Motiv clasic - Grigore Vieru

 Adăugat de: Gerra Orivera

Trei scaune în casă am;
Un scaun pentru oaspeți
Primind cu drag vechi musafiri
Și musafiri mai proaspeți.

Celălalt așteaptă la mijloc

Pe dulcii mei prieteni,
Hai, lasă-te în el, om bun,
Ca pasărea pe cetini.

Al treilea scaun e menit

Singurătății mele,
În el stăpânul casei stă
La ceas târziu de stele.

Iar uneori și doamna sa

Cu tâmplă ninsorie,
Iar uneori și doamna sa
Numită poezie.

Iar uneori și maica lui

Venită din uitare
În vreo duminică sau în
Vreo altă sărbătoare.

Bătu la ușă cineva,

Cu dor bătu, cu jele.
Cu dor mă duc să îi deschid –
Au care-i dintre ele?...
Tu ești un geniu
Tu n-ai asemănare
În cele pământești.
Născând, tu ești un geniu, 
Un geniu, mamă, eşti.
Tu ești zămislitoarea, 
Ești pomul numai vers, 
Iar noi – de aur mere
Vărsate-n Univers.
Noi – mere, iar tu – paznic
Veghind din moşi-strămoși
Să nu dea peste ele
Mistreţii lăcomoși.

Învingătoare-n toate
Războaiele ce-au fost, 
Tu eşti eroul lumii
Şi-al izbândirii rost.
Erou rămas tot mama, 
Tot legănând copii, 
Cu teama de războaie, 
Cu frica de tării:
Că n-or trimite ploaie
Pe grâul omului
Sau or trimite bruma
Pe floarea pomului.

Erou ce ca un slujnic
Se porăie din zori
În casă şi pe-afară
Cu fruntea în sudori, 
Ce dă întâi la păsări
Şi-apoi mănâncă el
Şi dă întâi la floare
Să bea din cofăiel.
Tu eşti un geniu, mamă, 
Târziu recunoscut:
Abia atunci când iarbă
Răsai din tristul lut.