P.S.I.

SI SITUATII DE URGENTA

1
 REGULI PRIVIND FUMATUL
Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent economic sau
al fiecărei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unităţii administrativ - teritoriale şi
se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere.
Pentru situaţiile în care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi
utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul
construcţiei sau al amenajării respective, însuşită de utilizatorii în cauză.
În dispoziţie se vor menţiona:
a. locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care este interzis
fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri sau brichete;
b. locurile amenajate pentru fumat;
c. persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării reglementării pe
locuri şi sectoare de activitate;
d. alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua pericolul de
incendiu.
Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se admite folosirea
focului deschis, prevăzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în:
a. spaţiile de cazare comună;
b. încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură, control şi automatizare;
c. încăperile centralelor termice;
d, locurile cu schele, cofraje şi eşafodaje, realizate din materiale combustibile;
e. lanurile de cereale în faza de coacere şi zonele împădurite.
În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul se vor instala indicatoare de
securitate specifice, prevăzute de reglementările în vigoare.
Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor nu vor fi amplasate la o
distanţă mai mică de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze şi lichide
combustibile, explozivi, vapori inflamabili etc.), 10 m faţă de locurile în care există
materiale solide combustibile (lemn, textile, hârtie, carton asfaltat, bitum) şi 50 m faţă de
culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.
La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau
pământ, gropi şi se vor instala inscripţii "LOC PENTRU FUMAT".
Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (coridoare, holuri etc.) se amplasează
astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii,
perdele, jaluzele etc.).
În locurile de muncă unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere. Acestea se
amplasează astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor combustibile din
apropiere, cum sunt cele de birotică şi altele.
Depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile
(hârtie, carton, textile etc.) este interzisă.
Golirea scrumierelor şi a vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există
materiale combustibile este interzisă.
Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri aprinse este interzisă.
Se recomandă să se evite fumatul, în perioadele de relaxare sau de odihnă, în paturi,
pe canapele, fotolii etc.

2
 STINGATOARE
STAS 6695-63

1.GENERALITATI
Standardul stabileste clasificarea aparatelor de stins incendii denumite stingatoare,
principalele categorii si tipuri ale acestora precum si alte indicatii asupra domeniului de
utilizare.

2. CLASIFICARE
2.1. Clasificarea stingatoarelor se face dupa :
substanta stingatoare pe care o contine;
modalitatea de transport;
2.1.1.Dupa substanta pe care o contine :
stingatoare cu apa;
stingatoare cu spuma chimica;
stingatoare cu spuma mecanica;
stingatoare cu gaz inert;
stingatoare cu praf si bioxid de carbon;
stingatoare cu substante chimice lichide;
2.1.2.Dupa modalitatea de transport stingatoarele sunt :
portative;
transportabile;

3.SIMBOLIZARE
3.1.Simbolizarea unui stingator cuprinde simbolul substantei stingatoare si
capacitatea stingatorului.
3.2.Simbolul substantelor stingatoare :
Apa……………………………..A
Spuma chimica…………………C
Spuma mecanica……………….M
Gaz inert………………………..G
Praf si bioxid de carbon………...P
Substante chimice lichide………L
3.3.Capacitatea stingatorului :
Cantitatea de substanta stingatoare pe care o contine este reprezentata printr-o cifra care
este exprimata in litri pentru lichide si in kg. pentru praf si gaze.

4.CATEGORII DE STINGATOARE,CARACTERIZARE
4.1.Stingatoarele cu apa folosesc ca substanta stingatoare apa imbunatatita chimic prin
adaugarea unor detergenti.
4.2.Stingatorul cu spuma chimica foloseste ca substanta stingatoare spuma chimica
rezultata prin amestecul a doua solutii : una acida (A) si una bazica (B).
4.3.Stingatorul cu spuma mecanica folososte ca substanta de stingere spuma mecanica
formata din apa si spumogen sub actiunea presiunii de aer sau de bioxid de carbon.
4.4.Stingatorul cu gaz inert foloseste ca substanta stingatoare bioxidul de carbon sub
presiune.

3
 4.5.Stingatorul cu praf si bioxid de carbon foloseste ca agent stingator un amestec de
substante solide sub forma de pulbere.Evacuarea substantei stingatoare se face cu ajutorul
bioxidului de carbon sub presiune, acesta la randul lui avand efect de stingere.
4.6.Stingatorul cu substanta chimica lichida foloseste ca agent stingator tetraclorura de
carbon, care se gaseste sub presiune in recipientul stingatorului.

STINGATORUL PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON

1.1.La acest stingator evacuarea substantei se face cu ajutorul bioxidului de carbon sub
presiune.
1.2.Stingatoarele portative cu praf si bioxid de carbon se executa in trei marimi, conform
tabelului :

Caracteristici functionale Marimea

P3 P5 P7
Masa incarcaturii de praf, kg. 3 5 7
Capacitatea buteliei de CO2, l 0,144 0,236 0,325
Masa incarcaturii de CO2, g 100 175 240
Timpul de evacuare a incarcaturii, s 8 10 13
Distanta de proiectare a jetului, m 3,5 3,5 3,5
Masa maxima fara incarcatura, kg 4 5,25 6,25
cu incarcatura, kg 7 10,25 13,25
Temperatura ambianta corespunzatoare - 30…. +40
funct. normale

METODE DE VERIFICARE SI INCERCARE

.Verificarea calitatii materialului se face prin certificatul de calitate eliberat de producatorul
materialului.In caz de dubiu se executa incercarile si analizele necesare.
.Verificarea aspectului se face cu ochiul liber.
.Verificarea dimensiunilor se executa cu instrumente de masurat obisnuite.
.Incercarea de rezistenta la presiunea hidraulica a buteliei se executa pe un banc de proba
hidraulica, timp de 5 min.Presiunea se ridica treptat pana la 60daN/cm2 (kgf/cm2), se
ciocaneste cu un ciocan de lemn dupa care se ridica presiunea pana la 250daN/cm2.
In timpul incercarii si dupa incercare, butelia si corpul robinetului trebuie sa ramana
etanse: ele nu trebuie sa prezinte scurgeri, fisuri, inceputuri de rupturi, porozitati sau
deformari.
.Incercarea la presiune hidraulica a recipientului se face supunandu-l la o presiune
hidraulica de 18daN/cm2 timp de 3 min.In timpul incercarii si dupa incercare piesele
recipientului nu trebuie sa prezinte deformatii vizibile si pierderi de lichid.
4.6.Incercarea de etanseitate a robinetului se face in doua etape :
robinetul complet montat se supune la o presiune de aer de 180daN/cm2 timp de 3
min.Nu se admite formarea de bule de aer in exteriorul robinetului, in pozitie inchis,
verificarea se va face cu apa si sapun;
robinetul fara rozeta de manevrare si avand un capac montat la racordul de iesire, va fi
supus la o presiune de aer de 180daN/cm2 timp de 3 min.Incercarea se va face manevrand
cu o cheie tija in mai multe pozitii, dinte care una deschis.In timpul incercarii si dupa
incercare piesle robinetului nu trebuie sa prezinte deformatii vizibile si pierderi de lichid.
.Incercarea de rezistenta la uzura a pastilei ventilului se face inchizand si deschizand
robinetul de 100 ori

4
 CE ESTE UN INCENDIU ?

FOCUL este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, se afla
simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o sursa de aprindere.
Cind focul nu mai poate fi controlat, este vorba despre un INCENDIU. Atunci este necesara
interventia fortelor si mijloacelor de stingere pentru lichidarea acesuia.

 Retine: Nu orice foc este un incendiu

Exemplu: Focul de tabara, flacara de la aragaz sau flacara din semineu nu sunt
incendii

Materialele combustibile pot fi de natura:

solida: lemn, hirtie, textile, carbune
lichida: ulei, benzina, motorina
gazoasa: gaz metan, propan, butan

Aerul este un amestec de gaze (printre care azot – 78,09%, oxigen – 20,95%, argon -
0,93%, bioxid de carbon - 0,03). Oxigenul este un gaz care intretine arderea, dacă este in
procent de peste 16%.

Sursele de aprindere sunt factori generatori de energie care contribuie la producerea

focului. Ele se clasifica in urmatoarele categorii:

cu flacara
ϑ Exemple: focuri in aer liber, flacara de la chibrit, luminare sau aragaz

de natura termica
ϑ Exemple: obiecte incandescente (tigara, becul, proiectore electrice, cenusa),
caldura degajata de aparate casnice

de natura electrica
ϑ Exemple: scintei electrice, scurtcircuit

de natura mecanica
ϑ Exemple: scintei, frecare

naturale
ϑ Exemple: cladura solara, trasnet

explozivi si materiale incendiare

ϑ Exemplu: artificii

indirecte
ϑ Exemplu: radiatia unui focar de incendiu
5
 PROCEDEE DE STINGERE A INCENDIILOR

FOCUL este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, se afla
simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o sursa de aprindere. In
practica, se spune ca se produce foc atunci cind se formeaza asa numitul TRIUNGHI AL
FOCULUI, ale carui laturi egale sunt denumite: material combustibil, aer si sursa de
aprindere.

Material Aer
combustibil

Sursa de aprindere

Daca una din laturile triunghiului focului nu exista, nu apare focul.

Copac Aer

Cind focul nu mai poate fi controlat, este vorba despre un INCENDIU. Atunci este
necesara interventia fortelor si mijloacelor de stingere pentru lichidarea acesuia.
Procedeele utilizate de pompieri pentru stingerea incendiilor se bazează pe teoria
triunghiului focului.
Cele mai des întâlnite procedee de stingere a incendiilor sunt:

1.-Răcirea zonei de ardere

Metoda se bazează pe folosirea unei substanţe cu temperatură mai joasă şi cu căldură
specifică mai mare pentru a prelua căldura necesară continuării procesului de ardere şi pe
realizarea contactului direct al agentului de răcire cu stratul de la suprafaţă al materialului sau
substanţei combustibile.
Se acţionează asupra materialelor combustibile solide şi lichide.

Substanţe de stingere utilizate: apa, zăpada

6
 2.-Izolarea materialelor şi substanţelor combustibile faţă de aerul atmosferic
Metoda se bazează pe izolarea materialului care arde de aerul atmosferic sau crearea unui strat
izolant pe suprafaţa materialului combustibil.
Se acţionează asupra lichidelor combustibile şi a unor materiale solide.
Substanţe de stingere utilizate: spumă, pulberi, prelate, pături, nisip, pământ

3.-Reducerea conţinutului minim de oxigen

Metoda se bazează pe introducerea de substanţe care nu întreţin arderea. La realizarea unui
conţinut de 15% O2 în aer, arderea încetează.
Se acţionează asupra materialelor combustibile în spaţiu închis.
Substanţe de stingere utilizate: CO2, abur, azot, apă pulverizată

4.-Indepărtarea substanţelor combustibile din zona de ardere

Metoda se bazează pe îndepărtarea substanţelor combustibile care vin în contact cu zona de
ardere, putându-se opri astfel propagarea incendiului.

EVACUAREA PERSOANELOR , A DEPOZITELOR DE MATERIALE. ALARMARE SI

ALERTARE. INSTALATII DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

Pe toată durata timpului de exploatare a construcţiilor căile de evacuare a utilizatorilor

şi de acces a forţelor de intervenţie vor fi menţinute libere şi întreţinute corespunzător, astfel
încât prin acestea, în caz de incendiu persoanele să poată ajunge la nivelul terenului sau al
carosabilului în timpul cel mai scurt şi în condiţii de siguranţă, direct în exterior sau prin
7
scări de evacuare.

8
 Căile de acces, evacuare şi intervenţie se menţin în stare de utilizare pe toată durata
zilei şi în orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate; cunoaşterea
operativă a oricăror situaţii ce pot împiedica din motive obiective folosirea acestora în
condiţii de siguranţă, reprezintă cerinţa fundamentală referitoare la aceste căi.
Traseele căilor de evacuare (trecerile prin uşi, coridoare, degajamente, holuri,
vestibuluri, încăperi tempon, scări, atriumuri etc.) vor fi marcate cu indicatoare standardizate,
astfel încât să asigure atât posibilitatea recunoşterii cu uşurinţă a traseului de urmat spre
exterior, cât si circulaţia lesnicioasă, atât ziua cât şi noaptea, a persoanelor care le utilizeaza
în caz de incendiu.
Când este cazul, vor fi marcate şi căile de circulaţie care duc pe terase, în refugii sau în
alte locuri special amenajate pentru evacuare.
Se vor monta indicatoare corespunzatoare la rampele scărilor care duc la demisol sau
subsol, ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi
continuată.
Sistemele de autoînchidere sau închidere automată a uşilor de acces în casele de scări
închise se vor menţine în bună stare de funcţionare.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor de scări, de pe coridoare, a
celor cu dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu au rolul de a opri
pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură autoînchiderea sau închiderea automată a uşilor vor fi
verificate periodic şi intreţinute în stare de funcţionare.
În cazul defectării lor, înlocuirea sau repararea se vor face în cel mai scurt timp şi în
condiţii de calitate corespunzătoare, neadmiţându-se improvizaţiile.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea
uşoară a acestora în caz de incendiu.
Este interzisă utilizarea, la uşile de pe căile de evacuare, a unor mecanisme care se pot
bloca în timpul funcţionării.
De regulă, deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare a mai mult de 30 de persoane
valide trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite
amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitare etc. care ar putea împiedica evacuarea
persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul personalului de intevenţie.
Uşile de evacuare precum şi celelalte dispozitive destinate evacuării persoanelor
trebuie să fie prevăzute cu indicatoare si inscripţii corespunzătoare, menţinându-se descuiate
pe toată durata programului de activitate.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri sau
de persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de
necesitate (intervenţie, control, verificări etc.).
La încetarea programului de activitate toate cheile incăperilor se predau la poartă sau la
locul de acces în clădire, unde se depun în ordine pe panoul prevăzut în acest scop.
Cheile vor fi prevăzute cu marcă de recunoaştere uşoară.
Panourile de geam securizat prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu
(neutilizate în circulaţia funcţională curentă) vor avea plasate în apropiere dispozitive de
spargere a geamului.
Sunt interzise în exploatare:
• înlocuiri ale finisajelor incombustibile de pe traseele căilor de evacuare cu unele din
materiale combustibile ce se aprind uşor, propagă rapid flacăra sau emană mult fum ori gaze
şi care nu sunt admise prin reglementările tehnice;

9
• prevederea pe căile de evacuare a oglinzilor, pragurilor sau a altor elemente (covoare,
mochete etc.) care pot crea dificultăţi în timpul evacuării (împiedicare, alunecare, contactul
sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc.);
• amenajarea unor locuri de muncă sau activităţi pe căile de evacuare;
• depozitarea de materiale sau obiecte pe coridoare, podestele sau rampele scărilor;
• aşezarea pe căile orizontale de evacuare (coridoare) a dulapurilor, fişetelor, mobilierului
etc., dacă se reduce lăţimea acestora sub dimensiunile minime de trecere necesare conform
reglementărilor tehnice;
• blocarea sau reducerea în orice fel a gabaritelor căilor de evacuare;
• încuierea sau blocarea uşilor sau a altor dispozitive destinate evacuării persoanelor;
• scoaterea din funcţiune a iluminatului de siguranţă pentru evacuare.
Iluminatului de siguranţă pentru evacuare cu care este echipată construcţia, va fi
verificat, întreţinut şi menţinut permanent în bună stare de funcţionare.
Pentru asigurarea evacuării rapide şi sigure a persoanelor şi a bunurilor din clădire se
întocmesc planuri şi/sau schiţe de evacuare în caz de incendiu.
Acestea se aprobă de conducerea unităţii şi se afişează în locuri vizibile în spaţiile
pentru care au fost întocmite.
Planurile de evacuare în caz de incendiu trebuie să cuprindă:
• mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de
executarea şi dirijarea evacuării in caz de incendiu;
• numele şi prenumele, precum şi locul de activitate al persoanelor care răspund de evacuare;
• ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor şi a bunurilor, funcţie de valoarea
lor şi de vulnerabilitatea la incendiu;
• traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca aceasta să se
facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel stabilite încât să nu
îngreuneze intervenţia pompierilor la stingere;
• locurile în care urmează să fie evacuate persoanele şi adăpostite bunurile, precum şi
persoanele însărcinate cu paza acestora;
• măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a materialelor
care prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune), ori
a materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii
(aparate de precizie etc.);
• numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte
materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
Planurile (schiţele) de evacuare vor fi însuşite de persoanele stabilite, prin grija şefilor
respectivi, iar conducătorii unităţilor şi cadrele tehnice vor controla modul în care planul de
evacuare este însuşit şi cunoscut de către cei responsabili cu evacuarea persoanelor şi a
bunurilor.
Periodic se efectuează exerciţii practice, astfel încât în permanenţă să fie asigurat
succesul operaţiilor de evacuare.

Alarmarea şi alertarea în caz de incendiu

Pentru alarmarea în caz de incendiu se vor asigura mijloace corespunzătoare de

semnalizare ( acustice şi optice) care să asigure anunţarea (alarmarea) personalului şi
alertarea serviciului de pompieri civili (atunci când există).
Totodată, se va asigura posibilitatea de alertare în cel mai scurt timp şi a forţelor de
intervenţie prevăzute în planurile de intervenţie (prin telefon, radiotelefon, curier etc.).
10
 Personalul va fi instruit pentru a cunoaşte mijloacele de alarmare şi alertare în caz de
incendiu, precum şi codul de semnale stabilit.
Unităţile importante şi vulnerabile la incendiu vor avea menţinută legătura directă cu
subunitatea de pompieri militari cea mai apropiată, sistemul de alertare respectiv stabilindu-
se de comun acord (telefon, radiotelefon, alertare automată de la instalaţia de semnalizare a
incendiilor etc.).
În încăperile serviciilor de pompieri civili, în centralele şi posturile telefonice ale
unităţilor se va afişa, la loc vizibil, numărul de telefon al subunităţii de pompieri militari,
precum şi numerele de telefon ale personalului de conducere din unitatea respectivă.
Se va asigura alertarea în prima urgenţă a serviciului de pompieri civili, a conducerii
unităţii şi a subunităţii de pompieri militari care are în raionul de intervenţie obiectivul
respectiv.
Se interzice ca posturile telefonice de la care se alarmează pompierii în caz de incendiu
să fie închise sau încuiate, astfel încât să nu se poată realiza legătura cu aceştia.

Instalaţii de semnalizare a incendiilor

Instalaţiile de semnalizare a incendiilor se vor menţine în permanenţă în stare de funcţionare.

Exploatarea, întreţinerea, revizia şi repararea acestora se asigură de către personal atestat,
respectându-se prevederile proiectelor de execuţie, instrucţiunilor tehnice ale producătorului
şi reglementărilor de prevenire şi stingere a incendiilor.
La fiecare centrală de semnalizare a incendiilor se va afişa schema circuitelor
detectoarelor automate şi a butoanelor manuale, precum şi instrucţiunile de folosire.
Centralele de semnalizare a incendiilor vor fi în permanenţă supravegheate direct
(local) sau indirect (de la distanţă) de către personal competent, capabil să ia măsurile
necesare în caz de incendiu. La centrală se va asigura posibilitatea de alertare a pompierilor.
Pentru fiecare tip de instalaţie de semnalizare este obligatorie asigurarea, după caz, a
butoanelor şi a detectoarelor de rezervă, conform normei.
Este interzisă blocarea accesului la butoanele de acţionare a semnalizării în caz de
incendiu, precum şi a zonelor de acţiune a detectoarelor.
În cazul unor defecţiuni (semnalizări intempestive, accidentale, scurtcircuite, lipsă de
alimentare cu energie etc.) se iau imediat măsuri pentru înlăturarea urgentă a acestora şi a
cauzelor care le-au generat. Pe timpul cât din cauza unor defecţiuni instalaţia este scoasă
parţial din funcţiune, se vor lua măsuri compensatorii de siguranţă (supraveghere, ronduri,
posturi fixe etc.).
Toate instalaţiile de semnalizare a incendiilor vor fi luate în primire de cadre tehnice de
specialitate ( energeticieni, automatişti etc.) care vor executa verificările, întreţinerile,
reviziile şi reparaţiile pe baza unui grafic întocmit şi aprobat, sau se încheie contracte cu
societăţi de specialitate atestate.
Toate constatările şi măsurile luate se menţionează în registrul instalaţiei de
semnalizare a incendiilor, care se numerotează şi înregistrează, păstrându-se permanent la
locul de amplasare al centralei de semnalizare.
Punctele de concentrare a circuitelor ( firide, cutii terminale etc.), vor fi marcate
corespunzător, asigurate împotriva accesului persoanelor neautorizate şi uşor accesibile
personalului de întreţinere.
Cablurile, conectoarele, bornele etc. trebuie marcate astfel încât să poată fi uşor
identificate.

11
COLECTAREA DEŞEURILOR, REZIDUURILOR COMBUSTIBILE ŞI A AMBALAJELOR ŞI
DISTRUGEREA LOR.

Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se

colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun în locurile destinate
depozitării sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să fie în permanenţă curăţenie. ,
Se colectează:

12
 a. pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte deşeuri
combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii, maşini, utilaje, aparatură,
canale sau alte locuri, precum şi maculatură de birotică;
b. scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, din
canale sau din alte locuri;
c. ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice
pentru produse inflamabile, carbid etc.);
d. depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instala(iilor de evacuare.
Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor
şi a ambalajelor.
Gestionarea acestora presupune:
a. nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor specifice
activităţii;
b. indicarea regimului de colectare şi curăţare;
c. locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare;
d. desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;
e. completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.
Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din materiale solide (cârpe,
câlţi, bumbac, rumeguş etc.), care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase
metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc
de incendiu şi marcate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se vor depozita,
cu asigurarea distanţelor de siguranţă fără de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe
împădurite şi alte materiale combustibile, în raport de natura şi de proprietăţile fizico - chimice
ale acestora.
Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticlă reutilizabile se curăţă, se spală,
sau se neutralizează de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se depozitează în locuri
special destinate.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizează, se vor
distruge prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât să nu pună în pericol viaţa
oamenilor, clădirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împădurite, şi alte materiale
combustibile. Aceste crematorii trebuie să posede autorizaţiile prevăzute de lege.
Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degajă prin ardere substanţe sau
compuşi periculoşi pentru viaţă sau pentru media, pot fi distruse prin foc deschis sub
supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale prezentelor dispoziţii generale.

ALUNECĂRILE DE TEREN

1. GENERALITĂŢI.

13
Alunecările de teren reprezintă deplasări ale rocilor care formează versanţii unor munţi,
dealuri, lucrări de hidroamelioraţii sau alte rambleuri construite de oameni.
Deplasările rocilor se pot produce de-a lungul pantei sau lateral, ca urmare a unor
fenomene naturale sau chiar ca urmare a unor activităţi umane.
Alunecările de teren nu produc pierderi şi distrugeri la fel de mari ca alte dezastre, ele
sunt însă periculoase putând conduce la distrugerea unor construcţii prin deplasarea stratului de
roci sau prin acoperire. De asemenea, alunecările de teren pot bara cursul unor ape curgătoare,
creând lacuri de acumulare temporare sau permanente, pot produce chiar distrugerea unor
baraje prin formarea unui val puternic, la pătrunderea în lac, în mod brusc a unui volum mare
de rocă.
În tara noastră, alunecările de teren sunt destul de răspândite. Suprafaţa totală supusă
alunecărilor de teren este apreciată la 900.000 hectare. În tara noastră cea mai importanţă şi
cunoscută alunecare de teren a constituit-o deplasarea Vârfului Suhardelului care a dus la
bararea râului Bicaz şi formarea Lacului Roşu.
Alunecări de teren de amploare s-au produs la Malul cu Flori în iunie 1979 şi Vârfuri
în februarie 1980 – ambele în judeţul Dâmboviţa; Zameş (în 1992) în judeţul Bacău şi
Izvoarele (august 1993) în judeţul Galaţi.
Primele 3 cazuri au fost declanşate de precipitaţii puternice. Dacă alunecările de teren
de la Malul cu Flori nu au produs pierderi mari, deplasarea terenului de la Vârfuri a afectat
centrul civic al localităţii. Au fost distruse 110 case, 21 au fost grav avariate, iar 25 hectare de
teren şi unele drumuri au fost puternic degradate.

