INDRUMAR BIROTICA - Office 2007 - Reeditare 2010 PDF

Ionuţ Lambrescu
Gabriela Moise Simona Nicoară

Irina Ioniţă Daniela Şchiopu
Daniela Marinoiu
Birotică
Îndrumar de laborator
Office 2007
Ediţia a III-a – revizuită şi adăugită
Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti

2010
Prefaţă
Producem, citim, corectăm, trimitem, primim, modificăm, combinăm documente. Tot

mai multe, tot mai complexe, tot mai inteligente. Încă listăm prea mult, dar tindem
către biroul fără documente pe suport hârtie. Produsele (aplicaţiile) destinate lucrului
cu documente sunt tot mai complexe, dar tot mai răspândite în acelaşi timp. Deci tot
mai necesare.
Pachetul MS Office este una dintre soluţii. Doar una dintre ele, dar cea mai
răspândită. Oricum soluţiile alternative fac tot posibilul pentru a asigura
compatibilitatea cu pachetul (suita) MS Office, nu numai în ceea ce priveşte
compatibilitatea fişierelor, dar şi în ce priveşte interfaţa şi facilităţile oferite.
Deocamdată Ms Office dă tonul.
Acesta a fost şi motivul pentru care am decis să actualizăm vechiul Îndrumar pentru
lucrări de laborator la disciplina Birotică, pentru versiunea 2007 (încă ultima lansată
oficial).
Prezentul îndrumar, cuprinde 21 lucrări ce acoperă gama aplicaţiilor cele mai
frecvente din domeniul procesării de text, calculului tabelar, prezentărilor electronice,
sau al agendelor electronice.
Cartea este rodul activităţii unui colectiv de cadre didactice din cadrul Catedrei de
Informatică din Universitatea Petrol Gaze din Ploieşti şi se adresează deopotrivă
studenţilor de la orice facultate, secţie sau specializare, dar şi cadrelor didactice sau
personalului cu atribuţii în administraţie care doresc să se perfecţioneze în utilizarea
aplicaţiilor pachetului MsOffice 2007.
Este credem de la sine înţeles că lucrarea nu îşi propune să epuizeze subiectul, sau
altfel spus, cei care doresc, au încă multe de învăţat dincolo de paginile acestui
îndrumar.
Contribuţia co-autorilor la elaborarea îndrumarului este următoarea:
Lambrescu Ionuţ – lucrările 10, 11, 12, 16, 21 şi coordonarea îndrumarului
Moise Gabriela – lucrările 14, 15 şi 19
Nicoară Simona – lucrările 4, 5 şi 8
Tudor Irina – lucrările 2, 3, 7 şi 9
Şchiopu Daniela – lucrările 1, 6, 18 şi 20
Marinoiu Daniela – lucrările 13 şi 17
Prezentare interfaţă Word 2007
Obiective: Prezentarea generală a programului Microsoft Office Word 2007.
Familiarizarea utilizatorului cu noile caracteristici ale programului,
lucrul cu Panglica şi găsirea, cu uşurinţă, a comenzilor necesare
ulterior.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007.
Durata: 60 minute
Prezentare generală
Microsoft Office Word 2007 este un program cu ajutorul căruia se pot crea
documente profesionale prin combinarea unui set de unelte de scris cu o interfaţă
uşor de folosit. Faţă de versiunile anterioare, MS Word 2007 prezintă o serie de
caracteristici, printre care enumerăm procesarea rapidă a documentelor, procesarea
mai rapidă a modificărilor, crearea de documente complexe sau protecţie mai mare a
documentelor. Noul format de fișier contribuie la menținerea unor dimensiuni reduse
ale fișierelor și la menținerea lor în mai multă siguranță.
Panglica
Una dintre cele mai importante modificări din noua versiune o reprezintă
numeroasele tipuri de efecte vizuale care permit crearea documentelor simplu şi
convenabil. Toate instrumentele se regăsesc în Panglică (vezi figura 1), care se află
în partea de sus a ferestrei aplicaţiei şi care aduce în prim plan cele mai uzitate
comenzi.
Panglica
Figura 1
Panglica are trei componente de bază: filele, grupurile şi comenzile.

Filele: sunt şapte file afişate în partea de sus a panglicii. Fiecare dintre ele
reprezintă o zonă de activitate. Aceste şapte file de bază sunt: Pornire, Inserare,
Aspect pagină, Referinţe, Corespondenţă, Revizuire şi Vizualizare (vezi
figura 2). Ulterior, se pot adăuga şi alte file, după necesităţi, cum ar fi: fila
Dezvoltator sau Programe de completare.
Grupurile: fiecare filă este organizată în grupuri. Un astfel de grup este grupul Font
din cadrul filei Pornire (figura 2).
Comenzile: o comandă poate fi un buton, o casetă de introducere a informaţiilor
sau un meniu, de exemplu comanda care modifică aspectul fontului (figura 2).
Comandă
Filă
Grup
Figura 2
Comenzile existente într-o filă sunt grupate în funcţie de activităţile utilizatorului.

Fila Pornire conţine, de exemplu, ceea ce se utilizează cel mai des, cum ar fi
comenzile din grupul Font pentru modificarea fontului de text: Font, Dimensiune
font, Aldin, Cursiv, Subliniere şi altele.
În cazul în care doriţi afişarea unor comenzi într-o manieră similară versiunilor
anterioare de Word, unele grupuri au o mică săgeată diagonală în colţul din dreapta
jos . Săgeata se numeşte Lansator de casetă de dialog. Faceţi clic pe ea şi veţi
vedea mai multe opţiuni legate de grupul respectiv (figura 3).
6
Figura 3
Ascunderea temporară a Panglicii

Dacă doriţi mai mult spaţiu atunci când lucraţi cu un document, puteţi ascunde
temporar Panglica, făcând dublu clic pe fila activă.
Oricând doriţi să vedeţi din nou toate comenzile, faceţi dublu clic pe fila activă pentru
a readuce la vedere grupurile.
File suplimentare
Când se doreşte setarea mai multor proprietăţi referitoare la un anumit obiect (de
exemplu o imagine sau un tabel), dacă selectaţi obiectul, apare o filă suplimentară.
Exerciţiu
Inseraţi în document o imagine din Miniatură şi setați-i următoarele proprietăţi: o
variaţie de luminozitate, contrast 10%, cu efect de umbră, înălţime 5 cm, relativ la
dimensiunea imaginii iniţiale.
Mod de lucru
1. Se inserează imaginea accesând fila Inserare, grupul Ilustraţii, comanda
Miniatură (figura 4).
2. Din panoul Miniatură, care apare în partea dreaptă, daţi clic pe Organizare
miniaturi.
7
3. În fereastra Preferinţe, din Listă colecţie, alegeţi o imagine.

4. Copiaţi imaginea în document folosind Copiere şi, respectiv, Lipire.
Figura 4
5. Selectaţi imaginea. În partea de sus, pe bara de titlu a ferestrei principale,

apare fila Instrumente imagine (figura 5).
Figura 5
8
6. Faceţi clic pe această filă. Apar grupuri şi comenzi suplimentare pentru lucrul
cu imagini.
7. Din grupul Ajustare setaţi luminozitatea şi contrastul (figura 6, figura 7).
Figura 6
Figura 7
8. Din grupul Stiluri imagini, comanda Efecte imagine, alegeţi efectul de
umbră (figura 8).
Figura 8
9
9. Daţi clic pe lansatorul de casetă de dialog aflat în grupul Dimensiune. Din

fereastra de dialog care apare, modificați înălţimea la 5 cm şi bifaţi opţiunea
Relativ la dimensiunea imaginii iniţiale (figura 9).
Figura 9
Observaţii
 Când faceţi clic în afara imaginii, fila Instrumente imagini dispare şi se
reafişează fila Pornire.
 Apar file la cerere şi pentru alte zone de activitate, cum ar fi tabele, desene
sau diagrame.
Minibara de instrumente
Dacă selectaţi un text şi pozţionaţi pointerul de mouse pe selecţie, apare Minibara
de instrumente estompată (vezi figura 10).
Această opţiune se foloseşte atunci când doriţi să formataţi rapid un text, dar lucraţi,
în acel moment, în altă filă decât fila Pornire, care conţine opţiunile de formatare.
Exerciţiu
1. Selectaţi textul prin glisare cu mouse-ul, apoi indicaţi selecţia (figura 10).
2. Apare minibara de instrumente estompată. Indicaţi spre ea, astfel încât să
devină solidă şi faceţi clic pe o opţiune de formatare (figura 11).
Figura 10
10
Figura 11
Observaţie
 Minibara de instrumente este foarte bună pentru opţiuni de formatare. În cazul în
care doriţi ca celelalte tipuri de comenzi să fie întotdeauna disponibile, aveţi la
dispoziţie bara de instrumente Acces rapid.
Bara de instrumente Acces rapid

Bara de instrumente Acces rapid este zona mică aflată în partea din stânga sus a
Panglicii. Această bară de instrumente conţine, la început, comenzile Salvare,
Anulare şi Repetare. La acestea, se pot adăuga şi anumite comenzi preferate,
pentru a fi disponibile indiferent în ce filă vă aflaţi.
Pentru a adăuga o comandă în bara de instrumente Acces rapid, daţi clic pe
butonul Particularizare bară de instrumente Acces rapid, care apare în partea
dreaptă a barei de instrumente şi apoi pe Mai multe comenzi (figura 12).
În fereastra de dialog Opţiuni Word care apare, selectaţi comanda dorită, pe care
vreţi să o afişaţi în bara de instrumente Acces rapid şi daţi clic pe butonul Adăugare
(figura 13).
Dacă doriţi să ştergeţi o comandă din bara de instrumente Acces rapid , se va

selecta comanda care a fost adăugată şi pe care doriţi să o eliminaţi şi se face clic pe
butonul Eliminare.
Figura 12
11
Figura 13
Utilizarea tastaturii. Comenzi rapide
Comenzile rapide care încep cu tasta CTRL (de exemplu, CTRL+C pentru copiere sau
CTRL+V pentru lipire sau CTRL+A pentru selectare totală) rămân identice cu cele din
versiunile anterioare de Word.
În afară acestor comenzi, Panglica este însoţită de noi comenzi rapide pentru
fiecare buton din Panglică.
Noile comenzi rapide poartă denumirea Sfaturi pentru taste.
Pentru a face să apară semnele de sfaturi pentru taste pentru toate filele din
Panglică, pentru comenzile din Bara de instrumente Acces rapid şi pentru butonul
Microsoft Office, apăsaţi tasta ALT (figura 14).
Figura 14
12
Butonul Microsoft Office
Butonul Microsoft Office se află în partea stânga sus a ferestrei principale. El conţine
un meniu asemănător meniurilor Fişier din versiunile anterioare de Word (figura 15).
Figura 15
În stânga meniului apar toate comenzile de lucru cu un document Word. Aici se

creează un nou document (opţiunea Nou) sau se deschide unul existent
(Deschidere). Aici se află şi comenzile Salvare şi Salvare ca.
Partea dreaptă a meniului arată documentele deschise recent, pentru a uşura
căutarea pe computer a unui document la care lucraţi frecvent.
Alte opţiuni se pot seta dând clic pe butonul Opţiuni Word (figura 15, figura 16).
Figura 16
13
Bara de stare
Faţă de versiunile anterioare de Word, au apărut modificări şi în bara de stare (care

se află în partea de jos a ferestrei (figura 17).
Figura 17
În stânga se află numărul de pagini, numărul de cuvinte şi limba textului (unde se

află cursorul). În partea dreaptă se află butoanele pentru schimbarea stilului de
afişare al paginii, respectiv un cursor pentru modificarea panoramării.
Dacă doriţi să fie afişate mai multe informaţii în bara de stare, daţi clic dreapta pe ea
şi veţi avea o listă de opţiuni (figura 18).
Figura 18
După ce inseraţi ceva, dacă este necesar să priviţi mai în detaliu amănuntele, glisaţi
cursorul către dreapta pentru a mări sau spre stânga pentru a micşora
.
Dacă faceţi clic pe procentul din stânga cursorului, se va deschide caseta de dialog
Panoramare, unde se poate specifica un procent de panoramare.
Observaţii
 O altă posibilitate de a panorama este să ţineţi apăsată tasta CTRL, în timp ce
mişcaţi rotiţa mouse-ului înainte pentru a mări sau înapoi pentru a micşora
(doar în cazul în care mouse-ul are o rotiţă).
 Comenzile pentru panoramare se găsesc şi pe fila Vizualizare din Panglică.
14
Întocmirea unei scrisori oficiale
Obiective: Proiectarea şi realizarea unei scrisori oficiale (invitaţie la un simpozion
organizat de o instituţie).
Resurse: PC, Microsoft Word 2007 şi fişierul sursă scrisoare_oficiala.docx
care poate fi accesat astfel:
 Intranet - http://172.16.20.19/birotica.php
 FTP - ftp://info2/birotica
 Web site - http://www.informatica.upg-ploiesti.ro/birotica.php
Durata: 60 minute
Enunţul temei
Creaţi o scrisoare oficială tip invitaţie pentru participarea la un simpozion organizat în
cadrul unei instituţii.
Pentru aceasta, se va ţine cont de elementele principale ale unei scrisori oficiale:
 Adresare oficială (ex. Stimate/Stimată Domnule/Doamnă etc.);
 Scopul acestei scrisori;
 Încheiere politicoasă a scrisorii (ex. Cu respect, Cu stimă etc.);
 Precizarea datelor de identificare a instituţiei expeditoare.
Modelul fişierului la care trebuie să se ajungă este prezentat în figura 1.
Figura 1
Caracteristicile generale ale documentului sunt:

 format hârtie – A4
 margini: Sus-30,0 mm; Jos-30,0 mm; Stânga-25,0 mm; Dreapta-25,0 mm.
Mod de lucru
1. Deschiderea fişierului sursă de tip document ce conţine textul scrisorii oficiale
(scrisoare_oficiala.docx).
2. Setarea caracteristicilor paginii conform cerinţelor. Pentru aceasta, se
activează grupul Iniţializare pagină din cadrul filei Aspect pagină, prin
apăsarea săgeţii din colţul dreapta jos (denumită Lansator de casetă de
dialog) ce va avea ca efect afişarea casetei de dialog corespunzătoare şi se
precizează valorile caracteristicilor paginii (margini, orientare, dimensiune
etc.). O altă modalitate rapidă de stabilire a proprietăţilor paginii este
următoarea: din fila Aspect pagină se alege comanda Margini ⇒ Margini
particularizate, secţiunea Margini, pentru setarea dimensiunilor marginilor
(Sus, Jos, Stânga, Dreapta); din aceeaşi filă Aspect pagină se alege
comanda corespunzătoare stabilirii orientării paginii, Orientare (Tip Portret),
aplicând aceste setări pentru întreg documentul şi respectiv comanda
Dimensiune optând pentru dimensiunea hârtiei (A4) (vezi figura 2).
Figura 2
3. Formatarea la nivel de paragraf. Pentru stabilirea spaţiilor dintre rânduri se va

selecta comanda Indentări şi spaţiere din grupul Paragraf al filei Pornire
(Pornire ⇒ Paragraf ⇒ Indentări şi spaţiere), iar din lista de opţiuni a
casetei Spaţiere ⇒ Interlinie se alege „La 1,5 rânduri”; de asemenea se va
seta şi tipul de aliniere (stânga-dreapta), modalitatea de indentare (la stânga,
15 mm), spaţiere înainte la 12 pct şi indentare specială (Prima linie) cu 10
mm, pentru textul scrisorii (vezi figura 3).
16
Figura 3
4. Formatarea la nivel de caracter. Pentru stabilirea proprietăţilor caracterelor,

din grupul Font corespunzător filei Pornire (Pornire ⇒ Font…) se va alege
fontul caracterelor (zona Font: Arial), stilul de scriere (zona Stil font:
Obişnuit), şi dimensiunea caracterelor (zona Dimensiune: 13 pct) – se face
precizarea că pentru Dimensiune se pot folosi şi alte valori decât cele din
listă, prin specificarea lor în acest câmp; aceste setări se aplică întregului text,
iar elementele importante din textul scrisorii oficiale se vor evidenţia prin
schimbarea culorii caracterelor din acelaşi grup Font al filei Pornire,
comanda Culoare font (vezi figura 4). Formula de adresare şi formula de
încheiere vor fi evidenţiate prin caractere aldine (CTRL+B sau din fila
Pornire ⇒ Font… în zona Stil font se alege varianta „Aldin”).
17
Figura 4
5. Pentru stabilirea antetului şi a subsolului se va activa grupul Antet şi subsol

din fila Inserare (Inserare ⇒ Antet şi subsol), iar apoi comanda Antet ⇒
Editare antet, respectiv Subsol ⇒ Editare subsol (vezi figura 5a, 5b). În
dreptunghiul rezultat se va introduce denumirea instituţiei şi adresa (Font:
Monotype Corsiva, Stil font: Obişnuit, Dimensiune: 12 pct) (figura 6) în zona
antet, iar în zona subsol se va insera numărul paginii şi un text (Font:
Monotype Corsiva, Stil font: Obişnuit, Dimensiune: 12 pct, fiind evidenţiate
prin îngroşare primele caractere ce desemnează sigla societăţii S, R, I) (vezi
figura 7).
18
5a 5b
Figura 5
Figura 6
Figura 7
6. Se va utiliza facilitatea „Corectare ortografică şi gramaticală” pentru

corectarea eventualelor erori de ortografie, după ce s-a ales în prealabil ca
limbă de lucru limba română (Revizuire ⇒ Verificare ⇒ Setare limbă)
(figura 8). Astfel, din fila Revizuire se activează grupul Verificare şi se
alege comanda Ortografie şi gramatică, fapt ce va determina sublinierea
cuvintelor ce conţin greşeli şi posibilitatea corectării acestora înainte ca
scrisoarea să fie expediată (figura 9);
19
Figura 8
Figura 9
7. Introducerea formulelor de adresare şi încheiere utilizând intrări de tip

„Autotext”. Inserarea unei intrări autotext definită de utilizator se poate face
prin utilizarea grupului Text ⇒ Părţi rapide, din fila Inserare, selectând
autotextul dorit („Dragi colegi”). Inserarea propriu-zisă în document (la poziţia
curentă a cursorului) se face executând click pe autotextul selectat (vezi
figura 10).
20
Figura 10
8. Documentul rezultat va fi salvat cu numele nume_student_scrisoare.docx.
Temă: Creaţi diferite intrări de tip autotext (imagini, tabele, casete de text).
Înainte de efectuarea paşilor corespunzători definirii unui obiect de tip autotext, se
realizează o particularizare a barei de instrumente Acces rapid cu butonul
corespunzător Creare AutoText, astfel: Butonul Microsoft Office ⇒ Opţiuni
word ⇒ Particularizare ⇒Toate comenzile ⇒ Creare Autotext. Efectul este
apariţia unui buton verde pe bara de instrumente Acces rapid, ce se va activa după
selectarea acelui element ce va deveni intrare de tip autotext. Etapele ce trebuie
urmate în continuare pentru crearea unei intrări de tip autotext sunt următoarele:
1. Se defineşte obiectul care va deveni autotext (o imagine, un tabel, un text);
2. Se selectează acest obiect;
3. Se apasă butonul Creare Autotext aflat pe bara de instrumente Acces
rapid;
4. În caseta Creare bloc component nou se tastează un nume pentru
intrarea de tip autotext (un nume scurt, dar sugestiv, ex. coleg).
Figura 11
Pentru inserare fie se foloseşte calea Inserare ⇒ Text ⇒ Părţi rapide, cu

selectarea intrării autotext din listă, fie pur şi simplu se tastează numele autotextului
după care se apasă tasta F3 (ex. coleg+F3 - nu se lasă spaţiu după ultimul caracter
al numelui autotextului).
21
Temă: Testaţi facilitatea de tip AutoCorecţie având ca exemplu cuvântul

„simpozion”.
Adăugarea unei intrări la dicţionarul de AutoCorecţii (care cuprinde şi un număr de
intrări predefinite), se face astfel:
1. Se urmează calea Butonul Microsoft Office ⇒ Opţiuni word ⇒
Verificare ⇒ Opţiuni AutoCorecţie;
2. În caseta de dialog AutoCorecţie, secţiunea AutoCorecţie, în câmpul
Înlocuire se scrie forma greşită a unui cuvânt;
3. În câmpul Cu, se scrie forma corectă a cuvântului.
4. Se „apasă” butonul Adăugare.
Figura 12
Ori de câte ori se va folosi forma greşită (definită în dicţionar), aceasta va fi automat
înlocuită cu forma corectă definită în dicţionar.
Tot cu ajutorul casetei de dialog AutoCorecţie, mai pot fi stabilite o serie de opţiuni
de corectare automată, pentru anumite categorii de greşeli de ortografiere. De
asemenea, facilitatea de tip AutoCorecţie oferă posibilitatea înlocuirii de cuvinte cu
aceleaşi cuvinte, dar diferit formatate. Se va proceda astfel:
1. Se scrie în document (oriunde) textul formatat (ex. „UPG Ploieşti ”);
2. Se selectează textul respectiv;
3. Se deschide caseta de dialog AutoCorecţie;
4. Automat în câmpul Cu, va scrie acel cuvânt formatat. Dacă scrierea este
obişnuită, se va activa butonul radio Text cu formatare, caz în care şi în
coloana dicţionarului textul va fi scris cu aceleaşi caracteristici de formatare
ca cele ale selecţiei;
5. În câmpul Înlocuire, se scrie textul neformatat (fără caractere aldine);
6. Se „apasă” butonul Adăugare.
22
Figura 13
Atenţie !
Se va realiza o scrisoare oficială bancară prin care se va comunica unui client al
băncii valoarea curentă a depozitelor sale în lei şi valută, precum şi situaţia acţiunilor
sale.
 Pentru aceasta, se va crea un fişier nou, de tip şablon, acţionând Butonul
Microsoft Office ⇒ Nou, alegându-se opţiunea Şabloane ⇒ Scrisori ⇒
Scrisori explicative, optând pentru Scrisoare de prezentare cu
conţinut, apoi, acţionând butonul Descărcare, se va trece la personalizarea
scrisorii. Salvarea documentului se va face cu numele scrisoare_bancară.dotx.
23
Inserarea şi prelucrarea de imagini în Word
Obiective: Realizarea catalogului de prezentare a unei firme de calculatoare ca
aplicaţie a tehnicilor de inserare de imagini în documente Word.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007 şi fişierul sursă prezentare_firm a.docx
Durata: 60 minute
Enunţul temei
Să se realizeze un catalog de prezentare a unei firme de calculatoare ce va conţine
următoarele elemente: sigla firmei, numele firmei ca obiect WordArt, produsele firmei
sub forma imaginilor preluate dintr-un director, o diagramă ce va exemplifica evoluţia
cifrei de afaceri a firmei respective, o hartă pentru identificarea sucursalelor firmei
(realizată sub forma unei scheme) şi explicaţii pe baza acesteia, utilizând casete de
text, forme automate etc.
Fişierele ce conţin imaginile utilizate în cadrul acestei lucrări se găsesc în directorul
ftp://info2/birotica.
Modelul fişierului de tip document la care trebuie să se ajungă este prezentat în
figura 1.
Figura 1
 format hârtie – A4;
Mod de lucru
1. Se creează un fişier nou de tip document pentru care se vor face setările
precizate anterior.
2. Se inserează obiectele de tip WordArt ce reprezintă denumirea firmei, precum
şi o miniatură simbolizând sigla acestei firme.
Un element de tip imagine, miniatură, diferite forme, SmartArt sau diagramă
se inserează din grupul Ilustraţii al filei Inserare. Astfel, se poziţionează
cursorul în locul dorit inserării obiectului de tip miniatură şi se acţionează
comanda cu acelaşi nume (Miniatură) din grupul amintit anterior (Inserare
⇒Ilustraţii⇒Miniatură) (vezi figura 2). Elemente de tip WordArt pot fi
inserate în document utilizând comanda WordArt din grupul Text al filei
Inserare (Inserare ⇒Text ⇒WordArt)(vezi figura 3).
Figura 2
Figura 3
3. Inserarea unei casete de text ce va cuprinde o scurtă prezentare a firmei de

calculatoare, precum şi condiţiile comerciale ale acesteia. Se va avea în
vedere evidenţierea textului „Preţurile sunt exprimate în Euro fără TVA”, prin
caractere având culoarea fontului roşu, precum şi a cuvintelor „Condiţii
comerciale” prin subliniere. Pentru inserarea textului corespunzător se
26
procedează astfel: din grupul Text al filei Inserare se alege comanda
Casetă text , apoi se optează pentru un anumit tip de casetă de text şi se

execută un clic de mouse în locul unde se doreşte inserarea obiectului grafic
(vezi figura 4). După apariţia casetei de text, aceasta poate suferi modificări
de poziţie, dimensiune, printr-o operaţie de tip „Drag-and-drop”.
Figura 4
Textul aferent se va copia din documentul sursă prezentare_firma.docx.

