Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Laborator 1 Calculul Distanțelor Și Orientărilor Din Coordonate
Laborator 1 Calculul Distanțelor Și Orientărilor Din Coordonate
Calculul distanțelor
Cunoscându-se coordonatele absolute (X, Y) ale punctelor ce determină o
distanță A-B, aceasta se poate calcula cu formula:
D0 A− B = ( X B − X A ) 2 + (YB − Y A ) 2
Exemplu:
Se cunosc: X1= 2450, Y1= 3700;
X2= 2655, Y2= 4380;
Se cere să se calculeze distanța orizontală D1-2.
Având dreapta 101− 102 , determinată de punctele 101 şi 102 (fig. 1), ale căror
coordonate absolute se cunosc, se poate calcula orientarea laturii θ 101-102, din
triunghiul dreptunghic 101, A, 102 astfel:
1
∆𝑌+
I. Când avem suntem în cadranul I, orientarea rămâne cea rezultată pe
∆𝑋+
calculator (α).
∆𝑌+
II. Când avem suntem în cadranul II, orientarea se calculează scăzând
∆𝑋−
TEMĂ:
Se cunosc:
X405 = 5583,537 m, X406 = 5627,548, X407 =5628,543
Y405 = 5753,449 m, Y406 = 5843,543, Y407 = 5934,591.
Să se calculeze orientările θ405-406; θ406-407
2
Laborator 2
Calculul punctului pe segment (metoda analitică, metoda trigonometrică)
Metoda analitică
Cunoscându-se coordonatele rectangulare ale punctelor A şi B ce definesc
dreapta AB, se cere să se determine coordonatele punctului P, aflat la distanţa “d”
faţă de A (Fig. 2).
Proiectând punctele A, B şi P pe axa Y – lor şi ducând o paralelă prin A, la
aceeaşi axă, se formează triunghiul ABB” unde putem scrie următoarele:
PP' AP
= .
'' AB
BB
XP − XA d
PP’ = Xp – XA deci = .
XB − XA D
BB” = XB - XA
AP = d
AB = D şi extrăgând valoarea lui XP avem:
d
a) XP = XA + (X B − X A ).
D
3
d
b) YP = YA + (YB − YA ).
D
D−d d
Verificarea se face luând raportul în loc de .
D D
De exemplu:
X Y
A (250,40 780,30)
B (520,60 1200,50).
d = 215,35 m.
d 215,35
XP = XA + ( X B − X A ) = 250,40 + (520,6 − 250,4) = 366,48m.
D 499,37
b) Metoda trigonometrică:
Considerând segmentul AB, determinat din coordonatele rectangulare ale
punctelor extreme A şi B, se cer coordonatele unui punct M, aflat la distanţa d
cunoscută, de punctul A (Fig. 3).
4
XM = XA ± XA – M; X A−M = d A−M cos A−B
YA − B Y − YA
tg A − B = = B .
X A − B X B − X A
X A − B X B − X A
ctg A − B = = .
YA − B YB − YA
TEMĂ:
Se cunosc:
X405 = 5583,537 m, X406 = 5627,548, X407 =5628,543
Y405 = 5753,449 m, Y406 = 5843,543, Y407 = 5934,591.
Să se calculeze XA, YA, știind că punctul A se află pe segmentul 405-406 și
distanța D405-A = 57,50 m;
Să se calculeze XB, YB, știind că punctul B se află pe segmentul 406-407 și
D407-B = 47,45 m.
5
Laborator 3
Întocmirea planului de situaţie pe baza coordonatelor
rectangulare ale punctelor
6
Pentru originea axelor, se iau valorile minime ale abscisei şi ordonatei, cu
condiţia ca acestea să nu se raporteze direct pe axe din motive estetice de întocmire.
Tabelul 1
Scara Lungimea Lungimea maximă
maximă a hârtiei a hârtiei pe axa
pe axa OX OY
1 : 1000 190,56 cm 264,02 cm
1 : 2000 95,23 cm 132,01 cm
1 : 5000 38,11 cm 52,80 cm
1 : 10000 19,60 cm 26,40 cm
1 : 20000 9,8 cm 13,20 cm
7
TEMĂ:
Se cunosc:
Nr. pct. X Y
1 2716,55 3380,75
2 2729,48 3443,64
3 2715,86 3487,90
4 2630,15 3519,22
5 2658,86 3424,15
6 2641,00 3365,20
TEMĂ 2020:
Se cunosc:
Nr. pct. X Y
101 2641,55 3305,75
102 2654,48 3368,64
103 2640,86 3412,90
104 2555,15 3444,22
105 2583,86 3349,15
106 2566,00 3290,20
Coordonatele proprii: se adauga la fiecare coordonată X și Y un număr rezultat
cu înmulțirea numărului de ordine de la catalog cu 25.