2. CLASIFICAREA ALUNECĂRILOR DE TEREN.

Se poate face:
a) după adâncimea suprafeţei de alunecare:
de suprafaţă < 1 m
de mică adâncime = 1-5 m
adânci = 5-20 m
foarte adânci > 20 m
b) după viteza de manifestare a fenomenului: ( viteza de alunecare )
extrem de rapidă ( bruşte ) > 3 m/s
foarte rapidă = 3 m/s-0,3 m/min
rapidă = 0,3m /min – 1,5m/zi
moderată = 1,5m/zi – 1,5m/lună
lentă = 1,5m/lună – 1,5m/an
foarte lentă = 1,5m/an –0,06m/an
extrem de lentă < 0,06m/an
c) după distanţa de deplasare:
alunecări propriu-zise;
alunecări tip curgeri de teren;
d) după direcţia de evoluţie a alunecării pe versant:
alunecări deplasive de la baza versantului în direcţia opusă deplasării acumulatului,-
deci caracter regresiv.
Alunecări detrusive – evoluţie în direcţia acumulatului de alunecare – caracter
progresiv. ( detritus = material rezultat din fărâmiţarea rocilor prin acţiunea agenţilor externi )
e) după cauza care le generează:

14
 naturale: produse de ploi torenţiale, mişcări tectonice, eroziuni puternice, prăbuşiri ale unor
grote, etc.
artificiale: generate de acţiunea omului, excavaţii, explozii, lucrări hidrotehnice sau de
hidroamelioraţii, realizarea unor construcţii în vecinătatea unor versanţi.
f) după modul de manifestare:
fără semne exterioare de manifestare – caracter brusc,
cu semne exterioare de manifestare – cu viteze medii sau lente şi se caracterizează prin:
căderi de stânci,
crăpături şi fisuri,
ejectări de apă şi nisip,
tasări de construcţii de diferite feluri.
3. CAUZELE ALUNECĂRILOR DE TEREN.
Cauzele alunecările de teren pot fi:
a) naturale:
modificarea nivelului apelor subterane,
ploi torenţiale. Aceste fenomene acţionează asupra coeziunii manifestate între particule,
micşorând-o astfel încât aceasta nu se mai poate opune acţiunii greutăţii versantului şi a
celorlalte încărcări verticale, ducând la prăbuşirea (alunecarea) versantului.
Mişcarea seismică. Aceasta generează pe lângă fenomenul descris mai sus şi un alt
fenomen numit lichefierea nisipurilor saturate. Acest fenomen are particularitatea de a produce
alunecări chiar în terenuri orizontale, atunci când straturi de pământ cu oarecare coeziune sunt
aşezate pe roci moi care-şi pierd o mare parte din rezistenţă în timpul cutremurului, datorită
lichefierii.
Eroziunea se datorează acţiunii apei sub diferite forme (infiltraţie, fenomen caustic).
b) generate de activitatea omului:
realizarea unor lucrări de investiţii în apropierea versanţilor. Alunecarea de teren din
această cauză se datorează faptului că încărcarea terenului creşte semnificativ cu realizarea
unor construcţii, modificând echilibrul de moment al versantului.
Despăduriri şi decopertări ale vegetaţiei. Aceste activităţi duc la creşterea umidităţii
versantului şi prăbuşirea acestuia prin slăbirea forţelor de coeziune dintre particule.

4. EFECTELE ALUNECĂRILOR.
Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:
Distrugerea parţială sau totală a construcţiilor de orice fel (tip),
Blocarea parţială sau totală a albiei unui râu şi formarea unor acumulări de apă cu pericol
de inundaţii,
Distrugerea parţială sau totală a reţelelor de edilitare (apă, gaze, canalizare, etc.).
Blocarea unor căi de comunicaţii (feroviare, rutiere, fluviale, etc.).

5. MĂSURI DE PREVENIRE, PROTECŢIE ŞI INTERVENŢIE ÎN CAZUL

ALUNECĂRILOR DE TEREN.
Măsurile planificate pentru prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de
teren sunt similare celor aplicate în caz de cutremur. O particularitate o constituie faptul că
evenimentul nu se desfăşoară chiar prin surprindere.
Alunecările de teren se pot desfăşura cu viteze foarte variate între 3 m/s şi 0,6 m/an.
Poate fi presupusă deplasarea unor straturi de roci, în zonele de risc, creându-se în
acest fel posibilitatea realizării măsurilor de protecţie.

15
 Deci, un rol însemnat revine acţiunilor de observare a condiţiilor de favorizare a
alunecărilor de teren şi alarmarea (avertizarea) populaţiei în timp util realizării protecţiei.
Pentru prevenirea şi protecţia urmărilor dezastruoase ale alunecărilor de teren sunt
necesare următoarele măsuri:
realizarea din timp a intervenţiilor necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi dezvoltare a
lor,
aplicarea procedeelor adecvate de ţinere sub control,
preconizarea şi planificarea din timp a măsurilor corespunzătoare de protecţie:
asigurarea unui sistem de drenare a apei din masivul versantului printr-un sistem
de drenuri,
împădurirea şi înierbarea versanţilor (se pot folosi şi plase geotextile sau
geosintetice).
evitarea amplasării unor obiective industriale sau a altor construcţii în zonele în care
asigurarea stabilităţii stratului nu se mai poate realiza sau este foarte costisitoare.
Informarea curentă a populaţiei din zona de risc.
În acţiunile de intervenţie în afara cazurilor particulare se va urmări recuperarea
bunurilor materiale şi refacerea avariilor.
Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţii similare
acţiunilor preconizate intervenţiei în cazul cutremurelor de pământ.

6. ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA PREVENIRII, PROTECŢIEI ŞI INTERVENŢIEI ÎN

CAZ DE ALUNECĂRI DE TEREN.
Activitatea de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren cuprinde
3 faze:
a) faza predezastru: cu următoarele activităţi principale:
constituirea comisiei de apărare împotriva dezastrelor şi instruirea pe această linie a
personalului propeiu,
inventarierea şi supravegherea surselor potenţiale de producere a alunecărilor de teren,
stabilirea şi asigurarea funcţionării sistemului informaţional pe plan local pentru alarmare
în caz de dezastre,
pregătirea populaţiei, a forţelor şi mijloacelor de intervenţie conform planului de protecţie
şi intervenţie,
executarea lucrărilor de împădurire şi înierbare în zonele potenţiale de risc sau a altor
lucrări de acest tip.
b) faza de declanşare a dezastrului cu următoarele activităţi:
alarmarea populaţiei din zona de dezastru,
organizarea şi conducerea evacuării populaţiei şi a bunurilor materiale afectate din zona de
dezastru,
organizarea hrănirii, cazării şi asigurării asistenţei medicale a sinistraţilor.
c) faza postdezastru cu următoarele activităţi:
inventarierea şi evaluarea efectelor şi pagubelor produse,
continuarea activităţii de ajutorare a sinistraţilor,
informarea populaţiei asupra situaţiei existente,
planificarea şi coordonarea acţiunilor de refacere a infrastructurii economice şi sociale
afectate.
Ponderea fiecărei faze depinde în principal de viteza de manifestare a alunecărilor de
teren.

16
 Astfel, dacii viteza de alunecare este mica vor prevala activitatile din faza predezastru,
iar in cazul vitezei de alunecare mare, vor prevala activitatile din faza postdezastru.
 EVACUAREA FUMULUI IN CAZ DE INCENDIU
“PERICOLE PENTRU OAMENI”

Produsele de ardere si de descompunere care rezulta in timpul incendiului sunt , in

general , parti componente ale fumului , flacarii si o serie de gaze ca produse de ardere .
Fumul ca produs vizibil al majoritatii produselor este format din particule nearse ale
materialului ce arde , din vapori si gaze care dau un colorit caracteristic , miros si gust .
De obicei in compozitia fumului intra azotul , oxigenul , oxidul de carbon , dioxidul
de carbon , vapori de apa si carbon liber sub forma de particule solide , extrem de fine . Daca
in compunerea substantelor si materialelor combustibile intra azotul , sulful , magneziu ,
fosforul , clorul , florul si siliciu , in compozitia fumului vor exista produse ale arderii si ale
descompunerii termice sub forma de oxizi de azot , bioxid de sulf , oxid de magneziu ,
anhidrida formica , acid cianhidric , hidrogen sulfura etc.
Fumul degajat la incendii difera in mare masura in ceea ce priveste concentratia ,
aspectul si natura componentilor . Se poate prezenta ca o emanatie slab colorata care contine
produse de descompunere sau de condensare , sau sub forma unor nori negri incarcati cu
funingine .Cantitatea de funingine care se formeaza in timpul arderii incomplete este
variabila si depinde de natura combustibilului , de marimea focarului si de conditiile de
ventilatie .
In raport de culoarea fumului , de miros si de gust se poate stabili natura materialului
care arde . Astfel daca fumul este alb inseamna ca el contine vapori de apa . Fumul cenusiu
catre negru provine din arderea lemnului . Fumul galben – alb este emanat pe timpul arderii
hartiei , paielor si fanului . Fumul negru se degaja pe timpul arderii gudronului , asfaltului ,
petrolului , benzinei si a altor produse petroliere . Fumul cenusiu cu miros intepator neplacut
provine din arderea tesaturilor . Fumul galben brun se degaja pe timpul arderii combinatiilor
de azot si este foarte toxic . Un gust astringent , dulce sau amar , cu miros de usturoi , de
bauturi alcoolice , intepator de migdale , o culoare albastra , alba , galbena sau de alt fel ,
indica prezenta in fum a unor substante toxice .
Deplasarea fumului pe verticala sau pe orizontala intr-o cladire se poate datora :
tirajului care se creaza in caz de incendiu
functionarii instalatiei mecanice de ventilatie sau conditionare
presiunii curentilor de aer
Propagarea rapida a arderii poate fi asteptata in acele directii in care fumul se
deplaseaza cu viteze mari Asadar , una din directiile de propagare a incendiului este directia
in care se indreapta fumul .
Prin desfumare ( evacuare fum ) se urmareste extragerea din spatiile incendiate a unei
parti din fumul si gazele de ardere in scopul asigurarii conditiilor de evacuare a utilizatorilor
si a folosirii mijloacelor de interventie la stingere , precum si de limitare a propagarii
incendiilor .
In principiu desfumarea se asigura prin tiraj natural , organizat sau mecanic ,
realizand circulatia aerului in spatiul considerat si evacuarea fumului in raport cu aerul
introdus sau prin diferenta de presiune intre spatiul protejat si cel incendiat pus in
depresiune , ori printr-o combinatie a celor doua metode .

Evacuarea fumului se realizeaza prin canale ( ghene ) colectoare .

Introducerea aerului se poate asigura prin :
goluri practicate in fatade
usile incaperilor cu acces spre exteriorul constructiei
 goluri ( guri ) de introducere , racordate sau nu la canale si ghene .
Dispozitivele de captare si evacuare a fumului in caz de incendiu vor respecta
prescriptiile privind adancimea de aspirare si suprafata libera normata .
Desfumarea prin tiraj mecanic se asigura prin evacuarea mecanica a fumului si
introducerea naturala sau mecanica a aerului , astfel incat sa asigure circulatia aerului in
spatiul protejat si evacuarea fumului .
Desfunmrea mecanica poate fi asigurata si prin realizarea suprapresiunii in spatiul
protejat de fum .
Desfumarea prin tiraj natural a casei de scari inchise se realizeaza prin deschiderea
automata sau manuala a dispozitivului de evacuare a fumului si a gurii de introducere a
aerului .
In constructii prevazute cu instalatii automate de stingere , actionarea automata a
dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti trebuie sa se faca dupa declansarea
instalatiilor de stingere .
In constructii prevazute cu luminatoare , evacuarea gazelor fierbinti se va asigura
obligatoriu prin ochiurile mobile ale acestora , care indeplinesc conditiile dispozitivelor de
evacuare .
In general spatiile accesibile publicului vor fi astfel realizate si protejate incat sa fie
ferite de fum in caz de incendiu .
Incaperile de depozitare a materialelor si substantelor combustibile solide cu aria mai
mare de 36 m² precum si casele de scari de evacuare si incaperile tampon fara lumina
naturala se prevad cu dispozitive de evacuare a fumului reprezentand min 1% din aria
dispozitivului , respectiv 5% din aria construita a casei de scari , sau cu sisteme mecanice de
evacuare a fumului .

19
 REGULI PENTRU SEZONUL RECE

20
 Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura defecţiunile
constatate, asigurându-se buna funcţionare a:
a. instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii publice
şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe,
coşuri şi canale de fum etc.);
b. instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu
apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a
autospecialelor;
c. serpentinelor de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor, rezervoarelor de
depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor;
d. dispozitivelor de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele de lichide
combustibile sau gaze lichefiate;
e. conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor din
diverse instalaţii de producţie şi auxiliare.
Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse îngheţului în timpul
iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului.
Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor de
acces, de evacuare şi de intervenţie.
Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele de punere în funcţiune a
instalaţiilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent
liberă a acestora.
Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit
asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece

PRINCIPALELE TIPURI DE DEZASTRE

ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA
21
 Generalităţi
a) fenomene naturale distructive de
Prin dezastre se înţelege:
origine geologică sau meteorologică, ori
îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau
animale, produse în mod brusc, ca fenomene de
masă.
În această categorie sunt cuprinse:
cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de
teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice
periculoase, epidemiile şi epizotiile;
b) evenimente cu urmări deosebit
de grave, asupra mediului înconjurător, provocate
de accidente.
În acestă categorie sunt cuprinse: acccidentele
chimice, biologice, nucleare, în subteran, avarii la
construţiile hidrotehnice sau conducte magistrale,
incendiile de masă şi exploziilor, accidentele
majore la utilaje şi instalaţii tehnologice
periculoase, căderile de obiecte cosmice,
accidente majore şi avarii mari la reţelele de
instalaţii şi telecomunicaţii.
Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU
(Internationally agreed glossary of basic terms
related to disaster management, UN, IDNDR,
Geneva, 1992), prin dezastru (similar catastrofă) se
înţelege:
- gravă întrerupere a funcţionării
unei societăţi, generând pierderi umane, materiale
sau modificări nefaste ale mediului, care nu
poate fi refăcută prin resursele acesteia.

Dezastrele se pot clasifica fie după modul de

manifestare (lente sau rapide), fie după cauză
(
n
a
t
u
r
a
l
e

s
a
u

a
n
22
 t formula
r următoare:
o Dezastrele=Vulne
p rabilităţi+Hazard
i Term
c enii
e formu
) lei au
. următ
O oarele
semni
a ficaţii
l :
t - Vulnerabilităţi = urbanizare,
ă degradarea mediului, lipsa de educaţie, creşterea
populaţiei, fragilitatea economiei, sărăcie, structuri
f de urgenţă birocratice etc.
o - Hazard = fenomen rar sau
r extrem de natură umană sau naturală care
m afectează viaţa, proprietăţile şi activitatea umană
ă iar a cărui extindere poate duce la dezastre;
-
d
e h
a
a z
a
d r
e d
f
i =
n ♣ geologice
i (cutremure, erupţii
vulcanice, alunecări de
d teren);
e ♣ climatice (cicloane, inundaţii, secetă); de
z mediu (poluarea mediului, epizootii, deşertificare,
a efrişare păduri);
s epidemii şi accidente
t industriale; războiul
r (inclusiv terorismul).
e Conform acestei
l terminologii, se mai
e definesc:
- criza = situaţie internă sau
e externă a cărei evoluţie poate genera o
s ameninţare asupra valorilor, intereselor şi
t scopurilor prioritare ale părţilor implicate
e (separat sau împreună);
23
-

accident =
întâmplare
neprevăzută venită
pe neaşteptate,
curmând o situaţie
normală, având drept
cauză activitatea
umană;
-

accident
complementar=
accident care are
loc pe timpul sau
după desfăşurarea
unui dezastru
naturale, datorat
acestuia.

2. Definiţii pentru
fenomene naturale
distructive de
origine biologică
sau meteorologică,
ori îmbolnăvirea
unui număr mare
de persoane sau
animale, produse în
mod brusc, ca
fenomene de masă
- alunecare de teren
= deplasare a rocilor
care formează versanţii
unor munţi sau dealuri,
pantele unor lucrări de
hidroamelioraţii sau a
altor lucrări de
îmbunătăţiri funciare;

24
- cutremur = ruptură brutală a rocilor din scoarţa terestră, datorită mişcării plăcilor
tectonice, care generează o mişcare vibratorie a solului ce poate duce la victime umane şi
distrugeri materiale;
- epidemii = răspândirea în proporţii de masă a unei boli transmisibile la animale;
- fenomene meteorologice periculoase = fenomene meteorologice care afectează violent
zone relativ mari de teren pe termen lung, provocând pierderi de vieţi omeneşti, pagube
materiale şi degradarea mediului ambiant;
- inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare, care prin
mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce dereglează buna
desfăşurare a activităţilor social-economice din zona afectată.

3. Definiţii pentru evenimente cu urmări deosebit de grave asupra mediului

înconjurător provocate de accidente
- accident chimic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unei substanţe toxice
pe timpul producerii, stocării sau transportului acesteia;
- accident biologic = eliberarea necontrolată în mediul înconjurător a unui agent patogen
pe timpul producerii, stocării, manipulării sau transportului acestuia;
- accident nuclear = eveniment care afectează instalaţia nucleară şi poate provoca
iradierea şi contaminarea personalului acesteia, populaţiei sau a mediului înconjurător, peste
limitele admise;
- accident hidrotehnic = funcţionare defectuoasă a unei construcţii hidrotehnice ce duce la
pierderi de vieţi umane şi distrugeri materiale, în aval de locaţia acesteia;
- accidente majore la utilajele tehnologice periculoase = distrugerea sau avarierea unor
utilaje tehnologice, datorită neglijenţei umane, ducând la numeroase victime şi mari pierderi
materiale;
- accidente majore pe căile de comunicaţii = întreruperea temporară a circulaţiei, care
generează distrugerea acestor căi de comunicaţii, victime umane, animale, cât şi pagube
materiale;
- avarii majore la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii = distrugerea parţială a
reţelelor de instalaţii şi telecomunicaţii datorită acţiunii umane sau naturale;
- căderi de obiecte cosmice = pierderi umane sau distrugeri materiale generate de
impactul produs asupra pământului de prăbuşire a unor sateliţi, meteoriţi sau comete;
- incendii de masă = ardere declanşată natural sau artificial, în urma căreia se produc
însemnate pierderi de vieţi umane, animale, precum şi pagube materiale.
Apărarea împotriva dezastrelor comportă:
- măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţie;
- măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu
urmări deosebit de grave;
- măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.
Scopurile apărării împotriva dezastrelor:
- reducerea (pe cât posibil evitarea) pierderilor posibile generate de diferitele dezastre;
- asigurarea unei asistenţe prompte şi calificate a victimelor;
- realizarea unei refaceri economico-sociale cât mai rapide şi durabile.
Etapele apărării împotriva dezastrelor:
- pregătire pentru limitarea efectelor dezastrelor;
- declanşarea dezastrelor;
- alarmare;
- intervenţia;
- reabilitarea facilităţilor economico sociale afectate;
- dezvoltarea societăţii;
- continuarea pregătirii.
a) Principalele măsuri de prevenire a dezastrelor:
- includerea problematicii privind apărarea împotriva dezastrelor în strategiile de
dezvoltare ale societăţii, la nivel central şi local;
- realizarea lucrărilor de apărare specifice fiecărui tip de hazard;
- optimizarea activităţii structurilor care asigură coordonarea şi conducerea acţiunilor de
prevenire;
- dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniu.
b) Principalele măsuri de protecţie împotriva dezastrelor:
- instruirea populaţiei privind normele de comportament în caz de dezastru;
- exerciţii şi aplicaţii cu forţele şi mijloacele destinate intervenţiei;
- pregătirea operativă a factorilor cu drept de decizie;
- realizarea unor acorduri internaţionale privind asistenţa umanitară în caz de dezastre.
c) Principalele măsuri de intervenţie în caz de dezastre:
- cercetare zonei afectate;
- coordonare acţiunilor de căutare-salvare (deblocare-salvare în caz de război), acordarea
asistenţei medicale de urgenţă, etc.
- evacuarea populaţiei şi a valorilor de patrimoniu;
- crearea şi administrarea taberelor de sinistraţi;
- distribuirea ajutoarelor umanitare.

4. Fişele caracteristice ale principalelor tipuri de dezastre

Acest tip de fişe au fost elaborate de către specialiştii OCHA/ONU. Mai jos sunt detaliate
componentele principale ale acestor fişe pentru dezastrele caracteristice ţării noastre.

Cutremur
- caracteristici generale: mişcare vibratorie generată de undele seismice care poate genera
prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren.
- predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate
de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă. Predictibilitatea
se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acesteia şi observaţii în teren.
- factori de vulnerabilitate: construirea de localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri
cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau executare);
densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a
populaţiei) despre cutremure.
- efecte: distrugeri materiale (distrugerea sau avarierea unor clădiri sau a altor tipuri de
infrastructură, incendii, accidente hidrotehnice, alunecări de teren etc.); pierderi umane
( procent ridicat mai ales în zonele des populate sau pentru clădirile prost conformate
antiseismic); sănătate publică (număr ridicat de persoane ce necesită intervenţii chirurgicale,
contaminarea apei potabile şi probleme de asigurare a condiţiilor sanitare minime de
supravieţuire).
- măsuri de reducere a riscului: proiectarea lucrărilor de investiţii conform normelor de
zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de
comportament în caz de cutremur.
- măsuri de pregătire specifice: înştiinţarea populaţiei, întocmirea şi exersarea măsurilor
cuprinse în planurile de protecţie şi intervenţie.
- măsuri post-dezastru: evaluarea distrugerilor şi pierderilor, căutare-salvare, asistenţă
medicală de urgenţă, reabilitarea facilităţilor economico sociale. afectate, distribuirea de
ajutoare.
- instrumente de evaluare a impactului: scările de evaluare a efectelor generate de
cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.).

Alunecare de teren

- caracteristici generale: prezintă mai multe forme de manifestare sau pot apare ca efecte
secundare ale altor tipuri de dezastre (cutremur, fenomene meteorologice periculoase,
erupţii vulcanice, etc.), fiind considerat cel mai răspândit fenomen geologic.
- predictibilitate: după frecvenţa de apariţie, extinderea fenomenului şi consecinţele
generate de acesta, pot fi estimate zonele de risc, prin studiul zonei geografice.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite pe versanţii dealurilor şi munţilor, drumuri şi
linii de comunicaţii în zone muntoase, clădiri cu fundaţii slabe, conducte aeriene sau
îngropate.
- efecte: distrugeri materiale, blocarea drumurilor, distrugerea liniilor de comunicaţie sau
a cursurilor de apă, reducerea producţiei agricole sau forestiere; pierderi umane.
- măsuri de reducere a riscului: realizarea hărţilor cu zone de risc, realizarea unei legislaţii
în domeniu, asigurarea bunurilor şi persoanelor.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii posibil a fi efectuată, realizarea unui
sistem de monitorizare, înştiinţare şi evacuare.
- măsuri post-dezastru: căutare-salvare, asistenţă medicală, adăpostirea de urgenţă a
persoanelor sinistrat.
- instrumente de evaluare a impactului: echipe de experţii.

Inundaţii

- caracteristici generale: viteza de deplasare a viiturii, înălţimea viiturii, durata şi frecvenţa

acesteia.
- predictibilitate: prognoze meteo pe termen lung, mediu şi scurt, în funcţie de nivelul
tehnic al sistemului de monitorizare al vremii şi al cursurilor de apă.
- factori de vulnerabilitate: clădiri construite în zona inundabilă, lipsa sistemului de
avertizare a populaţiei, capacitate redusă de absorbţie a solului, clădiri şi fundaţii cu
capacitate de rezistenţă slabă, stocuri de alimente neprotejate.
- efecte: distrugeri materiale, pierderi umane şi contaminarea surselor de apă.
- măsuri de reducere a riscului: lucrări de apărare şi amenajare a digurilor.
- măsuri de pregătire specifice: sisteme de detecţie şi alarmare, educarea şi participarea
comunităţii, planificarea executării lucrărilor de apărare.
- măsuri post-dezastru: evaluarea efectelor dezastrului, căutare-salvare, asistenţă
medicală, aprovizionarea pe termen scurt cu apă şi alimente, purificarea apei şi adăpostire
temporară.
- instrumente de evaluare a impactului: monitorizarea efectelor.

Secetă

- cauza fenomenului: deficit fluviometric, degradarea solului, creşterea temperaturii apei

oceanelor, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă.
- caracteristici generale: dezastru cu efect temporar, mai ales asupra agriculturii, a căror
forme de manifestare depinde de o serie de factori (existenţa sistemului de irigaţii, etc.).
- predictibilitate: perioadele de precipitaţii reduse sunt normale pentru toate sistemele
climatice. Prognozele meteorologice fac posibilă avertizarea timpurie asupra posibilităţii de
producerea a fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: stabilirea de habitate în zone aride, terenuri agricole izolate,
lipsa unor resurse de alimentare cu apă, lipsa unei planificări privind alocarea resurselor în
zonele de risc, etc.
- efecte: scăderea producţiei agricole, viticole şi zootehnice, creşterea preţurilor, creşterea
ratei inflaţiei, reducerea stării nutriţionale a populaţiei, îmbolnăviri, criza energetică, etc.
- măsuri de reducere a riscului: sistem de monitorizare şi înştiinţare imediată.
- măsuri de pregătire specifice: dezvoltarea unui plan interdepartamental de apărare
împotriva efectelor dezastrului;
- măsuri post-dezastru: menţinerea stabilităţii preţurilor, distribuirea centralizată a hranei,
asigurarea rezervelor de alimente la nivel curent, asigurarea cu apă, etc.
- instrumente de valoare a impactului: monitorizarea situaţiei meteorologice şi
hidrologice, nutriţionale şi economico-sociale.

Poluarea mediului

- cauza fenomenului: poluarea aerului, poluare marină, poluarea apei potabile, creşterea
globale a temperatirii, distrugerea stratului de ozon.
- predictibilitate: poluarea este considerată şi raportată la consumul pe cap de locuitor,
astfel că în ţările în curs de dezvoltare ea este în creştere.
- factori de vulnerabilitate: industrializarea şi lipsa legilor în domeniu, lipsa resurselor
pentru contracararea fenomenului.
- efecte: distrugerea recoltelor agricole, pădurilor şi sistemului acvifer, distrugeri
materiale, înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea temperaturii etc.
- măsuri de reducere a riscului: stabilirea unor standarde de calitate a mediului,
promovarea de politici pentru promovarea şi protecţia surselor de apă, controlul producerii
de aerosol şi produselor de freon, etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan de protecţie şi siguranţă a mediului la
nivel naţional, includerea problemelor de mediu în programele guvernamentale de
dezvoltare etc.
- instrumente de evaluare a impactului: sisteme de supraveghere terestră şi aeriană a
solului şi apei, evoluţia climei, etc.