Pentru ca textul să nu fie încadrat de un chenar (aşa cum apare iniţial), se va
realiza o formatare a casetei de text, executând clic dreapta pe obiectul
Casetă de text şi alegând din meniu Formatare casetă de text…. (vezi
figura 5). Se va opta pentru secţiunea Culori şi linii, iar proprietatea
Culoare a câmpului Umplere, respectiv Linie, se va seta la valoarea Fără
culoare (vezi figura 6).
27
Figura 5
Figura 6
4. Inserarea imaginilor cu produsele firmei şi introducerea textului corespunzător

fiecărui produs prin intermediul casetelor de text.
Pentru alinierea obiectelor de tip imagine şi casete de text s-a optat pentru
varianta inserării unui tabel, ce va conţine produsele firmei şi o scurtă
prezentare a lor. Astfel, din fila Inserare, grupul Tabele se execută
comanda Tabel, ce are ca efect apariţia unei casete de dialog prin
intermediul căreia se stabileşte numărul de rânduri şi coloane ale tabelului
(vezi figura 7).
28
Figura 7
Figura 8
Figura 9
Aşa cum s-a precizat anterior, pentru inserarea imaginilor se utilizează
comanda Imagine din grupul Ilustraţii al filei Inserare, alegându-se

din fişierul sursă cu imagini, acea imagine ce trebuie inserată în document.
Proprietăţile imaginilor pot fi stabilite cu ajutorul panoului Formatare
imagine, obţinut prin executarea unui clic dreapta pe obiectul de tip imagine
(vezi figura 8). Dimensiunea imaginii se stabileşte la valoarea de 80% din
dimensiunea iniţială, pentru primele două imagini, respectiv 55% pentru
următoarele două. Alegându-se opţiunea Blocare raport aspect se va
păstra constant raportul înălţime/lăţime (vezi figura 9). Fiecare imagine va
29
avea ataşată o casetă de text ce va conţine textul corespunzător fiecărui
produs (textul se va copia din fişierul sursă prezentare_firma.docx).
5. Prezentarea evoluţiei cifrei de afaceri prin intermediul unei diagrame.
Pentru inserarea diagramei ce evidenţiază evoluţia cifrei de afaceri a firmei în
intervalul de ani [1997, 2008], se vor parcurge etapele:
 Se va consulta tabelul sursă din fişierul prezentare_firma.docx.
 Se va executa comanda Diagramă din grupul Ilustraţii al filei Inserare;
 Drept urmare, în document se va insera panoul Inserare diagramă,
alegându-se tipul de diagramă dorit (radială) (figura 10);
 În document se va insera o diagramă radială şablon ce va trebui
particularizată conform figurii 1. Astfel, se înlocuiesc datele din fişierul sursă
Excel deschis automat la execuţia comenzii Diagramă cu datele existente în
tabelul din fişierul prezentare_firma.docx. La copierea datelor se va opta
pentru Potrivire formate destinaţie ca în figura 11.
Figura 10
Figura 11
30
Din grupul Date se alege comanda Selectare date şi se stabileşte intervalul

datelor din diagramă, intrări legendă, etichete axă orizontală (figura 12).
Figura 12
Pentru adăugarea valorilor cifrei de afaceri a firmei în intervalul de ani [1997, 2008],
se execută clic dreapta pe diagramă şi se alege opţiunea de inserare a etichetelor de
date, existând posibilitatea de formatare a acestor etichete, executând un alt clic
dreapta pe diagramă şi alegând opţiunea Formatare etichete date.
Diagrama obţinută este cea din figura 13.
Cifra de afaceri
0,08 0,11
0,23
0,35 1997
1,16 1998
0,53
1999
0,89 2000
2001
2,58
2002
1,12
2003
2004
1,58 2005
1,13
2006
0,75
2007
Figura 13
Dacă se doreşte modificarea tipului de diagramă, se va proceda astfel:

 Se selectează diagrama de editat. În acest moment vor apărea marcatori în
colţuri şi pe laturile diagramei. Se execută clic dreapta pe suprafaţa diagramei
şi se alege opţiunea Modificare tip serie diagramă… (vezi figura 14); alte
31
modificări ale diagramei (editare date, inserare legendă, formatare suprafaţă
diagramă etc.) se obţin, prin repetarea aceleiaşi proceduri.
Figura 14
6. Realizarea unui desen ce va reprezenta o schemă cu sucursale ale firmei.

Versiunea Microsoft Word 2007 oferă utilizatorilor o gamă largă de elemente
de tip SmartArt care pot fi utilizate la reprezentarea unor organigrame,
ierarhii, liste etc. (figura 15).
Figura 15
Comanda destinată inserării unui astfel de element este SmartArt din grupul
Ilustraţii al filei Inserare.
În cazul de faţă se va alege varianta Ciclic ⇒ Ciclu multidirecţional.
Desenarea unor diferite elemente grafice simple (linii, forme de bază etc.) ce
vor alcătui un singur desen (o sigură pânză) se face prin execuţia comenzii
Forme din grupul Ilustraţii al filei Inserare, alegând apoi opţiunea Pânză
32
de desen nouă. La poziţia curentă a cursorului se va delimita o zonă
dreptunghiulară (figura 16), în interiorul căreia se vor desena toate obiectele
grafice ce vor face parte din desen. Opţional, acţionaţi tasta ESC pentru a
elimina chenarul delimitator.
Figura 16
Iată care sunt tipurile de obiecte ce pot fi întâlnite pe o pânză de desen:

primitive grafice simple (linie, linie cu săgeată (indicatoare), dreptunghi, cerc
(oval)), imagini, miniaturi, diagrame, forme , obiecte SmartArt, casete de text ,
elemente WordArt (figura 17a, 17b).
a. Grupul Ilustraţii b. Grupul Text

Figura 17
Obiectele din componenţa desenului rezultat se vor grupa, moment din care vor
fi tratate unitar. Pentru a putea grupa două sau mai multe obiecte, este necesar
ca acestea să fie selectate, ceea ce este posibil prin utilizarea metodei CTRL +
selecţie (clic stânga), urmată de alegerea comenzii Grupare din grupul
Aranjare. Opţiunea inversă a grupării este Anulare grupare şi permite
tratarea individuală a obiectelor (figura 18).
Figura 18
Ordinea obiectelor (câmpul Ordine) se poate stabili prin intermediul

câmpurilor de tipul Aducere în prim plan, ce modifică ordinea obiectului
selectat în raport cu altele cu care se suprapune. Cu ajutorul opţiunilor din
grupul Aranjare, se pot prelucra obiectele selectate, astfel: se pot alinia
33
(Aliniere sau distribuire), se pot roti cu câte 90 de grade sau continuu
(Rotire sau răsturnare), se pot stabili opţiunile de încadrare a textului (de
poziţionare relativă a textului şi desenelor) cu ajutorul câmpului Încadrare
text.
7. Formatarea imaginilor, a diagramelor, organigramelor şi a casetelor de text
din document.
Pentru formatarea diferitelor obiecte (imagini, diagrame, casete de text etc.)
se vor parcurge următoarelor etape: selectarea obiectului respectiv,
executarea unui clic dreapta având ca efect apariţia meniului Formatare
imagine… ( Formatare formă automată…, Formatare Word Art…,
Formatare organigramă…), după caz, stabilindu-se apoi proprietăţile
acestor obiecte (dimensiuni, culori, linii etc.) (vezi figura 6).
8. În final se va insera un alt obiect de tip WordArt ce reprezintă mesajul „Ne
puteţi găsi aici: www.calculatorultau.ro”.
9. Salvarea documentului rezultat. Salvarea se va face cu numele
nume_student_catalog.docx.
Atenţie !
 Modificaţi desenul introducând şi câteva explicaţii asupra obiectelor din desen.
Formele de tip Explicaţii se găsesc în grupul Ilustraţii ⇒ Forme ⇒
Explicaţii.
34
Stiluri, generarea unui cuprins, unei liste de
figuri şi a unui index, pagină de titlu, teme
Obiective: Crearea şi aplicarea de stiluri pentru un document, generarea
cuprinsului şi a listei de figuri pe care acesta le conţine, crearea unui
index al termenilor uzuali, aplicarea seturilor de stiluri rapide,
inserarea unei pagini de titlu şi aplicarea unei teme
Resurse: PC, Microsoft Word 2007 şi fişierul sursă prezentare_firm a.docx
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Se creează cinci stiluri de formatare a manualului, având următoarele caracteristici:
- Stilul Manual1: titlu de nivel 1, font Tahoma, dimensiune 14pct, aldin, aliniat
centrat, doar majuscule, umbrit, spaţiu înainte de 24pct, spaţiu după 24pct,
apare pe pagină nouă;
- Stilul Manual2: titlu de nivel 2, bazat pe stilul Manual1, dimensiune 14pct,
aldin, cu majuscule reduse, aliniat stânga, spaţiu înainte 24pct, după 24pct;
- Stilul Manual3: titlu de nivel 3, bazat pe stilul Normal, font Tahoma,
dimensiune 12pct, aldin, cursiv, 24pct înainte, 12pct după;
- Stilul Conţinut: font Tahoma, dimensiune 12pct, aliniat stânga-dreapta, 6pct
după, control rând solitar (dacă un singur rând din paragraf rămâne să fie
afişat pe pagină diferită, acesta va urma restul paragrafului), stilul pentru
paragraful următor tot Conţinut;
- Stilul Accent, de tip caracter, pentru evidenţierea unor termeni în text: font
Tahoma, dimensiune 12pct, aldin, cursiv.
Pentru stilurile Manual2 şi Manual3, care se vor aplica titlurilor care pot apărea la
sfârşitul paginii, se va împiedica afişarea titlurilor pe ultimul rând al paginii.
Aceste stiluri se vor aplica documentului de bază după cum urmează:

- textelor care apar în document cu dimensiune 18pct, aldin li se aplică stilul
Manual1;
- textelor de dimensiune 14pct, aldin li se aplică stilul Manual2;
- textelor de dimensiune 12pct, aldin, cursiv stilul Manual3;
- paragrafelor de text obişnuit li se aplică stilul Conţinut;
- textelor subliniate stilul Accent.
Listele şi observaţiile se formatează direct cu font Tahoma, dimensiune 12 pct;

descrierea figurilor se formatează direct cu font Tahoma, 11 pct, text normal.
În urma aplicării acestor formatări, documentul va arăta ca în figura 1.
Stilurile aplicate titlurilor se vor folosi pentru generarea cuprinsului manualului, ca în
figura 2.
Stiluri, generarea unui cuprins, unei liste de figuri şi a unui index
Figura 1
Figura 2
Se creează lista (tabelul) figurilor din document, conform figurii 3.
Figura 3
Se creează un index al termenilor: e-mail, poştă electronică şi client (cu subintrările

FTP, IRC şi e-mail), care va arăta ca în figura 4.
Figura 4
Mod de lucru
1. Formatarea la nivel de paragraf sau la nivel de caracter se poate realiza fie
direct (prin aplicarea din mers a formatării - în timpul tastării, sau după
tastare), fie apelând la stiluri. Formatarea directă se face:
a. în timpul tastării prin activarea/dezactivarea formatelor din combinaţii
de taste sau din minibara de instrumente (clic dreapta);
b. după tastare, prin selecţie urmată fie de folosirea minibarei de
instrumente, fie de folosirea instrumentelor grupurilor Font şi
Paragraf din fila Pornire.
2. Dacă se va cere însă modificarea tuturor titlurilor de nivel 3, iar formatarea
respectivă apare şi în regiuni care nu trebuie modificate (şi deci înlocuirea cu
format: Înlocuire ⇒ Format nu se poate aplica), soluţia o constituie
stilurile. Acestea, o dată create, se pot aplica mai multor documente.
36
3. Pentru crearea primului stil, Manual1, se activează din fila Pornire, grupul
Stiluri, lansatorul de fereastră aflat în dreapta jos. În fereastra de stiluri se
execută clic pe butonul Stil nou, , iar caseta se va completa ca în figura 5.
Caracteristicile setate
(descrierea stilului)
Figura 5
4. Acele caracteristici care nu au corespondent în primplanul ferestrei se vor

seta accesând meniul buton Format ⇒ Font (pentru scrierea cu majuscule)
şi Format ⇒ Paragraf (pentru spaţierea înainte şi după, pentru inserarea
sfârşitului de pagină înainte şi pentru identificarea ca Nivel 1).
5. Observaţi setarea casetei Adăugare la lista de stiluri rapide (listă vizibilă
din grupul Stiluri) şi a casetei Actualizare automată (care forţează
actualizarea eventualelor modificări ale stilului pentru toate aplicările sale).
Ultima setare este necesară numai pentru stilurile care, dacă se vor modifica,
modificările se vor aplica la toate instanţele.
6. Setarea opţiunii Noi documente bazate pe acest şablon permite salvarea
stilului în şablonul curent (normal.dotx în cazul nostru). Deci orice document
creat pe baza acestui şablon va avea disponibil acest stil.
7. O altă modalitate de creare a stilului este formatarea corespunzătoare a unui
titlu şi apoi apelarea butonului Stil nou, unde se va mai completa numai
numele dorit al stilului. Aceasta se numeşte formatare după exemplu.
8. Stilurile Manual2, Manual3 şi Conţinut se creează analog, cu specificarea că în
secţiunea Format ⇒ Paragraf se va seta în plus caracteristica Se
păstrează paragrafele împreună sau, respectiv, Control rând solitar.
Vor fi dezactivate caracteristicile care nu se păstrează de la stilul pe care este
bazat stilul curent.
9. Stilul Accent se creează accesând tot butonul Stil nou, însă se specifică
faptul că este un stil de tip caracter (vezi figura 6). În plus, se asociază stilului
o combinaţie de taste neasociată (de exemplu Alt + Ctrl + A) din meniul
buton Format ⇒ Taste de comenzi rapide… (figura 7).
37
Figura 6
Figura 7
10. Înainte de aplicarea stilurilor se va configura lista de stiluri, pentru o căutare

uşoară a stilurilor necesare. Se acţionează din partea de jos a ferestrei de
stiluri comanda Opţiuni…. Aici se alege afişarea numai a stilurilor în uz,
sortate după tip (figura 8). Se observă că lista conţine deja 5 stiluri, ceea ce
înseamnă că în document sunt în uz aceste stiluri. Pentru a vedea regiunile de
text cărora acestea s-au aplicat se apelează comanda Selectare totală n
instanţe din meniul contextual al unui stil, la alegere.
Figura 8
11. Se şterg eventualele paragrafe nule care există în document, deoarece

stilurile create conţin spaţierile necesare înainte şi după. Pentru aceasta, se
activează vizualizarea marcajelor ascunse ( ) şi se şterg paragrafele nule
nenecesare.
38
12. Pentru aplicarea pentru prima dată în document a unui stil creat, se plasează
cursorul în interiorul paragrafului (dacă stilul este de tip paragraf), pe un
cuvânt sau se selectează expresia (dacă stilul este de tip caracter) şi se
abordează una dintre modalităţile următoare:
a. Se alege stilul dorit din galeria de stiluri rapide (grupul Stiluri);
b. Se alege stilul din lista de stiluri accesibilă prin lansatorul de fereastră
din grupul Stiluri; se poate marca opţiunea Afişare examinare
aflată în partea inferioară a ferestrei de stiluri. În lista de stiluri,
marcajul plasat în dreapta fiecărui stil informează despre tipul stilului:
pentru stil de tip paragraf, pentru stil de tip caracter,
pentru tip legat (paragraf şi caracter), pentru stil tip tabel şi
pentru stil tip listă;
c. Se activează fereastra de Aplicare stiluri prin combinaţia de taste
Ctrl + Shift + S (figura 9).
Figura 9
13. Odată stilul aplicat primei instanţe, pentru următoarele instanţe formatul se
poate copia. Sunt două modalităţi pentru aceasta:
a. Se plasează cursorul pe instanţa sursă (paragraf sau expresie), se
tastează Ctrl+Shift+C (se copiază formatul), apoi se plasează
cursorul pe instanţa destinaţie şi se tastează Ctrl+Shift+V (se lipeşte
formatul);
b. Se plasează cursorul pe instanţa sursă, se copiază formatul cu clic pe
butonul de pe fila Pornire, grupul Clipboard şi se
„mătură” cu mouse-ul peste instanţa destinaţie. „Măturarea” se face
într-un singur punct al paragrafului destinaţie, punct care nu conţine şi
formatare la nivel de caracter, dacă se doreşte păstrarea acesteia.
14. Dacă instanţa sursă paragraf pe care a fost plasat cursorul este formatată şi
la nivel de caracter, metoda copiază inclusiv acest format.
15. Pentru aplicarea stilului Accent se poate folosi combinaţia de taste asociată.
Observaţii:
 La copierea unui format de tip paragraf, textele formatate la nivel de caracter
rămân neafectate;
 Într-un paragraf, un stil de tip caracter se aplică după stilul de tip paragraf dacă
se foloseşte metoda “măturării”;
 În listele de stiluri apar numai stilurile aferente documentului curent.
16. Modificarea unui stil, dacă este necesară, se realizează efectuând clic dreapta
pe numele stilului (din lista de stiluri sau din galeria de stiluri rapide) şi
alegerea opţiunii Modificare…. O altă modalitate este apelarea la fereastra
de Gestionare stiluri, , secţiunea Editare.
17. Testaţi toate opţiunile din meniul aferent unui stil (figura 10).
39
(a) (b)
Figura 10
18. În partea de jos a ferestrei de stiluri apare butonul Inspector stil, , prin
care Word evidenţiază formatările asociate stilului curent (figura 11a). Aici,
butonul Dezvăluire formatare deschide fereastra din figura 11b, care
permite inspectarea formatării textului curent la nivel de font, paragraf şi
secţiune. Testaţi opţiunile aflate în această fereastră.
(a) (b)
Figura 11
19. Dacă documentul este protejat împotriva modificărilor de formatare,

presupunem că dorim stilul Accent disponibil, însă toate celelalte stiluri create
nu. Aşadar, se apelează Gestionare stiluri - , secţiunea Restricţie
(figura 12), se selectează stilul Accent şi se setează opţiunea Permite.
Pentru celelalte stiluri se setează opţiunea Restricţie. Testaţi şi celelalte
opţiuni din figura 12.
40
Figura 12
Observaţii:
 O formatare suplimentară a unui text căruia i s-a aplicat un stil cu Actualizare
automată are drept efect modificarea stilului şi aplicarea automată a modificării
la toate instanţele;
 Ctrl + tasta spaţiu anulează o formatare directă (având textul selectat), însă
nu şi formatările din aplicarea stilurilor;
 Repetarea formatării cu tasta F4 este valabilă numai pentru formatarea directă,
nu şi pentru cea cu stiluri;
 O opţiune nouă în Word 2007 este anularea formatelor: fila Pornire, grupul
Font, comanda Anulare formate , analoagă opţiunii de Lipire Specială…
Text neformatat din fila Pornire, grupul Clipboard, meniul Lipire;
 Putem vizualiza care sunt stilurile predefinite din secţiunea Recomandare a
butonului Gestionare stiluri;
 Dacă se doreşte folosirea într-un document a unui stil care nu este disponibil
aici, acesta se importă din Gestionare stiluri ⇒ Import/Export. În acest caz,
combinaţia de taste asociată unui stil trebuie reasociată pentru noul document.
Temă:
 Aplicaţi unui paragraf din document stilul Conţinut, după care îl coloraţi roşu.
Comparaţi apoi stilul Conţinut cu selecţia acestui text;
 Testaţi crearea unui stil numerotat;
 Creaţi şi aplicaţi în document stiluri pentru tabele şi liste;
 Încercaţi aplicarea de stiluri prestabilite pe care Word vi le pune la dispoziţie.
Pentru aceasta, este suficient să probaţi cum ar arăta un stil pe textul ales
baleind cursorul mouse-ului pe galeria de stiluri rapide (previzualizare în direct),
fără a aplica efectiv stilul;
 Testaţi opţiunea Golire totală aflată la începutul listei de stiluri;
 Creaţi un document şablon care conţine paragrafe şi cuvinte formatate pe baza
stilurilor create (de exemplu primele patru paragrafe), pe care îl folosiţi.
41
Pentru generarea cuprinsului etapele sunt următoarele:

