Cursul I - 2 octombrie

1. Ne prezentăm.
Eu mă numeste Stela Untila, sunt editor și știrist al versiunii în română a portalului
NewsMaker.md. Înainte de aceasta, al lucrat mai mulți ani în televiziune: mi-am început cariera
la Publika TV, în calitate de redactor de știri externe. Ulterior, am lucrat pentru întregul trust de
media GMG: Publika, Prime, Canal 2 și Canal 3. După ce am plecat de la GMG am revenit în
televiziune, de această dată la Vocea Basarabiei TV. Era un proiect nou, cu un studiou modern, o
redacție bine dotată. Acolo am fost mai întâi redactor de știri externe, după care am devenit
editor de știri și editor-coordonator. Știți ce face un editor? Un editor este persoana care verifică
toate știrile și reportajele reporterilor, dar și știrile care se fac din redacție, de către redactor.
Adică: un reporter a mers la un eveniment, să spunem că a fost la conferința de presă susținută de
președinta țării Maia Sandu și președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier. A ascultat toate
declarațiile, operatorul a filmat conferința cap-coadă, după care reporterul revine în redacție și
începe să scrie știrea. Așa cum o știre nu trebuie să fie lungă, reporterul trebuie să aleagă
esențialul din declarațiile celor doi oficiali, sau eventual, dacă s-au făcut mai multe declarații
importante, să scrie mai multe știri. Fiecare dintre ele, după ce reporterul a termina de scris,
ajunge la editor, care verifică, corectează formulările, astfel încât frazele să fie cât mai concise,
clare și corect formultate din punct de vedere gramatical. Dacă este cazul, editorul îi poate cere
reporterului să completeze știrea cu anumite informații sau să obțină confirmări sau reacții, dacă
sunt vizați alți subiecți. După cum spuneam, eu am fost și editor-coordonator. Asta înseamnă că
făceam agenda evenimentelor pentru a doua zi (cele programate, pentru că pot fi și evenimente
neprevăzute – un accident, un incendiu, o calamitate, o reținere a unui infractor cunoscut
publicului larg, o declarație neprevăzută a unui oficial, sau de exemplu un anunț al vizitei unui
demnitar european de rang înalt, ați prins ideea). Ulterior, editoru-coordonator repartizează
evenimentele planificate echipelor de reporteri, operatori și șoferi, decide unde va merge fiecare
dintre ei și dacă numărul de reporteri este limitat, decide care sunte evenimentele CELE mai
importante, la care trebuie să ajungem. Uite asta am făcut eu timp de cam doi ani la Vocea
Basarabiei. Din păcate, așa cum întreținerea unei televiziuni este foarte-foarte scumpă, de ordinul
zecilor de mii de euro, lunar, chiar dacă este vorba despre o echipă nu prea mare, proiectele
media nu se bucură mereu de stabilitate și sunt nevoite să se închidă. Asta s-a întâmplat și cu
Vocea Basarabiei și acesta a fost primul pas de a ajunge la NewsMaker. Acesta este un portal de
știri care a fonst fondat acum 8 ani și inițial a publicat materiale jurnalistice doar în rusă. De doi
ani, avem și o versiune în română, de care sunt responsabilă eu.
Voi cine sunteți și ce vârstă aveți?
2. Istoria știrii. Știrea, cărămida de bază a jurnalismului
Ia să vedem, câți dintre voi citesc, urmăresc sau ascultă știri, fie și ocazional. Dar părinții voștri?
Care sunt instituțiile de media pe care le preferați? Eu știu de la colegii mei că ați avut deja
cursul despre jurnalism. Dar știați voi că la baza jurnalismului este știrea? Anume aceasta este
cărămida de bază de la care s-a născut jurnalismul – din nevoia oamenilor de a aflat informații
noi. Descoperirile arhiologilor arată că știrea, desigur nu sub forma pe care o cunoaștem noi
astăzi, dar un fel știri au apărut încă înainte de nașterea lui Hristos, în Egiptul Antic. Oamenii
aveau nevoie să fie informați despre impozitele pe care trebuie să le achite, despre planurile
conducătorilor, despre începerea noilor războaie, despre dușmanii care au pornit spre ei, pentru a
lua măsuri de protecție cât mai curând. Știrile erau vehiculate din vorbă în vorbă și evident că
uneori se ajungea la dezinformare, pentru că nimeni nu mai reușea să afle sursa inițială de la care
a apărut informația.

