Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instrumente Geodezice Și Metode de Măsurare: Note de Curs Învățământ Cu Frecvență Redusă
Instrumente Geodezice Și Metode de Măsurare: Note de Curs Învățământ Cu Frecvență Redusă
INSTRUMENTE GEODEZICE și
METODE DE MĂSURARE
NOTE de CURS
Învățământ cu frecvență redusă
BUCUREȘTI
2021
Editura EX TERRA AURUM
B-dul Marasti, nr. 59, sector 1, Bucuresti
E-mail: editura@usamv.ro
Site: www.editura.usamv.ro
CUPRINS
i
INSTRUMENTE GEODEZICE ȘI METODE DE MĂSURARE
iv
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Cuprins Pagina
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 1
1.2. Definiţii 1
1.3. Suprafeţe terestre 2
1.4. Suprafeţe de proiecţie 5
1.5. Bibliografie minimală 5
Timp de învățare 2h
1.2. Definiţii
Ramurile Măsurătorile terestre reprezintă un ansamblu de discipline care se
măsurătorilor ocupă cu studiul – determinarea formelor şi dimensiunilor Pământului
terestre în totalitatea sa, sau pe anumite porţiuni de teren – precum şi cu
reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri.
Când ne referim la măsurătorile terestre ne gândim la acestea ca la un
arbore cu mai multe ramuri ce se pot dezvolta permanent în raport de
evoluţia permanentă a tehnologiei din domeniu. Câteva din ramurile
principale ale măsurătorilor terestre sunt:
Geodezia – este ştiinţa care studiază forma şi dimensiunea Pământului,
câmpul gravitaţional în sistem tridimensional, în funcţie de timp. În
1880, Helmert defineşte geodezia ca fiind: „Ştiinţa măsurării şi
reprezentării Pământului”. În cadrul acesteia există o serie de
subramuri cum ar fi: astronomia geodezică, geodezia marină, geodezia
inerţială, geodezia diferenţială.
Topografia – este acea ştiinţă ce se ocupă cu măsurarea şi
reprezentarea suprafeţelor relativ mici de teren, fără a ţine seama de
curbura Pământului. Denumirea derivă din cuvintele greceşti topos =
Definiţii loc şi grapheim = a descrie. Prin măsurătorile topografice se stabilesc
poziţiile relative dintre diverse obiecte din teren şi reprezentarea
acestora pe planuri şi hărţi.
Cadastrul – este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică,
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce sunt măsurătorile terestre ?
Definirea
suprafeţelor
terestre Figura 1.1 Suprafeţe terestre
Geoidul – este o suprafaţă echipotenţială particulară a câmpului
gravitaţional terestru, asimilată cu suprafaţa liniştită a mărilor şi
oceanelor considerată prelungită pe sub mări şi oceane. Are o formă
uşor ondulată, fiind denumită suprafaţa de nivel zero şi constituie
originea în măsurarea altitudinilor punctelor de pe suprafaţa
topografică a Pământului. Are o formă neregulată şi nu este
matematizat. Are proprietatea că în orice punct al său este
perpendicular pe verticala VV, respectiv pe direcţia acceleraţiei
gravitaţionale, indicată de regulă de firul cu plumb.
a−b 1
f= = - turtirea
a 298.3
Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Care sunt cele trei suprafeţe ce se definesc în măsurătorile terestre?
Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Cum se face trecerea de la suprafaţa topografică la suprafaţa plană –
harta sau planul ?
Cuprins Pagina
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 7
2.2. Elementele topografice ale terenului în plan vertical 7
2.3. Unități de măsură 8
2.4. Bibliografie minimală 10
Timp de învățare 2h
Test de autoevaluare
4. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Care sunt elementele topografice ale terenului în plan vertical ?
b) Definiţi aliniamentul.
Radianul este o unitate de măsură naturală, analitică şi adimensională pentru unghiuri. Un radian este
unghiul la centru care subântinde un arc de cerc egal cu lungimea razei, iar un cerc întreg are 2π.
Gradul sexagesimal (°) este 1 / 360 dintr-un cerc ( treisuteşaizecea parte). Submultiplii sunt minutul (′) şi
secunda sexagesimală (”).
1° = 60′ = 360”
Gradul centesimal (g) este 1 / 400 dintr-un cerc ( a patrusuta parte). Un grad centesimal este 9/10 dintr-
un grad sexagesimal sau π / 200 dintr-un radian. Submultiplii acestuia sunt minutul (c) şi secunda (cc)
centesimală.
1g = 100cc = 10000cc
Trecerea din sistemul sexagesimal în cel centesimal şi invers se face cu ajutorul factorului de scară c, se
calculează cu următoarea relaţie:
360o 0,9o
c= = g
400 g 1
Transformarea din grade Transformarea din grade
sexagesimale în grade centesimale centesimale în grade sexagesimale
90o = 100g 100g = 90o
1o = 10g/9 = 1,11111...g 1g = 9o/10 = 54′
1′ = 1/60 x 10g/9 = 0,018519...g 1c = 0,01g = 54′/100 = 32,4”
1” = 1/3600 x 10g/9 = 0,00309...g 1cc = 0,0001g = 324” / 1000 = 0,324”
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul
avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele
întrebări:
_____________________________________________________________________________ 9
_____________________________________________________________________________ 10
Cuprins Pagina
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 11
3.2. Elementele topografice ale terenului în plan orizontal 11
3.3.Definiția și interpretarea orientării 12
3.4. Bibliografie minimală 14
Timp de învățare 2h
Sau se poate rezolva problema invers, calculând unghiul orizontal ca diferenţă de 2 orientări:
ω1 = θ AB − θ AC
ω2 = θ AD − θ AB
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
θ ji = θij ± 200 g
Cuprins Pagina
4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 15
4.2. Sisteme de coordonate 15
4.3. Transformarea din coordonate rectangulare în coordonate polare 17
4.4. Bibliografie minimală 20
Timp de învățare 2h
Se observă că se formează triunghiul dreptunghic 122′ (figura 4.5) în care ipotenuza este distanţa
redusă la orizont D 12 iar catetele sunt diferenţa de coordonate pe X şi pe Y. Aceste diferenţe se
numesc coordonate relative şi se pot exprima astfel:
∆X 12 = X 2 – X 1 şi ∆Y 12 = Y 2 – Y 1
Tot aici se poate defini şi unghiul dintre axa X şi distanţa D 12 ca fiind orientarea θ 12 conform
definiţiei enunţate la paragraful anterior.
Din acest triunghi dreptunghic putem calcula D 12 şi θ 12
∆Y12 Y −Y Y −Y
tgθ 12 = = 2 1 sau θ 12 = arctg 2 1
∆X 12 X 2 − X 1 X 2 − X1
Dij = (X j − X i ) + (Y j − Yi )
2 2
Y j − Yi
θ ij = arctg
X j − Xi
Notă!! Când calculăm orientarea trebuie să facem reducerea la primul cadran în funcţie de
semnele numitorului şi numărătorului. Cele patru cadrane ale cercului topografic sunt dispuse
precum în figura 4.7. Reprezentarea orientării în cele patru cadrane este precum în figura 4.8.
+ ∆Y12
−
θ12 = 200 g − arctg
II ∆X 12
− ∆Y12
−
θ12 = 200 g + arctg
III ∆X 12
− ∆Y12
+
θ12 = 400 g − arctg
IV ∆X 12
În concluzie, combinaţia de semne indică cadranul în care se află orientarea fapt pentru care nu
se va face un semn din cele două ce rezultă din diferenţele de Y şi X. Fiecare din cele patru
situaţii reprezintă poziţia orientării într-unul din cele patru cadrane ale cercului topografic.