1. După aplicarea stilurilor la toate instanţele indicate, documentul se
vizualizează pentru a evita aspectele inestetice şi a corecta dacă este cazul
conţinutul. Se foloseşte fila Vizualizare, grupul Vizualizări documente:
a. Vizualizarea Schiţă este utilă la stabilirea corectă a titlurilor (nume,
niveluri, ordine). Instrumentele de schiţare puse la dispoziţie sunt cele
din figura 13.
Figura 13
Afişarea textelor de nivel 3 este cea din figura 14. Aici se pot expanda
sau restrânge listele (dublu clic pe ), se poate verifica uşor ordinea
capitolelor, se poate modifica nivelul unui titlu. Testaţi toate
instrumentele de schiţare.
Figura 14
b. Vizualizarea Citire în ecran complet foloseşte întreg spaţiul

ecranului şi pune la dispoziţie două seturi de instrumente. Testaţi
toate aceste instrumente. Se activează Se permite tastarea şi se
mută titlul Conexiuni la Internet pe pagina următoare.
c. Vizualizarea implicită Aspect pagină imprimată oferă, evident,
aspectul documentului aşa cum va fi imprimat.
2. Alegerea vizualizării se poate face şi din partea dreaptă a barei de stare.
3. Se numerotează paginile documentului accesând fila Inserare, grupul Antet
şi subsol, meniul Număr de pagină. Se alege Margini pagină, Orbită
dreapta. Formatul numărului de pagină este cel implicit, cu cifre arabe.
4. Se poziţionează cursorul la locaţia de inserare a cuprinsului: începutul
fişierului, în secţiune separată faţă de conţinutul manualului. Se setează ca
numerotarea să înceapă de la secţiunea 2. Se alege din fila Referinţe, grupul
Cuprins, din meniul Cuprins un model predefinit de cuprins. Observăm că
aplicaţia Word a intuit care sunt titlurile documentului.
5. Pentru particularizarea cuprinsului se apelează din meniul Cuprins comanda
Inserare cuprins…, iar fereastra se completează conform figurii 15. Stilurile
care constituie nivelurile cuprinsului se specifică executând clic pe butonul
Opţiuni, urmat de completarea casetelor de nivel cu valoarea 1 pentru stilul
Manual1, cu 2 pentru Manual2 şi cu 3 pentru Manual3.
42
Figura 15
Observaţii:
 Cuprinsul se poate edita prin inserarea de rânduri, de întreruperi sau prin
formatare;
 Deoarece s-au setat hiperlegături în cadrul cuprinsului, se poate face salt la orice
poziţie în fişier din cuprinsul generat;
 Actualizarea cuprinsului, necesară în cazul modificărilor operate în document
după generarea acestuia, se realizează astfel:
- fie prin folosirea opţiunii Actualizare tabel din grupul Cuprins;
- fie prin folosirea opţiunii Actualizare câmp din meniul contextual al
cuprinsului generat;
- fie prin acţionarea tastei F9 având cursorul plasat în stânga cuprinsului.
Fereastra de dialog care se deschide (figura 16) permite actualizarea numai a
numerelor de pagină dacă modificările din document constau în avansarea sau
devansarea pe pagină a titlurilor care apar în cuprins sau actualizarea întregului
cuprins dacă s-au realizat modificări de conţinut ale titlurilor.
Figura 16
Pentru generarea listei de figuri din document se procedează mai întâi la

uniformizarea etichetelor pentru toate figurile, după cum urmează.
1. Se plasează cursorul la poziţia de inserare a etichetei primei figuri (înainte de
numele figurii: Structura generală a Internetului). Apoi se apelează din fila
Referinţe, grupul Legende opţiunea Inserare legendă, iar în fereastra
corespunzătoare (figura 17a) se acţionează butonul Etichetă nouă... pentru
a crea eticheta de tipul „Fig. ” (figura 17b).
43
a) b)
Figura 17
2. Prin acţionarea butonului OK, eticheta „Fig. 1” va fi plasată în faţa numelui

figurii. Apoi se adaugă un punct şi un spaţiu între eticheta inserată şi numele
figurii şi se formatează corespunzător paragraful curent (font Tahoma, 11pct,
aliniat centrat).
3. Analog se vor insera etichetele pentru fiecare figură din document.
4. Testaţi metoda care permite plasarea automată a etichetelor pentru diagrame
Excel, în momentul inserării lor în document. Aceasta se realizează prin
acţionarea butonului Legendă auto… (figura 17a) şi selectarea casetei
Diagramă Microsoft Office Excel. Aici se creează eticheta de tip „Fig. 1”
dacă aceasta nu există şi se alege poziţia de amplasare a etichetei în raport
cu imaginea. De data aceasta, eticheta este aliniată centrat, iar numele figurii
trebuie adăugat etichetei inserate automat. De remarcat că aceste setări sunt
valabile pentru imaginile care se adaugă documentului după stabilirea lor.
Figura 18
5. Lista (tabelul) figurilor existente în document se creează plasând cursorul la

poziţia dorită de inserare şi alegând din fila Referinţe, grupul Legende,
comanda Inserare tabel de figuri (figura 19).
44
Figura 19
6. Se va testa efectul demarcării casetei Cu etichetă şi număr şi modificării

celorlalte opţiuni de afişare a listei de figuri.
Observaţii:
 Actualizarea listei de figuri se realizează prin folosirea opţiunii Actualizare
tabel din grupul Legende sau opţiunii Actualizare câmp din meniul
contextual al listei generate sau prin acţionarea tastei funcţionale F9 având
cursorul plasat în stânga listei de actualizat;
 Inserarea etichetelor şi crearea listelor automate se pot realiza, de asemenea şi
în cazul ecuaţiilor matematice şi a tabelelor, prin selectarea tipului de etichetă
Equation, respectiv Table în locul tipului Figure.
Crearea indexului de termeni presupune următoarele etape:

1. Marcarea fiecărei intrări în index (termen): se caută cuvântul e-mail, se
selectează, se optează pentru fila Referinţe, grupul Index, comanda
Marcare intrare. Fereastra de dialog deschisă se completează ca în figura
20a. Se execută clic pe butonul Marcare peste tot. Se observă că în
document marcările sunt vizibile prin intermediul unor marcatori de câmpuri
de forma ; prin executarea unui clic pe butonul de afişare
totală, marcajele devin invizibile.
2. Marcarea celorlalţi termeni se face conform figurilor 20 b şi 20 c.
45
b)
a) c)
Figura 20
3. Apoi se trece la generarea indexului, având cursorul plasat după cuvântul

Index tastat la finalul documentului. Acest lucru se realizează prin selectarea
filei Referinţe, grupul Index, opţiunea Inserare index (figura 21).
Figura 21
Observaţii:
 În document sunt marcaţi numai termenii identici, inclusiv ca formatare, cu cei
folosiţi la marcare. De exemplu, prin marcarea termenului e-mail nu sunt incluse
în index apariţii ale termenilor ca E-MAIL, E-mail, e-mail-ului.
 Dacă se doreşte ca intrările de index să fie preluate numai dintr-o regiune a
documentului (de exemplu din capitole, exceptând introducerea şi anexele) va
trebui marcată această regiune: se apelează din fila Inserare grupul Linkuri
comanda Marcaj în document. Se dă numele pentru_index (de exemplu)
acestui marcaj, iar în fereastra de marcare intrare se specifică intervalul de
pagini pentru_index;
46
 Actualizarea indexului, atunci când este necesară, se realizează fie prin folosirea
opţiunii Actualizare index din grupul Index, fie Actualizare câmp din meniul
contextual al indexului generat, fie prin acţionarea tastei funcţionale F9 având
cursorul plasat în stânga indexului;
 Modificarea unei intrări de index se face prin completarea adecvată a marcajului;
 Ştergerea unei intrări de index se face prin ştergerea marcajului asociat
termenului, urmată de actualizarea indexului.
Folosirea seturilor de stiluri rapide

1. O modalitate rapidă de a da un aspect corespunzător unui document (atunci
când nu se impun anumite stiluri) este aplicarea unui set de stiluri rapide.
Aceste seturi conţin definiţii de stiluri coordonate, salvate în documente
şablon în C:\Program Files\Microsoft Office\Office12\1048\QuickStyles. Testaţi
vizualizarea definiţiilor acestor stiluri!
2. Pentru a încerca această modalitate se va lucra fie pe o copie a fişierului de
bază, fie pe fişierul în care s-au definit stilurile cerute. Se apelează grupul
Stiluri, meniul Modificare stiluri, submeniul Set de stiluri. La trecerea cu
mouse-ul peste seturile din listă, se observă efectul eventualelor lor aplicări.
Observaţii:
 Aplicarea unui set de stiluri suprascrie toate stilurile folosite în document, adică
definiţiile stilurilor sunt înlocuite cu cele existente în fişierul şablon indicat de
setul de stiluri ales;
 Cele mai multe beneficii din aplicarea seturilor de stiluri se obţin dacă
documentul conţine stiluri aplicate;
 Formatările directe nu sunt afectate de aplicarea seturilor de stiluri;
 Revenirea la definiţiile iniţiale ale stilurilor este posibilă dacă documentul nu a
fost închis şi salvat de la ultima aplicare a unui set de stiluri; se apelează din
meniul Set de stiluri comanda Reiniţializare stiluri rapide document;
 Revenirea la definiţiile stilurilor din şablonul pe care este bazat documentul este
posibilă dacă modificările prin seturi de stiluri nu s-au făcut şi în şablon; se
apelează din meniul Set de stiluri comanda Reiniţializare stiluri rapide din
şablon;
 Seturile de stiluri rapide se pot modifica;
 Se pot crea propriile seturi de stiluri rapide: se aplică formatările necesare şi se
apelează din meniul Set de stiluri comanda Salvare ca set de stiluri rapide.
Se inserează o pagină de titlu şi se aplică o temă în document. Paşii sunt următorii:

1. Se apelează fila Inserare, grupul Pagini, comanda Coperte. De aici se
alege un model de copertă (pagină de titlu), care se completează cu datele
necesare.
2. Pagina de titlu se poate modifica; se poate crea o pagină de titlu proprie,
care se adaugă la galeria de coperte, prin comanda Salvare selecţie în
galerie coperte… din meniul Coperte. Inserarea sa se va face ulterior din
fila Inserare, grupul Text, meniul Părţi rapide, opţiunea Organizator
blocuri componente.
3. Se aplică apoi documentului o temă încorporată pentru un aspect consistent.
Se alege fila Aspect pagină, grupul Teme, lista Teme. Observaţi că la
baleierea mouse-ului peste galeria de teme, aspectul paginii de titlu se
modifică.
47
4. Se personalizează culorile temei din grupul Teme, meniul Culori. Analog se

acţionează asupra fonturilor şi efectelor (figura 22). Aceleaşi culori şi fonturi
se pot schimba şi din fila Pornire, grupul Stiluri, Modificare stiluri.
Figura 22
5. O temă personalizată poate fi salvată într-un fişier cu extensia .thmx, din

comanda Teme, Salvare temă curentă… Aceasta se poate aplica ulterior
alegând-o din lista de teme disponibile.
Observaţii:
 Instrumentele de tip temă nu sunt disponibile decât pentru documente de tip
Open XML (ex. Office 2007). Dacă grupul Teme nu este activ, atunci
documentul se va converti la format Open XML din butonul Office, comanda
Conversie;
 Temele au efect în primul rând asupra culorilor, a stilurilor, a efectelor, tabelelor,
obiectelor de tip SmartArt, antetelor, subsolurilor. Inseraţi în document astfel de
obiecte şi testaţi schimbarea temei!
 Spre deosebire de seturile de stiluri rapide, temele sunt în legătură cu folosirea
elementelor de tip temă în document.
6. Documentul se previzualizează din butonul Office, meniul Imprimare,

opţiunea Examinare înaintea imprimării şi se salvează cu numele
nume_student.doc.
48
Secţiuni, opţiuni de căutare, note de subsol, note
de final, referinţe încrucişate, citări şi bibliografie
Obiective: Lucrul cu secţiuni, cu instrumente de căutare / înlocuire / salt,
inserarea notelor de subsol şi a notelor de final, realizarea unor
referinţe încrucişate, inserarea citărilor la surse bibliografice şi a
bibliografiei.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007, fişierul de bază ind_farm .doc x şi fişierul
auxiliar note_referinte.doc x care pot fi accesate astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei
În fişierul de bază, textul cuprins între „Standardele stricte de calitate” şi „Tendinţele
majore” se va scrie pe două coloane de lăţime egală, cu o spaţiere între coloane de
1 cm. Cele două tabele, aflate la sfârşitul documentului se trec pe pagină nouă, care
va fi orientată tip vedere (figura 1).
Figura 1
Se înlocuieşte în tot documentul prescurtarea „ind.” cu „industria”.

Pentru cuvintele subliniate în documentul de bază se inserează notele de subsol
aflate în documentul auxiliar, în ordinea în care acestea apar, pe pagina curentă, ca
în figura 2. Notele aferente textului scris pe coloane vor fi plasate la sfârşitul
documentului şi vor fi numerotate stil a,b,c.
Figura 2
Secţiuni, opţiuni de căutare, note de subsol, note de final, referinţe încrucişate
Apoi se realizează referinţele încrucişate din figura 3.
a) b)
Figura 3
Sursele bibliografice, existente în documentul auxiliar, se vor insera la sfârşitul

documentului de bază, pe pagină nouă, orientată tip portret şi se vor stabili citările la
acestea în stil APA. Poziţiile citărilor sunt marcate în text sub forma (cit03) – citare la
sursa 03 din listă. Bibliografia se sortează alfabetic după autor.
Mod de lucru
1. Se caută în documentul de bază textul „Standardele stricte de calitate” prin
apelarea opţiunii Găsire din fila Pornire grupul Editare sau prin combinaţia
de taste Ctrl + F şi completarea casetei care apare conform figurii 4; caseta
s-a extins prin activarea butonului Mai multe >>.
Figura 4
2. Dacă se doreşte căutarea unui text în continuare se execută clic pe butonul

Următorul găsit.
Temă. Verificaţi toate opţiunile disponibile care apar în caseta din figura 4.
50
3. Procedura de căutare se repetă pentru identificarea poziţiei textului de final

(„Tendinţele majore”), după care se selectează textul intermediar pentru
scriere pe coloane.
4. Se apelează fila Aspect pagină, grupul Iniţializare pagină, meniul
Coloane. Deoarece se cere o aranjare specială a celor două coloane, nu se
va acţiona din meniu comanda Două (coloane), ci comanda Mai multe
coloane…, care permite setarea unor parametri.
5. În caseta de dialog corespondentă (figura 5) se setează spaţierea între
coloane de 1 cm şi se marchează opţiunea pentru egalitatea lăţimii
coloanelor.
Observaţie:
 Dacă se acţionează butonul de afişare totală (inclusiv a simbolurilor de formatare
ascunse, ), din fila Pornire, grupul Paragraf, se observă că la începutul
regiunii de scriere pe coloane, ca de altfel şi la finalul acesteia, apar marcaje
care indică un sfârşit de secţiune:
Aşadar, aplicaţia Word a inserat automat o secţiune nouă în cadrul

documentului, deoarece scrierea pe coloane nu este posibilă decât într-o
secţiune diferită: în cazul nostru secţiunea este de tip continuu, fiindcă pe
aceeaşi pagină pot coexista text scris normal şi text scris pe coloane.
6. Pentru ca tabelele de la sfârşitul documentului să apară pe pagină nouă

orientată tip vedere este necesară crearea unei noi secţiuni care să includă
aceste tabele. Deci se plasează cursorul la începutul secţiunii noi (înainte de
primul tabel) şi se inserează întreruperea secţiunii curente, apelând fila
Aspect pagină, grupul Iniţializare pagină, meniul Întreruperi (figura 6).
De aici se alege sfârşitul de secţiune de tip Pagina următoare.
Figura 5 Figura 6
7. În document, acest tip de întrerupere va fi marcat astfel:

.
8. Secţiunea se va orienta tip vedere. Se plasează cursorul în interiorul secţiunii
şi se acţionează fila Aspect pagină, grupul Iniţializare pagină, opţiunea
Orientare.
51
9. Apoi, din raţiuni estetice, se măreşte dimensiunea ambelor tabele astfel încât
să acopere întreaga lăţime a paginii.
Observaţii:
 Formatările speciale ale unei secţiuni se pot salva pentru o reutilizare viitoare.
Spre exemplu, dacă se estimează folosirea repetată a secţiunilor de scriere pe
două coloane egale spaţiate cu 1 cm, se inserează două întreruperi de tip
Continuu, se formatează corespunzător regiunea intermediară (de preferat fără
text), se selectează cele două marcaje de întrerupere şi se salvează această
formatare acţionând fila Inserare, grupul Text, meniul Părţi rapide, comanda
Salvare selecţie în galerie Părţi rapide…. Se poate da numele componentei
“2coloane egale, 1 cm”. La nevoie, o astfel de secţiune se inserează din fila
Inserare, comanda Părţi rapide. Se poate de asemenea salva elementul ca
AutoText; în acest caz se va insera din Părţi rapide, Organizator blocuri
componente…
 Un salt la secţiunea 2 de exemplu se poate realiza din fila Pornire, grupul
Editare, caseta Găsire, secţiunea Salt la.
 Secţiunile sunt soluţia şi când se doreşte editarea sau formatarea diferită a
antetelor şi subsolurilor paginilor (spre exemplu, fiecare capitol al unei cărţi să
aibă prima pagină diferită, paginile pare diferite de cele impare).
10. Pentru înlocuirea prescurtării „ind.” cu „industria”, se apelează fila Pornire,

grupul Editare, caseta Găsire (sau combinaţia de taste Ctrl + F), iar
secţiunea Înlocuire se completează conform figurii 7. Acţionarea butonului
Înlocuire peste tot va înlocui toate apariţiile prescurtării; dacă se doreşte
înlocuirea parţială a acestora, se va acţiona butonul Următorul găsit, iar
pentru apariţiile pentru care se doreşte înlocuirea se va acţiona apoi butonul
Înlocuire.
Figura 7
11. Inserarea notei de subsol pentru primul cuvânt subliniat (mari) se realizează
astfel: se plasează cursorul imediat după cuvântul subliniat, acolo unde va
apărea marcajul notei de subsol şi se alege din fila Referinţe grupul Note
de subsol opţiunea Inserare notă de subsol. Apoi fie se tastează textul
notei, fie se copiază din fişierul note_referinte. Similar se procedează cu toate
celelalte note de subsol.
12. Notele aferente termenilor din zona scrisă pe coloane sunt note de final.
Pentru acestea, se alege din fila Referinţe opţiunea Inserare notă de
final.
13. Se alege marcarea notelor cu simboluri de listă ordonată tip a,b,c (figura 8).
14. Se anulează în documentul de bază sublinierea cuvintelor care au note.
52
15. Pentru vizualizarea notelor de subsol sau de final se acţionează grupul Note
de subsol meniul Nota (de subsol) următoare.
Figura 8
16. Pentru salt la o anumită notă de subsol sau de final se face apel la fila
Pornire grupul Editare, comanda Găsire sau Înlocuire. Aici se
completează secţiunea Salt la ca în figura 9.
Figura 9
Observaţii:
 Pentru vizualizarea unei note de subsol sau unei note de final în apropierea
termenului notat, se poate plasa cursorul mouse-ului, fără însă a acţiona vreun
buton al său, pe cuvântul la care s-a ataşat nota respectivă;
 Dacă se doreşte identificarea rapidă în text a termenului notat, se plasează
cursorul pe nota respectivă şi din meniul contextual (activat prin clic dreapta) se
alege Salt la notă de subsol;
 O notă de subsol dintr-un text scris pe coloane apare în partea de jos a coloanei
în care este plasat punctul de ancorare al notei;
 Este posibilă conversia unei note de subsol în notă de final şi invers, evident cu
actualizarea numerotării celor două liste de note. Se alege pentru aceasta din
meniul contextual al notei opţiunea Conversie în notă de final / de subsol;
 Textul din cadrul unei note de subsol se poate formata;
 Pentru ştergerea unei note de subsol se va şterge simbolul aferent din document
(ex. cifra 5 plasată după cuvântul „Farmacopee”).
53
Temă. Transformaţi notele de final în note de final secţiune (acestea apar la sfârşitul
secţiunii din care face parte cuvântul notat).
17. Referinţele încrucişate din figura 3a) se includ astfel: se caută textul „vezi
nota”, se plasează cursorul după acesta şi se apelează fila Referinţe, grupul
Legende, comanda Referinţă încrucişată. În caseta de dialog care apare
(figura 10) se alege tipul de referinţă Notă de final şi Inserare referinţă
la: Număr notă de final. Apoi, din lista notelor de final existente în
document se selectează nota c.
Figura 10
18. Pentru a insera numărul paginii pe care apare această notă, se apelează din
nou comanda Referinţă încrucişată, de data aceasta alegând Inserare
referinţă la: Număr de pagină.
Observaţii:
 O referinţă încrucişată se poate realiza numai la un element care se găseşte în
acelaşi document cu referinţa;
 Pentru actualizarea referinţelor, în cazul modificării elementelor care se afişează,
se selectează fie elementul de actualizat, fie întreg documentul şi se acţionează
F9 sau se alege opţiunea Actualizare câmp din meniul contextual.
19. Pentru referinţele încrucişate din figura 3b) nu există corespondent în lista
Tip referinţă: (vezi figura 10). Deci va trebui ca pentru cele două tabele
referite să se creeze fie marcaje în document, fie legende de tip tabel (numite
să spunem Tabelul), după care se apelează comanda Referinţă încrucişată
şi se alege tipul de referinţă Marcaj în document sau, respectiv, Tabelul,
şi Inserare referinţă la : Număr de pagină.
20. Pentru inserarea unui marcaj la tabelul 1 se plasează cursorul la poziţia
tabelului şi se alege fila Inserare, grupul Linkuri, comanda Marcaj în
document. Aici se atribuie numele tabel1 pentru marcaj şi se execută clic pe
butonul Adăugare. Referinţa încrucişată se realizează apoi din comanda
Referinţă încrucişată, disponibilă şi în grupul Linkuri.
21. Pentru inserarea unei legende pentru primul tabel se plasează cursorul la
poziţia tabelului şi se apelează din fila Referinţe grupul Legende comanda
Inserare legendă. Deoarece în lista de etichete nu apare eticheta
dorită,Tabelul, aceasta se va crea dând clic pe butonul Etichetă
54
nouă…(figura 11). Apoi se inserează prin clic pe butonul OK. Referinţa