Defrişare păduri

- cauza fenomenului: incendiile de masă, boli ale masei lemnoase, exploatare neraţională.
- caracteristice generale: declanşarea altor hazarde prin slăbirea stabilităţii solului, masa
lemnoasă moartă.
- predictibilitate: depinde de politica ţării respective în domeniul şi existenţa unei baze de
date privind modul de manifestare al fenomenului.
- factori de vulnerabilitate: subdezvoltare, dependenţa de lemn ca sursă de energie, lipsa
unei politici de exploatare, creşterea rapidă a populaţiei etc.
- efecte: distrugerea culturilor tradiţionale şi creşterea necesităţilor de import, inundaţii,
secetă, foamete etc.
- măsuri de pregătire specifice: educarea comunităţii, promovarea unor alternative la
folosirea lemnului ca combustibil.
- instrumente de evaluare a impactului: cartografierea pădurilor şi supravegherea acestora,
monitorizarea programelor de reîmpăduriri.
 Epizootiile

- caracteristici generale: se datorează unei combinaţii de mai mulţi factori cum ar fi

temperatura, introducerea de noi soiuri de animale, folosirea de pesticide, calitatea apei şi
migrarea animalelor.
- predictibilitatea: sisteme de examinare a stadiului de dezvoltare a animalelor.
- factori de vulnerabilitate: numărul mare şi variat de animale, lipsa de control asupra
importurilor etc.
- efecte: îmbolnăvirea în proporţii de masă la nivelul comunităţii, foametea etc.
- măsuri de pregătire specifice: elaborarea unui plan naţional de apărare, programe de
pregătire a responsabililor guvernamentali şi a fermierilor, etc.
- instrumente de evaluare a impactului: evaluarea prin testare a incidenţei şi severităţii
infecţiei.
Epidemii

- cauza fenomenului: condiţii sanitare precare, sărăcie, contaminarea apei şi alimentelor

etc.
- caracteristici generale: posibilitate ridicată de răspândire, existenţa unor dezechilibre
economice şi sociale, lipsa personalului specializat, etc.
- predictibilitatea: studiile şi rapoartele epidemiologice pot creşte capacitatea de diagnoză
şi prognoză, inclusiv la bolile cu perioade mari de incubaţie, etc.
- factori de vulnerabilitate: sarcina, lipsa de imunizare la boli, nutriţie deficitară, apă
potabilă de slabă calitate etc.
- efecte: bolnavi şi morţi, pierderi economice, panică etc.
- măsuri de reducere a riscului: monitorizarea evoluţiei factorului de risc medical de
urgenţă, elaborarea unui plan de protecţie cu alocarea resurselor necesare.
- măsuri de pregătire specifice: verificare şi confirmare diagnostice, identificarea cazurilor,
găsirea surselor epidemice, controlul evoluţiei cazurilor, etc.
- măsuri post-dezastru: existenţa unui serviciu medical de urgenţă, ajutor medical.
- instrumente de evaluare a impactului: supraveghere epidemiologică, evaluarea periodică
a eficienţei serviciului medical de urgenţă.

Accident chimic şi industrial

- cauza fenomenului: greşeli de exploatare a instalaţiilor, nerespectarea regulilor de

depozitare, manipulare şi transport, accidente pe căile de comunicaţii, etc.
- predictibilitatea: sisteme de monitorizare, deoarece industrializarea va creşte incidenţa
acestora.
- factori de vulnerabilitate: lipsa sistemului de avertizare şi alarmare, neinstruirea
populaţiei posibil a fi afectată, necunoaşterea şi nerespectarea legislaţiei în domeniu.
- efecte: distrugeri ale instalaţiilor şi structurilor industriale, generarea unor incendii de
masă, contaminarea apei, terenului şi aerului, morţi, răniţi, etc.
- măsuri de reducerea a riscului: dezvoltarea unor planuri de pregătire şi intervenţie la nivel
local.
- măsuri de pregătire specifice: identificarea materialelor periculoase, stabilirea zonelor de
risc, elaborarea şi testarea planurilor de protecţie şi intervenţie, etc.
- măsuri post-dezastru: evacuarea din zona de risc, căutare-salvare, decontaminare zonei
afectate şi a personalului, măsuri de prim ajutor, etc.;
- instrumente de evaluare a impactului: sistem de monitorizare.

CAUZE DE INCENDIU DE NATURA ELECTRICA

Incendiile provocate de instalaţiile electrice au o pondere ridicată în totalul

incendiilor cu pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale importante.
INSTALATIA ELECTRICA este ansamblul de echipamente interconectate într-un spaţiu
dat
ECHIPAMENTUL ELECTRIC este orice dispozitiv folosit pentru producerea,
transportul, distribuirea sau utilizarea energiei electrice.
In instalaţia electrică se utilizează un număr mare de aparate electrice care din punct de
vedere al funcţiunilor pe care le îndeplinesc se clasifică în:
aparate de conectare (întrerupătoare, comutatoare, etc.)
aparate pentru pornirea motoarelor (reostate, autotransformatoare de pornire, etc.)
aparate de semnalizare (relee, lămpi, etc.)
aparate de măsură (ampermetre, voltmetre, etc.)
aparate de protecţie (relee, siguranţe, etc.)
O atenţie deosebită trebuie acordată echipamentelor electrice utilizate în zonele cu pericol
de explozie, care trebuie să aibă asigurată o PROTECTIE ANTIEXPLOZIVA.

APARATELE DE PROTECTIE sunt aparate care sesizează situaţiile anormale în

funcţionarea unor instalaţii electrice (suprasarcini, scurtcircuit, etc), protejând-o fie printr-o
comandă pentru deconectarea automată, fie prin semnalizarea apariţiei situaţiei anormale
(când nu există un pericol imediat).
Ele pot fi:
siguranţe fuzibile
contactoare cu relee
întrerupătoare automate

a).- siguranţele fuzibile au rolul de a întrerupe circuitul, în care sunt montate în serie, prin
topirea unui element conceput şi calibrat în acest scop, atunci când curentul care le
parcurge depăşeşte o anumită valoare. In funcţionare normală, fuzibilul nu trebuie să se
topească şi nici să-şi schimbe caracteristica de protecţie. Cel mai mare curent care poate
trece prin fuzibil, timp nelimitat, fără ca acesta să se topească sau să-şi schimbe
caracteristica se numeşte curent nominal al fuzibilului. Acest curent este cu 20-30% mai
mic decât curentul minim de topire.
Atenţie: Alegerea unui fuzibil cu un curent nominal mai mare decât cel
reieşit din calcule face ca el să nu se topească la suprasarcini sau să se topească cu
întârziere la scurtcircuite, putând conduce astfel la distrugerea izolaţiilor sau la
incendiu.

b).- releele de protecţie şi semnalizare sunt utilizate în instalaţiile electrice mai complexe
pentru protejarea acestora contra diferitelor situaţii anormale de funcţionare (supracurenţi,
tensiune minimă, etc.) prin comanda deconectării instalaţiei.

c).- întrerupătoarele automate asigură protecţia împotriva suprasarcinilor, a curenţilor de

scurtcircuit de valori medii şi a lipsei tensiunii de alimentare, acţionând printr-un impuls
mecanic direct de declanşare a întrerupătorului.
MATERIALELE ELECTROTEHNICE se clasifică în:
materiale conductoare (conductori din cabluri, conductori neizolaţi ai liniilor
aeriene, bobinajele maşinilor şi aparatelor electrice, barele dispozitivelor de distribuţie,
etc.)
materiale izolante (mantale izolante)

CAUZE DE INCENDIU de natură electrică pot fi:

1.-Regimurile anormale de funcţionare care apar în instalaţia electrică pot pune în pericol
atât viaţa personalului de exploatare cât şi instalaţia. Cele mai frecvente regimuri anormale
care pot apare în funcţionarea unei instalaţii electrice de joasă tensiune (utilizată în
gospodării) şi care constituie cauze principale de incendiu de natură electrică sunt:
supracurenţii
supratensiunile
scăderea tensiunii sub anumite limite
apariţia tensiunii pe piese care în mod normal nu sunt sub tensiune

Principalele SURSE DE APRINDERE de natură electrică, rezultate în urma funcţionării

în regim anormal a unei instalaţii sunt:
creşterea temperaturii datorită suprasarcinii sau curenţilor de scurtcircuit în
conductoare şi aparate
producerea anormală de căldură în izolaţii
producerea locală de căldură ca urmare a contactelor defectuoase
arcuri amorsate între conductori sau între conductori şi masă

SUPRACURENTII constau în depăşiri ale intensităţii curentului nominal în instalaţii şi

aparate electrice. In practică, un caz particular îl constituie contactele imperfecte, care
determină creşterea intensităţii curentului electric şi încălzirea contactelor peste limitele
admise. Când fenomenul durează o perioadă lungă se poate ajunge la topirea şi sudarea
contactelor, fiind posibilă producerea incendiilor. Contacte imperfecte pot apare de
exemplu la tabloul electric (siguranţe nefixate corespunzător) sau la aparate de conectare
(întrerupătoare uzate).
O altă categorie de defecte ce nu trebuie neglijată o reprezintă curenţii de defect
care iau naştere ca urmare a unui defect de izolaţie a aparatului electric. Curentul care se
stabileşte prin izolaţie între un conductor şi masa metalică pusă la pământ poate provoca
scurtcircuit dacă nu există aparate de protecţie.

SUPRATENSIUNILE reprezintă depăşirea tensiunii în regim permanent. La materialele

izolante solide, chiar dacă are loc la valori mici, are ca efect îmbătrânirea izolaţiei,
reducându-se durata de viaţă a acestora.

SCADEREA TENSIUNII DE ALIMENTARE poate crea pericole în exploatarea

aparatelor electrice (exemplu: pentru un motor cu putere constantă, scăderea tensiunii duce
la creşterea intensităţii curentului, care provoacă supraîncălziri).

Prin apariţia TENSIUNILOR PE PIESE care în mod normal nu sunt sub tensiune, se
produc supraîncălziri locale periculoase.
In afara regimurilor anormale de mai sus, în funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor
electrice pot apare evenimente ce se pot transforma în incendii în urma:
suprasolicitărilor mecanice
poluării şi coroziunii
acţiunii greşite a utilizatorului

2.- Arcul electric este o descărcare disruptivă continuă, între doi electrozi sub tensiune.
Arcul electric apare în instalaţiile electrice şi în condiţii normale de funcţionare, în
momentul deschiderii şi închiderii circuitelor electrice prin intermediul contactelor mobile
ale întrerupătoarelor. Cu cât contactele sunt mai uzate, din cauza numărului mare de
conectări, apar încălziri locale. Efectele periculoase ale arcului electric ca sursă de
aprindere şi de iniţiere a incendiilor rezultă din temperatura mare ce se produce (3000-5000
o
C) şi cantităţii relativ mari de energie disipată în timp foarte scurt. Datorită temperaturilor
mari, arcul electric poate provoca topirea elementelor metalice ale instalaţiei şi aprinderea
materialelor izolante combustibile (uleiuri, hârtie, carton, cauciuc, etc)
Arcul electric poate apare ca sursă de aprindere în incendii de lanuri sau păduri ca
urmare a ruperii şi căderii la sol pe timp de vânt puternic a unui conductor de linie de
înaltă tensiune. Aparatele de protecţie automate ale reţelei asigură deconectarea rapidă, dar,
mai ales în perioada secetoasă, arcul produs este suficient pentru a aprinde materialele
celulozice din apropiere.

3.- Scânteile electrice sunt descărcări disruptive în aer sau alt dielectric. Comparativ cu
arcul electric care poate aprinde materiale combustibile din apropierea locului unde s-a
produs, o scânteie electrică poate aprinde doar amestecuri explozive sau inflamabile.

4.- Scurtcircuitul este contactul accidental, fără rezistenţă sau printr-o rezistenţă de
valoare mică a două sau mai multe conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul apare
când izolaţia dintre două conductoare ale unei instalaţii electrice, ale unei reţele sau ale
unui aparat se degradează şi cele două conductoare, între care există o diferenţă de
potenţial, ajung în contact.
Curentul care trece prin circuitul astfel închis se numeşte curent de scurtcircuit şi este
foarte mare în comparaţie cu curentul nominal al instalaţiei. Potrivit legii lui OHM:

I=U/R

In condiţii de tensiune constantă, la contactul direct al conductoarelor, rezistenţa electrică

scade foarte mult, iar intensitatea curentului electric va creşte. Cum efectul termic al
curentului electric printr-un conductor se exprimă prin relaţia:

Q=I2Rt

se constată uşor cantitatea mare de căldură degajată în urma unui scurtcircuit.

Atenţie:Un scurtcircuit produs într-o instalaţie electrică poate sau nu să
iniţieze un incendiu.
De regulă, scurtcircuitele în instalaţiile electrice sunt eliminate prin acţiunea
elementelor de protecţie.

In gospodării, scurtcircuitele pot deveni surse de aprindere în următoarele condiţii

favorizante:
a. - montarea instalaţiei direct pe elemente combustibile. Arcul electric format în
urma scurtcircuitelor poate iniţia aprinderea suportului combustibil (lemn, carton,
material plastic).
O măsură preventivă, în acest caz, o constituie îngroparea instalaţiei electrice sub
tencuială sau protejarea ei cu tuburi metalice.
b. – străpungerea unor pereţi, platforme, panouri combustibile fără luarea unor
măsuri de protecţie.
c. - nerespectarea distanţelor faţă de elementele combustibile sau depozitarea de
materiale combustibile în apropierea circuitelor electrice.
d. - supradimensionarea elementelor de protecţie.
e. - suprasolicitarea instalaţiei electrice prin folosirea de consumatori cu puteri ce
depăşesc puterea calculată prin proiect pentru reţeaua respectivă.
f. - instalarea sau înlocuirea unor echipamente electrice de persoane nespecializate
(cauză frecvent întâlnită îndeosebi în mediul rural).
g. - utilizarea de cordoane neizolate electric şI mecanic sau deteriorate
h. - folosirea aparatelor electrice cu improvizaţii

5.-Electricitatea statică In timpul mişcării, prin frecarea de alte corpuri, corpurile lichide,
solide sau gazoase, îndeosebi cele cu rezistivitate mare (peste 105 c m) se pot încărca cu
electricitate statică). Electricitatea statică poate conduce la explozie sau incendii atunci
când apar simultan trei condiţii:
atmosferă ambiantă explozivă
descărcare disruptivă
energia eliberată prin descărcare este suficientă pentru aprinderea amestecului aer-
gaz sau aer-pulbere.

Exemple de materialele capabile să producă descărcarea electricităţii statice sunt:

cauciucuri naturale şi sintetice, mase plastice, fibre artificiale, răşini sintetice, părul uman,
sulfură de carbon, eter, benzină, hidrocarburi.

Activităţile tehnologice care favorizează producerea sarcinii electrostatice şi care generează

frecvent incendii prin descărcarea acestora sunt:
transportul lichidelor prin conducte cu viteză relativ mare (de regulă peste 0.7 m/s)
transvazarea lichidelor şi umplerea sau golirea recipientelor (exemplu: viteza
recomandată la ieşirea din ţevile ce asigură umplerea unui rezervor este de maxim 10 m/s
pentru acetone şi alcooli, 3,5-1 m/s pentru benzină şi motorină şi maxim 1 m/s pentru ulei
şi sulfură de carbon
mişcarea particulelor la măcinare, malaxare, amestecare, comprimare
benzi transportoare sau transmisii (cu curea) în mişcare
mişcarea rotoarelor de la turbine, compresoare, ventilatoare.
derularea filmelor, peliculelor, benzilor de hârtie şi textile, foliilor din material
plastic
ambalarea substanţelor pulverulente în saci
Atenţie: Corpul uman intervine în aceste fenomene în trei moduri:
1.-generator de electricitate statică datorită mişcării corpului operatorilor (îndeosebi
cei cu îmbrăcăminte de nylon sau plastic) ori în timpul deplasării (un om cu
încălţăminte din cauciuc care merge pe un covor în mediu uscat acumulează un
potenţial de 14.000 V)
2.-transfer de sarcini electrostatice de la un material încărcat la corpul uman
(îndeosebi la persoanele cu piele uscată)
3.-descărcarea electrostatică de la corp la pământ (mai rapidă la persoanele cu piele
umedă).

MASURI GENERALE PENTRU EVITAREA INCENDIILOR DE NATURA

ELECTRICA
In vederea evitării producerii în gospodării a incendiilor de natură electrică se vor lua
următoarele măsuri generale:
Executarea şi montarea instalaţiilor electrice conform prevederilor reglementărilor
în domeniu.
Amplasarea instalaţiilor şi aparatelor electrice în mediu uscat şi la distanţe
corespunzătoare faţă de materialele combustibile.
Exploatarea şi întreţinerea aparatelor electrice potrivit precizărilor producătorului.
Utilizarea în tabloul electric doar a siguranţelor calibrate sau montarea
disjunctorilor.
Folosirea doar a conductorilor cu izolaţii fără deteriorări, nesolicitaţi mecanic.
Interzicerea conectării la priză a unui număr mai mare de consumatori faţă de cel
pentru care a fost proiectată instalaţia electrică.
Asigurarea legăturilor la pământ.
Solicitarea unei persoane autorizate şi calificate pentru remedierea defecţiunilor
constatate la o instalaţie sau aparat electric.
CĂI DE ACCES, PLANUL DE EVACUARE A LOCULUI DE MUNCA

Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţiile operative în caz de urgenţă

publică de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol,
stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la
toate:
a) construcţiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale etc.) şi
încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, finite şi auxiliare;
d) instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi
la punctele de comandă ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, aparate
de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompe de apă, claviaturile şi
vanele reţelelor de apă, abur, drencer, gaze inerte şi spumă, hidranţi de incendiu, stingătoare,
pichete de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apa naturale,
posturi telefonice de anunţare a incendiilor etc.);
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu
(cortine metalice de siguranţă, trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe
tubulatură de ventilaţie, exhaustare şi transport pneumatic, obloane, ferestre şi uşi de
închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva incendiilor);
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de
forţă şi iluminat de siguranţă şi la sursele de rezervă care sunt destinate să alimenteze
receptoare electrice cu rol în caz de incendiu;
g) claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie manevrate
în caz de incendiu, şi punctele de comandă ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi
transportoare);
h) celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru
tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne de apa şi cheile de pornire a acestora
etc.).
Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie să fie menţinute în permanenţă, în
orice anotimp, practicabile şi curate. Aceasta obligaţie revine persoanelor juridice sau fizice
care administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele
respective.
Administratorii în cauza vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în
vigoare, prezenţa unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor care trebuie
respectate.
Blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea
sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie,
precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială, sunt
interzise.
Peste şanţurile sau săpăturile executate pe căile de acces, de evacuare şi de intervenţie
se vor amenaja treceri (podeţe) bine consolidate sau se vor asigura căi ocolitoare, semnalizate
corespunzător.
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor de la casele scărilor, de pe coridoare, a
celor cu dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rol să
oprească pătrunderea fumului, a gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau pe
orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de
protecţie a golurilor (uşi, obloane etc.), cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi
cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon vor fi în permanentă în stare de
funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea cu uşurinţă a acestora în caz de incendiu.
Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor marca cu indicatoare de securitate,
conform reglementărilor legale în vigoare, astfel încât traseele acestora să poată fi
recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de
incendiu.
Se vor monta indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau
la subsol ori la uşile de acces către spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite
amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea împiedica evacuarea
persoanelor şi a bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.
Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri
sau la persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de
necesitate (intervenţie, control, verificări etc.).
Asiguarea accesului si a circulatiei autospecialelor de interventie in incinta agentilor
economici si ale institutiilor, in zonele locuite precum si intre localitati este obligatorie.
Căile de acces si de circulatie se dimensioneaza potrivit reglementarilor tehnice
pentru autovehicule de tip greu, asigurand accesul autospecialelor de interventie.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de interventie la sursele de
alimentare cu apa in caz de incendiu si a posibilitatilor de folosire a acestor surse in orice
anotimp constituie o conditie de siguranta la foc.
 Ordinul nr. 1259/10.04.2006 – NORME PRIVIND ORGANIZAREA SI ASIGURAREA
ACTIVITATII DE INSTIINTARE, AVERTIZARE, PREALARMARE SI ALARMARE IN
SITUATII DE PROTECTIE CIVILA

Art. 24 Alarmarea populaţiei , instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizează prin

semnale acustice sau optice emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare şi prin comunicări transmise
pe posturile de radiodifuziune şi televiziune centrale şi locale , iar în cazul existenţei , şi prin staţiile
de radioficare şi radioamplificare .
Art. 25 (1) Semnalele de alarmare acustice a populaţiei , instituţiilor publice şi operatorilor
economici sunt : alarmă aeriană alarmă la dezastre , prealarmă aeriană , şi încetarea alarmei .
(2) Durata fiecărui semnal este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare , cu excepţia
sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.
a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare , cu pauză de 4
secunde între ele .Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15 sunete a 2 secunde
fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele
b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare , cu pauză
de 10 secunde între ele . Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8
secunde fiecare , cu pauză de 5 secunde între ele .
c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare , cu pauză de
12 secunde între ele . Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3 sunete a 16
secunde fiecare , cu pauză de 6 secunde între ele .
d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr – un sunet continuu , de aceiaşi
intensitate , cu durata de 2 minute Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-un
sunet continuu , de aceeaşi intensitate , cu durata de 1 minut .
`
 MĂSURI ŞI REGULI DE COMPORTARE
LA RECEPŢIONAREA SEMNALELOR DE ALARMARE

a) Prealarma aeriană este o situaţie de protecţie civilă care se comunică prin telefon
conducătorilor localităţilor, instituţiilor publice şi agenţilor economici, atunci când există pericolul
iminent al unui atac aerian sau al unui dezastru. Această anunţare nu este publică, deci este
cunoscută numai de un număr restrâns de oameni care au puteri de decizie, cu scopul de a
preveni şi a se lua unele măsuri de protecţie, până la atacul aerian sau dezastre.
b) Alarmă aeriană este o situaţie de protecţie civilă care se introduce în momentul când
atacul inamic şi dezastrele sunt iminente. Alarma aeriană se anunţă prin semnale acustice,
luminoase şi prin comunicate (texte) radiodifuzate. Ca mijloace de alarmare se folosesc sirenele
electronice, electrice, acţionate centralizat sau local, motosirenele, fluierele cu abur (aer
comprimat), sirene de mână, sonerii, claxoane şi clopotele bisericilor, care emit semnale acustice.
Alarma aeriană poate să găsească populaţia şi salariaţii în diferite situaţii, în activitate de serviciu
salariaţii şi populaţia, pe stradă, în magazine.
Când salariaţii se află la serviciu, la auzul semnalului de alarmă aeriană, vor întrerupe lucrul,
vor întrerupe iluminatul exterior şi interior cu excepţia iluminatului camuflat, conducătorii
mijloacelor de transport sunt obligaţi să se oprească imediat, să deschidă uşile, să deconecteze
(oprească) mijlocul de transport de la sursa electrică, vor părăsi locul de muncă şi se vor deplasa
spre locul de adăpostire stabilit, luînd toate măsurile necesare pentru această situaţie în sediile,
birourile, instituţiile în care lucrează (masca contra gazelor).
Când salariaţii sunt acasă, părăsesc imediat locuinţa împreună cu membrii familiei şi se
deplasează în grabă la adăpostul cel mai apropiat luînd toate măsurile de întrerupere a apei,
iluminatului electric, gazelor etc. Se îmbracă copiii şi se iau mijloacele individuale de protecţie, se
ia trusa sanitară, documentele de identitate şi rezerva de apă şi alimente şi se intră cât mai repede în
locurile de protecţie. În drum spre locul de adăpostire, vor anunţa vecinii, iar dacă este posibil vor
ajuta pe bătrâni, copii, fără a staţiona pe străzi.
Când populaţia se află pe străzi, magazine se vor îndrepta spre locul cel mai apropiat
şi se adăposteşte. Se părăseşte mijlocul de transport imediat ce acesta a oprit. Ajuns la locul de
adăpostire, fiecare persoană intră în ordine în adăpost, îşi ocupă locul stabilit şi pregăteşte
mijloacele de protecţie individuală (cei care au).
Pe tot timpul şederii în adăpost, trebuie respectate o serie de măsuri şi reguli de
comportare cum sunt :
- respectarea ordinelor date de şeful echipei de adăpostire;
- menţinerea ordinii şi curăţeniei;
- să nu se fumeze şi să nu se aprindă fără aprobare felinare, lumânări sau alte surse de iluminat;
- să nu se mănînce, bea apă fără aprobare;
- să nu se intre în adăpost cu îmbrăcăminte contaminată.
Pe timpul cât localitatea se află în alarmă aeriană, este posibil ca aceasta să fie lovită
din aer cu arme de nimicire în masă sau obişnuite. În acest caz organele de protecţie civilă pot
introduce semnalul de „Alarmă la dezastre”.
„Alarma la dezastre” este semnalul de prevenire a populaţiei despre pericolul contaminării
radioactive, biologice sau chimice şi se face prin comunicări transmise de posturile şi
studiourile de radiodifuziune şi televiziune „radioficare şi radioamplificare”. Prin mesaje scurte,
sunt transmise şi reguli de comportare a populaţiei pentru diminuarea şi
combaterea contaminării, modul de acordare a primului ajutor intoxicaţiilor, contaminărilor,
condiţiile de carantină şi alte măsuri. Dacă împrejurarea vă obligă să vă adăpostiţi în locuinţa sau
în camera de lucru, terminaţi rapid acţiunea de ermetizare (etanşeizare) a uşilor şi ferestrelor
încăperii cu ţesături, bandă adezivă, leucoplast, scotch; în încăperile cu sobe se închid coşurile, se
astupă, se astupă orificiile şi fisurile.
Auzind semnalul fiecare locuitor este obligat să îmbrace masca contra gazelor sau mijloacele
improvizate (masca contra prafului sau o banderolă vată-tifon) şi dispozitivele de protecţie a pielii
(încălţăminte, mănuşi); să ia rezerva de apă, alimente, medicamente, obiecte de primă necesitate,
documentele de identitate şi să coboare în adăpost.
Semnalul se introduce în caz de dezastre de mari proporţii. Se transmit comunicate la
staţiile de radioficare, radioamplificare despre dezastrul respectiv : natura, amploarea şi efectele
principale, modul de comportare a cetăţenilor, măsurile de protecţie, salvare şi prim ajutor,
mijloacele şi procedeele de înlăturare a urmărilor etc.
c) Încetarea alarmei aeriene este situaţia de protecţie civilă prin care populaţia este
înştiinţată că pericolul direct al atacului aerian sau al dezastrului a trecut, semnalul de încetare a
alarmei aeriene se anunţă prin toate mijloacele folosite pentru darea alarmei aeriene.
Comunicatul de încetare a alarmei aeriene, este însoţit şi de reguli de comportare, în funcţie
de situaţia creată.
La recepţionarea semnalului de încetare a alarmei aeriene, în situaţia când
localitatea (agentul economic, etc.) nu a fost lovită din aer sau dezastrul a trecut, populaţia
adăpostită îşi va relua activitatea; respectând regulile impuse de situaţia creată. În localităţile
pe raza cărora s-au creat zone de distrugere, activitatea normală se va relua în funcţie de situaţia şi
dispoziţiile organelor locale de protecţie civilă.
În cazul contaminării radioactive, biologice şi chimice a zonei în care au fost surprinşi, este
necesar să respectăm în totalitate regulile stabilite de organele locale de protecţie civilă care au de
executat mai întîi acţiune de cercetare, de prim ajutor medical, de decontaminare, etc. şi apoi să
dispună părăsirea locurilor de adăpostire, de evacuare (dacă este cazul).
În localităţile lovite, alături de formaţiunile speciale de intervenţie de protecţie civilă,
populaţia aptă de muncă, este obligată să participe la acţiunile de limitare şi înlăturare a
urmărilor, în special pentru salvarea oamenilor de sub dărîmături, de acordare a primului ajutor şi de
transport al răniţilor cu targa (mijloace improvizate) de stingere a incendiilor şi alte măsuri.

