Caiet de practica

Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca

Facultatea Constructii de Masini

Specializarea:Inginerie Industrială , robotică și managmentul producției

Student : Mărginean Iosif-Daniel

Profesor îndrumator : Sorin Grozav

Anul III
 FREZAREA

CONSIDERAŢII GENERALE

Frezarea este o operaţie de aşchiere executată cu ajutorul unei scule roti-

toare prevăzută cu mai multe tăişuri, denumită freză ; scula efectuează miş-
carea principală de rotaţie, iar mişcările de avans sunt executate fie de către
semifabricat, fie de către sculă. Frezarea se efectuează pe maşini de frezat.
Prin frezare se pot prelucra suprafeţe exterioare sau interioare, plane,
cilindrice sau profilate.
Schema de principiu a frezării suprafeţelor plane este prezentată în figura
11.1.
Freza 1 execută mişcarea principală /, iar semifabricatul 2, mişcarea recti-
linie de avans //. Fiecare dinte al frezei aşchiază atâta timp cât se mişcă în
contact cu semifabricatul, pe un arc de cerc corespunzător unghiului. de con-
tact 4».

Fig. 11.1. Schema de principiu a fre- Fig. 11.2. Frezarea în sensul şi contra avan-

rării sului
Întrucât de obicei acest unghi este mai mare decât pasul unghiular o al
dinţilor frezei, în fiecare moment al procesului de frezare lucrează efectiv
mai mulţi dinţi simultan, ceea ce conduce la productivităţi mari ale
operaţiilor de frezare.
Aşchiile au o formă de pană, întrucât grosimea lor variază de la o valoare
minimă amin — 0 la valoarea maximă ama%, sau invers, după cum frezarea se
face contra avansului (fig. 11.2, a), sau în sensul avansului (fig. 11.2, b).
La frezarea în contra avansului, sensul mişcării principale de rotaţie a
frezei este opus sensului mişcării de avans în punctul de tangenţă A al sculei
la suprafaţa prelucrată, iar Ia frezarea în sensul avansului, cele două mişcări
au acelaşi sens în punctul de tangenţă A.
 La frezarea în sensul avansului, dinţii frezei se uzează mai rapid,
deoarece la intrarea lor în material se produc şocuri mai mari, mai ales la
prelucrarea semifabricatelor turnate, care au la suprafaţă o crustă mai dură.
La frezarea contra avansului, componenta verticală Fv a forţei de aşchiere
este orientată astfel încît tinde să desprindă semifabricatul de pe masa maşi-
nii, iar la frezarea în sensul avansului, componenta verticală Fv, apasă semi-
fabricatul pe masa maşinii sau în dispozitivul de prindere, conducând la
necesitatea unor forţe mai mici de strângere.
Alegerea metodei de frezare se face ţinând cont, de la caz la caz, de avan-
tajele şi dezavantajele pe care le au cele două metode.
Metoda de frezare contra avansului se aplică de regulă la degroşarea
semifabricatelor, în special când acestea au o crustă dură, iar metoda frezării
în sensul avansului se aplică de obicei la finisarea semifabricatelor de
grosime mică, ce se prind mai dificil pe maşinile de frezat.

CONSTRUCŢIA FREZELOR Şl UTILIZAREA

ACESTORA

Sculele utilizate la prelucrările prin frezare se numesc freze. Acestea au

un corp cu forma generală de rotaţie, pe care sunt prevăzute mai multe zone
active denumite dinţi (spre deosebire de cuţitele de strung, care au o singură
zonă activă). Numărul dinţilor variază între doi şi peste 100, în funcţie de
diametrul frezei şi de destinaţia acesteia.

CLASIFICAREA FREZELOR

După soluţia constructivă a realizării dinţilor, frezele se împart în două

categorii.
Există freze cu dinţi dintr-o bucată cu corpul sculei (freze tip monobloc)
şi freze cu dinţi aplicaţi. în primul caz, dinţii se realizează prin tăierea în
corpul sculei a canalelor ce materializează golul dintre dinţi, iar în ăl doilea
caz dinţii se montează pe corp prin sisteme mecanice.
Fig. 11.3. Construcţia frezelor monobloc
Fig. 11.4. Construcţia frezelor cu dinţi aplicaţi : 1 — corpul sculei ;

2 — dinţii frezei ;