Totul s-a simplificat în secoul 15, când Gutenberg inventează tiparul. Totuși, abia în secolul al
XVII-lea au fost distribuite primele ziare în Europa.
Prima lucrare publicată periodic a apărut de două ori pe săptămână în Anglia, la fel ca prima
cotidiană, The Daily Courant.
Existau deja câteva sute de ziare în SUA până în 1800 și acest număr va crește dramatic pe
măsură ce secolul a trecut. La început, ziarele erau încă foarte partizane, dar treptat au devenit
mai mult decât pur și simplu voci pentru editorii lor.

Epoca Războiului Civil a adus progrese tehnice cum ar fi fotografia la lucrări mari ale
națiunii. Iar apariția telegrafului a permis corespondenților din Războiul Civil să transmită
poveștile înapoi la birourile ziarelor lor cu o viteză fără precedent.
Liniile telegrafice au căzut adesea, astfel încât reporterii au învățat să introducă cele mai
importante informații din poveștile lor în primele câteva linii ale transmisiei. Acest lucru a dus la
dezvoltarea stilului de scriere strâns, cu piramidă inversă , pe care îl asociem astăzi cu ziarele.
Această perioadă a cunoscut, de asemenea, formarea serviciului de sârmă The Associated Press ,
care a început ca o cooperare între mai multe ziare mari care doreau să împărtășească știrile
sosite prin telegraf din Europa. Astăzi AP este cea mai veche din lume și una dintre cele mai
mari agenții de știri.

Ziarele au prosperat la mijlocul secolului al XX-lea, dar odată cu apariția radioului, televiziunii și
apoi a internetului, circulația ziarelor a suferit un declin lent, dar constant.

În secolul 21, industria ziarelor s-a confruntat cu disponibilizări, falimente și chiar închiderea
unor publicații. Portalurile de știri au înăbușit ziarele. Dintre ziarele de limba română a
supraviețuit doar Ziarul de Gardă. De aceea, astăzi vom discuta în special despre știrile online.

3. Cine? Ce? Când? Unde? De ce? Cum? Structura știrii

Spre deosebire de știrile de televiziune, știrile radio sau chiar cele de ziar, știrile online au
avantajul că nu ești limitat în dimensiuni. Totuși, un aspect foarte important în ceea ce privește
acest tip de știri sunt ilustrarea. Cititorul vrea nu doar să citească ce s-a întâmplat, dar să vadă
CUM a fost.

Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat
multe definiţii, însă niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte
repere.

1) Ştirea înseamnă informaţie pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să
existe.  Elementul central al unei ştiri îl reprezintă faptele (“ce s-a întâmplat”), nu opiniile.

2) ABC-ul. Ştirea este răspunsul la câteva întrebări: cine? (a făcut), ce? (a făcut), când? (a
făcut), unde? (a făcut), de ce? (a făcut) şi cum? (a făcut).  Fără aceste răspunsuri, nu putem
vorbi de o ştire completă.

3) Nu orice fel de informaţie poate fi o ştire. Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să
aibă o mulţime de calităţi (news value,  newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că
noutatea este cea mai importantă calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea, cea mai redusă definiţie
a ştirii ar putea fi: ceva despre care am aflat abia acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci
repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de
presă trebuie să fie: importantă,  interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim
însă cu această definiţie.

Nu toate ştirile sunt scurte, nu toate textele scurte sunt ştiri

Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem
astfel. Nu trebuie să încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime.   Într-adevăr, de
obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie
scurte.

Cum redactăm o ştire. Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă

Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul.
Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.

Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar
introducerea ştirii, după care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii.

Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu
sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are
timp, să afle de ce şi cum s-a întâmplat.
Cele trei părţi esențiale ale unei ştiri scrise sub forma piramidei răsturnate:

a) Lead – introducerea sau capul ştirii;

b) Corpul ştirii - dezvoltă introducerea;

c) Final – trebuie să fie memorabil.