PROGRAM DE EXERCIŢII

Pentru refacerea sprijinului pe degete, se îndeplinesc următoarele

exerciţii:
- Poziţia iniţială stând în faţa oglinzii cu mâinile sprijinite pe o bară la
nivelul mijlocului, se îndeplinește flexia plantară cu sprijin pe degete de
10 – 15 ori, treptat crescând numărul de repetări la 20 – 30 ori (de 2 – 3
ori în decursul şedinţei)
- Poziţia aceeaşi, se îndeplineşte semigenuflexiune cu sprijin pe degetele
picioarelor (treptat crescând numărul de repetări de la 10 – 15 până la
20 – 30 – de 2 – 3 ori în decursul unei şedinţe cu pauze de odihnă);
-Poziţia iniţială stând pacientul desprinde călcâiele de pe sol şi execută
sprijin pe degete, apoi desprinde un picior de la sol menţinând echilibrul
unipodal pe piciorul sănătos, apoi pe cel afectat
(acest exerciţiu poate fi executat peste 7 – 10 zile după începerea
antrenamentului în stând sprijinit pe degete) – se măreşte treptat
numărul de repetări de la 5 – 10 până la 20 – 30 ori.
- Acelaşi exerciţiu (mai complicat) poate fi îndeplinit stând pe vârful
degetelor pe o treaptă înclinată sub un unghi de 10 – 15°
Pentru îmbunătăţirea controlului senzorio-motor, la nivelul gleznei se
folosesc exerciţii pe platforme plate de echilibrare cu o bază
semicilindrică sau balon de balansare:
Stând pe platforma plată de echilibrare cu abducerea braţelor în lateral
pentru a facilita echilibrul – 1 – 2 min, putem complica executarea
acestui exerciţiu, concomitent ţinem în mâini haltere şi menţinem
echilibru unipodal sau executând pasa mingii la perete
În practica medicală, pentru a evalua funcţionalitatea şi stabilitatea
statokinetică a membrului inferior, se utilizează testingul muscular prin
cotarea forţei musculare de la F0 (absenţa contracţiei musculare) până la
F5 (forţa normală), se face prin compararea cu membrul sănătos. Pentru
asigurarea ortostatismului şi a mersului, forţa unor grupe de muşchi
(fesier mare cvadricepsul femural, tricepsul sural) ai membrelor
inferioare trebuie să depăşească valoarea F3. Astfel, pentru a
evalua forţa musculară F3 – F5 al tricepsului sural, poziţia pacientului
este stând unipodal (pe piciorul testat) cu genunchiul extins. Se permite
ca pacientul să se sprijine suplimentar în două degete a mâinii (pe masă
sau altă suprafaţă) numai pentru asistenţa echilibrului. Pacientul ridică
călcâiul de la podea consecutiv printr-o gamă completă de flexie
plantară, menţinând greutatea corpului pe degetele piciorului. Această
mişcare se repetă de 20 ori [3, 5, 6, 9].
F3 (echitabil) – se atribuie pacientului dacă el finalizează între 1
şi 9 flexii plantare corecte consecutive cu înălţarea suficientă a
călcâiului.
F4 (Bun) – se atribuie pacientului dacă el finalizează între 10 şi
19 repetări de flexii plantare corecte cu ridicarea suficientă a călcâiului
F5 (Normal) – se atribuie pacientului dacă realizează cu succes
un minimum de 20 repetări consecutive, cu întreaga gamă de mişcare,
de flexii plantare fără odihnă (aceasta reprezintă peste 60% din
activitatea electromiografică maximă a flexorului plantar).
Electroterapia înseamnă folosirea curentului electric „continuu și
alternativ"și energia radiată în scop terapeutic.Principalele proceduri
sunt:
1. galvanizarea simplă ( este procedura cea mai utilizată în
electroterapie,deoarece poate fi aplicată în oirce stadiu al bolii și pentru
efectele sale anagletice, sedative, trofice de stimulare a extabilității
musculare și vasomotorii. intensitatea este dată în funcție de doza
minima pe care osuportă bolnavul;(folosește curentul continuu)
2. curenții diadinamici ( sunt recomandați pentru efectele lor
analgezice,hipertensionate și dinamogene. durata unei ședințe este de
10-15 minute, iar numarul lor este de 6 pană la 10 pe serie;
3. ultrasunetele sunt recunoscute pentru efectele analgezice,
miorelaxante și hiperemiante;
4. curenții trabert sunt curenți cu impulsuri cu fregvența de 147 Hz:
electrodul activ la catod are efect analgezic". Durata tratamentului este
de 15-20 minute cu creșterea treptată a intensității, repetandu-se de 1-2
ori pe zi;
Mobilizari:
Din decubit dorsal
-piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în fața piciorului pacientului
prinde piciorul în brățara de sub maleole; kinetoterapeutul execută o
ușoara tracțiune și ducerea piciorului în flexie dorsală și eversie.
-piciorul în afara patului, kinetoterapeutul lateral cu o mană prinde de
călcai astfel încat fața plantară să se sprijine de antebraț iar cu cealaltă
de fața dorsală a piciorului; kinetoterapeutul execută o ușoară tracțiune
ducand piciorul succesiv și continuu în inversie, flexie dorsală, eversie,
flexie plantară.
-piciorul în afara patului, kinetoterapeutul în fața piciorului prinde cu o
mană de călcai astfel încat policele să fie sub maleola externă iar cealaltă
mană prinde fața dorsală; kinetoterapeutul execută ducerea călcaiului în
reversie, apoi din această poziție inversia metatarsienelor.
-mobilizari pasive
-din decubit dorsal
-kinetoterapeutul așezat pe un scaun în fața piciorului, execută
mobilizări pasive începand cu degetele pană la nivelul gleznei pe toate
axele și direcțiile de mișcare (flexii, extensii, abductii, adductii,
circumducii, rotații în ax; mobilizările pasive sunt însoțite de tracțiuni,
tensiuni, scuturări.
Exercitii de intindere
Din șezut
-cu piciorul afectat în afara patului, genunchiul extins, pacientul prinde
planta piciorului cu o bandă elastică; trage de bandă elastică astfel încat
să facă flexie dorsală, menține 20-30 de secunde.
-cu piciorul afectat pe pat, genuchiul în flexie, pacientul prinde planta
piciorului cu o bandă elastica; trage de bandă elastică încat să facă flexie
dorsală, calcaiul ramane în contact cu patu, menține 20-30 de secunde".
-pe o banchetă, piciorul afectat cu genunchiul extins; pacientul execută
aplecarea trunchiului concomitent cu tragerea spre sine a antepiciorului.
-așezat cu fesele pe calcaie; pacientul execută extensia trunchiului,astfel
încat să atingă cu palmele solul.
Din ortostatism
-cu mainile sprijinite pe pat, piciorul sănatos în față, cel afectat în spate;
pacientul execută flexia genunchiului din față cu ducerea bazinului
înainte, astfel încat să întindă mușchii gastrocnemieni (talpa rămane în
contact cu solul).
-cu mainile sprijinite de pat, piciorul sănătos în fața cu genunchiul
flectat, cel afectat în spate cu genunchiul extins; pacientul execută flexia
genunchiului din spate, astfel încat să intindă mușchiul solear (talpa
rămane în contact cu solul)
Tehnici de facilitare neuroproprioceptiva
-stabilizarea ritmică
-pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului flectat la nivelul
de limitare, kinetoterapeutul lateral cu o mană stabilizează glezna la
nivel distal iar cu cealaltă prinde piciorul la nivel metatarsian;
kinetoterapeutul îi dă comanda „ține și lasă să-ți mișc piciorul”, apoi
împinge spre flexie dorsală și plantară, alternand rapid cele două directii;
relaxare.
Contracția izometrică în zona scurtată
-pacientul în decubit dorsal, cu piciorul în afara patului, kinetoterapeutul
lateral cu o mană stabilizează glezna la nivel distal iar cu cealaltă prinde
piciorul la-relaxare, flexie plantară, relaxare.
-nivel metatarsian la nivelul de scurtare a musculaturii execută contracții
izometrice repetate, cu pauze între repetări (flexie dorsală-relaxare,
flexie plantară-relaxare).
Exercitii active și active cu rezistență
Din decubit dorsal:
-cu membrul inferior întins pe pat, kinetoterapeutul opune rezistență pe
coapsă deasupra genunchiului și pe fața dorsală a piciorului; pacientul
execută o triplă flexie învingand rezistența.
-coapsa și genunchiul flectate la 90 de grade, glezna în flexie
dorsală,kinetoterapeutul plasează o mană pe tendonul achilian și călcai
iar cealaltă sub degete; pacientul încearcă să-și ducă călcaiul spre fese,
kinetoterapeutul se opune.
-coapsa și genunchiul flectate 90 de grade, glezna în flexie dorsală,
kinetoterapeutul lateral cu o mana stabilizeaza coapsa plasand mana în
1/3 distală pe laterală iar cu cealaltă opune rezistență pe fața dorsală a
piciorului; pacientul execută extensia soldului și a genunchiului
concomitent cu flexia plantară.