Test de autoevaluare
Cuprins Pagina
5.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 5 21
5.2. Transformarea din coordonate polare în coordonate rectangulare 21
5.3. Exemplu numeric de calcul a distanțelor, orientărilor și 22
reprezentarea la scară a punctelor
5.4. Bibliografie minimală 24
Timp de învățare 2h
Rezolvare
1. Calculul distanţelor din coordonate se face cu relaţia:
Dij = ( X j − X i ) 2 + (Y j − Yi ) 2
+ 25 + 25 + +
θ12 = arctg = arctg = arctg 0.22321 = 13.9811 = 13.9811
+ 112 + 112 + +
θ 21 = θ 12 + 200 = 13,9811 + 200 = 213,9811 = 213 98 c11cc
g g
+ 54 + 54 + +
θ 23 = arctg = arctg = arctg 0.73972 = 40.5458 = 200 − 40.5458
− 73 − 73 − −
θ 23 = 159.4542
θ 32 = θ 23 + 200 g = 159,4542 + 200 = 359,4542
−7 − 7 − −
θ 34 = arctg = arctg = arctg 0.137255 = 8.6836 = 200 + 8.6836
− 51 − 51 − −
θ 34 = 208.6836
θ 43 = θ 34 − 200 g = 208,6836 − 200 = 8,6836
− 72 − −
θ 41 = arctg = arctg 6 = 89.4863 = 400 − 89.4863
+ 12 + +
θ 41 = 310.5137
θ14 = θ 41 − 200 = 310,5137 − 200 = 110,5137
X 5 = X 3 + D 35 cosθ 35
Y 5 = Y 3 + D 35 sinθ 35
Test de autoevaluare
HĂRȚI ȘI PLANURI
Cuprins Pagina
6.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 6 25
6.2. Definiţii 25
6.3. Scara hărţilor şi planurilor 27
6.4. Clasificarea hărţilor şi planurilor în funcţie de scară 29
6.5. Bibliografie minimală 30
Timp de învățare 2h
6.2. Definiţii
Definirea planului Planul topografic – este o reprezentare grafică convenţională a
și hărții unor porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice, proiectate pe un plan
orizontal, micşorată la o anumită scară care prin detaliile pe care le
conţine redă în mod fidel suprafaţa topografică respectivă, fără să se
ţină seama de curbura Pământului.
Harta – este o reprezentare grafică convenţională, micşorată la o
anumită scară, în care este reprezentată întreaga suprafaţă a Pământului
sau porţiuni din ea şi în construcţia căreia se ţine seama de curbura
Detalii, puncte Pământului.
topografice și Detaliile topografice – sunt acele obiecte naturale sau artificiale,
puncte de detaliu care sunt măsurate de topograf.
Punctele topografice, numite şi puncte de detaliu – sunt acele
puncte caracteristice, alese pe conturul detaliilor pentru determinarea
poziţiei şi formei acestora. Aceste puncte se aleg pe aliniament şi la
schimbarea direcţiei unui traseu în plan orizontal şi/sau vertical. De
cele mai multe ori, detaliile naturale având contururi neregulate ce nu
pot fi descrise matematic, ar necesita măsurarea unui număr foarte
mare de puncte. Pentru a elimina acest inconvenient se face
geometrizarea liniilor terenului, în plan orizontal şi în plan vertical.
Acest procedeu presupune alegerea unui număr convenabil de puncte,
astfel încât să urmărească cât mai fidel terenul natural şi unirea
acestora prin linii drepte. Geometrizarea se poate face în plan şi pe
altitudine în funcţie de ceea ce dorim să determinăm: coordonate
planimetrice X, Y şi / sau coordonata nivelitică H.
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce este planul topografic ?
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Care este relaţia matematică de exprimare a scării numerice şi care
este semnificaţia notaţiilor ?
b) Care sunt valorile STAS ale scării numerice ?
e) Cum se calculează scara unui plan dacă se cunosc distanţa din plan
şi distanţa din teren dintre 2 puncte ?
1 d
Scara numerică se calculează cu relaţia: = unde n este
n D
numitorul scării, ″d″ distanţa de pe plan dintre două puncte şi distanţa
orizontală ″D″ distanţa orizontală dintre aceleaşi două puncte din
teren, ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.
.
1 1 1 1
, , ,
Valorile scărilor numerice STAS sunt: 10 2 * 10 2,5 * 10 5 * 10 n
n n n
1. D = n * d
D
2. d =
n
D
3. n =
d
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) La ce scări se realizează planul topografic de bază al ţării ?
Problema 1
Distanța de 500 m din teren are corespondent în plan distanța de 100 cm.
Ce scară are acest plan ?
Problema 2
Se dă planul la scara 1/1000 și distanța din teren de 150 m.
Ce valoare are această distanţă pe plan?
HĂRȚI ȘI PLANURI
Cuprins Pagina
7.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 7 31
7.2. Elementele planurilor şi hărţilor 31
7.3. Semne convenţionale 34
7.4. Bibliografie minimală 36
Timp de învățare 2h
Caroiajul geografic
Caroiajul geografic al unei foi de plan sau hartă este format din meridiane şi paralele. În
colţurile caroiajului geografic care mărgineşte foaia de plan sau hartă sunt înscrise valorile
coordonatelor geografice (latitudinea şi longitudinea). Paralelele sunt numerotate începând de
la Ecuator, iar meridianele începând cu meridianul Greenwich.
Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează foaia de hartă sunt împărţite pe
verticală în minute de latitudine şi pe orizontală în minute de longitudine. Baza pentru
caroiajul geografic este o linie de 0.1mm grosime. Minutele de latitudine sau longitudine sunt
reprezentate prin spaţii alternant negre şi albe de grosime 0.5 mm. Pe o foaie de hartă la scara
1 : 25 000 caroiajul geografic este ca în figura 7.3
Caroiajul rectangular
Caroiajul rectangular este format din drepte trasate paralel la axele de coordonate rectangulare
plane ale sistemului adoptat. Aceste paralele formează o reţea de pătrate cu latura de 1 km sau
multipli de kilometri, denumită şi reţea kilometrică.
Pe planuri şi hărţi liniile caroiajului rectangular nu sunt paralele cu liniile caroiajului
geografic. Pe harta la scara 1 : 25 000 caroiajul rectangular se prezintă ca în figura 7.4
Test de autoevaluare
a) Cum se defineşte caroiajul geografic ?
Test de autoevaluare
. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
e) Ce este echidistanţa ?
HĂRȚI ȘI PLANURI
Cuprins Pagina
8.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 37
8.2. Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel 37
8.3. Probleme ce se rezolvă pe planuri şi hărţi 40
8.4. Lucrarea de verificare nr.1 45
8.5. Bibliografie minimală 45
Timp de învățare 2h
Reprezentarea
dealului prin curbe
de nivel
Reprezentarea prin
curbe de nivel a
căldării
Valea (figura 8.5) este o depresiune formată din doi versanţi care se
unesc pe linia de strângere a apelor numită talveg. Ea este o formă
concavă opusă dealului. Valea se reprezintă prin curbe de nivel
deschise, alungite, care au concavitatea orientată în sensul de curgere
a apelor. Valorile cotelor descresc de la exterior spre interior.
Elementele caracteristice sunt: originea văii, firul văii (talveg), gura
văii şi cei doi versanţi.
Reprezentarea prin
curbe de nivel a văii
Reprezentarea prin
curbe de nivel a văii Figura 8.6 Bazinul hidrografic reprezentat prin curbe de nivel
Test de autoevaluare
a)Care sunt principalele forme tip de înălţimi ?
Calculul
coordonatelor 1.Calculul coordonatelor geografice latitudinea (ϕ) şi longitudinea
geografice (λ)
punctelor A şi B.
Determinarea coordonatelor geografice se face cu ajutorul caroiajului
geografic trasat pe laturile exterioare ale foii de plan.
Etapele sunt următoarele:
►Din punctul A de pe plan se vor duce perpendiculare pe caroiajul
geografic.
►Se măsoară lungimea unui minut de latitudine şi lungimea unui
minut de longitudine. Pe planul 1 : 25 000 lungimea unui minut de
latitudine este 74 mm, iar a unui minut de longitudine este de 52 mm.
►Se citesc cele mai apropiate valori de latitudine şi longitudine şi
apoi prin interpolare se determină secundele de latitudine şi
longitudine. Pentru aceasta se vor măsura distanţele de pe plan de la
valoarea latitudinii şi longitudinii citite pentru punctul A până la
piciorul perpendicularelor duse din punct pe caroiaj.
