrHaitosru, Documente, I, p.
NT
164—166), 9 Fevruarie 2433 (St. NlccIaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea,
p. - 32—34) și 25 Iunie 1436 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig. slav.;
St. Nlcclrescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 42—46; P. P. Pr1ritescu,
Documente, I,p. 268—172).
CE
4 Ih hrisoavele din 2 August 1439 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana,
III, 3, orig. slav.; P. P. Pr1ritrsru, Documente, I, p. 189—290) și 7 August - 1445
(P. P. Pa1aite'ru, Documente, I, p. 208—210) și îi privilegiul - comercial din 8
Aprilie 1437 (I. Bogdan, Relațiile, I, p. 72—74).
/
• In hrisoavele din 5 Ianuarie 1450 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia,
orig. slav, și Condica Brâncovenească, Nr. 266, f. 254 v—255; P. P. Pairlte'cu,
SI
Documente, I, p. 211—214), 2 August 2452 (Arhiv. Stat. București, secț. ist.

Mitropolia București, III, 2, orig. slav.; P. P. Pairitrsru, Documente, I, p. 218—
220), 5 August 1451 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Episc. Argeș, DII, 2, orig.
IA
slav.; P. P. Paiaitescu, Documente, I, p. 221—223), 7 August 1452 (Arhiv. Stat.

București, Condica M-oii Cozia, Nr. 1’, f. 127; P. P. Priaitosru, Documente,
I, p. 223—225), 7 August 1452 (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Cozia, orig.
CU
slav.; P. P. Pairitosru, Documente, I, p. 225—227), 5 August 2452 (Acad. Rom.,

msse, Nr. 5236, f. 54—56; P. P. Priritescu, Documente, p. 228—231).
R
RA
DIPLOMELE LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA QI
și Vlad II Țepeș i destul de des, iar din 1464, dia timpul domniei lui
Radul III cel Frumos, din ce în ce mai rar 2.
LIB
Ia acelaș timp se mai constată un al doilea fel de datare prin: loc,
iiu- dela facerea lumii, luna și ziua, fără indiction. Est-e îlI.i^•UJlințat
la început foarte rar, în timpul domniei lui Mircea I cel Bătrân 3,
foarte des în timpul domniei lui Vlad I DascăhU1*34*6 și Basarab II 5
TY
și mai rar în timpul domniei lui Vladislav II 6 și Vlad - Țe-
SI
1 Ia hrisoavele din 16 Aprilie 1457 (Arhiv, Stat, București, secț- ist., Cozia.
XI, 1, orig. slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 235—233O, 5 Martie 1458
(Arhiv. Stat- București, secț- ist., Tismana, IX, 91, orig. slav.; Venelin, op., cit., p-
ER
91—92 ; P- P. Panaitescu, Documente, I, p. 238—240), 16 Fevruarie 1461 (Acad-
Rom., msse, Nr. 5236,!- 64—65; P. P. Panaite-cu, Documente, I, p. 244—245).
8 Ia hrisoavele din 12 Noemvrie 1463 (Acad- Rom., msse, CVIII, 26, orig.
slav.; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 246—247), 30 Mai 1464 (Arhiv. Stat.
IV
București, secț- ist-, Cozia, XIV, 1, orig. slav. și Condica Brâncovenească, Nr.
266, f. 399; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 247—243O. 28 Octomvrie 1464
(Arhiv. Stat. București, secț- ist, Snagov, I, 3. orig. slav.; P. P. Panaite-cu. Do
UN
cumente, I, p. 255—260), 15 Ianuarie 1467 (Arhiv. Stat- București, secț. ist-,

Cozia, orig. slav.; Miletic și Agura, op. cit., p. 125; P. P. Panaitescu, Documente,
I, p. 264—266), 25 August 1469 (P- P- Panaitescu, Documente, I, p. 270—272)
și în privilegiul comercial dia 6 Martie 1470 (I- Bogdan, Relațiile, I, p. 107—10®).
3 n, hiâoovul dm 00 Uule, 1400 II , Pucarriu, Fraomenll- IV, p - 3——45 - P.
AL
P. Panaitescu, Documente, I, p. 65—67).

* Ia hrisoavele din 20 Ianuarie 1437 (E. Hurmuzaki-N- Densușeanu, Do
cumente, I, 1, p. 573; I- Pușcariu, Fragmente istorice, IV, p. 50—52; P- P- Panai-
TR
tescu, Documente, I, p. 173—176), 1 August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț.

ist-, Snagov, XXXI, 1, orig. slav.; P- P- Panaite-cu, Documente, I, p- 17®—130),
10 August 1437 (N. Iorga, Studii și documente, VII, p. 46—47; P. P- Panaitescu,
Documente, I, p. 180—13IO, 13 August 1437 (Arhiv. Stat. București, secț- ist-, Mitro
EN
polia București, XCIV. I, orig. slav.; Venelin, Bnaxo-^BÔiraaC^KiHi . ., p- 78—80

Miletic și Agura, JaKO-PoM'bHMT'b p. 122—123; P. P- Panaitescu, Documente, I,
p. 182—183), 23 August 1437 (Arhiv, Stat- București, secț- ist-, Mitropolia Bucu
rești, XCIV, 2, orig. slav.; P. P- Panaitescu, Documente, I, p. 183—135), 14 Mai
/C
1441 (Arhiv. Stat. București, secț- ist., Glavacioc, I, i, orig- slav.; Preot I. Mușetea-
nu, Mănăstirea Glavacioc, p. 43—44; P- P. Panaitescu, Documente, I, p. 197—197),
30 Iunie 1441 (Arhiv. Stat- București, secț- ist,. Snagov, I, 2, orig. slav.; Ve
nelin, o£. cit., p. 87—89; P. P- Paaaite-cu,, Documente, I, p. 198—201) și privi
SI
legiul comercial din 8 Septemvrie 1439 (B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, p. 34-37).
8 In hrisovul din ® Ianuarie 1443 (Arhiv. Stat- București, Condica M-rii
Cozia, Nr. 18, f. 132; P- P- Panaitescu, Documente, I, p. 202—203).
IA
6 In hrisoavele din Iulie 145® (Arhiv. Stat. București, Dep. part. I. și N.

Popescu; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 215—218), 30 Septemvrie 1451
(Acad. Rom-, msse, DXXVI, 23, copie slavă), 2 August 1453 (Arhiv. Stat- Bucu
rești, secț. ist-, Mănăstirea Dealu, VII, 1, orig. slav.; P- P- Panaitescu, Docu
CU
mente, I, p. 232—-234) - și 15 Aprilie 1456 (Arhiv. Stat. București, secț- ist-, Episc.
Argeș, XVI, I, orig. slav.; P. P- Panaitescu, Documente, I, p. 234—235).
R
AL. A, VASILESCU
92
RA
peș 1. Din timpul dmiiei lui Radul cel Frumos este îutrebuiirțat diu
ce în ce mai des și ajunge cu timpul să fie singurul sistem de datare
LIB
al documentelor 2, chiar și după inlIanirca limbei slave cu limba
română 1*3. Insă îu afară de midificările privitoare la au, arătate mai
sus, sistemul acesta de datare, în a doua jumătate a scaolnlnl al
XVIII-lea, mai sufere încă două modificări: i. aproape îu toate docu
ITY
mentele, îu afară de hrisoave, se dă numai anul dela nașterea lui
Hristos, iu și aiul dela Adam 4; 2. în hrisoave se arată și arii de domnie
ai domHnIni care a dat actul 5
RS
1 In hrisovul din 8 August 1447 (N. Iorga, Studii și documente, N, p.
VE
169; P. P. PaHaItcsau, Documente, I, 1, p. 210—211), 20 Septemvrie 1459
(Acad. Rom., msse, Nr. 2536, f. 60—61; P. P. PaHaitesan, Documente, I, p.
240—242).
8 Veueliu, op. cil., p. 95—223; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 5—7,
NI
30, 37, 49—50, 66—69, 104,142—144; Miletic și Agura, op. cit., p. 124—358; Gh.
Ghibănesau, Surete și izvoade, I, p. 283—357; AI. Ștefulescu, Mănăstirea Tisuana,
p. 190—329, Polc/Magi, Târgu-Jiului, 1905, p. 91—103, Documente slavo-române, p.
LU
18—570 și Schitul Crasna • București• 191O' p• 67—86' St• NâcolaescU' Documente

slavo-române, p. 231—236, 248—266, 276-279, Documente istorice cu privire la Radul
Vodă dela Afumați sau Radul Vodă cel Viteaz (1521—1529), București, 1909, p.
7—10, Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909, p. 9—29, Documente dela
RA
Mihai Viteazul, București, 1913, p. 9—32, Domnia lui Vlad Vintilă Vodă dela
Slatina, CraIdvai 1936, p. 16—27, Domnia lui Radul Vodă Paisie și a fiului său
Marco V^vod, CraIdvai 1939, p. 28—31, Istoricul orașului București, București,
1939, p. 7—21 și Istoricul Mănăstirii Sf. Treime (Radul Vodă) din București,
T
București, 1939, p. 17—43; Gr. Naudriș, Documente slavo-române din Mănăstirile

Muntelui Athos, București, 1936, p. 23—236; P. P. Panaitesan, Documente, I,
EN
p. 248—396.
3 Al. Ștefnlesani Mănăstirea Tisuana, p. 332—428, Polovragii, p. 104—^130
și Schitul Crasna, p. 71—73 și 90—99; N. Iorga, Studii și documente cu privire
la istoria Românilor, București, 1907, XIV, p. 3—86, • 212—223. 239—274, 286—306,
/C
324—338 și XVI, p. 3—6.

4 Documentele diu 29 Mai 1753 (Arhiv. Stat. București, Condica M-rii Cozia,
XIX, f. 259—260), 1 (Arhiv. Stat. București, Mitropolia București, XVII, 18),
3 (Ibidem, XVII, 17) și 10 Fevruarie (Ibidem, IX, 5), 25 Aprilie (Ibidem, XVII,
SI
24), 29 Iulie (Ibidem, XVII, 22) și 14 Septemvrie 1754 (Ibidem, XVII, 28), 29
Auguslt (Ibidem, XVII, 31) și 22 Septemvrie 1755 (Ibidem, XVIII, 21), 3 Fevruarie
1756 • (Arhivele Stat. București, Slobozia lui Enache, XI, 31), 19 Septemvrie 1756
IA
(Arhiv. Stat. București, Mitropolia București, XVII,. 32), 9 Iulie 1758 (Ibidem,
XVII, 34), 26 Octomvrie 1759 (Ibidem, XVII, 35), 1 Aprilie (Ibidem, XXVII,
14) și 20 August 1760 (Ibidem, XVII, 38).
CU
• In 14 Octomvrie (Arhiv. Stat. București, Sf. Apostoli, XI, 14) și 8 Noem-vrie

