Leviticul

Cea de-a treia carte a Pentateuhului a fost denumită de traducătorii Septuagintei „Levitic”
după conţinutul ei, care expune aproape în exclusivitate norme legate de cultul divin israelit.
Cum în legea mozaică preoții descindeau din Levi (unul din fii lui Iacov), cartea a fost intitulată
Levitic.

-a mai fost numită și „cartea jertfelor”

Ideea centrală a Leviticului este că poporul Israel îl întâlneşte pe Dumnezeu în cultul

divin. Viaţa umană, în concepţia cărţii Levitic, are ca scop întâlnirea liturgică cu Dumnezeu.
Însă întâlnirea lui Dumnezeu în cult presupune anumite condiții și o pregătire din partea omului:
- un locaș de cult, ca loc al întâlnirii cultice („Cortul sfânt”, numit și „cortul adunării” sau
„cortul întâlnirii”).
- un personal de cult (leviți, preoți, arhiereu)
- o serie de ritualuri cultice (preponderent jertfe).
- o pregătire a israelitului care participă la cult
Despre aceste chestiuni vorbeşte, pe rând, cartea Levitic. Astfel, primele 10 capitole
expun diverse tipuri de jertfe şi acţiuni de cult, precum şi instituirea preoţiei lui Aaron.
Capitolele 11-15 expun condiţiile în care un israelit sau o israelită nu pot paticipa la cultul divin.
Este vorba de anumite lucruri sau situaţii, numite „necurate”, care reprezintă un
impediment de natură cultică. In capitolele 17-26 sunt prezentate impedimente de natură morală
care împietează asupra participării la cultul divin. Toate aceste chestiuni sunt expuse sub formă
de legi şi îndeplinirea lor constituie pregătirea pentru participarea liturgică, momentul apropierii
maxime a omului israelit de Dumnezeu, potrivit cărţii Levitic.
Autorul cărții – este profetul Moise. În cartea Levitic apare de 38 de ori faptul că
Dumnezeu i-a vorbit lui Moise.