8
Laborator 4
Calculul coordonatelor punctului de intersecție a două drepte
9
∆Y Y −Y
tg θ3-P = ∆X3−P = XP −X3 = tgθ3−4
3−P P 3
de unde rezultă că :
Yp – Y1 = (XP – X1) tg θ1-2
Yp – Y3 = (XP – X3) tg θ3-4
Prin scăderea ecuațiilor:
Y3 – Y1 = (XP – X1) tg θ1-2 – (XP – X3) tg θ3-4
Y3 – Y1 = XP tgθ1-2 – X1 tg θ1-2 – XP tg θ3-4 + X3 tg θ3-4
𝑌3 −𝑌1 +𝑋1 𝑡𝑔𝜃1−2 −𝑋3 𝑡𝑔𝜃3−4
XP = 𝑡𝑔𝜃1−2 −𝑡𝑔𝜃3−4
10
Laborator 5
Capătul de drum
Problema constă în a găsi poziţia punctelor care determină una din limitele
platformei unui canal sau dig, marginea şi capul unui drum, de unde pleacă o a doua
latură a drumului (Fig. 6).
Fie segmentele AB şi BC laturi ale unui drum. Se cere să se traseze un drum
paralel cu latura AC de lăţime “1”. A doua latură a drumului intersectează latura AB,
în punctul M ale cărui coordonate trebuie determinate.
a) Procedeul trigonometric: - din triunghiul AMN se poate calcula:
1
AM = d = .
sin
α = A −C − A − B .
X A−M = d cos A− B ; X M = X A X A−M .
YA−M = d sin A− B ; YM = YA YA−M .
b) Procedeul analitic:
- coordonatele punctului M se calculează ca un punct pe segment.
sup rafaţa AMC
r= , în care 2SAMC = AC · 1.
sup rafaţa ABC
11
TEMA: Să se determine coordonatele capătului unui drum cu lățimea de 6m,
cunscând coordonatele liniei 3-4 de la tema 3.
Laborator 6
Frântura de drum
Calculul frânturii unui drum de lăţime egală
Fie poligonul 101-102-103-104, faţă de care trebuie să se traseze interior
paralel, un drum de lăţime “1” (fig. 7). Se cere să se determine coordonatele
punctului 106, considerat ca frântură de drum. Se cunosc coordonatele punctelor
101, 102, 103, 104.
Prelungind dreptele 107 − 106 şi 105 − 106 până la intersecţia cu dreptele 103− 104
şi 102 − 103 , se formează rombul B-103-A-106, în care .
diagonala 103− 106 , este şi bisectoarea unghiului α103.
Unghiul α103 se calculează din diferenţa dintre orientarea dreptei 103− 102 şi
103− 104.
103 = 103−102 − 103−104 .
1
Distanţa d103-106 este egală cu .
sin 103
2
12
103 103
103−106 = 103−104 + sau 103−106 = 103−102 − .
2 2
Exemplul de calcul:
X103 = 2965,956 m ; Y103 = 6744,462 m.
1 = 4 m; 103−104 = 285g 08c 05cc.
103
103−106 = 103−104 + = 285g08c05cc + 59g35c62cc = 344g43c67cc.
2
13
se afle mai întâi coordonatele punctului A. Ele se vor calcula din coordonatele
punctului 102.
X A = X102 X102−A ; X104 = X A X A−104 = X102 X102−A XA-104
11
d1 = ; iar = 102−101 − 102−103 .
sin
104−106 = 102−101 ; deoarece dreapta 104 − 106 este paralelă cu dreapta 102 − 101 şi
TEMA: Să se determine frântura unui drum paralel cu direcția 1-2-3 (de la tema 3),
cu lățimea egală de 8m.
14
Laborator 7
Calculul suprafețelor – metode grafice, semigrafice
Metoda grafică
Se folosește în cazul în care nu dispunem decât de un plan de situație al
suprafeței, pe suport de hârtie, la o anumită scară. Metodele grafice asigură o
precizie mică la calculul suprafeţelor, însă în cele mai multe cazuri ele sunt singurele
care se pot folosi la determinarea mărimii suprafeţelor.
Precizia metodelor grafice depinde de scara la care este întocmit planul de
situaţie şi anume la scară mică vom avea o precizie mai mică, iar la scară mare o
precizie mare. Erorile înregistrate mai depind şi de instrumentele folosite la
măsurarea distanţelor, de construcţiile grafice executate în poligonul respectiv, de
forma conturului suprafeţei.
La redactarea planului şi măsurarea distanţelor de pe plan, pentru calculul
suprafeţelor, se recomandă ca pe aceeaşi planşă, să fie şi o scară grafică
transversală care să asigure o precizie mai mare de raportare a lungimii măsurate.
Această metodă de calcul pe cale grafică constă în împărţirea suprafeței de
pe plan în suprafeţe geometrice (triunghiuri, dreptunghiuri, trapeze, paralelograme,
pătrate etc.) a căror arie se poate determina prin formulele cunoscute.
Pentru măsurarea suprafeţelor cu mai multă precizie, se recomandă ca bazele
figurilor geometrice să fie aproximativ egale cu înălţimea lor, iar la figurile vecine să
se aleagă aceeaşi bază.
Controlul calculelor constă în a se reîmpărţi suprafeţele respective în alte figuri
geometrice, după care să se afle din nou mărimea acestora.
Calculul suprafeţelor determinate de linii curbe (Metoda trapezelor)
În cazul contururilor curbe ale terenurilor raportate pe plan, se poate calcula
suprafaţa dacă se va lua pe latura unui poligon înscris între aceste hotare, părţi egale
notate cu „a” şi se vor ridica perpendiculare până la linia curbă, a căror înălţime se
poate măsura la scara planului. Suprafaţa fiecărui trapez va fi egală cu:
2SI = (11 + 12 ) · a
15
2SII = (12 + 13) · a
2SIII = (13 + 14 ) · a
2S N = (1n + 1n +1 ) a
Metoda semigrafică
Metoda semigrafică presupune cunoaşterea valorilor laturilor unui poligon
oarecare, măsurate pe teren – se recomandă să se folosească aceste date, care
corespund cu laturile figurilor geometrice formate în poligonul respectiv.