Din asezat:
-cu genunchi extinși, piciorul în afara patului; execută (mișcări
active,apoi cu rezistentă din partea kinetoterapeutului) mișcările în toate
direcțiile și sensurile de mișcare.
-cu genunchi extinși, piciorul în afara patului cu un elastic atașat la nivel
metatarsian; pacientul execută flexii dorsale și plantare.
-talpa pe sol; pacientul execută apasări pe sol cu călcaiul, apoi cu varful
degetelor.
Din ortostatism
-cu fața la spalier; pacientul se deplasează prin apropierea varfurilor,apoi
a călcailor.
-cu fața la scară fixă; pacientul execută ridicări pe varfuri.
-cu fața la spalier, cu picioarele ridicate pe prima sipcă, pacientul
execută ridicări pe varfuri (încearcă să atingă solul cu călcaile).
-cu fața la spalier mainile prind sipca de la nivelul umerilor; pacientul
execută flotări (distanța dintre picioare se mărește treptat, călcaiele nu
se desprind de sol).
-cu fața la spalier, antepiciorul pe un saculet de nisip, calcaiul pe sol,
pacientul ridică piciorul sănatos cat mai sus posibil pe sipca spalierului.
-kinetoterapeutul în spatele pacientului; îi imprimă dezechilibrări spre
înaite-înapoi.
-pacientul este pe o planșetă balansoară și execută mișcări înainte-
înapoi, în lateral.
-mers pe varf ,pe marginea internă-externă a piciorului.
-mers pe planuri înclinate (în plan sagital și în plan frontal)