1753 (Acad. Rom., mss 2.082, f. 11W—15).
R
RA
In afară, de aceste două sisteme, mai suat întrebuințate în secoana
al XlV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea, următoarele sisteme
LIB
de datare: i. locul, sărbătoarea, anna, ziua, anul dela facerea lumii și
și indictionuU i; 2. anul dela facerea lumii, crugul soarelui, crugul 1 rinei,
2; 3. Iocu-, luna, ziua, anul dela facerea lumii și sărbătoa
luna și ziua *I,
*; 4- anul dela facerea lumii, lndlctlonua, luna și ziua 4; 5. anul dela
rea».34
ITY
facerea lumii, luna, ziua și sărbătoarea 6; 6. luna, ziua și anul dela fa
cerea lumii 6; ’- locul, luna și ziua 7; 8. locul și sărbătoarea 8; 9. anul
RS
1 Ia hrisovul lui Mircea I cel Bătrân din 28 Martie 14151 « Ia mănăstirea Cozia
în Postul Mare, luna Martie 28 zile în anul 6923, indiction 8 (bx MOHacrHpx b%
Ko.3L«, K% BEAHKH (10CT AUC HU,A MUpTTA KH BT.A-t^T xSUKr, tHAHKTHOH H) » (Arhiv.Stat. BUCU
rești, secț- ist., Cozia, orig. slav.; 3t. Nicolaescu, Documente dela Mircea cel Bătrân,
VE
p. 22—23; P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 107—10®).
a In hrisovul Uil Radu, II peeșuvuO dan 1 lume 1421 - «In anul 6<22<), crugul
soarelui 14, al lunei 12, luna Iunie, ziua - 1 (ax A-kT RpSr caohuS aî, aShfl r
NI
Mtc-ku,a IoHîe a akhx) (Arhiv. Stat- București, Condica Brâncovenească, Nr. 266,
f- 348—350) •
8 Ia hri-ovua lui Vlad I Dracul din 23 Aprilie 1441: « Ia cetate, în Târgoviște!
LU
în luna lui Aprilie 23 de zile, anul dela zidirea lumii 6949, Nede în Popaștea (Du
minecă după Paști) » (N. Iorga, Studii și documente, XII, p. 276—278; P- P- Pa
naitescu. Documente, I, p‘ i®3—i®5)-
* Ia hrisovul lui Dan II din 5 August 1424: « Ia anul 6932, indiction 2, luna
August 5 zile (8a-kT x^vas, «hahrtîwh b AMc-kița rtarScT t akhk) » (Arhiv. Stat.
RA
București, secț- ist-, Tismana, VII, 3, orig. slav.; B. P- Hașdeu, Arhiva Istorică,
I, I, p. 19—21; P. P. Panaitescu, Documente, I, p- 135—139)-
8 Ia actul prin care Petriman dăruește în 17 Iulie 1425 mănăstirii Cozia toată
averea sa: « In anul 6933, luna Iulie 17 zile, la Sfânta Marina b aIst xsuar wc-sii,a
NT
HoyaTd si' ahh» ha cs-k-rÂ AAaphha) » (Arhiv. Stat- București, secț- ist-, Cozia,
4, orig. slav.; 3t- Nicoaaescn, Documente slavo-române, p- 219; D. P. Bogdan și
H. Stahl, Manual, p- 126—127; P. P. Panaite-cu, Documente, I, p. 144—145),
CE
8 Ia hrisoavele lui Dan II din 7 Octomvrie 1428 (Acad. Rom., msse, XX,
285, traducere; P. P. Panaitescu. Documente, I, p. 153—154))» Alexandru II Aldea
din 15 Ianuarie 1432 (Arhiv. Stat- București, Condica M-rii Cozia, XVIII, f.
365; St. Nicolaescu, Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, p. 28—29; P- P- Paaai-
tescu, Documente, I, p. 166—167).
/
’ într^n hrisov al lui Dan II: «Ia Argeș, Decemvrie i (y flatHiu Aikimbpx a) »
SI
(D. P. Bogdan și H. Stahl, Manual, p. 123—125; P. P. Panaitescu, Documente,

I, p. 146—147) și în alt hrisov al aceluiași Domn: « Ia Argeș, Mai 25 dni » (Arhiv.
Stat. București, Condica Episcopiei Buzău, CIH, f. iii; P. P- Panaitescu, Do
IA
cumente, I, p- 14®—
8 întûn hrisov al lui Dan II: «In Argeș, în Dumineca Floriilor (y flprHuiH b
HfA«A-k MR-kTOHocHA) » (Arhiv. Stat. București, secț- ist., Tismana, L, I, orig.
CU
slav.; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului, p. 333—335; P- P- Panaitescu, I,

Documente, I, p. 14’—149). •
R
al. A. VASILESCU
94
RA
dela facerea lumii și indictioniU 1; io' luna 2. In corespondența cu Bra
șovenii datarea este făcută îi trei feluri: i. lcrul, luna și ziua 2. luna
LIB
și ziua 4; 3. IcruI 6. Colo mai multe srrlscrl Insă suit lodatate 6. Numai
îi actul prii caro Mircoa I cel Bătrân trî1crștr, în Septemvrie 1403,
alianța cu Vlrdislrv Iagelo, rogolo Boldiei, so află rrmăCcrtra da
tare : lcrul, sărbătoarea catolică, •sărbătoarea ortodoxă și anul dela na-
ITY
ștorea lui Isus CJiristosc Actul trebuie să fi fost redactat în limba latină
și tradus în limba slavă. Do rrror crtarea actului, deși scris în limba
slavă, esto făcută după aialcmatira latiiuo-apuseană, rdăcg■a1d și săr
bătoarea ortodoxă.
RS
In documentele din Țara Românească, scrise Ii limba latină, datarea
''a făcut î1tctdoauHa după diplomatica latinciungată și latino-apuseană.
Anul o'te socotit CoI' laștema lui Isu' ChtisCci, iar luna și ziua sunt
VE
rxatimrto prii zile do iărbâtcrro din crlo1artul catolic. Lcrul uioori
lipirate. Colo mai vochi dcrrmonte, datate îi acest fol sunt alo lui
Vladislav I din 20 Ianuarie 1368 ’, 25 Noemvrie 1369 9 și 15 Iulie
NI
1 Intûi hrisov al lui Mircea I col' Bătrân: «In anul 6900... indictioi 15
LU
e rl-r xsiț ihakktîhi i). i (Arhiv . S'at . Bucuratti . oecț . îtt.- Tisma/aa, oigg . s'av. ;
Venelin, op. cit., p. 9—12; St. Nlrolaescr, Documente dela Mircea cel Bătrân, p.
7—11; P. P. Paialtosrll, Documente, I, p. 60—63).
a întûn hrisov al . lui Mircoa I cel Bătrân: « Buia Octcmvrie (M^cima
RA
T<RaHir) - (Acad. Rom., msse, XLV, 144, orig. slav.; P. P. Prnrltescr, Docu
mente, I, p. 64—65).
NT
4 Ibidem, p. 75—76 și 87—88.

8 Ibidem, p. 32 și 49—52.
8 Ibidem, p. 7—8, 13—14, 18—19, 21—22, 27—31, 3’—49, 53—65, 67—71,
74—75. 77—87 Și 89
CE
' S’au scris scrisorile în orașul nostru Giurgiu, îi Dumineca după Sfântul
Matei și, după Ruși, după Î1ălțarer Cinstitei Cruci în aiul după 1rșCerrr lui Crti.sCcs
o mie patru 'uto troi (1Ihc,ih(-k) ahctt» oy h<hihm(k) tctcs< «v HC>parai oy HtA‘(a»)
io cicara.m(K) AA'iitw a io tyrKy io cy.;.^Rf^:€H1 Htrlcl•c )^t^tc-•r iiovk Akrw po;kctej

/
XpHCTiBA x* AAsT(ik) a-cta A'kT(-ik) TpMtr-» aItA) » (E. Hurmuzak|i N. Densușeaiul

Documente, I, i, p. 824).
SI
’ « Dat In anul Domnului 2368, în ajunul zilei sfintei ferlorto și martire Ang,
neto (Datum an1c Domini MCCCLX crtavc, ii vidili' Saicte Aignetis Virginis
IA
ot Martyryo) » (E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XN, 1, p. 2).

9 « Dat • în Argeș îi 'ătbătorror fericitei fecioare și martire Ecatetlna, îi anu-
Domnului 1369 (Datum ii Argyas in festo boatae Cathrrlnre Virginis ot Martyris.
CU
Anio Domini MCCCLXIX) » (E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, i.

p. 148—24'9; P. P. Prnaitesru, Documente, I, p. 31—32).
R
DIPLOMEI,E LUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DE&A. T^MANA
RA
95
I371 231- Dau II dă Brașovului un privilegiu comerciai* wi Târgoviște, ziua

a șasea cea mai apropiată in ajunul zilei sfântului Martin episcop și confesor,
LIB
tn anul Domnului 1424.» 2. Alexandru II Aldea scrie Brașovenilor îu 14
Iunie 1431: « vn Târgoviște, ziua a cincea cea mai apropiată înaintea săr
bătorii feeicșeșlce martiri, Vitus și Modestus, în anul Domnului, 1431» 3
Vlad I Dracul, îu 16 Iulie 1436, pe când era încă pretendent la tron, scrie
ITY
Brașovenilor « în Făgăraș, ziua a doua după sărbătoarea împrăștierii Apo
stolilor în anul Domnului o mie patru sute treizeci și șase » 45
. Iu 5 Septem
vrie acelaș an, Ic scrie « în șesul dela Boia, în coborim noastră, ziua a
Patra cea mai apropiată înaintea sărbătorii Nașterii Glorioasei Fecioare,
RS
în anul Domnului o mie patru sute treizeci și șase » 67.Luând domuia, Ie în
tărește, în 7 August 1444, privilegiul aomeraial al lui Oiraca I cel Bătrâu
« în Târgoviște, ziua a șasea cea mai apropiată înaintea sărbătorii fericitului
VE
martir Laurențiu, în anul Domnului, o mie patru sute patru zeci și patrii » 8
FehjI acesta de datare îl găsim și în a doua jumătate a secolului al
XV-Iea. Dar, din 1492, anul dela nașterea lui Isus Christos este pus
NI
prin cifre arabe 7, deoarece și îu diplomatica latliI-nirară s’a produs
această sablmbarc îu 1488 8. In arul 1541. luna și ziua nu mai suit
exprimate prii sărbători din calendarul catolic, ci prin numărul zilei
LU
lunare și numele luuei. Astfel Radul VI Paisie scrie Sibienilor « din lagă-
1 « Dat în Argeș, îu reședința noastră, îu anul Domnului, în ziua împrăștierii

A
Apostolilor de curând trecută (Datum in Argies, in uostra resldcuaia sub anno

Domini millesimd triaentcsimo scptuarisimd sccdndd, iu die diuisionis Apostc-
TR
lorum, proxime praeterito) » (E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I,

1, p. 200; I. Pușcariu, Fragmente, IV, p. 35; P. P. PaHaitescu, Documente,
I. P- 35)-
2 « Datum in Tberrolsaha, feria sexta proxima iu vigillia Sancti Martini epis-
EN
copi et cofcssdris, anno Domini M-mo CCCC-mo XX-o IIII) » (I. Bogdan, Rela
țiile, I, p. 26; E- Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 13).
3 « Datum Târgoviște, feria quiuta proxima 'aute festum beatorum Viti et
Modești martiruiu, anno Domini nullesimo CCCCXXXI » (I. Bogdan, Relațiile,
/C
I, p. 311; 15. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, I, p. 15).

4 « Datum in FIraras feria secunda post festum divisionis Apostoldrnm, auHd
Domini millesimo quadringentesimo tricesimo sexto» {Ibidem, p. 312; Ibideu,
P- 23).
SI
5 « Datum in campo de Boya, nostre descensidHls, feria quarta proxima ante

festum Nativitatis Virgiuis Gloriose, anno Domini milIesimo qnadringcntcslmd
tricesimo sexto» {Ibidem, p. 312—313; Ibidem).
IA
6 « Datum in Tcrrdvistia, feria sexta proxima arte festum beati Laureici

Martyris, anno Domini millesimo qnadrlurciteslmo XIAIII-nio» {Ibidem, p.
313—314; Ibidem, p. 31—32).
CU
7 Ibideu, p. 339—340; Ibidem, p. 133.

* Ibideu, p. 130.
RY
AL. A. VASILESCU
46
RA
ral mstni Bothfulwa, în a cincea zi a lui Iulie, în anul Demnului 1541» X
Această schimbare s'a produs din cauza reformei religioase. Ia a doua
jumătate a .secolului al XVI-lea se mai întrebuința încă zilele de -ătUa-
LIB
toare dia calendarul catolic pentru zi șt lună. Astfel Petru I cel Tânăr,
fiul lui. Mircea II Ciobanul, în 2 Martie 1564 scrie Brașovenilor: « din
Blcl)tști în a doua zi a lunei Maattl în.- anul Domnului 1564 » 2, iar în 17
Iunie acelaș an le scrie: «din- București, în- ziua, de Sâmbătă după a. lui
ITY
Vitus, în anul Domnului 1564» 3. Ia prima jumătate a secolului al
XVII-lea nu se mai întrebuințează sărbătorile catolice în datarea do-
cumeeteloa- Insă uneori numărul zilelor și anul sunt scrise cu cifre
latine 1*345*. Ia a doua jumătate a secolului al XVII-lea se întrebuințează
RS
de oblcelu cifre arabe în .-caieaea zilei și anului dela nașterea lui Isus
Christos 6.
Dacă cercetăm documentele lui Sigismund I, scrise în limba latină,
VE
se constată, că datarea s’a făcut de regulă în două feluri: I. locul, săr
bătoarea catolică, anul dela nașterea -ut Isus Cliristos, fără 6 .sau cu anii
de domine78*10 ; 2. anul, ziua și luna după calendarul roman (ide, none,
11
NI
calende) șt anii de domnie 8. Foarte rar ziua și luna, sunt scrise cu numere
latine și numele lunii Ia documentele lui Ioaa Huniade, datarea s’a
LU
făcut, punându-se: locul, sărbătoarea catolică și aaul 10. In foarte puține

documente ziua și luna sunt scrise: (<în ziua 11-a lunei Mai (die XI
■mtniis Maii) » ", «în ziua 17 Septemvrie (die XVII Sept.) » 12, «înzi/a
RA
1 0 DaUum ex casrrie nosrrii IôdiaaWâ cûntte dee Utilii, anno Domin 1 1541
(Ibidem, p. 406).
8 « Datum ex Bokaresth, secunda die mensis mărcii, anno Domini 1564»
(Ibidem, p. 546)1
NT
3 « Datum ex Bokare-th, sabato die post Vittt, anno Domini 1564 » (Ibidem,,
p. 601).
* Ibidem, IV, 1, p. 44—45, 47—48, 105 și 473
CE
5 Ibidem, XV, 2, p. 1186, 1258, 1285 șl 1380.