Înălţimile se măsoară cu ajutorul riglei sau a scării grafice transversale,
transformându-se în mărimi reale din teren, în funcţie de scara numerică la care este
reprezentat planul de situaţie.
În exemplul dat (fig. 10), suprafaţa totală se împarte în patru triunghiuri, ale
căror suprafeţe se vor calcula făcând produsul bazei cunoscute cu înălţimea
măsurată la scara 1 : 2000.
D101-102 = 134,23 m.
16
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.
h1 = 4,1 cm; H1 = 4,1 · 20 = 82 m.
h2 = 8,0 cm; H2 = 8 · 20 = 160 m.
h3 = 2,45 cm; H3 = 2,45 · 20 = 49 m.
h4 = 8,44 cm; H4 = 8,44 · 20 = 168,8 m.
2S1 = D102-103 · H1 = 297,345 · 82 = 24382,29 m2.
2S2 = D103-104 · H2 = 136,432 · 160 = 21829,12 m2.
2S3 = D104-101 · H3 = 370,007 · 49 = 18130,34 m2.
2S4 = D101-102 · H4 = 134,23 · 168,8 = 22658,02 m2.
2STOTAL = 2S1 + 2S2 + 2S3 + 2S4 = 24382,29 + 21829,12 + 18130,343 +
22658,02 = 86999,77 m2.
86999,77
STOTAL = = 43499,88m 2 .
2
17
Laborator 8
Calculul suprafețelor – metode numerice
Metodele numerice asigură precizie mare în calculul suprafeţelor. În funcţie de
elementele măsurate pe teren (mărimea laturilor şi unghiurilor), precum şi în funcţie
de coordonatele rectangulare ale punctelor calculate, se pot aplica relaţiile date de
geometria plană, trigonometrie şi geometria analitică după cum urmează:
a. Metoda geometrică.
b. Metoda trigonometrică.
c. Metoda analitică.
Metoda geometrică
Cunoscând valorile laturilor triunghiurilor formate pe teren, se poate determina
suprafaţa fiecăruia conform relaţiei cunoscute (fig. 11):
a+b+c
S= p(p − a )( p − b)( p − c) ; unde p = .
2
18
e+ f + g
S3 = p3 ( p3 − e)( p3 − f )( p3 − g ) ; p3 = .
2
n
STOTAL = S1 + S 2 + S 3 = S i parţiale.
i =1
Metoda trigonometrică
De la trigonometrie se ştie că suprafaţa triunghiului se determină cu relaţia:
2S = a b sin α.
104 = 81g21c75cc.
D101-102 = 134,230 m.
D102-103 = 297,345 m.
D103-104 = 136,432 m.
D104-101 = 370,007 m.
2 S1 = 101 − 102 102 − 103 sin 102 = 134 ,23 297 ,345 sin 115 g 73 c 25 cc = 134,23 · 297,345 ·
19
2STOTAL = 2S1 + 2S2 = 38700,057 + 48229,622 = 86999,679 m2.
86999,679
STOTAL = 43499,839m 2 .
2
2S 2 = b c sin .
2S3 = c d sin .
2S 4 = a d sin .
dar a + c = AC şi b + d = BD.
Deci 2S = AC · BD · sin , adică suprafaţa unui patrulater se poate determina prin
produsul lungimii diagonalelor, cu sinusul unghiului format între acestea ().
20
Fig. 13 Calculul suprafeţelor din coordonatele polare ale punctelor
d 4 d 1 sin( 4 − 1 )
S4 = .
2
21
Fig. 14 Calculul suprafeței din coordonate cu proiecție pe axa Y-lor
În aceste relaţii valorile X – lor ţin loc de bază mare şi bază mică, iar diferenţa
Y – lor reprezintă înălţimea trapezului.
Din figura 14, se observă că suprafaţa trapezului S1 şi S2, cuprinde pe de o
parte suprafaţa poligonului 1-2-3, iar pe de altă parte suprafaţa trapezului S 3. Deci,
dacă din suprafaţa primelor două trapeze se va scădea suprafaţa ultimului trapez,
rezultatul va fi chiar suprafaţa poligonului 1-2-3.
Poligon 1-2-3 = S1 + S2 – S3.
Deci suprafaţa poligonului 1-2-3 va fi:
2S1-2-3 = (X1 + X2) (Y2 – Y1) + (X2 + X3) (Y3 – Y2) – (X3 + X1) · ·
(Y3 - Y1) = X1Y2 – X1Y1 + X2Y2 – X2Y1 + X2Y3 – X2Y2 + X3Y3 – X3Y2 – X3Y3 + X3Y1 ––
X1Y3 + X1Y1.
Efectuând operaţiile se va obţine:
2S1-2-3 = X1 (Y2 – Y3) + X2 (Y3 – Y1) + X3 (Y1 – Y2).
- generalizând rezultă următoarele formule:
n
2S1-2-3 = X
n =1
n ( Yn +1 − Yn −1 ).
n
2S1-2-3 = X
n =1
n ( Yn −1 − Yn +1 ).
