DUMNEZEUL NOSTRU UIMITOR

primul Sabat

DUMNEZEU ESTE VIU

Text biblic: 1 Împarati 18

Acum câtiva ani, nord-estul Statelor Unite a fost afectat de o seceta. Recoltele fermierilor s-
au uscat pe câmp, pajistile au fost pârjolite, iar fântânile au secat.
O familie adventista din statul New York se confrunta cu o criza majora. Tatal era angajat
numai cu jumatate de norma, iar fântâna le secase dintr-o data. Au chemat un instalator, care a
confirmat ca pompa mergea bine, asa ca se parea ca nu le mai ramasese alta solutie decât sa sape o
alta fântâna. Dar aceasta ar fi costat mii de dolari – bani pe care nu- i aveau. Câteva zile au
împrumutat apa de la vecini, însa stiau ca nu puteau continua sa faca asta prea multa vreme, pentru
ca si vecinii erau îngrijorati de rezerva lor de apa. Trebuia facut ceva cât de curând – dar ce?
Într-o dimineata, pe când se rugau pentru problemele lor, tatal s-a simtit puternic îndemnat
sa-si adune toata familia lânga fântâna pentru o rugaciune speciala. Copiii se simteau putin
stânjeniti sa stea în cerc în jurul fântânii pe pajistea din fata casei, dar totusi au facut-o. Pâna si
câinele familiei li s-a alaturat, lasându-si capul pe labe ca si cum s-ar fi rugat. La terminarea
rugaciunii, întreaga familie a privit cum tata a deschis robinetul, nerabdatori sa vada daca
Dumnezeu avea sa faca o minune. Un geamat colectiv de dezamagire s-a înaltat din grup când n-au
auzit decât fâsâitul si suieratul aerului prin tevi.
Ceva mai târziu în ziua aceea, un prieten dentist a trecut în vizita pe la ei si, auzind despre
problema, i- a întrebat daca- i dau voie sa arunce si el o privire. Tatal s-a gândit: Da, sigur! Ce-ar
putea sa stie un dentist despre instalatiile de scos apa? Dar s-a gândit si ca n-ar strica sa râda putin
de prietenul lui, asa ca au coborât amândoi în pivnita, unde se afla bazinul de colectare al fântânii.
Dupa ce a examinat tevile timp de câteva minute, dentistul a spus:
– Ai pe undeva un robinet deschis. Aud niste apa curgând.
– Imposibil, a replicat tatal. Am verificat toate robinetele si sunt închise.
– Îti spun ca aud apa! a insistat prietenul lui. Asculta!
Tatal a ascultat cu atentie si, dupa câteva clipe, a început si el sa auda sunetul apei curgând.
Împreuna, cei doi prieteni au mers pe urmele acelui clipocit, pâna au dat de sursa lui. Prin teava de
scurgere de siguranta (care functiona când bazinul se umplea prea mult, pentru a nu se produce o
inundatie) venea un jet constant de apa, care se scurgea apoi în canalul de scurgere, ce ducea în fosa
septica. Asadar, fântâna nu secase de fapt! Cumva, valva de siguranta alunecase în pozitia
„deschis“, dirijând gresit apa spre fosa septica. Dupa ce au închis valva, bazinul s-a umplut cu toata
apa de care aveau nevoie. Dumnezeu le reparase instalatia cu ajutorul unui dentist!
Vechiul Israel a avut si el probleme cu apa. Puteti citi despre asta în 1 Împarati 17 si 18. Ei
pierdusera legatura cu adevaratul Dumnezeu, din cauza închinarii la Baal. Poporul începuse sa
creada ca Baal, nu Dumnezeu, dadea ploaia care le facea câmpurile sa înverzeasca. Datorita
dragostei Sale incredibile pentru ei, Dumnezeu nu putea lasa situatia sa mai continue, asa ca l- a
trimis pe profetul Sau, Ilie, sa anunte ca nu va mai cadea ploaie pâna ce Israel nu se va întoarce la
Dumnezeu, adevarata sursa a tuturor binecuvântarilor. În nori se afla „depozitata“ destula apa
pentru a le împlini toate nevoile, dar pacatele lui Israel îi despartisera de Sursa.
Timp de trei ani l- a cautat Ahab pe Ilie, hotarât sa- l distruga pentru ca adusese seceta peste
împaratia lui, însa Dumnezeu îl ascunsese pe Ilie lânga pârâul Cherit, hranindu- l cu mâncare adusa
de corbi. Dupa aceea, Ilie a gasit adapost în casa vaduvei din Sarepta, pâna ce i-a spus Dumnezeu sa
se duca la Ahab.
1
 Dupa trei ani lungi fara ploaie, oamenii ajunsesera disperati. Copiii erau înfometati.
Animalele le mureau. Zi dupa zi, soarele nemilos le ardea casele de caramida, facându- le sa semene
cu niste cuptoare. Se tot rugau dumnezeilor lor de piatra si de lemn, totusi ploaia nu mai venea.
În cele din urma, Ilie s-a dus la Ahab si i- a spus sa adune pe muntele Carmel tot poporul
Israel si pe toti preotii lui Baal si ai Astarteei.
„Porunca aceasta fusese data de unul care parea sa stea în prezenta lui Dumnezeu Însusi; iar
Ahab a ascultat pe data, ca si cum Ilie ar fi fost monarhul, iar împaratul un simplu supus.“ (Profeti
si regi, pag. 143 în original)
Dumnezeu îi chema pe credinciosii lui Baal pentru o confruntare finala. Printr-o incredibila
demonstratie a puterii Sale uimitoare, El voia sa arate lui Israel ca nu exista decât un singur
Dumnezeu adevarat. El avea de gând sa deschida zagazurile cerului, pentru ca apa sa cada pe
pamântul lor ars de arsita – însa, mai întâi, ei trebuiau sa se pocaiasca de pacatele lor si sa-si
deschida inimile în fata Lui.
Curând vestea s-a raspândit în toata tara si tot Israelul s-a adunat la muntele Carmel. Cum
statea în fata poporului, Ilie trebuie ca-si simtea inima sfâsiata de durere, pentru ca putea vedea în
ochii lor înfundati în orbite si pe chipurile lor uscate si trase ca înca se mai îndoiau si nu aveau
încredere în Tatal lor ceresc. Înca mai ezitau între un zeu pe care îl puteau vedea si atinge si Unul
despre care doar auzisera.
Cu glas mâhnit, dar hotarât, Ilie le-a strigat: „Pâna când vreti sa schiopatati de amândoua
picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal!“
(1 Împarati 18:21) Dar oamenii au ramas tacuti. Nu stiau în cine sa se încreada.
Atunci, Ilie a propus o competitie, o lupta între dumnezei. Fiecare parte avea sa pregateasca
o jertfa, iar dumnezeul care urma sa raspunda prin foc însemna ca este cel adevarat. Ahab si poporul
s-au învoit fara ezitare.
Asadar, s-au pregatit jertfele si a început lupta. Toata ziua au dansat preotii lui Baal în jurul
altarului lor, strigând si implorând: „O, Baal, raspunde-ne!“. Ilie a sugerat ca poate dumnezeul lor
dormea sau era plecat în vacanta. Atunci ei au strigat si mai tare si si-au facut taieturi, pâna ce
sângele a început sa curga de-a binelea, dar dumnezeul lor a ramas tacut. Pâna la urma, la ceasul
jertfei de seara, extenuati si însângerati, au renuntat – si i-a venit si rândul lui Ilie.
Ce contrast, sa- l vezi pe el în comparatie cu preotii lui Baal! Calm si cu stapânire de sine,
profetul a dres altarul Domnului, a sapat un sant în jurul lui si asezat jertfa. Apoi, spre marea mirare
a poporului, a poruncit sa se toarne apa peste jertfa, pâna ce aceasta a siroit de apa si s-a umplut si
santul! Ilie nu voia sa lase nici o îndoiala în mintea nimanui în privinta locului de unde va veni
focul. Nici un om nu ar fi putut aprinde un foc care sa arda o asemenea jertfa muiata de apa! Numai
Dumnezeu o putea face.
Jertfa odata pregatita, Ilie si-a ridicat ochii spre cer si, cu un glas ce a rasunat clar peste
multime, s-a rugat: „«Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti
Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca ta.
Asculta- ma, Doamne, asculta- ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti
adevaratul Dumnezeu, si sa le întorci astfel inima spre bine!»“ (1 Împarati 18:36, 37)
Înainte chiar ca Ilie sa fi putut macar rosti „Amin“, „focul lui Dumnezeu“ a cazut din cer, a
mistuit jertfa, lemnele, pietrele, apa si chiar si pamântul pe care se înalta altarul.
Plini de groaza si uimire, oamenii s-au aruncat la pamânt si au strigat: „Domnul este
adevaratul Dumnezeu! Domnul este adevaratul Dumnezeu!“ (1 Împarati 18:39) Nici nu îndrazneau
sa priveasca focul, de teama sa nu fie nimiciti. Prin fata ochilor le treceau toate pacatele comise, iar
focul parea sa arda pâna în adâncul inimii lor, umplându- i de un simtamânt de vinovatie si de
remuscari.
„În sfârsit, Israel s-a trezit din amagire si s-a pocait. În sfârsit, poporul a vazut cât Îl
dezonorase pe Dumnezeu. … Oamenii au recunoscut dreptatea si îndurarea lui Dumnezeu când
oprise sa mai cada roua si ploaia, pâna au fost adusi sa-I marturiseasca Numele. Acum erau gata sa
recunoasca faptul ca Dumnezeul lui Ilie era mai presus de orice idol.“ (Profeti si regi, pag. 153 în
original)

2
 Asadar, orice îndoiala le fusese alungata din minte. Baal si preotii lui fusesera dovediti drept
ceea ce erau cu adevarat – o amagire. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel demonstrase înca o
data ca El este Cel care controleaza natura, ca El singur este adevaratul Dumnezeu al Universului.
Si ca o dovada în plus nu numai a marii Sale puteri, ci si a dragostei Sale uimitoare, curând
dupa aceea a început sa cada o ploaie îmbelsugata, udând pamântul scorojit si umplând fântânile
secate. Pacatul care oprise ploaia sa mai cada pe pamântul lor fusese curatat din Israel si din inima
poporului. Dumnezeu putea acum din nou sa reverse asupra lor binecuvântarea.
În prezent, în lumea noastra este seceta, la fel ca în zilele vechiului Israel. Si noi, ca si Israel,
traim într-un pustiu, despartiti de Dumnezeu prin pacatele noastre. Atât de multi s-au îndepartat de
El pentru a-i urma pe dumnezeii acestei lumi, dumnezeii profitului, lacomiei si sinelui. Ei privesc la
piata bursiera pentru salvare financiara, la Hollywood pentru fericire, la droguri, mâncare sau sex
pentru împlinire. Alegând sa- l urmeze pe Satana, si-au taiat singuri accesul la apele datatoare de
viata ale Duhului Sfânt, preferând desertul arid al pacatului. În Apocalipsa 3:17, Dumnezeu descrie
astfel aceasta generatie: „zici: «Sunt bogat, m-am îmbogatit si nu duc lipsa de nimic» si nu stii ca
esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol“.
Dar Dumnezeul nostru uimitor este „acelasi ieri, azi si în veci“. El este viu si continua sa
intervina în via ta oamenilor, încercând sa salveze cât de multi poate. Puterea Lui e fara limite,
dragostea Lui, fara margini. Dumnezeu doreste sa puna capat secetei acesteia pe care a produs-o
pacatul si sa ne umple paharele cu dragostea Sa, astfel încât sa dea peste margini. Nu ne cere decât
sa alegem sa lasam sângele lui Isus sa ne curete pacatele, astfel ca El sa poata „deschide zagazurile
cerurilor“ si „turna peste voi belsug de binecuvântare“. (Maleahi 3:10)
Dumnezeu are nevoie si astazi de oameni ca Ilie, oameni care sa ramâna de partea lui Isus
indiferent de consecinte. Ellen White spune în Profeti si regi, pag. 157 în original: „În lumea de
astazi, de o credinta ca aceasta este nevoie – o credinta care sa se prinda de fagaduintele Cuvântului
lui Dumnezeu si sa refuze sa le dea drumul pâna ce îi va raspunde cerul. O credinta ca aceasta ne
leaga puternic de cer si ne da putere pentru a ne confrunta cu fortele întunericului. Prin credinta,
copiii lui Dumnezeu «au cucerit împaratii, au facut dreptate, au capatat fagaduinte, au astupat gura
leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în
razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase.» (Evrei 11:33, 34) Si tot prin credinta si noi, cei de
astazi, trebuie sa atingem culmile telului lui Dumnezeu pentru noi. Daca poti crede, «toate lucrurile
sunt cu putinta celui ce crede!» (Marcu 9:23)“
Astazi, Dumnezeul nostru uimitor ne cere sa alegem. El ne întreaba: „Pâna când vreti sa
schiopatati de amândoua picioarele?“ (1 Împarati 18:21), pâna când avem de gând sa oscilam între
doua pareri. Timpul alegerii este scurt. Curând, acelasi Dumnezeu care a facut sa cada focul pe
muntele Carmel Îsi va arata din nou puterea uimitoare. Curând Dumnezeu Se va descoperi într-un
asemenea mod încât orice om din aceasta lume, tânar sau batrân, va fi obligat sa aleaga astazi cui
vrea sa slujeasca. (Iosua 24:15)
„Solia lui Dumnezeu pentru locuitorii de astazi ai pamântului este «Si voi fiti gata; caci Fiul
omului va veni în ceasul în care nu va gânditi».“ (Matei 24:44) Situatia predominanta în societate, si
mai ales în marile orase ale natiunii, vesteste cu glas de tunet ca a sosit ceasul judecatii lui
Dumnezeu si ca sfârsitul tuturor lucrurilor pamântesti este aproape. Ne aflam pe pragul celei mai
mari crize a tuturor veacurilor. Judecatile lui Dumnezeu se vor desfasura într-o rapida succesiune –
focul, inundatiile, cutremurele, razboaiele si varsarea de sânge. Noi nu trebuie sa fim luati prin
surprindere în vremurile acestea de evenimentele marete si decisive; caci îngerul îndurarii nu mai
poate ramâne prea mult pentru a-i apara pe cei nepocaiti.“ (Profeti si regi, pag. 278 în original)
„Dezastrele de pe mare si de pe uscat, starea tensionata din societate, amenintarile de razboi
sunt semnificative. Ele prevestesc apropierea unor evenimente cruciale. Fortele raului îsi unesc si îsi
consolideaza fortele. Se pregatesc pentru ultima mare criza. În curând în lumea noastra vor avea loc
schimbari majore, iar evenimentele finale se vor succeda rapid.“ (Marturii, vol. 9, pag. 11 în
original)
Timpul de ezitare între doua pareri a trecut. Dumnezeul nostru uimitor este viu si doreste sa
fie si Dumnezeul vostru. Este vremea sa hotarâti de partea cui sunteti. Veti continua sa rataciti prin

3
pustiul acestei lumi, despartiti de apa datatoare de viata a dragostei lui Dumnezeu – sau, la fel ca
vechiul Israel, va veti pocai si veti declara cu voce tare: „Domnul este adevaratul Dumnezeu!
Domnul este adevaratul Dumnezeu!“? Alegerea va apartine. Nu vreti sa-L alegeti astazi ca
Dumnezeul vostru pe acest Dumnezeu uimitor?

CITITI
1 Împarati 18

STUDIATI
Ce dovezi vedeti în lumea de astazi ca Dumnezeu este viu?
Ce dovezi vedeti în lume ca Isus revine curând?