încrucişată se realizează apoi din comanda Referinţă încrucişată.
Figura 11
22. La sfârşitul documentului se inserează o întrerupere de tip pagină nouă, iar

noua secţiune se orientează tip portret. Aici va apărea bibliografia, deci se va
scrie Bibliografie sau Referinţe.
23. Paşii pentru includerea citărilor în text sunt: inserarea surselor bibliografice,
gestionarea listei de surse pentru crearea listei de surse curente (aferente
documentului nostru) şi inserarea citărilor la poziţiile necesare.
24. Aşadar, pentru fiecare sursă bibliografică se activează fila Referinţe, grupul
Referinţe şi bibliografie, meniul Inserare referinţă, comanda Adăugare
sursă nouă. Caseta se completează conform figurii 12, ţinându-se seama de
tipul sursei (Carte, Articol de jurnal, Site web etc.). În prealabil, se alege stilul
de referinţă APA din grupul amintit.
Figura 12
25. Se apelează comanda Gestionare surse aflată în acelaşi grup pe Panglică şi

se creează lista curentă de surse (figura 13).
55
Figura 13
26. Aceste surse apar ca urmare în meniul Inserare referinţă din grupul
amintit. De aici, se inserează citările surselor la poziţiile indicate în interiorul
documentului: se plasează cursorul la poziţia de inserare a unei citări şi se
alege din lista creată sursa respectivă.
27. Citarea în stil APA apare sub forma: (Beyer, 2002). Aceasta se poate edita, ca
de altfel şi sursa sa, se poate converti la text static sau se poate actualiza din
meniu contextual (figura 14).
Figura 14
28. O modalitate alternativă este inserarea citărilor pe loc: se plasează cursorul la

poziţia dorită şi se apelează meniul Inserare referinţă, comanda Adăugare
sursă nouă. Aceasta apare în lista de surse, aşadar va putea fi refolosită
ulterior şi pentru alte citări.
Observaţii:
 O listă curentă de surse, odată creată, va fi asociată numai documentului curent;
 Pentru schimbarea stilului citărilor (APA, Turabian, Chicago etc.) se va selecta
documentul şi se va alege tipul nou de citare. Testaţi!
 Dacă există surse pentru care nu sunt deocamdată disponibile toate informaţiile,
se pot folosi substituenţi de surse (Inserare referinţă, Adăugare
substituent nou…), care vor fi transformaţi în surse, odată completate.
29. Bibliografia se inserează la sfârşitul documentului; se plasează cursorul aici şi

se apelează din grupul Referinţe şi bibliografie meniul Bibliografie, de
unde se alege un stil de afişare a surselor.
Observaţii:
 Lista bibliografică este de fapt lista curentă a surselor, creată anterior pentru
documentul în cauză, şi este sortată alfabetic după autor;
 Bibliografia se poate actualiza ulterior prin inserarea, ştergerea sau editarea de
surse, însă este necesară activarea comenzii de actualizare a bibliografiei şi a
citărilor, din colţul stânga sus al regiunii bibliografiei din text.
30. Dacă stilul de citare cerut diferă de cele disponibile (spre exemplu [3]), se
creează referinţe încrucişate la elementele listei surselor bibliografice, listă
care este completată cel puţin par ţial, la sfârşitul documentului. Se plasează
56
cursorul la poziţia de inserare a citării, între parantezele „[]”, se apelează

comanda Referinţă încrucişată şi se completează caseta ca în figura 15.
Figura 15
31. Lista surselor bibliografice, odată finalizată, se ordonează alfabetic, fie

manual, fie selectând-o şi apelând fila Pornire, grupul Paragraf comanda
Sortare - . Pentru actualizarea referinţelor în document, necesară din
cauza reordonării elementelor listei, se selectează întreg documentul şi se
acţionează F9.
Atenţie !
 Se vor testa:
o inserarea în document şi a altor tipuri de întreruperi decât cele aplicate;
o inserarea notelor de subsol numerotate, pornind de la numărul 4;
 folosirea simbolului * pentru marcarea notelor de subsol şi efectul alegerii altui
tip de numerotare a notelor decât cel continuu;
 adăugarea unei surse bibliografice care va apărea în lista finală pe poziţia a
doua.
57
Groove 2007
Obiective: Prezentarea generală a programului Microsoft Groove 2007. Lucrul cu
Groove 2007. Crearea unui cont Groove şi a unui spaţiu de lucru
partajat cu alţi utilizatori.
Resurse: PC, MS Groove 2007, fişierele pachet_inform atii.pptx şi
inovare.pptx care pot fi accesate astfel:
Durata: 60 minute
Microsoft Office Groove 2007 este un program software de colaborare, care ajută
echipele să lucreze împreună dinamic și eficient, de la colaborarea simplă la
documente, până la soluţii particularizate şi chiar dacă membrii echipei lucrează în
organizații diferite, la distanță sau offline.
Câteva din caracteristicile importante ale acestui program sunt:

1. Groove 2007 plasează persoanele, instrumentele şi datele într-un singur loc –
spaţiul de lucru – accesibil pentru toţi membrii echipei, direct din computerele
lor.
2. Groove permite crearea de spaţii de lucru, cu instrumente necesare efectuării
activităţilor, cum ar fi instrumentele de bază Fişiere (cu care se pot actualiza
sarcini, ştiri, înregistrări din formulare), Discuţie, Calendar, sau alte
instrumente particularizate.
3. Utilizatorul poate lucra chiar dacă este sau nu conectat la Internet şi poate
invita colegii, sau partenerii, sau chiar clienţii să i se alăture, simplificând
lucrul în echipă.
Enunţul temei
Să se creeze un nou cont Groove, care să conţină un spaţiu de lucru numit

Dezvoltare, care să fie partajat cu alţi utilizatori.
Mod de lucru
1. Pentru a porni aplicaţia, se dă clic pe Start ⇒ Programs ⇒ Microsoft
Office ⇒ Microsoft Office Groove 2007.
2. Dacă se porneşte aplicaţia pentru prima dată, se va deschide mai întâi
Expertul de configurare cont (figura 1).
3. La primul pas, se bifează opţiunea Creare cont Groove nou, apoi se face
clic pe butonul Următorul.
4. La pasul următor, se alege opţiunea Nu am un Cod configurare cont
Groove (figura 2), apoi se face clic pe butonul Următorul.
Groove 2007
Figura 1
Figura 2
5. La pasul trei, se completează informaţiile contului (numele, adresa de poştă

electronică, parola), ca în figura 3. De asemenea, se bifează opţiunea
Memorare parolă şi Activare reiniţializare parolă, pentru a putea modifica
parola ulterior, dacă este cazul.
60
Groove 2007
Figura 3
6. După ce se face clic pe butonul Următorul, apare fereastra Creare cont, ca

în figura 4.
Figura 4
7. La ultimul pas, se listează contul în directorul public Groove, unde se pot

adăuga informaţiile de contact sau numai numele contului (figura 5).
Figura 5
61
Groove 2007
8. După ce se acţionează butonul Terminare, va apărea Bara de lansare

pentru contul creat (figura 6).
Figura 6
9. Pentru a modifica identitatea contului sau alte opţiuni referitoare la setările

contului, a aplicaţiei sau la securitate, se alege meniul Opţiuni din Bara de
lansare (figura 7) şi apoi Preferinţe (figura 8).
Figura 7
62
Groove 2007
Figura 8
10. Pentru a crea un nou spaţiu de lucru, se alege din Bara de lansare ⇒
panelul Spaţii de lucru ⇒ Spaţiu de lucru nou (figura 6). În fereastra de
dialog care apare, se completează numele spaţiului de lucru (Dezvoltare) şi
se alege tipul de spaţiu de lucru Standard, care creează spaţiul de lucru cu
doar două instrumente (Fişiere şi Discuţii) – figura 9. Rezultatul este cel din
figura 10. Fereastra de dialog a spaţiului de lucru conţine zona instrumentelor
(din dreapta), iar în stânga zona membrilor spaţiului de lucru (în acest
moment, utilizatorul Ciprian Ionescu nu este conectat cu alt membru al
spaţiului de lucru) şi, de asemenea, zona de conversaţii şi de activităţi
comune.
11. Mai multe instrumente (spaţiul de lucru conţine, deocamdată, doar
instrumentele Fişiere şi Dialog) se pot adăuga făcând clic pe butonul
situat în partea dreaptă jos a zonei instrumentelor (figura 11), sau, din meniul
Fişier, se alege opţiunea Nou ⇒ Instrument (figura 12). Alegând una din
aceste variante, se adaugă instrumentul Calendar (figura 13). Folosind acest
instrument, se pot asocia sarcini, alegând ziua şi ora (acţionând butonul
Afişare panou zi), apoi făcând clic pe Rezervare nouă.
63
Groove 2007
Figura 9
Figura 10
Figura 11
64
Groove 2007
Figura 12
Figura 13
12. Pentru a adăuga o persoană de contact în lista persoanelor de contact, în

Bara de lansare, la panelul Persoane de contact, se face clic pe
Adăugare persoane de contact (figura 14).
65
Groove 2007
Figura 14
13. Apare fereastra de dialog Găsire utilizator în care se acţionează butonul

Găsire. Dacă se găsesc persoane de contact, se va afişa o listă a lor (figura
15).
Figura 15
14. Se face clic pe numele persoanei care se doreşte a fi adăugată, după care se
acţionează butonul Adăugare (figura 15).
Figura 16
66
Groove 2007
15. În Bara de lansare, la panelul Persoane de contact, persoana respectivă

va apărea la Online (dacă este conectată) sau Offline (în caz contrar). Se
face clic dreapta pe numele persoanei, iar din meniu se alege opţiunea
Invitaţie la spaţiul de lucru (figura 16). Din fereastra de dialog care apare
- Selectare spaţiu de lucru – se alege Dezvoltare şi se face clic pe
butonul OK (figura 17).
Figura 17
16. În fereastra care apare (Trimitere invitaţie), se va alege rolul persoanei

invitate (Manager, Participant sau Invitat), mesajul care se transmite o dată
cu invitaţia, se bifează Se solicită confirmarea acceptării şi se acţionează
butonul Invitare (figura 18). Groove afişează mesajul din figura 19, pentru a
confirma trimiterea invitaţiei.
Figura 18
67
Groove 2007
Figura 19
17. Persoana care a fost invitată la spaţiul de lucru dezvoltare, va primi un mesaj,
ca cel din figura 20.
Figura 20
18. Dacă acea persoană acceptă invitaţia, Groove va afişa mesajul din figura 21.
Figura 21
19. Utilizatorul Ciprian Ionescu primeşte apoi un mesaj de confirmare a acceptării

(figura 22).
Figura 22
68
Groove 2007
20. Dacă acesta confirmă acceptarea, acea persoană va fi adăugată la lista

membrilor spaţiului de lucru (figura 23).
21. Odată adăugată persoana (Andreea Popa) în lista membrilor spaţiului de
lucru, i se poate trimite un mesaj, făcând clic dreapta, în zona Membri
spaţiu de lucru, pe numele persoanei şi alegând din meniul care apare,
opţiunea Trimitere mesaj sau doar tastând Enter pe numele persoanei
(figura 23).
22. Se deschide fereastra Trimitere mesaj (figura 24), unde se completează
expeditorul şi conţinutul mesajului, existând şi posibilitatea trimiterii unui
fişier (folosind butonul Fişier).
Figura 23
Figura 24
23. Pentru a revedea mesajele, se face dublu clic pe butonul aflat pe bara de
stare a ferestrei Bară de lansare (figura 25). Se pot vizualiza mesajele
primite, sau mesajele trimise, sau toate mesajele (figura 26).
69
Groove 2007
Istoric mesaje
Figura 25
Figura 26
24. În spaţiul de lucru Dezvoltare, folosind instrumentul de bază Fişiere, se

creează un nou folder numit cercetare-dezvoltare, folosind butonul Creare
folder nou de pe bara de instrumente corespunzătoare panelului Fişiere
(figura 27).
Figura 27
25. În continuare se adaugă cele două fişiere sursă: pachet_informatii.ppt şi

inovare.ppt, făcând clic pe butonul Adăugare fişiere de pe bara de
instrumente (figura 28).
70
Groove 2007
Figura 28
26. În spaţiul de lucru al persoanei Ciprian Ionescu, cele două fişiere apar ca fiind
citite. Ele se pot marca necitite, executând clic dreapta pe fişierul respectiv şi
alegând opţiunea Marcat ca necitit (figura 29). Rezultatul este cel din figura
30. Înaintea numelui fişierului inovare, apare un steguleţ, ca urmare a acestei
marcări. Simultan, Groove afişează mesajul de informare „Fişiere” din
Dezvoltare are date necitite.
Figura 29
Figura 30
71
Groove 2007
27. Simultan, la celelalte persoane invitate la spaţiul de lucru Dezvoltare – în

acest caz, Andreea Popa – fişierele adăugate apar implicit ca fiind necitite, ca
în figura 31.
Figura 31
28. Pentru a modifica rolurile şi permisiunile fiecărui membru al spaţiului de lucru,

în Bara de lansare se face dublu clic pe spaţiul de lucru Dezvoltare, iar din
fereastra corespunzătoare acestui spaţiu de lucru, se alege din meniul
Opţiuni ⇒ Setare roluri (figura 32).
Figura 32
29. Din panelul Roluri, se poate modifica rolul fiecărui membru, selectând
numele şi apoi acţionând butonul Modificare rol (figura 33). Orice membru
poate avea unul din următoarele roluri: Manager, Participant sau Invitat.
Fiecărui rol i se asociază permisiuni diferite. De exemplu, Managerul are toate
permisiunile (a se vedea panelul Permisiuni), şi anume:
 Invitare
 Anulare invitaţie
72
Groove 2007
 Adăugare instrument
 Ştergere instrument
 Se revocă toate invitaţiile de rezolvat
Figura 33
Atenţie !
 Să se testeze opţiunea de utilizare a folderelor pentru organizarea spaţiilor de
lucru şi a persoanelor de contact. Pentru acest deziderat, se va folosi meniul
Fişier din Bara de lansare, cu opţiunea Nou ⇒ Folder spaţiu de lucru.
 Să se testeze partajarea fişierelor între mai mulţi utilizatori.
 Să se testeze instrumentul Discuţie între doi sau mai mulţi utilizatori.
73
Urmărirea, compararea şi îmbinarea
documentelor
Obiective: Însuşirea tehnicilor de lucru în echipă pentru realizarea evaluării
ştiinţifice a unui articol (realizat în MS Word 2007) ce urmează a fi
publicat.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007 şi fişierul model articol.docx care poate fi
accesat astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Să se realizeze evaluarea ştiinţifică documentului model, adăugând comentarii,
urmărind modificările, comparând documentul iniţial cu variantele evaluate ale
acestuia şi îmbinând aceste variante ale documentului.
Pentru aceasta se va stabili o echipă de lucru formată dintr-un coordonator şi doi
evaluatori, ale căror sarcini de lucru sunt următoarele:
- coordonatorul va trimite celor doi evaluatori varianta originală a documentului
articol.docx, va primi de la aceştia variantele verificate ale documentului,
urmărind modificările făcute de aceştia, acceptând sau nu aceste modificări,
va îmbina documentele într-unul singur şi va finaliza procesul de evaluare;
- evaluatorul primeşte de la coordonator (sau de la alt evaluator) documentul
original (documentul evaluat), îl prelucrează adăugând comentarii, ştergând
sau inserând cuvinte, paragrafe, efectuând formatări ale textului etc., iar apoi
îl trimite mai departe coordonatorului (sau altui evaluator).
O posibilă variantă a documentului rezultat în urma unei evaluări este prezentată în
figura 1.
Observaţie:
În continuare se va analiza situaţia în care coordonatorul trimite simultan celor doi
evaluatori documentul iniţial prin e-mail, primind de la aceştia documentele cu
modificări şi având sarcina încheierii ciclului de reexaminare a documentului.
Grupurile ce conţine acele comenzi utile în procesul de evaluare a unui document
aparţin filei Revizuire (figura 2).
Urmărirea, compararea şi îmbinarea documentelor
Figura 1
Figura 2
Mod de lucru
1. Se trimite documentul original celor doi evaluatori, utilizând facilitatea
Microsoft Outlook.
2. Se creează o nouă versiune a documentului original ce va conţine comentarii
şi alte modificări (ştergeri, inserări, formatări) asupra conţinutului
documentului, precum şi un document nou rezultat din îmbinarea
documentului original şi a variantelor verificate;
3. Se activează fila Revizuire şi se utilizează comenzile ce se regăsesc în grupul
Urmărire (vezi figura 2);
4. Se urmăresc modificărilor efectuate în timpul editării prin activarea comenzii
Urmărire modificări;
5. Se vizualizează modificările în panoul de revizuire, ce poate fi activat de pe
bara de instrumente Recenzie;
6. Se acceptă sau se ignoră comentariile făcute de evaluator, utilizând opţiunile
corespunzătoare acestor activităţi;
7. Se îmbină documentele evaluate şi se evidenţiază modificările, în cele trei
variante (îmbinare în documentul selectat, îmbinare în documentul curent sau
îmbinare într-un nou document). În cazul de faţă, îmbinarea se va face într-
un nou document;
76
8. Se salvează documentul verificat cu numele nume_evaluator_articol.docx;

9. Se salvează documentul rezultat în urma îmbinării documentului iniţial cu cel
verificat. Salvarea se va face cu numele rezultat_evaluare_articol.docx.
În practica de lucru, la efectuarea unei evaluări a unui document se efectuează

următorii paşi:
1. Se trimite documentul original de către coordonator celor doi evaluatori,
astfel:
a. Se deschide documentul original ce urmează a fi trimis pentru
revizuire;
b. Se particularizează bara de instrumente Acces rapid, prin adăugarea
comenzii Poştă electronică, astfel (vezi figura 3):
 se acţionează Butonul Microsoft Office şi se apasă apoi
butonul Opţiuni Word;
 se alege comanda Poştă electronică urmând paşii:
Particularizare ⇒ Alege comenzi de la…⇒ Toate
comenzile ⇒ Poştă electronică şi se apasă butonul
Adăugare. Pe bara de instrumente Acces rapid va apărea
pictograma corespunzătoare trimiterii de mesaje utilizând
serviciul de poştă electronică .
c. Se trimite documentul spre evaluare celor doi evaluatori, ca în
figura 4.
Figura 3
Figura 4
77
2. Se deschide documentul original de către evaluator (articol.docx).