22
Fig. 15 Calculul suprafeței din coordonate când proiecția se face pe axa X-lor
În cazul în care vârfurile poligonului 1-2-3, sunt proiectate pe axa X – lor (fig.
15) se formează de asemenea, trapeze care sunt notate cu A, B, C, ale căror
suprafeţe sunt redate de relaţiile de mai jos:
2S A = (Y1 + Y2) (X2 – X1).
2S B = (Y1 + Y3) (X1 – X3).
2S C = (Y2 + Y3) (X2 – X3).
În relaţiile de mai sus valorile Y – lor, ţin loc de baza mare şi baza mică a
trapezului, iar diferenţa X – lor de înălţimea trapezului.
Din figură se observă că trapezul mare C, cuprinde atât suprafaţa poligonului
1-2-3, cât şi suprafaţa trapezelor A şi B, deci:
S poligon1−2−3 = SC – (SA + SB).
n
2S = Y (X
n =1
n n −1 − X n +1 ).
23
Exemplul de calcul numeric: - fie poligonul 101-102-103-104, ale cărui vârfuri
au următoarele coordonate rectangulare:
Nr. Coordonate
punct rectangulare
X Y
101 3303,45 6634,20
102 3262,84 6762,166
103 2965,95 6744,462
104 2934,19 6611,761
Datele se aranjează în tabelul de mai jos în care primul punct se repetă după
ultimul punct:
n
2S = (X
n =1
n − X n +1 )(Yn + Yn +1 ).
Nr. Suprafeţe
X Y X n − X n+1 Yn + Yn+1
pct. + -
= 4978202,85 4891203,55
2S =86999,3 m2
86993,3
S= = 43499,65m 2 .
2
24
n
Dacă se foloseşte formula 2S = ( X n + X n +1 )(Yn − Yn +1 ).
n =1
Nr. Suprafeţe
X Y X n + X n+1 Yn − Yn+1
pct. + -
= 893228,96 980228,26
sau
n
2S = X
n =1
n ( Yn −1 − Yn +1 ) .
În cazul acesta 2S = X101 (Y102 – Y104) + X102 (Y103 – Y101) +X103 (Y104 – Y102) +
X104 (Y101 – Y103) = 3303,45 (6762,166 – 6611,761) + 3262,84 (6744,462 – 6634,20)
+ 2965,95 (6611,761 – 6762,166) + 2934,19 (6634,20 – 6744,462) = 496855,40 +
359767,26 – 446093,70 – 323529,65 = 86999,3 m2.
86999,3
2S = 86999,3 m2 S = = 43499,65m 2 = 4,349965ha.
2
25
Laborator 9
Calculul suprafețelor – metoda mecanică
Metoda de calcul constă în determinarea suprafeţelor pe planuri şi hărţi, cu un
randament foarte mare, folosind un aparat numit planimetrul polar (fig. 17). Operaţia
de determinare a suprafeţelor delimitate de contururi bine definite, pe hărţi sau
planuri topografice, efectuată cu ajutorul planimetrului este denumită “planimetrare”.
26
Fig. 17. Planimetrul polar
Aparatul este format din următoarele părţi componente:
27
11. Şurub de fixare; 12. Vernierul; 13. Braţul polar; 14. Şurub de fixare; 15. 16. 17.
Dispozitivul micrometric de deplasare a cadranului metalic; 18. Fusul conic; 19.
Şurub fără sfârşit ce acţionează rotiţa R1 şi R2; 20. Liniuţa de control.
a) Braţul polar: - este o tijă metalică, de lungime constantă, prevăzută la un
capăt cu o greutate în formă cilindrică, sub a cărei bază se află un vârf ascuţit cu rolul
de a se fixa pe planşeta de lucru.
b) Braţul trasor: - este tot o tijă metalică, de lungime constantă, gradată
milimetric. La un capăt este prevăzut cu un ac trasor (stilul) sau o lupă, cu ajutorul
căruia se urmăreşte conturul suprafeţei şi o plăcuţă metalică cu care putem mânui
braţul trasor.
c) Dispozitivul de înregistrare: - este compus dintr-un cadru, care-i permite
fixarea braţului trasor. Pe acest cadru este fixat în două lagăre un ax orizontal,
prevăzut cu un şurub fără sfârşit care acţionează rotiţa R1 orizontală, divizată în 10
părţi egale (0 …. 9) şi o rotiţă R2 perpendiculară pe ax, împărţită în 100 părţi egale,
numerotate din 10 în 10.