GÂNDITI-VA
În ce fel ne asemanam noi, cei de astazi, cu vechiul Israel de pe vremea lui Ilie?
În ce tabara ati fi vrut sa va aflati pe muntele Carmel?
Cum ati putea fi un Ilie al vremurilor noastre?

DISCUTATI
Ce parere aveti despre afirmatia: „Timpul de ezitare între doua pareri a trecut“?

ACTIONATI
Ce puteti face pentru ca oamenii pe care- i cunoasteti sa constientizeze mai mult faptul ca
Isus Se întoarce sa ne ia cu El?

4
 duminica

DUMNEZEU STIE MAI BINE

Text biblic: Matei 6:7, 8

Carl tropaia împingând caruciorul cu cumparaturi. Toata ziua, pare-se, mama îl dusese de la
un magazin la altul, de la un raft la altul. Oare o sa termine vreodata? se întreba el. O sa ne ia patru
ore sa ajungem acasa!
Carl si mama lui îsi petrecusera toata dimineata vizitând liceul adventist cu internat la care
avea sa se duca de la anul. Fusese grozav sa-si aleaga dormitorul în care avea sa stea si sa viziteze
cladirile scolii. Cel mai mult îi placuse sala de sport. Carl tocmai absolvise clasa a opta – iar micuta
scoala a bisericii lui, unde învatase pâna atunci, nu avea decât o podea alunecoasa de ciment în sala
de sport. Însa podeaua salii liceului era din lemn, iar el a descoperit imediat ca asta îi dadea mai
mult avânt când sarea! Poate ca în sfârsit o sa pot si eu marca la cos, se gândea el. I-a placut mult
si sa-si aleaga materiile pentru anul urmator. Dar, când mama a sugerat sa mearga la cumparaturi ca
sa-i ia îmbracaminte pentru scoala, Carl gemuse dezamagit. Ura cumparaturile.
Pâna la urma, mama alese si ultima camasa si, cu caruciorul supraîncarcat, se îndreptara spre
casa. Dupa câteva minute, Carl trânti portbagajul, dupa ce încarcase pachetele grele, dupa care
astepta lânga portiera ca mama sa- i deschida. Parându- i-se ca mamei îi lua mult prea mult timp sa
faca asta, Carl înconjura masina, ducându-se pe partea soferului ca sa vada de ce întârzia atât. Iata
ca mama scotocea agitata prin poseta, vorbind de una singura. Asta nu-i semn bun, se gândi el.
– Stiu ca acum un minut erau chiar aici, o auzi Carl murmurând. Am deschis portbagajul si
apoi le-am aruncat în poseta.
– Ce s-a întâmplat, mama? Ai pierdut cheile? Nu- i de mirare. Nu stiu cum ai putea gasi ceva
în geamantanul ala, râse Carl.
Privirea încruntata pe care -i o arunca mama drept raspuns îl convinse pe Carl ca nu era
momentul potrivit pentru glume. Începu sa caute si el cheile pierdute, în jur si pe sub masina, dar nu
erau nicicum de gasit.
– O, nu! gemu deodata mama lui Carl. Acum îmi amintesc. Poseta era în portbagaj când am
aruncat cheile înauntru. Probabil n-am nimerit – iar cheile au cazut în portbagaj!
– Si acum ce facem? întreba Carl.
– În primul rând, ne rugam, îi raspunse mama. Dumnezeu o sa ne-ajute.
Carl nu prea întelegea cum ar fi putut rugaciunea sa scoata cheile din portbagaj, dar îsi pleca
ascultator capul, iar mama începu sa se roage.
– Tata ceresc, avem nevoie de ajutorul Tau. Am gresit sî am scapat cheile în portbagaj. Stii
ca trebuie sa ajungem acasa si ca avem un drum lung de facut. Te rugam sa trimiti pe cineva sa ne
ajute. Ne-ai spus ca Tu stii de ce avem nevoie chiar înainte sa-Ti cerem, asa ca stiu ca ajutorul e
deja pe drum. Si Te rugam sa ne pazesti pe drum. Amin.
Dupa ce se ruga, mama îl trimise pe Carl în magazin sa- l sune pe tatal lui si sa- i spuna ca
vor întârzia putin. Când iesi din nou, Carl vazu un barbat care discuta ceva cu mama lui. Acesta se
întoarse, trecu pe lânga Carl si se îndrepta spre o furgoneta veche, din care scoase o trusa cu unelte,
dupa care veni din nou spre ei. Carl îl privi pe strain cum lucra în tacere. Cu o viteza surprinzatoare,
deschise cu o sârma portiera, scoase bancheta din spate, ca sa poata ajunge la portbagaj – si gasi
cheile pierdute! Omul zâmbi si scutura din cap când mama îi oferi niste bani, apoi pleca. Fericiti,
Carl si mama lui se urcara în masina si pornira spre casa, laudându- L pe Dumnezeu pentru cum îl
trimisese în ajutorul lor pe strain. Nu trecusera decât 45 de minute de când pierdusera cheile.
Dupa înca vreo zece minute, însa, masina nu mai putu merge decât foarte, foarte încet –
pentru ca pe autostrada era o aglomeratie teribila. Cinci minute mai târziu, când traficul se bloca de
tot, mama iesi si îl întreba pe un sofer aflat mai în fata daca nu cumva stia ce se întâmpla.

5
 – La vreun kilometru de-aici a avut loc un accident grav, doamna, îi raspunse el. O sa mai
ramânem aici ceva vreme. Am auzit la radio ca s-au ciocnit sase masini si au murit patru oameni.
Ce nenorocire!
– Când s-a întâmplat? întreba mama lui Carl.
– Cam acum vreo ora, veni raspunsul.
Când se întoarse la masina, mama parea tulburata, iar vocea îi tremura când îi povesti lui
Carl ce- i spusese soferul acela.
– Ce-i, mama? Pari tare tulburata, îi spuse Carl cu îngrijorare.
– Nu vezi? îi raspunse ea. Daca n-am fi pierdut cheile, am fi ajuns la locul accidentului chiar
când s-a întâmplat. Am fi putut fi si noi într- una din masinile strivite! Am fi putut muri!
Acum era rândul lui Carl sa se cutremure. Cuvintele mamei pareau sa- i rasune în minte ca
un ecou, Am fi putut muri! Dar îsi aminti un alt lucru pe care- l spusese mama când se ruga, ceva
despre faptul ca Dumnezeu stie ce avem nevoie chiar înainte sa- i cerem. Carl se suparase pentru ca
mama pierduse cheile, pentru ca era obosit si voia sa ajunga acasa. Însa acum îsi dadea seama ca
Dumnezeu stiuse ca avea sa se produca accidentul si folosise greseala mamei pentru a le salva viata.
Dumnezeu stia mai bine.
Cum stateau asteptând sa se reia circulatia, pe Carl nu-l mai deranja lunga asteptare. Acum
Îi multumea lui Dumnezeu pentru ca- i ocrotise si pentru ca El stie întotdeauna mai bine.
Textul biblic de astazi este Matei 6:7, 8. Iata cum suna: „Când va rugati, sa nu bolborositi
aceleasi vorbe ca pagânii, carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu
va asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai înainte ca sa-I cereti voi.“
Vi se întâmpla sa rostiti mereu si mereu aceleasi cuvinte când va rugati? Când abia va târâti
în pat, adormiti deja pe jumatate, mormaind: „Tata iubit, Îti multumesc pentru ziua frumoasa. Te
rog, ocroteste-ne, pe mine, pe mama, tata si broscuta mea testoasa, Jack. Iarta- mi pacatele si da-mi
mâine o zi buna.“ Si chiar înainte sa puteti spune „Amin“ deja sforaiti. Este aceasta cu adevarat o
rugaciune sau doar „bolborositi ca pagânii“, repetând cuvinte fara înteles doar pentru ca asa ati fost
învatati, ca trebuie sa va rugati înainte de culcare?
Ellen White spune în Parabolele Domnului Hristos, pag. 143 în original: „Rugaciunea nu
trebuie sa-L schimbe pe Dumnezeu; ci trebuie sa ne aduca pe noi în armonie cu El.“ Textul biblic
de astazi spune ca Dumnezeu stie de ce avem nevoie, mai înainte sa-I cerem. De fapt, El stie ce
avem nevoie mai bine decât stim noi. Romani 8:26: „Si tot astfel si Duhul ne ajuta în slabiciunea
noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar Însusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine
negraite.“ Asadar, rugaciunea nu trebuie sa fie un fel de incantatie lipsita de înteles pe care s-o
repetam zilnic în speranta ca Dumnezeu ne va da ceea ce vrem. Nu, ci ar trebui sa fie o conversatie,
comunicare în ambele sensuri, între cel mai bun Prieten al nostru si noi. Alaturi de studiul biblic,
rugaciunea ne va ajuta sa-L cunoastem pe Tatal nostru ceresc, iar daca Îl vom cunoaste cu adevarat,
atunci ne vom încrede în El cu adevarat.
Motivul pentru care acest lucru este asa de important este ca, pâna nu învatam sa ne
încredem cu adevarat în acest Dumnezeu uimitor caruia Îi slujim, nu vom crede ca El stie mai bine
ce anume e cel mai bine pentru noi. Uneori, Dumnezeu ne spune sa facem lucruri care noua ni se
pot parea putin cam ciudate, dar, daca avem încredere ca El stie ce e mai bine, pâna la urma va fi cu
adevarat bine. Romani 8:28: „Stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.“ Însa trebuie sa- l
cunoastem înainte sa-L putem într-adevar iubi.
Se povesteste despre un om care mergea pe munte ca a cazut de pe o stânca. Din fericire, în
cadere s-a putut prinde de crengile unui pomisor care crestea pe stânca aceea. Neîndraznind sa
priveasca în jos, omul se balansa neajutorat.
Uitându-se în sus, spre poteca, a început sa strige:
– Ajutor! E cineva acolo?
Dupa un timp, a auzit o voce spunându- i:
– Da drumul crengilor!
– Cum?! raspunse omul neîncrezator. Esti într-o ureche?

6
 – Ai încredere în mine, rosti vocea. Da-ti drumul.
– Nu stiu cine esti. De ce-as avea încredere în tine? întreba el.
– Ai încredere! Da-ti drumul, repeta vocea.
Apucându-se si mai strâns de crengi, omul striga:
– Nu mai e si altcineva acolo?
Lucrul de care omul nu-si dadea seama era ca atârna doar la câtiva metri deasupra unei
iesituri de stânca. Daca ar fi ascultat si si-ar fi dat drumul, ar fi fost în siguranta. Dar nu- l cunostea
pe cel care- i vorbise, asa ca n-a avut încredere în sfatul lui.
A fi adventist de ziua a saptea poate parea uneori la fel cu a-ti da drumul într-o prapastie.
Pare mult mai usor, si uneori mult mai logic, sa continui sa te agati de lucrurile lumii, de lucrurile
care ni se par firesti. La urma urmelor, nu e prea placut sa te deosebesti din multime. E o pacoste ca
prietenii sa te critice pentru ca te duci sâmbata la biserica, pentru ca nu manânci sau nu faci anumite
lucruri. Ar fi mult mai usor sa uiti totul. Iar daca sunteti adventisti de ziua a saptea doar pentru ca
asa ati fost crescuti sau pentru ca vreti sa le faceti pe plac parintilor vostri, atunci pentru voi solia
noastra nu va însemna decât niste vorbe deserte, fara sens si probabil ca într-o zi veti pleca din
biserica.
Dar, daca va veti lua timp sa-L cunoasteti cu adevarat pe uimitorul Dumnezeu din centrul
soliei advente, nu veti putea niciodata nici macar sa va gânditi sa plecati. Veti gasi un mod de viata
plin de sens, atât pentru lumea aceasta, cât si pentru cea viitoare. Pe masura ce studiati si petreceti
timp stând de vorba cu Tatal vostru ceresc veti ajunge sa-L iubiti atât de mult, încât va veti simti
pierduti fara El. Va veti simti ca David, când spunea: „Cum doreste un cerb izvoarele de apa, asa Te
doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu înseteaza dupa Dumnezeu, dupa
Dumnezeul cel viu; când ma voi duce si ma voi arata înaintea lui Dumnezeu?“ (Psalm 42:1, 2)
Astazi suntem înconjurati de multe glasuri care cauta sa ne atraga atentia. Panouri
publicitare, anunturi în reviste, Hollywood, pâna si emisiunile TV ale unor evanghelisti – toate
pretind ca detin adevarul, ca stiu ce e cel mai bine pentru noi. Toate ne promit fericirea si pacea,
daca luam o anumita pilula sau cumparam o anumita masina sau sustinem o anumita cauza. Însa
toate nu sunt altceva decât vorbe deserte, o „bolboroseala pagâna“. Nu exista decât o singura
Persoana care „stie ce ai nevoie înainte sa-I ceri“. El ne roaga fierbinte: „Veniti la Mine, toti cei
truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si învatati de la Mine,
caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pent ru sufletele voastre. Caci jugul Meu
este bun si sarcina Mea este usoara.“ (Matei 11:28-30)
Dumnezeul vostru uimitor va cheama chiar astazi. Numai El va cunoaste toate nevoile. Vrea
sa va salveze de pe stânca pacatului si a lipsei de speranta de care stati agatati. Vrea sa va ridice pe
culme. Dar, mai întâi, trebuie sa va încredeti în El si sa va dati drumul „în gol“. Nu vreti sa faceti
astfel si sa cadeti în bratele Lui iubitoare? El nu va va dezamagi niciodata.

CITITI
Matei 6:7, 8

STUDIATI
Daca ati fi în locul omului din povestire, ce ati face la auzul vocii? De ce?

GÂNDITI-VA
De ce credeti ca Dumnezeu pare uneori sa astepte pâna în ultima clipa ca sa ne raspunda la
rugaciuni?

DISCUTATI
De ce ne este asa de greu sa ne încredem în Dumnezeu? Sa fie din cauza ca nu-L putem
vedea sau atinge – sau sa fie dintr-o alta cauza?

7
 Povestiti o ocazie în care Dumnezeu v-a raspuns la o rugaciune într-un fel în care nu va
asteptati. A fost pâna la urma cel mai bine asa?

ACTIONATI
Începeti sa tineti un jurnal de rugaciune. Notati în fiecare zi despre ce vorbiti cu Dumnezeu
si notati si când va raspunde la o rugaciune. Recititi jurnalul la fiecare doua luni. Veti fi surprinsi
vazând ce a facut Dumnezeu pentru voi! Împartasiti aceste lucruri cu un prieten.