3 — suprafaţa de prindere a frezei pe maşină

In figura 11.3 se prezintă construcţia unei freze în varianta monobloc, iar în figura
11.4 se arată construcţia unei freze cu dinţii aplicaţi.
Construcţia monobloc a frezelor se utilizează mai ales la freze de diametre mici, iar
varianta cu dinţi aplicaţi se pretează mai ales pentru freze cu diametre mai mari.
După modul de realizare practică a feţelor şi tăişurilor
dinţilor,' frezele se clasifică de asemenea în două categorii : freze
cu dinţi frezaţi (fig. 11.5, a) şi freze cu dinţi detalonaţi (fig. 11.5,
b).
Frezele cu dinţi frezaţi au suprafaţa de aşezare a dintelui SA
plană, sau formată din mai multe suprafeţe plane, realizate
întotdeauna prin frezare. Cele cu dinţi detalonaţi au suprafaţa de
aşezare curbă, după o directoare care de obicei este spirala
arhimedică. Această suprafaţă se numeşte suprafaţă detalonată şi
se realizează pe maşini speciale, de tipul strungurilor, numite
maşini de detalonat.
Spre deosebire de dinţii frezaţi, dinţii detalonaţi se ascut
numai pe suprafaţa (plană) de degajare SD, păstrîndu-şi constant
profilul materializat tocmai prin suprafaţa de aşezare, care rămâne
intactă la reascuţire. Acest fapt recomandă dantura detalonată mai
ales pentru frezele profilate.

în toate cazurile, suprafeţele active ale dinţilor

se ascut prin rectificare profilată.
Fig. 11.5. Tipuri de dinţi :
După destinaţie, frezele se pot clasifica în Urma-
ţi — dinte frezat ; b — dinte

Toate categorii :

detalonat; « -unghi de toate categorii .

aşezare; 0 — unghi de as-

— freze pentru suprafeţe plane ;

cutire; T
g-unghi de degajare

— freze pentru suprafeţe în trepte; .

— freze pentru canale simple ;
— freze profilate diverse ;
— freze pentru prelucrat roţi dinţate.
 orizontale
Cu consolă
verticale

universale

Cu destinaţie generală
MU de frezat
longitudinal
(portal)
MU de frezat plan
Fără consolă

Maşini –unelte de frezat MU de frezat circular

Pentru filete

Prin copiere

Pentru canale de
Cu destinaţie specială
pană
Pentru cremaliere

Pentru danturat

în figura 11.6 se prezintă unele tipuri de freze şi exemple de utilizare a

acestora cu scoaterea în evidenţă a mişcării principale şi a celor de avans.
Din prima categorie fac parte frezele frontale, ca cele din figura 11.6, a,
la care dinţii sunt dispuşi pe suprafaţa frontală şi frezele cilindrice (fig.
11.6, b), la care dinţii sunt dispuşi pe suprafaţa cilindrică a corpului
sculei.
Din a doua categorie fac parte frezele cilindro-frontale (fig. 11.6, c), ce
pot prelucra simultan două suprafeţe plane adiacente, dispuse sub un
unghi egal de obicei cu 90°.
Frezele pentru canale simple pot fi de tip deget (cu coada monobloc şi
având de obicei diametrul mic (fig. 11.6, d), sau de tip disc, având dinţii cu
un singur tăiş principal (fig. 11.6, e şi fig. 11.3), sau cu trei tăişuri principale
(fig. 11.6, f). Ele se utilizează foarte des la frezarea canalelor de pană, a
crestăturilor şi chiar la retezări. în acest ultim caz, de cele mai multe ori se
folosesc freze disc înguste şi de diametru mare, numite freze — fierăstrău
(fig. 11.6, g).
Frezele profilate sunt destinate prelucrării suprafeţelor profilate concave
(canale profilate) sau convexe (suprafeţe exterioare profilate).
Din această categorie fac parte frezele unghiulare (fig. 11.6, h) şi frezele
semirotunde concave (fig. 11.6, i), frezele semirotunde convexe (fig. 11.6, j),
frezele pentru ghidaje în coadă de rândunică (fig. 11.6, k), sau pentru canale
în formă de T (fig. 11.6, l) şi altele.
O grupă specială de freze profilate este aceea a frezelor destinate prelu-
crării roţilor dinţate, prin metoda divizării (frezarea individuală a fiecărui gol
dintre doi dinţi vecini) numite freze modul.
Forma frezelor disc — modul şi a frezelor deget — modul este arătată în
figura 11.6, m şi n.
Productivitatea şi calitatea fabricaţiei danturilor roţilor dinţate este net
superioară în cazul folosirii metodei de frezare prin rulare a flancurilor
dinţilor, utilizând maşini speciale de frezat şi scule corespunzătoare (fig. 11.6,
o), denumite freze melc — modul (vezi şi capitolul 16).
O altă categorie specială de freze, utilizate destul de des, este aceea a
frezelor pentru frezarea filetelor (fig. 11.6, p).
Din figura 11.6 mai rezultă că dinţii frezelor pot avea tăişurile principale
drepte (fig. 11.6, a, e, f, h, k, l etc), sau elicoidale (fig. 11.6, b, c, d). în
vederea echilibrării forţelor axiale ce apar în frezele cilindrice destinate
frezării suprafeţelor plane de lăţime relativ mare, acestea se execută uneori în
varianta frezelor cilindrice cuplate (fig. 11.7).
Tot din figura 11.6 rezultă că frezele se mai pot clasifica şi după sistemul de prindere
pe maşinile de frezat, în două tipuri distincte.: freze cu coadă (de exemplu frezele din fig.
11.6, d, k şi 0 —şi freze cu alezaj (de — exemplu frezele din figura 11.6, a, b, c).
Fig. 11.6. Diverse tipuri de freze