Operaţii pentru utilizarea planimetrului polar
Înainte de a începe planimetrarea unei suprafeţe se va avea în vedere să se
respecte următoarele reguli:
a) masa cu planşeta de lucru să fie orizontală;
b) planşa pe care este făcut planul să fie perfect întinsă, să nu aibă ondulaţii
sau să fie şifonată, deoarece acestea pot împiedica rotirea lui R2.
c) se va verifica dacă acul trasor este reglat convenabil şi dacă rotiţa R2 se
mişcă uşor;
d) se alege un punct pe plan, în care se fixează polul “P” şi se încearcă dacă
cu acul trasor sau lupa se poate urmări conturul întregii suprafeţe. Dacă suprafaţa
este prea mare se împarte în suprafeţe mai mici;
e) între braţul trasor şi braţul polar la începerea operaţiunii de planimetrare,
este bine să fie un unghi de 900 sau 100g;
f) pe conturul suprafeţei se alege un punct de pornire care se marchează cu
creionul;
g) mâna dreaptă cu care se conduce braţul trasor şi se urmăreşte conturul, va
fi sprijinită de planşetă;
h) braţul trasor va fi rotit în sensul acelor de ceasornic (de la stânga la
dreapta);
28
i) pentru fiecare suprafaţă se vor face cel puţin trei planimetrări succesive şi se
va lua valoarea medie, dacă eroarea este mai mică decât toleranţa;
j) pentru planimetrări pe acelaşi plan se va cunoaşte constanta planimetrului,
calculată, sau extrasă din notiţa tehnică a planimetrului;
k) conturul suprafeţei se urmăreşte printr-o mişcare continuă, de aceeaşi
intensitate fără şocuri, devieri şi reveniri pe traseul pe care se realizează
planimetrarea.
Metoda de lucru
Planimetrarea suprafeţelor mici cu polul planimetrului amplasat în afara
suprafeţei de planimetrat. Respectând condiţiile impuse mai sus, se fixează
planimetrul pe planşetă şi se alege mărimea suprafeţei de planimetrat, în funcţie de
raza braţului trasor. Se marchează cu creionul un punct de pe conturul suprafeţei
după care se urmăreşte cu foarte mare exactitate linia acestuia până în punctul de la
care s-a pornit.
La pornire se efectuează citirea, când lupa se află deasupra punctului marcat,
iar după planimetrarea suprafeţei citirea se face când punctul din mijlocul lupei sau
acul braţului trasor, se află pe punctul din care s-a pornit.
Se notează cu C1, citirea pe dispozitiv la pornire şi cu C2, citirea pe dispozitiv
după ce s-a făcut o singură planimetrare. După ce s-a înscris citirea C2 în carnet, se
efectuează a doua planimetrare, notându-se citirile efectuate cu C3, după care
urmează a treia şi a patra planimetrare notate cu C4 şi C5.
Citirile au fost efectuate corect dacă diferenţele între două citiri consecutive,
sunt egale sau există o eroare între ele de 2-3 diviziuni.
C2 – C1 = a1 ; a1 = 1086.
C3 – C2 = a2 ; a2 = 1089.
C4 – C3 = a3 ; a3 = 1088.
C5 – C4 = a4 ; a4 = 1087.
Dacă valorile a1 = a2 = a3 = a4 sau diferenţele sunt foarte mici, luăm ca citire
medie, media aritmetică a acestor valori adică:
a 1 + a 2 + a 3 + a 4 1086 + 1089 + 1088 + 1087
CM = = = 1087,5 diviziuni.
4 4
29
S = K · CM
Calculul constantei planimetrului
Constanta planimetrică este înscrisă în notiţa tehnică a aparatului,
corespunzător pentru o scară dată şi o poziţie fixă a dispozitivului de înregistrare a
braţului trasor.
Dacă această notiţă lipseşte, constanta planimetrică se calculează astfel: - pe
aceeaşi planşă se desenează un pătrat cu latura de 10 cm, a cărui suprafaţă se
calculează în funcţie de scara planului.
Dacă scara planului este de:
- 1 : 500 suprafaţa pătratului este de 2.500 m2;
- 1 : 1000 suprafaţa pătratului este de 10.000 m 2;
- 1 : 2000 suprafaţa pătratului este de 40.000 m2;
- 1 : 5000 suprafaţa pătratului este de 250.000 m 2;
- 1 : 10000 suprafaţa pătratului este de 1.000.000 m2.
Se planimetrează de 4-6 ori pătratul, se calculează diferenţa dintre aceste
citiri, se elimină diferenţele cu abatere mare, iar dintre cele rămase se calculează
citirea medie notată cu Cm. La această citire medie, corespunde suprafaţa pătratului
la scara planului, deci, din raportul lor se deduce constanta planimetrului.
K = Spătrat / Cm.
De exemplu, citirile pe dispozitivul de înregistrare la planimetrarea pătratului
sunt:
C1 = 1363; C2 – C1 = a1 = 248.
C2 = 1611; C3 – C2 = a2 = 251.
C3 = 1862; C4 – C3 = a3 = 253.
C4 = 2115; C5 – C4 = a4 = 255.
C5 = 2370.
Dintre aceste citiri se elimină a4 şi se obţine:
a 1 + a 2 + a 3 248 + 251 + 253
Cm = = = 250,66.
3 3
Cm = 250 diviziuni.
2500m 2
- la scara 1 : 500; K 1 = = 10m 2 / diviz.
250diviz.
10000m 2
- la scara 1 : 1000; K 2 = = 40m 2 / diviz.
250diviz.
30
40000m 2
- la scara 1 : 2000; K 3 = = 160m 2 / diviz.
250diviz.
250000m 2
- la scara 1 : 5000; K 4 = = 1000m 2 / diviz.
250diviz.
1.000.000m 2
- la scara 1 :10000; K 5 = = 4000m 2 / diviz.
250diviz.
Planimetrarea poligonului
Nr. Valoarea Diferenţa
Citirea medie
citirii citirilor dintre citiri
C1 3025 - -
C2 4111 1086
C5 7375 1087
Planimetre digitale
În acest moment se pot folosi planimetrele digitale. Acestea funcționează după
același principiu ca și cele mecanice, diferența fiind că se scurtează mult timpul de
planimetrare și se poate scăpa de erorile datorate citirilor eronate.
