Universitatea Ștefan cel Mare suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Administrație publică, anul 2, grupa 3

Regiunea autonomă evreiască din Rusia

Cadru didactic
Lector univ.dr Scutariu Petronela

Student: Țibuleac Loredana

Iuliana, gr.3, an 2
INTRODUCERE
Articolul a fost publicat pe data de 22 ianuarie 2022 de către Ionuț Țene.

Regiunea Autonomă Evreiască este un subiect federal al Rusiei situat în Districtul Federal
Orientul Îndepărtat, la granița cu Republica Populară Chineză. Are o suprafață de 36.000 km²
(cam cât Belgia), dar o populație de numai 190.915 locuitori (în 2002), dintre care numai
aproximativ 1,2% sunt evrei. Restul populației este format din ruși (aproximativ 90%) și
ucraineni. Regiunea Autonomă Evreiască este o regiune mai întinsă decât suprafața statului
modern Israel. Capitala regiunii este Birobidjan. Economia are ca ramuri principale mineritul,
(aur, cositor, fier și grafit), exploatarea lemnului, industria ușoară, (textile și industria
alimentară). Agricultura este puțin dezvoltată, în principal datorită condițiilor dificile de
climă.

REZUMAT
Teoria stalinistă a rezolvării problemei naționale susținea că un grup poate să fie o națiune
doar dacă el ocupă un teritoriu, și, cum nu exista un teritoriu evreiesc, evreii nu erau o națiune
și nu aveau drepturi naționale. Comuniștii sovietici evrei susțineau că rezolvarea acestei
dileme ideologice era crearea unei regiuni autonome, de unde și motivația ideologică pentru
înființarea regiunii. Din punct de vedere politic, se considera că este de preferat crearea
Căminului național evreiesc sovietic ca o alternativă ideologică la sionism, varianta din urmă
fiind susținută chiar de sioniști socialiști, care considerau că problema evreiască putea fi
rezolvată doar prin crearea unui teritoriu evreiesc în Palestina. Birobidjanul devenea astfel
important din punct de vedere propagandistic. Propaganda sovietică a fost așa de eficientă, că
mai multe mii de evrei au emigrat în Birobidjan din afara Uniunii Sovietice, inclusiv câteva
sute de deziluzionați de experiența sionistă din Palestina.
Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și inițierea noilor politici liberale ruse cu privire la
emigrare, cei mai mulți evrei rămași în Birobidjan au plecat în Germania sau Israel. În 1991,
Regiunea Autonomă Evreiască a fost trecută de sub jurisdicția Krainei Habarovsk sub
jurisdicția federației, dar evreii rămași nu mai reprezentau decât ceva mai mult de 1% din
populația locală. Totuși, din nou a început să se învețe în școlile evreiești, ziarul a reînceput
să publice o ediție în idiș, iar mai multe posturi de radio emit în limba idiș.
În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, în zonă trăiau 190.915 persoane. În
conformitate cu rezultatele aceluiaș recensământ, în regiune trăiau:
171.697 de ruși (adică 89,9% din populație),
8.483 de ucraineni (4,4%),
2.327 de evrei (1,22%),
1.196 de tătari (0,63%),
1.182 de belaruși (0,62%) și alții.
Populația regiunii este formată din persoane aparținând a nu mai puțin de 95 de grupuri etnice
diferite.

ANALIZĂ SWOT

Puncte tari:
- creșterea numărului evreilor din zona Birobidjan
- dezvoltarea orașului Birobidjan
Puncte slabe:
- datorită îndepărtării sale, regiunea și capitala sa ( Birobidjan ) erau practic lipsite de
infrastructură.
- Coloniștii, majoritatea din orașe, au fost, de asemenea, reticenți să învețe o nouă meserie
într-un mediu ostil, preferând să se concentreze în capitală.

Oportunități:
- regiunea a fost promovată la statutul de regiune autonomă, iar campania propagandistică
pentru convingerea unui număr cât mai mare de evrei să se mute în zonă fusese intensificată.

Amenințări:
-experimentul a fost un eșec

CONCLUZIE
De la început, proiectul pentru Republica Autonomă Evreiască conținea multe puncte slabe,
despre care autoritățile sovietice erau mai mult sau mai puțin conștiente. În primul rând,
regiunea a fost departe de așezările istorice ale comunității evreiești rusești. Prin urmare, a
fost necesar să se efectueze un transplant „rece” al oamenilor și al culturii lor.
În al doilea rând, datorită îndepărtării sale, regiunea și capitala sa ( Birobidjan ) erau practic
lipsite de infrastructură. Fluxul masiv de coloniști a surprins autoritățile locale copleșite prin
surprindere. Insalubritatea se instalează în capitală, care nu va avea canalizare înainte de cel
de-al doilea război mondial.
Coloniștii, majoritatea din orașe, au fost, de asemenea, reticenți să învețe o nouă meserie într-
un mediu ostil, preferând să se concentreze în capitală. În plus, mistica întoarcerii evreilor pe
pământ și-a pierdut importanța atunci când planurile de cinci ani s-au îndreptat spre
industrializarea URSS.

BIBLIOGRAFIE

© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

https://emigrare.md/ro/federatia-rusa/reintoarcerea-in-federatia-rusa/