Cele 6 Manuscrise Sfinte ale lumii

Religia a jucat întotdeauna un rol important în Istoria umanităţii. Deşi fiecare

dintre marile religii ale lumii are neajunsurile sale, cele mai multe
propovăduiesc iubirea, armonia şi înţelegerea. Uneori, poate fi dificil să
relaţionăm cu oamenii din jurul nostru, tocmai pentru că nu le cunoaştem
credinţele şi ne grăbim să etichetăm. Nu tot ce este diferit este, în mod
automat, greşit. Prin urmare, înţelegerea altor religii duce la dărîmarea
zidurilor pe care le construim inutil între noi. Este vital să respectăm
credinţele celorlalţi şi să nu ne impunem propria religie. Atunci cînd vorbim
de ceva atît de intim, cum este credinţa fiecăruia dintre noi, trebuie să
respectăm libertatea tuturor. Nu este cazul să luăm în discuţie aici cazurile de
extremism. Indiferent de religia în care s-au dezvoltat, acesta este un lucru
care trebuie evitat.

1. Budism – Pali Tipitaka

În traducere liberă, Pali Tipitaka înseamnă „Trei Coşuri” şi se referă la cele trei
învăţături de bază: Vinaya Pitaka, Sutta Pitaka şi Abhidhamma Pitaka. Vinaya
conţine regulile de disciplină pe care trebuie să le urmeze călugării şi
călugăriţele budiste, precum şi explicaţia acestora. Cea de-a doua conţine
discursurile lui Buddha şi este compusă din peste 10.000 de predici, iar
Abhidhamma este, mai degrabă, o expunere succintă a învăţăturilor lui
Buddha. Potrivit scripturilor, imediat după moartea lui Buddha s-a organizat
primul consiliu al preoţilor săi care a avut drept scop păstrarea preceptelor
acestuia. Dar, acest lucru s-a dovedit a fi extrem de dificil pentru că totul era
transmis pe cale orală. Un lucru foarte interesant din Pali Tipitaka este acela
că accentul nu cade pe cosmogonie (geneza lumii), ci se crede că Universul
este etern şi noncreat, făcînd trecerea de la creaţia din alte religii la evoluţie.

2. Creştinism – Biblia
Scripturile sacre din Creştinism şi Iudaism sînt adunate sub acest nume. Ele
reprezintă însumarea unor documente scrise pe o perioadă de aproximativ un
mileniu. Potrivit creştinilor, Cartea Sfîntă este Cuvîntul lui Dumnezeu revelat
proorocilor săi, iar autorul de drept al Bibliei nu este nimeni altul decît El,
oamenii fiind simple canale de împărtăşire a mesajului Divin. Temele care
apar cu predilecţie în Biblie sînt lupta împotriva opresiunii, dorinţa de
libertate şi independenţă a unor comunităţi, înlăturarea inegalităţilor şi
dragostea pentru oameni. Caracteristicile principale ale Biblei sînt unitatea şi
omogenitatea, ca rezultat al muncii depuse de-a lungul secolelor. Biblia
prezintă, în mod intrinsec, istoria mîntuirii sufletului omenesc. În Cartea Sfîntă
a Creştinismului se găsesc toate genurile literare, de la epic la liric. Partea
cea mai frumoasă a Cărţii Sfinte este Cîntarea Cîntărilor, o adevărată bijuterie
lirică, o adevărată sursă de inspiraţie pentru Dante sau John Milton.

Biblia creştină variază de la o credinţă la alta. În religia protestantă, aceasta

este compusă din 66 de cărţi, în timp ce Biserica Ortodoxă Etiopiană acceptă
81 de cărţi. Cartea are două părţi, Vechiul şi Noul Testament. În prima fază,
Biblia a reprezentat rezultatul suferinţelor şi opresiunilor la care au fost
supuşi iudeii. Prima traducere integrală a Bibliei în limba română datează din
a doua jumătate a Secolului XVII.

3. Daoism – Dao de jing

Textul fundamental al acestei religii se poate traduce prin Cartea despre cale
şi virtute, iar personajul principal este Lao zi (Bătrînul Maestru). El este
considerat întemeietorul Dao-jia (daoismul filozofic) şi Dao-jiao (daoismul
religios). Tema centrală a cărţii este ordinea universală, dar si ordinea umană,
care sînt strîns legate una de cealaltă. Comparativ cu celelalte cărţi sfinte ale
lumii, Dao de jing nu cuprinde repere spaţial-temporale şi nu face trimiteri la
mituri, cu toate că în mitologia chineză ele se regăsesc din abundenţă..
Este, mai degrabă, o culegere de maxime care ne arată calea spre
desăvîrşirea spirituală, realizată doar prin comuniunea dintre om şi univers.
Textul este împărţit în 81 de capitole scurte şi două părţi – Dao (superioară)-
şi De (inferioară). Dao de jing nu foloseşte cuvinte seci pentru a arăta calea şi
nici nu impune norme juridice sau de alt fel. Este însă plină de aforisme şi
poate fi interpretată în diverse feluri. Prin urmare, Calea nu este pentru toată
lumea, ci doar pentru cei care, prin puterea lor de înţelegere, pot atinge
desăvîrşirea spirituală.