8 Ibidem, I, i, p. 298—300, 302, 305—307, 309, 310, 314, 328—330, 332,
344- 334, 047. 350- 354- 336, -36. 368—373, 379—381, 393. 394> 386, 399. 424,
428, 432^^434. 433, 044, 451, 4^5, 466. 071. 072. 077. 07’. 47’8 491 484, 535,
540, 541, și 573 ; Ibidem, XV, 1, p. 4, 6, 12, 15 șl 21; Ibidem, XV, 2, p. 1821 și 1822.
/
7 Ibidem, I,2 , p , 000 , 48——000, 0’7, 088 , 222 , 233 - 2’7. 531 532, 53^, 77O,
572- 554, 057. 549- 77Ie 553—555. 557—5’2, 5’6, 582, 584, 5^^, 543,611—^61^3
SI
și a23; Ibidem, XV, i, p. 11, 17, 17 și 18.

8 Ibidem, I, 2, p. 336, 323, 350, 353, 367, 366, 336, 389, 341, 417, 723i 770,
IA
333,- 774, 457, 760, 347, 525 și 572; Ibidem, XV, i, p. 5; Ibidem, XV, 2, p. 1826.
* Ibidem, -I, 2, p- 326 și 337.
10 Ibidem, p. 633, 722—751, 773—767 șt XV, 1, p. 28—33.
11 Ibidem, I, 2, p. 717.
CU
!8 Ibidem, p. 777. . „
AR
■inuHima a lui Decemvrie (die penultima DecemboisJ »i și « în ziua 18
R
Decemvrie (die XVIII Decembris) »
LIB
Primul fol de datare din documentele lui Sigismund I îl găsim în
trebuințat îi cancelaria regală a Ungariei până la mijlocul secolului al
XVI-lea 3, când începe să nu mai întrebuințeze sărbătorile rrtclire'
Astfel Ferdinand, regele Ungariei, scrie Sibienilor « din Viena, în ziua
a noua a lunei Septemvrie, în anul Domnului o mie cinci sute cincizeci și
ITY
trei (Datum Vienna,< die nono mensis Septembris anno Domini miile-
sino quingentisimv quinqua.gesimo tercio) » 1
234*89. Sărbătoarea catolică apare
din co în ce mai rar Ii datare In diplomatica latino-ungară «. Pentru
RS
ultima oară o mai găsim întrebuințată In 28 Noemvrie 157’ •. In secolul
al XVII-lea, In diplomele principilor din Ardeal în .datare so scria: lcruI,
ziua, luna și anul Domnului Isus Christos iar în diplomele împăraților
germani și regi ai Ungariei so mai adăogau uneori și anii do domnie ’.
VE
Falsificatorii diplomilor dela mănăstirea Tismana 1’au cunoscut
diplomatica slrvc-tcmâ1ă și latinc-rcmână din Țara Românească și pe
acea latino-ungară din cancelariile dela Buda-Pesta, Viena și Alba Iulia
NI
din soroliIo al XV-lea, XVI-lea și XVII-lea. După felul cum au făcut
datarea, se acatr spUHo, că dipldiielo lui Sigi'mr1d și Ioai Hr1irdr
LU
dela mănăstirea Tismana au fcst scrise abia în atimr jumătate a serc-

lului al XV^-lea. Atunci, In anii 1720—1'39, în Oltenia, în timpul
Stăpânirii ar'trlarr, drtrrrr se făcea numai prii: loc, zi, luiă și
anul dola nașterea lui Isu' Chri'tos ®, după diplomatica imporială
A
TR
1 Ibidem, p. 755'
2 Ibidem. p. 757'
3 midem, ~XV, 1, p. 25—479.
EN
• Ibidem, p. 49’.
6 Ibidem, p. 521, 529, 547, 565, 582 și 674.
• Ibidem, p. 674—675.
' Ibidem, IV, 1, p. 422, și 577; Ibidem, XV, 2, p. 780—1459.
/C
8 Ibidem, III, 2, p. 449 și 455; Ibidem, IV, 2, p. 208, 209, 298 și 660.
9 Arhiv. Stat. București, A-nota, XXX, 33 și I netrebnice, 91, 95 și 97, Bistrița,
VIII, 9, 26, 27, 28, 29, 30 și 31, XLV, 9, XLVII, 7, LVII, 3, I netrebnice, 13, 80,
III netrebnice, 222, 216, 233, 270 și 296, IV netrebnice, 374, V netrebnice, 401,
407, VI netrebnice, 560, Brâncoveni, VI, 5, Brâncoveni și Mamu, XIV, 17, 18,
SI
XXI, 11, XXII, 89 și XXV, 79, 83, Govora, XXV, 40, 42, Hurez, I, 50, II, 6, V,
36, XIV, 21, XV, 27, XXI, 6, XXI bis, 7, 8, XXII, 11, XXIII, 17, 1’, 23, XLI,
IA
4, LIV, 57, 58 și V netrebnice, 10, Episcopia Râmnic, - XIX, 12, 14, LVIII, 30
și LXV, 22, Condica M-oii Bistrița, LXXXIV, f. 238—240, LXXXIX, f. 243—'244,
278, 280 și 326, XC, f. 254—258, XCI, f. 195—198, Condica M-rii Cozia,- XIX,
f. 257—258, 269—277 și XX, f. 251—252 și 266, Condica M-oii Motoul, XXXIV,
CU
f. 46—47, Condica Episcopiei Râmnic, XIXC, 14 și Condica M-oii Tismana,

7
R
AL. A. VASILESCU ,
98
RA
germană* In diplomile imperiale se adaugă nHcori și arii de domnie
ai împăratului 2. Iu acea epocă, ur sirgur document dela mănăstirea
LIB
Arnota are arul dela Adam: « Datu-s’au îu Craiova 9 Iuuie leat 1230
(1722) » 3.
Datele din diplomele Iui Sigismund I din 29 Septemvrie și 28 Oc-
tomvrie 1420 sunt greșite, deoarece în • acest timp Sigismund I nu se
afla la Oradea Măre și Vodița, ci îu Boemia: îu 30 Iunie îu « Prager
TY
Schloss » *124, îu 13—19 Iulie « im Feld vor Prag » 5*, îu 21—30 Iulie îu
« Prager Schloss » ®, la 26 August la Ezeslau 7 în 1—16 Septemvrie Ia
Kutteuberg 8, 3 Octdm.vrie la Ezeslau 910, 31 Oct^vne la Kunsatiz 10, 1
*14
SI
Noemvrie « vor dem Wissduad u » și 3—4 Noemvrie la KUtteuberg 12.
Se crede însă, că. « data 1420 e pusă de un diac, care credea, că și anul
ER
dela Hristos începe la 1 Septemvrie n, și că data exactă ar fi 1419, « care
corespunde cu intinerariul regelui Sirlsnmrd » 18, care la 1 Oat<>mvric
1419 se afla la Oradea (Wardeiu) 14, la 26 Oct^vne la « Neuhaus in der
IV
Bulgarei bei dem eiseruer Thor » 16 și la 1 Noemvrie la Posath diuaIaac
de Dunăre îu apropiere de Orșova 16. Dar acest procedeu, de a socoti
UN
anul dela nașterea lui Isus Cliristos dela 1 Septemvrie riu-1 mai găsim
u iiciuu alt d(xmmeiit și rici chiar în diploma lui Sigismund I dela 28
Octomvrie 1429.
AL
XLIV, f. 80—81, XLVI, f. 42—43, 232—233 și 309—310, XLVII, f. 51—53,

58—-59 și L, f. 280—284; Acad. Rom., msse, Documente Sabina Cantacuzino,
55 și Condica Episcopiei Râmnic, 2083, f. 82 v, 59—60 și 100; E. Hurmuzaki,
Documente, VI, p. 409, 422, 424, 427, 429, 454, 456 și 524 'și XV, 2, p. 1604—1605 ;
TR
N. Iorga, Studii și documente, XII, p. 36—37: Arhivele Olteniei, III, p. 142—

144.
1 E. Hurmuzaki, Documente, VI, p. 162—562.
2 Ibidem, p. 205, 263 și 400 și XV, 2, p. 1626 și 1641.
EN
8 Acad. Rom., msse, 1451, Condica M-rii Arnota, f. 82—83.

4 I. Asahbacb, Geschichte Kaiser Siguunds, Hamburg, 1841, III, p. 434—435.
• Ibidem.
• Ibidem.
/C
1 Ibidem, p. 435.
• Ibidem.
• Ibidem.
10 Ibidem.
SI
n Ibidem.
18 Ibidem, ' p. 435——436.
18 P. P. Panaitescu, Documente, I, p. 122 și 125 Hdte-
IA
î4 I. Aschbach, II, p. 483.

• Ibidem.
14 Milleker Bdddr, A lOr^k^knlk elso betorâsei DH-Magyavorszdgba, Timișoara,
CU
1914, p. 22. Cf. I. Minea, Principatele Române și politica orientală a împăratului

Sigismund, București, 1919, p. 165.
R
RA
99
Data 20 Ortcmvrlo 1444 din diploma lui Ioan Huniade de asemenea

este greșită, fiindcă la acoa dată Ioan Huniado nu se afla la Orșova, ci
LIB
îi Bulgaria. Ii i8—22 Septemvrie 1444 armata ungurească trece Du
nărea, sub ro1ducorea regelui Virdl'iav 2, « por passum Orswa » 2, la
24 Septemvrie trece râul Timoc 3, la 26 Septemvrie ajunge la Vidin 4
și la 16 Octcmvtie la Nicopcl 5*8. Nu poate fi nici data 20 Ortomvrle
ITY
1443> deoarece îi ii Octcmvrie Ioan Huniado era cu regele Vladislav
« sub cotatoa Belgrad (sub Albanonder) 6, iar după această dată
înaintează către Niș ', unde, la 3 Noemvrie, are loc o mare bătălie, îl
caro Turcii sunt îii^:îHî ’.
RS
Anii de domnie ai lui Sigismund I, ca rege al Uigariei, în diploma
din 29 Septemvrie 2420 sunt greșit calculați, deoarece nu era în anul
*, ci în anul al 34-lea, cum se află scris în diploma din 2’ Oc-
al 32-lea 910
VE
tomvrie 142010. Deasemenea și anii de domnie ca împărat roman
(pHA\CK U-pi) sunt calculați greșit: 10 în loc de ii în dipicmoie din 29
Septemvrie 11 și 28 Ortomvrle 1420 12 și 19 în loc de 20 în diploma din
NI
2’ Octcm.vrle 1429 23, deoarece Sigismund s’a suit pe tronul Germaniei
în 20 Septemvrie 1410 14. De altfol Sigi'mr1a I nici nu prrlr. titlu do
împărat la acele date, ci de rege al Romanilor' El obține coroana im-
LU
1 N. Iorga, Notes et extoaits pour servi- ă l’histoioe des croisades au XV-e sUcte,
III, p. 192 note și Studii și documente, III, p. XXII.
2 Thurocz, Chronica Hungaro^-um, îi Schwadinn-, Sc-ipiorns -e-um hungaoi-
A
carum, Vindobonensis, 1746, I, Cap. XI/II, p. 255; Alt. Bonfiiius, Hisl-ia pan-
TR
nonica sive hungrricrrum reoum decades, Coloniae, 1690, Dec. III, Lib. VI, p. 335.
3 G. KOrlet, Die Schlachten von Nicopoli und Waona, p. 41.
• Ibidem.
8 Ibidem, p. 42.
EN
• F. Piokosinski, Codex diplvmaticus civitatis Cracoîensis, în Monumenta medii

aevi historica oes gestas Poloniae il Cristrantia, K.racrc'wion, 1870, Voi. XVII,
p. 424—425'
' N. Iorga, Notes et 1x^1^, III, p. 10’.
/C
8 Ibidem,,, E. HurmuzakiiN. Donsușeanu, Documente, I, 2, p. 687.