Dacă d 1 este distanţa citită pe latitudine şi d 2 este distanţa citită pe
longitudine vom avea următoarele valori:
ϕ A = 45o58' + ∆ϕ A
λ A = 24o18' + ∆λ A
60 " * d 1
∆ϕ A =
74mm
60.................52 mm
∆λ A ................d 2
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA 41
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
60"*d 2
∆λ A =
52mm
2.Calculul coordonatelor rectanagulare
Pentru determinarea coordonatelor rectanagulare se va folosi
caroiajul rectangular. Măsurând pe plan lungimea laturii unui carou se
observă că aceasta este de 4 cm. Deoarece planul este la scara 1 : 25
000 rezultă că mărimea laturii unui carou pe teren este de 1 000m sau
1 km. Aşadar creşterile de coordonate sunt în metri.
Etapele de calcul sunt următoarele:
►Din punct se duc perpendiculare pe laturile caroului în care
Calculul se încadrează acesta;
coordonatelor
rectangulare ►Se transformă creşterile de coordonate conform scării planului:
∆X m = 25 * ∆x mm
∆Y m = 25 * ∆ymm
Se va înmulţi cu 25 deoarece la scara 1:25000 1mm pe plan
reprezintă 25m pe teren..
►Se calculează coordonatele punctului A
X A = 5091000m + ∆X m
Y A = 5285000m + ∆Y m
Dacă ∆x mm = 31mm ⇒ ∆X m = 0.031m * 25000 = 775 m
∆ymm = 23mm ⇒ ∆Y m = 0.023m * 25000 = 575 m
Ed 2
∆H =
d1
ATENŢIE !
Distanţele d 1 şi d 2 se măsoară în aceleaşi unităţi de măsură, de regulă
în mm, iar E se dă în m. Astfel ∆H se va calcula în m.
Test de autoevaluare
Cuprins Pagina
9.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 9 46
9.2. Calculul suprafețelor prin metode analitice 46
9.3. Calculul suprafețelor prin metode grafice 48
9.4. Bibliografie minimală 50
Timp de învățare 2h
• calculul ariei unei suprafețe definite pe un plan în format analogic prin diverse metode: numeric,
grafic
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
b) Cum trebuie să fie cele 2 valori ale mărimii suprafeței rezultate din
cele două relații matematice?
2 S = ∑ X n (Yn +1 − Yn −1 )
Sau
2 S = ∑ Yn (Yn −1 − Yn +1 )
Deoarece cea mai simplă figură geometrică este triunghiul, vom împărţi suprafaţa dată în
triunghiuri (figura 9.3). Împărţirea este arbitrară, singura ondiţie este să nu intersectăm
triunghiurile.
Etapele sunt următoarele:
►se desenează pe plan înălţimile fiecărui triunghi rezultat;
►se măsoară pe plan baza şi înălţimea fiecărui triunghi;
►se calculează lungimile bazelor şi înălţimilor măsurate în funcţie de scara planului pe care
lucrăm;
B*H
►se calculează aria fiecărui triunghi cu relaţia S ∆ =
2
►însumăm suprafeţele parţiale obţinând suprafaţa totală.
Pentru ordonarea calculelor se poate face următorul tabel:
Test de autoevaluare
Se dau coordonatele rectangulare ale punctelor 1, 2, 3, 4
Cuprins Pagina
10.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 10 51
10.2. Prezentarea generală a instrumentelor geodezice 51
10.3. Instrumente cu lunetă mobilă 52
10.4. Instrumente cu lunetă fixă 54
10.5. Instrumente pentru măsurarea directă a distanțelor 56
10.6. Tehnologie de poziționare globală: GPS 56
10.7. Tehnologie de scanare laser 57
10.8. Tehnologie UAV 58
10.9. Tehnologie pentru batimetrie 59
10.10. Bibliografie minimală 59
Timp de învățare 2h
Explozia de tehnologie din ultimii 20 de ani poate să ducă la o clasificare a instrumentelor utilizate
în ingineria geodezică, în funcție de principalele componente și în funcție de rezultatele ce dorim să
le obținem. În general specialistul în geodezie are două obiective de atins: să realizeze planuri care
să-i redea cât mai fidel imaginea terenului măsurat și/sau pe planurile existente să proiecteze
viitoarele obiective ce urmează a fi materializate pe teren.
Teodolite clasice apărute la începutul secolului Teodolite optice apărute după 1920 de diverse
XVIII precizii
Teodolite mecanice cu ajutorul cărora se măsoară unghiurile de către operator și se notează în caiet
Teodolite electronice apărute după 1970 cu ajutorul cărora se măsoară optic unghiurile și distanțele
în funcție de tipul de aparat
Stațiile totale sunt cu diverse performanțe și oferă diferite precizii la măsurarea unghiurilor și
distanțelor. Avantajul este că datele se stochează în memoria internă, apar afișate pe ecranul
aparatului și în funcție de tipul de aparat se pot prelucra direct pe teren, oferind posibilitatea trasării
diverselor elemente: coordonate, unghiuri, etc.
În această categorie se încadrează aparatele denumite generic nivele, aparate ce sunt utilizate la
măsurarea cotelor, diferențelor de nivel, pantelor. În timp și acestea au evoluat de la clasic la
modern.
Nivele clasice
Nivele optice
Nivele
electronice
Nivele digitale
Această tehnologie ne permite determinarea coordonatelor direct din măsurători. S-a depășit etapa
unui simplu instrument cu care efectuam o serie de măsurători, le prelucram și apoi obțineam
coordonatele, s-a creat un întreg sistem bazat pe o constelație de sateliți cu ajutorul căruia obținem
coordonatele. Denumirea de GPS provine de la Global Positioning System tradus prin Sistem de
Poziționare Globală.
Dezvoltarea rapida si continua a tehnologiei moderne in domeniul masuratorilor terestre ne-a usurat
considerabil munca atat in teren cat si la birou, timpul alocat masuratorilor si prelucrarii lor fiind
mult micsorat.
Dezavantajele vin dinspre aparatura folosită, care, în ciuda gradului ridicat de performanță pe care îl
oferă cele mai noi realizări tehnologice, pot fi total inoperabile în cazul inexistenței sau întreruperii
conexiuni la o sursa de energie
Test de autoevaluare
a) Ce instrumente cu lunetă mobilă putem utiliza la măsurarea
unghiurilor și distanțelor?
b) Ce instrumente se utilizează la determinarea cotelor?
c) Ce tehnologie se utilizează la determinarea adâncimilor
apelor?
1. Calin M., Manea R, 2020 - Indrumator lucrari practice Topografie generala, Ex Terra
Aurum, București
2. Raluca Manea,2013 – Topografie, editia a II-a revizuita, Ed. Noua, Bucuresti
3. Manea Raluca, 2007 - Topografie – Editura Cartea Universitară, Bucureşti
Cuprins Pagina
11.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 11 60
11.2. Componentele principale ale unui instrument cu lunetă mobilă 60
11.3. Operații de instalare a aparatului în stație 65
11.4. Bibliografie minimală 69
Timp de învățare 2h
Imaginea unui
aparat vedere
frontală și laterală
Axele aparatului
Axele în jurul cărora se produc mișcările de rotație ale aparatului sunt:
• VV -axa principală de rotaţie, verticală în timpul
utilizării aparatului.
• OO -axa secundară de rotaţie, orizontală în timpul
măsurării unghiurilor. Este axa de rotaţie a lunetei în plan
vertical.
• ro -axa de vizare a lunetei, reticul obiectiv.
• NN - axa (directricea) nivelei torice.
Cele trei VV, OO și ro axe sunt concurente în centrul de vizare
(C V .) al lunetei.
1. ambaza
2. măsuţa trepiedului
3. luneta - obiectiv
4. ecran de afişare a
valorilor unghiulare
(display)
5. şurub micrometric de
mişcare în plan orizontal
6. şurub micrometric de
mişcare în plan vertical
7. bateria
8. colimatoare
Luneta teodolitului
1 – setarea constrastului
2 – se activează dispozitivul de încălzire (se activează automat atunci când
se aprinde lumina display-ului)
3 – se setează unitatea de măsură
4 – se setează precizia de citire a instrumentului
Orice setare se activează cu tasta OK!
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul
avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele
întrebări:
Instalarea aparatului în staţie se face trecând prin următoarele etape: centrare, calare, punere la
punct a lunetei. Pentru iniţializarea aparatului este necesar să fie ataşate bateriile şi să fie pornit
aparatul. Se pot folosi 6 baterii AAA sau acumulator.