Mijloace de alarmare şi clasificare

Organizarea şi realizarea alarmării sunt atribute ale organelor conducătoare de protecţie civilă de la
localităţi, instituţii publice, agenţi economici, etc.
Mijloacele de alarmare care constituie sistemul de alarmare, pot fi clasificate astfel :
- acustice, care emit sunete şi care pot fi : speciale (sirenele electrice şi electronice, sirenele
cu aer comprimat, motosirenele şi sirenele de mână) şi alte mijloace (fluiere cu abur sau aer
comprimat, sonerii, claxoane, clopote etc.);
- optice (panouri şi dispozitive luminoase);
- televiziune, radio, staţie de radiodifuziune, etc.
Mijloacele de alarmare se amplasează şi se instalează avînd în vedere prevederile
organelor locale de protecţie civilă.
Sistemul de alarmare este format din :
- mijloace de alarmare cu acţiune centralizată;
mijloace de alarmare actionate descentralizat (local);
centrale de alarmare;
circuite telefonice de actionare §i statii de radioficare §i radioamplificare.
 PROTECTIA GOLURILOR LA PROPAGAREA INCENDIILOR

Elementele de constructii , peretii si planseele utilizate pentru limitarea propagarii

incendiilor si a efectelor acestora , precum si a exploziilor , sunt de tipul :
Antifoc (AF) Rezistente la
foc (RF) Rezistente la
explozii (RE) Etanse la foc
(EF)
Protectia golurilor functionale din aceste elemente de constructii , se realizeaza , dupa
caz , cu usi obloane , cortine , incaperi tampon sau tamburi deschisi , alcatuite si
dimensionate conform normativului
Galeriile functionala din peretii antifoc trebuie protejate cu usi antifoc , avand
rezistenta la foc 1,5 ore si echipate cu dispozitive de autoinchidere automata in caz de
incendiu , in functie de cerintele functionale .
Obloanele antifoc si cortinele de siguranta antifoc se alcatuiesc si se realizeaza in
general similar cu usile antifoc .
In cazul cand datorita unor conditii functionale , protectia golurilor din peretii antifoc
nu se poate realiza prin usi , obloane sau cortine antifoc , golurile se pot proteja prin incaperi
tampon antifoc .
Peretii si planseele incaperilor antifoc trebuie realizate din materiale
(CO(CA1))rezistente la foc cel putin 1 ora .
Se recomanda ca amplasarea incaperilor tampon sa se faca alipit peretelui antifoc si
sa fie dispuse spre spatiile cu densitatea sarcinii termice mai mica .
In peretii incaperilor tampon se admite practicarea numai a golurilor strict necesare
pentru circulatie .
Pentru realizarea ventilarii sau evacuarii fumului din incaperile tampon se pot realiza
goluri in pereti sau plansee .
Golurile pentru circulatie practicate in peretii incaperilor tampon antifoc se protejeaza
cu usi rezistente la foc cel putin 45', prevazute dupa caz cu dispozitive de inchidere sau cu
inchidere automata in caz de incendiu .
In cazuri exceptionale , cand datorita necesitatilor functionale , protectia golurilor din
peretii antifoc nu se poate realiza cu usi , obloane , cortine sau incaperi tampon , pot fi
prevazuti tamburi deschisi antifoc .
Tamburii deschisi antifoc trebuie sa aibe latimea egala cu cea a golului protejat, iar
lungimea totala de minim 4 m. Amplasarea lor poate fi facuta alipit peretului antifoc sau in
ambele parti ale acestuia.
Peretii si planseele tamburului deschis antifoc trebuie sa fie realizati din materiale
CO(CA1), fara goluri si cu rezistenta la foc de minimum 1 ora.
In tamburii deschisi trebuie sa prevada sprinklere sau drencere cu actionare automata
in caz de incendiu, amplasate cate unul la fiecare m2 de suprafata orizontala a tamburului.
Planseele antifoc sunt elemente de constructie orizontala sau inclinate, care
delimiteaza volume inchise din constructii inalte sau foarte inalte (compartimente de incediu
constituite din unul pan la trei nivele succesive cu aria desfasurata prevazuta in normativ),
sau separa functiuni cu riscuri mari de incendiu.
Planseele antifoc se realizeaza din materiale CO (CA1), cu rexistenta la foc minimum
2 ore si fara goluri, sau cu goluri strict functionale protejate conform normativului.
Planseele pot constitui elemente de intarziere a propagarii incendiilor in interioarul
unui compartiment de incendiu, numai daca sunt rezistente la foc si nu au goluri sau daca
golurile proiectate in ele sunt protejate in elemente de inchidere corespunzatoare.
 Planseele folosite pentru a separe intre ele spatii cu functiuni importante si incaperi cu
risc mare de incendiu precum si cele ce delimiteaza cai de evacuare trebuie sa indeplineasca
conditii stricte privind combustibilitatea si rezistenta lor la foc.
Golurile functionale din planseele intermediare rezinstente la foc, care constituie
elemente de intarziere a propagarii focului, se protejeaza prin elemente rezistente la foc,
prevazute dupa caz, cu dispozitive de autoinchidere sauinchidere automata in caz de incediu.
In cazuri justificate cand nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protectia
golurilor poate fi asigurata numai prin prevederea pe conturul golului sub planseu a unor
ecrane CO(CA1) si perdele de apa cu intrare in functiune automata in caz de incendiu, sau
alte sisteme de protectie agrementate tehnic.
In cladirile cu pod, de gradul I-III de rezistenta la foc, golurile prevazute in plansee
spre pod se protejeaza cu elemente de inchidere rezistente la foc minim 30 minute.
Separarea portiunilor mansardate ale constructiei fata de poduri se realizeaza cu pereti
rezistenti la foc minim 45 minute, echipate cu inchidere automata sau dispozitive de
autoinchidere in caz de incendiu.
Golurile de acces la casele de scari de evacuare se protezeaza de regula prin: usi pline
sau cu geam simplu sau armat, usi ori etanse rezistente la foc sau incaperi tampon. In toate
situatiile, usi cu acces la casele de scari se prevad cu sisteme de autoinchidere sau inchidere
automata, dupa caz, cu exceptia celor de la cladirile de locuit care nu sunt cladiri inalte sau
foarte inalte.
Golurile pentru iluminare practicate in peretii exterioari ai caselor de scari vor fi
protejate contra radiatilor termice conform normelor.
Golurile de acces la scarile exterioare deschise se protejeaza prin usi etanse la foc de
15 minute, echipate cu sisteme de autoinchidere sau prin treceri sicanate corespunzator
necesitatilor.
Golurile de acces la scarile de evacuare inchise din constructiile de productie si / sau
evacuare se protejeza prin:
- Usi pline sau geam armat.
- Usi rezistente la foc munim 45 minute.
- Incaperi tampon ventilate in suprapresiune avand usi rezistente la foc de minim
45 minute.
- Usi rezistente la foc de minim 1,5 ore sau incaperi tampon cu usi rezistnte de 45
minute.
In toate cazurile usile de protectie a golurilor de acces la casele de scari se echipeaza
cu dispozitiv cu autoinchidere.
Golurile de acces la accensoare sau alte mijloace de transport pe verticala din
constructiile de productie si/sau depozitare se protezeaza cu:
- Usi pline CO(CA1).
- Usi rezistente la foc cel putin 45 minute.
- Incaperi tampon ventilate in suprapresiune, prevazute cu usi rezistente la foc de
minim 45 minute.
- Usi rezistente la foc de 1,5 ore sau incaperi tampon prevazut cu usi rezistente la
foc de 45 minute.
 APARAREA IMPOTRIVA INCENDIILOR

Apararea impotriva incendiilor, apararea vietii oamenilor, a bunurilor si a mediului

constituie o problema de interes public, la care trebuie sa participle, in conditiile legii, autoritatile
administratiei publice locale si centrale, persoanele juridice sau fizice care desfasoara activitati
ori se afla in tranzit, dupa caz, pe teritoriul Romaniei.
Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de masuri tehnice si
organizatorice, precum si alte activitati specifice, planificate si realizate potrivit prezentei
ordonante, in scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul si combaterea riscurilor
despre acestea, precum si interventia operative pentru salvarea si acordarea ajutorului pentru
persoanele aflate in pericol, stingerea incendiilor si limitarea efectelor acestora.
Persoanele juridice si cele fizice raspund, potrivit legii, de toate efectele nocive ale
incendiilor care decurg; existenta sau utilizarea constructiilor, echipamentelor, mijloacelor,
utilajelor si instalatiilor tehnologice pe care le detin sau le administreaza; de activitatea
desfasurata sau in legatura cu aceasta; de produsele (substantele) pe care le folosesc, le
prelucreaza, le furnizeaza, le transporta, le stocheaza sa le comercializeze.
Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura integrarea masurilor privind
dezvoltarea si perfectionarea activitatii de aparare impotriva incendiilor, in programele de
dezvoltare economico-sociala ce se intocmesc la nivel national si local.
Situatia de pericol existenta, din momentul observarii, semnalizarii sau anuntarii unui
incendiu, pana la terminarea operatiunilor de interventie, constituie o urgenta publica de
incendiu.

OBLIGATII PRIVIND APARAREA IMPOTRIVA

INCENDIILOR

Persoanele fizice si juridice sunt obligate sa respecte in orice imprejurare normele de

prevenire si stingere a incendiilor si sa nu primejduiasca, prin deciziile si faptele lor, viata,
bunurile si mediu.
Orice persoana care observa un incendiu are obligatia de a anunta prin orice mijloc
pompierii, politia, sau primarul, dupa caz, si sa ia masuri dupa posibilitatile sale, pentru
limitarea si stingerea incendiului.
In caz de incendiu, orice persoana are obligatia de a acorda ajutor cand si cat este
rational posibil, semenilor aflati in pericol sau in dificultate, din proprie initiativa ori la
solicitarea victimei, a autoritatilor administratiei publice locale sau a reprezentantilor acestora,
precum si a pompierilor.
In cazul incendiilor produse in paduri, plantatii si la culturi agricole, persoanele fizice si
juridice aflate in apropiere au obligatia de a interveni cu mijloacele de care dispun pentru
limitarea si lichidarea incendiului.
Persoanele fizice si juridice care detin cu orice titlu, terenuri, constructii sau instalatii
tehnologice au obligatia de a permite accesul pompierilor si persoanelor care acorda ajutor,
precum si utilizarea apei, materialelor si mijloacelor proprii pentru operatiuni de salvare, de
stingere si de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persone.
In cazurile prevazute de lege, pentru limitarea propagarii incendiilor si evitarea
producerii unui dezastru; persoanele mentionate la punctual a trebuie sa accepte si alte masuri
stabilite de conducatorul interventiei, cum sunt: degajarea terenurilor, demolarea unei
constructii sau a unei parti din constructie, oprirea temporara a activitatilor, evacuarea din zona
periclitata, dupa caz.
 La incheierea contractelor de societate, de concesionare, de inchiriere, de antepriza si
de asociere, partile sunt obligate sa consemneze in actele respective raspunderile ce le revin
privind asigurarea apararii impotriva incendiilor.
Pentru limitarea propagarii si stingerii incendiilor precum si pentru limitarea si
inlaturarea efectelor acestora, consiliile judetene, consiliile locale si persoanele juridice
prevazute la art. 8 au obligatia sa colaboreze intre ele, contribuind cu forte si mijloace, pe baza
de reciprocitate sau sau contra unei plati.
Organizarea actiunilor de colaborare si procedurile necesare se stabilesc prin conventii
incheiate intre parti, se prevad in planurile de interventii ale fiecarui participant la conventie si
se comunica unitatilor teritoriale de pompierii militari.
Detinatorii si utilizatorii de constructii ori de instalatii si echipamente tehnologice de
productie au obligatia sa conlucreze cu autoritatile administratiei publice si cu factorii de
specialitate ale acestora in organizarea, asigurarea, pregatirea si punerea in aplicatie a
planurilor de interventie in caz de urgenta publica de incendiu.

OBLIGATIILE LUCRATORILOR

Fiecare lucrator, indiferent de natura angajarii, are in procesul muncii urmatoarele

obligatii:
a. Sa respecte regulile si masurile de aparare impotriva incendiilor, aduse la
cunostinta sub orice forma, de patron sau personae desemnate de acesta.
b. Sa utilizeze, potrivit instructiunilor date de patron sau de persoana desemnata de
acesta, substantele periculoase, instalatiile utilajele, masinile, aparatura si echipamentul de
lucru.
c. Sa nu efectueze manevre si modificari nepermise ale mijloacelor tehnice de
protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor.
d. Sa comunice, imediat patronului ori persoanelor imputernicite de acesta, orice
situatie pe care este indreptatit sa o considere pericol de incendiu, precum si orice defectiune
sesizata la sistemele de protectie sau de interventie pentru stingerea incendiilor.
e. Sa coopereze cu salariatii desemnati de patron atat cat ii permit cunostintele si
sarcinile sale in vederea realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor
f. Sa acorde ajutor, atat cat este rational posibil, oricarui alt salariat aflat intr-o situatie
de pericol.

OBLIGATIILE ANGAJATORULUI

Fiecare angajator, in domeniul P.S.I., are urmatoarele obligatii:

a. Sa stabileasca, prin dispozitii scrise, responsabilitatile si modul de organizare privind
apararea impotriva incendiilor in unitatea sa.
b. Sa obtina avizele si autorizatiile prevazute de lege, de prevenire si stingere a
incendiilor.
c. Sa intocmeasca si sa actualizeze permanent lista cu substantele periculoase (unde este
cazul).
d.Sa elaboreze instructiuni de aparare impotriva incendiilor si sa stabileasca sarcinile
ce le revin salariatilor.
e.Sa asigure mijloacele tehnice corespunzatoare si personalul necesar interventiei in caz
de incendiu, precum si conditiile de pregatire a acestora, corelat cu natura riscurilor de
incendiu, profilul activitatii si marimea unitatii.
f.Sa asigure intocmirea planurilor de interventie si conditiile pentru ca acestea sa fie
operationale in orice moment.
 g.Sa prevada fondurile necesare realizarii masurilor de aparare impotriva incendiilor si
sa asigure la cerere, plata cheltuielilor efectuate de alte persoane fizice sau juridice care au
intervenit pentru stingerea incendiilor in unitatea sa.
h. Patronii care detin parti din aceeasi constructie trebuie sa conlucreze pentru
indeplinirea obligatiilor ce le revin.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de catre personalul unitatii
de pompieri militari cu atributii de indrumare, control, interventie si constatare a incalcarii legii
in domeniul PSI si de alte organe abilitate de lege.
 OBLIGATIILE SI DREPTURILE CETATENILOR
PE LINIA PROTECTIEI CIVILE

Populaţia civilă, bunurile materiale sunt protejate în timp de război sau la dezastre prin
măsuri legiferate pe plan internaţional în convenţii, protocolare, tratate.
Pe plan naţional legiferarea protecţiei populaţiei în caz de conflicte militare şi
calamităţi sau catastrofe de mari proporţii este realizată în temeiul prevederilor Constituţiei
României prin Legea Protecţiei Civile, hotărâri şi ordonanţe emise de către guvern.

Drepturile cetăţenilor pe linia Protecţiei Civile

Convenţiile internaţionale la care şi România a aderat pentru protecţia populaţiei şi a

bunurilor materiale prevăd:
- populaţia civilă, persoanele civile se bucură de o protecţie generală contra
pericolelor rezultate din operaţiile militare;
- populaţia civilă nu va trebui să facă obiectul atacurilor. Sunt interzise actele sau
ameninţările cu violenţă, al căror scop principal este de a răspândi teroarea;
- sunt interzise atacurile îndreptate cu titlu de represalii împotriva populaţiei civile;
- populaţia civilă nu poate fi utilizată ca scut pentru a se pune anumite puncte sau
zone la adăpost de operaţiunile militare;
- este interzisă înfometarea persoanelor civile ca metodă de război;
- se interzice atacarea, distrugerea, luarea sau scoaterea din uz a bunurilor absolut
necesare pentru supravieţuirea populaţiei civile;
- orice atac militar trebuie să fie anulat sau întrerupt, atunci când se constată că
acestea vor provoca pierderi de vieţi omeneşti în rândul populaţiei, rănirea persoanelor civile,
paguba bunurilor materiale cu caracter civil;
- bunurile utilizate în scopul protecţiei populaţiei nu pot fi distruse şi nici deturnate
de la destinaţia lor;
- copiii vor trebui să facă obiectul unui respect special şi va trebui să fie protejaţi
împotriva oricărei forme de atentat;
- femeile vor face obiectul unui respect deosebit şi vor fi protejate, în special
împotriva violului, constrângerii la prostituţie şi orice formă de atentat la pudoare;
- populaţia civilă va fi prevenită asupra pericolelor atacurilor inamicului din aer,
catastrofelor sau calamităţilor naturale prin mijloacele de înstiinţare şi alarmare ale protecţiei
civile;
- asigurarea protecţiei populaţiei civile împotriva efectelor armelor de nimicire în
masă, a armelor convenţionale, calamităţilor şi catastrofelor, prin mijloace individuale,
adăpostire, evacuare şi alte mijloace specifice;
- asigurarea pregătirii populaţiei civile pe linia protecţiei civile în şcoli, facultăţi, cu
ajutorul mijloacelor de informare în masă, prin ore special destinate, articole, comunicări,
emisiuni radio şi de televiziune, prin participare la şedinţe de pregătire, exerciţii şi aplicaţii
de protecţie civilă.

Obligaţiile cetăţenilor pe linia protecţiei civile

- să participe la pregătirea pentru protecţia civilă, în scopul însuşirii cunoştinţelor şi

deprinderilor de comportare la declanşarea semnalelor de alarmă publică;
- să-şi însuşească metodele de protecţie şi regulile de comportare în caz de dezastre;
- să respecte metode de protecţie şi regulile de comportare în cazul folosirii armelor
de nimicire în masă, mijloacelor incendiare, a armelor convenţionale;
- să participe la realizarea şi întreţinerea adăposturilor de protecţie civilă de interes
colectiv sau personal, la amenajarea spatiilor de adăpostire din clădirile sau de pe terenul
proprietate personală;
- să-şi asigure mijloacele individuale de protecţie, trusa sanitară, rezervele de
alimente şi apă, alte materiale necesare pentru asigurarea protecţiei şi pentru participarea la
executarea unor acţiuni de intervenţie;
- să ia parte activă la acţiunile de intervenţie pentru care sunt solicitaţi;
- la aplicarea măsurilor de protecţie, să acorde prioritate copiilor, femeilor,
bătrânilor, persoanelor ce nu se pot deplasa singure;
- să acţioneze cu calm, să nu producă panică;
- să îndeplinească toate măsurile stabilite de către organele de protecţie civilă.
 REGULI PENTRU PERIOADELE CANICULARE SAU SECETOASE

În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizică cu atribuţii de conducere

(primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de măsuri speciale care să
contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.
Măsurile speciale trebuie să cuprindă:
a. identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte riscul de
incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de
precipitaţii;
b. interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;
c. restricţionarea efectuării, în anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care
creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile
sau supraîncălziri excesive;
d. asigurarea protejării fătă de efectul direct al razelor solare a recipientelor,
rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate
sub presiune, prin depozitare la umbră (copertine, şoproane deschise etc.) sau, după caz, prin
răcire cu perdele de apă rece;
e. îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor optice (inclusiv a cioburilor de
sticlă) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor solare;
f. intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate pentru
agrement în locuri cu vegetaţie forestieră; '
g. asigurarea rezervelor de apă pentru incendiu şi verificarea zilnică a situaţiei
existente;
h. verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor de
pompieri civili;
i. mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos, prin
detalierea cauzelor şi a împrejurărilor favorizante.
2.6.3. Măsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi,
după caz, populaţiei.
 La utilizarea gazelor naturale este interzis:
- apriderea focului daca aparatul de utilizare nu este etans sau nu are tiraj;
- lasarea focului nesupravegheat, la aparatele neautomatizate;
- obturarea cosului de fum al aparatelor de utilizare;
- modificarea instalatiilor de gaze fara aprobari legale si prin persoane
neautorizate;
- dormitul in incaperi cu focul aprins;
- dormitul in incaperi cu aparate de utilizare nelegate la cos (resou, aragaz, etc);
Daca se simte mirosul caracteristic al gazelor naturale se iau imediat urmatoarele
masuri:
- stingerea tuturor focurilor;
- deschiderea usilor si ferestrelor;
- nu se aprinde nici o sursa de foc;
- nu se manevreaza aparate electrice;
- nu se doarme in astfel de incaperi;
- se anunta imediat unitatea distribuitoare.
Verificarea eventualelor scapari de gaze naturale se face prin mirosire si cu spuma de
sapun cu apa.
Verificarea cu flacara a instalatiilor de gaze naturale prezinta pericol de explozie si
incendii.
Dormitul in incaperi cu focul aprins sau in incaperi cu aparate de utilizare nelegate la
cosul de fum, prezinta pericol de moarte.
 PRIMUL AJUTOR
IN CAZUL ARSURILOR SI INTOXICATIILOR CU FUM

1. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE INTOXICATII

In caz de intoxicatii acute se procedeaza astfel:
- se scoate victima din zona viciata de catre salvatorii echipati cu masca de gaze sau cu
masca cu furtun de aductiune
- victima se transporta intr-o zona cu aer curat si se descheie la piept
- daca victima nu respira se incearca respiratia gura la gura sau gura la nas
- daca victima este in stop cardiac se incepe masajul cardiac prin apasarea cu mainile
pe piept in dreptul inimii
- se continua manevrele pana la sosirea cadrelor medicale

2.MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZUL ARSURILOR

Arsurile pot fi provocate de diverse cauze: contactul pielii cu substante caustice, acide,
lichide fierbinti, aburi, gaze fierbinti si contactul sau influienta arcului electric.
Acordarea primului ajutor se face astfel: se scoate cu grija imbracamintea, se panseaza
cu pansament steril sau cu panza curata locul arsurii, fara a se acoperi cu alifii, uleiuri,
vaseline, etc.
Se interzice:
-spargerea basicilor
-inlaturarea materialelor lipite de rana
-smulgerea hainelor arse lipite de rana
La arsurile cauzate de arc electric se vor aplica comprese cu acid boric
Arsurile de substante chimice se vor spala cu multa apa intr-un curent de apa
curgatoare, dupa care se aplica o compresa de solutie 2% bicarbonat de sodiu pentru arsuri de
acizi sau 1,5% acid boric pentru arsurile bazice.
Dupa profunzimea tesuturilor afectate se disting:
- arsuri de gradul I – inrosirea pielii si dureri in zona respectiva
- arsuri de gradul II – apar basici albe in zona afectata
- arsuri de gradul III – basici rosii cu afectarea mai profunda a pielii in zona arsa
- arsuri de gradul IV – pielea este arsa si tesuturile sunt modificate
 MIJLOACE DE PROTEJARE A OAMENILOR
IN CAZ DE INCENDIU
(a corpului, a capului, a cailor respiratorii, a mainilor si picioarelor)