» Arhiv. Stat. Bucuroști, socț. ist., Tismana, IX netrobnice, 167; Acad.
Rom., msse, XI, 245 a. b.; Voielin, op. cit., p. 49—50; P. P. Panaitoscu, Docu
mente, I, p. 121—222.
10 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 3 ; Acad. Rom., msso, CXXXII,
SI
182; Voielin, op. cit., p. 52—53; P. P. Pr1ritosru, Documente, I, p. 223—125.

12 « a—t T » (Vezi iota 9).
IA
12 « aIjto ascot^ » (Vozi nota 20).

23 « a^to » (Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I,
5 și XI notrebniro, 53 și 90; Acad. Rom., msse, XI, 246 a. a.; Veiolin, 'op. cit.,
p. 55—59; P. P. PrHrlC:o'ru, Documente, I, p. 157).
CU
i* Leopold von Ranko, ViUziscM chte, Mlincren und Leiazig, 2921, VIII.
P- 75-
7*
R
IOO AI,. A. VASH.I-'SCU
RA
penală în Roma abia în 1433 \ după 21 Septemvrie, când se iititulează.
încă « rege al Romanilor (Romanorum rex) » 2. Abia în 29 Noemvrie 3 și
LIB
6 Decemvrie 1433 3ig1-mlmd I poartă titlu de împărat al Romanilor
(Romanorum Imperator) șl arată că se află în anul de domnie: al Unga
riei 7.7, al Romanilor 27, al Boemlei 14, iar al Imperiitlti întâiul (Regao-
tun eo-irotun anno Huegarle etc. XLVII-o Romanorum XXVIII-o
Bohemie XIIII-o Implay vero primo) 4.
ITY
Apprecatio. Formula scurtă, care arată sfârșitul cu bine al termi
nării actului, numită în diplomatică apprecatio 5, n’o găsim în diplomele
dela mănăstirea Tismana șl nici în hrisoavele din prima jumătate a se
RS
colului al XV-lea. Nu se află nici urarea finală, ce se află în corespondența
cu Brașovenii 6.
Iscălitura (Subscriptio). După felul cum diplomele lui Sigismund I
dela mana-tirea T1-naea au fost publicate de P. P. Paeaiiescu, ar urma
VE
că iscălitura ar fi reprezentată prin textul, ce se află la sfârșitul conți
nutului : « Eu împăratul R^cmanilca am spin cu limba mea să se dea această
carte (Ia ițapk pHAickki penox awh.u (briroaa aath CKopii khht))»’.
NI
J. Veeelie a. publicat acest text -a. începutul conținutului 8. De fapt
însă, în diplome, textul nu se află nici la sfârșitul și nici la începutul
LU
conținutului, ci în partea, de sus a aetgams'lltn-u1,-an hârtiei, și fără atcto

legătură cu conținutul Lipsește însă în exemplarul scris pe pergament
al diplomei, din 28 Octemvrie 1429 10.
O asemenea iscălitură - șl îatr’un asemenea loc nu mal găsim în niciun
A
document- In documentele din Țara. Românească din prima, jumătate

TR
a secolului al XV-lea, scrise în limba slavă, iscălitura este făcută prin1 23*58910
1 Leopold von Ranke, VIII, p. ’’.

EN
2 E Hurmuzaki-N- Densușeanu, Documente, I, 2, p. 584.

3 Ibidem, p- 582. , -
* Ibidem, p- 537.
5 D - P- - Bogdan, DiplomatCca slavo-română, din secoeeee XIV și XV- n Rev.
/C
Ist. Rom., VII, p. 248.

* Ibidem, p. 29®.
’ Diploma din 14 Iulie 1418 (P. P- Panaitescu,Documente, I, p. îî8).Iii diploma
din 2® , Septemvrie 1420 are pe ik în loc de k în cuvântul ițap-k șl îa adaos la sfâr
SI
șitul cuvintelor: pîkoo11» mohaii», c3ukomi» șl wbbk*h în loc de «Boy3H (Ibidem, p.

121). Ia diploma din 28 Octomvrie 1720 se află k șl wk«xh îi loc de wKoyH , și OBtopH
(Ibidem, p. 124). Ia diploma din 28 Octomvriifl 142® se află: Iad în loc de Ia, h
IA
la sfârșitul cuvântului phaickwh, și wb8h în loc de «BOiy.sH (Ibidem, p. 157).

8 J- Venelin, B.aaxo-Bojn apCRia, p. 36—23. 48—5°. 52—54 Șl 55—54
9 Arhiv. Stat. București, secț- ist., Tismana, I, 3, șl XI netrebnice, 58, 3’i
38, 90 și 167; Acad. Rom., msse, XI, 247 a. b-, 275 a. b., 246 a. b. șl CXXXII, 182.
CU
10 Arhiv. -Stat. București, secț. ist-, Tismana, I, 5.

R
DIPDOMEDE DUI SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DEDA Tismana
RA
monogramă: « j Io... voevod, din mila lui Dumnezeu Domn (•* Iw........
KC'tKOr\d mhaootia kotkTca r$cuIAHHkl» x. Monograma slavă o găsim
LIB
uneori chiar și îu corespondența cu Brașovenii, scrisă îu limba latină 2.
In diplomele Iui Sigismuud I diu Ungaria iscălitura este autografă:
« • Sigismund », dar apare foarte rar s.
In diploma Iui Ioan Huuiade dela mănăstirea Tismaua se află la
TY
sfârșitul conținutului scris : «Pentru iscălin însuși domnul vcevcd
(Ba Hd,\llncHli^le. caavk roaro^^HHk Keaew,A’a»1 2*4*.Dar, din diplomele din
Ungaria, se vede, că el iscălește rar. Intră) diplomă diu 8 Noem-
SI
vrie 1443 se iscălește: «Ioan de Huniad, voevodul Transilvaniei,
că'^'itan general al armatei (Ioannes de Hunyad, vaivoda Transil-
vaniae, capitanens exercitus generalis) » 6. Ajungând guvernator al Un
R
gariei semnează: «Ioan de Huniad, guvernatorul regatului Ungariei
VE
(Iohannes de Hunyad regni Hungariae gubernator) » 6. Dar la sfârșitul
unor ordine și diplome, date îu anii 1446 și 1447, ce suit publicate, se
află scris: « Semnătura proprie a Domnului guvernator (Comuissio pro
pria Domini, Gubernatoris) » 78. Probabil că după o asemenea însemnare
NI
falsificatorii au scris îu diploma din 20 Octomvrie 1444 dela mănăstirea
Tismana: « Pentru iscălin însumi domnul Voevod».
LU
Martorii. Iu diplomele Iui Sigismuud I și Ioan Huuiade dela mănă

stirea Tismaua, nu se află martori citați nici înainte de dată, ca ,îu
diplomatica slavo-română din Țara Românească 8 și• nici după dată,
RA
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Documentele din anii 1400—1450, orig. slav.;
Acad. Rom., msse, C, 132, drIr• slav.; Veneliu, op. cit., p. 22—23, 28—29, 78—80
și 87—89; B. P. Hașdeu, Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21, 73—74, 97—98; Miletic
T
și Agura, op. cit., p. 119—121; N. Iorga, Studii și documente, XII, p. 276—278; Gh.
Ghibăuescu, Sureteși izvoade, I, p. 280—283 ; Al. Ștefulescu, Istoria Târgu-Jiului,
EN
p. 333—335 și Documente slavo-române relative la Gorj, p. 11—12 și 15—17; St.

NIcdIaescu, Documente slavo-române, p. 209—212 și Domnia lui Alexandru Vodă
Aldea, p. 20—23 și 42—46 și Documente inedite dela Mircea cel Bărtân, p. 19—23;
I. Bogdan, Un cheșscv al lui Mircea cel. Bătrân. în Anal. Acad. Rom., Meu. Secț,
/C
Ist., seria II, tom. XXVI, p. 111—115; D. P. Bogdan și H. Stahl, Manual,

p. 123—125; Preot I. Mușețeauu, Mănăstirea Glavacioc, p. 43—44; P. P. Panai-
tescu, Documente, I, p. 68—69, 105—112, 135—139 și 146—210.
2 I. Bogdan, Relațiile, I, p. 311 și 315: E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente,
XV, 1, p. 15 și 38.
SI
8 E. Hurmuzaki-N. DeusușeaHU, Documente, I, 2, p. 344.

l Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I/VI, 165; Acad. Rom., msse.
XI, 248 a.,b.; P. P. Panaitcsan, Documente, I, p. 203—207.
IA
6 E. Hurmuzaki-N. • DensușeaHU, Documente, I, 2, p. 688.

8 Ibidem, XV, 1, p. 36, 39, 42
’ E. Hurmuzaki-N. DensușeaHu, Documente, I, 2, p. 730, 735 și 746.
8 D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-română din secolele XIV și XV, îu Rev
CU
Ist. Rou, VIII, p. 103.

R
1(2 AL. A. VASILESCU
RA
ca în diplomatica Irtlno-UHgată din acea oaoră 2. Totuși, din unele ex-
rezultă, că falsificatorii au avut i1Cr1țir do a annr și mărturii.
LIB
Astfol se află îi diploma. din 29 Sratomvtlr 1420: «l^ntru aceasta
am dat credința mea și-a tuturor care țin. de mine » 2, îi diploma din 2’
Ort•cmvrir 1420: « Pent-it ci-i h-am dat credința mța și a int-egidui
stat unguresc și a tuturor care cred în sfânta coroană și vrea dela mine
bine » 3, îl diploma. din 28 Octomcrir 1429: « Pent-u rclrstr Ii-ioi dat
ITY
lor credința mea și a întregului stat unguresc și a tuturor cari cred în sfânta
coroană și pe mine cine mă vrea cu bine și cine va fi după noi » 4 și îl
diploma din 20 Octomvrie 1444: « Pentru aceasta le-am dat credința
RS
mea și a întregei țări ungurești 6 ». Asemenea formule do mărturii nu so
află Ii diplomele din Ungaria ale lui Sigismund I și Ioan Huniade.
Do altfel Ioai Huiiad nici nu auCer să aigair/r ca mărturie, credința
«întregei țări ungurești », do ortere In 20 Octomvrie 1444 era voovod
VE
al Ardealului. Numai ca guvernator al Ungariei putoa să facă aceasta,
dar abia Ii 1446 ajunge Ii această înaltă demnitate 6.
Pecetea. Primul exemplar al diplomei lui Sigismuid I din 14 Iunie
NI
14.18 aro o aecoto ralicrta r()tuiaă, cu ui (luimetrii lo 4% cm, ciisu-tă
cu ui fir de lână roșie. A fos't Insă bătută -cu un rora tare așa de mult,
LU
că iu so mai rr1crș.tr nici stema și nici logrnda din jurul oi '. Al dcilrr
exemplar H’are pecete
A
2E. Hurmuzaki - N. Donsușoanu, Documente, I. 2, p. 524—525, 572—573.