31
Fig. 19 Planimetrul digital QCJ-2000
Planimetrul digital QCJ-2000 poate măsura rapid aria figurilor neregulate,
poate fi folosit în aplicații pentru cadastru, agricultură, exploatări forestiere,geologie,
investigații de teren. Aria maximă care poate fi măsurată este de 30 cm lățime, fără
limită de lungime, având o eroare relativă de ±0,2%.
Se poate folosi pentru a determina suprafețe de pe planuri sau hărți la orice
scară, rezultatul fiind afișat, la alegere în hectare, km 2, m2 sau în unitățile anglo-
saxone de suprafață. Poate salva datele în 8 locații de memorie, poate realiza suma
sau media suprafețelor înregistrate în cele 8 locații.
Tastatura (fig. 20) cuprinde tastele pentru diferite comenzi:
32
Esc – pentru a schimba rolul tastei de funcție;
F5 – memorie
F4 – pentru a afișa memoria;
F1 – calculează media;
F2 – adaugă la arie;
F3 – pentru a șterge memoria;
Reset – inițializare;
Test – verificarea înainte de a ieși din fabrică.
Modul de folosire: Calculul mediei unei suprafețe
33
fost salvată la poziția 1. Se repetă procedura de mai multe ori și se salvează
suprafața determinată la celelalte poziții rămase (de la 2 la 8).
Pentru a face media măsurătorilor salvate, tastăm f1, se afișează mesajul
”average X”, apăsăm ”enter” și se afișează ”S: XX.X m 2” acesta reprezentând
rezultatul obținut.
Laborator 10
Rectificarea hotarelor
Problema rectificării hotarelor apare atunci când două proprietăți vecine, au
hotarul de forma unei linii frânte sau sinuoase.
34
Datorită acestui hotar nu se pot crea parcele uniforme ceea ce duce la
îngreunarea lucrărilor de mecanizare şi agrotehnice, iar operaţiile de normare a
lucrărilor nu se pot efectua în mod corespunzător. Ca urmare a acestor
inconveniente se recomandă, ca asemenea hotare să se rectifice trasându-se o linie
dreaptă, în aşa fel încât suprafeţele celor două imobile să rămână neschimbate.
Fie două imobile S1 şi S2 (fig. 22) şi între ele hotarul sinuos 106, 115, 114,
113, 112, 111 care trebuie rectificat. Coordonatele punctelor sunt:
Nr. curent X Y
101 2056,50 1586,42
102 1731,48 1084,80
103 2317,95 1012,40
104 2801,55 1027,93
105 3381,50 1605,90
106 3298,52 1945,33
107 3366,85 2164,25
108 3320,00 2380,00
109 3002,98 2595,00
110 2520,00 2520,00
111 2270,97 2077,92
112 2517,17 1917,96
113 2742,98 2140,99
114 3020,62 1809,95
115 3182,98 2067,46
35
2S1 = X111 (Y112 – Y101) + X101 (Y111 – Y102) + X102 (Y101 – Y103) + + X103
(Y102 – Y104) + X104 (Y103 – Y105) + X105 (Y104 – Y106) + X106 ( Y105 – Y115) + X115 (Y106 –
Y114) + X114 (Y115 – Y113) + X113 (Y114 – Y112) + X112 (Y113 – Y111) = 2270,97 (1917,26 –
1586,42) + 2056,50 (2077,92 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 - 1012,40) + 2317,95
(1084,80 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 - 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33) +
3298,52 (1605,90 - 2067,46) + 3182,98 (1945,33 – 1809,95) + 3020,62 (2067,46 -
2140,99) + 2742,98 (1809,95 – 1917,96) + 2517,17 (2140,99 - 2077,92 = 751327,71
+ 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82 - 1662719,9 – 3102188,10 – 1522464,9 +
430911,83 – 222106,19 – 296269,26 + 158757,91 = - 2296673,67 m2 = 229,667367
ha/-1.
După aceasta se uneşte punctul 106 cu 111 şi se obţine suprafaţa S i formată
din punctele 111-101-102-103-104-105-106-111 care trebuie să se calculeze din
coordonate astfel:
2S1’ = X111 (Y106 – Y101) + X101 (Y111 – Y102) + X102 (Y101 – Y103 )+ X103 (Y102 – Y104) +
X104 (Y103 – Y105) + X105 (Y104 – Y106) + X106 (Y105 – Y111) = 2270,97 (1945,33 –
1586,42) + 2056,50 (2077,79 – 1084,80) + 1731,48 (1586,42 – 1012,40) + 2317,95
(1084,80 – 1027,93) + 2801,55 (1012,40 - 1605,90) + 3381,50 (1027,93 – 1945,33 )
+ 3298,50(1605,90 - 2077,92) = 815073,84 + 2042351,3 + 993904,14 + 131821,82
- 1662719,9 – 3102188,10 – 1556967,4 = - 2338724,36 m2 = 233,872436 ha / -1.
Calculul diferenţei dintre cele două suprafeţe S1’ şi S1:
2SC = 2S’1 – 2S1 = 2338724,36 – 2296673,67 = 42050,69 m2 =
= 4,205069 ha.