În spaţiile cu risc ridicat de incendiu sau pericol de explozie, se interzice accesul

salariaţilor şi altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.
În spaţiile cu pericol de explozie este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei şi a
altor obiecte din fire sintetice sau materiale sintetice ori plastice, precum şi a încălţămintei
care (prin lovire sau frecare) poate să producă scântei capabile să aprindă gazele, vaporii sau
pulberile inflamabile in amestec cu aerul.
Deasemenea, este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor
neprotejate corespunzător şi care prin lovire sau frecare pot produce scântei capabile să
aprindă amestecurile explozive.
Echipamentul de protecţie se asigură, potrivit regulamentului aprobat prin HGR nr.
443/1999.
După caz, corelat cu nivelul densităţii sarcinii termice, temperaturile ce se pot dezvolta
în caz de incendiu şi efectele negative pe care acestea le pot avea asupra personalului de
intervenţie se va asigura în dotare următoarele aparate de protecţie, iluminat şi lucru:
- aparate de respiraţie autonome - asigura respiratia independenta in medii nocive din zona
incendiilor pe o durata de 60 min. Are in componenta masca propriu-zisa cu bretele, (cartusul
filtrant), doua butelii cu aer comprimat prevazute cu reductor si cu un manometru pentru
verificarea presiunii aerului. Are greutatea de 14 kg.
- lămpi electrice portabile;
- masca contra fumului şi gazelor - se compune din cagula prevazuta cu vizor, blocul
supapelor si cordelele de fixare pe cap, tubul gofrat, cartuse filtrante pentru fum, oxid de
carbon, sau polivalent care este cel mai indicat a se folosi, avand in vedere marea diversitate
de materiale ce pot arde si degaja o larga gama de substante toxice . Cartusul filtrant pentru
oxid de carbon, se foloseste la incendiile care se caracterizeaza prin degajarea oxidului de
carbon. Nu retine fumul, aerosolii sau alte gaze toxice.Cartusul filtrant polivalent asigura
protectia impotriva fumului, aerosolilor si altor gaze (acid cianhidric, vapori de solvent
organic, clor, oxizi de azot, etc.). ATENTIE NU RETINE OXIDUL DE CARBON.
- echipament de protecţie la temperatură (costum ignifug, manusi si cisme ignifuge ce
asigura protectia anticalorica la incendii in conditii de apropiere normala ) - Costumul
anticaloric aluminizat tip patrundere normal (PN) foloseste pentru protectia anticalorica pe
timpul interventiei, asigurand patrunderea normala pe culoare cu flacari sau incinte cu
temperaturi pana la 250 C, suporta contactul caloric nemijlocit, intermitent. Fiind etans se
foloseste cu aparatul de respiratie. Bluza etansa pe talie, are gluga etansa, locas dorsal pentru
aparatul de respiratie si vizor duplex metalizat. Pantalonii au burduf lateral si bretele
reglabile. Manusi cu un deget si cisme scurte cu intetrior de pasla. Are o greutate de 10 kg.
- trusă electrică.
 REGULI ŞI MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR LA DEPOZITE

Prevederi generale
Construcţiile de depozitare şi în general depozitele de materiale şi substanţe vor avea
stabilite categoriile de pericol de incendiu funcţie de natura activităţii desfăşurate,
caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, manipulate şi a densităţii
sarcinii termice.
Categoriile de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate se stabileşte pe zone şi
încăperi precum şi independent pentru fiecare compartiment de incendiu în parte,
menţionându-se obligatoriu în documentaţia tehnico-economică.
La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile se respectă şi prevederile specifice
acestor clădiri.
Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor substanţelor combustibile în
construcţii de producţie şi în clădirile civile este admisibilă atunci când considerentele
funcţionale o impun, cu condiţia să fie îndeplinite condiţiile şi măsurile specifice prevăzute în
normative.
Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă
amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie iar în
caz de incendiu se pot utiliza aceleaşi produse de stingere.
Depozitele de materiale şi produse pot fi amplasate independent, grupate sau comasate
atunci când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent când sunt depozite
deschise.
Construcţiile independente de depozitare se amplasează faţă de obiective învecinate la
distanţe de siguranţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate, sau vor fi
compartimentate conform normelor.
Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare
valoare, se recomandă să fie amplasate independent.
La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilităţilor ca un incendiu
produs în depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii vecine importante, centre
populate, precum şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu la un obiectiv învecinat.
Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate
încât, pe cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când nu
este posibil, se măsuri de protecţie corespunzătoare.
Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos
decât construcţiile vecine astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi
propagarea incendiului la vecinătăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (diguri,
ziduri de protecţie). De asemenea prin amplasarea acestor depozite se vor asigura măsuri şi
distanţe de protecţie faţă de cursuri de apă, lacuri, iazuri, situate în vecinătate.
Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze
combustibile, de regulă, nu este admisă. Fac excepţie situaţiile admise în normativ.
La depozitarea de materiale şi substanţe care prezintă pericol de autoaprindere, este
obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor de verificare a creşterii
temperaturii lor.
Nu se permite trecerea prin depozite de materiale sau lichide combustibile sau încăperi
de depozitare, a conductelor care transportă fluide combustibile (gaze, lichide), a celor de
încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci când soluţia se justifică
tehnic aceste treceri vor fi realizate în canalizări proprii închise, cu pereţi incombustibili CO
(CA1) având o rezistenţă la foc corespunzătoare cu condiţiile de separare impuse de depozit.
Pozarea conductelor de apă, a produselor care conţin apă ori pe care poate condensa apa
în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă.
Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de
producţie, numai în cantităţile minime necesare fluxului tehnologic pentru un singur schimb.
Depozitarea în cantităţi mai mari se realizează în clădiri proprii, alcătuite şi realizate conform
normelor în vigoare.
Depozitele vor avea asigurate căi de acces, dimensionate şi. realizate încât să asigure
limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi să permită intervenţia de stingere. Pentru
depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de max. 8 ori/schimb), nu sunt obligatorii
asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
Depozitele de materiale sau substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de
semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor depozitate,
precum şi a cantităţii şi importanţei acestora, potrivit prevederilor tehnice de specialitate.

Depozite închise
Construcţiile închise pentru depozitele de materiale şi substanţe pot fi de gr. I-IV de
rezistentă la foc, în funcţie de categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate a
materialelor, prevăzute în actele normative de specialitate.
Dacă depozitul este amplasat în construcţii de tip monobloc sau blindate, este
obligatorie şi respectarea prevederilor corespunzătoare acestor tipuri de clădiri.
Construcţiile închise stabilite de beneficiar, în care sunt depozitate materiale, substanţe,
produse, obiecte de valoare sau cu risc mare de incendiu, trebuie să fie compartimentate în arii
construite de max. 750 m2 şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor.
Construcţiile închise de depozite etajate trebuie realizate cu planşee pline rezistente la
foc, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între nivelurile construcţiei.
Podurile funcţionale se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.
Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente de
lucru, la care platformele pot fi din materiale incombustibile CO (CA1) rezistente la foc 15
min. dacă sunt prevăzut cu instalaţii automate de stingere la fiecare nivel.
Depozitele cu stive mai înalte de 6 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi nivelele de
performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător densităţii sarcinii
tehnice şi pericolului de propagare a focului. De regulă, aceste depozite trebuie echipate cu
instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor.
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa P4 şi P5
de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m2 se separă de restul construcţiei cu pereţi
incombustibili având rezistenta la foc în funcţie de densitatea sarcinii tehnice (între 1 oră şi 7
ore). Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, planşeele incombustibile vor
avea o limită de rezistenţă la foc de 1 oră şi 30 min.
Golurile se protejează corespunzător în funcţie de elementul de construcţie străpuns
(perete, planşeu) asigurându-se aceeaşi rezistenţă la foc.
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasa P2 şi P3
de periculozitate, cu aria desfăşurată peste 36 m2 se separă de restul construcţiei prin pereţi şi
planşee incombustibile având limita de rezistenţă la foc de minim 1oră şi 30 min., respectiv 1
oră.
Golurile de circulaţie sau funcţionale se protejează cu elemente având rezistenţa la foc
de minim 45 min., echipate cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu.
 Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor din clasa P1 de periculozitate se
separă faţă de restul construcţiei cu pereţi şi planşee incombustibile iar golurile de circulaţie
sau funcţionare se protejează cu elemente de închidere incombustibile. În încăperile de
depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4, P5 nu sunt admise
spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea produselor depozitate
precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile.
Asemenea spaţii se amenajează separat, compartimentate special, iar spaţiile pentru
recepţie-expediţie, de regulă se separă în acelaşi mod.
Nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie a depozitelor din clasele P3,
P4, şi P5 faţă de depozit dacă se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de
depozitare aferente şi de asemenea, nici la depozitele din clasele de periculozitate P1 şi P2.
Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se
realizează din materiale incombustibile, asigurându-se compartimentarea antifoc sau antiex,
după caz, pentru încăperile de depozitare cu capacitate maximă 50 m3 de lichide din clasele L I,
sau L II (respectiv echivalentul acestora pentru L III şi L IV).
Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare
consumului funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrală termică, grup
electrogen etc.) precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare,
platforme etc.) se separă de restul construcţiei cu elemente incombustibile având o rezistenţă la
foc de minimum 2 ore.
Încăperile prevăzute anterior pot avea un gol de acces practicat în elemente de
construcţie protejat cu element de închidere rezistent la foc, 45 de minute şi prevăzut cu un
prag care să aibă înălţimea stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului în afara
încăperii în caz de avarie.
Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări dispus la
exterior.
Nu este obligatorie prevederea suprafeţelor de decomprimare sau a dispozitivelor de
evacuare a fumului iar dacă se prevede iluminat, acesta va corespunde mediului de montaj.
Depozitele închise cu aria desfăşurată peste 36 m2 pentru materiale şi substanţe
combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului asigurându-se 1 % din aria
pardoselii, iar atunci când încăperile sunt de categorie A, B, C şi clase de periculozitate P3, P4,
PS cu aria liberă (fără pereţi interiori) de peste 10.400 m 2 se prevăd sisteme de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi conform reglementărilor în vigoare.
Depozitele închise pentru materiale şi substanţe combustibile se echipează cu instalaţii
de semnalizare şi stingere a incendiilor conform reglementărilor tehnice de specialitate,
asigurându-se şi dotarea corespunzătoare cu mijloace tehnice de stingere în caz de incendiu.

Depozite de mărfuri en-gross

La depozitarea materialelor se va ţine seama de proprietăţile fizico-chimice ale acestora
(gradul de periculozitate, sensibilităţi la căldură, fum sau la umezeală, reacţia faţă de alte
materiale, posibilitatea de aprindere etc.) .
Mărfurile, materialele şi ambalajele depozitate în interiorul spaţiilor de depozitare sau pe
suprafeţele de teren aferente, vor fi organizate pe stive, grupe, secţii sau sectoare în aşa fel
încât să se asigure spaţiile de siguranţă şi acces între stivele de mărfuri, căile de acces pentru
folosirea maşinilor şi utilajelor de intervenţie în caz de incendiu.
Culoarele de acces între stivele de mărfuri din interiorul încăperilor de depozitare vor fi
delimitate şi marcate.
Stivele de mărfuri şi rafturile pentru depozitarea mărfurilor vor fi dispuse astfel încât
spaţiile de siguranţă sau acces să corespundă cu poziţia pe verticală a corpurilor de iluminat.
Acolo unde nu este posibil acest lucru se va păstra un spaţiu de siguranţă de cel puţin 0,50 m
de la limita superioară a stivelor de mărfuri şi până la nivelul corpurilor de iluminat.
Rafturile combustibile trebuie ignifugate. În interiorul spaţiilor de depozitare se va
păstra în permanenţă ordine şi curăţenie perfectă.
Toate deşeurile provenite din ambalaje (scânduri, talaş, rumeguş, hârtie, sticlă, textile
etc.), vor fi adunate imediat şi evacuate în locuri special amenajate şi asigurate împotriva
incendiilor.
Ferestrele depozitelor de mărfuri şi materiale situate la parter, demisol sau subsol vor fi
asigurate cu gratii de fier şi plasă de sârmă rezistentă, pentru împiedicarea pătrunderii în
interior a resturilor de ţigări sau chibrituri.
Operaţiile scriptice, în afara celor stricte pentru gestiune, se vor executa în încăperi
separate sau izolate faţă de spaţiul de depozitare.
Utilajele şi aparatele electrice sau mecanice folosite în depozite pentru descărcarea,
încărcarea sau preambalarea mărfurilor vor fi verificate cel puţin o dată la începutul fiecărui
trimestru, conform instrucţiunilor tehnice respective.
Se interzice folosirea în depozite a reşourilor şi radiatoarelor electrice precum şi a
lămpilor electrice defecte sau. neasigurate cu globuri şi grătare de protecţie.
Se interzice păstrarea lichidelor inflamabile destinate curăţeniei, (motorină, petrol,
petrosin) în depozite sau în încăperile unde există pericol de incendiu. Personalul depozitului
va supraveghea în permanenţă materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire
sau la reacţii în contact cu alte materiale.
Se va interzice cu stricteţe aprinderea şi utilizarea focurilor de orice natură, precum şi
fumatul cu excepţia locurilor special amenajate.
Lucrările de sudură se vor executa doar în cazuri excepţionale, pe bază de permis de
lucru cu foc şi numai cu indicarea persoanelor răspunzătoare de măsurile ce trebuie luate
pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat ale depozitelor de mărfuri vor fi executate
conform normelor în vigoare.
Corpurile de iluminat din depozitele de mărfuri combustibile vor fi asigurate cu globuri,
iar acolo unde există pericolul loviturilor mecanice, corpurile de iluminat vor fi prevăzute şi cu
grilaje de protecţie.
Se interzice compartimentarea spaţiilor sau suprafeţelor de depozitare prin despărţituri
improvizate din ambalaje sau alte materiale combustibile.
Este interzisă încălzirea spaţiilor de depozitare cu sobe fără acumulare de căldură,
şemineuri cu foc deschis, reşouri şi radiatoare electrice sau cu gaze..
Este interzisă blocarea căilor de evacuare cu mărfuri sau ambalaje.
 INSTALATIILE ELECTRICE DE ILUMINAT SI FORTA, AFERENTE
CONSTRUCTIILOR

Instalaţiile electrice de forţă şi iluminat normal şi de siguranţă vor fi proiectate,

executate şi exploatate cu respectarea prevederilor normelor în vigoare (I7/1998, ID-17, ID-15,
PE 101, PE 107 etc.).
Instalaţiile electrice de orice natură vor fi executate numai de către unităţi autorizate şi
care vor utiliza numai personal calificat.
La utilizarea instalaţiilor electrice de forţă şi iluminat se va asigura o bună funcţionare a
utilajelor şi a aparatelor respective, prin revizii înainte de intrarea în funcţiune şi prin
înlăturarea imediată a defecţiunilor constatate.
Tablourile electrice, releele, contactoarele etc., vor fi prevăzute cu carcase de protecţie,
iar la tablouri se vor întrebuinţa numai siguranţe calibrate, conform proiectelor. Se interzice
înlocuirea fuzibilelor arse cu fir de liţă, staniol sau alte materiale. Clemele siguranţelor
lamelare nu se fixează pe lemn, carton sau alte materiale combustibile.
Se interzice supraîncărcarea circuitelor prin racordarea mai multor consumatori decât
cei prevăzuţi pentru instalaţia respectivă.
Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului, pentru
evacuare, pentru intervenţii, pentru circulaţii, pentru veghe, împotriva panicii şi pentru
marcarea hidranţilor interiori de incendiu vor fi menţinute în permanenţă în stare de
funcţionare.
Bateriile de acumulatoare şi celelalte surse de energie de rezervă pentru alimentarea
iluminatului de siguranţă vor fi verificate şi întreţinute periodic.
Reostatele de pornire sau de reglare a turaţiei diferitelor maşini electrice vor fi protejate
cu carcase metalice prevăzute cu orificii de răcire. Acestea vor fi curăţate de praf şi scame cel
puţin o dată pe săptămână.
Se interzice acoperirea lor cu materiale combustibile (hârtie, cârpe, lemn etc.) sau
curăţirea lor cu lichide inflamabile (benzină, petrol etc.).
Aparatele electrice portative se vor folosi numai cu fişe şi conductoare izolate.
La terminarea lucrului, întregul utilaj electric se scoate de sub tensiune. În încăperi va
rămâne sub tensiune numai instalaţia de iluminat de siguranţă.
Revizia, repararea sau înlocuirea diverselor elemente ale instalaţiilor electrice de
iluminat, forţă sau curenţi slabi, în medii explozive, se vor face numai după scoaterea lor de
sub tensiune.
Se interzice:
a. folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice şi a receptoarelor de energie electrică
de orice fel, precum şi a celor deteriorate improvizate;
b. încărcarea instalaţiilor electrice (conducte, cabluri, transformatoare, întrerupătoare,
comutatoare, prize etc.) peste sarcina admisă;
c. suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele alimentare;
d. agăţarea sau introducerea pe şi în interiorul panourilor, nişelor tablourilor electrice
etc., a obiectelor de orice fel, precum şi adăpostirea obiectelor sau a materialelor în posturile de
transformare sau de distribuţie;
e. folosirea instalaţiilor electrice neprotejate în medii de vapori explozivi şi cu degajări
de praf combustibil;
executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către
personal necalificat sau neautorizat ;
 g. utilizarea lămpilor mobile portative fără globuri şi grătare de protecţie sau alimentate
prin cordoane improvizate sau neizolate corespunzător;
h. folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururi improvizate din
carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
i. întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite şi
în condiţii care prezintă pericol de incendiu, precum lăsarea sub tensiune a acestora după
terminarea programului de lucru. Cele care se folosesc în condiţiile admise vor fi scoase de sub
tensiune şi vor fi depuse la terminarea programului în locurile stabilite în acest scop;
j. folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice fără
ştechere, direct în priză;
k. utilizarea receptoarelor de energie electrică (fiare de călcat, radiatoare, reşouri,
ciocane de lipit etc.), fără luarea măsurilor de izolare faţă de elementele combustibile din
încăperi;
l. aşezarea pe motoare electrice a materialelor combustibile (cârpe, hârtie, lemne etc.)
precum şi necurăţarea acestora de depunerile de praf, scame şi alte materiale combustibile;
m. neizolarea capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei
instalaţii;
n. lăsarea sub tensiune a maşinilor, aparatelor, utilajelor şi echipamentelor electrice,
după terminarea folosirii, sau a programului de lucru la acestea;
o. neîntreruperea instalaţiei electrice de iluminat din spaţiile de depozitare după
terminarea programului de lucru;
p, folosirea siguranţelor fuzibile şi a dispozitivelor de protecţie defecte, improvizate sau
cu o rezistenţă electrică mai mare decât cea stabilită pentru instalaţiile, maşinile, utilajele,
aparatele şi echipamentele respective.
 APARATE. ECHIPAMENTE SI UTILAJE ELECTRICE

Se interzice folosirea aparatelor, echipamentelor şi utilajelor electrice:

a. fără să aibă gradul de protecţie necesar în raport de mediul existent în încăperile,
spaţiile sau zonele în care se utilizează (uscat, umed cu intermitenţă, umed, ud, cu agenţi
corozivi, cu temperatură ridicată, cu praf incombustibil sau combustibil, expus la intemperii
cu pericol de explozie etc.) conform normativelor I-7/1998 şi 1.D.-17;
b. cu protecţia menţionată la punctul "a" deteriorată;
c. cu lagăre şi carcase având o temperatură mai mare decât cea admisă;
d. fără să aibă protecţiile, izolările sau separaţiile de protecţie necesare conform
normativului I-7/1998 ( legare la pământ, legare la nul etc.);
e. amplasate necorespunzător faţă de materialele combustibile, substanţele inflamabile
şi gazele tehnice comprimate în recipiente ori neizolate fără de acestea, astfel încât să se
înlăture posibilitatea aprinderii lor;
f. nesupravegheate.
Se interzice alimentarea mai multor receptoare electrice de aceeaşi natură printr-un
circuit prevăzut cu protecţie comună dacă puterea total instalată depăşeşte I S Kw.
Tablourile generale de distribuţie din spaţiile de producţie vor fi închise în permanenţă
cu cheia, accesul la ele fiind permis numai electricianului de serviciu, precum şi organelor de
control şi verificare. Încăperea şi elementele tabloului vor fi în perfectă stare de curăţenie (fără
praf, scame etc.).
La toate tipurile de tablouri, legăturile trebuie tăcute conform normelor. În apropierea
tablourilor sunt interzise păstrarea materialelor şi a substanţelor combustibile, precum şi
blocarea accesului la acestea. La tablourile capsulate, garniturile de etanşare vor fi în bună
stare şi bine strânse, (fixate). Se interzice legarea directă la bornele tabloului de distribuţie a
lămpilor de iluminat, a motoarelor electrice sau a altor consumatori de energie electrică.
Toate utilajele şi aparatele electrice vor fi prevăzute plăcuţe indicatoare pe care sunt
trecute caracteristicile lor şi schemele de conexiuni.
Periodic, pe baza unui grafic, se va face revizia şi reparaţia instalaţiilor electrice de
iluminat de forţă sau de curenţi slabi (tabla distribuţie, siguranţe, starea conductoarelor,
dozelor, prizelor, întrerupătoarelor, corpurilor de iluminat, conexiunilor, legăturilor la p etc.).
În cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţie se va urmări ca instalaţiile electrice de
iluminat şi forţă să se menţină în concordanţă cu proiectul de execuţie şi prevederile din
normativul I-7 /1998. Revizia completă a instalaţiilor electrice montate în medii explozive se
va face conform graficului de revizie, de către personal calificat şi cu respectarea normelor
specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
La montarea conductoarelor aeriene :
a. se vor utiliza izolatoare fixate pe suporturi incombustibile amplasate la distanţele
admise de normativul I-7/1998;
b. nu se vor utiliza ca suporţi arborii;
c. se vor lua măsuri ca acestea să nu cadă pe construcţii, instalaţii, materiale
combustibile ori substanţe inflamabile sau să vină în contact cu ele;
d. nu se vor poza în podurile clădirilor şi în construcţiile din materiale combustibile;
f. se va izola trecerea prin planşee şi pereţii combustibili.
Se interzice utilizarea conductorilor şi cablurilor care sub sarcină se încălzesc peste
temperatura admisă.
 Se interzice montarea directă pe elementele de construcţie combustibile a
conductoarelor şi cablurilor cu manta din materiale combustibile sau greu combustibile, a
tuburilor din P.V.C. , a aparatelor şi echipamentelor electrice. Montarea conductoarelor şi a
cablurilor menţionate mai sus pe elemente de construcţie combustibile se poate face numai
prin introducerea lor in tuburi de protecţie, iar a celorlalte elemente (tuburi P.V.C. , aparate şi
echipamente electrice) numai pe suporturi incombustibile (zidărie, beton, foi de azbest etc.)
sau pe console incombustibile.
Fac excepţie instalaţiile electrice protejate în carcase metalice cu grad de protecţie
minimum IP-54.
Legarea conductoarelor izolate se va face numai în cutii legătură, doze, manşoane,
respectându-se prevederile normativului I. 7/1998.
Legarea între ele a conductoarelor din cupru şi oţel se va face numai prin răsucire şi
matisare, cositorire sau cleme corespunzătoare secţiunii conductorilor care se leagă.
Legarea între ele a conductoarelor din aluminiu se face prin cleme speciale pentru
aluminiu, iar a celor cu secţiuni mai mari de 10 mm2 prin sudură.
Aparatele, tablourile de distribuţie şi utilajele electrice, precum şi racordurile acestora
trebuie să aibă gradul de protecţie împotriva incendiilor şi exploziilor corespunzător categoriei
de pericol de incendiu a încăperilor în care se montează.
Nu este admisă folosirea motoarelor şi aparatelor electrice cu carcasele şi capacele
demontate sau în condiţii care nu asigură răcirea lor printr-o bună circulaţie a aerului din jur. ,
Corpurile metalice ale aparatelor, utilajelor şi a maşinilor electrice vor fi legate la
pământ, secţiunea conductoarelor de legare trebuie să fie conform normativului I-7/1998. De
asemenea, se vor lega la pământ conductele, rezervoarele metalice şi pompele folosite în
instalaţiile de transport a combustibililor lichizi.
Proiectarea, execuţia şi verificarea instalaţiilor de protecţie prin legare la pământ se
vor face conform normelor in vigoare şi STAS 12604/5.
Montarea, recepţia, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de paratrăsnet vor fi efectuate
numai de personal specializat şi conform normelor în vigoare.
Instalaţiile de paratrăsnet se vor controla periodic, conform unui grafic stabilit în baza
normativelor existente, urmărindu-se integritatea şi buna funcţionare a elementelor
componente (dispozitive de captare, conductoare de coborâre, prize de pământ etc.), conform
normativului PE 116.
Montarea cablurilor prin tuneluri sau canale, pe porţiuni unde s-ar vărsa metale topite,
fluide, având o temperatură ridicată sau substanţe care au acţiune distrugătoare asupra
învelişurilor cablurilor, este interzisă.
Intrările şi ieşirile cablurilor din dulapuri, secţii electrice, canale, tuneluri, precum şi la
trecerea lor prin planşee sau pereţi despărţitori vor fi obturate cu materiale incombustibile.
În toate canalele, tunelurile şi puţurile de cabluri se va păstra curăţenia. În acest sens se
va asigura controlul tuturor locurilor ascunse şi se va urmări executarea curăţeniei în mod
curent în aceste spaţii.
Stingerea incendiilor în fază incipientă la instalaţiile de iluminat şi forţă se va face cu
stingătoare portative cu CO2 sau cu praf şi CO2.
 SISTEME SI INSTALATII DE INCALZIRE
La proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de încălzire centrală (cu abur, apă
caldă, aer cald) şi locală (cu sobe, radiatoare etc.), precum şi a maşinilor şi aparatelor de gătit
se vor respecta prevederile normelor de prevenire şi stingere a incendiilor în vigoare
(normative, standarde, instrucţiuni de folosire etc.).
În încăperile în care există pericol de explozie sau incendiu nu se vor utiliza sisteme de
încălzire cu foc deschis, cu suprafeţele radiante sau incandescente, a căror temperatură este
mai mare decât temperatura de autoaprindere a substanţelor inflamabile din încăpere.
Nu se admite utilizarea unor instalaţii, aparate, maşini, sobe nestandardizate,
neomologate sau improvizate.
Se interzice folosirea instalaţiilor de încălzire (cazane, calorifere, sobe, radiatoare,
aparate şi maşini de gătit etc.) cu defecţiuni.
Toate cazanele, maşinile şi aparate cu foc deschis, folosite pentru încălzire sau gătit
vor fi supravegheate pe timpul funcţionării lor, iar la terminarea programului de lucru se vor
opri.
Între corpurile de încălzire sau conductele neizolate şi elementele de construcţie din
materiale combustibile învecinate se vor asigura distanţele minime indicate în normele
specifice în vigoare, în funcţie de natura agentului încălzitor. În cazuri speciale, între
conductele neizolate şi elementele de construcţie combustibile care nu satisfac distanţele
cerute se vor introduce materiale izolante incombustibile (vată minerală etc.).
La trecerea conductelor instalaţiilor de încălzire prin pereţi sau prin planşee executate
din materiale combustibile, acestea vor introduse în tuburi de protecţie şi vor fi izolate cu
materiale izolante incombustibile. Izolarea termică va fi astfel executată, încât în orice regim
de funcţionare a instalaţiilor să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile.

