Introducere în psihologie socială experimentală

Curs 1
1. Definirea psihologiei sociale si obiectul ei de studiu
2. Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline stiintifice

1. Definirea psihologiei sociale si obiectul ei de studiu

Floyd H. Allport (1890-1978), autorul primului tratat de psihologie socială bazat in principal, pe
rezultatele studiilor experimentale, considera ca „psihologie sociala studiaza comportamentul social si
constiinta sociala a indivizilor”. Obiectul de studiu al psihologiei sociale, dupa Floyd H. Allport, ar fi
„studiul relatiilor reale sau imaginare dintre persoane intr-un context social dat, in masura in care
acestea afecteaza persoanele implicate in respectiva situatie”
Theodore M. Newcomb (1903-1984) definea psihologia sociala ca ,,studiul interactiunii indivizilor”,
concentrandu-se asupra ,,modului in care functiile organismului uman se modifica datorita faptului ca
oamenii sunt membri ai societatii”.
C. Ridgeway (1997): ,,psihologia sociala se concentreaza asupra relatiilor dintre indivizi si dintre
grupuri, asupra proceselor de grup si asupra structurilor ce apar din aceste interactiuni”.
Gordon Allport spune ca psihologia sociala este „o incercare de a intelege modul in care ideile,
sentimentele si comportamentul indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginara sau implicita
a celorlalti”. Mai exact, psihologia sociala este studiul stiintific al modului in care indivizii gandesc,
simt si se comporta fata de ceilalti, precum si al modului in care ideile, sentimentele si
comportamentele individului sunt afectate de catre ceilalti.
K. J. Gergen, M. M. Gergen si S. Jutras (1981/1992, 3) sunt de parere ca: “psihologia sociala poate
fi definita ca o disciplina care studiaza sistematic interactiunile umane si fundamentele lor
psihologice”.
D. Cartwright (1979): “acea ramura a stiintelor sociale ce incearca sa explice cum societatea
influenteaza cognitia, motivatia, dezvoltarea si comportamentul indivizilor si cum aceasta, la randul ei,
e influentata de indivizi”.
R. Baron si D. Byrne (1997/2001): “domeniul stiintific care cauta sa inteleaga natura si cauzele
gandirii si comportamentului indivizilor in situatii sociale. Cu alte cuvinte, psihologii sociali cauta sa
inteleaga cum gandim noi despre altii si cum interactionam cu altii”.
S. Chelcea (1982): psihologia sociala (sau psihosociologia) este ,,studiul interactiunii
comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare in context social; ea studiaza, totodata,

