BUDISMUL

Realizat de: Plantus Ilie

Prodan Ioan
Pralea Sebastian
Prostire Lucian
Ce este Budismul?
• Budismul este una dintre religiile principale ale lumii
în ceea ce privește adepții, distribuirea geografică și
influența socio-culturală. Cu toate că în mare parte
este o religie „estică”, budismul devine din ce în ce
mai popular și mai influent în lumea vestică. Este o
religie unică printre religiile lumii, deși are multe în
comun cu hinduismul, prin faptul că ambele învață
karma (etica cauză-efect), maya (natura iluzorie a
lumii) și samsara (ciclul de reîncarnări). Budiștii cred
că țelul cel mai înalt al vieții este să dobândească
„iluminarea”, după cum o percep ei.
 Fondatorul Budismului
• Fondatorul budismului, Siddhartha Guatama, s-a
născut în familia regală din India în anul 600 î.Cr.
După cum se povestește, a trăit în lux, având puțin
contact cu lumea exterioară. Părinții săi au vrut ca el
să fie ferit de influența religiei și protejat de durere și
suferință. Totuși, nu după multă vreme, adăpostul
său a fost penetrat, și a avut viziuni cu un om în
vârstă, un bolnav și un cadavru.
Cum este inteles pacatul?
• În budism, păcatul este în mare parte înțeles ca
fiind ignoranță. Și, în vreme ce păcatul este
înțeles ca „greșeală morală”, contextul în care
sunt înțelese „binele” și „răul” este amoral.
• Pentru budiști, păcatul este mai degrabă un pas
greșit decât o ofensă adusă naturii
Dumnezeului sfânt. Această înțelegere a
păcatului nu este în acord cu conștiența morală
înnăscută că oamenii sunt condamnați, datorită
păcatului lor, în fața unui Dumnezeu sfânt
 Reîncarnarea
• Dacă în religiile prebudiste ale Indiei sufletul (atman) constituia elementul trecerii
de la o viață la alta prin reîncarnare, pentru budism acest element este însăși
"setea" (tanha) omului de pe patul de moarte. Neexistând un suflet etern,
conexiunea între un individ actual și unul dintr-o viață preexistentă nu este una
de ordin fizic sau spiritual, ci una morală, pur karmică. Karma unui om este
rezultatul faptei la fel ca în hinduism și se bazează pe stricta lege a
condiționismului (Pratitya-samutpada) conform căreia din orice fenomen trebuie
să rezulte un altul. Consecința unei fapte comise în această viață nu se
materializează neapărat în viața imediat următoare, ea putând să se manifeste
chiar în aceeași viață sau în existențe mult mai îndepărtate. Cu toate acestea, nu
fapta în sine determină karma, ci mai degrabă intenția de a o săvârși și atitudinea
celui care o comite. De exemplu, dacă un om are intenția să facă o anumită
faptă, dar este împiedicat, această intenție va influența karma acelei persoane,
cu toate că fapta în sine nu a modificat cu nimic mediul înconjurător.
Multumim pentru vizionare!