Tehnica Ilustratiei Posterului Publicitar

Martie 2023

DISTRUGEREA TRADIȚIEI: 1945-1965

Istrate Lorena
Universitatea Stefan cel Mare
Email: lorena.istrate@student.usv.ro

In august 1962, un canal de știri a urmărit un bărbat scund care se furișează pe un perete
încrustat cu afișe, scoțând un cuțit și apoi și apoi incepand să cresteze peretele. Bărbatul trece
cu îndemânare cuțitul de-a lungul suprafaței peretelui; cu câteva lovituri precise, tăieturi și
smucituri, el trage de perete. Ia o bucată mare de poster de pe perete, ridică fragmentele
deasupra sa și le pune pe umăr și pleacă cu pasi vioi. Prin acțiunile sale clandestine și prin
rapiditatea sa simțim că tocmai am asistat la o crimă. În schimb, în loc să se întâmple așa
ceva,postul de știri sugerează că acest bărbat "ar putea fi cel mai bun și mai grozav viitor
Rembrandt al anilor '60".
Jacques Villeglé, artistul evidențiat în buletinul de știri, ar putea fi numit cu ușurință "Jack
Spintecătorul" al pereților Parisului postbelic.
Începând de la sfârșitul anilor 1940, a tăiat, rupt și smuls afișe, apoi le-a remontat pe pânză în
atelierul său. Unii dintre contemporanii săi au numit munca lui Villeglé l'art vol, sau furtul
mărunt, un termen pe care el l-a îmbrățișat. Alții au numit-o o capodoperă. Totuși, opera lui
Jacques Villeglé reprezintă, de asemenea, o regândire totală a ceea ce a fost, este și ar putea fi
afisul. În aceste tăieturi scurte și abile, Villeglé a perfecționat o artă neobișnuită.
O practică neobișnuită; acolo unde artiștii de până acum se ocupaseră cu realizarea de
afișe,aici, afișul este desființat. Acesta este "aruncat la gunoi".În timpul ostilităților, afișul de
război a fost un cadou pentru imaginația propagandiștilor imaginativi ai Aliaților și ai Axei
deopotrivă. Folosind mesaje laconice sau inspirate de sloganuri inspiratoare, afișele urmăreau
armatele în mișcare, motivând soldații și muncitorii din fabrici și se adresau atât trupelor, cât și
popoarelor supuse.
Când fotojurnalistul Weegee a surprins un miting sumbru în New East Side din Lower East Side
din New York în 1942, el ne-a introdus într-o campanie urbană a imigranților.
Când un afiș eșuează', criticul și editorul Charles Matlack Price a observat încă din 1922, ca
"eșecul său este total și iremediabil, și nu poate fi recuperat destinul său inevitabil este
trimiterea sa în limba hârtiei vechi ". Dar majoritatea afișelor de hârtie ajung încet-încet la
coșul de gunoi, indiferent dacă au succes sau nu. Aceasta este condiția fundamentală a afișului
în sine. Cu toate acestea, pe măsură ce afișul tradițional se destrama, recunoașterea acestei
realități a pus bazele unor afișe care să se diferentieze printr-o existența diferită, modificată a
afișelor.