Fig. 11.7. Construcţia frezelor cilindrice cuplate

Coada se construieşte fie conică, fixîndu-se într-o gaură conică (de

obicei în sistemul MORSE), cu ajutorul unui sistem şurub piuliţă, de
exemplu ca cel prezentat în figura 11.8, fie cilindrică ; în acest caz freza se
fixează într-o bucşă elastică, aşa cum se prezintă în figura 11.9.
Frezele cu alezaj se prind pe un dorn cilindric, asigurîndu-se contra
rotirii pe dorn cu ajutorul unei pene.
Un astfel de sistem de prindere este prezentat în figura 11.10.
Pentru prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe în trepte se prac-
tică adesea utilizarea unui joc de freze, constând în realizarea unui grupaj
de mai multe freze cilindrice sau cilindro-frontale de diametre
corespunzătoare, montate pe acelaşi dorn port — sculă, după cum se arată
în figura 11.11.
Majoritatea tipurilor constructive de freze şi a elementelor sistemelor
de fixare a acestora pe maşinile de frezat sunt standardizate.

PARAMETRII GEOMETRICI Al PĂRŢII

AŞCHIETOARE

Principalii parametri geometrici ai părţii aşchietoare a frezelor sunt

definiţi în STAS 577-65. Realizarea acestor parametri asigură o capacitate
de aşchiere ridicată a frezelor, concretizată în productivitate şi calitate bună
a prelucrărilor, durabilitate mare a tăişurilor şi o solicitare minimă a
maşinii.
Aceşti parametri sunt similari cu cei ai cuţitului de strung, însă
definirea lor se face raportată la un sistem de referinţă specific frezelor.
Dintre parametrii geometrici ai părţii active a frezelor cei mai
importanţi se consideră următorii :
— Unghiul de degajare principal y şi cel transversal yt (fig. 11.12),
măsu
rate în planul normal pe tăiş, respectiv în planul normal pe axa frezei. Ele
repre
zintă : unghiul dintre tangenta la urma feţei de degajare şi planul axial ce
trece
prin punctul considerat al tăişului şi respectiv unghiul dintre tangenta la
urma
feţei de degajare în punctul considerat de pe tăiş şi raza ce trece prin acelaşi
punct.
— Unghiul de aşezare normal an şi cel principal a, măsurate în planele
amintite mai sus şi reprezentând : primul — unghiul dintre tangenta la urma
feţei de aşezare în punctul dat al tăişului şi urma planului tangent la
suprafaţa generată de acel tăiş, iar al doilea — unghiul dintre tangenţa la
urma feţei de aşezare în punctul considerat al tăişului şi tangenta în acelaşi
punct la cercul descris de acesta în mişcarea sa de rotaţie (fig. 11.13).
Fig. 11.8. Prinderea
frezelor pe coadă
conică :
1 — axul principal al
maşinii ;
2 — coada frezei ; 3 — şurub de
strângere ; 4 — contra piuliţă
Fig. 11.9. Prinderea frezelor cu Fig. 11.10. Prinderea
frezelor pe
coadă cilin-
dorn :
drică : I — axul principal
al maşinii — unelte ; 2 — bucşă 1 — freză ; 2 — dorn ;
elastică (pensetă) ; 3 — freză 3 — pană :
cu coadă cilindrică ;i — şurub ; 5
— contra piuliţă
4 — bucşă de poziţionare
 Fig. 11.11. Prelucrarea
suprafeţelor in trepte,
cu ajutorul jocului de
freze : 1 — freza Nr. 1 ;
2 — freza Nr.2 ; 3 —
freza Nr. 3