Diferenţa dintre suprafaţa iniţială S1 şi suprafaţa rezultată în urma rectificării
este de 4,2050 ha, deci, suprafaţa societăţii S1 este mai mare cu 4,2050 ha, faţă de
suprafaţa iniţială, avută de aceeaşi societate.
În concluzie, linia de hotar trasată 106-111, nu este bună de aceea trebuie să
se traseze un nou hotar 106-111’, astfel încât să obţinem suprafaţa iniţială.
Din figura 235, se observă că suprafaţa “SC” care trebuie cedată este de formă
triunghiulară, iar din formula de calcul pe cale trigonometrică a suprafeţei, se poate
determina distanţa 111− 111' astfel:
2S = a b sin .
2S C = D 106−111 D 111−111' sin = 42050 ,69 m 2 = 4,2050 ha .
36
Y106 − Y111 1945,33 − 2077,92 − 132,55
tg111−106 = = = = −0,128998.
X 106 − X 111 3298,52 − 2270,97 1027,53
D106-111 = 1036,06 m.
2SC 42050,69
D111−111' = = = 42,270m.
D106 −111' sin 1036,06 0,960177
D111-111’ = 42,270 m.
În final se constată că, hotarul rectificat dintre cele două societăţi este linia
dreaptă delimitată de punctele 106 şi 111’, ale căror coordonate sunt: X 106 = 3298,52
m; Y106 = 1945,33 m; X111, = 2254,065 m; Y111’ = 2039,178 m. Suprafaţa celor două
societăţi vecine, în urma acestei operaţii rămâne neschimbată, dar se elimină toate
dezavantajele pe care le prezenta hotarul sinuos dintre cele două proprietăți.
TEMĂ: Să se facă rectificarea hotarelor pentru suprafața reprezentată la tema
3, în așa fel încât să rezulte s suprafață de formă trapezoidală.
Laborator 11
Detașarea în triunghi printr-un punct obligat
37
Problema constă în detaşarea unei suprafeţe de o anumită mărime, printr-o
dreaptă ce trebuie să treacă printr-un anumit punct. Din suprafaţa triunghiului ABC,
calculată din coordonatele rectangulare, se cere să se detaşeze o suprafaţă “s”,
printr-o dreaptă care să treacă prin vârful B.
a) Procedeul trigonometric: - linia BM formează linia de separare, deci trebuie
calculate coordonatele punctului M. În triunghiul ABM se calculează din coordonate
orientarea laturilor AB şi AC, iar din diferenţa lor rezultă unghiul (fig. 23).
YB − YA
tg A − B =
XB − XA
YC − YA
tg A − C =
XC − XA
α = A −C − A − B .
AM
b) Procedeul analitic: - se bazează pe raportul r = , prin intermediul
AC
suprafeţelor triunghiulare “s” şi “S”, care au aceeaşi înălţime H.
2s AM H
= = r.
2S AC H
Se calculează coordonatele punctului M, ca punct pe segment
38
X M = X A + r(X C − X A ) şi YM = YA + r(YC − YA ).
TEMĂ: În triunghiul 156 (Tema 3), să se detașeze 3 suprafețe egale, în așa fel încât
linia de detașare să treacă prin vârful 1.
Laborator 12
Detașarea în triunghi printr-o dreaptă paralelă cu una din laturi
39
a) Procedeul trigonometric: - Din coordonatele punctelor se calculează laturile
şi (fig. 24).
1 − 2 = (X 2 − X 1 ) 2 + (Y2 − Y1 ) 2
etc.
Se coboară perpendiculara 2-P pe latura 1− 3 . Notând cu B latura 1-3, se
observă că ea este formată din laturile 1− P şi P − 3.
B = 1 − P + P − 3.
Din coordonatele punctelor se calculează orientările laturilor 1−2 , 1−3şi 3−2 şi
din diferenţele acestora se calculează unghiurile şi .
B
B = H(ctg + ctg); iar H= .
ctg + ctg
b1
Din triunghiul M-2-N rezultă h 1 = .
ctg + ctg
b1 b12
2s1 = b1 h 1 = b1 = .
ctg + ctg ctg + ctg
40
B b1
Înălţimea trapezului h = H – h1 = − =
ctg + ctg ctg + ctg
B − b1
= .
ctg + ctg
h h
Laturile neparalele K = 1 − M = şi 1 = 3 − N = .
sin sin
X M = X1 K cos1− 2 ; X N = X1 l cos1− 2
YM = Y1 K sin1− 2 ; YN = Y3 l sin3− 2
2 − M 2 − N b1 h 1 S−s
= = = = = r.
1− 2 3− 2 B H S
X N = X 2 − r(X 3 − X 2 ) ; YN = Y2 − r(Y3 − Y2 ).
Laborator 13
Detașarea în trapez prin drepte paralele cu baza
41
Din relaţiile de mai sus se scot elementele pentru prima parcelă de detaşat:
h 1 B − b1 2S1 (B + b1 )(B − b1 ) B2 − b 2
= ; H= = şi
H B − b ( B + b) (B + b)(B − b) (B + b)(B − b)
2S1 (B − b)
b 1 = B2 − .
H
N
N
h 1 = H r1 ; K1 = K r1 ; 11 = L r1 .