4. Hindusim – Vedele

Asemenea Bibliei, Vedele sînt considerate creaţii divine, mesaje absolute,

revelate în mod direct. Se crede că sînt cele mai vechi scripturi din lume care
sînt încă folosite. Manuscrisele au fost transmise prin viu grai timp de secole,
pînă să fie scrise. Cu toate acestea, originea Vedelor este destul de dificil de
plasat în axa temporală şi au fost vehiculate numeroase teorii care le datează
începînd din anul 2500 î.Chr.., pînă în 600 î.Chr.. Din punct de vedere
etimologic, „Vede” se traduce prin „cunoaştere sacră” sau „înţelepciune
divină”. Acestea sînt încadrate în 4 mari categorii:

- Samhita – este o colecţie de imnuri, mantre şi incantaţii, cea mai importantă

parte a scrierilor vedice. La rîndul lor, acestea sînt împărţite în alte 4
categorii: Rig-Veda, Yajur-Veda, Sama-Veda, Atharva-Veda. Cel mai vechi text
indian care a ajuns pînă la noi este Rig-Veda. Într-un context mai larg, „Veda”
nu cuprinde doar cele 4 cărţi sacre enumerate mai sus. Acestea sînt un
sistem literar complex întregit de următoarele texte:

- Brahmanele- sînt texte redactate în proză care au ca temă interpretările

ritualurilor de sacrificare şi semnificaţia lor.

- Aranyaka- este dedicată celor care îşi duc viaţa în păduri şi trăiesc în
meditaţie.

- Upanişadele - sînt partea filozofică a Vedelor. Aici sînt discutate valorile

spirituale, natura sufletului şi destinul omenirii.
5. Islamism – Coran

Titlul cărţii sfinte a religiei musulmane se poate traduce prin „citire” sau
„recitare” şi provine de la verbul qara’a. Coranul cuprinde mesajul lui
Dumnezeu transmis oamenilor. Cuvintele lui Allah au ajuns pe pămînt, la
profetul Mahomed, prin intermediul arhanghelului Gabriel (Jibril), pe parcursul
a 23 de ani. Primul mesaj a fost primit de profet pe 22 decembrie 609 d.CHr.,
atunci cînd Mahomed avea 40 de ani. Pe lîngă faptul că este o carte
religioasă, Coranul include o serie de concepte etice după care trebuie să îşi
ducă viaţa fiecare musulman, un Cod Civil pentru o existenţă dreaptă şi
plăcută lui Allah. Cartea este împărţită în 114 părţi, numite Surah, acestea
fiind, la rîndul lor, împărţite în versete. Coranul este completat de Sunna,
legea sfîntă a Islamului, care conţine norme juridice, morale şi sociale.

6. Iudaismul – Thora

Iudaismul este o religie întemeiată pe mai multe izvoare, însă cartea sa de

căpătîi este Thora (Legea). Potrivit acestui text, Dumnezeu poate fi descoperit
nu numai prin respectarea celor sfinte, dar şi prin efortul moral al fiecărui
credincios. Lucrarea poate fi considerată un codice civil, în care sînt descrise
normele vieţii evreieşti, dar şi idealurile plăcute Domnului. Thora se compune
din două părţi: – Mishnah - un cod de legi împărţit în mai multe tratate şi
Guenara care este o culegere de comentarii şi texte explicative cu privire la
Mishnah.

Spre deosebire de Biblie, Talmudul nu poate fi interpretat, ci trebuie respectat

întocmai. Cosmogonia în Iudaism nu are aceleaşi valenţe ca în Creştinism. De
pildă, Mitologia este înlocuită de faptele istorice. Există însă doua variante cu
privire la Facerea Lumii. Cea dintîi este comună creştinilor şi evreilor. Cea de-
a doua vorbeşte despre un deşert nesfîrşit pe care Yahve (Zeus, la greci), în
bunătatea sa, l-a făcut fertil şi l-a împărţit oamenilor spre a fi cultivat.

Fenomene paranormale

Mesaje de la Isus

O femeie, în timpul morţii clinice, Îl întîlneşte pe Isus, care îi transmite cîteva

sfaturi pentru noi, oamenii de aici: viaţa continuă şi după moartea corpului
fizic; în Univers sînt multe alte niveluri subtile ale realităţii (Hugh Everett şi
fizica cuantică spun acelaşi lucru); este necesar ca noi, oamenii de pe Pămînt,
să ştim acum aceste lucruri (oare de ce acum?).

Urmează fraza care explică de ce se scrie atîta literatură pe această temă, în

acest moment, care este sensul acestor experienţe de moarte clinică, de ce a
crescut neaşteptat de mult frecvenţa acestora şi de ce sînt trimişi înapoi cei
ce ajung dincolo: să ne comunice nouă oamenilor că drumul pe care mergem
este unul eronat, periculos şi să ne spună, în acelaşi timp, care este Adevărul
despre noi.

Acelaşi avertisment 1-a primit şi Shelley Yate în noiembrie 2002 (citată de noi
în volumul „În căutarea sensului pierdut“, 2008), în împrejurările dramatice
ale salvării fiului său, după ce a rămas înecat un timp îndelungat. Cînd
medicii i-au comunicat că starea copilului său în vîrstă de 4 ani este fără
speranţă de revenire, o voce „din eter” o învaţă cum să acţioneze. Sfaturile
date se dovedesc a fi utile, copilul revenindu-şi fără sechele. Aceeaşi voce îi
spune că salvarea copilului ar fi fost imposibilă în condiţiile medicinei actuale,
dar s-a intervenit de „dincolo, pentru a dovedi că există o putere care ne
supraveghează şi ne îndeamnă să ne trezim spre binele nostru. O roagă să
transmită acest mesaj întreagii omeniri. Este nevoie ca oamenii de pe întreg
globul pămîntesc să se unească pentru a pregăti noua etapă în istoria lumii.
Dispunînd de liberul său arbitru, omul s-a deconectat de la Sursă şi a comis
erori care au devastat planeta, ajungînd la limita care îi precede sfîrşitul. Este
în interesul său să se reconeteze la origini, la Sursa Divină, instaurînd pacea
şi armonia de care avem cu toţii nevoie vitală.