Fig. 11.12. Parametrii geometrici

ai dinţilor frezelor
 — Unghiul de degajare
longitudinal y (fig. 11.13).
Acesta este unghiul măsurat
într-un plan tangent la
suprafaţa cilindrică coaxială
cu axa frezei şi determinat
între urma feţei de degajare
şi o paralelă la axa frezei, ce
trece prin punctul dat.

Rezultă că pentru frezele cilindro-

frontale monobloc (fig. 11.13) acest
unghi este chiar unghiul o, care
determină înclinarea tăişurilor faţă de
generatoare cilindrică a suprafeţei
exterioare a frezei.

Fig. 11.13. Unghiurile dinţilor frezelor

Unghiurile de atac principal x şi secundar y.lt având o importanţă

deosebită mai ales la frezele cilindro-frontale (fig. 11.13), se măsoară într-un
plan axial ce trece prin vârful tăişului principal aldintelui. Ele reprezintă
unghiurile proiecţiei tăişului principal şi respectiv a celui secundar pe planul
axial menţionat, faţă de planul frontal.
în afară de aceşti parametri, frezele se caracterizează şi prin alte elemente
geometrice unghiulare, similare cu cele ale părţii active ale cuţitelor de
strung. Printre acestea menţionăm unghiul la vârf al tăişului (e), unghiul de
înclinare al acestuia faţă de planul de bază constructiv (X) şi altele.

PARAMETRII REGIMULUI DE AŞCHIERE LA

FREZARE
Principalii parametri ai regimului de frezare sunt următorii : viteza de
aşchiere (viteza mişcării principale de aşchiere), viteza de avans (viteza miş-
cării secundare de aşchiere) adâncimea de aşchiere şi lăţimea de contact.

VITEZA DE AŞCHIERE
Viteza de aşchiere v este considerată viteza punctelor de rază' maximă ale
tăişurilor frezei .şi se calculează cu relaţia
v =piDr/1000[m/mm],
 (11.1)

In care D este diametrul exterior al frezei în mm si n este turația frezei în

rot/min
.
Din relaţia 11.1 rezultă că o freză lucrează cu viteze de aşchiere cu atât
mai mari cu cât diametrul ei exterior este mai mare şi cu cât
turaţia ei este mai mare

VITEZA DE AVANS
Viteza de avans sm este dată de mărimea deplasării relative a piesei
prelucrate faţă de un punct oarecare de pe axa frezei, într-un minut. Ea se
exprimă deci în mm/min.
întrucât mişcarea de avans este executată de obicei de către
semifabricatul fixat pe masa maşinii de frezat, rezultă că viteza de avans
este de regulă egală cu viteza de deplasare a mesei respective, depinzând
(în cazul general al utilizării avansurilor mecanice) de caracteristicile
tehnice ale maşinii.
Viteza de avans este o mărime legată direct de noţiunea de
productivitate. Cu cât viteza de avans este mai mare, productivitatea
prelucrării creşte şi creşte de asemenea lungimea L a suprafeţei prelucrate
într-un interval de timp t (min) dat :
L = smt [mm]. (11.2)
întrucât în timpul frezării, într-un minut scula efectuează n rotaţii, în
calculul regimurilor de aşchiere intervine de foarte multe ori noţiunea de
mărime a avansului pe o rotaţie a frezei, sr [mm/rot]. De asemenea, este
folosită foarte des noţiunea de avans pe dinte, sd [mm/dinte], exprimând
mărimea deplasării relative a semifabricatului ce se frezează, într-un
interval de timp egal cu acela dintre intrarea în sau ieşirea din materiala doi
dinţi alăturaţi. între cele trei noţiuni există relaţiile :
srn ; sr = SaZ ; sdZn. (11.3)
sn
ADÂNCIMEA DE AŞCHIERE
 La frezare, adancimea aşchiere, l se măsoară pe o direcţie perpendi-
de culară pe planul de lucru ., conform figurii 11.14 şi reprezintă
P.L proiecţia porţiunii tăişului principal aflat în
contact direct cu aşchia, pe această direcţie.
Freza
cilindrica