Dimensiunile lui h2, K2, 12 etc., pentru celelalte parcele vor fi obţinute prin
relaţii identice:
2S 2 (B − b) b − b2
b 2 = b12 − ; r2 = 1 deci
H b1 − b
h 2 = H r2 ; K 2 = K r2 ; 12 = L r2 .
h 3 = H r3 ; K 3 = K r3 ; 13 = L r3 .
42
Y
2) orientările laturilor se calculează din coordonate tg = ;
X
h1 41,85
7) K 1 = = = 43,15m.
sin 0,969887
h1 41,85
8) 11 = = = 43,74m.
sin 0,956792
9) Se calculează b2:
2(S1 + S 2 ) 60000
10) h 2 = − h1 = − 41,85 = 44,86m.
B + b2 691,882
h 1 + h 2 41,85 + 44,86
11) K 1 + K 2 = = = 89,41m.
sin 0,969887
h 1 + h 2 41,85 + 44,86
12) 11 + 12 = = = 90,63m.
sin 0,956792
43
b) X104−B = l1 cos 104−103 = 43,74 0,232215 = 10,157m
X B = X104 X104− B = 2934,199 + 10,157 = 2944,356m.
104−103 = 103−104 + 200 g = 285g 08c 05cc + 200 g = 85g 08c 05cc.
c) K1 + K2 = 89,41 m.
X101−C = (K1 + K 2 ) cos 101−102 = 89,41 (−0,301919) = −26,99m.
d)11 + 12 = 90,63 m.
X104−D = (l1 + 12 ) cos 104−103 = 90,63 0,232215 = 21,04m.
Laborator 14
Detașarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bază
Se cunosc următoarele (fig. 26):
44
- STOTAL = 43499,84 m2.
- coordonatele punctelor:
X101 = 3303,45 m; Y101 = 6634,20 m.
X102 = 3262,84 m; Y102 = 6762,16 m.
X103 = 2965,95 m; Y103 = 6744,46 m.
X104 = 2934,19 m; Y104 = 6611,76 m.
Să se detașeze perpendicular pe direcția 101-104 următoarele suprafețe:
S1 = 9000 m2.
S2 = 11000 m2.
S3 = 15000 m2.
S4 = 8499,84 m2.
Suprafaţa tarlalei s-a determinat din coordonatele punctelor 101, 102, 103, 104 şi
este de formă trapezoidală având ca laturi paralele dreptele 101− 104 şi 102 − 103 . Se
cere ca această suprafaţă să fie împărţită în suprafeţele S1, S2, S3 şi S4 diferite, prin
drepte perpendiculare pe bazele trapezului.
Pentru aceasta se parcurg următoarele etape:
1) Calculul dreptelor 101 − 104;102 − 103 şi 101− 102 din coordonate:
45
D101−102 = (X 102 − X 101 ) 2 + (Y102 − Y101 ) 2 = 134,23m.
4) Calculul înălţimii H:
H = D101−102 sin 101 = 134,23 0,969826 = 130,186m.
S 2 11000
S2 = H d 2 d 2 = = = 84,49m.
H 130,18
S 15000
S3 = H d 3 d 3 = 3 = = 115,22m.
H 130,18
46
arc tg 0,059618 = 3g79c09cc.
θ102−103 = 200g + 3g 79c 09cc = 203g 79c 09cc.
Verificare:
X104 = X F d 4 cosθ101−104 = 3018,78 + 84,81(−0,998159) = 2934,13m.
BIBLIOGRAFIE
47
3. Boș N., Iacobescu Ovidiu, 2009, Cadastru și cartea funciară, Ed. C.H. Beck,
București;
4. Călina A. și colab., 2010, Topografie generală și inginerească, Edit. Sitech,
Craiova;
5. Călina A. şi colab., 1999, Calculul şi detaşarea suprafeţelor, Nivelmentul, Editura
Sitech, Craiova;
6. Tămâioagă Gh., Tămâioagă Daniela, 2005, Cadastrul general şi cadastrele de
specialitate, Edit. Matrix Rom, Bucureşti;
7. X X X, 2005, Măsurători terestre. Fundamente. Volum. I-III, Colectiv Facultatea de
Geodezie, Editura MatrixRom Bucuresti ;
8. X X X, Legea Cadastrului și piublicității imobiliare 7/1996, republicată;
9. X X X, Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată;
10. X X X, Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente;
11. X X X, Regulament - Avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi
carte funciară, ANCPI, 2014.
CUPRINS
48
Calculul punctului pe segment ………………………………………………………. 3
Întocmirea planului de situaţie pe baza coordonatelor rectangulare ale
punctelor ……………………………………………………………………………….. 6
Calculul coordonatelor punctului de intersecție a două drepte …………………... 9
Capătul de drum ………………………………………………………………………. 11
Frântura de drum ……………………………………………………………………… 12
Calculul suprafețelor – metode grafice, semigrafice ………………………………. 15
Calculul suprafețelor – metode numerice ………………………………………….. 18
Calculul suprafețelor – metoda mecanică ………………………………………….. 26
Rectificarea hotarelor …………………………………………………………………. 34
Detașarea în triunghi printr-un punct obligat ……………………………………….. 37
Detașarea în triunghi printr-o dreaptă paralelă cu una din laturi ………………… 39
Detașarea în trapez prin drepte paralele cu baza ………………………………… 41
Detașarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bază ………………………… 44
49