Centrarea
Centrarea se face deasupra punctului matematic al punctului de staţie, cu fascicul laser. Din punctul
de vedere al manevrării aparatului se va proceda astfel: se va manevra trepiedul cu aparatul fixat
până când spotul laser va coincide cu punctul matematic al punctului de staţie.
Când calarea este realizată vor apărea bifate toate cele trei şuruburi de calare şi se poate valida
procedura prin apăsarea tastei „OK”.
atunci când avem ecranul de afişare în faţa operatorului (a), iar poziţia a II a este atunci când
ecranul este în partea opusă (b).
b.Poziția aII-a
a.Poziția I
După realizarea tuturor setărilor parcurse se trece din meniu la modul de lucru THEO şi se pot
începe măsurătorile.
Test de autoevaluare
a) Care sunt etapele ce se parcurg la instalarea aparatului în
stație?
b) Ce reprezintă centrarea ?
1. Calin M., MAnea R, 2020 - Indrumator lucrari practice Topografie generala, Ex Terra
Aurum, București
2. Raluca Manea,2013 – Topografie, editia a II-a revizuita, Ed. Noua, Bucuresti
3. Manea Raluca, 2007 - Topografie – Editura Cartea Universitară, Bucureşti
4. Manea Raluca, ş.a., 2009 – Ghid de rezolvare a problemelor de topografie, Ediţia a II a,
Editura Noua, Bucureşti
Cuprins Pagina
12.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 12 70
12.2. Metoda simplă de măsurare a unghiurilor orizontale 70
12.3. Metoda turului de orizont 73
12.4. Metoda repetiției 76
12.5. Bibliografie minimală 76
Timp de învățare 2h
Procedeul se practică atunci când urmează a se măsura un singur unghi orizontal dintr-un punct de
staţie.
În acest caz se va viza întâi punctul B apoi rotind în sens antiorar se va viza punctul A, efectuând
citiri către fiecare punct. Diferenţa citirilor reprezintă unghiul ω″.
Dacă ∆ω=ω″ - ω′≤ T , T= 2e ω , e ω este eroarea de citire a unei direcţii într-o singură poziţie a
lunetei, atunci valoarea unghiului orizontal se calculează ca medie aritmetică a celor două valori.
ω ` + ω ``
ω=
2
NOTĂ! Când se calculează media aritmetică a direcţiilor dintre poziţia întâi şi poziţia a II a se vor
păstra gradele din prima poziţie şi se va face media aritmetică a minutelor din cele două poziţii.
Pentru exemplificare utilizăm direcțiile unghiulare orizontale măsurate cu teodolitul Leica Builder
T100, cu precizia p = 1c (simple):
Se cere să se calculeze unghiul orizontal prin cele două metode (ca medie aritmetică a direcțiilor
măsurate și ca medie aritmetică a unghiului orizontal rezultat în fiecare poziție)
Rezolvare
Metoda I de rezolvare: utilizând media aritmetică a direcțiilor măsurate
Se completează tabelul cu valorile citite în ambele poziții ale lunetei (poziția I diferă de poziția
aII-a cu ± 200g)
Calculăm media aritmetică direcțiilor unghiulare măsurate (se păstrează gradele din prima
poziție și face media minutelor, respectiv secunde)
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA 71
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Metoda se utilizează atunci când se doreşte măsurarea mai multor unghiuri dintr-un singur punct de
staţie, dar şi atunci când se măsoară un singur unghi din staţie (cazul drumuirilor).
Direcţii orizontale
PS PV măsurate Media Corecţii Direcţii Unghiul
Poziţia Poziţia compensate orizontal
I a II a
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)
A 85,26 285,25 85,2550 - 85,2550
B 126,33 326,33 126,33 25CC 126,3325 41,0775
S C 210,56 10,57 210,5650 50CC 210,5700 84,2375
D 327,85 127,84 327,8450 75CC 327,8525 117,2825
A 85,25 285,24 85,2450 100CC 85,2550 157,4025
Compensarea turului de orizont
2. Calculul corecţiei:
Teoretic Exemplu numeric
cTO = −eTO cTO = +1c
3. Calculul corecţiei unitare:
Teoretic Exemplu numeric
c 1c
k TO = TO kTO = = 25cc
n 4
5.Verificarea compensării: compensarea este corectă dacă valoarea măsurată către punctul A este
identică cu cea compensată către A;
Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de staţie prin metoda turului de
orizont cu teodolitul Leica Builder T100, cu precizia p = 1c (simple):
PS PV Direcţii unghiulare orizontale
măsurate (Hz)
Poziţia I Poziţia II
A
Test de autoevaluare
Vă rugăm să rezolvați următoarea problemă:
Se dau direcţiile unghiulare orizontale măsurate dintr-un punct de
staţie prin metoda turului de orizont cu teodolitul Leica Builder T100,
cu precizia p = 50cc (standard):
PS PV Direcţii unghiulare
orizontale măsurate
Poziţia I Poziţia II
1 227.2500 27.2550
2 278.4850 78.4900
S 3 345.6700 145.6650
4 54.9900 254.9850
5 121.7450 321.7400
1 227.2500 27.2450
Se cere să se compenseze turul de orizont şi să se calculeze unghiurile
orizontale dintre direcţiile măsurate.
1. Calin M., Manea R, 2020 - Indrumator lucrari practice Topografie generala, Ex Terra
Aurum, București
2. Raluca Manea,2013 – Topografie, editia a II-a revizuita, Ed. Noua, Bucuresti
3. Manea Raluca, 2007 - Topografie – Editura Cartea Universitară, Bucureşti
Cuprins Pagina
13.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13 77
13.2. Măsurarea unghiurilor verticale 77
13.3. Problemă rezolvată 80
13.4. Bibliografie minimală 82
Timp de învățare 2h
Unghiurile verticale se vor citi direct în aparat, fără a fi calculate prin diferență de direcții.
Mod de lucru pe teren
→ Instalăm aparatul în punctul de stație S
→ Măsurăm înălțimea ”i” a aparatului (distanța pe verticală de la țărușul punctului de
stație până la axa orizontală a aparatului) – i = 1.530m
Se dau măsurătorile unghiulare efectuate cu teodolitul Leica Builder T100, precizia p=1c(simple)
Prelucrarea măsurătorilor:
Poziția I Z 1 = C 1 = 92,7900
Se dau măsurătorile unghiulare efectuate cu teodolitul Leica Builder T100, precizia p=1c(simple)
Prelucrarea măsurătorilor:
Poziția I α 1 = C 1 = 7,2000
Se dau măsurătorile unghiulare efectuate cu teodolitul Leica Builder T100, precizia p=1c(simple)
PS PV Panta terenului (p % )
Poziția I Poziția a II-a
S A
Prelucrarea măsurătorilor:
Poziția I p 1 = C 1 = 11,36%
Se dau măsurătorile unghiulare efectuate cu teodolitul Leica Builder T100, precizia p=1c(simple)
PS PV Unghi zenital (z)
Poziția I Poziția a II-a
S A 100,0000 300,0100
i=1,530m
S B 92,7900 307,2000
i=1,530m
Să se calculeze unghiul de pantă (α) și panta terenului (p % ).
Rezolvare:
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să rezolvați următoarea problemă:
1. Calin M., Manea R, 2020 - Indrumator lucrari practice Topografie generala, Ex Terra
Aurum, București
2. Raluca Manea,2013 – Topografie, editia a II-a revizuita, Ed. Noua, Bucuresti
3. Manea Raluca, 2007 - Topografie – Editura Cartea Universitară, Bucureşti
Cuprins Pagina
14.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 14 83
14.2. Măsurarea directă a distanțelor 83
14.3. Măsurarea indirectă a distanțelor 85
14.4. Problemă rezolvată 87
14.5. Bibliografie minimală 88
Timp de învățare 2h
Distomatele sau telemetrul cu laser sunt instrumente care măsoară distanța. Funcționarea este
simplă: se proiectează un fascicul laser, care la intersecția cu prima suprafață compactă este
vizibil sub forma unui punct de culoare roșie și se apasă pe buton (butonul roșu DIST). Aceasta
este ținta până la care se măsoară, referința. Sunt diverse modele, în funcție de distanța de
măsurare, măsurarea la interior sau exterior, memorarea măsurătorilor și descărcarea lor etc. Se
pot măsura distanțe, perimetre, suprafețe, volume etc.
