Începutul celui de al Doilea Război Mondial

Pe 23 august 1939 Germania nazistă și

Uniunea Sovietică au semnat pactul
Ribbentrop-Molotov, al că rui protocol secret
prevedea împărțirea Poloniei și României între
cele două puteri, URSS revendicâ nd Româ niei,
Bucovina de Nord și Basarabia. În septembrie,
Polonia este invadată și împă rțită conform
pactului. Româ nia, oficial, o țară neutră, a primit
și adă postit refugiații polonezi și, mai ales, a
transportat armata, guvernul și tezaurul
băncii poloneze de la frontiera din Bucovina
pâ nă în teritoriul britanic, prin că ile ferate,
șoselele și porturile româ nești de la Marea
Neagră .
În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică , Româ nia a fost nevoită să
evacueze și să cedeze, fă ră luptă , Basarabia și Bucovina de Nord de asemenea, și Ț inutul Herța.
Instalat la 4 iulie 1940, guvernul Ion Gigurtu, pretextâ nd o tentativă de a câ știga bunăvoința
Germaniei hitleriste, a introdus o legislație antisemită. El însă nu a reușit să obțină sprijinul Germaniei,
deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierduseră Primul Ră zboi Mondial și care solicitau din ce în ce
mai virulent revizuirea granițelor. Astfel că , la 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au
forțat România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de
la Craiova, Cadrilaterul (două județe din partea sudică a Dobrogei, Durostor și Caliacra) a fost cedat
Bulgariei.
Pe 22 iunie 1941, unită ți ale armatelor germană și româ nă au început campania din est împotriva
Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea München”, de recucerire a Basarabiei și
Bucovinei.
La 5 iulie 1941 intră în Cernăuți primele trupe româ ne. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de
că tre Divizia blindată româ nă , care, apoi, se îndreaptă că tre localitatea Bălți pe care o eliberează la 12
iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie. Pe 16 iulie este eliberat orașul Chișinău. Pe 21
iulie, Divizia 10 infanterie trece Dună rea și eliberează localită țile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și continuă
să meargă că tre Cetatea Albă cu scopul eliberă rii totale a Basarabiei.
La 27 iulie 1941 Hitler i-a trimis lui
Antonescu un mesaj de felicitare pentru
eliberarea Basarabiei și Bucovinei și îi cere să
treacă Nistrul și să ia sub supraveghere teritoriul
dintre Nistru și Bug. Iuliu Maniu atunci declara
că mai departe nu este ră zboiul româ nilor și că
atenția ar trebui îndreptată că tre Ardeal.
Antonescu a hotă râ t să treacă Nistrul cu speranța
că Hitler va face dreptate româ nilor în problema
Ardealului. Astfel că la scrisoarea trimisă de Hitler
ră spunde afirmativ la 31 iulie.
 În continuare, trupele româ ne au primit ordin sa înainteze că tre Odesa. Bătălia de la Odesa a fost
sâ ngeroasă și prelungită de neputința trupelor româ nești de a sparge cercul de apă rare al orașului. Între
6 august și 16 octombrie 1941 armata româ nă a pierdut în total 92.608 oameni. Cu toate aceste
sacrificii, trupele româ ne nu au ocupat însă Odesa prin asalt direct, iar garnizoana sovietică nu s-a predat.
Odesa a fost evacuată la ordinul lui Stalin numai câ nd Crimeea a intrat în vizorul german. În anii 1941 și
1942, unită țile româ ne, operâ nd sub comandament general german, au luat parte la bătăliile din
Crimeea, Caucaz, la Cotul Donului și Stalingrad.
În anii regimului lui Antonescu, Româ nia a alimentat economia de ră zboi a Germaniei cu petrol,
cereale, precum și produse industriale.
Româ nia a devenit o țintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1 august 1943, câ nd au fost
atacate câ mpurile petroliere și rafinăriile de la Ploiești (Operațiunea Tidal Wave).
Deși și Româ nia și Ungaria erau aliate ale Germaniei, regimul Antonescu și-a continuat ostilitatea
diplomatică față de Ungaria din cauza problemei Transilvaniei.