LUNGIMEA DE CONTACT

Lungimea de contact tj a sculei cu

Fig. 11.14. Definirea
adâncimii de aşchiere şi a
lungimii de contact : PL —
planul de lucru ; t — adlncl-
mea de aşchiere ; t, —
lungimea de contact
piesa rezultă din aceeaşi figură şi se defi-
neşte ca proiecţie a liniei de contact dintre
tăişurile frezei şi piesa de prelucrat, rapor-
tată la o rotaţie a frezei. Ea şe măsoară în
planul de lucru P.L.
 DIMENSIUNILE CARACTERISTICE ALE AŞCHIEI

Variaţia principalilor parametri ai regimului de aşchiere la frezare deter-

mină variaţia numărului şi a dimensiunii aşchiilor detaşate în unitatea de
timp, deci implicit a productivităţii procesului de aşchiere.
Dimensiunile aşchiei detaşate din material nu sunt identice cu cele ale
aşchiei nedetaşate încă de tăişurile sculei şi depind de caracteristicile sculei,
de proprietăţile materialului prelucrat şi de regimul de aşchiere.
Dimensiunile de bază ale aşchiei nedetaşate sunt lăţimea şi grosimea
acesteia, măsurate perpendicular pe direcţia mişcării principale.
Lăţimea b a aşchiei este dimensiunea aşchiei, considerată pe suprafaţa de
aşchiere, iar grosimea aşchiei (nedetaşate) a, este dimensiunea aşchiei consi-
derată perpendicular pe suprafaţa de aşchiere.
Ca şi în cazul general, la frezarea cu scule având tăişuri drepte şi fără
racordări se respectă relaţia
b=t/sinx [mm], (11.4)

în care t este adâncimea de aşchiere [mm] şi x este unghiul de atac principal

şi, de asemenea, se respectă relaţia
a = sa sin op sin x [mm], (11.5)
în care, în plus, sd este avansul pe dinte [mm/dinte] şi op este unghiul dintre
direcţia de avans şi direcţia mişcării principale.
în funcţie de lăţimea şi grosimea aşchiei, rezultă secţiunea A a acesteia,
măsurată perpendicular pe direcţia mişcării principale,
A = ab [mm2]. (11.6)
Această mărime influenţează în mod direct forţele apărute în procesul de
frezare şi prin urmare, determină o anumită valoare a puterii consumate în
procesul de frezare.

STABILIREA CONDIŢIILOR DE
AŞCHIERE LA FREZARE

Prin stabilirea condiţiilor de aşchiere la frezare se înţelege stabilirea para-

metrilor principali ai regimului de aşchiere, a dimensiunilor şi secţiunii
aşchiilor îndepărtate, stabilirea tipului şi caracteristicilor sculelor utilizate, ca
şi determinarea forţelor de aşchiere şi a puterii consumate Ia aşchiere.
 STABILIREA ADÂNCIMII DE AŞCHIERE t Şl A LUNGIMII DE
CONTACT tl

In unele cazuri aceste mărimi sunt strict determinate de particularitălile

procesului de frezare. După cum rezultă din figura 11.15, la prelucrarea canalelor cu
ajutorul frezelor disc, adâncimea de aşchiere este egală cu lăţimea frezei,

TABELUL 11.9 Diametre recomandate pentru freze cilindrice

elicoidale şi freze disc, in mm
Tipul frezelor
Lungimea Cilindrice elicoidale
de
contract lf Lăţimea frezei B [mm]
[mm]
50 100 160 10
20

2 63 80 100 50 63
5 80 100 100 63 80
10 100 100 125 80 100
20 160 180
50 250 315
100

Alegerea turaţiei apropiate şi mai mari decât turaţia calculată implică o

creştere a vitezei de aschiere şi de aici o creştere a productivităţii dar şi a
consumului specific de scule, raportat la un număr oarecare de piese
prelucrate.
Alegerea unei turaţii reale mai mici duce la scăderea productivităţii, dar
la creşterea durabilităţii sculelor, conducând la consumuri specifice mai mici
de scule şi de obicei şi la precizii mai mari de prelucrare.