Distomatul Leica DISTO D110 este cel mai mic și cel mai ușor lasermetru din gama de produse
Leica DISTO. Funcționează pe baterii (2xAAA), măsoară distanța între 0,2-60m, are ca funcții:
măsurare distanță, perimetru, suprafață, posibilitate trimitere date prin Bluetooth.
sau
D S-1 =L S-1 * cosα
D S-1 = 8,445m*sin92,7910=8,445*0,993595 D S-1 =8,390m
D S-1 = 8,445m*cos7,2090=8,445*0,993595 D S-1 =8,390m
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să rezolvați următoarea problemă:
1. Calin M., Manea R, 2020 - Indrumator lucrari practice Topografie generala, Ex Terra
Aurum, București
2. Raluca Manea,2013 – Topografie, editia a II-a revizuita, Ed. Noua, Bucuresti
3. Manea Raluca, 2007 - Topografie – Editura Cartea Universitară, Bucureşti
Cuprins Pagina
15.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 89
15.2. Nivelment generalității: definiții cote, diferențe de nivel 89
15.3. Instrumente cu luneta rigidă-clasificare în funcție de performanțe 91
15.4. Bibliografie minimală 93
Timp de învățare 3h
•Acest capitol are ca scop familiarizarea studenţilor cu noţiunile de bază ale nivelmentului: cote
absolute, relative, diferențe de nivel
• prezentarea instrumentelor cu luneta rigidă: nivela
Cota absolută este distanţa pe verticală măsurată de la suprafaţa de nivel zero la suprafaţa de nivel
ce trece prin punctul dat: H A si H B cote absolute;
Cota relativă este distanţa pe verticală măsurată de la o suprafaţă de nivel aleasă arbitrar până la
suprafaţa de nivel ce trece prin punctul dat: H 'A si H 'B cote relative
Diferenţa de nivel ∆H AB este tot o distanţă pe verticală dintre suprafeţele de nivel ce trec prin cele
două puncte (A şi B). Diferenţele de nivel pot fi pozitive sau negative în funcţie de modul de
evoluţie al terenului: dacă urcă se numeşte pantă, dacă coboară se numeşte rampă. În figura 15.2 se
poate observa că: ∆H AB este negativă, iar ∆H BC este pozitivă.
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce este o cotă absolută ?
Aparatul utilizat la executarea nivelmentului geometric este denumită în mod curent nivelă.
Nivelmentul geometric este o metodă mult mai precisă de determinare a cotelor şi diferenţelor de
nivel decât nivelmentul trigonometric sau celelalte procedee. Nivelele sunt instrumente mai simple
d.p.d.v. constructive decât teodolitele şi oferă posibilităţi de manevrare uşoare şi rapide.
Evolutiv şi aparatele de nivelment s-au dezvoltat continuu oferindu-ne rezultate rapide cu o precizie
sporită. Principiul constructiv al nivelelor este acela al vizei orizontale, deoarece luneta rigidă nu
ne dă posibilitatea executării vizelor decât în plan orizontal.
Analizând aparatura existentă pe piață la ora actuală, clasificarea nivelelor se poate face după
performanțele oferite la măsurători: precizie, viteză de lucru, capacitate de stocare a datelor.
Ni 030
Ni 025 Ni 050
Nivele clasice
Nivele optice
Test de autoevaluare
Răspundeţi la următoarele întrebări:
PREZENTAREA NIVELEI
Cuprins Pagina
16.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 16 94
16.2 Nivela - părți componente 94
16.3. Anexe utilizate la nivelment: mira, trepiedul și modul de lucru pe 97
teren
16.4. Bibliografie minimală 99
Timp de învățare 3h
94
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Așa cum se poate vedea în figura 16.2 o nivelă optică este format din ambază, lunetă și șuruburi de
mișcare fină, respective de focusare a imaginii. Luneta, rigidă (se rotește doar în plan orizontal) are
obiectiv, ocular, collimator, șurub focusare imagine, manșon reglare fire reticulare.
95
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Părțile component ale unei nivele electronice diferă prin afișajul electronic și posibilitatea de
înregistrare automată a datelor. Constructiv, este asemănătoare prin faptul că se sprijină pe ambază
și are o lunetă rigidă (mișcarea de rotație doar în plan orizontal).
96
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Test de autoevaluare
Ambele categorii de nivele utilizează la măsurători anexe: miră și trepied, trepiedul are rol de
instalare a nivelei pe teren, iar pe miră se efectuează citirile pentru determinarea cotelor. Nivela
optică utilizează mira centimetrică.
Modul de lucru pe teren este următorul:
►Se instalează nivela pe trepied;
►Se calează nivela sferică din şuruburile de calare;
►Se vizează mira instalată pe punctual vizat şi se vizează astfel încât firul reticular vertical
să coincidă cu axa verticală a mirei;
►Se calează nivela torică prin coincidenţa capetelor bulei;
►Se fac citirile pe miră la toate cele trei fire reticulare orizontale: la firul stadimetric
superior, la firul de mijloc şi la firul stadimetric inferior;
cs + c j
►Se verifică citirile pe miră cu relaţia: c m = ± (1...2)mm ;
2
Mire centimetrice
- sunt de lungime 3m 4m, sau 5m;
- capetele sunt protejate prin saboţi metalici;
- verticalitatea se asigură cu ajutorul unei nivele sferice;
- sunt vopsite alternative pe fond alb cu negru şi roşu,
alternanţa fiind la fiecare metru;
- cifrele înscrise pe miră reprezintă metri şi decimetri;
- centimetri sunt marcaţi prin intervale vopsite;
- milimetrii se aproximează.
Citirile pe miră se fac la toate cele trei fire stadimetrice pentru
a avea permanent verificarea citirii de mijloc
97
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
CS = 1,348m
C j = 1,252m
Cm = 1,300m
1,348 + 1,252 2,600
= = 1,300m
2 2
La nivelment, cele mai importante sunt citirile pe miră. Cu ajutorul acestora vom determina cotele.
De aceea se recomandă efectuarea citirilor pe miră la toate cele 3 fire stadimetrice și permanent
verificarea corectitudinii lor.
Nivela electronică utilizează mira cu cod de bare, iar valoarea cotei se afișează direct pe displayul
aparatului. Instalarea aparatului pe teren se face pe trepied care este indispensabil la măsurători
indiferent de tipul de nivelă.
Diferența dintre mira centimetrică și cea cu cod de bară constă în faptul că pe cea centimetrică
operatorul efectuează citirile cu ajutorul firelor reticulare din nivelă, iar pe cea cu cod de bară
citirile se fac automat de către nivelă și sunt transformate în rezultatul dorit (cotă, pantă, diferență
de nivel) și afișate pe ecran.
98
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Test de autoevaluare
99
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Cuprins Pagina
17.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 17 100
17.2 Clasificarea nivelmentului în funcție de aparatura utilizată 100
17.3. Nivelment geometric de mijloc: principiu, mod de lucru pe 101
teren, exemplu de calcul a cotelor
17.4. Bibliografie minimală 104
Timp de învățare 3h
La nivelmentul geometric vom utilize nivela, instrument cu luneta rigidă, pe când la nivelmentul
trigonometric se va utiliza instrumental cu lunetă mobilă (stație totală).
Nivelmentul hidrostatic foloseste furtunul de nivel și se poate aplica expeditiv pe șantier pentru
verificarea orizontalității.
100
Test de autoevaluare
7
b) Ce instrumente folosim la nivelmentul trigonometric?
Aaceastă metodă se aplică atunci când dorim să determinăm cota unui punct cu ajutorul cotei altui
punct marcat pe teren. Se va utiliza nivela şi mira şi se vor efectua citiri pe miră.
101
Modul de lucru se poate urmări în figura 17.3. Semnificaţia notaţiilor este următoarea:
Principiul nivelmentului geometric, cel al vizei orizontale conduce la raţionamentul că axa de vizare
al instrumentului este paralel cu suprafaţa de referinţă (H 0 ). De aici rezultă faptul că dreptele
cuprinse între paralele sunt egale, adică:
C A + H A = CB + H B
H B = H A + (C A − CB )
∆H AB = C A − CB
Cota punctului B se poate calcula şi în funcţie de cota punctului A şi diferenţa de nivel dintre cele
două puncte, cu relaţia:
102
H B = H A + ∆H AB
Trebuie făcută menţiunea că diferenţa de nivel poate să fie pozitivă sau negativă în funcţie de
poziţia punctului A faţă de B, astfel:
Test de autoevaluare
b) Care este relația de calcul a cotei unui punct nou în funcție de cota
unui punct dat și de citirile pe miră?