8
 luni

TATAL NOSTRU UIMITOR

Text biblic: Romani 8:15, 16

Arida preerie australiana se întindea pâna la orizont, în orice parte te-ai fi uitat. Când si
când, se simtea o adiere slaba care stârnea nori de praf, însa fara sa aline câtusi de putin arsita
sufocanta. Un mic grup de barbati înaspriti si un baietel stateau în cerc în jurul fântânii de la ferma.
Sute de oi se înghesuiau de jur împrejur, behaiturile jalnice aratând cât le era de sete.
Fântâna avea apa suficienta, dar nu puteau ajunge la ea. Frânghia se rupsese, iar galeata
cazuse în fundul fântânii. Angajatii de la ferma discutau ce era de facut. Erau niste barbati care nu
se îngrijorau prea usor. Luptasera cu incendii teribile, supravietuisera furtunilor de nisip, se
razboisera si alungasera nenumarati câini dingo care le atacasera oile. Dar de data aceasta situatia
era diferita. Aici, în mijlocul preeriei, apa însemna viata, si pentru oameni, si pentru animale, iar,
daca ramâneau prea multa vreme fara ea, si unii, si altii ar fi murit.
– Va trebui sa coborâm pe cineva sa ia galeata, mormai în cele din urma unul dintre barbati.
– Da' va trebui sa fie cineva tare mititel. Fântâna asta nu- i prea larga! facu un altul.
Toate privirile se întoarsera catre baietelul care statea linistit lânga tatal sau. Vazându- i ca se
uitau cu totii la el, încerca sa se ascunda în spatele tatalui.
– Hai, fiule. Tu esti singurul care ar încapea. Fii curajos. Fa-o pentru mine! îi spuse tatal.
Fara prea mult chef, baietelul dadu din cap si îi lasa pe ceilalti sa- i lege o frânghie groasa în
jurul mijlocului, pe sub brate. Chiar înainte sa- l coboare în fântâna, rosti:
– Stati! Cine va tine frânghia?
– O s-o tin eu, îi raspunse cel mai solid din grup.
Facu apoi un pas spre baietel, apucând frânghia – si pe sub camasa i se vazura muschii
încordându-se.
– Nu! striga baietelul. Vreau s-o tina tati!
– Ei, fiule, încerca sa- l linisteasca tatal sau, a carui consitutie firava nu se potrivea deloc în
mijlocul celorlalti tovarasi de munca, toti bine claditi. Baietii sunt mult mai puternici ca mine! Vei
fi mai în siguranta daca va tine frânghia unul dintre ei.
– Nu, nu vreau sa ma duc decât daca tii tu de frânghie, facu baietelul, cu o privire hotarâta.
– Dar de ce eu? îl întreba tatal.
– Pentru ca stiu ca tu n-o sa-i dai drumul, se smiorcai baietelul, cu o lacrima alunecându- i pe
obrazul prafuit. Tu n-o sa ma lasi sa cad!
Tatal facu un pas înainte si apuca frânghia cu toata puterea lui, începând apoi sa- l coboare
cu grija în fântâna pe fiul sau. Dupa numai câteva minute, galeata fu recuperata, ia r apa umplu din
nou jgheaburile, potolind setea oilor.
Uitându-se la oi cum beau apa, baietelul îl privi pe tatal sau si sopti:
– Stiam eu ca n-o sa ma lasi sa cad…
Relatia dintre tata si fiu sau tata si fiica este foarte speciala. Este felul de relatie pe care
doreste Dumnezeu s-o aiba cu tine si cu mine. În Romani 8:15, 16, Dumnezeu spune: „Voi n-ati
primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de înfiere, care ne face sa strigam
«Ava!», adica «Tata!». Însusi Duhul adevereste împreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui
Dumnezeu.“
„Copii ai lui Dumnezeu“! Ce maret! Sa te gândesti ca puternicul Dumnezeu care a creat
întregul univers vrea sa-I spunem „Tata“! De fapt, „Abba“ s-ar traduce mai bine prin „Tati“. Iata ce
relatie apropiata doreste El sa aiba cu noi. Suntem atât de speciali pentru El, încât vrea sa- i spunem
„Tati“.

9
 Dar de ce anume este nevoie pentru a fi un tata bun? Îndeplineste Dumnezeu criteriile?
Putem sa ne încredem cu adevarat în El, asa cum baietelul din povestire s-a încrezut în tatal sau? Ne
putem încrede în Dumnezeu ca n-o sa ne lase niciodata sa cadem?
În Caminul advent, pag. 211 în original, Ellen White da urmatoarea descriere a unui tata
bun: „Sotul este pazitorul comorilor din camin, legându-i prin afectiunea sa puternica, sincera si
devotata pe ceilalti membri ai familiei, pe mama si copii, în cea mai strânsa legatura de unire.“
Asadar, în primul rând, un tata bun îsi uneste strâns familia cu funii de dragoste. La fel cum
o banda de cauciuc tine adunate laolalta un pachet de plicuri, sa zicem, si tatal îsi tine familia strâns
unita.
Dumnezeu este Tatal care Îsi tine Biserica strâns unita. Biserica este o familie, familia lui
Dumnezeu. Din nefericire, câteodata unii dintre copiii familiei (inclusiv adulti!) se poarta destul de
infantil. Ne luptam si ne certam între noi pentru cele mai prostesti lucruri. Si, la fel ca pe orice tata,
si pe Dumnezeu Îl doare când copiii Sai se iau la harta. Însa El nu înceteaza sa ne iubeasca si
doreste fierbinte sa învatam sa ne iub im unul pe altul.
„Biserica lui Hristos, asa slabita si plina de defecte cum poate sa para, este acel ceva de pe
pamânt asupra caruia El Îsi revarsa, într-un mod deosebit, dragostea si grija. Biserica este scena
harului Sau, unde El se bucura sa arate îndurare inimilor omenesti. Duhul Sfânt este reprezentantul
Sau si lucreaza pentru a produce în oameni schimbari atât de minunate încât îngerii privesc la ei cu
uimire si încântare. Cerul e plin de bucurie când membrii familiei omenesti sunt plini de
compasiune unul pentru altul, iubindu-se unii pe altii asa cum i-a iubit Hristos. Biserica este
fortareata lui Dumnezeu, cetatea Sa de scapare, pe care o are într-o lume razvratita.“ (Special
Testimony to the Battle Creek Church, pag. 18 si 19)
A doua trasatura a unui Tata bun este ca el da un bun exemplu familiei sale.
„Sotul si tatal este capul familiei… Copiii privesc la el pentru sustinere si calauzire; el
trebuie sa aiba o conceptie corecta despre viata si despre influentele si asocierile care îi înconjoara
familia; mai presus de toate, trebuie sa fie condus de dragostea si frica de Dumnezeu si de
învataturile Cuvântului Sau, pentru a putea calauzi pe calea cea dreapta pasii copiilor sai.“ (Caminul
advent, pag. 211)
Tatal nostru ceresc este un minunat îndrumator pentru copiii Sai. El spune în Psalm 32:8:
„Eu – zice Domnul – te voi învata si- ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui si voi
avea privirea îndreptata asupra ta.“ Prin Isus, El ne conduce prin propriul Sau exemplu. Filipeni 2:5-
8: „Sa aveti în voi gândul acesta, care era si în Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu,
totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine
Însusi si a luat un chip de rob, facându-Se asemenea oamenilor. La înfatisare a fost gasit ca un om,
S-a smerit si S-a facut ascultator pâna la moarte, si înca moarte de cruce.“ Dumnezeu nu ne-a lasat
sa ratacim fara o calauza, ci L-a trimis pe Isus pentru a ne conduce înapoi la El.
Unui tata bun îi face de asemenea placere sa le faca daruri copiilor lui. Nimic nu- l bucura
mai mult decât sa vada încântarea din ochii lor când desfac cadourile primite. Atunci simte ca a
meritat sa faca toate eforturile si sa munceasca din greu.
Si Dumnezeu doreste foarte mult sa ne dea ceea ce cerem. Matei 7:9-11: „Cine este omul
acela dintre voi care, daca- i cere fiul sau o pâine, sa-i dea o piatra? Sau, daca-i cere un peste, sa- i
dea un sarpe? Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cât mai mult
Tatal vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!“
Însa cel mai mare dar pe care doreste Dumnezeu sa ni- l dea este viata vesnica. „Fiindca
plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos,
Domnul nostru.“ (Romani 6:23)
O alta trasatura a unui tata bun este ca îi place sa stea cu copiii lui.
„La întoarcerea de la munca, tatal trebuie sa se bucure de schimbare si sa petreaca un timp
cu copiii lui… Tatilor, petreceti cât mai mult timp posibil cu copiii vostri… Dati- le din ceasurile
voastre libere; învatati sa- i cunoasteti; stati cu ei si când lucreaza, si când se joaca, si câstigati- le
încrederea. Cultivati prietenia cu ei… Astfel veti exercita o puternica influenta spre bine.“ (Caminul
Advent , pag. 220, 222, în original)

10
 Chiar mai mult decât un tata pamântesc,Tatalui nostru ceresc Îi place sa petreaca timp cu
copiii Sai. El vrea sa mearga alaturi de noi, sa stam de vorba, sa ne simta durerile si sa ne
împartaseasca bucuriile. Asa a fost de la început. Geneza 3:8: „Atunci au auzit glasul Domnului,
Dumnezeu, care umbla prin gradina în racoarea zilei.“ Dumnezeu nu facea pur si simplu o plimbare,
ca sa se relaxeze dupa o zi de munca grea. Nu, ci venise sa petreaca un timp cu copiii Sai. Din
nefericire, se întâmplase ceva îngrozitor. În lume intrase pacatul, ridicând o bariera între Dumnezeu
si copiii Sai. De-acum, nu se mai puteau plimba împreuna prin gradina, împartasindu-si gândurile si
bucurându-se de frumusetea din jur. Pacatul omului îl condamnase la moarte si la despartire eterna
de Tatal sau ceresc. Însa Dumnezeu Îsi iubea prea mult copiii pentru a îngadui asa ceva.
Ultima si cea mai importanta trasatura a unui tata bun este ca îsi iubeste copiii atât de mult,
încât va face orice, va merge oriunde si va renunta la orice pentru a-i scapa din primejdie. La fel
este si uimitorul nostru Tata ceresc. El nu Si- a putut lasa copiii sa piara, fara sa faca nimic pentru a- i
salva. Însa exista un singur lucru de facut. Dumnezeu trebuia sa moara. Ta tal nostru ceresc, în
persoana Fiului Sau Isus, trebuia sa moara pentru pacatele noastre. Ioan 3:16: „Fiindca atât de mult
a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa
aiba viata vesnica.“ Aceasta este cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Daruindu- ni-L pe Fiul Sau, Dumnezeu a golit pentru noi tot cerul. Într-atât ne iubeste de mult. Într-
atât de mult vrea sa fie Tatal nostru.
Era o zi fierbinte de vara. Naomi, o fetita în vârsta de doi ani si jumatate, se juca în curte, în
fata casei. Deodata, izbucni un strigat: „Foc!“. Micuta se uita nedumerita, în vreme ce mama si
fratele ei trecura în goana pe lânga ea, îndreptându-se spre casa în flacari. Tremurând de teama, a
început sa plânga. Dar atunci, niste mâini puternice pe care le stia bine o prinsera de mijloc si o
dusera la adapost, în masina lor aflata la o distanta. Naomi auzi vocea tatalui ei soptindu- i linistitor
ca totul va fi bine. Îndata se opri din plâns. Daca taticul zicea ca o sa fie bine, atunci era sigura ca
asa avea sa fie.
Dupa mai multe ceasuri, mirosul de fum înca se mai simtea în aer. Naomi îl vazu venind pe
tatal ei. O scoase din masina, o arunca în sus si o prinse din nou în brate, râzând când râse si ea.
Cineva îl întreba atunci, surprins, pe tatal ei:
– Cum poti sa râzi?! Tocmai ai pierdut totul!
Tatal lui Naomi zâmbi si rosti cu convingere:
– N-am pierdut nimic care sa nu poata fi înlocuit. Familia mea e în siguranta.
În zilele noastre, multi nu-si pot imagina un tata iubitor pentru ca tatal lor i- a abandonat sau
i-a abuzat. Dar, daca ar privi la Isus, ar vedea o imagine mai clara a Tatalui ceresc. Isus a spus:
„Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal.“ (Ioan 14:9) Prin Isus, ei vor afla despre Tatal ceresc
care uneste familia lui Dumnezeu cu funii de dragoste, care Îsi calauzeste copiii prin propriul Sau
exemplu, care se bucura sa stea cu ei, precum si sa le faca daruri bune. Însa, mai presus de orice,
vor gasi un Tata care îi iubeste mai mult decât tine la viata Sa. Si tot ce cere în schimb este sa- i
întoarca si ei dragostea.
Tatal nostru uimitor Se va întoarce curând sa-Si ia acasa copiii. El vrea ca si voi sa faceti
parte din familia Sa. Vrea sa fiti si voi împreuna cu El. Iar când va va vedea în ceruri, când Îsi va
vedea toti copiii stând la marea de cristal, va spune: „A meritat. Familia mea este în sfârsit în
siguranta.“

CITITI
Romani 8:15, 16

STUDIATI
Ce alte trasaturi mai are un tata bun?

11
GÂNDITI-VA
Cum ati putea ajuta pe cineva cu un tata abuziv sa-L înteleaga pe Dumnezeu ca Tata iubitor?

DISCUTATI
Descrieti o experienta pe care ati avut-o cu tatal vostru (sau cu un alt adult), din care ati
învatat ceva despre dragostea lui Dumnezeu pentru voi.

ACTIONATI
Câte texte biblice despre tati puteti gasi?

12
 marti

UIMITORUL IEHOVA JIREH

Text biblic: Psalm 37:25

– Mama, cineva ne-a furat cartofii!

– Da, Christof, stiu, raspunse îngrijorata mama Kober. Ma tem ca nu ne-au ramas destui ca
sa ne ajunga la iarna.
– Si atunci ce-o sa facem?! întreba Christof, simtind cum i se strângea stomacul de
îngrijorare.
Pentru un baiat de unsprezece ani, cum era Christof, pâna si gândul ca nu va avea ce sa
manânce era înspaimântator!
– Nu-ti fa griji, fiule. Dumnezeu va purta de grija, îl asigura mama.
Împreuna, mama si fiul iesira din pivnita în care se afla gramada de cartofi, acum micsorata.
Viata fusese grea de când armata rusa îl capturase în martie 1945 pe tata Kober, un medic german.
Razboiul se încheiase în sfârsit în mai 1945, dar tatal nu fusese înca eliberat. Peste tot bântuia
foametea. Armata rusa, care le ocupase tara, pretindea cea mai mare parte a recoltelor, asa ca nu
mai ramânea decât foarte putin pentru poporul german. Familia Kober îsi socotise cu grija cartofii
ca sa le ajunga peste iarna.
Cu toate ca put inii bani pe care- i aveau erau aproape lipsiti de valoare, mama se hotarâse sa-
I fie credincioasa lui Dumnezeu. Cu grija, ea puse deoparte zecimea si darul din suma saracacioasa
pe care o primea ca ajutor social. În fiecare zi, cerea împlinirea fagaduintei din Maleahi 3:10:
„Aduceti însa la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana în Casa Mea; puneti-Ma astfel la
încercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si nu voi
turna peste voi belsug de binecuvântare.“
Curând dupa ce a descoperit ca rezerva de cartofi se micsorase, Christof afla ca un taran de
prin apropiere fugise de armata rusa, lasându-si toata recolta de cartofi înca neadunata de pe câmp.
Oricine voia se putea duce sa- i adune. Când îi spuse mamei Kober ce aflase, ea hotarî sa mearga
imediat a doua zi.
Joi dimineata îi întâmpina o ploaie rece, dar mama si Christof pornira fara sovaiala spre
câmpul cu cartofi, tragând dupa ei un mic carucior. Curând, lui Christof i se facu frig, iar mama îl
trimise acasa, dar ea mai ramase sa adune cartofi. Dupa ce strânse cât de multi putu, mama se
întoarse acasa. A doua zi fu la fel de rece si umed, dar mama se întoarse din nou cu o prietena sa
mai sape dupa cartofi. Doua zile întregi, cât au strâns cartofii, n-au mai vazut pe nimeni la câmp.
În Sabat, soarele stralucea vesel, iar razele lui încalzeau pamântul. Era o zi perfecta pentru a
mai sapa dupa cartofi, dar familia se duse la biserica. Nedumerita, mama Îl întreba pe Dumnezeu de
ce îngaduise asa o vreme urâta timp de doua zile, în timp ce acum era asa o zi frumoasa. Daca
vremea ar fi fost mai buna, ar fi putut aduna mult mai multi cartofi.
Ziua de duminica se arata calda si însorita, asa ca mama si Christof se îndreptara din nou
spre câmpul cu cartofi. Nu apucara, însa, sa sape decât scurt timp, când aparu un soldat rus.
– Ce credeti ca faceti aici? îi întreba el poruncitor. Câmpul a fost confiscat de armata rusa.
Furati de la soldatii nostri!
Mama încerca sa- i explice ca cineva îi spusese ca oricine putea lua cartofii, dar soldatul nici
nu vru sa asculte.
– Ramâneti pe loc! le ordona el. Ma voi duce sa- l aduc pe comandantul meu.
Urcându-se pe motocicleta, soldatul o porni apoi pe drum în jos.
De îndata ce disparu din vedere, mama si Christof lasara cartofii si plecara acasa, tragând
caruciorul dupa ei.
Dar nu apucara sa ajunga prea departe, ca soldatul se si întoarse, cu comandantul în atasul
motocicletei. Trecura încet pe lânga Christof si mama lui, se oprira, se întoarsera din drum si se