3. Se activează fila Revizuire, fiind implicate în procesul de evaluare grupurile
Comentarii, Urmărire şi Modificări (vezi figura 2); comenzile responsabile
de inserarea comentariilor, urmărirea modificărilor în timpul editării, afişarea
marcajelor acceptarea sau respingerea modificărilor făcute de recenzenţi au
următoarea corespondenţă:
a. Comentariu nou - inserarea unui comentariu în timpul reviziei;
b. Ştergere comentariu - se şterge comentariul curent; deplasarea în
document privind comentariile existente se realizează prin intermediul
butoanelor Anteriorul/Următorul;
c. Urmărire modificări – permite vizualizarea cu uşurinţă a
modificărilor şi comentariilor în timpul reviziei;
d. Baloane - se afişează reviziile în baloane, linii sau numai
comentariile şi formatarea în baloane;
e. Marcaj de afişare final - se vizualizează documentul final cu toate
modificările urmărite şi comentariile vizibile;
f. Afişare marcaj – afişarea rapid a tuturor marcajelor din document
(ex. comentarii, inserări şi ştergeri, formatare etc.);
g. Panoul revizuire - deschiderea unei noi ferestre în josul paginii
(Panou revizuire orizontal) sau în stânga paginii (Panou
revizuire vertical) care conţine totalitatea modificărilor survenite
asupra documentului.
h. Acceptare/Respingere modificări - se acceptă/se respinge
modificarea curentă; deplasarea între modificări se realizează cu
ajutorul butoanelor Anteriorul/Următorul.
4. Se inserează comentarii în document fără a modifica propriu-zis documentul.
Pentru inserarea unui comentariu în document se va alege comanda
Comentariu nou din grupul Comentarii al filei Revizuire (figura 2):
Zona de comentarii va apărea pe margine, iar textul asupra căruia se va face un

comentariu va fi evidenţiat. Totodată se va putea introduce un text referitor la
secţiunea evidenţiată anterior, fiecare comentariu urmând a fi numerotat.
Pentru ştergerea unui comentariu se va executa clic în zona comentariului, alegându-
se opţiunea Ştergere din grupul Comentarii (figura 2) sau executând clic dreapta
pe comentariul respectiv şi alegând opţiunea Ştergere comentariu (figura 5).
Figura 5
5. Pentru a facilita evaluarea interactivă, modificările urmărite şi comentariile pot

fi uşor vizualizate într-un document, selectând opţiunea Urmărire
78
modificări din meniul grupul Urmărire al filei Revizuire. Pentru a păstra

aspectul documentului, aceste modificări sunt afişate prin intermediul unor
marcaje de urmărire în textul documentului sau afişate în baloane ce apar pe
marginea documentului (figura 6).
Figura 6
Pentru modificarea culorii de evidenţiere precum şi pentru stabilirea altor setări

utilizate în procesul de urmărire a modificărilor, se alege comanda Urmărire
modificări ⇒ Modificare opţiuni de urmărire … (figura 7).
Figura 7
79
De asemenea, pentru adăugarea sau modificarea numelui utilizat în comentarii, se

procedează astfel: Urmărire modificări ⇒ Modificare nume de utilizator …,
iar în caseta corespunzătoare proprietăţii Nume, se va trece numele evaluatorului.
Observaţie:
Fiecare evaluator îşi va preciza numele ce va însoţi comentariile din document.
6. Pentru protejarea documentului se alege comanda Protejare document din
grupul Protejare al filei Revizuire, fiind disponibile următoarele variante:
a. Pentru a permite evaluatorilor să modifice documentul original prin
inserarea comentariilor şi modificărilor urmărite, se execută clic pe
Restricţionare opţiuni de revizuire cu opţiunile:
 Restricţionare la formatare – se bifează caseta de
selectare Limitarea formatării la o selecţie de stiluri;
 Restricţii la editare – se bifează caseta de selectare Se
permite numai acest tip de editare în document,
urmând a alege tipul de modificări (ex. modificări urmărite,
comentarii etc.) ;
b. Pentru protejarea documentului se alege opţiunea Pornire cu
impunere protecţie, fiind necesară tastarea unei parole în caseta
Parolă (figura 8).
Figura 8
7. Când se lucrează într-un grup organizat în care un document este „văzut”

şi editat de mai multe persoane este necesară consolidarea tuturor
modificărilor şi comentariilor făcute de aceste persoane. Diferiţi evaluatori
vor modifica acelaşi document, astfel că se doreşte îmbinarea tuturor
modificărilor în documentul original.
Observaţie:
Pentru îmbinarea modificărilor documentul original trebuie să fie deschis în Word.
Compararea documentelor revizuite cu documentul original se face prin accesarea

comenzii Comparare din grupul Comparare al filei Revizuire (figura 9), fiind
accesibilă fereastra Comparare documente, de unde se alege documentul original
şi documentul revizuit (prin răsfoire ), rezultatul comparării putând fi salvat în
documentul iniţial, în documentul revizuit sau într-un document nou (figura 10).
Figura 9
80
Figura 10
În exemplul de faţă, afişarea modificărilor se face într-un document nou creat cu

numele implicit Comparare rezultat 1.docx (figura 11).
Figura 11
Se deschide documentul ce a fost evaluat şi se îmbină cu documentul original (figura

12). Se repetă acest proces până se vor îmbina toate variantele documentului cu cel
original. După această operaţie se vor vizualiza toate comentariile făcute de
evaluatori şi se vor accepta sau respinge aceste comentarii. Această sarcină aparţine
coordonatorului grupului constituit pentru evaluarea documentului.
81
Figura 12
Paşii de execuţie a îmbinării documentelor sunt următorii:

1. Se deschide documentul copie.
2. Din grupul Comparare al filei Revizuire, se execută clic pe Comparare,
apoi pe Combinare.
3. Se selectează documentele de combinat (documentul original şi documentul
revizuit).
4. Se alege modalitatea de afişare a modificărilor (ex. Document iniţial) şi se
apasă butonul OK.
Observaţii:
 Microsoft Word poate stoca concomitent numai un set de modificări de
formatare. De aceea, când îmbinați mai multe documente, este posibil să fiți
solicitat să decideți dacă doriți să păstrați formatarea din documentul original sau
să utilizați formatarea din documentul editat.
 Când se utilizează opţiunea Linie neagră tip legal, Word afişează un nou
document, al treilea, în care sunt acceptate modificările urmărite din documentul
linie de bază, iar modificările din documentul selectat sunt afişate ca modificări
urmărite. Documentele care se compară nu sunt modificate.
8. Acceptarea sau respingerea comentariilor şi a modificărilor apărute în urma

evaluării, se realizează prin comenzile Acceptare/Respingere situate în
grupul Modificări al filei Revizuire.
9. Documentul rezultat în urma procesului de revizuire este salvat cu numele
rezultat_evaluare_articol.docx.
10. Dacă se doreşte o nouă evaluare, se reiau paşii prezentaţi în secţiunea Mod
de lucru.
Pentru imprimarea unui document cu afişarea modificărilor urmărite şi a

comentariilor se comută mai întâi la Vizualizare ⇒ Aspect pagină imprimată şi
se afişează modificările urmărite şi comentariile aşa cum se doreşte să apară în
documentul imprimat.
Există trei opţiuni de imprimare:
 Imprimarea prin afișarea întregului marcaj;
 Imprimarea prin afișarea modificărilor și a comentariilor după tip sau examinator;
 Imprimarea modificărilor și a comentariilor pentru un editor sau pentru alt
examinator.
82
Atenţie !
 Analizaţi situaţia în care coordonatorul trimite documentul original unui singur
evaluator, iar acesta, după ce face modificările dorite şi adăugă comentariile,
va trimite mai departe documentul astfel modificat celui de-al doilea
evaluator, urmând ca documentul final să ajungă din nou la coordonator, a
cărui sarcină va fi analizarea modificărilor, acceptarea sau respingerea
comentariilor şi finalizarea evaluării.
 În calitate de evaluator, realizaţi modificări pentru antet şi subsol, vizualizând
aceste modificări în panoul de recenzie.
 Schimbaţi opţiunile de urmărire modificări (inserţii şi formatări), modificaţi
dimensiunea baloanelor corespunzătoare comentariilor şi poziţionarea
acestora în marginea din stânga, precum şi culoarea marcajelor pentru liniile
modificate şi a stilului implicit al textului din comentarii.
83
Inserarea de ecuaţii şi tabele. Editare, formatare
Obiective: Scrierea şi formatarea ecuaţiilor matematice, lucrul cu tabele.
Construirea tabelelor cu celule îmbinate, scindate, care conţin câmpuri
de tip formulă, adăugarea tabelelor la galeria de modele de tabele,
conversia tabelelor în text şi invers.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007
Durata: 100 minute
Enunţul temelor
1. Se creează documentul ce conţine testul de evaluare prezentat în figura 1.

Variabilele din text sunt formatate cu stil cursiv, iar ecuaţiile, scrise cu o
mărime de 12 puncte, se aliniază la stânga cu un indent stânga de 2 cm.
Figura 1
2. Se construieşte un tabel ce conţine orarul unei grupe de studenţi, în care se

vor folosi formatări la nivel de celulă, de rând, de coloană şi de tabel, îmbinări
şi scindări de celule şi formule. Tabelul rezultat este prezentat în figura 2.
Figura 2
3. Se construieşte un tabel rapid cu numărul de locuri disponibile în 20 de

staţiuni montane, pe tipuri de cazare (Pensiune, Vila, Hotel *, Hotel **, Hotel
***). Realizaţi acelaşi tabel folosind celelalte metode rapide disponibile.
Tabelul se va alinia stânga în document, cu un indent stânga de 1 cm.
Numărul de locuri va fi centrat în celule, iar spaţierea informaţiilor în celule va
fi de 0.3 cm. Sortaţi datele:
a. după numele staţiunii, alfabetic;
b. după numărul de locuri la Hotel***, descendent şi apoi după numele
staţiunii, alfabetic.
Tema 1
Mod de lucru
1. Iniţial se scrie textul care nu implică ecuaţii şi se aplică stilul cursiv
variabilelor;
2. Pentru fiecare ecuaţie de inserat se va plasa cursorul la poziţia
corespunzătoare, după care se alege din fila Inserare grupul Simboluri
butonul Ecuaţie; cei care preferă folosirea tastaturii pot tasta Alt + Y + E.
Drept urmare, se va deschide fereastra din figura 3;
86
Figura 3
3. Se observă că dezvoltarea în serie Taylor a termenului ex (din prima cerinţă a

testului) face parte din galeria disponibilă de ecuaţii, deci aceasta se poate
insera direct prin selectarea ecuaţiei cu numele “Serie Taylor”;
4. Pentru ieşirea din zona de editare a ecuaţiei se execută clic înafara acesteia;
5. Ecuaţiile care nu fac parte din galeria disponibilă se inserează prin selectarea
opţiunii Inserare ecuaţie nouă aflată în partea de jos a ferestrei din figura
3. Aceasta se poate apela şi prin tastatură folosind combinaţia Alt + = ;
6. Rezultatul este afişarea în document a casetei de editare ecuaţii din figura 4
şi activarea filei Instrumente ecuaţie, Proiectare pe panglică (figura 5):
Figura 4
…
Figura 5
7. Alinierea ecuaţiilor la stânga şi mărimea indentului se setează în fereastra de

dialog Opţiuni ecuaţie (vezi figura 6) activată din lansatorul de casetă de
dialog al grupului Instrumente (evident din fila Instrumente ecuaţie,
Proiectare);
87
Figura 6
8. Pasul următor constă în scrierea ecuaţiilor folosind structurile Fracţie,

Script, Radical şi Operator mare (figura 7) aflate în grupul Structuri al
filei recent activate:
Figura 7
9. Setarea dimensiunii textului din ecuaţii la 12 puncte se realizează executând

clic dreapta în interiorul casetei de editare ecuaţii şi alegând opţiunea Font;
10. Pentru scrierea relaţiilor de apartenenţă corespunzătoare lui x şi n (
), particula “şi” nu este text matematic. Aşadar, înainte de
scrierea sa se activează opţiunea Text normal din grupul Instrumente,
care apoi se dezactivează. În plus, simbolul se va insera din lista “Simboluri
asemănătoare literelor” activată prin executarea unui clic pe butonul care

expandează setul de simboluri, aflat în colţul dreapta jos al grupului
Simboluri;
11. Ecuaţiile cerinţei 2 se scriu folosind structura Paranteză ⇒ Parenteze cu
separatori, simboluri din grupul Simboluri şi opţiunea Text normal din
grupul Instrumente;
12. Pentru apelarea mai rapidă a instrumentelor de scriere ecuaţii, grupurile filei
Instrumente ecuaţie, Proiectare (Instrumente, Simboluri şi
Structuri) se pot adăuga la bara de instrumente Acces rapid executând clic
dreapta pe bara de nume a grupului şi alegerea opţiunii Adăugare la bara
de instrumente Acces rapid. Acelaşi lucru este valabil şi pentru controale
individuale, însă numai pentru cele din grupurile Instrumente şi Structuri;
13. Ecuaţia se va salva ca ecuaţie nouă în galeria de ecuaţii
deoarece se estimează că va fi necesară rescrierea sa (de exemplu la editarea
cerinţei 4). I se dă numele „Suma PI” şi se inserează într-o categorie nouă
numită ”Geometrice”. Pentru aceasta se alege opţiunea Salvare ca ecuaţie
88
nouă… din meniul contextual vizibil prin clic dreapta în interiorul ecuaţiei sau
din “Opţiuni ecuaţii” activate prin clic în regiunea stângă a castei de editare
ecuaţie (figura 8). Aici se creează categoria nouă şi se asignează numele dorit
ecuaţiei;
14. Altă modalitate de adăugare a unei ecuaţii la galerie este selectarea acesteia
şi apelarea opţiunii Salvare selecţie în galerie ecuaţii… din grupul
Instrumente butonul Ecuaţie.
15. Efectul, indiferent de modalitatea aleasă, este includerea ecuaţiei în galeria
de ecuaţii, în categoria ”Geometrice” (figura 9):
Figura 8 Figura 9
16. Pentru scrierea ecuaţiei de la cerinţa 4 mai întâi se inserează „Suma PI” din
galeria de ecuaţii, fie din fila Inserare grupul Simboluri butonul Ecuaţie,
fie din fila Inserare grupul Text meniul Părţi rapide opţiunea Organizator
blocuri componente;
17. Documentul se va salva cu numele nume_student.docx.
Atenţie !
 Dacă scrierea ecuaţiilor nu implică o dificultate sporită, nu este necesar
editorul profesional de ecuaţii, simbolurile pentru operatori de incluziune,
relaţionali, logici etc. putându-se insera din fila Inserare grupul Simboluri
opţiunea Simbol;
 Încercaţi afişarea primei ecuaţii din cerinţa 2 în format liniar, executând clic
pe “Opţiuni ecuaţii” disponibile în timpul editării ecuaţiei în dreapta casetei de
editare, sau apelând fila Instrumente ecuaţie, Proiectare grupul
Instrumente opţiunea Liniar. Ce modificări observaţi?
Tema 2
Mod de lucru
1. Mai întâi se inserează grila tabel din fila Inserare grupul Tabele butonul
Tabel. Aici, fie se defilează cu mouse-ul peste primele 6 coloane şi 8 rânduri
din grila prezentată, fie se alege opţiunea Inserare ca tabel…. În al doilea
caz, în caseta de dialog ce apare (figura 10) se vor completa numărul de
coloane (6) şi numărul de rânduri (8);
89
Figura 10
2. Se completează celulele primei linii cu zilele săptămânii. Trecerea din celulă în

celulă se face folosind tasta Tab, combinaţia Shift Tab şi tastele direcţionale;
3. Se selectează acest prim rând al tabelului plasând cursorul în stânga sa şi
executând un clic stânga. Selectat fiind, se va formata conform modelului
(centrat, stil de font Arial, dimensiune 14 puncte, aldin) folosind opţiunile
minibarei de instrumente care apare sau opţiunile filei Pornire;
4. Se selectează celulele primei coloane, mai puţin prima celulă, prin glisare cu
mouse-ul sau Shift + săgeţi. Apoi, acest grup de celule se sparge în două
coloane (a câte 7 linii) alegând din fila Instrumente tabel, Aspect grupul
Îmbinare opţiunea Scindare celule şi completarea corespunzătoare a
ferestrei de dialog (figura 11);
5. Celulele primei coloane (liniile 2-8) se selectează şi se îmbină într-o singură
celulă. Aceasta se realizează alegând din fila Instrumente tabel, Aspect
grupul Îmbinare opţiunea Îmbinare celule. Apoi se scrie textul “Module”,
care se va orienta vertical prin alegerea opţiunii Orientare text… din meniul
contextual (având desigur cursorul plasat în celula respectivă). Acelaşi efect
se obţine şi dacă se alege din fila Instrumente tabel, Aspect grupul
Aliniere opţiunea Orientare text.
Figura 11
6. Modulele (1-7) se completează în celulele coloanei a doua. Apoi se selectează

coloana “Zi” plasând cursorul deasupra acesteia şi executând clic. Alinierea,
tipul de font şi dimensiunea se vor seta similar ca pentru prima linie sau
folosind instrumentele filei Pornire;
7. Se va reduce lăţimea primei coloane plasând cursorul mouse-ului pe verticala
ce desparte primele două coloane, iar în momentul în care acesta devine o
săgeată bidirecţională se va deplasa mouse-ul (cu butonul stâng apăsat)
pentru a obţine dimensiunea dorită (figura 12);
90
Figura 12
Temă: Adaptaţi automat dimensiunea tabelului la mărimea datelor din celule sau
la lăţimea documentului. Folosiţi opţiunea Potrivire automată din meniul
contextual.
8. Pentru ca toate coloanele aferente zilelor să aibă aceeaşi lăţime, se poate

acţiona într-unul din modurile următoare:
a. se poziţionează cursorul în interiorul tabelului, din meniul contextual
se alege opţiunea Proprietăţi tabel…, unde, în secţiunea Coloană,
se setează lăţimea 2.7 cm pentru fiecare coloană (figura 13). Accesul
la această fereastră se poate face şi din fila Instrumente tabel,
Aspect grupul Tabel opţiunea Proprietăţi;
Figura 13
b. se selectează coloanele şi fie se alege din meniul contextual opţiunea

Distribuire coloane în mod egal, fie se alege din fila Instrumente
tabel, Aspect grupul Dimensiune celulă opţiunea Distribuire
coloane;
9. Alinierea centrată (pe verticală şi orizontală) a conţinutului tuturor celulelor
tabelului, chiar dacă acesta nu este în întregime completat, se face astfel: se
plasează cursorul în tabel, se selectează tabelul (fie din fila Instrumente
tabel, Aspect grupul Tabel meniul Selectare opţiunea Selectare tabel,
fie prin clic pe regiunea din stânga sus), după care, din meniul contextual,
activat prin clic dreapta, se alege opţiunea Aliniere celulă ca în figura 14.
Altă modalitate pentru aceasta este alegerea grupului Aliniere din filă;
Figura 14
10. Urmează completarea celulelor cu disciplinele orarului. Laboratoarele de

Miercuri modulul 2 se completează după scindarea celulei, cursul de Miercuri
modulele 3+4 se completează după îmbinarea celulelor, iar laboratoarele de
Vineri se completează după îmbinarea şi scindarea celulelor corespunzătoare.
Se poate folosi în acest scop grupul Îmbinare din fila recent activată sau
opţiunile meniului contextual după selectarea celulelor în cauză;
91
11. Modulul 4 de Joi se va marca cu o linie diagonală ( ) din fila Pornire

grupul Paragraf sau din fila Instrumente tabel, Proiectare grupul Stiluri
tabel meniul Borduri;
12. Delimitarea modulelor libere se realizează prin umbrirea lor cu ton de 10%
gri. Acest lucru se face prin selectarea iniţială a grupurilor de celule adiacente
şi alegerea apoi a opţiunii Borduri şi umbrire… ⇒ Umbrire aflată în
meniul contextual;
13. Fundalul celulei din colţul stânga sus se setează fie similar pasului anterior, fie
alegând din fila Instrumente tabel, Proiectare grupul Stiluri tabel
opţiunea Umbrire;
14. Apelând fila Instrumente tabel, Aspect grupul Dimensiune celulă
opţiunea Distribuire rânduri ne asigurăm că toate rândurile vor avea
aceeaşi înălţime;
15. Pentru a completa numărul de module ocupate în fiecare zi va fi necesară
inserarea unui nou rând. Pentru aceasta există mai multe posibilităţi:
a. se plasează cursorul pe ultimul rând şi se selectează din fila
Instrumente tabel, Aspect grupul Rânduri şi coloane opţiunea
Inserare dedesubt;
b. se plasează cursorul pe ultimul rând şi se selectează din meniul
contextual opţiunea Inserare ⇒ Inserare rânduri dedesubt;
c. se plasează cursorul în ultima celulă din dreapta jos şi se tastează
Tab;
d. se plasează cursorul înafara tabelului, imediat după ultima celulă din
dreapta jos şi se tastează Enter;
16. Se completează datele acestei ultime linii şi se adaugă celula care va conţine
numărul total de module pe săptămână plasând cursorul în celula din dreapta
jos şi selectând din meniul contextual opţiunea Inserare ⇒ Inserare
celule… ⇒ Deplasare celule la dreapta;
17. Pasul următor constă din sumarea datelor de pe ultima linie. Se plasează
cursorul în celula rezultat, iar din fila Instrumente tabel, Aspect grupul
Date se alege opţiunea Formulă. În fereastra care apare (figura 15) se
lipeşte funcţia SUM având drept parametru constanta LEFT – se doreşte
sumarea datelor numerice aflate în stânga celulei active;
18. Dacă numărul de module se modifică, rezultatul formulei va trebui actualizat.
Pentru aceasta se va plasa cursorul pe informaţia din celula rezultat şi se va
alege din meniul contextual opţiunea Actualizare câmp;
19. Se inserează bordura specială plasată în partea stângă şi în partea superioară
din fila Instrumente tabel, Proiectare. Aici, se va alege mai întâi tipul de
bordură (figura 16) din grupul Desenare borduri, după care se plasează
cele două borduri din grupul Stiluri tabel meniul Borduri;
Figura 15 Figura 16
92
20. Dacă se doreşte ştergerea rândurilor aferente modulelor 6 şi 7, deoarece

orarul nu prevede cursuri în acest interval, se selectează două celule aflate pe
aceste rânduri şi se alege ştergerea rândurilor:
a. fie din fila Instrumente tabel, Aspect grupul Rânduri şi coloane
meniul Ştergere opţiunea Ştergere rânduri;
b. fie din meniul contextual opţiunea Ştergere celule… ⇒ Ştergere
rând întreg;
21. Odată orarul finalizat, structura şi aspectul său se poate memora pentru
semestrele viitoare. Pentru aceasta se va salva tabelul în galeria de tabele ,
cu numele orar. Realizarea sarcinii presupune selectarea tabelului şi apelarea
din fila Inserare a grupului Tabele şi a opţiunii Tabel ⇒ Tabele rapide ⇒
Salvare selecţie în galeria tabele rapide (figura 17);
Figura 17
22. Atunci când se doreşte crearea unui orar cu acelaşi aspect este suficientă
alegerea modelului de tabel din galeria de tabele: fila Inserare grupul Text
meniul Părţi rapide opţiunea Organizator blocuri componente. Aici se
caută în galeria Tabele blocul numit orar (figura 18);
Figura 18
23. Se pot încerca şi stiluri de afişare a tabelului din cele predefinite, disponibile
în galeria de stiluri (fila Instrumente tabel, Proiectare grupul Stiluri
tabel). Este suficient în acest sens să plasăm cursorul în tabel şi să baleiem
cu mouse-ul peste stiluri; dacă se doreşte alegerea unui stil, se execută un
clic pe acesta. Pentru a extinde galeria vizibilă se acţionează butonul Mai
multe situat în colţul dreapta jos al galeriei;
Observaţie:
Dacă în fila mai sus amintită se marchează în grupul Opţiuni stil tabel casetele de
validare Rând antet şi Prima coloană, stilurile predefinite care se prezintă
93
formatează special primul rând şi prima coloană (deci stilurile se adaptează cerinţelor
utilizatorului);
24. Dacă se doreşte suplimentar modificarea unuia dintre stilurile predefinite se

apelează opţiunea Modificare stil tabel… din fereastra de prezentare a
tabelelor predefinite (figura 19). Setările modificabile sunt cele din figura 20;
Figura 19 Figura 20
Atenţie !
 Testaţi redimensionarea unei coloane (sau rând sau celulă) prin “tragerea”
grilajului cu mouse-ul (ca în figura 12), având selectate nişte celule, nu
toate, adiacente grilajului mutat.
Tema 3
Mod de lucru
1. Se inserează un tabel rapid din fila Inserare grupul Tabele butonul Tabel,
meniul Tabele rapide. Se alege, evident, un model corespunzător datelor
din cerinţă – să spunem, modelul Matrice. Apoi se vor insera sau şterge
rânduri şi coloane astfel încât acesta să aibă dimensiunile cerute şi se vor
completa datele necesare;
2. Se construieşte apoi acelaşi tabel prin celelalte metode rapide:
a. se foloseşte o schemă text pentru primul rând, de tipul:
+------------+------------+------------+------------+------------+------------+------------+
Tastând Enter la sfârşitul acestui rând, aplicaţia Word înţelege că dorim
inserarea unui tabel cu un rând şi 7 coloane. Efectul va fi afişarea
tabelului:
Evident, se adaugă rândurile următoare şi se completează datele;
94
b. se scriu informaţiile din celule separate prin virgulă (sau tabulator,