FORŢELE DE ASCHIERE SI PUTEREA

CONSUMATĂ LA FREZÂRE
Forţele de aschiere se calculează de obicei cu relaţii de tip poli tropic, la
fel ca şi la strunjire, pentru fiecare din componentele forţei rezultante 7? din
figura 11.17. Cea mai mare este componenta tangenţială FT, care se poate
calcula cu relaţia 11.8 iar celelalte componente se pot determina prin
înmulţirea forţei tangenţiale cu un coeficient K = 0,2. . .1,2, în funcţie de
cazul concret întâlnit.
 Puterea P consumată la frezare se poate aprecia ţinând cont de forţa
rezultantă R şi de viteza de aschiere rezultantă vr, sau de forţa tangenţială Fp
şi viteza mişcării principale v :

(11.11) P = Rvr FŢV [kW],

6 120 n]8 000
unde 7) este randamentul total al maşinii. Forţele R şi FT sînt exprimate în
daN, iar vitezele vr şi o sunt exprimate în m/min.
Este posibil şi calculul separat al puterii consumate în lanţul cinematic de
avans Pa, utilizând într-o relaţie similară componenta forţei R pe direcţia de
avans, de exemplu forţa orizontală H şi viteza de avans sm :
p = Hî2- [kW]. (11.12)

6 000

EXEMPLU DE STABILIRE A CONDIŢIILOR

DE LUCRU FREZARE
Se impune alegerea condiţiilor de lucru la frezarea unor suprafeţe plane a
5 piese din oţel (OL 50) cu lăţimea de 60 mm şi adaosul de prelucrare de 6
mm rugozitatea suprafeţei trebuind să rezulte de maximum Rmax = 20 um.

Se preferă prelucrarea dintr-o singură trecere, cu o freză existenta

cilindrofrontală, STAS 579-71, având dinţii din oţel rapid ; diametrul D = 80
mm, Z= 16 dinţi.
Va rezulta : t = 6 mm, tl; = 60 mm, deoarece D > 60 mm.

Avansul se alege cu diagrama din figura 11.16, la valoarea sj = 2,5

= — = 0,156 mm/dinte. 2 5 mm/rot, de unde rezultă sd

16
Forţa tangenţială, conform relaţiei 11.9 şi tabelului 11.4 va fi F T =
68.600,83-0,1560.74-6-16-800.86 = 1250 daN.
Admiţând că avem la dispoziţie o maşină de tipul FU 32 x 132 A, care are o
construcţie robustă, nu mai este cazul să verificăm forţa de avans necesară.
Viteza de aşchiere rezultă din relaţia (11.11) :

vec = ——--------------------------= 17,1 m/ min.

2100.33. eoo.3.o,ţ5Gi>.4.00,1.IQM
 Turaţiile sculei trebuie să fie conform relaţiei (11.1),

1 000 v 1 000-17.1

68 rot/min,

PID 3,14-80
deci se va alege turaţia cea mai apropiată realizabilă pe maşina FU 32 x 132 A, adică n =
75 rot/min, ceea ce va conduce la o productivitate ceva mai mare, simultan cu o micşorare
a durabilităţii, faţă de cea presupusă în calcul, datorită lucrului cu o viteză reală mai mare :
3.14-80-75 1or .

vr = -----------= 18.9 m min.

1 000

Puterea P necesară frezării va fi, conform relaţiei (11.11),

Fv 1 250.18,9 _ 3

6 000 6 000
care este o valoare mai mică decât puterea motorului principal al maşinii, de 7,5 kW.