613, 676 și 694;
TR
2 « Ha tih AdA«X’ «mo» k-TpS b«x 1 - k m*hs aP'hwOktk) ' (Arhiv. Stat. Bucu-
toatl, secț' ist., Tismana, IX netrebnice, 167; Acad. Rom., msse, XI, 245 a. b.;
Venelin, op. cit., p. 49—50; P. P. Pr1aitoscu, Documente, I, p. 121.
EN
3 « Hd TIV H CMk AdAK HHMk. MOIO R-fcpS H KKCCrO Ofrp%CKOrd Wp%Cdrd H BKCfpi
kwh E-ipSi^ ck-Rth Kvp’ii h xwt Hd ,\w^Kpo (Arhiv. Stat. București, secț.
Auoe
ist., Tismana, I, 3,; Acad. Rom., msse, CXXXII, 182; Venelin, op. cit., p. 52—54;
P. P. Pr1aitescu, Documente, I, p. 224.
/C
4 «Hd TOII CkM AdAlk. HHM MO» R-fcpS H BkCErO CSrp’kCKO'd opcdf’d H BRCt^ KOH BikpiSf»
CK-fcTOH KOpSHt H MtH£ KOH X0T< Hâ («Kpw H no HdC KOH ^Tk KKTH» (Arhiv. St't.
București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 58, 90; Acad. Rom., msse,
XI, 246 a. b.; Venelin, op. cit., p. 55—59; P. P. Pa1ritoscu, Documente, I,
p. j56)
2 3. 748*
SI
8 <- Hld toh ceai a a a- HHMk ck»» B kpS h Kcerd wpcc-a- Sfa^■rK^c^rd1 »- (Arhiv- Stat.
București, socț. ist., Tismana, LVI, 265; Acad. Rom., msse, XI, 248 a. b.; Al.
IA
Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, ed. II, p. 185; P. P. Pr1ritescu, Documente, I,

p. 204).
6 E. Hur^muzaki-N. Doisușeaiu, Documente, I, 2, p. 725—726.
7 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 87.
CU
8 Ibidem, IX, notrobiico, 89.

R
DIPLOMELE LUI SimSMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
103
RA
Diploma lui Sigismund I din 29 Septemvrie 1420 a avut o pecete apli
cată rotundă, cu diametrul de 5 cm, dar a căzuU 1 și nu se știe unde este.
LIB
Diploma lui Sigismurd I diu 28 Octomvrie 1420 are o pecete apli
cată rotundă, cu diametrul de 5 cm. Se pare că Ia mijlda a fost un vultur
și îu jur o inscripție, dar pecetea a fost bătută așa de mult cu uu corp
tare, dar uu neted, că nu se mai poate descifra ce a fost pe ea 123.
TY
Două exemplare ale diplomei lui Sirismnud I diu 28 ()cb>nl\•Iic
1419, scrise pe hârtie, fiind copii, i’au pecete 8, iar al treilea exemplar
scris pe pergament, deasemenea r’are pecete 4* 67.
Faptul că uuele peceți au dispărut, iar cele rămase au fost bătute
SI
cu uu corp tare, că uu se mai poate vedea stema și uici ceti legenda,
dovedește că • falsificatorii • și-au luat măsurile necesare, 'ca să nu li se
ER
descopere falsul.
TIMPUL CÂND S’A COMIS FALSIFICAREA DIPLOMELOR

IV
ȘI AUTORII FALSE)!!
UN
Diplomele au fost falsificate cu uu anumit scop și anume a apăra

libertatea cultului religios ortodox din Țara Românească, privilegiile
și posesiunile mănăstirilor Tismana și Vodița. Nevoia aceasta s’a simțit
numai atunci când Oltenia era sub stăpânirea Austriacilor în anii
AL
1718—1739. In proclamația din 22 Fevruarie 1719, dată de împăcatul

Leopold I, se prevede că privilegiile și scutirile să fie exercitate mai
întâi de Administrația imperială și pe baza raportului ei vor fi con
TR
firmate 5. In raportul Iui Ignație Haan din 12 Octomvrie și îu specifi

carea lui Damaschiu, episcopul Râmnicului diu 15 Octomvrie același
au, se arată, că mănăstirea Tismaua este o mănăstire liberă și că a fost
ridicată de sfântul Nicodim prii mljlIc1lci lerllul Matei *. II!Ilmiili
EN
aceasta greșită a fost luată diitr’d scenă din viața sfântului Niaodim:
« Minunea sf<â>nt. Nicodim înaintea Iui Matea.ș Crai, cârd au trecut
pren foc », ce se află la mănăstirea Tismaua pe uu sicriaș făcut de arhi-
/C
diacoHuI Nicodim și egumenul Petronie îu anul 1671 (7179) ' • Ea dove

dește, că îi arul 1719 uu existau încă diplomele lui • Sigismund I și
SI
2 Ibidem, I, 2.
3 Ibidem, IX netrebnice, 58 și 90.
4 Ibidem, I, 3.
IA
6 C • dueescu • Material -ênrû îtooria OUeniii supi Au■ttriAii, 1716—8725,

București, 1913, I, • p. 350.
6 « Monasterium Tysmaua liberam a sanatd Nicddemd medys regis Mathiae
erectum » (B. Hurmuzaki, Documente, VI, p. 271).
U
7 AI. Ștefulescu, Mănăstirea Tisuana, ed. II, p. 125—126.

R
1O7 AL. A. VASILESCU
RA
Ioan Hueiad. In io Iunie 1731 Inocheitie ea1-coanl Râmnicului pre
zintă generalului Francisc Paul, comite - de Wallis, directorul superior
LIB
al Olteniei, un extract al documentelor de donație, cumpărare șl con
firmare de privilegii, posesiuni, venituri -șl uzufructuri ale mănăstirilor
« din Valachia imperială de dincoace de Ol'» x. Extractul este atestat
în Craiova, îe 26 Iunie același an de 3. Kolcseri, consilier gubernial
al Transilvaniei șl Dobner, registrator al cancelariei imperiale de război,
ITY
că a fost găsit conform - cu documentele originale și autentice prezen
tate- și revăzute 1234. In acest extract nu se mai face mențiune, că măeă-
stirea Tismana a fost ridicată prin mijlocirea regelui Matei Cor^n,
RS
ci «la început ridicată de sfântul Nicodim, apoi însă de Radul Negru
Voevod șl după moartea întâmplată a acestuia, a fost zidită în între
gime- de -ncce-oaul său Dai Voevod în anul 6894 (1237) » 3- Sunt citate
VE
56 documente ale mănăstirii Tismana din anii 1385—1716 șl unul al
schitului Vodița din anul 1689 (7197) 7. Intre ele nu sunt cutate diplomele
lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28 Octomvrie 1720
și 28 Octomvfle 1729 și a lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1474.
NI
fapt care dovedește, că iu existau încă nici îi aiul 1731 6. Dacă ar fi
existat, ar fi fost menționate și utilizate, fiindcă numai prin ele ar fi
U
fost apărat cultul ortodox, nana-i1tile și Ui-ericils din Oltenia și în

special m.ălâ-tits‘a Tismana, și schitul Vodița. Era atunci un momeHt
AL
foarte critic pentru cultul ortodox, organizarea și administrarea epis

copiei și maea-titilor de acolo. Ie 20 Iunie 1731 suit înaintate două
memorii către generalul FraHcisc Paul, comite de Wallis, comandant
TR
general și director superior al Olteniei. Primul memoriu este i.scfilil

de Inochentie episcopul Râmnicului, Ilarion egumenul mănăstirii Govora,
Ștefan egumenul măna-tirii Bistrița. Dionisie egumenul iiiăiiăstirit
EN
1 N. Dobrescu, Istcata bisericii române din Oltenia în timpul au-

itaiace (1716—1739), București, 1906, p- 231—276.
2 « Productis et revisis iastrumentorum autographts, aathenticisque literarum
/C
documentis, confirmis iuventus est» (Ibidem, p. 276).

3 « De priicipio a Sancto Nicodimo ernctuiii, deinde vero a Radulo Nyegru
Vajvoda et post hujus eventtim mortem a succesore filio Dano Vajvoda totalitar
aedificatum fuit anno 6883 » (Ibidem, p. 237).
SI
4 Ibidem, p. 237—271; E- Hurmuzaki, Documente, VI, p. 433—736.

® Pe o traducere se află: « Damaschin Episcop Rim. o am procitit și iaste
IA
scoasă drept» (Acad- Rom., msse, CXXXII, 182)- Episcopul Damaschin a pă
storit dela 28 Ianuarie 1708—5 Decemvrie 1725 (N. Iorga, Iitcrta bisericii ro
mânești și a vieței religioase a Românilor, Vălenii de Munte, 190®, II, p- 333). Dar
după cum am văzut, în acest timp episcopul Damaschin nu știa de existența
CU
unor asemenea diplome.

R
DIPLOMELE SIGISMUND I ȘI IOAN HUNIADE DELA TISMANA
RA
i<>5
Hurez, Seuca pItropIpnl dela Râmnic și Dumitru potropopul dela

Craiova și prin el se cere să se acorde episcopiei și mănăstirilor aceleași
LIB
drepturi, pe care Ie au celelalte diocese, mănăstiri, episcopi, egumeni
etc. »» •ortodoxe diu Austria • • AI doilea memoriu este iscălit de 12 egu
meni: Ioan TismăueauuI, Ștefan egumenul Bistriței, Dionisie egumenul
dela Hurez, Petrou-ie egumenul dela Șcralaea, Gheuadie CoziauuI, Iosif
ITY
MotreanuI, Pimen Bucovățanul, Ioan Jltlauul, Nicolae egumerul dela
Călut, Ilariou arhimandritul dela Govora, Samuel egumen Sadoveanul
și Parteule egumenul dela Strehaia 2. Prin el se plâng, că, deși prin
dispoziția M^j^<^s^l:ății Sale Ii s’a confirmat cultul lor • îu starea în care
RS
se • află diu vechime 3, totuși {Vedem că geniul prefăcătoriei a produs
schimbarea câtorva lucruri- neobișnuite, care fapt nu nuuai că este împo
triva prea milostivului dlcell al Maiestății Sale, dar și în contra cultului
VE
nostru, deoarece Majestatea Sa Sacră a stabilit cu tărie, ca al nostru cult
să rămână neturburat în vechea sa vigoare. Dar acum, prea excelente
domnule patron, nouă prea grațios, vedem multe supărări dela admini
NI
strația politică, amestecându-se în afacerile' cultului nostru religios, su
părări pe care durerile noastre într’adevăr le-au arătat, totuși nu putem
să le referim pe toate din cauza neajunsului prea marei întinderi >»4. Cer,
LU
ca nimeni din Administrație să nu se mai amestece în administrația

noastră biieeșclaică și să nu provoace cât de puțin turburări, ci de sar
întâmpla vreo pricină între noi egumenii, să fie cercetată și rezolvată de
RA
C(JUpltrwlul nciteu episcop »6. Dar uu se ține seama de cciciIIc lor. Ir

13 Iulie, Petroniu arhimandritul și egumenul mănăstirii Șerarcea co-
murică episcopului IHoahentie, că fiind chemat Ia Craiova cu docu
mentele mănăstirii, boierii consilieri Ioan Băleauul și Ștefan Pâlșco-
T
veauuI i-au • comunicat îu secret, că venise ordin dela Curtea Imperială

EN
ca episcopul să uu se mai amestece îu mănăstiri și nici să aprobe pe
1 E. Hurmuzaki, Documente, VI, p. 417—418.