Instalaţii de încălzire centrală

La instalaţiile de încălzire centrală din clădirile şi încăperile, cu pericol de explozie sau
incendiu, agentul termic (abur, apă caldă sau supraîncălzită, aer cald) se va alege în funcţie de
temperatura de aprindere a substanţelor din încăperile respective. Temperatura conductelor şi
corpurilor de încălzire se va situa sub limitele care ar putea provoca aprinderea substanţelor cu
care pot veni în contact.
În secţiile cu degajări de praf combustibil sau cu mediu de gaze combustibile,
conductele şi radiatoarele vor fi netede, înlăturând-se periodic orice depuneri de pe acestea şi
din jurul lor.
La izolarea conductelor cu abur sau de apă supraîncălzită se vor utiliza materiale
incombustibile.
Este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide
inflamabile, a îmbrăcămintei şi a altor materiale combustibile.
Este interzisă trecerea conductelor de termoficare pentru încălzire prin canale sau prin
spaţii închise în care pot apărea vapori inflamabili sau gaze combustibile.
Toate conductele şi armăturile instalaţiilor de încălzire centrală vor fi vopsite în
culorile standardizate.
La instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele aerotermele şi bateriile de încălzire
vor fi curăţate periodic de depunerile de praf combustibil.
Nu se va permite existenţa în apropierea prizelor de aer a unor surse de gaze sau de
praf combustibil, precum şi executarea de lucrări cu foc deschis.
Nu se vor depozita lichide şi materiale combustibile şi recipiente cu gaze sub presiune
în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor la distanţe mai mici de 1 m.
 Mijloace de încălzire locală
Construcţia, amplasarea şi exploatarea mijloacelor încălzire locală (sobe de orice tip,
cazane de spălătorie, maşini şi aparate gătit etc.) se vor face conform prevederilor standardelor
în vigoare (STAS 9072) şi a instrucţiunilor de folosire emise de unitatea producătoare.
La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de
gătit se vor respecta următoarele reguli:
a. materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor să fie
la o distanţă de acestea de minimum 1,25 m, iar cele greu combustibile la 1 m;
b. în încăperile în care sunt amplasate sobele nu se admite depozitarea materialului
combustibil care să depăşească consumul pentru 24 de ore;
c. depozitarea (amplasarea) materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de
1 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,5 m la sobele cu acumulare de căldură;
d. maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele
de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi (a căror protecţie termică a fost
asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului)
pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute la punctul c), dacă acest lucru este
menţionat în instrucţiuni de folosire;
e. este interzisă depozitarea materialului combustibil deasupra sobei;
f. în faţa uşiţei de alimentare, pardoseala combustibilă se protejează cu o bucată de
tablă metalică cu dimensiunile de 70 x 50 cm;
g. înainte de utilizarea sobelor şi coşurilor de fum, acestea trebuie verificate amănunţit,
reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h. nu se utilizează sobe fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate
necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i. în timpul funcţionării sobelor, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute
închise şi zăvorâte;
j. se interzice aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide
combustibile;
k. se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe sau în
imediata apropiere a lor;
1. nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau cărbuni cu
o putere calorifică mai mare decât cea stabilită (cocs de furnal);
m. se vor numi persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului;
n. cenuşa se va evacua periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără
pericol de incendiu, şi numai după ce se vor stinge resturile de jar;
o. se interzice supraîncălzirea sobelor;
p. se interzice montarea dispozitivelor şi a clapetelor de reglare tirajului;
r. se interzice arderea nesupravegheată a focului în sobe.
NOTĂ: Prin sobe cu acumulare de căldură se înţeleg sobele care nu au un volum
activ (masivul încălzit) mai mare de 0,2 m3, pereţi exteriori cu o grosime de cel puţin 6 cm în
zona focarului , şi de 4 cm în celelalte porţiuni.
Prin sobe fără acumulare de căldură se înţeleg sobele metalice precum şi sobele de
zidărie (cărămidă sau alte materiale), care au volumul activ sub 0,2 m3 sau pereţi cu grosimi
mai mici decât cele prevăzute pentru sobele cu acumulare de căldură.
Utilizarea sobelor fără acumulare de căldură se va face respectând următoarele norme:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate să fie de cel puţin 1
m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 25 cm, pardoseala de sub acestea se
protejează astfel: printr-un strat izolator de cărămidă plină, având grosimea de 6 cm, cu mortar
de argilă, prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă, printr-un strat de azbest ori
prin alte material incombustibil cu aceeaşi capacitate termoizolatoare. Peste aceste izolaţii se
pune tablă metalică; postamentul termic izolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 25
cm, iar în faţa focarului cu 50 cm;
c) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 25 cm, pardoselile
combustibile se protejează printr-un postament format din: două rânduri de vată minerală şi
unul de tablă metalică; patru rânduri de cărămizi (pe lat) cu mortar de argilă, dintre care
ultimele două rânduri pot fi executate pe goluri sau înlocuite cu un strat de nisip, având
aceeaşi grosime. Postamentul poate fi alcătuit şi din alte materiale incombustibile,
termoizolatoare cu aceeaşi grosime şi aceeaşi echivalenţă termică. La maşinile şi aparatele de
gătit de uz casnic, izolarea pardoselii se va face conform normelor stabilite de fabricant;
d) în cazul sobelor din încăperile cu pereţi din materiale combustibile, porţiunea de perete de
lângă sobă se execută din materiale incombustibile, care să depăşească marginile sobei în
toate direcţiile cu minimum 0,5 m. În situaţia în care acest lucru nu este posibil, amplasarea
sobei, a maşinilor, aparatelor de gătit şi protejarea pereţilor combustibili se vor face conform
prevederilor standardelor în vigoare şi instrucţiunilor de folosire emise fabricant.
Construcţia, amplasarea, protecţia termică şi exploatarea coşurilor şi a canalelor de
fum pentru focarele care servesc la încălziri curente se vor efectua în conformitate cu
prevederile standardelor în vigoare (STAS 6793).
Coşurile de fum vor fi curăţate periodic, în funcţie de calitatea şi de cantitatea
combustibilului folosit, iar uşile pentru curăţare vor fi bine etanşate.
Zidăria şi tencuiala coşurilor vor fi verificate periodic şi vor fi bine întreţinute, astfel
încât să se evite orice crăpătură care ar permite ieşirea în încăperi sau în poduri a gazelor
calde, a fumului sau a scânteilor.
Este interzisă racordarea focarelor alimentate cu gaze la canalele de fum care deservesc
focare alimentate cu altfel de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.).
Este interzisă montarea de clapete sau capace de obturare în canale sau racorduri,
limitarea, respectiv reglarea tirajului, urmând să fie făcută exclusiv prin uşile (prizele) de aer
sau prin regulatoarele de tiraj ale focarelor.
Pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale a sobelor se vor respecta prevederile
"Normativului pentru distribuirea şi utilizarea gazelor naturale" (I 6/1999), la care se vor
adăuga şi următoarele reguli:
a. verificarea şi întreţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei (conducte,
robinete, arzătoare etc.), înlăturându-se orice posibilitate de scurgere a gazelor;
b. în cazul în care se constată miros de gaze înainte de a se aprinde focul, se va aerisi
încăperea respectivă şi se vor depista şi înlătura defectele care au provocat scăpările de gaze;
c. aprinderea şi stingerea focurilor se vor executa numai de către personal instruit în
acest scop. Pentru aceasta, la fiecare sobă sau aparat de gătit se va pune câte o etichetă pe care
se va menţiona, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: „Pentru aprinderea şi
stingerea focului răspunde...............” ,
d. înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis; când
arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului va fi deschisă; aprinderea focului se face prin
apropierea unei torţe aprinse (aprinzător) de arzătorul de gaze, după care se deschide încet
robinetul până când gazele se aprind (principiul "gaz pe flacără");
e. este strict interzisă aprinderea "flacără pe gaz"; este interzisă aprinderea arzătorului
de gaze cu materiale sau deşeuri combustibile;
 f. atât la aprinderea cât şi la stingerea focului, gazele vor fi închise şi deschise mai întâi
de la robinetul principal, apoi de la cel al arzătorului;
g. persoana stabilită pentru aprinderea şi stingerea focului va controla periodic dacă
tirajul sobei este bun cu ajutorul unei lumânări aprinse, apropiate de uşa întredeschisă a
cenuşarului, îngrijindu-se însă ca robinetul de gaz să fie închis. Dacă flacăra lumânării nu se
îndreaptă spre interiorul sobei, tirajul este defectuos, urmând a nu se mai face focul până după
verificarea şi remedierea defecţiunilor;
h. se interzice folosirea gazelor în sobele nereparate şi a căror etanşeitate nu este
asigurată;
i. depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu spumă de apă şi săpun şi în nici un
caz cu flacără.
Efectuarea lucrărilor de montaj, reparaţii, revizii sau a modificărilor la instalaţiile de
gaze, de către persoane neautorizate şi fără avizul prealabil al societăţii distribuitoare este
interzisă.
În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a. folosirea de butelii defecte, improvizate sau neomologate;
b. amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază căldură;
c. activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
d. racordarea buteliei, fără reductor de presiune;
e. utilizarea furtunului de racordare fără a fi fixat prin coliere, uzat sau în stare defectă;
a. folosirea furtunurilor executate din materiale plastice.

Centrale termice de încălzire

Exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se va
efectua numai de către persoane calificate şi instruite în ceea ce priveşte prescripţiile tehnice
de exploatare ale acestora şi normele de prevenire a incendiilor.
Punerea în funcţiune şi exploatarea centralelor termice se va face numai pe baza
autorizaţiei de exploatare, eliberată de Inspectoratul de stat pentru cazane şi instalaţii de
ridicat, cu respectarea instrucţiunilor vigoare.
Este interzisă depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au
legătură cu exploatarea acesteia.
Aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte,
indicatoarele de nivel pentru combustibil sau pentru agentul de încălzire, supapele de
siguranţă etc. vor fi menţinute în perfectă stare de funcţionare. Verificarea lor se va efectua la
începerea fiecărui schimb.
În cazul centralelor termice care folosesc drept combustibil cărbunele măcinat,
instalaţia de pulverizare a prafului de cărbune trebuie controlată zilnic şi curăţată de
depunerile de praf de pe suprafeţele calde ale instalaţiilor aferente cazanelor.
Evacuarea zgurii şi a cenuşii cu cărucioare, vagonete se va face numai în locuri special
destinate, care nu prezintă pericol de incendiu. În prealabil, cenuşa şi zgura vor fi stropite cu
apă, în scopul stingerii particulelor incandescente.
În cazul întreruperii flăcării (rezultată din arderea prafului de cărbune) se va opri
imediat alimentarea cu combustibil şi se va efectua aerisirea cazanului, pornindu-se din nou
instalaţia, folosind injectoarele de pornire cu combustibil lichid.
La centralele termice în care se folosesc drept combustibil deşeurile de lemn, puzderie
de in şi cânepă, se vor respecta următoarele reguli:
a. transportul şi manipularea combustibilului se fac în aşa fel, încât acesta să nu fie
împrăştiat în incinta unităţii;
b. în jurul centralei termice terenul va fi neted, curăţat permanent de deşeuri, puzderie
şi alte materiale combustibile, pe o rază de 30 m;
 c. silozul pentru depozitarea combustibilului va fi construit în conformitate cu
prevederile normelor de prevenire a incendiilor, iar uşa de comunicaţie dintre acestea şi sala
cazanelor va fi metalică, cu rezistenţă la foc de 45 minute;
d. cantităţile de combustibil care se depozitează în siloz nu vor depăşi 20 m3;
e. se interzice depozitarea combustibilului în sala cazanelor;
f. ventilaţia (mecanică sau naturală) trebuie folosită în aşa fel, încât să nu provoace
amestecuri de praf şi aer;
g. coşurile de evacuare a fumului vor fi prevăzute cu sisteme de reţinere a scânteilor
(parascântei);
h. exploatarea, controlul şi repararea instalaţiilor din aceste centrale se vor face în
conformitate cu instrucţiunile ISCIR.
La cazanele alimentate cu combustibil lichid se va asigura în permanenţă etanşeitatea
tuturor traseelor de alimentare, rezervoare, conducte pentru transport, pompe, îndeosebi
racordurile la arzătoare.
Izolaţia conductelor pentru combustibil şi izolaţia cazanului, în special în jurul
arzătoarelor, trebuie să fie în perfectă stare şi ferită de a fi îmbibată cu combustibil.
Cazanele alimentate cu combustibil lichid vor fi prevăzute în faţa focarelor, sub
injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea scurgerilor provenite din
instalaţii. Scurgerile accidentale de combustibil de pe toate utilajele, scările şi platformele
cazanului se colectează şi se înlătură.
Rezervoarele pentru consum zilnic vor fi prevăzute cu conducte de preaplin, conducte
de aerisire şi indicatoare de nivel, întreţinute în bune condiţii. La aceste rezervoare nu se vor
instala indicatoare de nivel de sticlă.
Pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare prin încălzire, se va folosi numai
aburul de joasă presiune sau apa caldă. Este interzisă utilizarea focului deschis pentru această
operaţie.
Înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se va verifica focarul, se vor
îndepărta eventualele scurgeri de combustibil şi se vor înlătura cauzele acestora.
Focarele şi canalele de fum vor fi ventilate timp de 10 minute, folosindu-se instalaţia
prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor de ardere.
Aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se va efectua fie electric,
fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică.
Nu sunt admise improvizaţii ca: băţ de chibrit, ziar aprins etc. Pentru stingerea faclei se
va prevedea o ladă cu nisip sau un vas cu apă în apropierea cazanului.
Se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la
flacăra altui arzător.
Centralele termice care folosesc combustibil gazos se vor pune în funcţiune numai
după verificarea arzătoarelor şi a presiunii în conductele de gaze, în limitele prevăzute de
normativul I-6/1999.
Controlul etanşeităţii instalaţiei de gaze combustibile va face conform normativelor şi
reglementărilor în vigoare, folosindu-se emulsie de apă şi săpun sau alte procedee cu aparatura
de detectare. Se interzice efectuarea acestui control cu flacăra.
Aprinderea arzătorului cu gaze, în focarele cazanelor centralelor termice, se va efectua
prin respectarea strictă a principiului „gaz pe flacără".
Circuitul de alimentare a arzătoarelor cu gaze de la cazanele ale căror instalaţii
funcţionează cu o presiune de lucru de peste 5000 mm coloană de apă va fi prevăzut cu un
sistem de protecţie care să întrerupă rapid debitul de gaze, atunci când presiunea scade sub
limita la care flacăra poate deveni instabilă în cazul în care flacăra de control se stinge.
 Circuitul de alimentare al fiecărui arzător va fi prevăzut cu două ventile montate în
serie, dintre care unul cu acţionare manuală. Poziţia ventilelor "închis" sau "deschis" trebuie
marcată vizibil.
La apariţia unei neetanşeităţi sau ruperi a unei conducte din sala cazanelor se va
închide robinetul de pe conducta principală din exteriorul clădirii şi se vor deschide ferestrele
şi uşile pentru aerisirea intensă a sălii.
Este interzisă exploatarea centralelor termice fără o supraveghere permanentă sau,
eventual, încredinţarea urmăririi funcţionării cazanelor unor persoane fără calitatea
corespunzătoare.
Fiecare cazan va fi revizuit şi reparat în termenele prevăzute de normativele în
vigoare, verificarea periodică a acestora făcându-se conform normelor ISCIR.
Oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată:
a. creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readusă
la nivel normal;
b. defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă;
c. spargerea unor ţevi în interiorul cazanului;
d. aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc..
Oprirea funcţionarii cazanelor se va face respectând ordinea de închidere a
circuitelor, şi anume:
a. se închid robinetele de alimentare cu combustibil;
b. se închid robinetele de alimentare cu aer;
c. se închide circuitul de alimentare cu apă.
Supravegherea cazanelor poate înceta numai după închiderea circuitelor de
alimentare cu combustibil şi scăderea presiunii aburului la zero.

Amplasarea centralelor termice

În ansamblurile clădirilor de locuit alimentate centralizat cu căldură, amplasarea
centralelor termice se face în conformitate cu prevederile studiului de alimentare cu căldură,
analizând şi posibilitatea de cooperare cu surse de căldură existente în zonă.
În cazul folosirii combustibilului lichid sau gazos se urmăreşte amplasarea centralelor
termice cât mai aproape de centrul de greutate al consumatorilor, ţinând seama de condiţiile
locale(direcţia vânturilor dominante, poziţia coşurilor de fum faţă de clădirile din zonă),
configuraţia terenului, posibilitatea extinderilor viitoare
Centralele termice funcţionând cu combustibil solid se amplasează în afara zonelor
de locuit ţinând seama de dificultăţile create de transportul combustibilului, zgurii şi cenuşii,
precum şi pericolul de poluare; fac excepţie centralele termice folosind combustibil solid,
echipate cu cazane având capacitatea sub 70 KW, pentru care condiţiile de amplasare sunt
aceleaşi ca şi pentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.
În ansamblurile de clădiri de locuit, centralele termice se prevăd, de regulă, în clădiri
independente sau alipite unora din clădirile alimentate.
În cazul alimentării locale cu căldură centralele termice se pot amplasa în interiorul
unei clădiri.
Alegerea sau înglobarea într-o clădire a centralei termice se face fără a afecta buna
funcţionalitate sau structura de rezistenţă a clădirii respective.
Amplasarea centralelor termice folosind combustibil gazos se va face obligatoriu cu
respectarea prevederilor „Normativului pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale – I.6”.
La amplasarea centralelor termice se ţine seama, obligatoriu, de prescripţiile tehnice
ISCIR şi de reglementările de siguranţă la foc.
 Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării ca :
staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat.
Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:
- sub încăperi din categoria A sau B pericol de incendiu nici alipite acestora;
- sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate sub scene şi sub încăperi
cu aglomerări de persoane;
- sub încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă preşcolară,
dacă se utilizează gazele drept combustibil;
- sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru învăţământul
elementar şi mediu;
- în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi şi sub săli de
operaţii,
- în interiorul clădirilor înalte(peste 28 m.)exceptând porţiunile care nu ating această
înălţime;
În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct sub încăperi
de locuit sau în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaţii sau exces de
temperatură.
Montarea cazanelor din instalaţii de apartament se. face în încăperi proprii, bine
aerisite care nu sunt f'olosite drept camere de locuit sau cămări şi nu prezintă pericol de
incendiu.
 REGULI DE BAZA PRIVIND PROTECTIA
ANTISEISMICA IN CAZ DE CUTREMUR

CE TREBUIE SA INTREPRINDETI ANTICIPAT PENTRU PREVENIREA UNOR

AVARIERI, ACCIDENTARI SI RANIRI INTR-O SITUATIE DE CUTREMUR ?

Asigurati piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse si inalte intre ele, si prin
prindere de un perete, grinda solida, mai ales la etajele superioare si in locurile unde se
aglomereaza de obicei.
Amplasati toate aparatele grele pe rotile astfel incat sa nu fie in vecinatatea iesirilor
din incaperi sau coridoare, spre a nu le bloca prin deplasari, la seisme.
Verificati periodic tavanele, podul, acoperisul, balcoanele, cornisele, calcanele, terasa
si invelitoarea, astfel incat la seisme sa nu cada caramizi, placaje, tencuieli, ornamente, tigle,
jardiniere asupra intrarilor, asupra aleilor inconjuratoare, strazilor sau la vecini.
Procedati similar fata de elementele care ar putea sa cada dinspre cladirea invecinata,
inclusiv din imbinarea cu blocul alturat sau gardul de zid al vecinilor.
Este util sa aveti depozitate grupat, intr-un loc cunoscut, o rezerva speciala de
alimente uscate si conserve, apa de baut, o trusa de prim ajutor cu medicamente, lanterne, un
radio si baterii utilizabile in caz de urgenta si de intreruperea alimentarii cu energie electrica
etc. pentru 3 zile.
Asigurati usile dulapurilor cu inchizatori eficiente la oscilatii, astfel incat vesela
depozitata sa nu produca accidente.
Retineti locul de amplasare al comutatoarelor, sigurantelor, robinetelor generale si
locale pentru electricitate, apa si gaze si modul lor de manevrare, astfel incat la nevoie, dupa
seism, sa puteti lua unele masuri minime de interventie de urgenta (inchidere/deschidere).
Pastrati la indemana truse de scule adecvate.
Discutati cu toti membrii familiei despre procedura utilizata in caz de cutremur.
Consultati brosurile despre protectia antiseimica in diferite situatii.
Explicati anticipat adultilor si minorilor ca in cazuri speciale se poate proceda la
evacuarea cladirii dupa un seism puternic, dar aceasta se va efectua in liniste, ordonat, fara
aglomerare si numai dupa verificarea cailor de iesire si a faptului ca pericolele (hazardurile)
de afara nu sunt mai mari decat la ramanerea in interior.

CE TREBUIE SA FACETI IN TIMPUL UNUI CUTREMUR PUTERNIC?

Pastrati-va calmul, nu intrati in panica, linistiti-i si pe ceilalti, protejati copiii, batranii

si femeile. Nu va speriati de zgomotele din jur.
Preveniti tendintele de a se parasi locuinta etc. deoarece durata redusa a fazei seismice
initiale va face ca faza puternica a miscarii sa surprinda grupurile de persoane pe scari, in
aglomeratie si panica, conducand la accidente nedorite.
Daca va aflati in fata unei cladiri, ramaneti departe de aceasta, feriti-va de tencuieli,
caramizi, cosuri, parapete, cornise, geamuri, care de obicei se pot prabusi in strada.
Daca va aflati inauntru ramaneti acolo, departe de ferestre care se pot sparge, stati
inspre centrul cladirii, langa un perete structural rezistent.
Protejati-va sub o grinda, toc de usa solid, birou, masa, spre a va feri de caderea unor
lampi, obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.
 Sprijiniti-va cu palmele pe podea sau tineti-va cu mainile de piciorul mesei sau tocul
usii, spre a va asigura stabilitatea.
In lipsa unor astfel de posibilitati de a va mentine sub soc stabilitatea, va puteti proteja
stand la podea langa un perete solid, ghemuit pe genunchi si coate, cu fata in jos: cu palmele
impreunate va veti proteja capul (ceafa), iar cu antebratele pe lateral, fata.
Inchideti sursele de foc cat puteti de repede, iar daca a luat foc ceva, interveniti imediat
dupa ce a trecut socul puternic.
Daca sunteti intr-un atelier, aplicati imediat, dupa caz, masurile de protectie specifice
locului dvs. de activitate.
Nu fugiti pe usa, nu sariti pe fereastra, nu alergati pe scari, nu utilizati liftul, dar – daca
puteti – deschideti usa spre exterior, spre a preveni blocarea acesteia, in vederea eventualei
evacuari dupa terminarea miscarii seismice si verificarea starii scarilor si a zonei de la iesire.
Evitati aglomeratia.
Nu alergati in strada sau pe strada, deplasati-va calm spre un loc deschis si sigur, feriti-
va de versantii de unde pot cadea roci sau de unde pot avea loc alunecari de teren.
Daca seismul va surprinde in autoturism, opriti-va cat puteti de repede intr-un loc
deschis, evitand cladirile prea apropiate de strada, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice
aeriene si stati inauntru. Feriti-va de firele de curent electric cazute.
Daca sunteti intr-un mijloc de transport in comun sau in tren, stati pe locul dvs. pana se
termina miscarea seismica. Conducatorul trebuie sa opreasca si sa deschida usile, dar nu este
indicat sa va imbulziti la coborare sau sa spargeti ferestrele.
Daca va aflati intr-un loc public cu aglomerari de persoane (teatru, cinematograf,
biserica, stadion, sala de sedinte) nu alergati catre iesire; imbulzeala produce mai multe
victime decat cutremurul. Stati calm si linistiti-va vecinii de pe rand.

CE TREBUIE SA FACETI DUPA UN CUTREMUR PUTERNIC?