MAŞINI DE FREZAT

CLASIFICAREA MAŞINILOR DE FREZAT

După destinaţie şi construcţie, maşinile de frezat se pot împărţi în următoarele

categorii :
— maşini de frezat cu consolă ;
— maşini de frezat longitudinal;
— maşini de frezat plan;
— maşini de frezat circular.
 Fig. 11.18. Maşini de frezat cu consola : a — maşină de frezat orizontală ; b
— maşină de frezat verticală ; c — maşină de frezat universală, lucrând orizontal ; d —
maşină de frezat universală, lucrând vertical 1 — placa de bază ; 2 — corpul maşinii ; 3 —
axul principal al maşinii ; 4 — scula ; 5 — axul port — sculă ; S — masa maşinii ; 7 —
sania transversală ; 8 — consola (sania verticală) ; 9 — mecanismul de ridicare a
consolei ; 10 — braţul suport (deplasabil) ; 11 — lagărul dornului
port — freză (demontabil)
Primele pot fi maşini de frezat orizontal, vertical sau universale, după
cum direcţia axului principal al maşinii este orizontală (fig. 11.18, a), verti-
cală (fig. 11.18, b), sau adaptabilă unor cerinţe concrete, caz în care maşina
poate lucra fie cu axul principal orizontal (fig. 11.18, c) fie cu un cap de
frezat vertical (fig. 11.18, d).
Maşinile de frezat cu consolă sunt destinate prelucrării pieselor mici şi
mijlocii, în timp ce maşinile de frezat longitudinal (fig. 11.19, a), sau plan
(fig. 11.19, b, c) prelucrează de obicei piese mai mari, cu configuraţie
corespunzătoare : primele sunt destinate frezării suprafeţelor mai înguste şi
cu lungimi mari, iar ultimele servesc frezării suprafeţelor plane cu ambele
dimensiuni de acelaşi ordin de mărime.
 Fig. 11.19. Maşini de frezat, fără consolă :
a — maşină de frezat longitudinal (tip portal) : 1 — suportul mesei ; 2 — mon-
tanţi ; 3 — capete de frezat orizontal ; 4 — traversă ; 5 — capete de frezat
vertical ; 6 — masa maşinii ; 7 — arbori port — sculă ; I — mişcări
principale ; II — mişcarea de avans a piesei ; III.. . VIII — mişcări de avans şi
de potrivire, ale sculelor ; b — maşină de frezat plan, verticală : 1 — suportul
mesei ; 2 — montant ; 3 — cap de frezat vertical ; 4 — arborele principal al
maşinii ; 5 — masă ; 6 — sanie transversală ; I — mişcarea principală ; II —
mişcarea de avans longitudinal ; III — mişcare de avans transversal ; IV —
mişcare de avans vertical a axului principal ; V — mişcare de avans vertical
(de potrivire) a capului de frezat ; c — maşină de frezat plan, orizontală : 1 —
suportul mesei ; 2 — montant ; 3 — cap de frezat ; 4 — dorn port — freză ; 5
— braţul suport ; 6 — lagărul dornului ; 7 — reazem suplimentar ; 8 — masa
maşinii ; 9 — sanie transversală ; J — mişcare principală ; II — mişcare de
avans longitudinal ; III — mişcare de avans transversal ; IV — mişcare de
avans vertical
în sfârşit maşinile de frezat circular, sunt destinate fie prelucrării pieselor mari, având
suprafeţe plane şi profilate, cu porţiuni circulare, fie prelucrării simultane a
suprafeţelor plane ale mai multor piese mici, cu o mişcare de avans circular
continuu în jurul unei axe verticale (fig. 11.20, a) sau în jurul unei axe
orizontale (fig. 11.20, 6).
De cele mai multe ori maşinile de frezat longitudinal, plan sau circular
lucrează cu freze cilindro-frontale de dimensiuni mari, cu dinţi aplicaţi şi în
anumite cazuri cu freze cilindrice şi jocuri de freze, în vederea realizării unor
productivităţi şi precizii mari ale prelucrărilor. Maşinile cu consolă şi mai
ales cele universale utilizează practic toate tipurile de scule, dat fiind gradul
lor mai larg de universalitate.
 Fig. 11.20. Maşini de frezat circular : a — cu axa verticală (tip

carusel) — vedere de sus ; b — cu axa orizontală (cu tambur) :

1 — masa turnantă ; 2 — semifabricate ; 3 — scule ; I —
mişcare principală ; 11 — mişcare de avans circular ; III —
mişcare de avans normai
Maşinile discutate mai sus sunt maşini de frezat cu destinaţie generala.
Există numeroase tipuri de maşini de frezat care an o destinaţie speciali-
zată sau chiar specială, de exemplu : maşini de frezat caneluri, maşini de
frezat filete, maşini de frezat roţi dinţate etc, care nu vor fi descrise în acest
capitol.
Cele mai răspândite în industrie sunt maşinile de frezat cu consolă şi mai
ales cele universale.

CONSTRUCŢIA Şl FUNCŢIONAREA
MAŞINILOR DE FREZAT UNIVERSALE
în principiu, părţile componente ale maşinii universale de frezat sunt
următoarele (fig. 11.21) : placa de bază 1, pe care este montat corpul maşinii
2, in interiorul acestuia fiind prevăzută cutia de viteze CV, acţionată de
motorul
 Fig. 11.21. Construcţia maşinii de frezat
universale cu consola :