/C
2 Ibidem, p. 419—421.
* Ibidem, p. 419.
4 « Videmus euim Lumeu simuIa-timis aliqvarum mutatiorem incmsvetaruiu,
quod ipsum uou solum refraratnr ClementIssld Decreto August-mae Maiestatis
SI
Suae, sed et Ritui ndstro, ubi firmiter praecipit Sacr-ma Maiestas sua, ut Ritus
uoster imperturbatus in pristino suo vigose perduret. Sed nune Eacell-me Domine
Patrone uobis gratidsissinlc, contnemul muItas molest-as a politico stătu, im-
IA
misuudo sed in Res Ritus noștri, qvas noștri qvidem doInes demonștrarento om-
ues tameu ueqvimus referre ob inadmmoditatem prIllxitaits» (Ibidem).
5 « Ex stătu politico Ut Hemo iurcratnr iuter statum nostrum ecclesiastlanm,
U
muIto-miuus suscitet perturbationes, sed qviduam accident causarum iuter • Hos

egumeHos, per patriotalem cp-scopui nIstrnm rumluetur et plovIdeatnr » (Ibidem).
R
io6 AI,. A. VASILESCU
RA
egumeni, ci eumal administrația politică '. Consilierul Ioan Băleaaul
a adăogat: « că el deplânge această situație, de oarece cât timp vor rămâne
LIB
ei în această funcție a. lor, în orice chip va fi, va merge, dar dacă se va în
tâmpla, ca toată administrația să fie catolică, mănăstirile lovite vor ajunge
la o totală ruină, ba se vor întinde și la celelalte biserici »2. Auzind acestea,
egumenii, care erau de față, erau să moară de .spaimă (u-que ad mortem
expave f■ect1-nmus) 3. A doua, zi după primirea acestei scat-or1, episcopul
ITY
Ieocheitle scrie generalului Fraiic1.sc Paul, comite de Wallis, făcâedu-i
cunoscut cele ce i-au scris Petron1u-, egumenul mănăstirii Șegarcea 4.
Ca ra-aue- i se trimite decizia Curții Imperiale din ii Aprilie 1731 6.
RS
Dar episcopul Inocheitiescrie generalului F'raêclsc Paul, comite de Wa-lis,
că a fost rău informat (minime genuine teformatum fuit) Consiliul de
Război șl arată, cum se proceda la alegerea noilor egumeni în mănă
stirile domnești, închinate șl particulare. II roagă a interveni pe lângă
VE
Curtea die Vlena, ca. nana-titile să rămână -a. vechea lor jnr1-dicținee
(ûam aatiquam jurisdictionem), ca șl în celelalte provincii ale Maje-
stățil Sale, unde arhiepiscopul șt ep1-copt1 se bucură îa mod liber de'
NI
drepturile lor 6. Priatr’o petițiune din același an, episcopul din Râmnic,
clerul și boierii din clasele I, II și III din Valachia Austriacă îl mai
LU
roagă a stărui pe lângă împărat, ca să li se acorde aceleași legi, norme

șl obiceiuri ca ale Românilor ortodoxl din Transilvania ’. Ia 20 August
1731 generalul Franc1-c Paul, comite de Wallis. și Baronul Rebentlsch
înaintează ue lung raport asupra situațimiii din Oltenia «. Comi-1nHea
A
isolci|1listica discută din eou chestiunea m;ăea-tirilot din Oltenia în

TR
ședințele din 22 Decemvrie 1731, 11, 14 și 17 Ianuarie și în 7 Fevruarie

1732 3. Ii 31 Iulie 173,2 Consiliul de război răspunde geeeralulul Francisc
Paul, comite de Walli.s și Baronului Rebeitisch, că la. alegerea și nu
mirea egumenilor vor participa un com1-tr al guvernului, care va fi
EN
un catolic și ua egumen, delegat al episcopului. Supravegherea mănă-
1 Ibidem, p. 456—377.
/C
3 « Tandem dixtt a me dominus Balyanul, quod haac rêm doleat, siquidem

donec ipsl hoc iliorum officlo fungentur erit utcunque, sed sl contigerit,
qnod ex toto Crihol1cr Admiii.stație > erit, .ifflieta nonrstetia ad totalem
perdittonem devenient, imo et ad recliquas ecciisias sese extendenî » {Ibidem, p.
SI
457)-
3 Ibidem.
* Ibidem, p- 457—753.
IA
, N. , Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 47.

6 E. Hurmuzakt, Documente, VI, p. 508—509.
7 Ibidem, p. 7O2—7°4.
CU
8 Ibidem, p. 471—442. .
9 n. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 278—293.
R
I07
RA
știrilor o va face împăratul prin, guvernul local, episcopul neavând

niciun amestec. Clerul să fie asigurat, că se vor menține privilegiile,
LIB
dar că se va confirma fiecare privilegiu în parte. Extractul documentelor
mănăstirilor nu este complet. Se cere a se traduce fiecare act în parte
dela una din cele mai bogat dotate mănăstiri (am meisten dotierten
Klosters) x. Le comunică apoi, că documentele mănăstirilor nu tre
TY
buiesc considerate ca privilegii formale, ci numai ca donațiuni tem
porale, de oarece Domnii, care le-au dat fiind administratori provi
zorii ai Provinciei, nu puteau să facă donațiuni, nici să acorde privilegii
SI
perpetue și de aceea ele trebuiau întărite de succesori în timpul vieței
lor 123. Cererile episcopului și mănăstirilor de a se scuti de dări un număr
ER
de persoane din serviciul lor, păzitorii și servitorii și de oierit sunt
respinse s.
Decizia aceasta a produs o impresie profundă asupra mănăstirilor
și în special asupra episcopului, care s’a arătat nemângâiat (die Kloster
IV
und sonderlich. der Bischoff sehr desconsolert bezeigt) și trei egumeni
au fost trimiși la Sibiu cu protestul lor (mit Ihrer Gegen-Vorstellung) 4.
UN
Dar li s’a răspuns că decizia trebuie pusă în aplicare și că ea nu are

alt scop decât conservarea mănăstirilor (als die conservation deren
Klostem intendirt werde). Delegații au părut mulțumiți și la plecare
au promis (versprochen), că se va trimite, în numele tuturor mănă
AL
stirilor, o scrisoare de mulțumire pentru o interpretare așa de favo

rabilă (nomine omnium monasteriorum eine schrifftliche Dancksagung so
gedeyliche Interpretation). Insă episcopul și ceilalți egumeni n’au fost
TR
mulțumiți de răspunsul dat. De aceea nu s’a trimis scrisoarea de mul

țumire 5. La sinodul dela Belgrad, din Noemvrie 1732, episcopul Ino-
chentie se plânge în contra Administrației din Oltenia, « care, se amestecă
N
în jurisdicțiunea sa bisericească », iar clerul român protestează în contra

generalului Francisc Paul, comite de Wallis, « care își permite impietări
CE
în administrația bisericească ft. Clerul român arată apoi, că s’a plâns deja
Curții din Viena, dar răspunsul primit este contrar opiniunii lor. Cere
ca, de oarece este în legătură cu mitropolitul sârbesc, să se bucure de
/
1 N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 300.

SI
1 « Das all derley Collationes deren Kloster fiir keine formbliclie Privilegia
anzusehen, sondern blos als donationes deren Vaywoden ad tempus zu consi-
deriren seyen, allermassen sie keine Privilegia donationes etc. in perpetuum zu
IA
verleichen vermoget, sondern disc widermuben von denen Successom durante

illorum vita bistăttiget werden khonnen » (Ibidem).
3 Ibidem, p. 300—304.
U
4 Ibidem, p. 312.
s Ibidem, p. 313.
R
io<8 AL. A. VASILESCU
RA
aceleași drepturi, de care se bucură ceilalți clerici, care sunt sub juris
dicțiunea acelui mitropolit X Episcopul Inochentie cere audiență la
LIB
împărat, dar abia în 15 August 1733 i se permite să meargă la Viena 1
Nu știm însă dacă a fos't și ce rezultat a obținut. In orice caz, nu s'a
ținut în seamă protestările lui.
In acel an se formează comisia pentru cercetarea documentelor
mănăstirilor, compusă din colonelul Salhausen, noul președinte al Admi
TY
nistrației imperiale din Oltenia, care fusese numit în 15 Mai 123 și con
silierii Baron Viecliter și Ștefan Pârșcoveanul. Primul a fost chemat
egumenul dela mănăstirea Tismana, ca cea mai bogat dotata, cu docu
SI
mentele, spre a fi traduse 4*67. In 30 Iunie generalul Franci sc Paul, comite
de Wallis, și Baronul Rebentisch raportează că lucrarea a început (den
R
Anfangen gemacht), dar că nu se poate face fără prea marea gelozie
a clerului român (olrne grosser jalousie der walachischen Geistlickeit)
VE
și executarea completă a. acelei lucrări cere timp de necrezut (cine
unglaubliche ' Zeit erforderen), dar că se va face încetul cu încetul 5.
Lucrarea era grea jiu numai din cauza piedecilor puse de clerul român,
NI
ci și din cauză că cele mai multe documente erau scrise în limba slavă
și numărul lor era foarte mare, peste zece mii de documente ®. De aceea
U
nu s'a putut termina în anul 1733, ci o aflăm în continuare și în 12

Aprilie 1734 7 și 11 Mai 1735 8 și credem că nu s’a isprăvit până în
anul 173b, când începe războiul, care readuce Oltenia la. patria
AL
mamă 9.
In acel timp de grozavă luptă pentru apărarea cultului religios, a
TR
organizației bisericești și a privilegiilor episcopiei și mănăstirilor din

Oltenia 'o, a.u fost confecționate diplomele false ale lui Sigismund I și
Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana, așa de bune, încât au fost
socotite până acum că. autentice. Scopul falsificării unor asemenea
N
diplome reiese destul de clar din conținutul lor. Astfel, diploma din
CE
29 Septemvrie 1420, atribuită lui Sigismund I, nu este dată mănă

stirilor Vodița și Tismana., cum ar fi trebuit, ci «tuturor celor cari trăiesc
1 Ibidem, p. 109.
2 Ibidem, p. 314.
/
3 Al. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, București, 1929, I, p. 158»

SI
col. 2.
* N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 313.
6 Ibidem, p. 313—314.
IA
• Inventarul Arhivelor Statului, București, 1936, I, p. 12—132.

7 N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 317—318.
8 Ibidem, p. 312.
CU
9 Al. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, I, p. 216—222.

’0 N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 81—115 și 211—324.
R
DIPLOMELE LUI sigismunD i Și IoAN HUNIADE DEUA TIsmana
RA
109
u Țara Ungrovlahiei, care este Basarabească, la cererea lor, pentru care

u’au rugat prin credinciosul lor, popa Agathon, ca mănăstirile lor și
LIB
toate bisericile și călugării și popii și toți oamenii, cari trăiesc în acea țară,
să-ș'i ție legea lor și să rămâie în credința lor. Pentru aceasta am dat
credința mea și a tuturor celor cari țin de mine , le dau de știre, ca și celor
ce vor fi după noo: Precum nici eu însumi, niciunul dintre ai noștri să
TY
nu aibă voie să-i turbure pentru credința lor și pentru legea lor, ci să
fie liberi, ca să rămâie întru aceasta și cum au fost până acum,, aceea să
rămâie în veci » x. Iu diplomele din 28 Octomvrie 1420 1 23și 20 Gctom-vrie
SI
1429 8, atribuite deasemeuea Iui Sigismund I, după ce se întărește pose
siunile și privilegiile mănăstirilor Vodița și Tismana, se adaogă: «Și ei
să rămâie în credința lor și să păstreze și legea lor în bisericile lor și să
ER
nu aibă voie nimeni să-i turbure sau să-i prigonească pentru legea lor».
Aproape Ia fel se află scris și îi diploma diu 20 Octomvrie 1444, atri
buită Iui Ioan Huuiade, voevoduI Transilvaniee: « Și ei să, rămâie în cre
IV
dința lor și pe legea lor să o ție în bisericile lor și nimeni să nu aibă voie
să le dăuneze sau să-i prigonească pentru legea lor » 45 . Cu aceste diplome
UN
se căuta a se dovedi că biserica română și mănăstirile diu Oltenia au

posesiunile întărite și privilegii vechi, acordate de Sigismuud I, împă
ratul Germaniei și Ioau Huuiade, voevoduI Transilvaniei, ce urmau
a fi respectate și de Canl VI, împănatul de aturci al ^^^1-^ și de
AL
care depindea Oltenia.

AutoruI moral al falsificării diplomelor Iui Sigismund I și Ioan
Huniade dela mănăstirea Tismana, nu este egumenul de atunci Ioan,
TR
uu bui ro:spo<lal 8, ci IuIabeutie episcopul IRimnicului, care coiilucea
1 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tisuana, IX netrebnice, 167; Acad. Rom.,
msse, XI, 245 a. b.; Veueliu, op. cit., p. 49—5°; P. P. Panaitescu, Documentele
EN
Țării Românești, I, p. 121—122.