Nu plecati imediat din spatiul in care va aflati. Acordati mai intai primul ajutor celor
afectati de seism. Calmati persoanele speriate si in special copiii de varsta mai frageda.
Ajutati-i pe cei raniti sau prinsi sub mobilier, obiecte sau elemente usoare de constructii
cazute, sa se degajeze. Atentie! Nu miscati ranitii grav (daca nu sunt in pericol imediat de a fi
raniti suplimentar din alte cauze), pana la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat;
ajutati-i pe loc. Curatati caile de circulatie de cioburi sau substante toxice, chimicale varsate,
alimente, etc.
Ingrijiti-va de siguranta copiilor, bolnavilor, batranilor, linistiti-i, asigurandu-le
imbracaminte si incaltaminte corespunzatoare sezonului, in vederea unei eventuale evacuari
din cladire pentru o anume perioada, de la cateva ore la cateva zile.
Nu utilizati telefonul decat pentru apeluri la salvare, pompieri, sau organisme cu
insarcinari oficiale, in privinta interventiei post-seismice, in cazuri justificate, spre a nu bloca
circuitele necesare altor actiuni.
Ascultati numai anunturile posturilor de radioteleviziune oficiale si recomandarile de
actiune imediata ale organismelor in drept.
Verificati preliminar starea instalatiilor electrice, de gaz, apa, canal, verificati vizual si
starea constructiei in interior.
In caz de avarii constatate, inchideti pe masura posibilitatilor alimentarea locala sau
generala si anuntati imediat dupa aceea institutia de specialitate pentru interventie. Nu
utilizati foc deschis pana nu ati verificat daca nu sunt scapari de gaze. Nu folositi in acest
scop chibrituri sau brichete.
Parasiti calm cladirea numai dupa seism, pentru a permite verificarea cladirii fara a lua
cu dvs. lucruri inutile; verificati mai intai scara si drumul spre iesire.
 Pentru orice eventualitate, preveniti ranirea provocata de caderea unor tencuieli,
caramizi, etc la iesirea din cladire utilizand o casca de protectie sau ,in lipsa acesteia, un
scaun (taburet) ori alt obiect protector (geanta, ghiozdan, carti groase, etc.).
Daca la iesire intalniti usi blocate, actionati fara panica pentru deblocare. Daca nu
reusiti, iar acestea au vitraj, procedati cu calm la spargerea geamului si curatirea ramei si
zonei de cioburi, utilizand un scaun , o vaza, etc.
Evitati cladirile grav avariate, cu exceptia unor cazuri de ajutor sau salvare ce trebuie
intreprinse cu un minim de masuri de securitate si fara riscuri inutile. Evitati sa fiti confundat
cu raufacatorii patrunsi in astfel de cladiri, nu aglomerati zonele calamitate fara rost.
Deplasati-va intr-un loc deschis si sigur (parc, stadion, etc.).
Fiti pregatiti psihic si fizic pentru eventualitatea unor socuri ulterioare primei miscari
seismice (replici), dar fiti constient ca aceasta se petrece in mod natural, cu intensitati
variabile, fie in cateva ore, fie peste zile, saptamani sau luni. Numai intr-un numar redus de
cazuri socul ulterior este mai puternic decat primul.
In zonele care pot fi afectate de cutremurele locale, se pot uneori produce seisme mai
mici de-a lungul unei anumite perioada de timp dupa socul principal, dupa care, de regula,
activitatea seismica se reduce.
Dupa parasirea ordonata a cladirii cautati sa obtineti informatii corecte depsre
intensitatea miscarii si efectele sale si verificati mai intai afara si apoi – cu precautii – si in
interior, de regula ziua, starea structurii si a altor elemente si obiecte care ar putea provoca
raniri prin caderea lor.
Nu ascultati sfaturile unor asa-zisi specialisti necunoscuti care apar ad-hoc.
Prezenta unui specialist in structuri de rezistenta de a carui competenta nu va indoiti,
poate reduce unele incertitudini in acest context si va poate servi de ghid in analiza vizuala a
cladirii si decizia finala de evacuare sau revenire.
Informati-va cum trebuie sa procedati pentru inregistrarea in termeni legali a daunelor
complete (structurale si nestructurale) produse de cutremur, in vederea despagubirii prin
sistemul de asigurari, inclusiv pentru evaluarea de catre specialisti a starii post-seismice a
structurii cladirii si operatiunile de proiectare si executie a reparatiei sau consolidarii.
Nu trebuie sa dati crezare zvonurilor privind eventualitatea unor replici seismice si
urmarile lor, ascultati posturile de radio si televiziune, utilizati doar informatiile si
recomandarile transmise oficial, receptionate direct de dvs. si nu din auzite. Dati concursul
dvs. organizatiilor de interventie post-seismice, la analiza starii constructiilor, si la celelalte
activitati, intreprinse de organele in drept.
Experienta cutremurelor precedente a dovedit ca este util sa aveti cunostinte necesare
supravietuirii pana la interventia echipelor de salvare in cazul unei situatii extreme in care, de
exemplu, ati fi surprins sub niste daramaturi, mobilier rasturnat sau intr-o incinta (spatiu)
blocata, prin intepenirea usilor sau din alte cauze.
In primul rand trebuie sa fiti calmi, sa ii linistiti pe cei socati, sa nu permiteti reactii de
panica, sa acordati prim ajutor celor raniti, iar daca dvs. sau alta persoana din grup are
posibilitatea de miscare, sa faceti un mic plan de salvare.
Deblocarea caii de acces se poate incerca numai daca prin aceasta nu se inrautateste
situatia (de exemplu prin miscarea daramaturilor sau mobilierului). O varianta clasica de
comunicare cu cei din afara, care intotdeauna vor concentra personal specializat si aparate de
ascultare ca sa identifice locurile cu persoane blocate, este sa bateti la intervale regulate cu un
obiect tare in conducte invecinate sau in peretii incintei, iar daca ati stabilit controlul verbal,
furnizati informatiile cerute si cereti prim-ajutor necesar.
La evacuare dati prioritate celor raniti sau copiilor, batranilor, femeilor, si ascultati
recomandarile slavatorilor.
 Nu va preocupati de durata pana la salvare, deoarece in astfel de conditii, desi timpul
pare nesfarsit, corpul uman isi mobilizeaza resurse nebanuite pentru a trece peste o perioada
critica. In acest mod se explica durate extreme de rezistenta de sute de ore in conditii de
blocare la cutremur a unor persoane aparent fragile, inregistrate in tara noastra in 1977 si in
mod similar in intreaga lume.

APARATURA, ECHIPAMENTE SI MATERIALE NECESARE

In acest sens se pot mentiona:

- materiale si obiecte de interventie (lanterne, scule, etc.);
- radiouri cu tranzistori pentru receptionarea posturilor centrale si locale;
- radiouri pe unde ultrascurte pentru legatura cu organe de salvare, interventie si
conducere locala;
- telefoane, radiotelefoane;
-materiale sanitare de prim ajutor, corturi, paturi, si alte piese sau materiale de
cazarmament si igienico-sanitare, daca unitatea este inclusa intr-un plan local de interventie
post-seismica si cazare temporara;
- echipament de stocare, filtrare, purificare a apei si de bucatarie(masini de gatit,
vesela, etc.);
- alimente conservate, in stocuri pentru caz de urgenta;

RASPUNSURI SCURTE LA INTREBARI FRECVENTE LEGATE DE

CUTREMURE

* Exista vreo schema temporala de producere a cutremurelor?

Nu. Cutremurele se produc oricand de-a lungul celor 24 de ore ale unei zile: atat ziua,
cat si noaptea, atat dimineata cat si dupa amiaza.
* Exista vreo legatura intre vreme, anotimp si cutremure?
Nu. Multi cred ca unele cutremure au loc mai ales in anumite anotimpuri. De fapt, nu
exista nici o corelatie intre vreme si cutremure, deoarece cutremurele se produc mult sub
zonele afectate de vreme.
* Exista o periodicitate a aparitiei unor cutremure din aceeasi zona? Care este distanta
in ani intre doua cutremure?
Nu. Mai degraba se poate vorbi de anumite regularitati in aparitia cutremurelor dintr-o
zona seismica. Distanta in timp intre doua cutremure succesive de magnitudini comparabile,
variaza foarte mult. De exemplu, cutremurele vrancene puternice din secolele 19 si 20 s-au
produs in anii 1802, 1829, 1838, 1893, 1894, 1940, 1977, 1986. Din insiruirea acestor ani se
observa, totodata, ca este gresita acea parere conform careia in Vrancea se produce un
cutremur puternic (magnitudine egala sau mai mare decat 7) la fiecare 30 de ani. Aceeasi
concluzie este valabila si pentru cutremurele dinainte de anul 1800.
*Este adevarat ca numarul de cutremure creste cu apropierea de anul 2000?
Nu. Numarul cutremurelor mari, de magnitudine peste 7, a ramas aproximativ
constant de-a lungul timpului, crescand doar numarul cutremurelor mici cunoscute.
Explicatia este data de faptul ca in ultimii 20 de ani centrele seismologice din intreaga lume
au putut localiza mult mai multe cutremure pe an decat in trecut, datorita cresterii numarului
de statii de inregistrare: in 1931 existau 350 statii seismice pe glob, spre deosebire de prezent
cand sunt mai mult de 4000 statii fixe si un numar nedefinit de statii mobile, temporare.
*Ce este o falie?
O falie este o zona ingusta de roca aflata intre doua blocuri, care poate avea orice
lungime, de la centimetri pana la mii de kilometri.
 Falia este o fractura in crusta Pamantului, de-a lungul careia rocile de pe o parte se
pot deplasa fata de cele aflate pe cealalta parte. Majoritatea faliilor sunt rezultatul miscarilor
repetate de-a lungul unei perioade mari de timp.
*De cate tipuri sunt faliile?
Sunt trei tipuri principale de falii:
Falii normale – in care deplasarea pe planul de falie este gravitationala;
Falii inverse – in care componenta verticala a deplasarii pe planul de falie este in sens
invers fata de sensul de actiune al gravitatiei;
Falii de decrosare – in care cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza orizontal unul
fata de celalalt.
*Ce se intampla cu o falie in timpul unui cutremur?
Majoritatea cutremurelor se produc pe falii. In timpul unui cutremur, roca de pe o
parte a faliei aluneca in raport cu cealalta. Suprafata faliei poate fi verticala, orizontala
sau oblica in raport cu suprafata Pamantului. Directia de alunecare difera si ea. In functie de
tipul de alunecare pe falie cutremurele se impart in:
1.“Strike-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie aproximativ vertical si roca
de pe o parte aluneca orizontal pe langa cealalta.
2.“Dip-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie care face un unghi diferit de
zero cu suprafata pamantului, iar cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza paralel cu directia
de inclinare a faliei.
*Putem prevedea un cutremur?
Sunt cunoscute zonele cu o seismicitate mai mare. Pagubele, distrugerile si pierderile
de vieti omenesti pot fi insa prevazute si reduse prin pregatirea individuala a populatiei, a
cladirilor personale si a locurilor de munca pentru intampinarea unui eventual cutremur
major.
*Pot fi prezise cutremurele?
Exista doar incercari de predictie (extrem de putine reusite) si estimari probabilistice
ale producerii unui cutremur major intr-o fereastra de timp data. Specialistii optimisti
considera ca se va ajunge sa se poata prezice cu precizie cutremurele puternice.
*Se schimba comportamentul animalelor inaintea unui cutremur?
Da. Cainii, pisicile, serpii, caii, vitele, pestii, etc., se comporta ciudat inaintea unui
cutremur. Dar acest comportament poate fi cauzat si de alti factori. De aceea este foarte greu
de stiut carui factor i se datoreaza comportamentul schimbat al animalelor.
*Apar anomalii inainte de un seism puternic?
Da. Apar anomalii ale emisiei de camp acustic infrasonic, ale curentilor magneto-
telurici si a emisiei de radon. Sunt cunoscute in lume cutremure inainte de care au fost
detectate anomalii ale precursorilor seismici.
*Pot cutremurele sa produca vulcani?
Nu. Cutremurele tectonice si vulcanii sunt procese geologice complet diferite.
Cutremurele pot aparea insa in zone unde se pregateste, sau are loc o eruptie vulcanica,
aceste cutremure fiind insa produse de vulcan si nu cauzatoare de eruptie.
*Care este cel mai mare cutremur cunoscut?
Cel mai mare cutremur cunoscut este cel din Chile, din 22 mai 1960 cu magnitudinea
moment egala cu 9,5 (circa 8,5-8,7 magnitudine Gutenberg-Richter). Cu magnitudini
asemanatoare mai sunt si alte cutremure
*In timpul unui cutremur trebuie sa stam in dreptul usii?
Da, dar doar daca locuiti in case mai vechi, de caramida. In casele moderne, zonele
unde sunt amplasate usile nu sunt mai puternice decat alte parti ale casei. In plus, usile se
pot balansa si va pot lovi. In aceste case este mai sigura metoda prezentata mai sus, de
adapostire sub o piesa de mobilier.
 INSTALATIILE SI MIJLOACELE DE STINGERE A INCENDIILOR
Toate instalaţiile fixe, semifixe sau mobile pentru stingerea incendiilor cu apă, spumă,
bioxid de carbon etc., vor fi întreţinute în bună stare de funcţionare, conform anexei 2 din
partea a II-a, asigurându-se în mod permanent debitele şi presiunile necesare pentru stingere
şi dotare corespunzătoare cu accesorii de intervenţie, în caz de incendiu.
Întreţinerea şi repararea instalaţiilor speciale de stingere a incendiilor se vor face de
către echipele de revizie specializate, care vor face verificări periodice pe baza unui grafic
stabilit, consemnându-se într-un registru toate defecţiunile ivite şi remedierile efectuate.
Este interzis a se face modificări în construcţia instalaţiilor de către persoane
necalificate şi fără acordul proiectantului.
Utilajele şi materialele din dotarea serviciului de pompieri civili vor fi menţinute
permanent în bună stare de folosire şi vor fi echipate cu accesoriile necesare.
Este interzisă utilizarea în alte scopuri a instalaţiilor, utilajelor, mijloacelor,
accesoriilor şi materialelor pentru stingerea incendiilor.
La sursele naturale de apă (râuri, lacuri, iazuri etc.) din apropierea unităţilor se vor
amenaja rampe pentru alimentarea maşinilor şi utilajelor de stins incendii.
În timpul iernii, la punctele de alimentare cu apă din râuri, lacuri, iazuri, bazine
descoperite, se vor amenaja copci. Ele
Rezerva intangibilă de apă pentru stingerea incendiilor, care se păstrează în rezervoare
şi castele de apă, nu va fi utilizată în alte scopuri. Aceste rezervoare şi castele de apă trebuie
să fie prevăzute cu indicatoare de nivel, precum şi cu posibilităţi de racordare a maşinilor de
intervenţie pentru stingerea incendiilor; ele trebuie menţinute în stare bună de funcţionare, în
vederea controlării permanente a existenţei rezervei de apă pentru incendii.
Pe rezervorul de apă pentru incendiu se va fixa inscripţia "REZERVOR DE APĂ
PENTRU INCENDIU".
Sursele şi reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor trebuie astfel
întreţinute şi exploatate, încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se
poată face cu uşurinţă şi în cel mai scurt timp, fără să se scoată din funcţiune întreaga
instalaţie.
Pentru evitarea îngheţării apei în rezervoarele de apă pentru incendiu, în timpul iernii
se va proceda la recircularea apei la rezervoare, controlându-se în permanenţă această
recirculare.
Elementele instalaţiilor de apă de incendiu, ca guri de apă, hidranţi etc., care conţin
apă şi sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi care nu sunt prevăzute cu posibilitate de
încălzire cu abur sau cu apă caldă, vor fi protejate împotriva îngheţului. .
Căminele în care sunt montate robinetele de închidere de la instalaţiile de apă vor fi
protejate, de asemenea, cu materiale izolatoare termice.
Pe conductele instalaţiilor de stingere a incendiilor nu se vor suspenda sau rezema
diverse obiecte, materiale şi dispozitive. În apropierea acestor instalaţii nu se vor monta
conductoare sau cabluri electrice care vin în contact cu conductele de apă.
Pompele şi hidrofoarele instalaţiilor de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor
precum şi agregatele de acţionare (electromotoare, motoare cu ardere internă etc.), vor fi
menţinute în perfectă stare de funcţionare, având asigurate atât alimentarea continuă cu
energie sau carburanţi, cât şi încălzirea încăperilor în care sunt adăpostite pe timp de iarnă.
Apa folosită pentru stingerea incendiilor trebuie să conţină produse combustibile.
 Se vor întocmi instrucţiuni cu privire la modul de funcţionare, utilizare şi întreţinere a
instalaţiilor, aparatelor, materialelor etc. pentru stingerea incendiilor, din dotarea unităţii. În
instrucţiuni se va include şi schema de funcţionare a diverselor instalaţii de intervenţie în caz
de incendiu, pe secţii şi instalaţii tehnologice. Ele vor fi cunoscute de către personalul de
întreţinere al instalaţiei.
Se va verifica în fiecare săptămână modul de funcţionare pompelor care refulează apa
de incendiu în reţele, ca şi a conductelor respective, prin ridicarea presiunii în sistem la
presiunea necesară. În cazul în care se constată anumite defecţiuni la pompe, manometre,
conducte etc., se vor lua măsuri pentru repararea lor. Dacă se va constata la manometre o
pierdere de presiune în timpul efectuării probei, se vor lua măsuri de remediere a cauzelor
care au provocat pierderea de presiune respectivă.
Conductele instalaţiilor fixe de stins incendii, prin care se transportă soluţii
spumogene corozive, vor fi golite de soluţie şi spălate cu apă imediat după întrebuinţare.
Se va face trimestrial verificarea substanţelor chimice destinate stingerii incendiilor,
luându-se măsuri de înlocuire a celor alterate. Păstrarea substanţelor chimice pentru stingerea
incendiilor se va face în condiţii care să nu permită alterarea lor.
Pentru accesul la bazine şi la rezervoare a maşinilor de intervenţie la stingerea
incendiilor trebuie să se asigure drumuri şi platforme de acces, astfel încât distanţele de la
marginea carosabilă până la sursa de alimentare cu apă să fie de maximum 2 m.

HIDRANTI DE INCENDIU
Echiparea cu hidranţi de incendiu interiori a construcţiilor compartimentelor de
incendiu şi a spaţiilor, potrivit scenariilor de siguranţă la foc elaborate, se asigură, după caz,
la:
a. construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională deosebită (A şi B ),
încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de arie şi număr de niveluri;
b. construcţii publice, administrative şi sociale, cu aria construită de cel puţin 600 m.p.
şi mai mult de 4 niveluri;
c. clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţii cu săli aglomerate, indiferent de
ariile construite şi numărul de niveluri;
d. construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de
incendiu, cu arii construite de minimum 600 m.p., precum şi depozite cu stive înalte (peste 4
m înălţime);
e. construcţii sau spaţii publice, administrative, sociale şi de producţie sau depozitare
subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m.p.;
f. parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 autoturisme şi cele supraterane
închise cu mai mult de două niveluri.
În funcţie de categoriile de pericol sau riscurile de incendiu, de combustibilitatea şi
valoarea construcţiei şi a bunurilor, investitorii pot stabili necesitatea echipării şi în alte
cazuri, enumerarea de mai sus fiind minimală.
Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul
încăperilor să fie protejat de cel puţin:
- două jeturi: în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin goluri
neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A, B sau C de pericol de incendiu
şi au un volum de peste 1000 m.c., în clădirile civile cu înălţimi mai mari de 45 m, în
depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii cu exponate combustibile, la
săli spectacole (numai în sală, scenă, depozite şi atelierele anexe);
- un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată de
stingere.
 Aceste jeturi trebuie obţinute din hidranţi situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi
compartiment de incendiu.
Reţelele interioare care servesc mai mult de 8 hidranţi pe nivel se proiectează inelare
sau cu circuitul închis cu ajutorul a două racorduri la reţeaua exterioară.
Reţelele interioare de hidranţi, având timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi
mai mare, se prevăd cu racorduri fixe, amplasate în exteriorul clădirilor pentru alimentarea de
la pompele mobile de incendiu.
Accesul la hidranţi nu va fi blocat cu materiale, mobilier sau utilaje, iar cutiile
hidranţilor trebuie să se deschidă uşor.
Persoanele care lucrează în secţiile prevăzute cu hidranţi interiori trebuie să cunoască
poziţia şi modul de folosire a acestora.
.Hidranţii interiori amplasaţi în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumină
artificială şi pe timp de noapte se vor marca prin iluminat de siguranţă.
Alimentarea hidranţilor exteriori se face din reţelele de distribuţie a apei a localităţilor
când se asigură permanent debitele şi presiunile necesare pe timpul normat de funcţionare al
instalaţiei.
Hidranţii interiori de incendiu se echipează cu furtun tip C ( O 50 mm) flexibil sau tip
B, flexibil, cu o lungime de maximum 20 m şi, după necesităţi, cu dispozitive de refulare a
apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt.
Dispozitivele de refulare a apei pot fi:
- ţevi de refulare simple;
- ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator;
- ţevi de refulare universale.
Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de
pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi minimum 2,5 bari.
Alimentarea cu apă a reţelelor hidranţi exteriori se face din gospodăriile proprii de
apă alcătuite şi dimensionate corespunzător pentru:
a) construcţii închise de importanţă excepţională şi deosebite (A şi B), indiferent de
volum; b) construcţii şi ansambluri de construcţii civile cu mai mult de două niveluri
şi volum construit mai mare de 5000 m.c.;
c) clădiri înalte, foarte înalte şi construcţii cu săli aglomerate;
d) construcţii subterane civile, de producţie, depozitare, parcaje sau garaje;
e) construcţii de producţie sau depozitare cu volum mai mare de 5000 mc;
f) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile cu aria mai mare de
2000 m.p.;
g) depozite cu stive înalte.
Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoarele şi alte surse naturale cu
ajutorul pompelor mobile de stins incendii (autopompe sau motopompe) din dotarea
serviciului propriu de pompieri pentru:
a) construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi pericol de incendiu, cu
suprafaţa incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea din exterior un
debit de apă de cel mult 20 l/sec;
b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor industriale sau a centrelor
populate
care necesită pentru stingerea din exterior un debit de apă de maxim 35 1/sec;
c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;
d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.
Alimentarea cu apă prin reţelele de hidranţi se poate face prin unul din următoarele
sisteme:
 a. reţele la care presiunea poate asigura intervenţia la stingere direct de la hidranţi la
debitele de calcul;
b. reţele la care presiunea disponibilă la hidranţii exteriori nu poate asigura stingerea
directă pentru intervenţie folosindu-se pompe mobile. La aceste reţele presiunea nu trebuie să
fie mai mică de 0,7 bari.
Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce
trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului:
a. maximum 120 m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi; b.
150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.
Hidranţii se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de zidul clădirilor pe care le
deservesc şi la 15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.
Hidranţii exteriori vor fi dotaţi complet cu accesorii şi materiale necesare, în funcţie
de ipotezele de stingere stabilite.
Hidranţii reţelelor de înaltă presiune vor fi dotaţi cu furtun B în role de 20 m, cu
racorduri şi garnituri de asamblare, ţevi de refulare tip B, chei pentru hidranţi şi hidranţi
portativi tip B
Aceste materiale vor fi păstrate în cutii fixate pe stâlpi lângă hidranţi, pe pereţii
construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite de intemperii.
Amplasamentul hidranţilor exteriori va fi marcat prin indicatoare, conform STAS
297/2.
Hidranţii trebuie să fie vopsiţi în culoare roşie şi feriţi de lovituri, iar locul din jurul
lor trebuie să fie liber pentru a fi accesibil în caz de nevoie. Capacele şi flanşele hidranţilor
vor fi gresate cu regularitate. Filetul trebuie să păsuiască etanş.
Hidranţii exteriori se vor păstra în stare de curăţenie, iar pe timp friguros se vor
proteja împotriva îngheţului, fiind goliţi de apă după întrebuinţare. Este interzisă menţinerea
apei în aceşti hidranţi, mai ales în timp de iarnă.
În cazul în care golirea hidrantului nu se produce după închiderea robinetului său, se
va proceda la desfundarea orificiului de golire, de la partea inferioară a hidrantului, precum şi
la eliminarea cauzei care a produs înfundarea orificiului de golire respectiv.
Înainte de începerea perioadei de îngheţ se va controla şi asigura buna funcţionare a
robinetului interior şi a orificiului de golire de la baza hidrantului.
Nu este permisă folosirea soluţiei de apă sărată pentru a împiedica îngheţul la hidrant,
din cauza efectului coroziv al acestei soluţii.
Reţelele de conducte prin care sunt alimentaţi cu apă hidranţii interiori şi exteriori vor
fi menţinute în permanenţă pline cu apă la presiunea de regim a reţelei de apă pentru
incendiu.
Vanele (robinetele) de pe conductele care alimentează hidranţii de incendiu vor fi
sigilate în poziţie deschisă, pentru asigurarea în permanenţă a debitului de apă şi a presiunii
necesare la stingerea incendiilor. În caz de avarii, când este necesară închiderea acestor vane,
se va scoate din circuit un număr cât mai mic de hidranţi de incendiu.
Periodic se va face verificarea modului de funcţionare a robinetelor de închidere şi de
golire a hidranţilor exteriori, luându-se măsuri de reparare sau înlocuire a celor defecte.

INSTALATII DE STINGERE CU APA PULVERIZATA

Instalaţiile de apă pulverizată se prevăd pentru:
- stingerea incendiilor de materiale combustibile, solide (lemn, hârtie, textile,
materiale plastice);
 - protejarea obiectelor(structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice, recipiente
pentru lichide combustibile cu temperatură de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 60 0 C
şi gaze inflamabile etc.) împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat;
- prevenirea formării unor amestecuri explozive în spaţii închise sau spaţii deschise.
Instalaţiile de stingere a incendiilor cu apă pulverizată şi echipamentele aferente
trebuie controlate de către persoane desemnate de conducerea unităţii, care să cunoască
întregul sistem, defecţiunile curente să fie în măsură a stabili fără întârziere cauza acestora,
luând, în consecinţă, măsuri de remediere. Controlul va fi planificat şi executat riguros,
constatările respective şi măsurile luate consemnându-se în scris în evidenţele destinate
verificărilor profilactice.
Vanele instalaţiilor vor fi sigilate în poziţie normală de funcţionare prevăzută în
schemă.
În cazul în care sigiliul este rupt, vana trebuie să fie controlată şi sigilată în poziţie
normală. Pentru sigilare se va folosi sârmă subţire.
Pe vane trebuie să fie marcat clar sensul în care ele deschid. La vanele subterane acest
semn trebuie marcat în căminul vizitare sau pe placa indicatoare.
Toate vanele trebuie să fie numerotate pentru identificare şi pentru facilitarea
inspectării şi marcate cu indicarea tronsonului sau a instalaţiei pe care o deservesc.
Vanele instalaţiilor trebuie să fie accesibile în orice moment.
Dacă vanele sunt montate la înălţime, trebuie prevăzute scări de acces.