părţile principale componente ; b — montarea

capului de frezat vertical

Fig. 11.22. Schema cinematică a maşinii FU32X132A

electric 3; de la cutia de viteze, axul principal 4 al maşinii primeşte

mişcarea principală / şi o transmite sculei, care se montează pe un dorn
port — sculă, susţinut de braţul — suport 5, pe care se fixează lagărul 6 al
dornului ; semifabricatul se prinde pe masa 7 a maşinii, putând executa
fie mişcare de avans longii tudinal II, fie mişcarea de avans transversal
III, prin intermediul sanie — transversale S ; de asemenea există
posibilitatea mişcării de avans vertical IV, cu ajutorul săniei verticale 9,
numită şi consola maşinii.
 în interiorul acesteia este montată cutia de avansuri CA, acţionată de
motorul electric 10; aceasta permite obţinerea avansurilor mecanice ale
semifabricatului.
Pentru funcţionarea ca maşină de frezat verticală, braţul
suport 5 se deplasează la stânga pe ghidajele orizontale G2, iar
pe ghidajele verticale Gt se montează capul de frezat vertical
11, care preia mişcarea de la axul principal al maşinii şi o
transmite prin intermediul unui angrenaj conic, la axul port —
sculă vertical. De cele mai multe ori, acesta se poate înclina cu
un anumit unghi, dând posibilitatea frezării suprafeţelor
înclinate, din aceeaşi prindere a semifabricatului.
în figura 11.22 se prezintă schema cinematică a maşinii de
frezat universale tip FU 32 x 132 A produsă în ţara noastră, iar
în figura 11.23 se prezintă diagrama turaţiilor axului principal
al acestei maşini. Schema fluxului cinematic al mişcării
principale şi a mişcărilor de avans se prezintă în figura 11.24.

18 20

->rotaţia arborelui principal, I

12.15 Jg
 r%-M-----Deplasarea ra{

/ longitudinali* Avans transversal M' Si -Avans

Zi _i- vertical K*
Fig. 11.23. Diagrama turaţiilor maşinii 11.24. Schema la
fluxulucinematic
maşina FU32X132A
Fig.

FU32X132
 Prelucrări executate pe maşinile-unelte de frezat universale

Tipurile de prelucrări reprezentative efectuate pe maşinile de frezat

universale sunt prezentate în figura 7.8.
Frezarea suprafeţelor plane orizontale se poate efectua cu ajutorul
frezelor cilindrice (fig. 7.8, a) sau cu capete de frezat (fig. 7.8, b) în cazul
utilizării capului de frezat vertical.

Frezarea suprafeţelor plane verticale se poate executa cu freze frontale

(fig. 7.8, c) şi cu freze cilindro-frontale (fig. 7.8, d) lucrând atât cu partea
cilindrică cât şi cu cea frontală (această metodă este mai rar utilizată).

Frezarea suprafeţelor plane înclinate se poate realiza cu ajutorul frezelor

unghiulare (fig. 7.8, e) sau cu freze frontale (înclinând semifabricatul -
fig. 7.8, f, sau înclinând capul de frezat - fig. 7.8, g).

Frezarea suprafeţelor profilate se execută cu freze profilate monobloc

(fig. 7.8, h şi i) pentru suprafeţe mici şi cu freze combinate (fig. 7.8, j) pentru
suprafeţe de dimensiuni mai mari.

Frezarea canalelor cu secţiune în coadă de rândunică (fig. 7.8, k),

triunghiulară (fig. 7.8, l), dreptunghiulară (fig. 7.8, m, n, o), se execută cu freze
corespunzătoare (unghiulare, de canale) fixate în arborele principal sau utilizând
capul vertical de frezat.

Fig. 7.8. Tipurile de prelucrări executate pe maşinile-unelte de frezat universale:

a, b) frezarea suprafeţelor plane orizontale; c, d) frezarea suprafeţelor plane verticale;

e, f, g) frezarea suprafeţelor plane înclinate; h, i, j) frezarea suprafeţelor profilate;

k, l, m, n, o, p) frezarea suprafeţelor canalelor;

 I – mişcarea principală de aşchiere; II – mişcarea de avans longitudinal; III – mişcarea
de avans transversal; IV – mişcarea de deplasare pe verticală.

Pe maşinile-unelte de frezat universale în afară de prelucrările prezentate se mai

pot executa (utilizând accesorii şi dispozitive speciale) prelucrări speciale ca:
frezarea roţilor dinţate, frezarea canalelor elicoidale, frezarea profilurilor etc.

Prelucrarea suprafetelor plane cu cap de Prelucrarea canalelor prin frezare cu o

frezat freză deget

Prelucrarea rotilor dintate conice prin Prelucrarea rotilor dintate

frezare cu o freză modul disc cilindrice prin frezare cu o freză modul disc

Prelucrarea canalelor de pana pentru

penele disc utilizând freze disc