13
apropiara din nou de ei. Mama se ruga în tacere pentru siguranta ei si a copilului. Aruncându- le înca
o privire patrunzatoare celor doi civili germani înspaimântati, soldatii rusi se îndepartara apoi în
viteza.
Pe drumul spre casa, mama Îi multumi lui Dumnezeu pentru ocrotire. „Si-Ti multumesc,
Doamne, pentru vremea ploioasa de joi si vineri, care i- a oprit pe soldati sa iasa la câmp, astfel ca
noi am putut sa strângem hrana de care aveam asa de multa nevoie.“
Iar stomacul lui Christof se simtea acum si el recunoscator…

***
Viata te poate nedumeri. Deseori ne întrebam de ce îngaduie Dumnezeu sa se întâmple unele
lucruri. Unii dintre noi suntem preocupati de cum o sa ne putem plati taxele pentru scoala. Altii se
întreaba chiar ce vor mai mânca a doua zi. Uneori ne simtim fara speranta.
Dar, pentru ca suntem crestini, nu trebuie sa disperam, caci avem un Dumnezeu uimitor care
ne iubeste cu o dragoste uimitoare. Chiar daca împrejurarile par sa ne fie nefavorabile si orice
speranta pare pierduta, ne putem totusi încrede în El. Dumnezeu ne aminteste în Isaia 55:8, 9: „Caci
gândurile Mele nu sunt gândurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci, cât
sunt de sus cerurile fata de pamânt, atât sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gândurile
Mele fata de gândurile voastre.“ Cu toate ca nu putem întotdeauna întelege de ce anume face ceea
ce face, putem avea încredere în Dumnezeu si putem fi convinsi ca „toate lucrurile lucreaza
împreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati
dupa planul Sau.“ (Romani 8:28) David a vazut împlinindu-se acest adevar. De aceea a putut el sa
afirme în cuvintele din textul biblic de astazi: „Am fost tânar si am îmbatrânit, dar n-am vazut pe
cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si pâinea.“ (Psalm 37:25)
De-a lungul vietii sale, David a experimentat minunata grija a lui Dumnezeu pentru el. Când
era un baietandru si pazea oile, Dumnezeu i-a dat putere sa ucida un leu si un urs care au atacat oile.
Astfel, el a putut spune cu încredere pe când se pregatea sa- l înfrunte pe uriasul Goliat: „Domnul,
care m-a izbavit din gheara leului si din laba ursului, ma va izbavi si din mâna acestui filistean.“ (1
Samuel 17:37)
Profetul Samuel l- a uns pe David ca împarat, dar multa vreme dupa aceea a parut foarte
improbabil sa fie astfel. David a trebuit sa fuga de împaratul Saul care, invidios, hotarâse sa- l
omoare. Însa credinta lui David n-a slabit. Cu toate ca a fost înconjurat de dusmani si alungat de
acasa, el înca mai putea spune: „Eu am încredere în bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina
mântuirii Tale: cânt Domnului, caci mi-a facut bine!“ (Psalm 13:5, 6)
Dumnezeu l- a rasplatit pe David pentru credinta lui, iar, când în sfârsit a urcat pe tronul
promis, noul împarat s-a rugat: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai
facut sa ajung unde sunt? Si înca atât este putin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbesti
despre casa robului Tau si în viitor. Si binevoiesti sa înveti pe un om cu privire la aceste lucruri,
Doamne Dumnezeule! Ce Ti- ar putea spune David mai mult? Tu cunosti pe robul Tau, Doamne
Dumnezeule! Dupa cuvântul Tau si dupa inima Ta, Tu ai facut toate aceste lucruri mari, ca sa le
descoperi robului Tau! Ce mare esti Tu, Doamne Dumnezeule! Caci nimeni nu este ca Tine si nu
este alt Dumnezeu afara de Tine, dupa tot ce am auzit cu urechile noastre.“ (2 Samuel 7:18-22)
Dumnezeu a continuat sa- l binecuvânteze pe David si sa-i împlineasca nevoile de-a lungul
vietii. Privind în urma, David spunea: „Do mnul întareste pasii omului, când Îi place calea lui; daca
se întâmpla sa cada, nu este doborât de tot, caci Domnul îl apuca de mâna. Am fost tânar si am
îmbatrânit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si pâinea.“ (Psalm
37:23-26)
Si Avraam a avut multe motive sa-L laude pe Dumnezeu pentru minunata Lui purtare de
grija. Spunându- i-se sa-si lase caminul si familia, Avraam „a ascultat si a plecat fara sa stie unde se
duce.“ (Evrei 11:8) Iar Dumnezeu l-a binecuvântat pentru credinta lui. Mai târziu, Avraam „a locuit
la Beerseba, în prosperitate si onoare. Era foarte avut, iar domnitorii tinutului îl cinsteau ca pe un
print puternic. Mii de oi si de vite umpleau câmpurile din jurul taberei sale. De jur împrejur se aflau
corturile sutelor lui de slujitori credinciosi. Fiul fagaduintei a crescut alaturi de el. Parea ca cerul

14
încununase cu binecuvântarea sa o viata de sacrificiu, de asteptare rabdatoare a împlinirii sperantei
ce întârziase.“ (Patriarhi si profeti, pag. 147, 148 în original)
Însa pentru acest slujitor credincios mai ramânea de trecut un ultim test. „Pentru ca el sa
poata atinge cel mai înalt standard, Dumnezeu l-a mai supus unui test, cel mai serios care i s-a cerut
vreodata omului. Într-o viziune de noapte, Avraam a fost îndrumat spre tinutul Moria, pentru a- l
aduce acolo ca jertfa de ardere de tot pe fiul sau, pe un munte ce avea sa- i fie aratat.“ (Patriarhi si
profeti, pag. 147)
Parea o cerere imposibila. Cum putea un Dumnezeu al dragostei, un Dumnezeu care
poruncise „Sa nu ucizi“, cum putea sa- i ceara asa ceva unui tata? Dar Avraam, care de multe ori
statuse de vorba cu Dumnezeu timp de ceasuri întregi, I-a recunoscut glasul si a pornit cu
credinciosie sa faca ce i se poruncise. În ultima clipa, pe când Avraam era gata sa înfiga cutitul în
inima singurului sau fiu, Dumnezeu i- a oprit mâna, spunând: „Stiu acum ca te temi de Dumnezeu,
întrucât n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.“ (Geneza 22:12). Cutitul i- a cazut
din mâna si, cu bucurie si recunostinta, Avraam l- a strâns în brate pe Isaac. Pe când se îmbratisau,
Avraam a privit în sus si a zarit un berbec, încurcat într-un tufis. L-a luat si l-a adus ca ardere de tot
în locul fiului sau. Cu inima plina de recunostinta, Avraam a numit locul acela „Iehova Jireh“, care
înseamna „Domnul va purta de grija“.
Dumnezeu a lucrat cu putere în viata lui David si a lui Avraam, precum si a multor altora
din vremurile biblice – dar oare mai lucreaza El si astazi? Mai este El un Dumnezeu al dragostei si
compasiunii, care „sa îngrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, în slava, în Isus
Hristos.“ (Filipeni 4:19) Putem noi spune si astazi cu încredere, asa ca Avraam cel din vechime,
„Iehova Jireh – Domnul va purta de grija“?
Evrei 13:8: „Isus Hristos este acelasi ieri si azi si în veci!“ Iar în Evrei 10:23 suntem
îndemnati „sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut
fagaduinta.“ Ne putem încrede în Tatal nostru ceresc, chiar când situatia pare fara speranta, caci El
Si-a dovedit mereu si mereu credinciosia.
În cartea sa, Over And Over Again, Ronald Alan Knott a adunat povestiri minunate despre
uimitoarea purtare de grija a lui Dumnezeu fata de poporul Sau credincios. La pagina 44, Jamie E.
Spence, misionar si co- fondator si director executiv al Misiunii Canvasback, ne spune istoria
incredibila a modului în care S-a îngrijit Dumnezeu de misiunea lor din Pacificul de Sud.
„Vasul medical al misiunii, Canvasback, era ancorat în laguna Likiep, iar medicii si dentistii
lucrau pe tarm într-o cladire micuta cu acoperis de tabla. La umbra arborilor de pâine asteptau la
coada foarte multi copii si parinti îngrijorati. Printre ei se aflau copii epuizati de luni întregi de
suferinta din cauza unor abcese dentare. Se aflau copii cu infectii auriculare, copii cu febra, copii cu
tot felul de afectiuni.
În calitate de capitan, ma confruntam cu o decizie dificila. Apa dulce din rezervoarele lui
Canvasback aproape se terminase, iar filtrul de apa ni se stricase si el. Fie ca traiesti în Arizona, fie
în Atena, apa este pretioasa, dar în atolurile de coral din Pacific este o chestiune de viata si de
moarte. Apa de ploaie este adunata în rezervoare facute din aripile unor vechi avioane de pe vremea
celui de-al doilea razboi mond ial si în vechile rezervoare de benzina.
Spre seara, barca noastra cu motor i-a adus la bord pe medicii extenuati. Le-am spus care era
decizia mea. În dimineata urmatoare trebuia sa adunam echipamentul medical al clinicii mobile, sa
ridicam ancora si sa ne întoarcem la Majuro dupa apa.
Au protestat cu vehementa. «Pacientii mai au nevoie de consultatii, copii nu s-au vindecat
înca. Cu siguranta ca Dumnezeu nu vrea sa plecam si sa- i lasam pe oamenii astia în suferinta. Sa
îngenunchem si sa ne rugam», mi- au spus.
Eu n-aveam asa o credinta, sa cred ca Dumnezeu va repara filtrul de apa, asa ca ne-am rugat
pentru celalalt lucru imposibil: sa ploua în sezonul secetos. În noaptea aceea s-a auzit un tunet
rostogolindu-se peste ocean – si a venit o ploaie torentiala care ne-a umplut rezervoarele. A doua zi,
pe insula, toate rezervoarele erau pline, iar copilasii tuciurii îsi balaceau picioarele goale prin
baltoace. Cozile interminabile de pacienti ai clinicii au început sa se micsoreze. Parintii se luptau
din greu sa-si adaposteasca de ploaie sub frunze uriase de taro copiii bolnavi.

15
 O canoe de pe insula a pornit spre vasul nostru. O delegatie murata pâna la piele –
conducatorii din Likiep – ne-au cerut cu respect sa încetam sa ne mai rugam pentru ploaie.
Probabil ca Dumnezeu voia sa-Si arate simtul umorului, caci ploaia se opri la fel de rapid
cum si începuse.“
În Divina vindecare, pagina 480 în original, Ellen White ne spune: „Multi care pretind ca-L
urmeaza pe Hristos au inima plina de neliniste si tulburare, pentru ca le este frica sa-si încredinteze
soarta lui Dumnezeu. Ei nu I se predau Lui cu totul, caci se tem de consecintele pe care le-ar putea
implica o asemenea predare deplina. Dar ei nu vor putea gasi pacea pâna nu vor accepta aceasta
predare.“
Uimitorul Iehova Jireh doreste fierbinte sa ne umple cu pacea Sa. Când ne confruntam cu
îndoiala si descurajarea, El vrea ca noi sa putem spune ca David: „Pentru ce te mâhnesti, suflete, si
gemi înlauntrul meu? Nadajduieste în Dumnezeu, caci iarasi Îl voi lauda; El este mântuirea mea si
Dumnezeul meu.“ (Psalm 42:5) Însa nu putem avea aceasta pace decât daca învatam sa ne încredem
în El – si nu putem învata sa ne încredem în El decât daca ajungem sa- L cunoastem prin studiu
biblic si rugaciune regulata. Aceasta este partea noastra. Restul depinde de El.
„Tatal nostru ceresc are mii de cai în care sa ne poarte de grija, cai despre care noi nu stim
nimic. Aceia care accepta principiul de a pune pe primul loc slujirea lui Dumnezeu vor vedea cum
se spulbera confuzia si vor gasi în fata lor o carare clara… Dumnezeu are mijloace pentru
îndepartarea oricarei greutati… El vegheaza asupra copiilor Sai cu o dragoste ce nu poate fi
masurata si vesnica. În cele mai întunecate zile, când lucrurile par fara iesire, aveti credinta în
Dumnezeu.“ (Divina vindecare, pag. 481, 482)
Alegeti astazi sa va încredeti în Dumnezeu. Alegeti sa aduceti toate nelinistile, toate durerile
si toata vina voastra la picioarele lui Isus. Alegeti sa-L lasati pe El sa aiba controlul deplin asupra
vietii voastre si veti fi uimiti de lucrurile pe care le va face pentru voi. David s-a încrezut în El,
Avraam s-a încrezut în El – si si voi va puteti încrede în El, caci El este si va fi întotdeauna
uimitorul Iehova Jireh, Dumnezeul care poarta de grija.

CITITI
Psalm 37:25

STUDIATI
În afara de împlinirea nevoilor noastre fizice, cum altfel ne mai poarta de grija Dumnezeu?

GÂNDITI-VA
De ce ne este atât de greu uneori sa ne încredem în Dumnezeu?

DISCUTATI
Împartasiti o situatie în care Dumnezeu v-a împlinit nevoile.

ACTIONATI
Împartasiti fagaduinta voastra biblica preferata, referitoare la grija lui Dumnezeu fata de
poporul Sau. De ce înseamna atât de mult pentru fiecare din voi fagaduinta respectiva?