MIJLOACE DE STINGERE
Mijloacele de stingere a incendiilor (stingătoare, lopeţi, târnăcoape, căngi, vase cu
apă, prelate ignifugate sau din azbest, lăzi cu nisip, etc.) trebuie să fie în stare permanentă
utilizare, amplasate în locuri vizibile, uşor accesibile, la îndemâna personalului care le
foloseşte şi ferite de intemperii şi de alţi factori distructivi.
Se interzice amplasarea mijloacelor de stingere a incendiilor în locuri în care pot fi
cuprinse de incendiu imediat după izbucnirea acestuia.
Stingătoarele şi rezervoarele cu apă trebuie ferite de îngheţ.
Încărcătura stingătoarelor se verifică periodic, conform instrucţiunilor fabricantului.
Pe ele sau pe etichete se marchează data verificării, cine a executat-o şi tipul încărcăturii.
Se interzice utilizarea unor stingătoare deteriorate, corodate, fără supapă de siguranţă,
cu supapa spartă, precum şi cu încărcătură necorespunzătoare.
Substanţele pulverulente din stingătoare nu trebuie să fie întărite.
Buteliile cu gaze inerte comprimate trebuie să fie încărcate în permanenţă şi bine
închise, iar ventilele acestora sigilate.
Nisipul destinat pentru stingerea incendiilor trebuie să nu fie umed sau să nu conţină
materiale cu dimensiuni mari (balast, pietriş etc.). Lăzile cu nisip se vor acoperi cu capace.

ORGANIZAREA APARARII IMPOTRIVA INCENDIILOR

Organizarea apărării împotriva incendiilor în societatile comerciale se realizează printr-un
ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, constând în principal din:
a. desemnarea cadrelor tehnice sau a specialiştilor cu atribuţii de coordonare, control
şi constatare a încălcării legii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi stabilirea
sarcinilor concrete ce le revin astfel încât să fie îndeplinite obligaţiile prevăzute de
lege pentru organele de conducere, privind organizarea, dotarea, încadrarea şi
instruirea specifică;
 b. instruirea periodică a salariaţilor privind cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor
de lucru, a regulilor şi măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice
activităţllor curente, precum şi a celor care trebuie respectate pe timpul executării
lucrărilor periculoase;
c. organizarea echipelor de intervenţie în caz de incendiu, pe toată durata desfăşurării
activităţilor didactice, cu precizarea nominală a sarcinilor ce revin membrilor
acestora în legatură cu:
alarmarea şi anunţarea incendiilor;
alertarea forţelor de intervenţie proprii;
alertarea forţelor cu care cooperează;
alertarea pompierilor militari;
efectuarea operaţiilor şi manevrelor de acţionare a funcţionării
sau întreruperii, după caz, a alimentării cu electricitate, gaze sau
energie termică aferente şi de punere în funcţiune a instalaţiilor de
prevenire şi stingere a incendiilor;
evacuarea şi salvarea persoanelor şi a bunurilor materiale;
executarea intervenţiei de stingere;
d. dotarea şi echiparea locurilor de muncă cu mijloace tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor şi menţinerea acestora în stare de funcţionare la parametrii
proiectaţi;
e. asigurarea mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii
Pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii privind apărarea împotriva incendiilor
conducătorul unitatii este obligat :
să stabilească prin dispoziţii scrise responsabilităţile şi modul de
organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce;
să reactualizeze dispoziţiile date, ori de câte ori apar modificări de natură
să înrăutăţească siguranţa la foc;
să aducă la cunostinţa salariaţilor, utilizatorilor şi a oricărei persoane
implicate, a dispoziţiilor reactualizate;
să justifice autorităţilor abilitate, că măsurile de apărare împotriva
incendiilor asigurate sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor de incendiu, potrivit
normelor şi reglementărilor tehnice

Angajatii
Angajatii trebuie să participe la activităţile de pregătire teoretică şi practică, să
cunoască şi să aplice întocmai instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor specifice
locului de activitate şi după caz, atribuţiile stabilite prin planurile de intervenţie în caz de
incendiu.
Să respecte instrucţiunile de lucru privind utilizarea substanţelor şi materialelor
periculoase, precum şi a tehnologiilor, instalaţiilor, utilajelor, maşinilor, aparatelor şi
echipamentelor aferente activităţii.
Să informeze imediat şefii nemijlociţi sau persoanele cu atribuţii de conducere şi
supraveghere a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, despre defecţiunile sesizate la
mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din dotarea locurilor de munca,
precum şi asupra defecţiunilor şi avariilor tehnice care pot constitui cauze potenţiale de
incendiu.
 REGULI DE COMPORTARE LA DEZASTRE

ÎN CAZ DE CUTREMUR:
În momentul producerii mişcării seismice fiţi calmi şi acţionaţi imediat.
- Nu părăsiţi locuinţa. Puteţi fi surprinşi într-un loc (hol, scări) unde vă puteţi accidenta. Nu folosiţi
ascensorul.
- Adăpostiţi-vă, împreună în locuri stabilite din timp: grindă, toc de uşă solid, birou sau masă
rezistentă, etc.;
- Dacă aveţi timp întrerupeţi alimentarea cu apă, gaze, electricitate;
- La serviciu sau în locurile publice folosiţi pentru adăpostire locurile specificate mai sus din zona în
care v-a surprins mişcarea seismică;
- În afara clădirilor rămâneţi departe de acestea. Nu alergaţi.
- Pe timpul mişcării seismice mijloacele de transport trebuie oprite. Nu le părăsiţi.
-Dupa cutremur trebuie sa:
Nu parasiti imediat locuinta . Asigurati-va ca o puteti face fara sa va accidentati
Verificati daca nu sunt scurgeri de apa sau gaze si daca alimentarea cu energie a fost
intrerupta
Daca s-a produs un incendiu incercati sa-l stingeti sau sa-l localizati
Daca sunteti surprinsi intre daramaturi sau in incinte blocate asteptati cu calm, cu rabdare
interventia formatiunilor de protectie civila
sa acordati atentie asigurarii unor conditii minime de igiena personala si colectiva pentru a
elimina declansarea unor epidemii
-Revenirea la locuinta avariata se face cu avizul specialistilor
-Participati daca e posibil la actiunile de localizare si inlaturare a urmarilor cutremurului

ÎN CAZ DE ACCIDENT CHIMIC:

Veţi recepţiona semnalul de alarmare la accident chimic - sunetul sirenelor electrice care durează
două minute şi se întrerupe de 5 ori .
Când aţi recepţionat semnalul de ALARMĂ CHIMICĂ:
- înştiinţaţi şi vecinii despre pericol;
- aplicaţi măsurile de protecţie pentru locul de adăpostire, bunuri şi animale;
- adăpostiţi-vă (izolaţi-vă) în locul stabilit şi etanşaţi-l complet;
- dacă este nevoie utilizaţi şi mijloacele individuale de protecţie;
- când este necesar, la ordinul organelor de protecţie civilă părăsiţi zona de pericol sau executaţi
evacuarea temporară.

ÎN CAZ DE INUNDAŢII SAU RUPERII BARAJELOR HIDROTEHNICE:

La recepţionarea semnalului de alarmă la dezastre (sunetul sirenelor electrice care se întrerupe de 2
ori într-un interval de 2 minute):
- părăsiţi locuinţa şi îndreptaţi-vă către locurile lipsite de pericol, dinainte stabilite;
- acordaţi ajutor copiilor şi bătrânilor ;
- la părăsirea locuinţei întrerupeţi alimentarea cu electricitate, gaze, apă;
- nu luaţi din locuinţă decât lucrurile strict necesare şi obiecte de valoare pentru a vă evacua în timp
util;
- dacă este timp,evacuaţi şi animalele din gospodărie sau pe cele din fermele zootehnice în afara
zonei de pericol;
- dacă aţi fost surprinşi de inundaţie, urcaţi-vă către părţile superioare ale locuinţei sau pe acoperiş;
- acţionaţi cu calm, liniştiţi-i pe cei din jur.

ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR SAU URGENŢĂ RADIOLOGICĂ:

Accidentul nuclear reprezinta o raspandire necontrolata a unor cantitati apreciabile de substante
radioactive in afara incintei unei instalatii nucleare sau a amplasamentului acesteia, iradiind sau
contaminand in acest fel populatia si mediul inconjurator peste limitele maxime admisibile.
Principalele surse de risc nuclear sunt:centralele nucleare electrice, reactoarele si unele instalatii
nucleare din institutele de cercetare stiintifica, unele categorii de sateliti artificiali care folosesc
reactoare nucleare pentru asigurarea energiei necesare, etc.
Radiatiile radioactive :
-au capacitate variabila de penetrare in mediu si organism
-nu sunt sesizate de catre organelle de simt
-actioneaza asupra organismului prin iradiere externa, iradiere interna atunci cand s-a ingerat aer
sau apa si alimente contaminate radioactive
-puterea lor este diminuata de anumite obstacole: otel, beton, lemn, pamant, etc.
Prin radio se transmit informatii despre evolutia pericolului radioactiv.
Înainte de producere se impune rezolvarea unor măsuri de protecţie:
- cunoaşterea riscului nuclear în zonă şi sursa de pericol nuclear;
- cunoaşterea măsurilor de protecţie ce urmează a fi realizate;
- stabilirea şi amenajarea locului de adăpostire şi izolare;
- asigurarea mijloacelor de protecţie individuală pentru toată familia;
- măsuri de protecţie la: animale, apă, depozite de alimente, cereale furaje;
- asigurarea unei truse medicale de prim ajutor în care să se includă obligatoriu şi iodura de potasiu;
- asigurarea unei rezerve de apă şi alimente pentru 1-2 zile;
- cunoaşterea condiţiilor şi locurilor unde se execută evacuarea;
- asigurarea unui receptor portabil,
- respectarea restricţiilor de consum şi circulaţie în zona de risc.
Semnalul de alarma privind contaminarea radioactive prezinta o serie de 5 semnale de sirena emise
la intervale regulate, timp de 2 minute
Cand receptionati acest semnal:
-instiintati familia si vecinii despre pericol
-aplicati masuri de protectie stabilite
-realizati rezerva de apa si alimente
-adapostiti-va (izolati-va) in locul stabilit si etansati-l complet
-daca este nevoie utilizati si mijloace individuale de protectie
-cand este necesar la comunicarea Protectiei Civile parasiti zona de pericol sau executati evacuarea
in conditiile stabilite
-nu parasiti locul de adapostire decat la recomandarea Protectiei Civile
-respectarea restrictiilor de consum si de circulatie in zona de risc
-tineti radioreceptorul deschis. In acest fel puteti receptiona comunicatele Protectiei Civile

LA GĂSIREA MUNIŢIILOR NEEXPLODATE:

Dacă găsiţi pe teritoriul localităţii muniţii rămase neexplodate din timpul războiului vă sunt interzise:
atingerea, lovirea şi mişcarea muniţiilor găsite în pământ sau la suprafaţă, introducerea muniţiilor în
foc, demontarea unor elemente componente ale acestora, joaca copiilor cu diferite muniţii (grenade,
cartuşe, proiectile etc., ridicarea , transportul şi introducerea muniţiilor în diferite încăperi.
ANUNŢAŢI DE URGENŢĂ: Poliţia, Primăria,
Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă – Telefon 112 - la găsirea muniţiilor rămase neexplodate sau
a unor obiecte ce vi se par suspecte.
ÎN CAZ DE INCENDII:
- Încercaţi să fiţi calmi, să nu intraţi în panică;
- Acţionaţi energic pentru salvarea copiilor şi bătrânilor;
- nu deschideţi ferestrele: oxigenul întreţine arderea şi astfel focul se extinde;
- nu folosiţi apă pentru stingerea panourilor electrice sau a cablurilor electrice;
- anunţaţi pompierii militari la telefon 112;
- deconectaţi sursele de energie electrică, termică;
- acţionaţi pentru stingerea incendiilor.

ÎN CAZUL AMENINŢĂRILOR CU SUBSTANŢE PERICULOASE:

1. Nu scuturaţi sau goliţi conţinutul nici unui plic sau pachet suspect;
2. Puneţi plicul sau pachetul într-o pungă de plastic (sac) sau alt tip de cutie, pentru a evita scurgeri
ale conţinutului;
3. Dacă nu aveţi nici un fel de cutie, atunci ACOPERIŢI plicul sau pachetul cu un material
(haine,hârtie, sac de orice fel) şi nu-l descoperiţi;
4. PĂRĂSIŢI camera şi ÎNCHIDEŢI uşa sau zona respectivă pentru a evita pătrunderea altor
persoane (nu permiteţi apropierea altor persoane);
5. SPĂLAŢI-VĂ mâinile cu apă şi săpun pentru a preveni împrăştierea pudrei pe corpul
dumneavoastră.
6. Raportaţi incidentul poliţiei locale la telefon 112.

RESPECTÂND REGULILE DE PROTECŢIE CIVILĂ CONTRIBUIŢI LA SALVAREA

VIEŢILOR OMENEŞTI!

CE ESTE 112
 Apelarea numarului 112 reprezinta o cale rapida de a comunica cu dispeceratele
locale de urgenta (Politie, Pompieri, Ambulanta) in timpul unei situatii de urgenta.
Se consideră o SITUATIE DE URGENTA atunci când se impune interventia Politiei,
Pompierilor si Salvarii pentru a salva viata , proprietatea si mediul.

Exemple de situatii de urgenta :

Omor;
Atac armat;
Atentat;
Talharie;
Tulburarea grava a ordinii si linistii publice;
Dezertari;
Evadari;
Trafic si consum de droguri;
Furturi;
Accident de circulatie soldat cu victime sau cu persoane blocate in autovehicule;
Explozii;
Electrocutari;
Caderi de la inaltime;
Surpari de teren;
Accident grav la metrou;
Accident de aviatie;
Accident feroviar;
Probleme medicale grave;
Incendii;
Inundatii.

112 IN EUROPA
Potrivit Directivei 98/10/EC (ONP: prevederi pentru retele telefonice deschise si
serviciul universal in telecomunicatii), 112 este numarul unic pentru apeluri de urgenta
pentru toate statele Uniunii Europene, la care se raspunde in mai multe limbi de circulatie
internationala, apelabil gratuit de la terminalele conectate in retelele de telefonie fixa, mobila
sau alte sisteme, urmand ca pentru inceput acesta sa fie introdus in paralel cu cele deja
existente.

112 IN ROMANIA

Pentru prima data in Romania este reglementata unitar introducerea numarului

european pentru apeluri de urgenta, 112, a sistemului tehnic si organizational al receptionarii
si transmiterii apelurilor de urgenta referitoare la incendii, accidente, urgente medicale,
dezastre si alte evenimente care implica interventia rapida a serviciilor specializate
Functionarea sistemului de apeluri de urgenta 112 este o necesitate fireasca pentru o
tara civilizata care intelege sa-si protejeze cit mai bine cetatenii, dar este si un obiectiv
sustinut de toti actorii de pe piata comunicatiilor din Romania.Apelarea numarului 112
reprezinta o cale rapida de a comunica cu dispeceratele de urgenta (Politie, Pompieri,
Ambulanta) in timpul unei situatii de urgenta.
Sistemul 112 functioneaza la nivelul intregii tari, in toate retelele de telefonie, fixe sau
mobile.
 Personalul Centrelor de preluare a apelurilor de urgenta 112 este compus din
profesionisti care raspund la apelurile de urgenta 24 din 24 de ore. Ei sunt instruiti pentru a
asista apelantii in cazuri de urgenta si a-i ajuta in cel mai scurt timp posibil.
Serviciul de Urgenta 112 are ca obiectiv salvarea:vietii, proprietatii, mediului

CUM FUNCTIONEAZA 112

Centrele de preluare a apelurilor de urgenta dispun de o baza de date care ii ajuta pe

operatorii de la 112 sa localizeze apelul, incidentul produs si resursele de interventie cele
mai apropiate. Acest lucru este posibil cu ajutorul a doi indici de identificare:
ANI identificarea automata a numarului de telefon: pe monitorul operatorului apare
numarul postului telefonic de unde apelantul suna.
ALI identificarea automata a locatiei: pe monitorul operatorului apar adresa apelantului,
locul de unde acesta suna si o serie de informatii suplimentare necesare pentru a exploata
toate resursele in vederea gasirii solutiei optime pentru a ajunge in timp util la locul
incidentului.
Modalitarea de procesare a unui caz:
.
- un cetatean apeleaza 112 pentru a semnala un accident de circulatie grav, soldat cu
victime omenesti
- sistemul identifica numarul de telefon al persoanei care a semnalat cazul;
- se determina numele si adresa abonatului postului telefonic prin cautare automata in baza de
date (la fel se procedeaza si in tarile Uniunii Europene, S.U.A. si Canada, fiind o masura
necesara pentru aflarea veridicitatii apelului);
- operatorul cere apelantului date despre natura cazului;
- se transmit toate datele la dispeceratele Politiei, Ambulantei si Pompierilor, in functie de
natura cazului (aceasta operatiune se realizeaza in 2-3 secunde);
- dispecerii stabilesc rapid mijloacele de interventie care participa la solutionarea cazu-lui,
având la dispozitie aplicatia AVL (Localizare Automata a Vehiculelor);
- pe harta se afiseaza conexiunea caz - mijloace de interventie;
112 este numar comun cu Uniunea Europeana, benefic pentru turisti si oameni de
afaceri straini aflati pe teritoriul României.
Convorbirile efectuate in sistemul 112 sunt inregistrate
Determinarea automata a numarului si locatiei urgentelor permite identificarea
apelurilor false si/sau injurioase.
Apelul la 112 este universal si gratuit.
Numarul de urgenta 112 este gratuit si poate fi apelat din orice retea de telefonie
fixa sau mobila.
Abonatii care apeleaza 112 nu platesc sume suplimentare la factura telefonica
Daca sunati la 112 trebuie sa anuntati:
- Ce urgenta aveti;
- Unde este urgenta;
- Unde va aflati;
- De la ce numar de telefon sunati;
- Cum va numiti.
Operatorul evalueaza urgenta apelantului in functie de informatiile primite si transmite
aceste informatii la agentia/agentiile de urgenta abilitate in rezolvarea cazului respectiv. Daca
este nevoie de interventia tuturor agentiilor, datele preliminare ale cazului sunt transmise
simultan, in maximum 2-3 secunde.
 Dupa furnizarea acestor date trebuie sa ramaneti la telefon pentru a fi pusi in legatura
cu agentia de urgenta de care aveti nevoie si pentru a primi eventuale recomandari.
Daca legatura cu numarul 112 se intrerupe, trebuie sa sunati din nou. Ramaneti calmi si
raspundeti la toate intrebarile; nu inchideti pana cand nu vi se spune.

CUM SA FITI PREGATITI PENTRU O SITUATIE DE URGENTA

Exista probabilitatea ca fiecare dintre noi sa fie nevoit sa foloseasca 112 macar o data
in viata. 112 nu reprezinta doar un numar de telefon, ci un ajutor rapid care depinde de
informatiile vitale pe care le oferiti. Cand o persoana nu este pregatita sa anunte o urgenta
pot aparea frica, panica si confuzia. Din fericire, daca o persoana este pregatita si aplica unele
principii si proceduri de baza, aceasta poate anunta adecvat o urgenta.
Cand sunteti pusi in fata unei situatii de urgenta, fiti calmi. Este foarte important sa va
concentrati asupra a ceea ce urmeaza sa solicitati si sa raspundeti corect la intrebarile puse de
operatoare. Evaluati situatia, adunandu-va gandurile, intelegeti ceea ce se intampla .Intrebati-
va: Ce trebuie sa fac?, apoi treceti imediat la actiune.
Trebuie sa evitati cu orice pret panica pentru a putea face fata situatiei in mod inteligent. Nu
uitati ca timpul esteextremde pretios in cazul unei urgente. Daca
tineti cont de aceste sfaturi puteti contribui la salvarea unei vieti, puteti impiedica
extinderea unui incendiu in imprejurimi, puteti preveni o crima sau o infractiune si puteti
contribui la prinderea un criminal sau infractor.

CUM FOLOSIM TELEFONUL MOBIL

-telefonul dumneavoastra mobil poate fi setat sa apeleze 112 apasand doar pe o tasta, insa
ATENTIE, puteti apela accidental la 112 si sa nu stiti;
- folositi telefonul cu grija, pentru a preveni apelarea automata din greseala a numarului 112!
- in cazul in care aveti activata optiunea “Numar ascuns”, sistemul 112 are capacitatea de a
determina automat numarul si locatia dumneavoastra!
-parintii trebuie sa ii invete pe copii sa foloseasca telefonul mobil pentru a suna, in caz de
urgenta, la 112!
- daca va aflati intr-o zona in care furnizorul dumneavoastra de telefonie mobila nu are
acoperire si trebuie sa sunati de urgenta la 112, nu disperati! Apelul la 112 va fi preluat de
alt operator de telefonie mobila care are acoperire in zona respectiva;
- apelul de la un telefon mobil cu cartela reincarcabila nu furnizeaza inca identitatea
dumneavoastra. Raspundeti corect la intrebarile operatoarei si dati amanunte despre locatia
exacta a urgentei (puncte de reper). NU UITATI! INAINTE DE A PORNI LA DRUM,
ASIGURATI-VA CA BATERIA TELEFONULUI ESTE INCARCATA! Daca bateria este
pe sfarsite, s-ar putea sa dati un singur telefon. In acest caz fiti gata sa furnizati informatii
complete despre natura urgentei.

STINGATOR PORTATIV CU BIOXID DE CARBON

( ZAPADA CARBONICA )
AGENT DE STINGERE UTILIZAT

Acest stingator utilizeaza ca agent de stingere bioxidul de carbon . Acesta este folosit
cu ajutorul stingatoarelor cat si in instalatiile fixe , fiind in general utilizat la stingerea incendiilor
de natura electrica , in muzee , expozitii , biblioteci , deoarece zapada carbonica este rea
conducatoare de electricitate si nu distruge obiectele cu care vine in contact .
MODUL DE UTILIZARE
Pentru punerea in functiune a stingatorului se deschide robinetul buteliei si se indreapta
difuzorul catre incendiu .
Prin deschiderea robinetului , bioxidul de carbon lichid aflat sub presiune iese pe teava
sifon si , prin furtunul de cauciuc , patrunde in difuzor . In difuzor , datorita fenomenului de
detenta (trecerea de la un volum mic si presiune mare la volum mare si presiune mica ) ,
temperatura bioxidului de carbon scade sub temperatura de solidificare ( -780C ) si trece in stare
solida sub forma de fulgi de zapada carbonica . Zapada carbonica astfel formata este evacuata prin
difuzor prin gura acestuia spre focarul incendiului .
NOTA : Exista si stingatoare la care furtunul si difuzorul sunt inlocuite cu o palnie metalica
racordata direct la iesirea din robinet .

CONTROLUL INCARCATURII
Incarcarea buteliei cu bioxid de carbon la o presiune de 60-75 atm. se face numai de
fabricile producatoare si de atelierele specializate si autorizate . Controlul incarcaturii se face prin
cantarirea stingatorului .
STINGATOR PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON
CU BUTELIE INTERIOARA

AGENT DE STINGERE UTILIZAT

Acest atingator utilizeaza ca agent de stingere produse uscate pulverulente numite

FLOREX( bicarbonatul de potasiu + adjuvanti solizi care-i confera stabilitate ) .
Acest tip de stingator se foloseste la stingerea incendiilor la motoare cu ardere interna ,
motoare si instalatii electrice aflate sub tensiune , precum si acolo unde stingerea cu apa este
contraindicata .

MOD DE UTILIZARE

Inainte de folosire , recipientul se va agita prin rasturnare de cateva ori .

Se prinde furtunul cu mana stanga .
Se scoate agrafa (siguranta ) de siguranta .
Se percuteaza membrana buteliei de CO2 prin lovirea percutorului . Nu se va sta aplecat cu
capul deasupra stingatorului .
Se proiecteaza pulberea la baza focului acoperindu-se intreaga suprafata incendiata .
In timpul functionarii , recipientul se va balansa usor .

CONTROLUL INCARCATURII

Este necesar ca de doua ori pe an , sa se controleze starea prafului din corpul stingatorului si
in cazul ca prezinta aglomerari ( bulgari ) sa se treaca printr-o sita deasa . Totodata se verifica prin
cantarire cantitatea de bioxid de carbon din butelie , care , in functie de tipul stingatorului , trebuie
sa fie de 190, 330 sau 475 g , cand butelia a pierdut circa 20-25 % din greutate , se inlocuieste .
 STINGATORUL PORTATIV CU PRAF SI BIOXID DE CARBON
tip P3 ,P6 ,P10 cu functionare prin presurizare

AGENT DE STINGERE UTILIZAT

Acest stingator utilizeaza ca agent de stingere produse uscate pulverulente denumite FLOREX
( bicarbonat de potasiu + adjuvanti solizi care-i confera stabilitate ).

MODUL DE UTILIZARE

Se agita recipientul prin rasturnare de cateva ori .

Se trage siguranta .
Se prinde furtunul .
Se apasa puternic parghia .
Se lasa parghia si se asteapta 5-8 secunde ( aceasta operatie este foarte importanta ) .
Se indreapta furtunul ( orificiul de evacuare ) spre baza focului si se apasa parghia .
Dupa utilizare se va introduce siguranta inapoi si se va trimite la incarcat .
Pentru evitarea unor accidente in timpul utilizarii stingatorului nu se va sta cu corpul aplecat
deasupra acestuia .
CONTROLUL INCARCATURII
Este necesar ca de doua ori pe an , sa se controleze starea prafului din corpul stingatorului si
in cazul ca prezinta aglomerari ( bulgari ) sa se treaca printr-o sita deasa . Totodata se verifica prin
cantarire , cantitatea de bioxid de carbon din butelie , care , in functie de tipul stingatorului trebuie sa
fie de 190 , 330 sau 475 g . Cand butelia a pierdut cca. 20-25 % din greutate , se inlocuieste