Se dau: H A = 50,25m
Se măsoară: c A =1,074m şi c B =0,852m
Se cer: H B – cota punctului B şi ∆H AB – diferenţa de nivel între punctele A şi
B
103
104
Cuprins Pagina
18.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 18 105
18.2. Nivelment geometric de capăt 105
18.3. Lucrare de verificare 2 107
18.4. Bibliografie minimală 108
Timp de învățare 3h
• definirea metodei nivelmentului geometric de capăt, modul de lucru pe teren și de calcul a cotelor
105
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Varianta 2
Se instalează aparatul de nivelment deasupra punctului de cotă cunoscută A(figura 18.2) şi se
înlocuieşte citirea pe miră în punctul A cu măsurarea înălţimii aparatului – I. Cota punctului nou B
se va calcula cu relaţia:
H B = H A + ( I − CB )
Cota punctului B se poate calcula cu ajutorul diferenţei de nivel aplicând următoarea relaţie:
H B = H A + ∆H AB
Probleme rezolvate
1.Se dau: H A = 50,25m
Se măsoară: I=1,50m şi c B =0,852m
Se cer: H B – cota punctului B şi ∆H AB – diferenţa de nivel între punctele A şi B
∆H AB = C A -C B =1,50 – 0,852=0,648
H B =H A +∆H AB = 50,25 + 0,648= 50,898
106
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Test de autoevaluare
7
b) Când se aplică nivelmentul geometric de capăt??
Să se rezolve problema:
Se dau: H A = 99,16m
Se măsoară: I=1,42m şi c B =1,815m
Se cer: H B – cota punctului B şi ∆H AB – diferenţa de nivel între punctele A şi
B
de mijloc
C R = 1.259m
C 1 = 1.741m
H R = 88.47m
Să se calculeze H 1 şi să se interpreteze rezultatul
108
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Cuprins Pagina
19.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 19 109
19.2. Definiții, clasificări 109
19.3. Marcarea și semnalizarea punctelor rețelelor planimetrice 111
19.4. Marcarea și semnalizarea punctelor rețelelor nivelitice 115
19.5. Bibliografie minimală 116
Timp de învățare 3h
• clasificarea rețelelor
• modalități de marcare și semnalizare a rețelelor planimetrice
• modalități de marcare și semnalizare a rețelelor nivelitice
Actuala reţea de triangulaţie a ţării este o reţea compactă, care acoperă suprafaţa ţării în mod
uniform.
reţeaua de ordin I este formată din 374 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse între 20 şi 60 km;
reţeaua de ordin II este formată din 887 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse între 10 şi 20 km;
reţeaua de ordin III este formată din 2849 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse între 7 şi 15 km;
reţeaua de ordin IV este formată din 4635 de puncte, dispuse la distanţe cuprinse între 4 şi 8 km;
reţeaua de ordin V are puncte situate la distanţe cuprinse între 1 şi 2 km.
Punctele din reţeaua de ordin I au fost determinate pe elipsoidul Krasovsky şi ulterior au fost
transpuse în planul de proiecţie Stereografic 1970. Punctele de ordin II, III, IV au fost determinate
direct în planul Stereografic 1970 pe baza punctelor de ordin I. Organizarea punctelor reţelei de
triangulaţie poate fi urmărită în figura 19.1.
110
Marcarea este procedeul prin care se materializează la sol punctele reţelelor planimetrice. Punctelor
marcate li se vor determina coordonate şi vor fi utilizate în ridicările ulterioare sau vor fi utilizate la
determinarea altor puncte. În funcţie de importanţa şi destinaţia lor marcarea se poate face cu
caracter provizoriu sau permanent.
Marcarea provizorie
Este o marcare ce se face pentru o perioadă scurtă, între 2 şi 4 ani şi se aplică punctelor utilizate la
ridicări locale. Acest tip de marcare se poate face cu:
111
În terenurile normale
bornele au dimensiuni
de 15 / 20 / 70 cm cu
martor în subsol, peste
care se aşează un strat
semnalizator. Pentru a
proteja borna la exterior
se aşează un strat de
pământ sub forma unei
movile.
Construcţiile masive de tip poduri, baraje necesită urmărirea comportării în exploatare, fapt pentru
care se marchează puncte de coordonate cunoscute cu pilaştrii de beton. Un astfel de punct se poate
vedea în figura 19.6, utilizat la urmărirea barajului de la Bolboci.
112
Semnalizarea provizorie
Semnalizarea provizorie se face cu
jaloane (figura 4.7). Acestea sunt
bastoane de lemn sau material plastic cu
lungimi de 2 m, vopsite alternative alb şi
roşu pe segmente de 20 cm. La unul din
capete sunt prevăzute cu saboţi metalici.
Jalonul poate fi ţinut de operator
deasupra punctului atâta timp cât
durează vizarea sau poate fi instalat cu
un trepied deasupra punctului în cazul
unei vizări mai îndelungate.
Semnalizarea permanentă
Semnalizarea permanentă se face cu semnale de tip baliză la sol, piramidă la sol şi pilastru.
113
Semnalele cu pilastru se montează pe acoperişurile clădirilor sau pe terase. Sunt semnale centrice şi
staţionabile. În timpul staţionării semnalul se demontează şi se staţionează pe pilastru folosind o
placă de pilastru specială. În zonele urbane se pot folosi ca semnale crucile bisericilor, foişoarele cu
săgeţi, paratrăsnetele de pe castelele de apă, etc.
Pentru fiecare punct marcat se va întocmi o fişă de descriere care să ajute la identificarea punctului
pe teren (figura 19.10).
Coordonate aproximative
Foaia de harta 1 : 25 000
Puncte vizate
114
115
Mărcile de nivelment
O altă modalitate de marcare a punctelor este aceea cu repere încastrate în soclurile construcţiilor
rezistente, în culeele podurilor, etc. Se aleg acele construcţii importante din localitate şi accesibile
pentru efectuarea măsurătorilor. Încastrarea se face la cca. 40-60 cm de la sol (figura 19.12). La
măsurători mira se va instala deasupra sferei metalice care constituie punctul matematic al reperului
(figura 19.13).
Figura 19.12 Reper de nivelment incastrat in Figura 19.13 Instalarea mirei pe reperul de
peretele clădirii nivelment
Test de autoevaluare
7
b) Cum se pot marca permanent punctele de sprijin nivelitice?
Cuprins Pagina
20.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 20 117
20.2. Drumuiri planimetrice: definiții, clasificări 117
20.3. Proiectarea drumuirilor planimetrice 120
20.4. Operații de teren 120
20.5. Operații de birou 122
20.6. Bibliografie minimală 124
Timp de învățare 3h
• definirea drumuirii și clasificarea acestora după numărul de puncte cunoscute și după geometria
traseului
• etape de proiectare a traseului unei drumuiri planimetrice
• etapele de lucru pe teren și la birou parcurse în realizarea unei drumuirii cu instrumente cu lunetă
mobilă (teodolit electronic)
117
118
Observaţie!!! În unele situaţii, atunci când nu se găsesc pe teren suficiente puncte de sprijin se
aplică pe teren drumuirea sprijinită pe câte un punct de coordonate cunoscute (figura 20.4) şi
drumuirea în vânt (figura 20.5).
Aceste două tipuri de DRUMUIRI NU SUNT RECOMANDATE deoarece nu oferă control la
calculul orientărilor (prima situaţie) şi al coordonatelor (în a doua situaţie).
Test de autoevaluare
a) Câte puncte de coordonate cunoscute are o drumuire planimetrică
sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute ?
119
►traseul drumuirilor se va alege de regulă de-a lungul arterelor de circulaţie, în lungul cursurilor de
apă, de-a lungul canalelor, digurilor, etc., deoarece laturile şi punctele de drumuire trebuie să fie
accesibile şi cât mai apropiate de punctele de detaliu;
►punctele de drumuire se fixează în zone ferite de distrugere astfel încât instalarea aparatului în
staţie să fie făcută cu uşurinţă;
►între punctele de drumuire alăturate trebuie să fie vizibilitate astfel încât să se poată efectua
măsurarea distanţelor şi a unghiurilor fără dificultate;
►punctele de drumuire trebuie să fie alese cât mai aproape de punctele de detaliu ce urmează a fi
măsurate.