16
 miercuri

UIMITOARELE CAI ALE DOMNULUI PRIN MIJLOCUL FURTUNILOR

Text biblic: Naum 1:3

Era o splendida dimineata de duminica în Hawaii. O briza usoara adia prin palmieri si valuri
blânde mângâiau tarmul lagunelor albastre. Oamenii tocmai se trezeau, doar pentru a se bucura de o
noua zi perfecta în paradis. La baza navala din Honolulu, activitatile zilei erau deja în plina
desfasurare. Pretutindeni se auzea zgomotul motoarelor si glasuri strigând ordine, care nu par sa
înceteze niciodata într-o baza militara moderna, indiferent ce ora sau ce zi ar fi.
La statia radar, un tânar înrolat de curând exersa sa foloseasca echipamentul radar, sperând
sa învete îndeajuns de bine ca sa se califice pentru a fi selectionat ca operator. Pe când urmarea
ecranul monitorului, detecta o serie neobisnuita de semnale luminoase undeva departe, spre apus.
Observa un numar mare de avioane care se îndreptau spre ei, aflate la vreo doua sute si ceva de
kilometri la vest de insule. Emotionat, le raporta superiorilor observatiile sale. Ofiterii râsera de
imaginatia hiperactiva a tânarului si- i spusera sa se întoarca la exercitiile lui. În partea aceea de
lume nu exista nici o amenintare. Razboiul se desfasura la mii de kilometri departare, în Europa, iar,
în ceea ce- i privea pe japonezi, chiar în clipa aceea se afla la presedintele Statelor Unite, la
Washington, D.C, o delegatie japoneza – pentru negocieri de pace.
Recrutul mai verifica odata ecranul radarului, dupa care, dând din umeri, se întoarse la
exercitiile lui, ignorând semnalele misterioase care se apropiau din ce în ce. Îsi facuse datoria, iar
ofiterii trebuie ca stiau ce fac.
La ora 8 dimineata, linistea si pacea diminetii hawaiene de duminica fu spulberata de
zgomotul asurzitor al bombardierelor în picaj, de exploziile bombelor ce cadeau si de tacanitul
mitralierelor. Întregul port parea sa fi luat foc, caci marile nave de razboi erau aruncate în aer, una
dupa alta, si mii de oameni tipau în chinuri, luati prin surprindere, apoi mureau în apele golfului,
acoperite de un strat de petrol în flacari. În numai câteva minute, s-au scufundat 15 nave de razboi,
au fost distruse mai mult de 150 de avioane si au fost ucisi sau raniti mii de oameni. Astfel, poporul
Statelor Unite a fost aruncat într-unul din conflictele cele mai sângeroase pe care l-a vazut vreodata
lumea noastra. Însa, într-o statie radar din Hawaii, un tânar recrut, desi zdrobit de durere din pricina
tragediei ce se desfasura în jurul lui, stia ca el unul, cel putin, îsi facuse datoria de om de veghe.
Daduse semnalul de avertizare. Doar ca pur si simplu nimeni nu vrusese sa-l asculte.

***
Cu mii de ani înainte de Pearl Harbor, o alta cetate a primit repetate avertismente despre
dezastrul iminent, dar si ea a ales sa- i ignore pe soli. Ninive era mândria imperiului asirian.
Frumusetea si bogatia ei stârneau invidia natiunilor din jur. Tefania 2:15 descrie Ninive drept
„cetatea aceea vesela, care statea plina de încredere si zicea în inima ei: «Eu si nici una afara de
mine!»“. În Profeti si regi, la pag. 265 în original, scrie: „Printre cetatile lumii antice, pe vremea
Israelului divizat, una din cele mai mari era Ninive, capitala împaratiei asiriene. Cladita pe malurile
fertile ale Tigrului, curând dupa împrastierea oamenilor de la turnul Babel, Ninive înflorise de-a
lungul veacurilor, pâna ajunsese «o cetate foarte mare, cât o calatorie de trei zile». (Iona 3:3)“
Din nefericire, Ninive nu era numai un centru cultural si comercial. Cetatea era plina de
orice fel de rautate si depravare. Naum 3:1 o numeste „cetatea varsatoare de sânge, plina de
minciuna si de silnicie, si care nu înceteaza sa se dedea la rapire!“. Strazile ei erau ultimul loc unde
ti-ai fi dorit sa fii dupa lasarea întunericului!
Însa, chiar si în aceasta cetate rea, Dumnezeu înca mai vedea motive de speranta. În Profeti
si regi, la pag. 265, 266 în original, citim: „Acela care- i vede pe toti fiii oamenilor (Psalm 33:13) si
priveste tot ce este de pret (Iov 28:10) a gasit în cetatea aceea multi oameni care erau în cautarea a
ceva mai bun si mai înalt si care, daca li s-ar fi dat ocazia de a-L cunoaste pe Dumnezeul cel viu, si-

17
ar fi parasit faptele rele si I s-ar fi închinat. Asadar, în întelepciunea Sa, Dumnezeu li S-a revelat
într- un mod de neconfundat, pentru a- i conduce la pocainta, daca era posibil.“
Iona, un profet al lui Dumnezeu, a fost chemat sa previna Ninive ca va fi nimicita daca nu
avea sa-si schimbe caile. Cu toate ca a fost nevoie de un peste mare ca sa- l „convinga“ pe Iona,
pâna la urma el L-a ascultat totusi pe Dumnezeu si s-a dus la Ninive. Cu toate ca solul însusi se cam
împotrivea, solia lui a atins inima oamenilor, iar cetatea s-a pocait si s-a întors la Dumnezeu, pentru
un timp.
Din nefericire, Ninive s-a întors curând la caile ei cele vechi. În cele din urma, Dumnezeu
nu a mai putut suporta starea de lucruri. Vorbindu- le prin profetul Sau, Naum, El a declarat: „Vai de
cetatea varsatoare de sânge… Iata, am necaz pe tine, zice Domnul ostirilor.“ (Naum 3:1, 5)
„Domnul este îndelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul
umbla în furtuna si în vârtej, si norii sunt praful picioarelor Lui. … Domnul este bun, El este un loc
de scapare în ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se încred în El. Dar cu niste valuri ce se varsa
peste mal va nimici cetatea Ninive si va urmari pe vrajmasii Lui pâna în întuneric.“ (Naum 1:3, 7,
8)
La vreo treizeci de ani dupa ce a rostit Naum aceste cuvinte, profetia s-a împlinit. În anul
612 î.Hr., mezii si babilonienii au asediat cetatea si au nimicit-o. Distrugerea a fost atât de mare
încât s-a uitat unde se aflase cetatea, ruinele ei nefiind descoperite pâna la mijlocul secolului al
nouasprezecelea.
Aceasta imagine a lui Dumnezeu ca judecator ce pedepseste îi face pe multi crestini sa se
simta foarte neconfortabil. Ne place mult sa vorbim despre uimitoarea dragoste a lui Dumnezeu,
despre bunatatea si îndurarea Sa, despre iertarea Sa. Ne place sa cântam „Tata bun, Îti multumim“ si
sa ne gândim la Isus ca la un Pastor blând. Dar, când Dumnezeu spune lucruri ca „Iata, am necaz pe
tine… Voi azvârli cu murdarii peste tine, te voi înjosi si te voi face de ocara“ (Naum 3:5, 6), dam
repede pagina si cautam un psalm ca sa ne linisteasca gândurile tulburate. Însa, fie ca ne place sau
nu, acesta este acelasi Dumnezeu care spune poporului Sau: „Te iubesc cu o iubire vesnica; de
aceea îti pastrez bunatatea mea!“ (Ieremia 31:3). Lucrul de care prea adesea nu ne dam seama este
ca dragostea fara dreptate înseamna de fapt cruzime.
Câteodata, pentru a-si proteja copilul de un rau viitor, un tata care îl iubeste pe acesta trebuie
sa se poarte într-un fel care pe moment îi pare crud copilului. Daca un copil ar fi pe punctul de a
înfige o furculita în priza, ar spune oare un tata iubitor: „Pentru ca- l iubesc, o sa- l las sa faca orice
vrea“? Bineînteles ca nu! Tatal ar striga la el si i-ar smulge furculita din mâna. S-ar putea chiar sa- i
aplice putina „terapie fizica“, astfel încât copilul sa nu uite ca furculitele si prizele nu alcatuiesc o
combinatie reusita. Pentru ca îsi iubeste copilul, tatal trebuie sa- l pedepseasca.
Tatal nostru ceresc ne iubeste chiar si mai mult si, cu toate ca nu-I place deloc, uneori
trebuie sa ne pedepseasca pentru binele nostru. Ellen White spune în Patriarhi si profeti, pag. 628
în original: „Pentru Dumnezeul nostru îndurator, pedeapsa este o lucrare ciudata. «Pe viata Mea,
zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se întoarca de la calea lui si sa
traiasca.» (Ezechiel 33:11) Domnul este «plin de îndurare si milostiv, încet la mânie, plin de
bunatate si credinciosie, care … iarta faraledegea, razvratirea si pacatul». Cu toate acestea, cu nici
un chip El «nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat» (Exod 34:6, 7) Desi nu se bucura de
razbunare, El Îsi va exercita judecata asupra celor ce au încalcat Legea Sa. Este obligat sa faca acest
lucru, pentru a- i apara pe locuitorii pamântului de o totala depravare si distrugere. Pentru a- i salva
macar pe unii, El trebuie sa- i înlature pe aceia care au ajuns înraiti în pacat.“
Însa Dumnezeu nu apeleaza la judecata pâna mai exista vreo speranta, pâna cei rai nu
primesc toate avertismentele posibile – si le resping. Prin manifestari în natura, extraordinar de
impresionante, prin solii de avertizare date de profetii Sai si prin îndemnuri adresate constiintei de
Duhul Sau cel Sfânt, Dumnezeu încearca sa ne aduca într-o relatie mântuitoare cu Sine. Numai
dupa ce toate acestea au dat gres ne lasa El în voia noastra, împotriva vointei si dorintei Sale. Când
Ierusalimul a ales sa- i respinga lucrarea, pecetluindu-si astfel soarta, Isus a strigat cu durere:
„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine; de câte ori

18
am vrut sa strâng pe fiii tai, cum îsi strânge gaina puii sub aripi, si n-ati vrut!“ (Luca 13:34) El a
facut tot ce a putut, iar acum trebuia sa lase sa li se împlineasca destinul ales de ei.
Astazi, în lumea întreaga se vesteste o solie, cum s-a întâmplat si în vechiul Ninive. Este o
solie de speranta, de îndurare si dragoste. Dar este si o solie de avertizare. I se spune „întreita solie
îngereasca“, iar lumea o ignora, spre propriul risc. Este solia finala a lui Dumnezeu pentru o lume
excesiv de plina de rautate. Prin calamitati naturale tot mai numeroase, prin probleme economice si
prin viata plina de iubire a copiilor Sai credinciosi, Dumnezeu cauta sa trezeasca lumea si biserica
din somnul lor. El nu va lasa nici o piatra neîntoarsa pentru a avertiza lumea de ceea ce urmeaza.
Numai dupa ce toti vor fi avut ocazia de a lua o decizie pentru sau împotriva Lui, numai atunci se
va închide usa harului. Numai atunci îs va începe Dumnezeu „lucrarea sa ciudata“ de pedepsire,
care va eradica pentru totdeauna din Univers plaga pacatului.
Totusi, noi nu trebuie sa ne temem de ziua aceea. Stim ce se va întâmpla. Am fost preveniti,
dar este la alegerea noastra sa dam ascultare avertismentului. Daca ofiterii de la Pearl Harbor ar fi
ascultat avertismentul tânarului recrut, multe vieti ar fi putut fi salvate. Si astazi atârna în balanta
multe vieti. Trebuie sa ne pregatim pentru furtuna viitoare. Avem nevoie de atitudinea tânarului
marinar din povestire urmatoare.
Un capitan de marina comerciala citea nedumerit lista de calificari de pe formularul de
cerere de angajare.
– Ce vrei sa spui cu asta: „Pot sa dorm când sufla vijelia“? întreba.
Tânarul marinar nu facu decât sa zâmbeasca si sa dea din cap. Capitanul considera destul de
ciudata descrierea aceea, dar totusi îl angaja.
Câteva zile dupa aceea, în toiul noptii veni o furtuna, iar valurile începura sa arunce micul
lor vas dintr-o parte într-alta. Capitanul se grabi se verifice daca totul era în siguranta. Gasi
sabordurile si tambuchiurile închise cu grija. Barcile de salvare erau gata de lansare, având la bord
provizii de hrana si rachete de semnalizare în saci impermeabili.
Între timp, tânarul marinar dormea linistit în cabina.
Capitanul continua sa-si verifice vasul. Vazu ca motoarele fusesera reglate si mergeau foarte
bine. Încarcatura fusese bine asigurata, legata cu frânghii suplimentare. Totul era pus la punct.
Abia atunci întelese în sfârsit capitanul ce vrusese sa spuna tânarul marinar când scrisese
„Pot sa dorm când sufla vijelia“. Întrucât lucrase cu credinciosie si pregatise totul cu grija când
marea era calma, atunci când a venit furtuna el era pregatit. Si, pentru ca era pregatit, putea sa
doarma linistit.
Foarte curând, „cele patru vânturi ale pamântului“ vor fi eliberate si în lume va izbucni o
furtuna cum nu s-a mai vazut niciodata pâna acum. Curând, „va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a
mai fost de când sunt neamurile si pâna la vremea aceasta.“ (Daniel 12:1) Însa poporul lui
Dumnezeu, care s-a pregatit în vreme de pace, nu trebuie sa se teama de furtuna. Caci acelasi
Dumnezeu care „umbla în furtuna si în vârtej“, si de care se tem cei rai, va fi un „loc de adapost în
ziua necazului“ pentru cei care se încred în El.
„Iata ca acum este vremea potrivita, iata ca acum este ziua mântuirii.“ (2 Corinteni 6:2) Voi
alegeti ce faceti cu aceasta zi.

CITITI
Naum 1:3

STUDIATI
Gasiti doua referinte biblice despre judecata lui Dumnezeu. Gasiti doua referinte despre
îndurarea Sa. Cum poate El sa fie si îndurator, si drept?

GÂNDITI-VA
Ce putem face acum ca sa ne pregatim pentru „ziua necazului“?

19
 Când auziti pe cineva vorbind despre judecata lui Dumnezeu, va sperie? De ce sau de ce nu?

DISCUTATI
Discutati cum le putem spune prietenilor si celor din familia noastra despre judecata ce sta
sa vina, fara a- i înfricosa.

ACTIONATI
Faceti o lista cu activitati pe care le-ati putea desfasura pentru a va pregati pentru „timpul de
strâmtorare“ care se apropie.

