Cernobîl

Istorie:

Cernobîl a fost un sat regal în Marele Ducat al Lituaniei în secolul XIII, în ținutul Kiev care acum face
parte din Ucraina. A fost acordat ca o țară feudală lui Filon Kmita, un căpitan al cavaleriei regale, în
anul 1566. Provincia în care s-a aflat Cernobîl a fost cedată Regatului Poloniei în 1569, și după aceea,
anexată de Imperiul Rus în anul 1793.
Înainte de secolul XX Cernobîl a fost locuit de țărani ruteni și polonezi, și de asemenea, de o mare
comunitate evreiască. În timpul Primului Război Mondial, satul a fost ocupat de germani și, în timpul
războielor civile dintre 1917 și 1920 – de Armata Poloneză și Armata Roșie. În anul 1921 Cernobîl a devenit
parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraineane.
Între 1929 și 1933 Cernobîl a avut de suferit foarte mult din cauza masacrelor din timpul campaniei
de colectivizare a lui Stalin și foametei (Holodomor), care i-a urmat. Comunitatea poloneză din Cernobîl a
fost deportată în Kazahstan în 1936 și cea evreiască a fost exterminată în timpul ocupației germane
între 1941 și 1944.
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Cernobîlul a devenit o parte a Ucrainei – națiunii
independente.
 Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe
data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei,
urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la
51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este
considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații
radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice
ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile
radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.