Jay Haley -Palo Alto

In acest eseu am ales sa vorbesc pe scurt despre cine este Jay Haley si sa prezint
succint unele din strategiile lui in terapia de familie.

Jay Haley a fost una din personalitatile care au avut o influenta puternica in
evolutia terapiei de familie in a doua jumatate al secolului 20. El a lucrat multi ani
cu alti pionieri precum M.H. Erickson, N. Ackerman, G. Bateson, V. Satir, S.
Minunchini, P. Watzlawick formand fundatia psihoterapiei contemporane.
Impreuna cu Don Jackson si Nathan Ackerman au creat primul jurnal de terapie de
familie numit” Family Process”. El a fost directorul si co-creatorul unor institutii de
terapie de familie: The Child Guidance Clinic in Philadeplhia si M.R.I in Palo Alto.

Haley a facut parte din proiectul de cercetare din Palo Alto privind comunicarea
umana alaturi de alti membri ca Don Jackson, Gregory Bateson si John Weakland.
In timp ce Bateson era conducatorul stiiintific indiscutabil al grupului, Don Jackson
si Jay Haley erau mult mai influenti in dezvoltarea terapiei de familie. Jay Haley a
devenit cunoscut datorita faptului ca a lucrat cu reprezentati din diferite scoli si
contradictorii: pe de o parte cu cei din Palo Alto iar pe de alta parte cu
hipnoterapeutul Milton Erickson sau cu terapeutul comportamental Richard
Stuart.

Haley s-a axat pe folosirea comunicarii si interventiilor strategice pentru a crea

schimbari in familie. El a considerat ca pentru a reusi sa creezi schimbari positive
este important sa se inteleaga partenurile de comunicare din cadrul familiei
respective. El a fost interest de regulile, rolurile si statuturile membrilor familiei.
Anumite roluri si reguli au mai mare importanta decat altele. El a crezut ca
analizand aceste aspecte ar intelege mai bine viata pacientilor. Uneori la baza
problemei sau a comportamentului neadecvat se afla confuzia sau un
dezechilibru in ierarhia familiei. De exemplu, daca copilul intr-o familie este cel
care este care mediaza conflictul dintre parinti, atunci este vorba despre un
dezechilibru in ierarhia familiei, pentru ca nu asta ar trebui sa fie rolul copilului in
familie.

De asemenea, pentru el era foarte importanta setarea unor obiective pentru

terapie si folosirea unor interventii strategice in atingerea acelor obiective. Era
interest in mod particular de folosirea interventiilor paradoxale.
 Aceste interventii implicau prescrierea unor comportamente opuse obiectivului
dorit. De exemplu, daca un copil refuza sa mearga la scoala, terapeutul ar putea
“prescrie’ ca acel copil sa ramana acasa si sa se uite la televizor.Ideea in acest caz
este sa forteze familia sa isi confrunte propriile credinte si ipoteze asupra
problemei, lucru care ar putea duce la schimbari positive.

Jay Haley a preferat sa abordeze in mod direct in terapia cu familia. El a

considerat ca terapeutii trebuia sa se afle intr-o pozitie de putere, deasupra
pacientilor, pentru a-i putea manipula in directia schimbarii. Haley considera ca
membrii familei nu pot privi in mod rational propriile lor probleme. De aceea,
terapia lui avea tendinta mai degraba de a fi aplicata pacientilor decat “cu’
pacientii. Conform parerilor lui Haley, simpla prezenta a terapeutului( a treia
persoana) ajuta cuplurile sa isi resolve conflictele. Terapeutul trateaza corect cu
fiecare in parte fara sa favorizeze pe unul din ei. El dezarmeaza manevrele de
invinuire si actioneaza ca un arbitru. Una din tehnicile folosite de el si care a
devenit o trasatura caracteristica centrala a terapiei strategice este
“reformularea” informatiei oferita de catre membrii familiei accentuand partile
positive ale relatiei. De exemplu, Haley(1936) spunea “ daca un sot protesteaza la
adresa cicalirii continue a sotiei lui, terapeutul ar putea comenta cum ca sotia se
pare ca incearca sa ajunga la sotul ei si sa se apropie mai mult de el. Daca sotia
protesteaza ca sotul ei se retrage mereu si se indeparteaza de ea, sotul ar putea fi
definit ca o persoana care vrea sa evite discordia si sa caute relatii amiabile”.

Directivele lui Haley se imparteau in doua feluri: sugestii de a se comporta in mod

diferit de pana acum si sugestii de a continua sa se comporte la fel. Sugestia lui
Haley ca membrii familiei sa continue sa se comporte in acelasi mod era un
paradox terapeutic. “Atunci cand un adolescent rebel este instruit sa continue sa
fie rebel, el este prins intr-o pozitie paradoxala. A continua sa fii rebel inseamna
sa urmezi indicatia unei persoane autoritare(si sa admiti ca ceea ce faci este
rebeliune). Doar prin renuntarea la acest comportament, adolescentul poate sa isi
mentina iluzia de libertate”.

Contributia lui Haley a fost semnificativa iar acesta a scris cateva carti pe acest subiect si
anume: “Strategies of Psychoterapy” si “ Uncommon Therapy: The Psychiatric Techinques of
Milton Erickson, M.D. Haley a decedat in 2007, dar influenta lui in terapia de familie a continuat
si pana astazi.