20
 joi

UIMITORUL NUME

Text biblic: Proverbe 18:10

Ecoul miilor de glasuri umplea sala. Michael prinse mingea si dribla spre cos. Strigatele
multimii pareau ca- l fac sa zboare spre cosul aflat la celalalt capat al terenului. Oamenii voiau sa
vada ceva spectaculos, iar Michael nu-i dezamagise niciodata.
Michael se simtea în elementul lui. Zgomotul multimii, atingerea mingii, reflectoarele
puternice – pentru asta se antrenase toata viata. Multe nopti ramasese treaz, visând cu ochii deschisi
la aceste clipe – iar acum iata- l în teren. Era momentul hotarâtor al meciului din campionatul NBA
(N.Tr. campionatul de baschet profesionist din Statele Unite), iar destinul echipei se afla în mâinile
lui. Cu toate acestea, nu simtea nici o încordare, ci numai un coplesitor simtamânt de încredere si
hotarâre. Acesta era mo mentul. Era timpul sa faca sa se întâmple ceva impresionant.
Trecând de linia de centru, îi arunca o pasa lui Scotty, care se afla liber în coltul terenului.
Exersasera de atâtea ori aceasta varianta, încât aproape le intrase în reflex. Când apararea
adversarilor se îndrepta spre Scotty, Michael se rasuci si prinse o pasa perfecta de la colegul sau de
echipa. Driblând rapid, cu o fenta din umar, trecut de ultimul aparator si sari. Cu bratul drept întins
spre cos, Michael parea ca pluteste peste ceilalti jucatori. Pentru o clipa fugara, zgomotul multimii
înceta, pe când toti ochii îi urmareau saltul. Tocmai aceasta venisera sa vada, venisera sa-l priveasca
pe „Air Jordan“ cum „zbura“!
În ultimul moment, tocmai când era gata sa dea drumul mingii prin inel, Michael se
razgândi, o prinse cu mâna stânga si o arunca la cos cu o miscare incredibila. Din mii de piepturi se
auzi un oftat, urmat de urale de apreciere. Pentru scurt timp, pâna si reporterul de televiziune nu-si
mai gasi cuvintele. Tot ce putu rosti fu: „O! Ah!“ Nimeni nu mai vazuse vreodata o asemenea
miscare. Nu parea omeneste posibil. Dar, pe de alta parte, era vorba de Michael Jordan. El facea
imposibilul meci dupa meci. Nu era de mirare ca toti jucatorii de baschet din tara, de la adolescentii
care jucau pe strazile din Harlem si pâna la profesionistii bine platiti din NBA, cu totii doreau sa fie
„ca Michael“.
Ce e cu unele nume de par sa ne umple de entuziasm? Nume ca Michael Jordan, Magic
Johnson, Tiger Woods si Mia Hamm ne aduc în minte reprezentanti faimosi ai sportului. Alte nume,
ca Hitler, Stalin si Saddam Hussein, ne reamintesc teribila cruzime de care suntem în stare noi,
oamenii, împotriva altor oameni. Altele, ca Albert Schweizer, Maica Tereza si Martin Luther King,
ne asigura ca oamenii sunt capabili si de o incredibila compasiune sî sacrificiu de sine pentru binele
altora.
Numele sunt foarte importante. Ceilalti ne cunosc dupa nume. Când îti auzi numele strigat
într-o încapere aglomerata, stii ca te cauta cineva. Numele sunt importante chiar si pentru
Dumnezeu. El i-a spus lui Iacob ca numele i-a fost schimbat în Israel „caci ai luptat cu Dumnezeu si
cu oameni si ai iesit biruitor“. (Geneza 32:28) Dumnezeu a schimbat si numele lui Avram în
Avraam, pentru a ilustra planul maret pe care- l avea pentru el. Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare pe
nume. În Hristos, Lumina lumii, la pag. 479 în original, scrie: „La fel cum îsi cunoaste un pastor
oile, îsi cunoaste si Pastorul divin turma împrastiata în lume. «Voi sunteti oile Mele, oile pasunii
Mele, si Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.» (Ezechiel 34:31) Isus spune: «te
chem pe nume: esti al Meu.» (Isaia 43:1) «Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele». (Isaia 49:16)
Isus ne cunoaste personal si este miscat de slabiciunile noastre. El ne cunoaste pe toti pe
nume. Cunoaste casa în care locuim si numele fiecarui membru al familiei. Uneori, El a dat
instructiuni slujitorilor Sai sa mearga pe o anume strada dintr-un anume oras, la o anumita casa,
pentru a gasi pe una din oile Sale.“
Multi oameni sunt asa de faimosi încât nici nu trebuie sa le pronunti decât numele mic, iar
ceilalti stiu despre cine vorbesti. Daca discuti despre politica în Statele Unite, nu trebuie sa spui

21
decât „Hillary“ – si cei mai multi vor sti ca te referi la Hillary Clinton, fosta Prima Doamna a
Statelor Unite. Eroii din sport ajung adeseori cunoscuti dupa o porecla. De pilda, porecla „Shaq“
este asociata în mintea celor mai multi oameni cu Shaquille O'Neal, centrul înaintas pentru echipa
de baschet Los Angeles Lakers, ale carui aruncari la cos fulgeratoare si prezenta intimidanta îi
îngaduie sa-si domine oponentii. În cercurile divertismentului muzical, simpla mentiune „Britanny“
e de ajuns pentru a- i face pe fanii solistei adolescente sa strige de entuziasm. Iar numele „Di“ aduce
o lacrima în ochii oricui a admirat-o pe Printesa Diana, fosta Ducesa de Wales, a carei activitate în
favoarea eliminarii minelor antipersonal a încetat acum câtiva ani în urma unui tragic accident de
automobil.
Însa, oricât de cunoscute ar fi toate aceste nume, exista un singur nume „care este mai pe sus
de orice nume“. (Filipeni 2:9) La auzul acestuia, „orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamânt si
de sub pamânt“ se va pleca. (Filipeni 2:10) Numele acesta poate linisti marea agitata si poate aduce
pacea în inimile tulburate. Daca cerem orice lucru în Numele acesta, suntem asigurati ca vom primi.
Simpla lui rostire îl face pe diavol sa fuga de groaza, iar „îngerii nu obosesc niciodata sa auda
înaltat Numele Lui“ (Hristos, Lumina lumii, pag. 833 în original). Si „În nimeni altul nu este
mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti.“
(Fapte 4:12)
Care este acest Nume uimitor? Este Numele lui Isus Hristos, Mântuitorul si Domnul nostru,
Prietenul nostru cel mai bun si Fratele nostru. Numele Lui este „turnul tare“ la care poate alerga cel
neprihanit pentru a scapa de crimele diavolului. La fel cum numele „Magic“ sau „Tiger“ ne aduc
aminte de niste atleti incredibili, si Numele „Isus“ ne aminteste de dragostea uimitoare a Tatalui
nostru ceresc pentru noi, copiii Sai rataciti. „Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat
pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.“ (Ioan 3:16)
Tot asa cum Isus Hristos a fost cu mult mai mult decât un simplu profet, si Numele Sau
înseamna cu mult mai mult decât oricare alt nume. Numele lui Isus reprezinta singura noastra
speranta de salvare. Matei 1:21: „Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va
mântui pe poporul Lui de pacatele sale.“
„Numele acelui Prunc neajutorat, înregistrat în analele lui Israel si declarându-L astfel drept
Fratele nostru, era speranta omenirii cazute. Copilul pentru care fusesera platit pretul de
rascumparare era Cel care trebuia sa plateasca pretul pentru pacatele lumii întregi. El era adevaratul
«Mare Preot al casei lui Dumnezeu», capetenia unei preotii care nu se schimba, Mijlocitorul aflat
«la dreapta Celui Prea Înalt».“ (Hristos, Lumina lumii, pag. 54, 55 în original)
Crescând, Isus „în toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat“ (Evrei 4:15), iar, în
cele din urma, prin moartea Sa „S-a facut pentru toti cei ce-L asculta urzitorul unei mântuiri
vesnice“ (Evrei 5:9).
„Hristos a fost tratat asa cum meritam noi, ca noi sa putem fi tratati asa cum merita El. A
fost condamnat pentru pacatele noastre, la care nu a fost partas, ca noi sa putem fi îndreptatiti prin
neprihanirea Sa, la care nu am fost partasi. A suferit moartea care ni se cuvenea, ca noi sa putem
primi viata Lui. «Prin ranile Lui suntem tamaduiti.»“ (Hristos, Lumina lumii, pag. 25 în original)
Ati încercat vreodata sa descoperiti ce semnificatie are numele vostru? De exemplu, Richard
înseamna „conducator puternic“, iar Ana înseamna „har“. Andrei, pe de alta parte, înseamna
„barbatesc“, în vreme ce Alexandru înseamna „ajutorul si aparatorul oamenilor“. Numele noastre de
familie arata deseori cine erau sau cu ce se ocupau stramosii nostri. De pilda, Edison înseamna „fiul
lui Ed“. Smith erau numiti cei care lucrau ca fierari pe timpul Evului Mediu.
Din nefericire, aceasta asociere a numelui persoanei cu ocupatia sa te poate nedumeri grozav
câteodata. De exemplu, v-ati simti bine sa va duceti la un doctor ortoped pe care sa- l cheme
„Schiopu“? Si totusi exista un foarte bun ortoped cu acest nume. Într- un orasel american, existau
doi doctori, Dr. Foote (N.Tr. se citeste la fel ca „foot“ = „picior“) si Dr. Fine („bun“). Dr. Foote era
un excelent medic de familie, iar Dr. Fine era specialist în bolile de picioare. Din nefericire, uneori
oamenii îi confundau si sunau la Dr. Foote, când voiau de fapt o consultatie la Dr. Fine. Secretara
de la cabinetul doctorului Foote le spunea: „Nu, ati gresit. Dr. Foote este un medic bun ('fine'), dar
Dr. Fine este doctorul de picioare ('foot')“.

22
 E amuzant sa te joci cu numele, combinându- le sau comparând întelesul numelui cuiva cu
personalitatea sau ocupatia acelei persoane. Este formidabil cât de des se potrivesc. Acest lucru este
cu siguranta adevarat când ne gândim la Isus Hristos si la semnificatia Numelui Sau.
Când ne gândim la întelesul Numelui lui Isus, avem în fata un frumos tablou al caracterului
lui Dumnezeu. Numele lui Isus nu are, totusi, doar un singur înteles. El poarta multe alte nume,
fiecare din ele descriind una din fatetele caracterului si dragostei Sale. „Isus“ este forma greaca
pentru „Iosua“, care înseamna „Domnul mântuieste“. El Se numeste si „Hristos“ sau „Mesia“,
ambele însemnând „Unsul“. Isaia 9:6: „Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele
vesniciilor, Domn al pacii.»“ Pe Isus Îl cheama si „Emmanuel“ – care înseamna „Dumnezeu cu
noi“. (Matei 1:23) Iar Petru declara ca Isus este „Fiul Dumnezeului celui viu“. (Matei 16:16)
Aceste ultime doua nume ale lui Isus, „Emmanuel“ si „Fiul Dumnezeului celui viu“, descriu
cel mai clar unul din scopurile principale ale lui Isus pentru care a venit pe pamânt. El a venit sa-L
descopere pe Dumnezeu asa cum este El cu adevarat, unei planete ratacite care Îl pierduse si Îl
uitase.
În Hristos, Lumina lumii, la pag. 19 în original, scrie: „«Lumina cunostintei slavei lui
Dumnezeu» se vede «pe fata lui Isus Hristos». Din zilele vesniciei, Domnul Isus Hristos a fost una
cu Tatal; El a fost «chipul lui Dumnezeu», chipul maretiei si maiestuozitatii Sale, «stralucirea slavei
Sale». Tocmai pentru a manifesta aceasta slava a venit El în lumea noastra. A venit, pe pamântul
întunecat de pacat, sa descopere lumina dragostei lui Dumnezeu – sa fie «Dumnezeu cu noi». De
aceea se proorocise despre El ca «Îi vor pune Numele Emmanuel.»“
Satana s-a straduit timp de mii de ani sa distorsioneze imaginea lui Dumnezeu în ochii
omenirii. Si a avut un succes foarte mare în îndeplinirea acestui plan. Omenirea Îl vedea pe
Dumnezeu ca pe un stapân crud, care cere ascultare oarba si cauta orice ocazie sa-si verse mânia
asupra sclavilor sai, oamenii. Dumnezeu, asadar, nu era cineva pe care sa-L iubesti, ci de care sa te
temi.
Si totusi, în aceasta lume înraita de pacat, care-L ura, a venit sa traiasca Dumnezeu, în
persoana lui Isus Hristos. Isus a strabatut dealurile si vaile Galileei, a predicat în sinagogi, S-a jucat
cu copilasii – iar omenirea a vazut o noua imagine a lui Dumnezeu. Când L-a atins pe orb si i- a
redat vederea, când i- a alungat din Templu pe schimbatorii de bani, când l- a înviat pe fiul vaduvei,
Isus a revelat faptul ca Dumnezeu nu era numai drept si puternic, ci si binevoitor si iubitor. Când L-
a rugat Filip, „Doamne, arata-ne pe Tatal“, Isus i-a raspuns: „De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai
cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a va zut pe Tatal.“ (Ioan 14:8, 9) Oricine a vazut
compasiunea lui Isus a vazut puterea lui Dumnezeu. Oricine a vazut cum iubeste Isus a vazut cum
iubeste Dumnezeu. Oricine a experimentat iertarea lui Isus a fost iertat de Tatal. Oricine L-a vazut
pe Isus L-a vazut pe Dumnezeu.
La fel cum Numele lui Isus Hristos ne reveleaza caracterul lui Dumnezeu si dragostea Lui
pentru noi, si noi, care purtam numele Lui sine numim crestini, trebuie sa-L descoperim lumii pe
El. Trebuie sa descoperim dragostea Lui, nu doar prin cuvinte, ci si prin faptele noastre. Isus a spus,
în Ioan 13:35: „Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii
pentru altii.“ Numele „crestin“ înseamna „asemanator cu Hristos“. Un crestin adevarat vorbeste,
actioneaza si iubeste la fel ca Isus.
Din nefericire, de-a lungul timpului crestinii nu au facut întotdeauna acest lucru. Prea
adesea, numele „crestin“ a ajuns sa fie asociat cu violenta si ura. În Irlanda de Nord, protestantii si
catolicii, doua grupuri de „crestini“, se razboiesc unii cu altii de ani de zile. În Kosovo, „crestinii“ si
musulmanii au încercat pe rând sa se distruga unii pe altii, dând foc oraselor, ucigându- i pe batrâni
si violându- le pe tinerele femei. În Statele Unite, grupurile rasiste invoca numele lui Hristos pentru
a-si justifica ura fata de celelalte rase.
Depinde de noi sa schimbam conceptia despre Dumnezeu si despre crestini a oamenilor si sa
aratam unei lumi mânate de ura dragostea lui Isus. Dar, pentru a-L putea reflecta cu adevarat pe
Isus, trebuie întâi sa-L cunoastem cu adevarat. Trebuie sa petrecem timp cu El. Trebuie sa umblam
si sa stam de vorba cu El. Trebuie sa citim despre El. Trebuie sa învatam tot ce putem despre El.

23
 Un jucator de baschet care vrea cu adevarat sa fie „ca Mike“ probabil ca va citi tot ce poate
despre Michael Jordan. Va urmari casetele cu toate meciurile pe care le-a jucat vreodata Jordan si
va asculta toate interviurile pe care le-a dat el vreodata. Si, daca are aceasta sansa, va petrece timp
cu eroul lui, imitând tot ce face Jordan.
Si noi trebuie sa aratam aceeasi dedicare daca vrem sa devenim ca Isus. Trebuie sa petrecem
cu El fiecare clipa. Isus trebuie sa fie pe primul loc în gândurile noastre. Întrebarea arhicunoscuta
„Ce ar face Isus în locul meu?“ trebuie sa fie într-adevar standardul tuturor activitatilor noastre.
Trebuie sa privim permanent la El si, astfel, vom ajunge în cele din urma sa fim ca El. Atunci, si
numai atunci, va vedea lumea ce înseamna de fapt numele de crestin.
„Un nume bun e mai de pret ca aurul.“ (Caminul advent, pag. 462 în original) Iar Numele lui
Isus este cel mai de pret dintre toate. Acest Nume a vindecat trupuri slabite si suflete zdrobite. Acest
Nume a deschis portile închisorilor si a închis usa ispitelor pentru nenumarati crestini. Numai si
numai prin acest Nume putem fi mântuiti. Ce privilegiu extraordinar aveti, sa purtati acest Nume
uimitor, sa va numiti crestini. Fie ca întotdeauna sa pretuiti acest Nume si, de astazi înainte, sa traiti
prin acest Nume, prin uimitorul Nume al lui Isus.

CITITI
Proverbe 18:10

STUDIATI
Cautati într-un dictionar de nume semnificatia numelui vostru si al celorlalti din grupul
vostru. Încercati sa creati combinatii si nume noi, care sa aiba noi semnificatii.

GÂNDITI-VA
Sub ce nume sunteti cunoscuti? Ce spun acestea despre voi?