Distanţa dintre punctele de drumuire se determină în funcţie de condiţiile concrete din teren, de
gradul de acoperire cu vegetaţie şi de tipul de aparat cu care se vor face determinările. În cazul în
care se vor efectua măsurătorile cu aparatură clasică ( teodolit ) distanţa medie se recomandă a fi
între 100 – 150 m, distanţa minimă fiind între 40 – 50 m, iar cea maximă 2000 – 3000 m.
Atât lungimea unei laturi de drumuire cât şi lungimea totală a traseului poligonal sunt dependente
de situaţia concretă din teren. Astfel, în intravilan lungimea traseului va fi mai mică decât în
extravilan unde vizibilitatea este mai mare.
Dacă măsurătorile se efectuează cu aparate clasice (teodolit) distanţele se vor măsura cu panglica,
dus – întors, toleranţa admisă între cele două determinări fiind:
T = ±0,003 L
Dacă măsurătorile se efectuează cu staţii totale distanţele se vor măsura tot dus – întors, eroarea de
măsurare admisă fiind în funcţie de precizia instrumentului folosit (de regulă nu trebuie să fie mai
mare de 2 – 3 p e, unde p e este precizia de măsurare a instrumentelor). Distanţa finală între punctele
L + LBA
A şi B este dată de relaţia: L AB = AB
2
Măsurarea unghiurilor verticale
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele poziţii ale lunetei, atât spre
punctul din spate cât şi spre punctul din faţă. Dacă vizarea se face la înălţimea aparatului (figura
20.8 a) înainte şi înapoi, unghiul va fi media aritmetică a determinărilor, luând ca sens al unghiului
cel de parcurgere a drumuirii. Dacă vizarea se face la înălţimi diferite (figura 20.8 b), nu se va mai
121
δhAB = d * tgα AB
,
+ i A − sB
δhBA = d * tgα BA
,
− iB + s A
δhAB + δhBA
δhAB =
2
122
123
Test de autoevaluare
124
Cuprins Pagina
21.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 21 125
21.2. Drumuirea planimetrică sprijinită la capete: etapa de teren 125
21.3. Drumuirea planimetrică sprijinită la capete: etapa de birou 126
21.4. Drumuirea planimetrică sprijinită la capete: exemplu numeric 130
21.5. Bibliografie minimală 132
Timp de învățare 3h
125
Etapa de teren
În prima etapă se face marcarea punctelor de drumuire cu ţăruşi metalici sau de lemn. Fiecare punct
nou marcat va fi însoţit de o schiţă de reperaj şi o descriere topografică. Schiţa va conţine minim
trei distanţe de la punctul nou spre reperi stabili de pe teren, iar fişa va conţine date despre tipul
materializării, coordonatele punctului, numărul punctului şi alte date descriptive despre punct.
În fiecare staţie de drumuire se vor măsura direcţii unghiulare orizontale, distanţe şi unghiuri
verticale. Ca regulă de măsurare putem stabili ca prim punct în măsurare să fie punctul de drumuire
din spate (staţia anterioară sau punctul de orientare), iar al doilea să fie punctul de drumuire
următor.
De exemplu în staţia A procedăm astfel:
►instalăm aparatul (centrăm, calăm, punem la punct luneta) deasupra punctului de staţie;
► măsurăm direcţiile unghiulare orizontale în ambele poziţii ale lunetei, prin metoda
seriilor către punctele: B, 1;
► măsurăm unghiurile verticale către punctele B, şi 1;
►măsurăm distanţele între laturile de drumuire. Se recomandă măsurarea cu panglica sau
electro – optic. Distanţele se vor măsura dus – întors, eroarea de măsurare fiind în funcţie de
precizia instrumentului utilizat, astfel:
- pentru măsurarea cu panglica toleranţa admisă va fi: T = ±0.003 L
- pentru măsurarea electro – optică eroarea de măsurare să nu depăşească 2 – 3p c , unde p c
este precizia de măsurare a instrumentului.
YB − YA
θ AB = arctg
XB − XA
■ Calculul orientărilor laturilor de sprijin:
YD − YC
θCD = arctg
X D − XC
θ A` 1 = θ AB + ω A − 400G
θ12` = θ1`A + ω1 − 400G
■ Calculul orientărilor provizorii între punctele de drumuire: θ 23` = θ 21` + ω2 − 400G
θ3' C = θ32' + ω3 − 400G
θ CD
`
= θ C` 3 + ωc − 400G
126
θ A1 = θ A` 1 + kθ
θ12 = θ12` + 2kθ
■ Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire: θ 23 = θ 23` + 3kθ
θ3C = θ3' C + 4kθ
θCD = θCD
`
+ 5kθ
D1 D2 D3 D4
DA1 = LA1 sin z A1 D12 = L12 sin z12 D23 = L23 sin z23 D3C = L3C sin z3C
D1 A = L1 A sin z1 A D21 = L21 sin z21 D32 = L32 sin z32 DC 3 = LC 3 sin zC 3
DA1 + D1 A D + D21 D23 + D32 D3C + DC 3
D1 = D2 = 12 D3 = D4 =
2 2 2 2
127
TD = ±(0.0045 ∑ Dij +
∑ Dij ) pentru extravilan şi terenuri cu panta 50
1733
ATENŢIE! Explicaţiile de mai sus sunt pentru trei staţii noi (punctele 1, 2, 3), dar algoritmul
de calcul este acelaşi indiferent de numărul de staţii noi.
Test de autoevaluare
Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Câte puncte de coordonate cunoscute se dau la drumuirea
planimetrică sprijinită la capete şi cum sunt distribuite acestea ?
129
Etapa de calcule
YB − YA −
θ AB = arctg = 71.1657 = 271.1657
XB − XA −
YD − YC +
θCD = arctg = 69.0999 = 130.9000
X D − XC −
130
eθ ≤ Tθ ⇒ 3cc ≤ 5cc
θ A1 = θ A` 1 + kθ = 152.7924
θ12 = θ12` + 2kθ = 69.6742
■ Calculul orientărilor definitive ale punctelor de drumuire: θ 23 = θ 23` + 3kθ = 151.7130
θ3C = θ3' C + 4kθ = 72.4185
θCD = θCD
`
+ 5kθ = 130.9000
■ Calculul distanţelor reduse la orizont:
D1 D2 D3 D4
DA1 = LA1 cos α A1 D12 = L12 cos α12 D23 = L23 cos α 23 D3C = L3C cos α 3C
D1 = 18.41m D2 = 27.44m D3 = 25.86m D4 = 23.99m
132
Cuprins Pagina
22.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 22 133
22.2. Metoda coordonatelor polare 133
22.3. Metoda coordonatelor rectangulare 136
22.4. Metoda intersecției liniare 137
22.5. Bibliografie minimală 139
Timp de învățare 3h
• etapele parcurse pe teren și la birou pentru determinarea coordonatelor X, Y ale detaliilor prin
diverse metode: coordonate polare, coordonate rectangulare, intersecții liniare
Etape de calcul
Unde:
133
α 2' = θ 2 −1 − dir1
■Calculul unghiului de orientare al staţiei 2: α 2'' = θ 2 − 3 − dir3
α 2' + α 2''
α2 =
2
θ 2−i = α 2 + diri
■ Calculul orientărilor punctelor radiate:
θ 3− j = α 3 + dir j
θ 2− 201 = α 2 + dir201
De exemplu:
θ 3−301 = α 3 + dir301
X i = X 2 + ∆X 2 − i
Yi = Y2 + ∆Y2 − i
■ Calculul coordonatelor absolute ale punctelor radiate:
X j = X 3 + ∆X 3− j
Y j = Y3 + ∆Y3− j
134
Concluzie: Coordonatele punctelor radiate se determină în funcţie de coordonatele punctului de staţie din
care a fost măsurat punctul respectiv.
