Predica la Duminica a XI-a după Rusalii Iese de acolo și întâlnește un coleg de-al lui, o sluga ca el în
aceeași împărăție, în aceeași societate, care îi datora lui o sumă infimă -
Iubiți credincioși,
Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o ne-a prezentat istoria a
două sluji, pe scurt a doi datornici față de regele lor, față de stăpânul lor
care, de fapt, este istoria unei societăți. Nu este pilda a doi datornici, ci
pilda unei societăți în care ei trăiau și pe care acești doi datornici o
reprezentau.
NU voi insista asupra tâlcuirii pildei. Tocmai am auzit evanghelia.
Stăpânul nu este altul decât Stăpânul cerului și al pământului, Domnul
Dumnezeu. Iar cei doi datornici reprezintă două categorii de creștini din
lume pentru că datoria este față de Dumnezeu. Unii datorându-i mai
mult, alții datorându-i nu mai mult ci tot atât, dar înțelegând greșit cât îi
datorăm.
Deci în acea societate s-a întâmplat ceva. În relația cu Dumnezeu,
Stăpânul cerului i-a iertat pe amândoi, unul datorându-i o sumă imensă,
10.000 de talanți, ceea ce însemna foarte mult la vremea respectivă.
Făcând socoteala datornicilor, Stăpânul l-a chemat pe primul care
îi datora cel mai mult. Acesta n-a avut cu ce să-i plătească, n-a avut
posibilitate să-i returneze suma imensă, nu știm de ce Stăpânul l-a
împrumutat atât de mult pentru că a făcut o afacere greșită, dar nu
insistăm asupra acestui lucru, și el l-a rugat pe Stăpân să-l ierte până
când v-a câștiga, și când va câștiga, îi va da înapoi datoria. Și Stăpânul
l-a iertat pentru că l-a rugat.
o sută de dinari nu însemna nimic. Acela, colegul lui, n-a avut o sută de
dinari să-i returneze datoria.
Și acum este important! Atitudinea primei slugi, ni se spune că-l
strângea de gât, îl sugruma deși acela îl implora precum el a făcut mai
înainte; el n-a vrut să-l asculte și l-a dat pe mâna judecătorilor.
Ceilalți colegi de-ai lui, de fapt, ai celor doi, au văzut ce s-a
întâmplat, lucrurile pe care le-au făcut, vin l-a Stăpânul lor și-i spun:
<<Stăpâne, uite ce s-a întâmplat aici: i-ai iertat acestui slujitor al tău o
sumă imensă. El a ieșit afară, a întâlnit pe un coleg al lui care îi datora o
sumă mai mică, - noi știm, iată noi toți suntem slugile tale -, și n-a vrut
să-l ierte. N-a vrut să-i mai îngăduie puțin timp până ce îi va plăti
datoria.
Stăpânul, ni se spune, că s-a mâniat și a făcut dreptate
pedepsindu-l pe slujitorul sau pe datornicul necredincios, incorect și
rău, și fals.
Iubiți credincioși,
Aș vrea să ne oprim în tâlcuirea noastră de astăzi asupra unui
personaj pe care îl vom numi „personajul colectiv” și aș vrea asupra
acestui personaj să insist dintr-un anumit punct de vedere, dintr-o
anumită perspectivă: Care este acest personaj?
De fapt, avem patru personaje în această pildă: Primul – Stăpânul,
adică Dumnezeu; Cei doi slujitori; și ultimul personaj este unul
colectiv, așa l-am intitulat, personajul colectiv, care ce-a făcut? A
sesizat o nedreptate în societate, incorectitudinea unui coleg de-al lor,
care reprezenta o parte din societatea lor și au venit l-a Stăpân și i-au
zis: „Stăpâne noi nu putem trăi cu acest om. Aceasta nu este o societate
pe care el s-o promoveze. Nu aceasta e societatea pe care noi o dorim:
nedreaptă, fără milă, fără judecată, fără îngăduință, fără o rațiune. Noi
nu vrem societatea asta pe care el o poate cultiva”. Aici este
important! El o poate promova.