DISCUTATI
Este important sa folosim Numele lui Dumnezeu asa cum se cuvine. Gasiti texte biblice care
sa explice consecintele folosirii Numelui Sau în chip nepotrivit. Sunt aceste consecinte valabile si
astazi?
Crestinii trebuie sa fie „ca Hristos“. Ce înseamna aceasta pentru voi?
Ce înseamna pentru voi expresia „privind, suntem schimbati“? Cum va influenteaza viata
acest concept, în ceea ce priveste de exemplu mâncarea, prieteniile si întâlnirile cu persoane de sex
opus, programele TV sau alte aspecte practice ale vietii de zi cu zi?

ACTIONATI
Faceti o lista cu cât mai multe nume puteti gasi în Biblie pentru Dumnezeu si Isus. Folositi
aceste nume pentru a-L lauda pe Dumnezeu în rugaciunea voastra personala.

24
 vineri

UIMITOAREA APA VIE

Text biblic: Ieremia 2:13

La magazin, mama lua o sticla cu lapte de pe raft, o plati si apoi se grabi acasa. Fusese o zi
lunga la serviciu, cu tot felul de mici probleme, iar acum trebuia sa plece la scoala fiului ei, Larry,
peste numai o jumatate de ora, caci începea un program special. Când puse laptele în frigider,
observa câteva picaturi prelingându-se de pe fundul sticlei. Se gândi ca, probabil, la magazin se
sparsese o alta sticla si astfel se murdarise si sticla ei. O sterse, apoi închise frigiderul. Facu repede
un dus, îsi schimba hainele si se grabi sa plece.
Dupa câteva ore, mama si Larry se întoarsera acasa, obositi, dar fericiti. Programul fusese
excelent, iar Larry îsi jucase rolul foarte bine.
– Sa sarbatorim! exclama mama, îndreptându-se spre frigider. Ce zici despre niste prajiturele
si un pahar cu lapte rece?
– Grozav! Eu vreau prajiturelele, facu Larry.
– O, nu! gemu mama când deschise frigiderul.
Peste tot se scursese lapte, stropind si salata, si rosiile de pe penultimul raft, si baltea pe cel
mai de jos. Sticla de lapte era aproape goala.
Uitându-se la ea cu atentie, mama descoperi o crapatura mica undeva, pe fundul sticlei. În
timp ce curata frigiderul împreuna cu Larry, stergându- l cu servetele absorbante, mama îsi aminti ce
citise odata. Era ceva despre „puturi crapate care nu pot tine apa“. Ei bine, se gândi ea, pe când
arunca sticla sparta la gunoi, asta-seara n-o sa mâncam prajiturele cu lapte, pentru ca sticla asta
crapata n-a putut sa tina laptele.
În Ieremia 2:13, Dumnezeu îi spune lui Israel ca au pacatuit împotriva Lui în doua feluri. În
primul rând, L-au respins, pe El – „Izvorul apelor vii“. În al doilea rând, „si-au sapat puturi, puturi
crapate, care nu tin apa.“ Poporul evreu Îl parasise pe Dumnezeul care îi eliberase din Egipt si care
îi întarise ca natiune în Tara Fagaduintei. Dar, facând astfel, ei se despartisera de sursa puterii si
maretiei lor, de „apa vie“ care dadea viata natiunii lor. Ca sa traiasca, oamenii au nevoie de apa, iar
o natiune are ne voie de putere ca sa supravietuiasca, însa, în loc sa se întoarca la Dumnezeu, sursa
puterii lor, Israel a pacatuit si mai mult încercând sa-L înlocuiasca. Ei au ales sa urmeze popoarele
din jur, închinându-se la alti dumnezei si înaltând idoli. Dar acesti dumnezei creati de ei însisi nu
erau decât „puturi crapate care nu tin apa“. Ei nu aveau nici o putere de mântuire, de salvare. Erau
goi pe dinauntru, lipsiti de sens si nu le aduceau închinatorilor lor o multumire reala. Dumnezeu
spune în Ieremia 2:5 ca oamenii „au mers dupa nimicuri si au ajuns ei însisi de nimic“.
Ce contrast cu Israelul de pe vremea când era un popor tânar, la începutul istoriei sale! În
Ieremia 2:2, 3, Dumnezeu spune despre Israel: „Mi-aduc aminte înca de dragostea pe care o aveai
când erai tânara, de iubirea ta, când erai logodita, când Ma urmai în pustie, într-un pamânt
nesemanat. Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toti cei ce mâncau din
ele se faceau vinovati si venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“
La început, când Israel Îl urma pe Dumnezeu, nici un popor nu putea sta împotriva lor.
Dumnezeu a trimis înaintea lor insecte si epidemii, pentru a alunga popoarele ce ocupau tara. Le-a
dat hrana si apa în pustiu si i- a pazit de boli. A deschis o cale prin apele învolburate ale Iordanului
si a doborît la pamânt zidurile tari ale Ierihonului. Iarasi si iarasi, de-a lungul istorei lui Israel, câta
vreme I-au ramas credinciosi, Dumnezeu le-a împlinit nevoile pe cai incredibile.
Însa oamenii nu s-au multumit cu asta. Israel voia sa poarte numele de „popor al lui
Dumnezeu“, dar erau invidiosi pe alte popoare. Conducerea lui Dumnezeu li se parea din când în
când sufocanta, limitându- le libertatea personala. Tânjeau sa aiba si ei un împarat, ca popoarele din
jur, ca sa se bucure si ei de mai mult prestigiu si onoare. Dumnezeu stia ca aceasta nu le va aduce
decât suferinta, dar le-a respectat libertatea si le-a împlinit cererea. Însa nici atunci n-au fost

25
multumiti. Voiau libertate, sa poata face orice le placea, sa manânce orice aveau chef, sa se
casatoreasca cu oricine doreau. Erau ca niste copii rasfatati care-si cereau dreptul de a merge pe
drumul lor, dar fara sa fie niciodata multumiti de ceea ce primeau.
Purtarea lor era de neînteles. Dumnezeu îi întreaba: „Ce nelegiuire au gasit parintii vostri în
Mine, de s-au departat de Mine…? Si- a schimbat vreodata un popor dumnezeii, macar ca ei nu sunt
dumnezei? Dar poporul Meu si-a schimbat Slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor! Mirati- va
de asa ceva, ceruri, înfiorati- va de spaima si groaza, zice Domnul. … Te sadisem ca o vie minunata
si de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat si te-ai prefacut într-o coarda de vita salbatica?“ (Ieremia
2:5, 11, 12, 21)
În ochii lui Israel, caile lumii pareau sa ofere atâta libertate, comparativ cu cerintele stricte
ale caii lui Dumnezeu – însa El i-a avertizat ca nu vor gasi acolo multumire. „Si acum, ce cauti sa te
duci în Egipt, sa bei apa Nilului? Ce cauti sa te duci în Asiria, sa bei apa râului? … Pentru ce atâta
graba ca sa-ti schimbi drumul? Din Egipt îti va veni rusinea, cum ti-a venit si din Asiria! Tot de
acolo vei iesi, cu mâinile pe cap; caci Domnul leapada pe aceia în care te încrezi sî nu vei izbuti cu
ei.“ (Ieremia 2:18, 36, 37)
Însa Israel nu voia sa asculte. Ei I-au spus lui Dumnezeu: „Degeaba, nu! Caci iubesc
dumnezeii straini si vreau sa merg dupa ei!“ (Ieremia 2:25) Încapatânarea lor i-a despartit de
„Izvorul apelor vii“ si Israel a decazut ca natiune. Au ajuns asa de slabi si de depravati încât pâna la
urma Dumnezeu a trebuit sa-i dezradacineze si sa- i rasadeasca din nou în Babilon, pentru a-i putea
salva de ei însisi. A fost nevoie de saptezeci de ani de captivitate în Babilon ca Israel sa-si dea în
sfârsit seama unde gresisera si sa se întoarca la Dumnezeu, sursa de apa vie.
Apa este esentiala pentru viata. Un om nu poate rezista fara apa mai mult de câteva zile. Nu
e de mirare ca Dumnezeu se descrie pe Sine ca fiind „Izvorul apelor vii“. Fara El în viata noastra,
murim spiritual si, pâna la urma, si fizic. O relatie cu Dumnezeu, condusa de Duhul Sfânt, este
esentiala pentru viata, si acum, si în vesnicie.
Exista o diferenta majora între apa fizica pe care o bem în fiecare zi si „apa vie“ pe care vrea
sa ne-o dea Dumnezeul nostru uimitor. Isus ne arata acest lucru în întâmplarea cu femeia de la
fântâna, din Ioan 4:9-11, 13, 14:
„Femeia samariteanca I-a zis: «Cum Tu, iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie
samariteanca?» Iudeii, în adevar, n-au legaturi cu samaritenii. Drept raspuns, Isus i- a zis: «Daca ai
fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: 'Da-mi sa beau!', tu singura ai fi cerut
sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.» «Doamne», I-a zis femeia, «n-ai cu ce sa scoti apa si fântâna este
adânca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie?» … Isus i-a raspuns: «Oricui bea din apa aceasta
îi va fi iarasi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete; ba înca apa,
pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apa, care va tâsni în viata vesnica.»“
Apa fizica ne împlineste nevoia numai pentru scurt timp, dupa care însetam din nou. La fel,
placerile lumii ne dau numai o satisfactie temporara. Ele sunt „puturi crapate, care nu tin apa“. Pe
de alta parte, Isus doreste fierbinte sa ne dea „apa vie“ care va deveni „un izvor de apa, care va tâsni
în viata vesnica“. Cu toate acestea, prea adesea noi respingem „apa vie“, preferând „puturile
crapate“ ale pacatului. Nu are nici un sens, dar totusi o facem.
Atunci când vom ajunge sa- L cunoastem pe Isus ca Prietenul si Mântuitorul nostru, când
vom bea din apele vii ale Cuvântului Sau, puturile crapate ale acestei lumi îsi vor pierde puterea de
atractie, pentru ca vom fi gasit ceva mai bun. Aceasta a fost si experienta femeii samaritence. Dupa
ce l-a cunoscut pe Dumnezeu, dupa ce s-a uitat în ochii Lui plini de iubire pentru ea, „femeia si-a
lasat galeata, s-a dus în cetate si a zis oamenilor: «Veniti de vedeti un om, care mi-a spus tot ce am
facut; nu cumva este acesta Hristosul?» Ei au iesit din cetate si veneau spre El. … Multi samariteni
din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina marturiei femeii, care zicea: «Mi-a spus tot ce am
facut».“ (Ioan 4:28-30, 39)
Acesta este celalalt lucru uimitor despre apa vie pe care ne-o ofera Dumnezeu. Ea devine
„un izvor de apa, care va tâsni în viata vesnica.“ (Ioan 4:14) Nu se poate limita la noi însine. Daca
experimentam dragostea si iertarea lui Dumnezeu, ea ne umple si se revarsa pe dinafara, aducând
binecuvântare tuturor celor din jurul nostru.

26
 Se povesteste despre un tâna r african, pe nume Jamal, ca era fericit si plin de dragoste pentru
familia lui si pentru Dumnezeu. Deseori, când mergea pe cararile prafuite din jurul satului sau,
Jamal cânta imnuri de lauda si de multumire. Familiei lui Jamal îi placea voiosia lui, dar uneori îsi
doreau ca el sa fi fost putin mai serios.
Regiunea din Africa în care traia Jamal era uscata si arida. Fântânile erau rare, iar apa, foarte
pretioasa. Oamenii aveau grija de fiecare picatura si se considera o risipa sa folosesti apa pentru
altceva decât irigarea culturilor, baut si, câteodata, spalat.
Gradinile de flori erau cu desavârsire inexistente si nimanui nu i- ar fi trecut macar prin cap
sa-si planteze una. Prin urmare, satul lui Jamal era destul de mohorât, ceea ce o necajea pe mama
lui, careia îi placeau mult florile frumoase.
Sarcina de fiecare zi a lui Jamal era sa mearga aproape un kilometru pâna la fântâna satului
ca sa aduca apa necesara pentru ziua respectiva. El îsi ducea galetile agatate la capetele unei prajini
de lemn, pe care o purta pe umeri. Trebuia sa fie foarte atent la echilibrul prajinii, ca sa nu se verse
apa din galeti. Din nefericire, firea vesela a lui Jamal îl facea sa mearga sarind, în timp ce cânta pe
drumul spre casa. Si punea atâta suflet în cântatul lui, încât nici nu mai observa ca apa se varsa din
galeti, curgând pe marginile cararii. Adesea, când ajungea acasa, galetile erau deja aproape goale.
Mama îl certa cu severitate pentru ca risipise apa si- l trimitea sa aduca alta.
Într-o zi, mama lui Jamal s-a saturat. Daca el nu putea fi responsabil, atunci avea sa aduca ea
însasi apa. Asadar, luând pe umeri prajina cu galetile goale, o porni spre fântâna. Dar nu apuca sa
ajunga prea departe, când începu sa vada siruri lungi de superbe flori salbatice, care strajuiau
amândoua marginile drumului. Culorile lor vii contrastau minunat cu peisajul altfel monoton, iar
parfumul umplea aerul. Era sigura ca nu mai vazuse niciodata ceva la fel de frumos – dar oare de
unde aparusera? se întreba ea… Atunci îsi dadu seama ca veselia fiului ei fusese cea care adusese
frumusetea florilor în calea ei. Apa pe care o varsa în mersul lui saltat udase semintele care asteptau
în pamânt, facându- le sa încolteasca pe amândoua marginile cararii.
Pe când se întorcea de la fântâna, cu inima plina de bucurie datorita minunatelor flori, fara
sa-si dea seama începu sa cânte si sa sara, facând sa se verse apa… Râse când îsi dadu în sfârsit
seama ce facuse, dupa care îsi continua drumul cu inima plina de dragoste pentru fiul ei vesel si
putin cam neglijent.
Uimitorul nostru Tata ceresc vrea sa ne umple golul din suflet cu apa vie a dragostei Sale.
Vrea sa ne potoleasca setea, ca sa nu mai însetam niciodata. El ne fagaduieste: „Celui ce îi este sete
îi voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.“ (Apocalipsa 21:6) Iar în Matei 5:6, El declara:
„Ferice de cei flamânzi si însetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati.“
Dumnezeul nostru, uimitorul Izvor de apa vie, doreste fierbinte sa ne împlineasca toate
nevoile. Doreste fierbinte sa va umple cu „apa vie“. Nu vreti sa veniti astazi la El si sa sorbiti adânc
din dragostea Sa? Nu vreti sa-L lasati sa va umple pâna ce apa vie se va revarsa în binecuvântari
pentru ceilalti? Nu vreti sa parasiti „puturile crapate“ ale lumii si sa-I îngaduiti lui Dumnezeu sa se
transforme în voi „într-un izvor de apa, care va tâsni în viata vesnica“? (Ioan 4:14) A-ti fi sau a nu-ti
fi sete. A trai sau a nu trai. Alegerea va apartine.
Alegeti astazi.

CITITI
Ieremia 2:13

STUDIATI
Ce sunt „puturile crapate“ descrise în Ieremia 2:13, pe care si le-au sapat israelitii?

GÂNDITI-VA
Ce exemple moderne de „puturi crapate“ puteti gasi?
Ce vrea sa spuna Dumnezeu când Se descrie pe Sine ca pe un „Izvor de apa vie“?