cratimă, separator de sfârşit de paragraf - Enter sau alt caracter
special). Se va tasta:
Apoi se selectează textul şi se apelează fila Inserare grupul Tabele

butonul Tabel, opţiunea Conversie text in tabele. Fereastra care apare
se va completa ca în figura 21 (dacă se alege separarea cu virgule);
Observaţie:
 Această metodă este cea mai rapidă când se doreşte construirea de
tabele din fişiere cu date sub formă de text cu separatori; fişierele de
ieşire ale multor programe speciale prezintă astfel de caracteristici
(spre exemplu limbajele de programare).
Verificaţi ce se întâmplă dacă adăugaţi o virgulă şi numărul 44 numai pe
rândul doi înainte de conversia textului în tabel.
Verificaţi ce se întâmplă dacă setaţi un număr de coloane diferit de 6.
c. se desenează bordurile exterioare şi interioare ale tabelului. Se

apelează pentru aceasta fila Inserare grupul Tabele butonul Tabel,
opţiunea Desenare Tabel. După prima desenare, pe panglică apare
fila Instrumente tabel, Proiectare. De aici se folosesc
instrumentele din grupul Desenare borduri: desenare (creion),
radieră, culoare creion, stil creion, grosime creion. Se observă că
îmbinarea şi spargerea celulelor se poate realiza tot din creion.
Observaţii:
 Această ultimă metodă este mai utilă când numărul de rânduri şi coloane ale
tabelului este relativ mic.
 Un tabel se poate construi parţial cu instrumentele de desenare şi parţial cu
instrumentele disponibile în meniurile din fila Instrumente tabel, pe care le-am
discutat deja.
3. Odată tabelul construit, se va alinia stânga în document şi se va stabili un

indent stânga de 1 cm. Pentru aceasta se selectează tabelul şi se apelează
caseta de proprietăţi din fila Instrumente tabel, Aspect grupul Tabel,
opţiunea Proprietăţi sau din meniul contextual ⇒ Proprietăţi tabel… ⇒
secţiunea Tabel.
4. Pentru a alinia central numărul de locuri se selectează coloanele 2-7 prin
plasarea cursorului mouse-ului deasupra şi efectuarea unui clic când acesta
devine o săgeată orientată inferior (ca în figura 22);
95
Figura 22
Figura 21 Figura 23
5. Spaţierea informaţiilor în celule se forţează din Proprietăţi tabel…,

secţiunea Celulă, butonul Opţiuni…, ca în figura 23;
6. Sortarea datelor din tabel, alfabetic după numele staţiunii, se realizează din
fila Instrumente tabel, Aspect grupul Date, caseta de introducere
Sortare. Aici se alege sortare după Staţiune pentru că este setată opţiunea
Lista are rând antet (care permite aplicaţiei Word să considere numele de
coloane ca fiind datele de pe primul rând al tabelului) – figura 24.
Figura 24
Atenţie !
 Sortaţi tabelul bifând opţiunea Fără rând antet (figura 24).
 Tipul datelor sortate influenţează rezultatul sortării.
7. Sortarea după mai multe câmpuri simultan (maxim trei) presupune aceiaşi
paşi, dar o setare diferită a casetei de introducere Sortare (vezi figura 25).
Sortarea realizată presupune afişarea în ordine alfabetică a staţiunilor pentru
care numărul de locuri la hotelurile de trei stele este identic.
96
Figura 25
Atenţie !
 Dacă tabelul se extinde pe mai multe pagini, se poate opta ca pe fiecare
pagină să apară rândul antet. Pentru aceasta se selectează antetul (primul
rând sau primele rânduri, după caz) şi se apelează fila Instrumente tabel,
Aspect grupul Date butonul Repetare rânduri antet.
Să se testeze următoarele:
 crearea unui stil nou de tabel - care să implice formatări la nivel de tabel,
rânduri, coloane, celule, umbrire, borduri - pe care să îl aplicaţi tabelelor
construite ulterior. Folosiţi fila Instrumente tabel, Proiectare grupul
Stiluri tabel caseta de introducere Stil nou de tabel;
 conversia tabelului în text cu separator cratimă;
 setarea unei lăţimi preferate a tabelului, încadrarea tabelului cu text împrejur,
borduri speciale înainte de coloana 1, 2 şi după ultima coloană;
 afişarea numărului maxim de locuri la hotelurile de două stele şi numărul
mediu de locuri pentru fiecare staţiune pe tipuri de cazare;
 apelarea opţiunii Margini celulă din fila Instrumente tabel, Aspect grupul
Aliniere.
97
Îmbinare corespondenţă
Obiective: Proiectarea unor scrisori personalizate către mai mulţi destinatari şi a
unui catalog pe baza datelor dintr-o bază de date.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007 şi fişierul sursă scrisoare.docx care poate fi
accesat astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Se realizează scrisori de înştiinţare către studenţii unei universităţi prin îmbinarea
scrisorii tip din documentul scrisoare.docx cu datele furnizate de dumneavoastră pe
parcursul aplicaţiei.
Modelul uneia dintre scrisorile la care trebuie să se ajungă este prezentat în figura 1.
Figura 1
Se personalizează două dintre scrisori astfel: în prima se va formata diferit numele

destinatarului, se va adăuga numărul de credite necesare şi funcţia titularului de
curs, rezultatul fiind similar cu cel din figura 2.
Figura 2
Modificarea celei de a doua scrisori va consta din adăugarea unei note de înştiinţare
pentru studenţii anilor terminali (care anunţă imposibilitatea acestora de a participa
la susţinerea examenului de licenţă în condiţiile neprezentării la reexaminare) şi a
altei note pentru ceilalţi studenţi. Modelul este cel din figura 3.
Figura 3
100
Se generează catalogul studenţilor (afişaţi în ordine alfabetică) din baza de date

folosită, într-un document având caracteristicile:
 tip vedere
 margini: Sus-30,0 mm; Jos-30,0 mm; Stânga-20,0 mm; Dreapta-20,0 mm ca
în figura 4.
Figura 4
Mod de lucru
1. Se deschide un document nou;
2. Se activează comanda Pornire Îmbinare corespondenţă din grupul cu
acelaşi nume al filei Corespondenţă, alegând opţiunea Expert pas cu pas
de îmbinare corespondenţă (vezi figura 5);
Figura 5
Observaţie
La activarea expertului în partea dreaptă a ferestrei de lucru va fi disponibil panoul
de îmbinare corespondenţă, urmând o serie de paşi, ca în figura 6.
101
Figura 6
3. Se selectează tipul de document cu care se va lucra - Scrisori, după care se

execută clic pe pasul următor, conform instrucţiunilor de ajutor;
4. Se setează opţiunea Pornire de la un document existent şi se execută
clic pe pasul următor. Astfel, se va ataşa conţinutul documentului
scrisoare.docx noului document;
5. Se va selecta Utilizare document curent pentru a crea prima scrisoare în
noul document;
6. Pentru specificarea datelor despre destinatari se va marca opţiunea Tastarea
unei noi liste, urmată de clic pe Creare...;
7. Structura bazei de date utile aplicaţiei este: Nume, Prenume, Facultate, An de
studiu, Grupa, Specializare, Disciplina, Titular, Decan, Funcţie decan. Aceasta
nefiind identică cu cea oferită de aşa-numitul expert, o vom personaliza
printr-un clic pe butonul Particularizare. Se selectează pe rând acele
câmpuri din baza de date oferită implicit, fiind redenumite cu opţiunea
Redenumire. Deoarece după completarea tuturor numelor de câmpuri
necesare aplicaţiei rămân câmpuri inutile, acestea vor fi şterse cu opţiunea
Ştergere (vezi figurile 7, 8 şi 9); cu ajutorul butoanelor Mutare în sus şi
Mutare în jos câmpurile definite pot fi aranjate într-o ordine dorită;
8. După validarea structurii bazei de date prin clic pe butonul Ok se va salva
fişierul bază de date (având extensia .mdb);
9. Se completează baza cu datele studenţilor către care se vor expedia scrisorile,
ca în figura 10;
Figura 7
102
Figura 8
Figura 9
Figura 10
10. Dacă se doreşte revenirea în baza de date (pentru ştergeri, adăugări, editări
de înregistrări sau sortarea acestora) se acţionează opţiunea Editare listă
destinatari;
11. După trecerea la pasul următor se va poziţiona mai întâi cursorul la locaţia
corespunzătoare valorii din câmp, după care se alege din partea de sus a
panoului opţiunea Mai multe elemente.... Se repetă acest pas până la
completarea scrisorii;
12. Prin acţionarea instrumentului Evidenţiere câmpuri îmbinare accesibil din
bara de instrumente prezentată în figura 5 se marchează diferenţiat toate
intrările din baza de date, ca în figura 11;
103
Figura 11
13. Pentru previzualizarea scrisorilor rezultate în urma îmbinării se trece la pasul

următor. Acestea se pot accesa consecutiv prin acţionarea butoanelor de
trecere la scrisoarea următoare şi anterioară celei curente sau prin căutarea
uneia anume, folosind opţiunea Găsirea unui destinatar… urmată de
valoarea câmpului după care se face căutarea;
14. Îmbinarea efectivă a documentului tip cu baza de date se va realiza la pasul
următor. Scrisorile se pot imprima sau personaliza (toate, cea curentă sau
cele ai căror indici aparţin unui interval specificat);
15. Pentru aplicaţia de faţă se alege pentru prima personalizare scrisoarea a
doua. Pentru aceasta, se execută clic pe opţiunea Editare scrisori
individuale, după care se setează valoarea 2 (numărul înregistrării alese).
Drept urmare, se creează documentul cu numele Scrisori1 care corespunde
acestei înregistrări;
16. În acest document se operează modificările cerute şi se salvează;
17. Pentru a doua personalizare se alege scrisoarea a cincea mergând la pasul
anterior şi selectând această înregistrare;
18. Se poziţionează cursorul la locaţia de inserare a notei şi se acţionează
comanda Reguli din grupul Scriere şi inserare câmpuri, alegând opţiunea
Dacă...Atunci...Altfel. În fereastra ce se va deschide ulterior se setează
condiţia „Dacă An de studiu=IV” şi textele aferente valorii de adevăr a
condiţiei (vezi figura 12);
104
Figura 12
19. Se va salva documentul generat cu numele nume_student.docx.
Pentru crearea catalogului, paşii de urmat sunt:

1. Se deschide un document nou, după care se acţionează comanda Pornire
Îmbinare corespondenţă din grupul cu acelaşi nume al filei
Corespondenţă, alegând opţiunea Expert pas cu pas în îmbinare
corespondenţă…. Din panoul din dreapta se alege tipul de document
Repertoar, iar la pasul următor se va folosi documentul curent pentru
crearea fişierului final;
2. Pentru un aspect estetic, câmpurile vor fi inserate într-un tabel (astfel încât
spaţierea se va face egal între câmpuri). Pentru aceasta, în document se va
insera un tabel cu 6 coloane şi 1 rând, deoarece la generarea catalogului se
va multiplica pentru fiecare înregistrare a bazei de date ceea ce se găseşte în
document înainte de generare;
3. Se va specifica faptul că se utilizează baza de date studenţi.mdb, care se va
sorta după câmpul Nume, urmând paşii Selectaţi destinatarii ⇒ Utilizarea
unei liste existente ⇒ Răsfoire şi se va alege fişierul sursă amintit mai sus
(figura 13);
Figura 13
105
4. La pasul Aranjaţi repertoarul, folosind opţiunea Mai multe elemente…

se vor alege câmpurile care vor apărea în catalog (Nume, Prenume,
Facultate, Specializare, An de studiu, Grupa) în ordinea cerută, plasând de
fiecare dată cursorul în celula corespunzătoare (vezi figura 14);
Figura 14
5. La pasul următor (Examinaţi repertoarul) se pot vizualiza pe rând

înregistrările, apoi se trece la terminarea îmbinării;
6. Finalizarea îmbinării se face la pasul următor, precizând faptul că îmbinarea
se va face În document nou… urmată de alegerea tuturor înregistrărilor
bazei de date pentru a face parte din catalog. Efectul este crearea tabelului
cu toţi studenţii din baza de date (vezi figura 15);
Figura 15
7. Pasul următor constă din formatarea textului conform modelului – adăugarea

titlului, inserarea şi completarea primului rând şi a primei coloane;
8. În final, documentul se salvează cu numele catalog.docx.
Atenţie !
 Se vor crea după acelaşi model plicuri pentru aceste scrisori, conţinând
informaţii despre destinatar (numele studentului şi adresa sa) şi expeditor
(facultatea). Se va proceda analog primei teme, cu specificarea că la pasul 3
se selectează tipul de document Plicuri. Informaţiile legate de adresele
studenţilor se adaugă bazei de date în câmpul corespunzător (fără a mai fi
necesară redenumirea sa, ca la pasul 7) şi se va folosi comanda Potrivire
câmpuri din grupul Scriere şi inserare câmpuri.
106
Definirea de macrocomenzi
Obiective: Însuşirea tehnicii de definire, lansare şi editare de macrocomenzi. Se
vor defini două macrocomenzi ce se vor lansa, una de pe o bară de
instrumente Acces rapid şi cealaltă prin utilizarea unei combinaţii de
taste.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007, fişierul sursă m acro_im g.docx şi fişierul
şablon m acheta.dotx care pot fi accesate astfel:
Durata: 45 minute
Enunţul temei
Definiţi două macrocomenzi care vor îndeplini următoarele funcţii:

 Macrocomanda 1, ce se va numi form_img, va stabili dimensiunile şi
alinierea pe pagină a unei imagini, va realiza decuparea unei fâşii din stânga
imaginii, va seta valoarea contrastului, precum şi prezenţa unui chenar şi se
va lansa de pe o bară de instrumente; după definirea macrocomenzii, aceasta
se va edita;
 Macrocomanda 2, ce se va numi deschidere, va crea un document nou pe
baza unui anumit şablon şi se va lansa de la tastatură pe baza unei combinaţii
de taste.
Macrocomanda 1 va stabili dimensiunile imaginii (orizontală x verticală) la 3 x 4 cm

(fără păstrarea raportului dintre dimensiunile iniţiale) şi o va alinia dreapta pe pagină.
Imaginea va primi un chenar desenat cu linie dublă cu grosimea de ½ puncte, se va
realiza decuparea unei fâşii de 1 cm din partea stângă a imaginii, iar contrastul va fi
setat la valoarea 75%. Editarea macrocomenzii va avea ca scop modificarea zonei de
decupare de la 1 cm la 1,2 cm.
Macrocomanda 2 va deschide un document nou pe baza şablonului macheta.dot (se
va putea folosi astfel la lucrarea următoare ce tratează problema creării unei
machete).
Mod de lucru
Pentru crearea primei macrocomenzi
1. Se selectează imaginea din fişierul macro_img.doc;
2. Se declanşează procesul de definire a macrocomenzii (vezi detaliile ce vor
urma după enumerarea etapelor generale);
3. Se termină înregistrarea macrocomenzii.
Pentru crearea celei de a doua macrocomenzi
1. Se deschide un fişier nou (vid);
2. Se declanşează procesul de definire a macrocomenzii (vezi detaliile ce vor
urma după enumerarea celor patru etape generale);
3. Se termină înregistrarea macrocomenzii.
Definirea propriu-zisă a unei macrocomenzi se va face astfel:

a. Se utilizează comanda Înregistrare macrocomandă, din grupul Cod, fila

Dezvoltator;
b. În caseta de dialog Înregistrare macrocomandă (vezi figura 1), se dă
numele macrocomenzii şi se specifică modul de lansare – pentru o
macrocomandă lansată de pe o bară de instrumente se apasă butonul Buton,
iar pentru una lansată de la tastatură se apasă butonul Tastatură (figura 1);
c. Pentru prima macrocomandă, cu ajutorul casetei de dialog Opţiuni Word
(figura 2.a) se transferă (prin utilizarea butonului Adăugare) macrocomanda
în curs de creare în panoul din partea dreaptă (care conţine comenzile din
bara de instrumente Acces rapid). Utilizarea butonului Modificare (vezi
figura 2.b), permite asocierea unei pictograme de macrocomandă, şi/sau
modificarea textului acesteia (aşa cum va apărea în bara de instrumente
Acces rapid).
Figura 1
a)
108
b)
c)
Figura 2
d. Pentru cea de a doua macrocomandă se defineşte combinaţia de taste

folosită pentru lansarea ulterioară (vezi figura 2.c).
e. Toate acţiunile ce se desfăşoară după apăsarea butonului OK se vor înregistra
şi vor fi parte a noii macrocomenzi. Înregistrarea se poate opri (termina), sau
întrerupe, cu ajutorul comenzilor Oprire înregistrare, respectiv Pauză
înregistrare (vezi figura 3). Acţiunile ce au loc în intervalul dintre
întreruperea înregistrării şi reluarea acesteia nu vor face parte din
macrocomandă.
f. Lansarea primei macrocomenzi se face prin utilizarea butonului inserat în bara
de instrumente Acces rapid (vezi figura 3). Lansarea celei de a doua
macrocomenzi se va face prin utilizarea combinaţiei de taste CTRL+f+i (vezi
figura 2.c)
109
Figura 3
Pentru prima macrocomandă, operaţiile ce vor fi înregistrate sunt:

 Format ⇒ Imagine – Cu ajutorul casetei de dialog Formatare Imagine se
vor stabili (secţiunea Dimensiune) dimensiunile imaginii (3 x 4 cm – lăţime x
înălţime), se va seta contrastul şi se va realiza decuparea (secţiunea
Imagine);
 Format ⇒ Borduri şi umbrire - Cu ajutorul casetei de dialog Borduri, se
va impune chenarul dublu cu grosimea de linie ½ puncte;
Pentru cea de a doua macrocomandă, operaţia înregistrată va fi:

 Fişier ⇒ Nou - Se alege şablonul pe baza căruia se va deschide documentul
(macheta.dot).
Atenţie !
Se vor reţine informaţiile de mai jos legate de definirea de macrocomenzi:
 În cazul macrocomenzilor care execută operaţii asupra unor selecţii (formatări

de exemplu), este necesar ca selecţia să se facă înainte de a se începe
definirea macrocomenzii, respectiv înainte de lansarea în execuţie a acesteia;
 Înainte de lansarea în execuţie a unei macrocomenzi care implică acţiuni
asupra unei selecţii, se recomandă să se verifice dacă selecţia respectivă
poate suporta integral acţiunea macrocomenzii. Astfel de exemplu dacă
printr-o macrocomandă se stabilesc lăţimi diferite pentru coloanele unui tabel,
atunci tabelul formatat cu macrocomanda trebuie să aibă exact acelaşi număr
de coloane cu cel folosit pentru înregistrarea macrocomenzii;
 Analiza figurii 1 pune în evidenţă existenţa câmpului Memorare
macrocomandă în. Acest câmp permite stabilirea fişierului în care se va
salva macrocomanda: în fişierul şablon Normal.dotm, în fişierul şablon ce stă
la baza documentului în care se înregistrează macrocomanda, sau numai în
documentul în care s-a definit macrocomanda. Hotărârea luată aici va
determina aria de disponibilitate a macrocomenzii astfel create.
Macrocomenzile salvate în Normal.dotm vor fi disponibile în toate fişierele, în
vreme ce macrocomenzile salvate numai în fişierul curent vor fi disponibile
numai în acesta.
110
Editarea unei macrocomenzi

Definirea unei macrocomenzi prin înregistrare generează cod Visual Basic (aplicaţiile
folosesc un limbaj numit Visual Basic for Application, pe scurt VBA, o variantă a
limbajului Visual Basic). De fapt o macrocomandă poate fi de la bun început creată
numai utilizând VBA, dar asta ar fi excesiv de complicat (pe de o parte ar presupune
cunoaşterea VBA şi mai ales ar fi foarte mult de scris – pentru a înţelege de ce se
recomandă urmărirea figurii 4, care conţine chiar macrocomanda creată în cadrul
acestei lucrări de laborator).
O macrocomandă odată definită poate fi modificată numai prin intervenţia în
secvenţa VBA aferentă. O altă posibilitate, destul de lipsită de eleganţă ar fi
reînregistrarea macrocomenzii, cu păstrarea numelui.
Sub form_img()
'
' form_img Macro
'
Selection.InlineShapes(1).Fill.Visible = msoTrue
Selection.InlineShapes(1).Fill.Solid
Selection.InlineShapes(1).Fill.ForeColor.RGB = RGB(255, 255, 255)
Selection.InlineShapes(1).Fill.Transparency = 0#
Selection.InlineShapes(1).Line.Weight = 0.75
Selection.InlineShapes(1).Line.Transparency = 0#
Selection.InlineShapes(1).Line.Visible = msoFalse
Selection.InlineShapes(1).LockAspectRatio = msoFalse
Selection.InlineShapes(1).Height = 113.4
Selection.InlineShapes(1).Width = 85.05
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.Brightness = 0.5
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.Contrast = 0.75
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.ColorType = msoPictureAutomatic
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.CropLeft = 28.35
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.CropRight = 0#
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.CropTop = 0#
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.CropBottom = 0#
Selection.ParagraphFormat.Alignment = wdAlignParagraphRight
With Selection.InlineShapes(1)
With .Borders(wdBorderLeft)
.LineStyle = wdLineStyleDouble
.LineWidth = wdLineWidth050pt
.Color = wdColorAutomatic
End With
With .Borders(wdBorderRight)
End With
With .Borders(wdBorderTop)
End With
With .Borders(wdBorderBottom)
End With
.Borders.Shadow = False
111
End With
With Options
.DefaultBorderLineStyle = wdLineStyleDouble
.DefaultBorderLineWidth = wdLineWidth050pt
.DefaultBorderColor = wdColorAutomatic
End With
End Sub
Figura 4
Accesul la codul VBA al unei macrocomenzi se face prin utilizarea comenzii

Macrocomenzi din grupul Cod, fila Dezvoltator. Se va ajunge la caseta de dialog
prezentată în figura 5.
Figura 5
Se selectează macrocomanda dorită din listă şi se apasă butonul Editare. Se ajunge