Și Stăpânul cel ceresc intervine și face dreptate, spuneam, la
intervenția personajului colectiv. Adică a celorlalți colegi care n-au
suportat acea atitudine.
Iubiții mei,
Acest personaj colectiv, pe care l-am intitulat așa, pentru că cu el
ne confruntăm și astăzi, personajul colectiv suntem noi toți; noi toți din
societate formăm personajul colectiv. Și societatea noastră nu duce lipsă
de astfel de atitudini, de astfel de nedreptăți, de astfel de fapte
condamnabile care pot să influențeze mai departe societatea; Și pe acest
personaj colectiv eu l-am împărțit în trei grupe, și anume:
- O primă grupă o formează, din personajul colectiv,
oamenii lingușitori. – oamenii falși, care pe lângă stăpânul
lor se lingușesc, sunt falși, sunt nedrepți și încearcă să câștige
bunăvoința stăpânului lor în mod nedrept;
Aceasta e o primă grupă din personajul colectiv al societății
noastre. Și o duc bine un timp, și reușesc, de cele mai multe ori, pe șeful
lor să-l ducă în eroare și să-l facă să acționeze potrivit sfatului lor,
prăbușindu-se în cele din urmă toți: și șeful lor, și ei odată cu instituția.
Asta este iubiții mei, grupa din personajul colectiv, care cultivă în jurul
ei cultul personalității, adică acea personalitate, cu ghilimele, din care
se nasc în istorie dictatorii. Nu trebuie să mergem mai departe în istorie,
să vorbim despre această grupare din personajul colectiv, pentru că o
avem în jurul nostru fiecare, absolut în toate instituțiile în care trăim.
Aceasta este o grupare periculoasă a personajului colectiv a societății.
- A doua grupă din personajul colectiv o formează cei
sinceri, cei care îi spun lui DA, DA și lui NU, NU – cei care
au curajul să-i spună cu orice preț stăpânului lor, șefului lor,
adevărul. Pentru că o societate nu poate să dăinuiască decât
dacă-i clădită pe adevăr și pe dreptate;
Ați putea să spuneți: „Da, dar aceștia suferă apoi”. Nu suferă
pentru adevărul pe care ei îl promovează. Nu adevărul le produce lor
suferința, ci gruparea primă care induce în eroare pe stăpân, pe șef,
spunând că: „Aceștia nu sunt buni. Aceștia sunt cu gură mare, cum
spunem”.
Aceștia tot timpul vor spune adevărul, iar adevărul, multora nu ne
convine. Aceasta este a doua grupare, însă gruparea sănătoasă a
personajului colectiv.
- Și a treia grupare din personajul colectiv este a acelor
indiferenți sau pasivi, care nu se amestecă, care tac; nu
sunt de acord cu nedreptățile care se fac; nu îngăduie și nu
aprobă atitudinile șefului lor care nu sunt corecte, atunci când
 nu sunt corecte; care nu sunt de acord cu nedreptatea din
instituție, conștienți fiind, poate mai mult sau mai puțin, că se
vor prăbuși cu ea. Dar nu au puterea să se alăture celei de-a
doua grupă și împreună să influențeze societatea și instituția.
Aceștia sunt cei pasivi, cei oarecum indiferenți, așa-zișii
diplomați, - adesea auzim ”Acesta este un om diplomat!”. Un om
diplomat pentru că îi spune lui DA, cu jumătate și lui NU cu aceeași
jumătate. Adică spune ce vrea să audă cel mai mare al lui. Acesta nu
este omul sincer.
Acestea sunt cele trei grupări ale personajului colectiv din
societatea noastră, din instituțiile noastre.
Despre al treilea personaj, despre a treia grupă din personajul
colectiv, vreau să vă citesc doar un text din cartea Apocalipsei, la urmă
vom trage concluzia.
E vorba de capitolul 3, de îngerul bisericii din Laodiceea, adică:
„Cine era îngerul bisericii din Laodiceea?” O cetate din Asia Mică, dar
coruptă , Acel înger al Bisericii din Laodiceea era mai marele ei, era
șeful ei. El reprezenta societatea lui, el reprezenta instituția.
