Debitul 

Dunării, 6.500 m³/s măsurat la defluența celor trei brațe ale deltei, pentru un debit specific sau
Qsp de 8,1 l⋅s-1⋅km-2, este rezultatul debitului precipitațiilor pe întreaga sa zonă de captare,
între 2.000 mm și 3.000 mm în partea alpină până la 600 mm în Moravia pentru o medie de
aproximativ 800 mm. Diferiții afluenți ai Dunării prezintă o mare eterogenitate în regimul(d) lor: regim
pluvial(d) oceanic în Bavaria apuseană, nivo-pluvial montan în Austria, pluvio-nival de câmpie
în Ungaria, nival(d) de câmpie în Muntenia-Moldova.
Complexul regim pluvio-nival(d) al Dunării explică aceste influențe variate. Până la Ulm, ea se află sub
influența oceanică cu un maxim de abundență a precipitațiilor iarna. Apoi, afluenții săi alpini
— Lech, Isar, Inn, Enns, Ybbs, aduc Dunărea Alpină la 80 %. Fluviul este apoi sensibil la retenția hibernală
și topirea zăpezilor îi conferă la Linz un debit minim în decembrie și unul maxim în mai sau iunie (pentru o
medie de 1.710 m³/s). Influența zăpezii se menține sesizabilă până la Viena (debit mediu de 2.237 m³/s),
maximul din iunie fiind sporit și mai mult de ploile de vară specifice Europei centrale.[9] Aceste precipitații
sunt responsabile de inundațiile catastrofale, Dunărea ajungând la de până la 5 ori debitul său obișnuit:
8.000 m³/s în iunie 1965 și 1970, 9.000 m³/s în iulie 1899. În Budapesta și Bratislava, topirea de iarnă de la
câmpie menține debitul maxim în mai-iunie. Aportul apelor Tisei și Savei face să crească apele mai
devreme, de acum primăvara (aprilie-mai), și coboară apele din iunie până în septembrie (este cazul
la Giurgiu unde debitul ajunge la 5.900 m³/s).[9] De la Porțile de Fier, Dunărea devine sensibilă la regimul
climatic care îl anunță pe cel al stepei rusești, cu debite de vară foarte scăzute.[10]
Iernile grele asociate climei continentale fac ca Dunărea să înghețe aproape în fiecare an și să aibă pod de
gheață în cel puțin un punct al cursului (în special în defileuri) într-un an din două sau trei. Pot urma, în
timpul dezghețului, inundații în amonte de podul de gheață (cele din martie 1956 au fost cele mai
importante). Principalele pagube se înregistrează în Ungaria, unde câmpia este regulat inundată de apă,
ceea ce a necesitat o politică de dezvoltare cu construirea de diguri și rectificarea cursului.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dun%C4%83rea