27
DISCUTATI
Cum îi putem ajuta pe ceilalti sa gaseasca si ei calea spre uimitoarea apa vie care potoleste
orice sete?

ACTIONATI
Dati cinci exemple de lucruri pe care le dorim „cu sete“ si cum ne împlineste Dumnezeu
aceste dorinte.
Rugati- L pe Domnul sa va faca un instrument care sa arate si altor prieteni însetati „Izvorul
de apa vie“.

28
 al doilea Sabat

UIMITOAREA BIRUINTA

Text biblic: Apocalipsa 21:1-7

Cât de important credeti ca este cine va câstiga marea batalie spirituala careia îi spunem
viata? Vreau sa spun, credeti ca are vreo importanta? În fiecare zi, fortele binelui si raului se lupta
pentru voi, pentru fiecare din voi. Voi sunteti importanti. Razboiul spiritual, lupta îngerilor si
demonilor – suna de parca ar fi scene din ultimul film al lui Spielberg, însa e ceva cât se poate de
real.
De ce? Pentru ca Isus a murit pentru voi. Vedeti, marea batalie a Binelui contra Raului a fost
deja dusa si câstigata. Isus s-a luptat la cruce si a biruit. Aceasta nu se schimba. Singurul lucru care
se poate schimba este de a cui parte vom fi voi si cu mine la sfârsit. Pe cine veti alege? Sunt
convinsa ca sunteti de acord ca unele zile par mai bune decât altele. Poate sunt zile sau chiar
saptamâni când petreceti timp si de-o parte, si de cealalta, oscilând dintr-o tabara în alta. Dar nu
trebuie sa fie asa. Putem birui în orice domeniu al vietii noastre, în fiecare clipa, tot timpul, nu doar
din când în când.
Acesta e unul din darurile pe care ni le-a dat Isus prin faptul ca a devenit om si a trait printre
noi. El a mers pe acest drum si ne-a aratat ca este posibil, indiferent cât de mult încearca Satana sa
va demonstreze ca nu este. Putem trai respectând permanent legile lui Dumnezeu, nu numai atunci
când e convenabil. Nu e extraordinar? Putem face asta ramânând permanent în legatura cu
Dumnezeu.
Pavel ne spune sa ne rugam neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17). Bine, sigur ca nu putem sa
umblam de colo-colo mormaind în barba, de când ne sculam dimineata si pâna ne lasam obositi
capul pe perna, seara. Lucrul despre care vorbeste Pavel nu este atât de mult o rugaciune organizata,
continua, cât este un mod de viata într-o atitudine de rugaciune sau de legatura cu Dumnezeu. O
puteti considera un fel de linie directa între voi si cer. E conexiunea voastra personala cu Cel
Preaînalt. Însa, nu uitati, e la fel ca un telefon. Functioneaza în ambele sensuri. Voi Îl puteti apela
pe Dumnezeu si El va poate apela pe voi. N-ar fi de prea mare folos sa ai o linie directa cu cerul
daca n-ati putea si primi apeluri, nu- i asa?
Chiar acum, în aceasta clipa, puteti avea cea mai groaznica problema. Poate ca nici nu stiti
înca de existenta ei. Dar Dumnezeu stie. Si puteti sa ridicati receptorul si sa-L sunati, rugându-L sa
va ajute sa rezolvati problema. Si asa va face. Daca începeti sa vorbiti astfel cu Dumnezeu o sa
descoperiti ca si El va „suna“ mai des. Cu siguranta ca Îl veti vedea lucrând în viata voastra asa cum
nici macar nu va puteti acum imagina.
Totusi, unele lucruri care se vor întâmpla nu vor fi prea placute. Daca e vreun lucru pe care- l
uraste Satana, acela este comunicarea dintre noi si Dumnezeu. Va face tot ce poate pentru a va
descuraja. Viata va fi din ce în ce mai dificila. Va va testa, sa vada cât sunteti de loiali. S-ar putea sa
va faca tot felul de greutati, încercând sa va faca sa deconectati linia directa. Tineti minte ca am
spus ca în fiecare zi îngerii si demonii se lupta pentru voi? Nu glumeam. Voi sunteti importanti
pentru Dumnezeu, iar Satana stie asta. Va face tot ce poate ca sa va tina departe de Dumnezeu. El
vrea sa-L raneasca pe Dumnezeu cât mai mult si nu-l deranjeaza sa va doboare doar asa, pentru
distractie. Pentru Satana, nu sunteti decât un bonus.
Aici intervine partea cu biruinta. Isus a spus: „În lume veti avea necazuri; dar îndrazniti, Eu
am biruit lumea.“ (Ioan 16:33) Batalia a fost deja dusa, va amintiti? Isus a biruit lumea. Si noi
putem birui lumea prin El. Aceasta înseamna ca, indiferent ce se întâmpla cu voi, indiferent câte
lucruri rele ar aduce Satana în viata voastra, voi puteti birui pentru ca Isus a facut -o – iar acum
El traieste în voi.
Acest lucru este uimitor. Gânditi- va. Imaginati-va o epidemie – un germen cumplit, mai rau
decât virusul Ebola sau chiar decât virusul HIV, ucide oamenii. Ataca tesutul inimii si îl distruge,

29
pâna când inima nu mai poate sa bata. Si nu se cunoaste nici un leac. Dar, daca Îi dati lui Isus inima
voastra, El o înlocuieste cu o inima noua, una care nu poate fi afectata de germen. Veti fi imuni. Nu
e minunat? Nu vreti sa le spuneti tuturor celor pe care- i cunoasteti? Eu vreau.
Pacatul ucide. Cu totii suntem infectati. Însa, daca Îi dam lui Isus inima noastra, El a promis
sa ne dea o inima noua si sa ne ajute sa ducem o viata buna, folositoare, facându- le bine celorlalti.
„Le voi da o alta inima si voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra si le voi
da o inima de carne, ca sa urmeze poruncile Mele, sa pazeasca si sa împlineasca legile Mele; si ei
vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.“ (Ezechiel 11:19, 20)
Nu este aceasta o promisiune extraordinara? Nu e nimic neclar în versetele acelea. Putem sa
urmam poruncile Lui. Putem sa pazim si sa împlinim legile Lui. Putem sa fim poporul Lui, iar El
va fi Dumnezeul nostru. Este cât se poate de clar. Indiferent cum ar încerca sa ne atace Satana,
Dumnezeu va fi prezent, ca sa lupte în locul nostru.
În lumea aceasta, ne va fi greu uneori, dar indiferent ce se va întâmpla, Dumnezeu va fi
alaturi de noi. Asa ne-a promis. Îsi va trimite îngerii sa lupte pentru noi când vom avea nevoie de
ajutor. Va face orice si totul ca sa ne ajute. El nu vrea decât sa ne salveze. Deci iata alegerea pe care
trebuie s-o facem: Îl urmam pe Dumnezeu, cu seriozitate, în fiecare zi – ori cedam la amenintarile
lui Satana si-L urmam pe Dumnezeu numai când ne convine sau când o fac si ceilalti?
Chiar daca viata aceasta ar fi singura aflata în joc, ar merita sa-L urmam pe Dumnezeu, sa
primim puterea Sa si sa avem parte de biruinta Sa. Câti oameni cunoasteti care pot spune ca au pace
în viata lor? Dumnezeu ne promite pacea. „Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da
lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se înspaimânte.“ (Ioan 14:27) Daca ati iesi la coltul
strazii sa vindeti „Pacea“ – cu garantie sau… banii înapoi! – v-ati termina marfa cât ai clipi din
ochi. Asadar, chiar numai pentru pace, în lumea noastra plina de tulburare, si tot merita sa-L urmam
pe Dumnezeu. Dar, la urma urmelor, în joc se afla mai mult decât viata aceasta scurta. Dupa ea mai
urmeaza ceva.
„Apoi am vazut un cer nou si un pamânt nou; pentru ca cerul dintâi si pamântul dintâi
pierisera, si marea nu mai era. Si eu am vazut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfânta,
noul Ierusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea
din scaunul de domnie, si zicea: «Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi
poporul Lui – si Dumnezeu Însusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din
ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici tipat, nici durere, pentru ca
lucrurile dintâi au trecut.»“ (Apocalipsa 21:1-4)
Toata saptamâna am învatat despre Dumnezeul uimitor pe care Îl slujim. Am învatat ca
Dumnezeul nostru uimitor este viu si ca întotdeauna va mijloci pentru noi. Am învatat ca El stie
întotdeauna mai bine si ca ne putem încrede în El, chiar si atunci când nu întelegem de ce ne
conduce pe o anumita cale. Rolul Sau, ca Tata al nostru ceresc, ne-a facut sa ne simtim mai aproape
de El, iar credinciosia Lui – uimitorul Iehova Jireh, Domnul care poarta de grija – ne-a asigurat ca
ne va împlini întotdeauna nevoile. Am vazut uimitoarele cai ale lui Dumnezeu prin mijlocul furtunii
si am înteles ca El Îsi descopera, chiar si în dreptatea Sa, dragostea fata de noi. Uimitorul Sau Nume
a devenit pentru noi „un turn tare; cel neprihanit fuge în el si sta la adapost.“ (Proverbe 18:10) Si
ne-am simtit înviorati, sorbind din „Izvorul apelor vii“ (Ieremia 2:13) pe care ni- l ofera Dumnezeul
nostru uimitor.
Însa motivul pentru care este atât de important sa ajungem întelegem toate trasaturile lui
Dumnezeu pe care le-am studiat saptamâna aceasta este ca Dumnezeul nostru uimitor vrea ca
fiecare dintre noi sa participe într-o zi, curând, la uimitoarea sarbatoare a biruintei finale. Toate
luptele spirituale conduc spre un conflict major. Ei bine, poate mai degraba o demonstratie, decât un
conflict. Dumnezeu a câstigat deja, asa ca razboiul practic s-a sfârsit. Dar fiecare fiinta creata va
vedea odata si pentru totdeauna ca Dumnezeu este drept si demn de închinarea noastra. Nu va mai fi
nici o îndoiala în privinta asta, niciodata.
Indiferent cât de greu ne-ar fi în lumea aceasta, viata viitoare va fi într-o alta lume.
Dumnezeu vrea sa ne dea fiecaruia un minunat camin nou. În cer sunt lucruri atât de marete, încât
Ellen White nici nu le-a putut descrie. În Experiente si viziuni, pag. 19 în original, scrie: „Lucrurile

30
minunate pe care le-am vazut acolo [în cer] nu le pot descrie. O, de as putea vorbi în limba
Canaanului, atunci as putea povesti putin despre slava lumii viitoare.“ Iar la pag. 289, în aceeasi
carte, scrie: „Cuvintele sunt mult prea palide pentru a încerca sa descriu cerul. În timp ce scena se
desfasoara în fata mea, ma simt coplesita de uimire. Adânc miscata, rapita de splendoarea
nemarginita si slava extraordinara, las penita din mâna si exclam: «O, ce dragoste! Ce dragoste
minunata!». Cele mai alese cuvinte nu pot sa descrie slava cerului sau adâncimea fara seaman a
dragostei Mântuitorului.“
Însa, daca nu ajungem sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum avem privilegiul de a-L
cunoaste, nu vom ajunge niciodata sa vedem nici caminul minunat pe care ni l- a pregatit El. Ioan
17:3: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus
Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“ Numai prin cunoasterea lui Dumnezeu putem câstiga biruinta
asupra pacatului si putem avea dreptul sa mâncam din Pomul vietii în Noul Ierusalim.
Nimeni nu poate face acest lucru în locul vostru. Fiecare din noi trebuie sa învatam din
experienta personala ca Dumnezeul nostru uimitor este viu si ca El stie ce este cel mai bine pentru
viata noastra. Trebuie sa ajungem sa ne încredem în El asa cum se încrede un fiu în tatal sau.
Trebuie sa ajungem sa depindem de El pentru toate nevoile noastre, având încredere ca ni le va
împlini, asa cum a promis. Trebuie sa acceptam din partea Lui disciplina, atunci când pacatuim,
amintindu-ne ca El spune: „Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care- i iubesc. Fii plin de râvna
dar si pocaieste-te.“ (Apocalipsa 3:19) Trebuie sa cinstim Numele Lui „caci nu este sub cer nici un
alt Nume dat oamenilor în care trebuie sa fim mântuiti.“ (Fapte 4:12) În sfârsit, trebuie sa renuntam
la puturile crapate ale acestei lumi si sa ne consacram Lui pe deplin, caci El este „Izvorul apelor
vii“. (Ieremia 2:13)
Numai daca experimentam aceste lucruri, numai daca ajungem sa-L cunoastem pe
Dumnezeu, numai daca învatam sa ne încredem în El îndeajuns ca sa ne predam complet Lui, numai
atunci putem experimenta si uimitoarea biruinta pe care ne-o ofera fiecaruia.
Dumnezeul nostru uimitor sta astazi la usa inimii voastre. El vrea sa intre si sa petreaca timp
cu voi. Vrea sa va împlineasca toate nevoile. Vrea sa fie cel mai bun Prieten al vostru si Tatal vostru
ceresc. Vrea sa va dea biruinta asupra pacatelor voastre si sa va calauzeasca pe o cale mai buna. Dar
trebuie sa-I deschideti usa. Trebuie sa-L lasati sa intre. Daca vreti sa faceti asta, daca vreti sa-L
acceptati astazi ca Domn al vietii voastre, într-o zi, curând, Îl veti auzi pe Dumnezeul vostru uimitor
spunându- va: „Veniti, binecuvântatii Tatalui Meu, de mosteniti Împaratia care v-a fost pregatita de
la întemeierea lumii.“ (Matei 25:34)
Dumnezeul nostru uimitor vine curând. El a planificat o uimitoare sarbatoare a biruintei. Nu
lipsiti de la cina Sa. Nu mai asteptati sa vina o alta zi ca sa-L acceptati pe Isus ca Mântuitorul
vostru. Nu mai asteptati nici macar o clipa. Primiti- L chiar acum în inima voastra. Vreti sa faceti
asta? Daca vreti sa fiti biruitori în toate domeniile vietii voastre, va rog sa va ridicati.
Dumnezeul nostru uimitor, noi nu avem nimic sa-Ti oferim pe care sa nu ni-L fi dat chiar
Tu. Însa Îti oferim acum inima noastra. Umple- ne cu dragostea Ta si da-ne biruinta Ta. Te rugam sa
ne sprijini Tu când suntem slabi, precum si când suntem puternici. Fa-ne Tu flamânzi si însetati
dupa comuniunea cu Tine. Arata-ne cum sa Te punem pe primul loc în viata noastra. Te rugam
aceste lucruri în Numele Fiului Tau, Isus. Amin.

CITITI
Apocalipsa 21:1-7

STUDIATI
De ce este asa de important sa cunoastem mai multe aspecte despre caracterul lui
Dumnezeu? Care din acestea înseamna cel mai mult pentru voi personal?

31
GÂNDITI-VA
Ce anume asteptati cu cea mai mare nerabdare pentru când veti fi în cer? Care sunt câteva
lucruri la care va gânditi sa le faceti acolo, pe care nu le puteti face aici?
De ce credeti ca Dumnezeu nu S-a întors înca, sa ne ia cu El în noul nostru camin? Putem
noi face ceva pentru a grabi lucrurile?

DISCUTATI
Biruinta asupra pacatului e o idee care suna maret, dar credeti ca e într-adevar posibila în
lumea aceasta? De ce da sau de ce nu?

ACTIONATI
Ce dovezi vedeti în lume ca Isus vine curând?
Ce puteti face pentru ca oamenii pe care-i cunoasteti sa înteleaga mai bine ca Isus Se
întoarce sa ne ia cu El?
Faceti o lista cu activitatile prin care vreti sa vestiti Evanghelia.

32