Și, îi spune așa Domnul Dumnezeu - Nu i-a plăcut faptele lui
Domnului Dumnezeu, îi zice așa: „Știu faptele tale. – auziți știe
Dumnezeu faptele noastre, că nu ești nici rece, nici fierbinte. Dar pentru
că ești căldicel, adică încerci să te strecori pe lângă adevăr, sau între
adevăr și minciună și suferă, din cauza atitudinii tale alții, - spune
Domnul Dumnezeu: Pentru că nu ești nici rece, nici fierbinte, ci ești
căldicel – auziți, am să te vărs din gura mea.” Cu alte cuvinte: nu-mi
place de tine, mă voi îndepărta de tine.
Aceasta este gruparea pasivilor sau indiferenților, a celor fără
atitudine din personajul colectiv.
Și acuma, iubiții mei, după ce am văzut din perspectiva
personajului colectiv trei grupe, haideți să vedem, spre încheiere,
consecința, rezultatul final al unei societăți cu acest personaj colectiv și
cu aceste grupe nuanțate din personajul colectiv.
Am să mă refer, repet spre încheiere, la un episod din istoria
poporului evreu, și anume la Regele SOLOMON, la realitatea lumii
societății iudaice de după regele Solomon.
Despre ce este vorba? Pentru cei care aveți o Sfântă Scriptură
acasă, citesc acum și dacă doriți să citiți acasă din Cartea a II a
Paralelipomena dinVT.
Ce se întâmplă? Fiți cu luare aminte. Regele Solomon moare. Un
rege care a construit mult, s-a bucurat de o slavă deosebită și de o
putere deosebită, dar tot ceea ce a făcut , a făcut cu brațul poporul și cu
greutatea poporului, punând pe popor biruri grele.
Moare Solomon și ajunge rege unul din copii lui Roboam. Dar un
alt copil al lui Solomon, care probabil nu a fost de acord cu politica
tatălui său, ajunge în Egipt Ieroboam. Aude că a murit tatăl său și se
întoarce, - aici este important acum, cu oamenii sinceri din popor, cu
bătrânii poporului, cu înțelepții poporului. Cu oamenii care vedeau bine
viitorul unei societăți și a neamului sfânt. Vine la Regele Roboam și ce
face sfatul bătrânilor – o grupare din personajul colectiv - ? Îi spune
așa: Vers. 4, cap. 10 „Tatăl tău a pus un jug greu pe popor. Tu însă îi
ușurează de munca silnică a tatălui tău și de jugul lui cel greu și noi îți
vom sluji ție”, adică, „Mărite rege îți vom fi fideli să construim
împreună o societate, dar nu cu oropsiți, nu cu sclavi”.
Și Roboam le-a spus așa: „Veniți la mine peste trei zile și am să
vă dau un răspuns. O să vă spun atunci ce am să fac”. De ce Roboam
regele a avut nevoie de puțin timp? Ca să se consulte cu sfetnicii lui. Și
acum uitați ce se întâmplă. Roboam s-a sfătuit cu bătrânii poporul care
fuseseră și sfetnici ai tatălui său și le-a zis: „Cum mă sfătuiți să răspund
poporului acestuia?”
Foarte frumos până aici. Un șef de instituție, un rege care cere
staul într-o situație delicată sfetnicilor lui pentru a ști cum să guverneze
corect un popor. Pentru a ști cum să lucreze cu oamenii pământului său
care erau nemulțumiți, care erau oropsiți. Până aici a procedat bine. Și
bătrânii poporul, acea grupare înțeleaptă cu curaj din personajul
colectiv, îi spun regelui: „Să fii bun cu poporul tău. Să vorbești cu el cu
blândețe și să ridici jugul de pe umărul lor”. Frumos sfat!
Și ce face regele acum? N-a ascultat de sfatul celor sinceri, celor
corecție, celor care voiau binele societății. Și intervine acum o altă
grupare din personajul colectiv, din cele pe care le-am amintit mai
înainte, și anume cine? Tinerii de vârsta lui care erau sfetnici. Și aceștia
au venit în mod nesincer și i-au spus: „Rege! Uite ce te sfătuim noi”.