1
rezultatele acestei interactiuni: starile si procesele psihice colective, situatiile de grup si personalitatea
ca produs al interactiunilor sociale”. In aceasta definitie, termenul ,,comportament” acopera intreaga
gama de reactii psihologice: de la gandire la comportamentul propriu-zis.
Adrian Neculau (2003): ,,Psihologia sociala este o disciplina de hotar. Ea isi revendica teritoriul aflat
la intersectia psihologiei cu sociologia, preluand ceea ce este social din psihologia generala si ceea ce
este psihologic din sociologie. Ea articuleaza cele doua discipline, dar nu ignora nici cercetarile din
antropologie, politologie sau psiholingvistica. Este - cum spune Serge Moscovici - o stiinta-punte”.
Aronson, Wilson si Akert (1988): obiectul central de studiu al psihologiei sociale este influenta
sociala.
Psihologia sociala presupune interdisciplinaritate (abordarea unei problematici din perspective
multiple, specifice unor domenii de cunoastere distincte) si transdisciplinaritate (concepte si metode
dezvoltate in interiorul unei discipline stiintifice sunt utilizate si in alte domenii ale cunoasterii). La
conturarea campului de studiu al psihologiei sociale isi aduc contributia stiinte precum
psihologia, sociologia, lingvistica, istoria, etologia umana, biologia, economia politica, politologia
etc.
Metodele de cercetare utilizate in psihologia sociala includ: observatia, experimentul, ancheta
pe baza de chestionar sau interviu, metoda psihometrica, studiul de caz, studiul documentelor, scalele
de atitudini.
2. Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline stiintifice
Psihologia sociala este o disciplina stiintifica (are un obiect de studiu, utilizeaza metode de
cercetare, dezvolta principii, legi, teorii, adica un cadru conceptual, are domenii de aplicabilitate si
finalitate epistemica si pragmatica). Ea este contraintuitiva, distingandu-se de psihologia simtului
comun, care de asemenea poate oferi explicatii (fara argumente stiintifice) ale diferitelor fenomene ale
vietii sociale. Acest din urma aspect duce uneori la trivializarea psihologiei sociale.
Pe langa psihologia sociala, mai exista si alte discipline care utilizeaza metode si tehnici
stiintifice de cercetare a comportamentului uman. Printre acestea se numara antropologia, teoria
comunicarii, economia, politologia sau sociologia. Toate acestea, impreuna cu psihologia sociala, se
numesc stiinte sociale.
Diferitele stiinte sociale se deosebesc intre ele in functie de aspectele comportamentale pe care
le cerceteaza. Economia isi focalizeaza atentia asupra comportamentului uman in sfera productiei,
repartitiei, circulatiei si a consumului de bunuri si servicii. Politologia se intereseaza de modul in care
indivizii si grupurile gandesc si actioneaza in sfera relatiilor de putere din societate. Sociologia
clasifica oamenii in functie de nationalitate, rasa, mediu de rezidenta, clasa sociala, nivel de venituri si
1
alte criterii, fiind preocupata de studierea fenomenelor colective, care se constituie la nivelul
grupurilor sociale mari. Chiar si atunci cand studiaza grupuri de oameni, psihologia sociala pun
accentul pe comportamentul individului in contextul grupului. Sociologia abordeaza problematica
organizarii si dinamicii societatii globale, procesele, fenomenele si legitatile de la nivel macrosistemic.
Faptele ei se exprima de multe ori statistic. Psihologia sociala isi focalizeaza interesul asupra unor
fenomene psihice individuale.
Sociologii si psihologia sociala manifesta un interes comun fata de multe probleme, precum
violenta, discriminarea, diferentele culturale sau familia. Sociologia tinde sa se focalizeze la nivel
grupal, este interesata de variabile societale, precum clasa sociala ori mediul de rezidenta, in vreme ce
psihologia sociala vizeaza in special nivelul individual al fenomenelor studiate.
Ceea ce particularizeaza psihologia sociala este accentul pus pe natura sociala a individului.
Psihologii sociali sunt preocupati de acele idei, sentimente si comportamente care fie se raporteaza la
ceilalti, fie sunt influentate de catre alte persoane. “Ceilalti” nu trebuie sa fie neaparat persoane reale si
prezente. Prezenta numai imaginara sau implicita a celorlalti poate avea efecte importante asupra
indivizilor. De exemplu, daca oamenii isi inchipuie ca starnesc din partea celorlalti reactii pozitive sau
negative, autoaprecierea lor (self-respect sau self-esteem) poate fi afectata in mod semnificativ.
Cand citim studii de psihologie sociala, putem sa spunem: “Mare descoperire! Pe-asta o stiam si
eu de mult. Oricine putea sa-mi spuna acela si lucru”. Acest fenomen de regasire a ceva de mult stiut
pune în discutie problema deosebirii dintre psihologia sociala si simtul comun sau întelepciunea
populara. În psihologia bunului simt (numita si psihologie populara sau psihologia simtului comun) se
crede că, de exemplu:
 Oamenii au tendinta de a-i considera pe indivizii cu înfatisare fizica atragatoare mai putin dotati
intelectual decât cei cu un fizic neatragator.
 În majoritatea cazurilor, oamenii care au ocazia de a-si descarca tensiunea psihica practicând un
sport violent sunt mai putin predispusi sa comita acte de agresiune împotriva altor persoane.
Constiinta comuna pare sa explice multe descoperiri ale psihologiei sociale, prin simpla analiza
a faptelor în lumina bunului simt. Spre deosebire de simtul comun, psihologia sociala utilizeaza metode
stiintifice pentru a-si testa ipotezele si teoriile.
Cele două “descoperiri” mai sus mentionate sunt false. Desi pot fi invocate destule ratiuni de
bun simt pentru a crede ca fiecare dintre cele două enunturi este adevarat, studiile de psihologie socială
conduc la rezultate contrare. De aceea este imprudent sa ne bazam întotdeauna numai pe evidentele
simtului comun si pe întelepciunea populara – ceea ce nu înseamna câtusi de putin ca acestea ar fi
lipsite de orice valoare cognitiva.
1