2 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tisuana, I, 3; Acad. Rom., msse, CXXXII,
182; Veueliu, o/,. cii., p. 52-53; P. P. PaHaitcsan, Documentele Țării Românești,
/C
I, p. 123—125.
3 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, I, 5 și IX netrebnice, 58, 90;
Acad. Rom., msse, XI, 246 a. b.; VeueliH, p. 55—59; P. P- PaHaitêscu, Docu
mentele Țării Românești, I, p. 155—159.
4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tisuana, LVI, 165; Acad. Rom., msse,
SI
XI, 248, a. b.; AI. Ștefulescu, Mănăstirea Tisuana, p. 184—189; P. P. Panai-

tescu, Documentele Țării Românești, I, p. 203—207.
5 Egumenul Ioau a reparat mănăstirea Tismaua. Iu inscripția diu 1732 scrie:
IA
« Cu mila și cu ajutorul lui Dumnezeu, văzând roi că fiind sfânta mănăstire zugră
vită de dumnealui jupan Nedelcu vel voruic îu zilele Iui Petru Voevod dela leat
7073, se foarte învechise, m’am îndemnat eu Ioau arhimaudritu egumen cu chel
CU
tuiala sfintei mănăstiri și cu ajutorul domuei jupâresei Stanca, adnslIicreasa GIo-

^.earca, după răposarea boerului dmueaei Mihai, consilierm GldgoveaHU, au
R
IIO AI,. A. VASILESCU
RA
lupta cu mult, curaj și tenacitate pentru apărarea U1ser1cu române die
Oltenia. Era « un cleric învățat și zelos pentru cultură » X « Cu nevoința și
LIB
cheltuiala » sa s’au tipărit pentru prima oară în românește: Molltvenicul
în 1730 2, Triodul în 1731 3, Liturghia în 1733 4 șl CataHasierul în 1734 ,
căci până atunci, « ca limba elinească și slavonească se îndestula și această
limbă românească »•. Ia pomenirea ce se află în CataHa-1er poartă
ITY
titlu: «Episcopul Râmnicului și exarhul Slelrinlllt și a toată ^/thtăiia
și altor părți pcauncbtcr » ’. Sub jurlsdicțiunea sa bisericească se aflau
și ortodoxii din regiunea Brașovului 8.
Ea începutul secolului al XVIII-lea se mai întrebuința încă în
RS
Țara Românească., îi multe b1-erici, limba slavoni. Del Chiaro, care
a stat în țara noastră în anii 1709—1716, scrie că în toate - bisericile
(ie tutte le -oro ch1e-s•) slujba b1-er1cea-că iu se făcea îe limba maternă
VE
sau limba greacă, ci îe limba slavă și numai îe câteva biserici (ta alcuee
chiese) s’a adoptat limba -română. Arătându-și mirarea în fața câtorva
boieri, i s’a răspuns, că acest abuz religios (questo religloso abuso)
NI
s’a introdus în zilele lor (a noștri giomi), fiindcă mulți preoți nu știau
altă limbă decât cea românească (la valacha). Din această cauză mitro
politul Țării Românești a pus să se tipărrească îi limba română unele cărți
LU
*. In 28 Mai 1726, Nicolae de Porta, secretarul Cliesariceștii

Ui-ericești *
dat dmneael aorui și văpselele și s’au îafrumușețat pă cum se vede, ca să am

RA
vecinică pomenire eu șl dmneaior șl s’au zugrăvit în zilele prea înălțatului împărat

chesar ai șaselea biruitor Carol al Romanilor la leat 7720 Avgost 5 » (Ai. Ștefulescu,
Mănăstirea Tismana, p. 133). In același an dăruește mănăstirii tetrapodul din
stânga de lemn de .stejar foarte frumos luctri, care are in.scripția: « ț Acsa-ie
NT
tetrapoade făcutu-se-au cu cheltuiala părintelui chir Ioan egumen Tis. leat 7240 »
{Ibidem, p- 133). In 1736 dăruește al doilea tetrapod, cu inscripția: «f Aceaste
tetrapoade făcutu-se-au cu cheltuiala părintelui chir Ioan arhimandrit, leat 7233 »
{Ibidem, p. 134)-
CE
1 N. Iorga, Istoria literaturii românești, ediția II, București, 1436,

P- 577
8 I. Bianușl N. Hodoș, Bibliografia românească veche, 1508—1830, București,
1910, II, p. 36—41.
/
8 Ibidem, p. 42—45.
* Ibidem, p. 48.
SI
8 Ibidem, p. 44.
* Ibidem, p. 40 șl 44.
’ Ibidem, p. 49.
IA
8 Sterle Stinghie, Istoria bisericei Scheabloa Brașovului, Brașov, 1899, p. 78—

126 și Documentele privitoare la trecutul Românilor din Scheai (1708—1783).
Brașov, 1401, I, p. 144—171.
CU
9 Del Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzicni della Valachia, ed- N. Iorga,
București, 1414, p- 8’—88.
R
DIpbOMEIZE I,UI SIGISMUND 1 ȘI IOAN HUNIADE DHI.A TISMANA UI
RA
Acd^^^mini^t^^riâții din Oltenia, scrie că din cele mai- vechi timpuri limba
slavă (lingua slavica) era întrebuințată la Români și că Liturghia chiar
LIB
pană atunci era celebrată în acea limbă (in eadem lingua celebratur),
în afară de Apostol și Evanghelie, care erau citite «în limba localnică
a Românilor (in vernacula Valachorum lingua laguntur) » L In acelaș an
se tipărește, slavonește și românește, « întâia învățătură pentru tineri »
TY
« din porunca, cu blagoslovenia și toată cheltuiala preacinstitului și prea-
sfințitului domn Moise Petrovici, pravoslavnic arhiepiscop și mitropolit
al Belgradului și al altor țări, în episcopia Râmnicului ». « Sârguitor
SI
corector al dialectului slavon și al cuvintelor românești » a fos't « nedestoi
nicul rugător de Dumnezeu Ștefan ieromonahul' igumenul mănăstirii
Govora » 1 2. In această tipăritură se observă, că limba slavonă, în care
R
este scrisă, este medio-bulgara, dar cu o vădită influență a limbilor
VE
medio-sârbă, ungară și română, ca și diplomele false ale lui Sigismund I
și Ioan Huniade. Fonetismul este medio-bulgar cu iusurile 'h și k, uneori,
eliminate, medio-sârb cu iusurile: oy, 8, — și i în loc de Ai, »a>, și ia
NI
și un fonetism românesc fc 34 *. Este întrebuințat dativul posesiv în locul
genetivului posesiv: XopKdTCKCH 4 în loc de XopiaaTCKCbA, ca în diplo
mele false ale lui Sigismund I dela mănăstirea Tismana. Croația
U
este numită ungurește « Horvatiia » nu numai în •« întâia învățătură

pentru tineri» din 1726 6, ci și în Molitvenicul tipărit în 1730 «în
AL
sfânta episcopie a Râmnicului, cu nevoința și cu toată cheltuiala a

prea sfințitului și de Dumnezeu iubitorului chir Inochentie, episcopul
Râmnicului » 8.
TR
Legăturile politice și economice cu Ardealul și Ungaria făcuseră să

pătrundă în Țara Românească și în Moldova o influență crescândă a
limbii ungare. In secolul al XVII-lea la curțile domnești erau dieci
N
unguri 7. După ce Oltenia a fost alipită la imperiul german piin pacea

dela Pasaroviț din anul 1718, au fos't numiți în administrația de acolo
CE
mulți străini și în special Unguri și Ardeleni. In 1725 administrația

vamală era complet desnaționalizatâ. Intre funcționarii vămilor găsim
pe căpitanul Putnic, sârb, și pe ungurii: Ioan Szendrei, Ștefan Schy,
/
SI
1 N. Dobrescu, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 181.

2 I. Bianu și N. Hodoș, Bibliografia românească veche, II, p. 29—32.
3 Ibidem, p. 29—30.
IA
4 Ibidem, p. 30.
6 I. Bianu - și N. Hodoș, Bibliografia românească veche, II, p. 30.
6 Ibidem, p. 38.
CU
’ Dr. Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și

Țării Românești, București, 1939.- XI, p. XIII.
R
112 AL. A. VASILESCU
RA
Andrei și Vladislav vScorej, Iosif Cziko, GeIrge Czalai, Iou Szabo, Matei
Mezei, Daniel Sordei, Sigismuud ZekeIi ș. a. D Iu același an episcopul
LIB
Râmnicului este pus sub jurisdicțiuiiea biscliacasaă a. mitrIpIlitnlnl
sârb din Belgrad 12, fapt care face să aleasaă și mai mult îu Oltenia
influența culturii și limbii sârbești. Mitropolitul Moise Petrovici tipă
rește- cu « toată cheltuiala » sa, în Râmnic « învățătura întâia peutln
ITY
tiiieri», înslavonește și ldmâictte. Da tipografia episcopiei din Râmnic
erau Sârbi și Ardeleni. MolitvenicuI din 1730 3 și Triodul din 1731 4
sunt tipănite de Ieremia Ataiiasievi'ci. Liturghia diu 1733 este tipărită
« prin osteneala Diorthosirii a popei Ivan Făgărășanulu de Vladulu Gher-
RS
ghievici tipografulu » 5*
. Acești doi diu urmă cred, că au luat parte Ia
falsificarea diplomelor lui Sirismnnd I și Ioau Huuiade dela mănăstirea
Tismana. Atunci, în 1723, lupta pentru apărarea bisericii române diu
VE
Oltenia atinsese punctul culminant, iar influența limbilor nnrară și
sârbă ajunsese îu apogeu. Oltenia uu mai făcea parte diu Țara Româ
nească, ci era unită cu Serbia și Ungaria. Episcopul Inoahcutic, pentru
NI
a salva biserica româiiă ce o păstorea, a recurs la uu mijloc extrem
de luptă,, falsul. Scopul îl scuză. Putem prea'iza, că falsul a fost comis
după 31 Iulie 1732, când Curtea imperială, comuiiicâiiid b()t;ărîrea sa
U
privitoare la alegerea și numirea egumenilor, supravegherea economică

a mănăistiriln și confirmarea privilegiilor, produce o mâhnire foarte
AL
mare în inimile episcopului și egumenilor și i-a făcut să ducă lupta cu

mai multă îndrăzneală. Confecționarea celor cinci diplome false cerea
îusă timp, fiind o lucrare grea și foarte migăloasă. Iu 1734 încă uu era
TR
terminată. I'iiuid chemat la Brașov pentru sfințirea paraclisului de

lângă biserica cea mare, episcdpul InIabcitic scrie, diu Râmnic, în 3
Aprilie, că uu se poate duce « nldândc-nl îndluână până acum plnteu
EN
multe, care avem aici, și fiind încă și la multă slăbiciune de boală, ne-arn
aflat astă iarnă, cât și acum tot la neputință sântem, pentru aciasta n’am
putut veni, dar dându-ne Dumnezeu viiață cu sănătate și vreame de împeillj
bucuroși vom fi a veni după datoriia cea de obște a celștiniioe de acolo » ®.
/C
Dar ocupațiile și boala nu i-au mai dat prilej să-și îndeplinească pro
misiunea. Da 21 .Septemvrie îl aflăm îu Drărătani 7. Da începutul auu-
SI
1 Al. A. Vasilescu, Văuile Olteniei sub Austriaci, în Arh.. Olteniei, Craiova,

1924, III, p. 370—381.
IA
2 N. Ddbrcsan, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 53—54 și 162—163.

3 I. Biauu și N. Hodoș, Bibliografia românească veche, II, 36.
4 Ibideu, p. 45.
s Ibidem, p. 48.
CU
• Sterie Stinghie, Documente, I, p. 168—169.