Adică colegii lui, tinerii nesinceri, care voiam să trăiască în huzur pe
nedreptate pe asuprire. Care să aibă tot ce vor, profitând de greutatea
unui popor, ca să trăiască ei bine și plăceri. Și aceștia vin și îl sfătuiesc
pe Roboam așa: „Spune tu poporului așa: - versetul 11-, Tatăl meu a
pus jug greu pe voi, eu însă voi mări jugul vostru. Tatăl meu va pedepsit
cu biciul, eu însă vă voi bate cu scorpioane”
Ce se întâmplă acuma? Ce se întâmplă în momentul în care a
intervenit această grupare din personajul colectiv nesinceră, care dorea
să trăiască ca un parazit pe osteneala poporului? Ce se întâmplă?
Poporul îl recunosc zece seminții pe Ieroboam și Roboam rămâne doar
cu 2 seminții în Regatul de Sud. Și se împarte Regatul lui Israel, atenție
la acest lucru, în momentul în care nefast, regele, mai marele unei
societăți și al unui popor, n-a ascultat de sfatul înțelept al personajului
colectiv, ci a ascultat de sfatul neînțelept al personajului colectiv. Și ce
se întâmplă? Se dezbină regatul și vă citesc ultimul verset. Zice:
„Roboam a rămas rege numai peste fii lui Israel care locuiau în cetățile
Iudeii”
Și ultimul verset: „Așa s-a despărțit Israel de casa lui David până
în ziua de azi”. Adică, așa s-a prăbușit un regat, așa s-a prăbușit o
națiune, așa s-a prăbușit o societate și așa se prăbușește orice societate,
orice națiune, orice instituție care are în frunte un șef care nu ascultă de
sfatul înțelept al personajului colectiv.
Ceea ce este dramatic și trist, catastrofal, e următorul lucru: că nu
se prăbușește numai el, care n-a ascult dimpreună cu sfetnicii lui
neînțelepți, ci să prăbușește tot poporul, toată instituția, toți lucrătorii
din ea, o dată cu stăpânul neînțelept.
Iubiții mei,
 În încheiere, aș vrea cu toții să reflectăm la acest personaj Vrem mâine să trăim într-o societate mai bună și să lăsăm
colectiv, din Evanghelia de azi, împărțit în trei grupe și să reflectăm la urmașilor noștri, copiilor, nepoților, o altă societate cu alte exemple? Să
istoria lui Israel marcată negativ și dramatic de aceste personaj colectiv, răspundem fiecare corectă la această întrebare. Amin!
dar de latura negativă a lui. Să aveți curaj și demnitate acolo unde
lucrați și unde sunteți, să avem cu toții curaj și demnitate să spunem
ADEVĂRULUI că este ADEVĂR, MINCIUNII că-i MINCIUNĂ,
NEDREPTĂȚII că-i NEDREPTATE și DREPTĂȚII că-i DREPTATE.
Până nu vom îmbrățișa atitudinea acestei grupări din personajul colectiv
nu ne va fi bine. Și avem toate șansele negative, în sensul negativ al
cuvântului, să ne prăbușim nu individual, ci colectiv.
N-o spun eu aceasta, nu este un exemplu fictiv pe care să-l fi luat
eu dintr-un roman și să vi-l prezint aici dvs, ci din Cartea lui
Dumnezeu, din istoria lumii pusă în slovă inspirată de Dumnezeu prin
autorii sfinți.
Așa că, să reflectăm cu toții. Noi suntem personajul colectiv. Și să
reflectăm acuma și să ne întrebă și să răspundem fiecare în intimitatea
sufletului nostru, din care grupare a personajului colectiv facem fiecare
parte, atât!
Și dacă vom fi sinceri cu noi, nu se poate să nu avem un răspuns
corect. Și mâine, dacă vom avea un răspuns corect cu noi înșine, s-ar
putea ca societatea noastră să arate altfel. De aici începe schimbarea de
la mine, nu din afară. De la noi înșine, nu din afară. Noi avem
posibiliatea să formăm un personaj colectiv, alcătuit doar din acea
grupare corectă, sinceră, dreaptă; cu atitudine și demnitate.