Test de autoevaluare
Etapa de calcul
Y3 − Y2
■ Calculul orientării laturii 23: θ 2−3 = arctg
X3 − X2
∆X 2 − A1 = D1 cosθ 2 − 3 X A1 = X 2 + ∆X 2− A1
■ Calculul coordonatelor punctului A 1
∆Y2 − A1 = D1 sin θ 2 − 3 Y A1 = Y2 + ∆Y2− A1
∆X A− A1 = D2 cos θ A− A1 X A = X A1 + ∆X A− A1
∆Y A− A1 = D2 sin θ A− A1 Y A = Y A1 + ∆Y A− A1
∆X A− B = D3 cos θ A− B X B = X A + ∆X A− B
∆Y A− B = D3 sin θ A− B YB = Y A + ∆Y A− B
136
Test de autoevaluare
Etapa de calcul
Y3 − Y2
■ Calculul orientării laturii de sprijin 23: θ 2−3 = arctg
X3 − X2
■ Calculul distanţei D3 din coordonate: D3 = D2−3 = ( X 2 − X 3 ) 2 + (Y2 − Y3 ) 2
θ 2 − A = θ 2 −3 − α
■ Calculul orientărilor laturilor 2A şi 3A:
θ 3− A = θ 3− 2 + β
X A[1] = X 2 + D1 cosθ 2 − A
YA[1] = Y2 + D1 sin θ 2 − A
Valorile finale ale coordonatelor punctului A se vor calcula ca medie aritmetică între cele două perechi de
coordonate obţinute mai sus, în cazul în care nu sunt diferenţe mai mari de câţiva cm între ele.
X A[1] + X A[2 ]
XA =
2
Y A[1] + Y A[2 ]
YA =
2
138
Test de autoevaluare
Se măsoară: distanţele D1 şi D2
139
Cuprins Pagina
23.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 23 140
23.2. Metoda nivelmentului trigonometric: definiție, clasificări 140
23.3. Metoda nivelmentului trigonometric viză ascendentă 140
23.4. Metoda nivelmentului trigonometric viză descendentă 143
23.5. Bibliografie minimală 144
Timp de învățare 2h
Metoda nivelmentului trigonometric se aplică în situaţii speciale, când terenul este accidentat (pante mari), iar
distanţele dintre puncte pot să ajungă până la câţiva km. Se recomandă a se aplica numai în astfel de situaţii
deoarece măsurătorile sunt mai complexe, se măsoară unghiuri şi distanţe, fapt ce conduce şi la scăderea
preciziei de determinare a diferenţelor de nivel. În funcţie de evoluţia terenului şi de distanţele dintre punctele
de măsurat, putem avea mai multe situaţii:
nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mici – când unghiul de pantă este pozitiv,
iar distanţa dintre puncte este mică, se poate viza pe miră la înălţimea aparatului (figura 23.1);
nivelment trigonometric cu vize ascendente la distanţe mari – când unghiul de pantă este pozitiv,
dar distanţa dintre puncte este mare, nu se poate viza pe miră la înălţimea aparatului (figura 23.2);
nivelment trigonometric cu vize descendente – când unghiul de pantă este negativ (figura 23.3).
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţei de nivel:
Exemplu numeric
Se dă cota punctului A H A = 96,452m
Se efectuează măsurătorile pe teren:i = 1,50m, α AB = 5,5620, L AB = 32,42m
Se cere să se calculeze cota punctului B
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţei de nivel: ∆H AB = L AB sin α AB = 32.42 sin 5.5620 = 2.83m
_____________________________________________________________________________141
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
În cazul în care terenul are pantă mare, iar vizarea nu se poate face la înălţimea aparatului se va viza
la o înălţime oarecare (poate să fie la înălţime unui semnal). Elementele măsurate sunt aceleaşi ca la
metoda anterioară (figura 23.2)
Etapa de calcule
■ Calculul diferenţei de nivel:
∆H AB + S = DABtgα AB
'
+I
rezulta
∆H AB = DABtgα AB
'
+I −S
sau
∆H AB = DAB ctgz ' + I − S
unde:
• α´ - unghiul de pantă măsurat la înălţimea semnalului;
• S – înălţimea semnalului la care se fac determinările.
_____________________________________________________________________________142
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Exemplu numeric
Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren: i – înălţimea aparatului, α/ AB şi D AB , S – înălţimea semnalului
Se cere să se calculeze cota punctului B
H A = 96,452m, i = 1,50m, α/ AB = 16,1540, D AB = 43,14m, S = 2,70m
Etapa de calcule
∆H AB + S = DABtgα AB
'
+I
rezulta
∆H AB = DABtgα AB
'
+I −S
∆H AB = 43.14tg16.1540 + 1.50 − 2.70 = 9.99m
H B = H A + ∆H AB
H B = 96.452 + 9.99 = 106.442m
Test de autoevaluare
_____________________________________________________________________________143
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
H B= H A + D AB ctgz ' + I − S
H B= 110.382 + 56.25ctg108.338 + 1.55 − 4.80
H B = 110.382 − 7.4096477 − 3.25 = 99.722m
Test de autoevaluare
Se dă cota punctului A
Se efectuează măsurătorile pe teren:
Se cere să se calculeze cota punctului B
H A = 109,382m, i = 1,50m, z/ AB = 107,3380, D AB = 66,25m, S = 4,85m
_____________________________________________________________________________144
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Cuprins Pagina
24.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 24 145
24.2. Metoda drumuirii de nivelment trigonometric 145
24.3. Exemplu numeric 146
24.5. Bibliografie minimală 148
Timp de învățare 2h
Etape de calcul
∆H A` 1 = DA1tgα A1
∆H12` = D12tgα12
∆H 23
`
= D23tgα 23
∆H 3` B = D3 Btgα 3 B
■ Calculul erorii, corecţiei, corecţiei unitare:
_____________________________________________________________________________145
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu diferenţa dintre
cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie: ∑ ∆H ` = H B − H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii: eh = ∑ ∆H ` − ( H B − H A )
Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:
eh ≤ Th
Th = 0,2 Dkm
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia unitară:
ch = −eh
ch
kh =
∑D
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:
∆H A1 = ∆H A` 1 + kh DA1
∆H12 = ∆H12` + kh D12
∆H 23 = ∆H 23
`
+ kh D23
∆H 3 B = ∆H 3` B + kh D3 B
Verificare: ∑ ∆H = H B − HA
H1 = H A + ∆H A1
H 2 = H1 + ∆H12
H 3 = H 2 + ∆H 23
H B = H 3 + ∆H 3 B
Exemplu numeric
Etape de calcul
Di − j = Li − j cos α i − j
DA1 = 35.68 cos 5.5674 = 35.544m
D12 = 29.76 cos 3.2685 = 29.721m
D23 = 32.75 cos 4.3698 = 32.673m
D3 B = 35.51cos 4.6548 = 35.415m
Condiţia care se pune este ca suma diferenţelor de nivel provizorii să fie egală cu diferenţa dintre
cota reperului de sosire şi cota reperului de plecare.
Condiţie: ∑ ∆H ` = H B − H A
Nerespectarea acestei condiţii conduce la calculul erorii:
eh = ∑ ∆H ` − ( H B − H A )
eh = 1.937 − 1.959 = −0.022
Eroarea trebuie să fie mai mică sau egală cu toleranţa:
eh ≤ Th
Th = 0,2 Dkm = 0.073
Dacă eroarea se încadrează în toleranţă se va calcula corecţia totală şi corecţia unitară:
ch = −eh = 0.022m
ch 0.022
kh = = = 0.00016497
∑ D 133.353
■ Calculul diferenţelor de nivel compensate:
∑ ∆H = H − HB A
Verificare: ∑ ∆Η = 1.959
H B − H A = 1.959
_____________________________________________________________________________147
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA
INSTRUMENTE GEODEZICE SI METODE DE MĂSURARE
Test de autoevaluare
a) Ce elemente se măsoară la drumuirea de nivelment
trigonometric sprijinită la capete?
b) Ce se cere să se calculeze la drumuirea de nivelment
trigonometric?
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:
Drumuirea de nivelment trigonometric se aplică atunci când terenul
are pante mari și nu ne permite determinarea cotelor prin nivelment
geometric! Măsurătorile se efectuează cu instrumente cu lunetă mobilă
(stații totale) pentru a putea viza la înălțimea aparatului.
_____________________________________________________________________________148
MANEA RALUCA, CĂLIN MARIANA