România și Holocaustul
În iunie-august 1940 autorită țile româ ne i-au exclus din serviciul public pe funcționarii evrei.
Etnicilor evrei li s-a interzis exercitarea orică ror funcții publice,
fiind înlă turați nu numai din aparatul funcționă resc, din armată și
din magistratură , ci și din societă țile comerciale, din echipele
sportive etc. Totodată , li s-a interzis cumpă rarea de imobile. Au fost
interzise că să toriile etnicilor româ ni cu etnici evrei, iar cele deja
existente au fost declarate nule. În octombrie 1940 bunurile
funciare ale evreilor au fost naționalizate.
Atrocită țile au început în luna iunie 1941 prin programul
de la Iași. În așa-numitele trenuri ale morții (trenuri cu deportați
plimbate atâ ta timp prin Moldova, pâ nă câ nd pasagerii au murit de
sete și de foame) au fost uciși aproximativ 4.400 de evrei. Trenul
morții că tre Podu Iloaiei (la 15 km de Iași) îmbarcase aproape
2.700 de evrei la plecare, dintre care doar 700 au mai coborâ t în
viață .
Trupele româ ne care au ocupat orașul Odessa s-au fă cut responsabile de masacrele de la Odesa,
de la Dalnic și din lagă rul de concentrare Bogdanovca în timpul că rora 40.000 de evrei au fost împușcați
în toamna anului 1941.
Demiterea și arestarea Mareșalului Antonescu
În septembrie 1942 începutul ofensivei și încercuirii
de la Stalingrad l-au convins pe Antonescu că ră zboiul este
pierdut.
La începutul anului 1944 economia Româ niei era în
pragul colapsului din cauza cheltuielilor de ră zboi, lipsei
mâ nei de lucru, „româ niză rii” industriilor și comerțului și,
combinată cu pierderile uriașe de pe front au accentuat
resentimentul împotriva „bocancului german“ în râ ndul
celor care în primă fază au sprijinit alianța cu Germania.
La 23 august 1944 Regele Mihai și-a dat acordul
pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu
Aliații. În urma refuzului net al lui lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat. Imediat, el l-a
numit prim-ministru pe generalul Constantin Sănătescu, în fruntea unui guvern compus din militari și
reprezentanți ai Blocului Național Democrat, ca miniștri fă ră portofoliu. În aceeași zi, seara, la orele 22:00,
Regele a difuzat „Proclamația către țară”, prin care anunța revenirea la un regim democratic,
încheierea ră zboiului cu Aliații și întoarcerea armelor împotriva forțelor Axei. Acestea, însă , nu au
împiedicat continuarea ocupației sovietice și, nici pâ strarea în captivitate a circa 130.000 de militari
româ ni în Uniunea Sovietică , unde mulți au pierit în lagă re de muncă forțată .

Războiul împotriva Germaniei Naziste

La 12 septembrie, Româ nia semnează Armistițiul cu Aliații, asumâ ndu-și obligația de a contribui
cu 38 de divizii la efortul de luptă antihitlerist. La 25 octombrie, sunt eliberate ultimele localită ți
româ nești: Carei și Satu-Mare. Româ nia participă la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. Cele mai grele
lupte s-au dat în asediul Budapestei și în Munții Tatra, ele fiind soldate cu mari pierderi de vieți
omenești. Cele 260 de zile de participare la ră zboiul antihitlerist se încheie la 12 mai 1945, lă sâ nd loc
întă ririi influenței sovietice în Româ nia.
După război
În ciuda actului de la 23 august 1944, Româ nia a constituit, în ochii URSS, o pradă de război, iar
în ochii aliaților apuseni, un stat dușman învins. Aliații au refuzat Româ niei statutul de stat cobeligerant.
La presiunile URSS, guvernul Sănătescu este dizolvat și înlocuit cu guvernul Rădescu. Deși
URSS-ului i-a fost recunoscută definitiv anexarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei, iar Bulgariei
recuperarea Cadrilaterului, totuși contribuția Româ niei de partea Aliaților nu ră mâ ne total fă ră urmă ri.
În ciuda încercă rilor Ungariei de a conserva
Oradea și Satu-Mare, nordul Transilvaniei a
fost, din nou, recunoscut ca parte integrantă a
Româ niei. Nordul Bucovinei și partea de sud a
Basarabiei au revenit RSS Ucrainene, iar restul
Basarabiei, împreună cu o parte din fosta
Republică Sovietică Socialistă Autonomă
Moldovenească , a constituit o nouă republică a
URSS denumită RSS Moldovenească . Aceasta a
devenit independentă în 1991, sub numele de
Republica Moldova.
La 21 august 1945, Regele Mihai I începe
"greva regală", adică refuză să mai promulge
decretele-legi ale guvernului. În mod ilegal, însă ,
guvernul le aplică . Între 7 și 18 mai are loc procesul mareșalului Ion Antonescu și al principalilor să i
colaboratori; condamnat la moarte, mareșalul va fi executat la 1 iunie 1946.
Monarhia este abolită prin abdicarea silită a Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și plecarea
acestuia în exil forțat.