7 Ibidem, p. 170—171. .
RY
DIPLOMELE LUI SIGISM-UND I ȘI IOAN HUNIADE DE.T.A TJ^SMANA
RA
lui următor se duce la Craiova. Dar acolo îl ajunge moartea. In proto
colul Administrației, se află scris la data 11 Fevruar 1735: «A răposat
LIB
aici la Craiova aseară la 10 zile ale acestii luni, după călindarul nou...
părintele Inochentie » x.
Moartea episcopului Inochentie a făcut, ca să nu se termine confec
ționarea diplomelor false ale iui Sigismund I și Ioan Huniade dela
TY
mănăstirea Tismana. Numai diplomele iul Sigismund I din 14 Iulie
I4I3i 24 Septemvrie șl 28 Octomvrie 1420 se pot considera ca terminate,
căci pe câte un exemplar 2 s’a pus câte o pecete aplicată 3. Diploma iul
Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 a’a fost terminată, fiindcă pe
SI
exemplarul scris pe pergament nu s’a pus nicio pecete 7. Cele două
exemplare ale diplomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 și exem
R
plarul diplomei lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444, scrise pe
VE
hârtie, trebuiesc socotite ca niște ciorne, nu cOpil 5, după care urma
a se scrie pe pergament. Noul episcop Climent a’are niciun amestec.
El a’a avut curajul să continuie lupta pentru apărarea bisericii române
din Oltenia șl a fost prea mult preocupat de alegerea sa ca episcop, ce
NI
« a fost contestată de boieri și cier » 6 și aproape doi ani neaprobată de
Vlcențiu Ioanovlci, mitropolitul sârb din Bel-gad ’. Conflictul este
LU
aplanat abia la începutul anului 1737. In Aprilie g^■n•1alul Fiiicisc

Paul, comite de Wallis, raportează consiliului de război, că episcopul
Climent a plecat la Belgrad cu o suită, formată din doi egumeni și
mulți boieri, pentru a. fi consacrat de mitropolitul de acolo Ii , Iunie
RA
1737 împăratul Carol VI declară război Turcilor Ia Decemvrie același

an, prințul Lobkowltz, comandantul general interimar al Transilvaniei
face cunoscut Consiliului de război, că episcopul Climent cu egumenul
NT
dela Govora șl câțiva preoți au trecut la Turcî 10. Prin pacea dela Bel
grad din i8 Septemvrie 1734, Oltenia a fost înapoiată. Turcilor de
1 N. Iorga, Studii și documente, V, p. 150. După stilul vechi: « 1735, Fevr. 1
CE
s’au ati-tăHit episcopul Rimnicuiui Kyr Inochentie » (Sterie Stinghie, Istoria bisea-
aicei Scheailor Brașovului, p. 126).
2 Diplomele lui Sigismund I din 24 Septemvrie șl 28 Octomvrie 1420 se află
numai îa câte un exempiar.
3 Precum am spus mal sus.
I/
4 Ibidem.
6 Conținutul celor două exemplare, scrise pe hârtie, ale diplomei lui Sigismund
I din 28 Octombrie 1429 și deosebite de acela al exemplarului scris pe pergament
S
(Idem).
• Deși confirmat de împăratul Carol VI în 1 Octomvrie 1635 (N. Dobrescu,
IA
Istoria bisericii române din Oltenia, p. 222), boierii șl egumenii mănăstirilor cer să
se facă o nouă alegere de episcop (Ibidem, p. 273)•
' Ibidem, p- 370, 341, 347—387- .
8 Ibidem, p. 358.
CU
9 Al. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, I, p. 1’1.

i° N- DoUrescn, Istoria bisericii române din Oltenia, p. 354.
18
R
AL. a. VASILESCU
RA
114
Nemți și s’a alipit din nou la patria mamă * Episcopia Râmnicului

a revenit sub jurisdicțiunea bisericească a Mitropoliei din București
LIB
și jurisdicțiunea politică a Domnului Țării Românești. Pericolul trecuse.
Nu mai era nevoie să se desăvârșească falsul diplomelor lui Sigismund I
și Ioan Huniade dela mănăstirea Tismana. De aceea ele au rămas în
starea, în care se aflau la moartea episcopului Inccjientie și în care -
ITY
sunt astăzi. Secretul falsului a fost foarte bine păstrat.
Pentru prima oară diplomele false ale lui Sigismund I și IoanHuniade
au fost scoase la iveală de Dionisie Eclesiarhul, care le-a tradus. Pe tra
ducerea diplomei lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1429 el scrie: « Acest
RS
izvod s’au tălmăcit depe hrisovul slav al lui Zicmond crai din cuvânt
în cuvânt în limba românească de mine Dionisie Ecl. »12. Pe traducerea
diplomei lui Ioan Huniade din 20 Octomvrie 1444 deasemenea scrie:
VE
« Acest izvod rum. al lui Ianoș v(pe)v(o)dul Ardealului s’au tălmăcit depe
hrisovul slav din cuvânt în cuvânt de mine Dionisie Ed. » 3. Traducerile
celorlalte diplome sunt tot de el făcute, după cum se constată din scris,
NI
însă nu au o asemenea. însemnare. Numai pe o traducere a diplomei
lui Sigismund I din 28 Octomvrie 1420, se află însemnarea: « Damaschin
Episcop. Râm. o am procitit și iaste scoasă drept» 4. Am arătat însă, că
U
este o greșeală, fiindcă în timpul câ't Damaschin a fost episcopul Râm

nicului, nu existau încă diplomele. Scrisul dovedește că și această
AL
traducere- este făicută de Dionisie E.clesiarhul și că deci însemnarea

este posterioară acestui traducător. Pe dosul fiecărui exemplar al diplo
melor, Dionisie Eclesiarhul a notat: « Scris în cond. Tism. » 5 sau « Scris
TR
în condica Tism. » 67. Din Predoslavia condicii mănăstirii Govora se știe,

că el a scris, în anii 1779—1796, zece condici, _ între care două condici
ale - mănăstirii Tismana 7. Dionisie Eclesiarhul n’a observat, că diplo
N
mele lui Sigismund I și Ioan Huniade dela mămăstirea Tismana sunt

false, - după cum n’au observat nici aceia, cari le-au publicat sau le-au
CE
mai tradus în urmăi, și nici aceia cari le-au utilizat în studiile istorice.
Târgoviște Al. A. Vasilescu
1 Al. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci, I, p. 213—228.

/
s Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 58, 90 și I, - 4.

SI
3 Ibidem, LVI, 165. In traducerea făcută de Dionisie Eclesiarhul, nu se află

luna Octomvrie, fiind locul rupt în exemplarul după care a făcut traducerea.
* Ibidem, I, 2; Acad. Rom., msse, CXXXII, 182.
IA
6 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana, IX netrebnice, 87, 89.

• Ibidem, IX netrebnice, 58, 90, I, 3, LVI, 165. Pe verso al diplomelor din 29
Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 se află scris: « Scris în condic. Tism. » (Ibidem -
IX netrebnice, 167 și I, 2).
CU
7 Arhiv. Stat. București, Condica mănăstirii Govora, Nr. no; A. Sacerdoțeanu,

Cronicarul Dionisie, eclesiarh al mănăstirii Bistrița din Vâlcea, în Arhivele Olteniei,
XV (1936), p. 261.
RY
RA
LIB
TY
SI
RESUME
R
Eh tealy-aet les diplom.es doneees au nona-ts■tc de Tisiiian.i par
VE
le rol Sigismund I-er de Hongrie — en date de 14 jutllet 1418, 29 sep-
tembre I62°, 28 Oetobre 1420 et 28 Octobre 1429 — et par le voivode
Jean Huniade de Transylvanie — en date de 20 Octobre 1644, l’auteur
NI
prouve qu’lls sont faux.
A LU
TR
EN
/C
SI
IA
CU
8*

Al.A. Vasilescu, Diplomele Lui Sigismund I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Al.A. Vasilescu, Diplomele Lui Sigismund I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RY

L420 3456și , 28 Octomvrie i429 4 și a lui Ioan Huniade, voevodul Transil­

scrie: « Se poate să fie o falsificație a călugărilor » 9. P. P. Panaitescu,

87 și 89; Acad. Rom., msse XI, 244 a. b. copie slavă și traducere.

Acad. Rom., msse, CXXXII, i82, traducere din sec. XVIII.

București i909, p. i75—i8i și i83—189.

Chesariceasca Administrație să arate toate documentele de privilegii

Tismana nu le aveau în acea epocă (1418—1444), ci mult mai

1 P. P. Panaitescu, Documentele Țării Românești. Documente interne, (1369—

Oltenia în timpul ocupațiunii austriace (1716—1739), București 1906, p. 140—141

veran străin. Dacă o dă fără știrea și cererea Domnului, înseamnă

deauna Sigismund I s’a purtat bine cu Domnii care s’au perindat

sa n’a trecut niciodată Țara Românească între țările ce stăpânea.

timpul domniei marelui Domn. In timpul domniei lui Mihail I (i4i8—

1345—1450, București i890, I, 2, p. 359—36i.

meana posesiunile și privilegiile dăruite de «părintele domniei mele,

Severinului și al Podunavei până la marea cea mare» 10. Dan II, în 23

Negru Vodă, în Magnum Etimologicum Romaniae, București, 1899, IV, p. CCLXI—

op. cit., I, p. 121—122.

4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, I, 5 și IX netrebnice,

Panaitescu, Documentele Țării Românești, I, p_ 129—131.

Octomvrie i422 ’, i0 Noemvrie i424 2 și 30 Ianuarie i43i dă privilegii

întărește unor boieri stăpânirile peste mai multe sate, scutindu-le de

1 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. i5—17.

5 « Trectatus defensionalis inter Sigismundum regem ac Daan, partium Trans-

P. Panaiteseu, op. cit., I, p. i32—135.

10 Arhiv. Stat. București, Condica Episcopiei Buzău, Nr. i03, f. in; P. P.

Panaitescu, op. cit., I, p. i50—153.

Surete și Izvoade, Iași i906, I, p. 280—282; Al. Ștefulescu, Documente slavo-române

că se întăresc mănăstirilor Vodița și Tismana vechile lor privilegii

și deci nu mai era nevoie de o întărire dela un suveran străin, căci

adresat numai Domnului său, de drept și de fapt, obținând patru hri­

Arhiva Istorică, I, 1, p. 19—21; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 135—139.

8 Arhiv. Stat. București, secț. ist., Tismana I, 5, IX netrebnice, 58 și 90; Acad.

4 Arhiv. Stat. București, secț. ist., M-rea Tismana, II netrebnice, 1, orig.

multe sate și-i scutește de dări și prestații 9, iar în 1440 numește pe

2 El a domnit în anii 1437—1442 și 1444—1446.

muzaki-N. Iorga, Documente privitoare la istoria Românilor, 1358—1600, București,

XII, p. 276—278; P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 192—195.

expediția în contra Turcilor w. De altfel este inadmisibil din

Panaitescu, op. cit, I, p. i77—180.

Venelin, op. cit.,-p. 77—8o;Miletie și Agura, op. cit., p. i22—i23; P. P. Panai-

I. Mușețeanu, Mănăstirea Glavacioc, București, i933, p. 43—44 și facsimil; P. P.

10 N. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, Gotha, i908, I, p. 440.

1444 . • La acea dată el nu avea dreptul de suveranitate nici chiar în

țării și suveranitatea internă a Domnului au fost respectate. Dreptul de a

Iulie 1418, 29 Septemvrie și 28 Octomvrie 1420 și 28 Octomvrie 1429

1. Nomenclatura. Diplomele lui Sigismund I din 14 Iulie 1418, 29

2 E. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, p. 725—726.

msse, XI, 248 a. b.; Al. Ștefulescu, Mănăstirea Tismana, p. 184—189; P. P.

X'pHCOKOVA'k, W°I13AW, nOEfA'Wfc, KHHITd 3d K’kpS și AAUAOt VVEHpAHTf 1

Bătrân și mtr’un document al lui Vlad I Dracul 8, dar că «nu for­

Dacă cercetăm documentele din Țara Românească din prima jumătate

ahct'K. Mircea I cel Bătrân întrebuințează mai des termenul x'PHCOkSak 10

1 I. Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. XXII—XXV.

2 D, P. Bogdan, Diplomatica slavo-română ■ din secolul al XIV și XV-lea, în

3 Ibidem, p. 240 nota 1.

7 I. Bogdan, Relațiile . Țării Românești cu Brașovul, <p. XXII și

Istorică, I, 1, p. 3—7, 37, 84—85; Miletic și Agura, op. cit., p. 117—118; I.

și mai rar termenii av^iusMO *1 și noKfAkn’if 2. Numai în două

Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul, p. 3—6 și Un chrisov al lui Mircea

3 e. Hurmuzaki-N. Densușeanu, Documente, I, 2, p. 824.

op. cit., I, p. i26—i28.

L420 3456și , 28 Octomvrie i429 4 și a lui Ioan Huniade, voevodul Transil

adresat numai Domnului său, de drept și de fapt, obținând patru hri

Bătrân și mtr’un document al lui Vlad I Dracul 8, dar că «nu for

de confirmare a privilegiilor și proprietăților se scriau numai pe per

-exemplar al diplomei din 14 Iulie 1418 *, în diploma din 28 Octom