în mediul de lucru VBA – vezi figura 6.
În acest mediu se poate interveni pe cod prin adăugare, modificare, ştergere, fireşte
cu respectarea sintaxei VBA. În figura 4, liniile de cod care apar au fost generate
automat, la înregistrarea macrocomenzii. O lectură atentă va pune în evidenţă faptul
că secvenţa de cod conţine toate setările specifice operaţiei de formatare de imagine
(în fond macrocomanda a făcut apel la caseta de dialog Formatare Imagine).
În cazul decupării cu 10 mm din partea stângă a imaginii, linia de cod implicată este:
Selection.InlineShapes(1).PictureFormat.CropLeft = 28.35.
Valoarea 28.35 reprezintă cei 10 mm exprimaţi în puncte (se ştie că 72 puncte

=1 ţol (inch) = 25.4 mm). O eventuală modificare a decupării de la 10 la 15 mm,
s-ar putea face pur şi simplu modificând valoarea 28.35 în 42.53. S-a realizat astfel o
editare a macrocomenzii, prin intervenţia în codul aferent. Fireşte orice altă
intervenţie este posibilă atâta vreme cât se respectă sintaxa VBA.
Se mai face observaţia că în cazul chenarului dublu, codul s-a generat pentru fiecare
latură a imaginii. Se poate interveni deci pe fiecare latură în parte.
112
Utilizarea macrocomenzilor
O macrocomandă, poate fi lansată în execuţie prin apăsarea butonului creat la

definirea sa (dacă s-a optat pentru acest mod de utilizare), prin folosirea combinaţiei
de taste aleasă, sau cu ajutorul casetei de dialog Macrocomenzi (vezi figura 5). În
acest caz, se selectează din listă macrocomanda şi se apasă butonul Executare.
Se mai face precizarea că unei macrocomenzi pentru care s-a definit un buton i se
poate asocia simultan şi o combinaţie de taste.
Figura 6
113
Construirea de machete
Obiective: Proiectarea şi construirea unei machete de tip chestionar care va
conţine şi câmpuri de tip calcul
Resurse: PC, Microsoft Word 2007
Durata: 45 minute
Enunţul temei
Creaţi unui fişier şablon – de tip machetă – ce va fi utilizat la realizarea unui formular
de tip adeverinţă. Acesta va conţine câmpuri de tip text, listă derulabilă, dar şi de tip
calcul.
Modelul fişierului şablon la care trebuie să se ajungă este prezentat în figura 1.
Figura 1
Pentru a se putea crea şablonul se va folosi bara de instrumente Forme moştenite

din secţiunea Dezvoltator (vezi figura 2.c). Dacă secţiunea Dezvoltator nu este
vizibilă, se foloseşte Butonul Office şi respectiv Opţiuni Word (vezi figura 2.a),
după care se bifează câmpul Afişare filă Dezvoltator în Panglică (vezi figura
2.b).
a)
b)
c)
Figura 2
Mod de lucru
1. Se creează un fişier nou, de tip şablon, pentru care se vor seta caracteristicile
paginii;
2. Se completează documentul cu zonele de text „fix” (cu detaliile de formatare
specifice – de exemplu spaţierea expandată a titlului, precum şi cu câmpul de
tip dată situat în colţul din dreapta jos al foii);
116
3. Se introduc (inserează) câmpurile de tip text (şir de caractere, valori

numerice sau calcul) - sau (nu sunt echivalente), casetă de validare
- , respectiv listă derulabilă - ;
4. Se precizează proprietăţile pentru fiecare câmp (pentru aceasta se va executa
clic dreapta pe câmpul dorit şi din meniul de tip pop-up se va alege
Proprietăţi), sau, după caz, se va utiliza butonul (activ numai
dacă s-a selectat unul din câmpurile menţionate mai sus);
5. Se blochează fişierul machetă cu următoarea secvenţă:
Utilizarea unei parole este opţională. Blocarea documentului este o operaţie

extrem de importantă şi trebuie negreşit să preceadă salvarea documentului
şablon;
6. Se salvează documentul şablon. Salvarea se va face cu numele
nume_student_macheta.dotx.
În practica de lucru, la generarea (eliberarea) unei adeverinţe se va proceda astfel:

1. Se deschide un document nou pe baza şablonului creat anterior;
2. Se completează documentul prin utilizarea câmpurilor machetei. Utilizatorul va
avea acces numai la câmpurile definite (cu atributul Completare activată
activ), trecerea de la un câmp la altul făcându-se cu ajutorul tastei Tab sau
printr-un clic stânga cu mouse-ul;
3. Se salvează sau se listează (sau ambele) documentul.
Proprietăţile câmpurilor din documentul şablon sunt prezentate mai jos:
117
Câmpurile – Numele şi Prenumele Câmpul – Vârsta
a) b)
Câmpurile – Salariul de bază şi Prime Câmpul – Profesia
c) d)
Câmpul – Tranşa de vechime Câmpurile – Incorporabil şi Neincorporabil
e) f)
118
Câmpul – Alte venituri Câmpul – Total Venituri
g) h)
Figura 3
Precizări legate de setarea proprietăţilor

 Pentru câmpurile Nume, respectiv Prenume, se remarcă în zona Format
Text că s-a „forţat” scrierea primei litere cu majusculă chiar dacă, din
greşeală, nu s-a respectat această regulă. Se mai remarcă şi că s-a limitat
lungimea câmpurilor la 12 caractere;
 Pentru câmpul Vârsta, singura constrângere este limitarea la 3 caractere;
 Pentru câmpul Profesia, se vor defini intrările în listă, prin scrierea lor în
zona Element listă verticală, urmată de „transferul” lor în zona Elemente
din listă verticală, prin simpla apăsare pe butonul Adăugare. Evident,
eliminarea unei intrări din listă se face prin selectarea intrării şi apăsarea
butonului Eliminare. Schimbarea poziţiei în listă a unei intrări se face prin
utilizarea butoanelor Mutare;
 Pentru câmpul Tranşa de Vechime se va proceda ca pentru câmpul
Profesia;
 Pentru câmpurile Incorporabil/Neincorporabil se pot stabili starea
implicită (bifat/nebifat), respectiv dimensiunea casetei propriu-zise;
 În cazul câmpurilor Salariul de bază, Prime, respectiv Alte venituri, se va
preciza numărul de zecimale şi se va adăuga sufixul LEI (prin simpla scriere
în caseta de editare Format număr). Se remarcă zonele încercuite din
figura 3.h. Acestea se vor corobora cu zonele încercuite din figura 3.i. Setările
implicate de aceste „reglaje” vor permite calculul automat al totalului
veniturilor. Macrocomanda m1 este creată special pentru a fi aici utilizată şi
nu conţine nimic. Este o macrocomandă vidă. Rolul său este doar de a
declanşa procesul de calcul la ieşirea din câmpul Total.
119
Atenţie !
 Se va testa comportamentul şablonului dacă nu se utilizează macrocomanda
m1;
 Este posibilă ataşarea de fiecare câmp a două nivele de text ajutător - help.
Unul va determina apariţia unui text explicativ în bara de stare la „intrarea” în
câmp (vezi figura 4.a), celălalt va determina afişarea unui text explicativ la
apăsarea tastei F1 când câmpul este activ (vezi figura 4.b).
a) b)
Figura 4
Rezultatele definirii celor două tipuri de help sunt prezentate în figura 5.a,
respectiv 5.b.
a) b)
Figura 5
În locul câmpurilor din bara de instrumente Forme moştenite, se mai pot folosi
câmpurile Text, respectiv Catetă combo, sau Listă verticală (vezi figura 6).
Figura 6
120
Mai jos sunt prezentate aceste câmpuri şi este sugerat modul cum acestea se
utilizează:
Câmp Text neselectat Proprietăţi

Faceți clic aici pentru a introduce text.
Câmp Text selectat
Figura 7
Câmp Listă combo neselectată
Câmp Listă combo selectată
Figura 8
121
Câmp Dată neselectat Proprietăţi
Câmp Dată selectat
Figura 9
122
Câmp conţinut tip imagine neselectat Câmp conţinut tip imagine selectat
Proprietăţi
Figura 10
123
Adrese, formule. Formatarea documentelor Excel
Obiective: Pornind de la un fişier Excel brut, compus din trei foi de calcul, se vor
insera formule (expresii) şi se vor efectua operaţii de formatare. Se
vor pune în evidenţă diferenţele dintre adresele relative şi cele
absolute sau mixte, precum şi posibilitatea de a pune în legătură
celule din foi de calcul diferite.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierul sursă form ule.x lsx care poate fi
accesat astfel:
Durata: 45 minute
Enunţul temei
Pornind de la un fişier brut (neformatat şi care nu conţine nici o formulă) ce include 3

foi de calcul, se vor insera formulele necesare şi se va face un minim de formatare,
menită să asigure un aspect corespunzător al documentului.
Documentul Excel iniţial conţine foile de calcul: Produse, Servicii, Centralizare.
Foaia de calcul Produse (vezi figura 1) conţine în zona C4:G13 un tabel care
furnizează informaţii despre produsele aprovizionate, preţul unitar de intrare şi
cantitatea aprovizionată. Pe baza acestor date se va determina valoarea stocului
pentru fiecare produs, în LEI şi în EURO. Fireşte, Valoare stoc in LEI=Pret intrare x
Cantitate [buc]. Pentru aflarea valorii stocului în EURO, valoarea stocului în LEI se
împarte (pentru fiecare produs) la cursul LEU/EURO. Paritatea LEU/EURO este
conţinută în celula I3. Tabelul mai dispune şi de o celulă TOTAL, care conţine totalul
valorii stocului în EURO.
Foaia de calcul Servicii (vezi figura 2) conţine în zona C4:E10 un tabel care
înregistrează o listă de servicii şi tarifele percepute, exprimate în LEI şi respectiv
EURO. Există şi aici un TOTAL, care sumează tarifele exprimate în EURO.
Foaia de calcul Centralizare (vezi figura 3) conţine în zona E4:K7 un tabel
centralizator care adună date din foile de calcul Produse şi Servicii, în scopul
calculării unui sold (celula K7). Soldul reprezintă diferenţa dintre încasări şi diferitele
tipuri de cheltuieli. În esenţă soldul pozitiv înseamnă profit, iar un sold negativ ar
însemna o pierdere.
În ceea ce priveşte formatarea documentului, se vor urmări tot figurile 1, 2 şi 3.
Se mai fac următoarele precizări legate de formatarea tabelelor din foile de calcul:
 Toate celulele (din toate cele trei foi de calcul) ce conţin valori exprimate în
LEI sau EURO sunt formatate cu separator de mii şi cu două zecimale.
Valorile ce exprimă cantitatea (exprimată în bucăţi) sunt formatate cu zero
zecimale;
 Pentru foaia de calcul Produse, zona G5:G12 se formatează condiţional
astfel: pentru valori mai mari sau egale cu 1000 EURO, se va folosi culoarea
roşie;
 Celula K7, din foaia de calcul Centralizare se formatează condiţional astfel:
pentru valori mai mici decât 4000 EURO se va folosi un fond galben
fosforescent pentru celulă;
 Pentru foaia de calcul Centralizare, se va ascunde caroiajul implicit;
 Capetele de tabel se formatează astfel încât conţinutul să se dispună centrat

pe verticală şi pe orizontală;
 Acolo unde conţinutul unei celule nu are loc integral, se va folosi scrierea pe
mai multe rânduri. Trecerea forţată pe următorul rând se face prin apăsarea
simultană a tastelor ALT+ENTER;
 Pentru foaia de calcul Centralizare, Incasarile [EURO] şi Cheltuielile [EURO]
se scriu în celulele E4, respectiv H4, dar se centrează pe zonele E4:G4,
respectiv H4:J4.
Figura 1 – foaia de calcul Produse
Figura 2 – foaia de calcul Servicii
126
Figura 3 – foaia de calcul Centralizare
Mod de lucru
1. Se începe cu completarea foii de calcul Produse. În celula F5 se scrie

formula =D5*E5. Pentru rapiditate, după inserarea caracterului =, se
punctează [cu mouse-ul] în celula D5 (în F5 se va scrie automat adresa D5),
se tastează caracterul *, după care se punctează celula E5 (în F5 se va scrie
automat adresa E5). Celulele F6:F12 se completează prin copiere în tehnică
drag & drop (se selectează celula sursă – F5 – şi se trage în jos de colţul
dreapta jos al celulei F5 – cel unde apare un pătrăţel; când pointerul de
mouse se găseşte în zona pătrăţelului, pointerul îşi schimbă aspectul – vezi
figura 4).
Figura 4
În celula G5 (tot din foaia de calcul Produse) se inserează formula = F5/I3,

folosind punctarea cu mouse-ul – nu se scrie efectiv. Copierea în zona
G6:G12 se va face tot folosind tehnica drag & drop (ca mai sus), dar nu
înainte de a face o mică corectură formulei din celula G5: se va insera un
caracter $ înaintea numelui rândului, astfel că se va ajunge la formula
F5/I$3. Acest tip de adresă se numeşte mixtă pentru că pentru coloană s-a
folosit adresarea relativă, iar pentru rând cea absolută. S-ar fi putut insera
semnul $ şi înaintea adresei de coloană dar, deoarece la copierea formulei se
modifică numai poziţia relativă la nivel de rând (nu şi de coloană) nu ar fi fost
de nici un ajutor.
În celula G13 se înscrie formula =SUM (G5:G12). Se poate scrie direct, sau
se poate folosi butonul , urmând ca adresele să se obţină prin punctarea
în celula G5 şi „tragere” până la celula G12.
127
2. Se continuă cu foaia de calcul Servicii. Aici se completează valorile din

celulele D5:D9. În celula E5 se inserează formula =D5/Produse!I$3. Se
poate scrie efectiv, sau se poate folosi punctarea cu mouse-ul. Atenţie, la
completarea numitorului se va puncta în celula I3 din foaia de calcul
Produse. S-a stabilit astfel o legătură între o celulă dintr-o foaie de calcul şi
una din altă foaie de calcul. Inserarea totalului din celula E10 a foii Servicii
se face aşa cum s-a făcut în cazul celulei G13 din foaia de calcul Produse.
3. În foaia de calcul Centralizare, se execută două mari categorii de operaţii:
se preiau date din celelalte două foi de calcul şi apoi acestea sunt prelucrate
prin intermediul unor formule (expresii) simple. În figura 5 se poate vedea
care sunt celulele în care se preiau date (cele în care în adrese apar numele
celorlalte două foi de calcul). În alte celule pur şi simplu se înscriu valori,
pentru ca în altele să apară sume sau o simplă diferenţă.
Figura 5
4. Pentru aplicarea caracteristicilor de formatare se fac mai jos o serie de

precizări:
 Pentru alinierea conţinutului celulelor capetelor de tabel, după ce acestea
sunt selectate, fie se folosesc butoanele corespunzătoare din grupul
Aliniere al filei Pornire (vezi figura 6.a), fie se deschide caseta de dialog
Formatare celule (figura 6.b), ceea ce se poate obţine prin utilizarea
butonului din colţul din dreapta jos al grupului Aliniere (vezi figura 6.a).
a)
128
b)
Figura 6
 Amplasarea de chenare de diverse tipuri se poate face tot cu ajutorul

casetei de dialog Formatare celule - vezi figura 7. În secţiunea
Bordură se poate alege tipul de linie cu care se va trasa chenarul
(Linie/Stil), laturile pe care se va desena chenarul (Bordură), sau
culoarea cu care se va desena chenarul. Este posibilă amplasarea rapidă a
unui chenar şi cu ajutorul butonului . În figura 8 se poate vedea ce
variante de amplasare a unui chenar se pot alege în acest caz.
Figura 7
129
Figura 8
 Pentru colorarea fondului unei celule se va utiliza secţiunea Umplere din

caseta de dialog Formatare celule – vezi figura 10. Se poate alege o
culoare şi/sau un model care ar putea umple celula/celulele selectate.
Pentru alegerea unei culori, se poate folosi şi butonul . În figura 9 se
poate vedea cum se poate alege o culoare în acest fel.
Figura 9
130
Figura 10
 Pentru formatarea cu separatori de mii, sau pentru alegerea formatului

Simbol monetar se va folosi secţiunea Număr a aceleiaşi casete de dialog
Formatare celule. În figurile 11 şi 12 se poate vedea ce setări au fost alese
pentru formatarea în sistem Simbol monetar, respectiv cu separatori de mii.
Figura 11
131
Figura 12
 Pentru formatarea condiţională, se va utiliza câmpul comanda Formate

condiţionale din grupul Stiluri, fila Pornire. Există mai multe modalităţi de
formatare condiţională, aşa cum sunt ele prezentate în figura 13. Pentru
fiecare tip de condiţii se pot preciza reguli noi în zona Mai multe reguli…).
132
Figura 13
Spre exemplificare, în figura 14 se prezintă situaţia în care pentru zona de celule

D5:D12 se foloseşte formatarea condiţională de tip Evidenţiere reguli celule ⇒
Mai mare decât…. Pragul este 1900, iar formatul aplicat este cel din figura 14.b, cu
rezultatul vizibil în figura 14.c.
a)
b)
c)
133
d)
Figura 14
În figura 14.d, se poate vedea cum se aplică o regulă de tip Bare de date, precum
şi rezultatul aplicării. Se pot testa şi alte modalităţi/reguli de formatare condiţională.
5. Blocarea la modificare a unei arii dintr-o foaie de calcul (celulele D5:D12 şi

F5:F12 din foaia de calcul Produse) se va realiza astfel:
- Se selectează întreaga foaie de calcul prin executarea unui clic stânga pe colţul
din stânga sus al foii de calcul – vezi figura 15.
Figura 15
Se foloseşte secţiunea Protecţie, din caseta de dialog Formatare celule

(vezi figura 16). Se anulează bifa din dreptul câmpului Blocate.
- Se selectează zonele D5:D12 şi F5:F12 din foaia de calcul Produse (se va
folosi tasta CTRL pentru selecţia unor zone neadiacente). Se accesează încă o
dată caseta de dialog Formatare celule, secţiunea Protecţie şi se
reactivează bifa din câmpul Blocate - vezi figura 16.
Figura 16
- Se foloseşte comanda Protejare foaie, din grupul Modificări, fila

Revizuire, câmpul Instrumente ⇒ Protecţie ⇒ Protejare foaie şi se
134
ajunge astfel la caseta de dialog Protejare foaie – vezi figura 17. Aici se
poate preciza (nu este obligatoriu) şi o parolă care ar fi solicitată la de-
protejarea foii / documentului (atenţie, parola odată uitată, nu există nici o
posibilitate de a mai face foaia sau documentul editabile) sau se poate preciza
la nivel de amănunt ce operaţii mai pot fi executate asupra foii protejate.
Figura 17
Din acest moment zonele D5:D12 şi F5:F12 nu mai sunt practic accesibile pentru nici
o operaţie de formatare sau editare.
Atenţie !
1. Se propune reluarea exerciţiului cu schimbarea stilului de adresare. Astfel, în loc

de stilul de adresare A1, implicit, se va utiliza stilul de adresare R1C1. Schimbarea
stilului de adresare se poate face cu ajutorul Butonului Office şi a comenzii
Opţiuni Excel zona Formule. Se bifează în dreptul câmpului Stil referinţă R1C1
(vezi figura 18).
2. Pentru a se putea vedea legăturile dintre celule (dinspre ţintă către sursă) fără să
se facă o citire a formulelor, este posibilă vizualizarea acestor legături cu ajutorul
comenzilor Trasare precedenţe din grupul Audit formule, fila Formule
(figura 19.a).
Este posibilă şi vizualizarea legăturilor dinspre sursă către ţintă, caz în care se
foloseşte comanda Trasare dependenţe. În ambele cazuri este necesară selecţia
celulei ţintă (sau sursă) după care se acţionează butoanele amintite deja.
135
Figura 18
Efectul ce se va obţine va fi de tipul celui prezentat în figura 19.b (este vorba de o

operaţie de tip Trasare precedenţe). Au fost selectate celulele G13, G5:G7.
a)
b)
Figura 19
136
Crearea diagramelor în Excel
Obiective: Crearea diagramelor (graficelor) în Excel. Formatarea şi modificarea
diagramelor.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierele sursă cu imagini care pot fi
accesate astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Într-un document Excel să se completeze tabelul din figura 1 şi să se realizeze pe
baza datelor o reprezentare grafică de tipul celei din figura 2.
Figura 1
Vanzari motociclete în anul 2009

Aprilia
11% Suzuki
29%
Kawasaki
14%
Yamaha Honda
21% 25%
Suzuki Honda Yamaha Kawasaki Aprilia
Figura 2
Să se modifice reprezentarea grafică de mai sus, pe baza datelor din figura 3 astfel
încât să se realizeze diagrama din figura 4.
Figura 3
Total Vanzari motociclete în anul 2009
Suzuki;
45000 4000000% 900.000.000
40000 800.000.000
Honda;
35000 3500000% 700.000.000
Nr. motociclete vandute
30000 600.000.000
Yamaha;
25000 3000000% 500.000.000
Kawasaki; Total
2000000%
20000 400.000.000
Aprilia;
15000 1500000% 300.000.000
10000 200.000.000
5000 100.000.000
0 -
Marca
Figura 4
Mod de lucru
1. Pentru a realiza diagrama din figura 1 se va proceda astfel:
 Se scriu datele – vezi figura 1 – în foaia de calcul şi se formatează ca în figura
5.
138
Marca Vânzări motociclete în anul 2009
Figura 5
 Se selectează tabelul de valori pe baza căruia se va realiza diagrama şi se

acţionează din fila Inserare grupul de comenzi Diagrame.
 Se selectează tipul de diagramă care se doreşte a se folosi şi subtipul
acesteia, respectiv Diagramă Radială, subtipul Diagramă radială
extrudată (vezi figura 6).
Figura 6
 Din fila Instrumente Diagramă ⇒ Proiectare ⇒ grupul de comenzi Date

⇒ Selectare date, se poate selecta/modifica zona de date apăsând butonul
(vezi figura 7).
139
Figura 7
 Tot din această filă se definesc seriile de date – adăugare, editare şi eliminare
serii de date din diagramă (pentru fiecare serie de date se va stabili eticheta
şi valorile acesteia; această operaţie nu afectează datele din foaia de calcul),
precum şi zona datelor care vor fi utilizate ca etichete de categorie (vezi
figura 8).
Figura 8
 Se alege locul în care se va amplasa diagrama cu ajutorul filei Instrumente

Diagramă ⇒ Proiectare ⇒ Locaţie (figura 10).
Figura 9
 Se selectează titlul diagramei şi se alege scrierea sa cu font Times New

Roman, 12 pt, Aldin cursiv cu ajutorul filei Pornire ⇒ grupul de comenzi
Font (vezi figura 10).
140
Figura 10
 Tot cu ajutorul acestei file se vor selecta pe rând legenda şi etichetele datelor
şi se va alege scrierea lor cu Arial, 10 pt.
 Din fila Instrumente Diagramă ⇒ Aspect ⇒ grupurile de comenzi

Etichete şi Fundal, se formatează titlul diagramei, titlurile de axe, legenda
care va fi amplasată sub diagramă, etichetele de date (eticheta nume
categorie şi eticheta procentaj), tabelul de date şi suprafaţa reprezentării
grafice (se face precizarea că pentru fiecare element în parte se acţionează
butonul Mai multe opţiuni pentru…), ca în figura 11.
141
Figura 11
 Prin clic stânga se selectează fiecare zonă a reprezentării grafice în parte,

urmat de clic dreapta şi alegerea comenzii Formatare puncte de date ⇒
secţiunea Umplere; se apasă butonul Fişier… şi se selectează imaginea
dorită pentru fiecare tip de motocicletă (vezi figura 12).
Figura 12
 Se completează diagrama cu detaliile de formatare – formatare linii de grilă

majore, efecte de formatare text, formatare celule din fila Instrumente
Diagramă ⇒ Format ⇒ grupurile de comenzi Stiluri de forme, Stiluri
WordArt, Aranjare şi Dimensiune (figura 13).
142
Figura 13
2. Diagrama din figura 2 se va realiza parcurgând următoarele etape:

 Se completează tabelul de date din figura 1 cu preţul vânzărilor de
motociclete din anul 2009 şi totalul acestora (Total = Preţ * Vânzări
motociclete în anul 2009). Valorile acestora se formatează ca în figura 14.
Preţ, Total
Figura 14
 Se selectează diagrama iniţială (figura 3) şi se adaugă din fila Instrumente

Diagramă ⇒ Proiectare ⇒ Date seria de date Total şi valorile aferente ca
în figura 15.
Figura 15
143
 Pentru a modifica tipul de diagramă se execută clic pe zona de diagramă. Din

fila Instrumente Diagramă ⇒ Proiectare ⇒ se modifică tipul de
diagramă în Linie, subtipul Linie cu marcaje (vezi caseta de dialog din
figura 16).
Figura 16
Rezultatul obţinut în urma acestei operaţii poate fi urmărit în figura 17.
Suzuki;
45000 4000000%
40000
Honda;
35000 3500000%
30000
Yamaha;
25000 3000000%
Kawasaki;
20000 2000000%
Aprilia;
15000 1500000%
10000
5000
0
Total Vanzari motociclete în anul 2009
Figura 17
Există posibilitatea modificării numai a tipului de diagramă al unei serii de date.

Pentru a modifica tipul de diagramă pentru mai mult de o serie, se repetă paşii
de mai sus pentru fiecare serie de date.
După selectarea zonei de diagramă structură radială se accesează din nou fila
Instrumente Diagramă ⇒ Proiectare, se modifică tipul de diagramă în
Coloană, subtipul Coloană grupată.
Diagrama obţinută se formatează după cum s-a arătat mai sus în cadrul
diagramei din figura 2.
Forma finală a diagramei este prezentată în figura 4.
 Se salvează documentul. Salvarea se va face cu numele

nume_student_diagrama.xlsx .
Observaţie. Dacă se utilizează frecvent un anumit tip de diagramă, acesta se poate

seta ca tip implicit de diagramă. După selectarea tipului de diagramă şi a subtipului
acesteia, în caseta de dialog Modificare tip diagramă se execută clic pe Setare
ca diagramă implicită.
144
Atenţie !
 Pe baza datelor din figura 18, să se realizeze reprezentarea grafică de tipul
celei din figura 19.
Figura 18
300 € 25.000 €
250 €
20.000 €
Suma lunara de plata [€]
200 €
15.000 €
150 €
Pret [€]
Suma10.000
lunara de
€ plata
100 € c Pret [€]
5.000 €
50 €
0€ 0€
Dacia Daewoo Renault Skoda Peugeot
Marca
Figura 19
145
Funcţii
Obiective: Utilizarea câtorva categorii de funcţii Excel (funcţii financiare, funcţii
bază de date, funcţii dată & oră, matematice şi trigonometrice,
statistice, de căutare şi referinţă, text, logice, informaţii, definite de
utilizator), pentru rezolvarea unor aplicaţii financiare şi statistice.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007, fişierele sursă lista_angajaţi.xlsx,
funcţia_if.xlsx şi curs_valutar_rata_dobanzii.xlsx care pot fi
accesate astfel:
Durata: 60 minute
Funcţii financiare
Enunţul temei 1
Realizaţi în Excel un grafic al ratelor rambursării unui împrumut în valoare de
10000 €, cu o dobândă de 8.50%, într-o perioadă de 12 luni.
Mod de lucru
1. Se creează un fişier nou Excel cu informaţii referitoare la valoarea
împrumutului, dobândă şi perioada pe care se efectuează împrumutul. Datele
vor fi completate în zona C9:E11 (vezi figura 1).
Figura 1
Atenţie !
 Dacă perioada este reprezentată în număr de luni, atunci se va utiliza
dobânda pe lună a împrumutului.
2. Se selectează celula E13 şi se apasă butonul Financiar din panglica Formule

(vezi figura 2).
Funcţii
Figura 2
3. Din lista funcţiilor financiare, se alege funcţia PMT – vezi figura 3:
Figura 3
Argumentele funcţiei sunt prezentate în figura 4.
148
Funcţii
Figura 4
Formula finală a funcţiei este =PMT(E10/12;E11;E9;0;0) .

Rezultatul prelucrării va fi apariţia în celula E13 a ratei fixe lunare – vezi figura 5.
Figura 5
Suma este evidenţiată negativ, întrucât valoarea reprezintă rata lunară ce trebuie
plătită.
Enunţul temei 2
Determinaţi valoarea unui depozit bancar bazat pe plăţi constante şi o rată a dobânzii
constantă.
Mod de lucru
1. În acelaşi fişier Excel creat pentru rezolvarea temei 1, completaţi în zona
C20:D25 informaţiile referitoare la plăţile lunare, dobândă şi perioada pe care
se efectuează investiţia - vezi figura 6.
Figura 6
149
Funcţii
Atenţie !
Dacă perioada este reprezentată în număr de luni, atunci se va utiliza dobânda pe
lună a împrumutului.
2. Se inserează, prin utilizarea aceluiaşi buton Financiar, funcţia FV – vezi

valorile pentru argumente, aşa cum apar ele în figura 7.
Figura 7
Formula finală a funcţiei este =FV(D21/12;D22;D23;D20) .

Rezultatul prelucrării este prezentat în figura 8.
Figura 8
Suma este pozitivă, întrucât valoarea reprezintă suma de bani ce se va afla în
cont după un an de zile.
Funcţii bază de date

Enunţul temei 3
Aflaţi valoarea maximă a salariului din baza de date lista_angajaţi.
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul lista_angajaţi.xlsx;
2. Se selectează celula I7 şi se inserează (utilizând butonul Inserare funcţie
), funcţia DMAX. Valorile argumentelor sunt cele din

figura 9.
150
Funcţii
Figura 9
Formula finală a funcţiei este =DMAX(B5:G41;G5;G6:G41) .
Rezultatul prelucrării este: .
Enunţul temei 4
Aflaţi câţi salariaţi din baza de date din fişierul lista_angajaţi.xlsx au salariul mai mare
decât 400.
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul lista_angajaţi.xlsx;
2. În zona K5:K6 se scrie condiţia de verificare – vezi figura 10.
Figura 10
3. În celula K8 se inserează funcţia DCOUNT şi se completează argumentele aşa

cum apar ele în figura 11:
151
Funcţii
Figura 11
Formula finală a funcţiei este =DCOUNT(B5:G41;G5;K5:K6) .

Rezultatul prelucrării este 15 (15 persoane au salariul mai mare decât 400).
Funcţii Dată & Oră

Enunţul temei 5
Aflaţi data curentă a sistemului dumneavoastră.
Mod de lucru
1. Se deschide un document Excel nou.
2. Într-o celulă oarecare se inserează funcţia NOW din butonul Dată şi oră
(vezi figura 12).
Figura 12
152
Funcţii
3. Formula funcţiei este =NOW() .

4. Rezultatul prelucrării este inserarea în celulă a datei şi orei curente:
Funcţii M atem atice şi Trigonom etrice

Enunţul temei 6
Aflaţi valoarea expresiei 232.
Mod de lucru
1. Se va utiliza foaia de calcul folosită la tema precedentă.
2. Din grupul de funcţii Math&Trig se inserează funcţia POWER, cu

argumentele ca în figura 13.
Figura 13
3. Formula finală a funcţiei este =POWER(2;32) .
Funcţii Statistice
Enunţul temei 7
Aflaţi câţi salariaţi din baza de date lista_angajaţi au salariul mai mare decât 400
(folosind alte funcţii decât cea din tema 4).
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul lista_angajaţi.xlsx .
2. Într-o celulă liberă din foaia de calcul, se inserează funcţia COUNTIF (din
categoria funcţii Statistice ), cu valorile argumentelor aşa

cum apar ele în figura 14.
153
Funcţii
Figura 14
Formula finală a funcţiei este =COUNTIF(G6:G41;">4000000") .

3. Rezultatul prelucrării este 15.
Enunţul temei 8
Reprezentările din domeniul pieţei valutare şi al fluxurilor de capital se referă la
conexiuni între două variabile: o variabilă efect şi o variabilă cauzală. Un exemplu
este relaţia: cursul de schimb=f(rata dobânzii). Dacă dependenţa este de tip liniar, se
acceptă modelul: Yt=a+b*Xt+ut (t=1, …, n),
unde: Y este variabilă efect,
X este variabilă cauzală,
U este perturbaţia (efectul cauzelor accidentale),
a,b sunt parametri,
t este indicele de lucru.
Exemplificaţi dependenţa cursului de schimb de rata dobânzii utilizând funcţiile

SLOPE (care calculează panta unei linii de regresie liniară printre punctele de date
cunoscute) şi INTERCEPT (care calculează punctul în care o linie va intersecta axa y
utilizând linia de regresie potrivită. Linia este desenată printre valorile x şi y
cunoscute).
Mod de lucru
1. Se deschide documentul Excel curs_valutar_rata_dobanzii.xlsx .
2. În celulele I13 şi I14 se inserează funcţiile SLOPE şi INTERCEPT pentru
calculul parametrilor a şi b (este utilizată modelarea regresiei liniare). Valorile
argumentelor sunt cele din figurile 14 şi 15.
154
Funcţii
Figura 14
Figura 15
3. În celula H23 se inserează expresia . Rezultatul

prognozează cursul de schimb valutar pentru USD la o rată a dobânzii de
12%. Rezultatul este vizualizat în figura 16.
Figura 16
Observaţie.
Datele statistice din foaia de calcul curs_valutar_rata_dobanzii.xlsx sunt preluate de
pe site-ul www.bnr.ro.
Funcţii Căutare & Referinţă

Enunţul temei 9
Determinaţi în fişierul lista_agajati.xlsx numele persoanei care are salariul de 850 lei.
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul lista_angajati.xlsx .
2. Într-o celulă disponibilă a foii de calcul se inserează funcţia LOOKUP din
categoria Căutare & Referinţă. Deoarece funcţia LOOKUP admite mai
multe variante de argumente, se va trece prin etapa intermediară ilustrată de
figura 17. Valorile argumentelor sunt cele din figura 18.
155
Funcţii
Figura 17
Figura 18
Rezultatul căutării va fi numele persoanei care are salariul de 850 lei.
Observaţie.
Pentru ca funcția LOOKUP să funcționeze corect, datele de căutat trebuie sortate în
ordine ascendentă (în acest caz, datele se vor sorta ascendent după coloana
Salariul).
Funcţii Logice
Enunţul temei 10
Utilizaţi funcţia IF pentru a realiza un calculator de impozite:
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul funcţia_if.xlsx . Acesta conţine o grilă de impozitare cu
trei intervale. Pentru fiecare interval se precizează o tranşă de impozit.
2. În celula C16 se inserează funcţia IF (din categoria Logică, figura 19), cu
valorile argumentelor, aşa cum apar ele în figura 20.
156
Funcţii
Figura 19
Figura 20
Rezultatul pentru valoarea de 480 este 96.
157
Liste
Obiective: Proiectarea şi construirea în Excel a unei liste de date.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierul sursă lista_angajati.x lsx care
poate fi accesat astfel:
Durata: 45 minute
Enunţul temei
Creaţi un document Excel cu informaţii despre angajaţii unei societăţi.
Se vor efectua următoarele operaţii:
 Sortarea datelor; operaţia se execută cu ajutorul câmpului Date ⇒ Sortare;
 Filtrarea datelor:
o Filtrare automată; operaţia se execută cu ajutorul câmpului Date ⇒
Filtrare automată;
o Filtrare complexă; operaţia se execută cu ajutorul câmpului Date ⇒
Filtrare complexă;
 Gestionarea datelor; operaţia se execută cu ajutorul câmpului Date ⇒
Machetă;
 Realizarea de subtotaluri; operaţia se execută cu ajutorul câmpului Date ⇒
Subtotaluri;
 Stabilirea de condiţii pentru validarea datelor; operaţia se execută cu ajutorul
câmpului Date ⇒ Validare.
Mod de lucru
1. Deschiderea fişierului model lista_angajati.xlsx;
2. Sortarea datelor după câmpurile: departament, nume, prenume, salariul;
3. Afişarea angajaţilor departamentului Atelier confecţii 2;
4. Afişarea angajaţilor departamentului Atelier confecţii 2 cu salariul mai mare
decât 800;
5. Adăugarea, ştergerea şi modificarea datelor;
6. Realizarea de totaluri şi subtotaluri pe departamente, pe câmpul salariul;
7. Impunerea unei condiţii de introducere a datelor: introducere de înregistrări
având valoarea câmpului salariul mai mare decât 600 lei şi mai mici decât
2000;
8. Salvarea fişierului cu numele lista_angajaţi_nume_student.xlsx .
Precizări legate de sortarea datelor

 În fereastra Sortare, un nivel de sortare se adaugă prin activarea butonului
(vezi figura 1).

Liste
Figura 1
 În exerciţiul prezentat, datele se vor sorta după câmpurile: departament,

nume, prenume, salariul.
Rezultatul sortării este afişat în figura 2.
Figura 2
160
Liste
Precizări legate de filtrarea datelor

 Se selectează opţiunea Filtrare ⇒ Filtru, sunt afişate următoarele simboluri
în dreptul etichetelor câmpurilor:
Figura 3
 Pentru vizualizarea numai a angajaţilor departamentului Atelier confectii 2,

executaţi clic pe săgeata aferentă etichetei Departament (figura 4).
Figura 4
161
Liste
Figura 5
 Pentru realizarea operaţiunii de filtrare complexă, trebuie să definiţi condiţiile
de filtrare într-un domeniu al foii de calcul, de preferat deasupra listei de
date, ca mai jos:
Figura 6
Din meniul Date selectaţi opţiunea Filtrare, urmată de opţiunea Complex.
Figura 7
În zona de criterii se înscrie domeniul împreună cu condiţiile de filtrare:
Figura 8
162
Liste
Rezultatele prelucrării sunt prezentate în figura 9.
Figura 9
 Condiţia definită anterior este „angajaţi ai departamentului Atelier confectii 2
ŞI salariul mai mare decât 800”. Pentru realizarea unei condiţii logice de tipul
„angajaţi ai departamentului Atelier confectii 2 SAU salariul mai mare decât
800”, domeniul de criterii se defineşte astfel:
Figura 10
Precizări legate de gestionarea datelor
Datele pot fi afişate în modul o înregistrare pe ecran, având la dispoziţie butoane
pentru gestionarea informaţiilor. Pentru aceasta, din meniul Date selectaţi opţiunea
Formular (vezi figura 11). Rezultatul este cel din figura 12 – pentru o înregistrare.
Figura 11
Figura 12
163
Liste
Precizări legate de realizarea de totaluri şi subtotaluri

 Pentru realizarea de totaluri şi subtotaluri, este necesară o sortare prealabilă
a datelor. De exemplu, pentru a număra angajaţii din fiecare departament,
sortaţi datele după câmpul Departament, apoi completaţi caseta de dialog
Subtotal (ca în figura 13):
Figura 13
Figura 13
 În partea dreaptă a ecranului sunt afişate simboluri care permit extinderea
sau restrângerea informaţiilor vizualizate. Se poate crea un raport de
însumare făcând clic pe simbolurile , şi (vezi figura 15).
164
Liste
Figura 15
Precizări legate de validarea datelor
 Se selectează domeniul de celule pentru care se realizează validarea datelor
(G6:G41) şi din meniul Date se alege opţiunea Validare Date (vezi figura
16), după care se completează câmpurile ca în figura 17.
Figura 16
165
Liste
Figura 17
 Mesajul afişat în momentul introducerii unei valori din afara intervalului de

validare apare în figura 18.
Figura 18
 Pentru afişarea unui mesaj de atenţionare în momentul selectării unei celule
din domeniul G6:G41, din ecranul Validare date se selectează secţiunea
Mesaj de intrare şi se completează câmpurile ca în figura 19:
Figura 19
La selectarea unei celule din domeniul validat pe ecran apare mesajul specificat –
vezi figura 20.
166
Liste
Figura 20
 Pentru afişarea unui mesaj în momentul introducerii unei date incorecte, din
ecranul Validare se selectează secţiunea Avertizare la eroare şi se
completează câmpurile ca în figura 21.
Figura 21
 La introducerea unei valori incorecte din afara intervalului stabilit, se afişează

mesajul stabilit:
Figura 22
167
Tabele variabile. Scenarii
Obiective: Cu ajutorul tabelelor variabile şi a scenariilor, se va determina în
funcţie de profilul repartiţiei convorbirilor (după destinatar) varianta
optimă de abonament de telefonie mobilă. Se vor mai folosi şi funcţiile
Excel SIGN şi respectiv HLOOKUP.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierul sursă facturi_m obil.xlsx care
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Se vor analiza patru variante de abonament:
- Standard, cu 20 minute incluse (primele vorbite în fiecare lună, indiferent de
destinaţie);
- Numere favorite, cu 50 minute gratuite pentru trei numere favorite;
- Standard cu extra-opţiune de 2$ care permite 200 minute cu 0.05 USD/minut
pentru trei numere favorite;
- Numere favorite cu extra-opţiune de 2$ care permite 200 minute cu
0.05 USD/minut pentru trei numere favorite.
Tot ce nu cade sub incidenţa unei reduceri sau gratuităţi, se va taxa cu 0.14 USD în
reţea, respectiv 0.22 USD în afara reţelei.
Raţionamentul care va conduce la determinarea abonamentului optim ţine cont de
următoarele variabile:
- timpul total de convorbiri - timp_total sau t;
- fracţia (se poate eventual exprima şi procentual) din timpul total cât s-a
vorbit în reţea - in_retea sau k;
- fracţia (se poate eventual exprima şi procentual) din timpul în reţea cât s-ar
vorbi cu numere favorite – nr_favorite sau q.
Se mai fac următoarele ipoteze:
- timpul total de convorbiri este mai mic decât 200 de minute;
- numerele favorite sunt din reţea.
În aceste condiţii, costurile pentru cele patru variante de abonament şi opţiuni sunt:
- Standard: (timp_total-20)*(0.14*in_retea+(1-in_retea)*0.22)
- Numere favorite: (nr_favorite*in_retea*timp_total - 50) *
(1+SIGN(nr_favorite*in_retea*timp_total-50))/2*0.14+(1- nr_favorite) *
in_retea*timp_total*0.14+(1-in_retea)*timp_total*0.22
- Standard cu extra-opţiune de 2$: (timp_total-20)*(1+SIGN(timp_total-20))/2*((1-
in_retea)*0.22+(1-nr_favorite) * in_retea * 0.14 + nr_favorite * in_retea*0.05)+2
- Numere favorite cu extra-opţiune de 2$: (nr_favorite*in_retea*timp_total-
50)*(1+SIGN((nr_favorite*in_retea*timp_total-50))) / 2 * 0.05 + in_retea *
timp_total * (1-nr_favorite)*0.14+(1-in_retea)*timp_total*0.22+2
Prezenţa funcţiei Excel SIGN() are rolul de a nu permite diminuarea facturilor cu

gratuităţile nefolosite.
Pentru a evita erorile de scriere a formulelor kilometrice de mai sus, fişierul

facturi_m obil.x ls va conţine deja expresiile de mai sus în celulele H10:K10, astfel
că structura iniţială a documentului Excel menţionat va fi cea din figura 1.
Pentru uşurinţa scrierii şi urmăririi formulelor şi mai ales pentru a se putea copia mai
uşor în diverse zone ale foii de calcul de lucru, celulele D8, D9 şi D10 au primit
respectiv numele: timp_total, in_retea şi nr_favorite.
Se mai face observaţia că parametrul q (nr_favorite), nu intervine decât în cazul
abonamentelor cu numere favorite.
Figura 1
Mod de lucru
Se vor parcurge succesiv următoarele etape:
1. Se creează un tabel variabil cu o intrare pentru aflarea costurilor unui tip de
abonament (Standard de exemplu) pentru variaţia parametrului timp_total.
Pentru aceasta se va proceda astfel (formula din celula H10 este deja completată
ceea ce explică prezenţa unei valori acolo):
 Se completează în celulele G11:G17, duratele totale de convorbire estimate (deşi
în exemplu valorile sunt în progresie aritmetică, această condiţie nu este
obligatorie);
 Se selectează zona G10:H17;
 Se foloseşte sub-comanda Tabel de date… din grupul Instrumente de date,
fila Date (figura 2.a) şi se ajunge astfel la caseta de dialog Tabel, prezentată în
figura 2.b. Cum datele de substituire (zona G11:G17) sunt dispuse pe coloană, se
va completa în câmpul Celulă de intrare coloană adresa absolută $E$8 (este
posibil să se facă pur şi simplu clic pe celula E8, care conţine timpul total de
convorbiri) – vezi figura 2;
170
a)
b)
Figura 2
Zona de interes va arăta ca în figura 3. Celulele H11:H17 vor conţine valoarea facturii
pentru cazurile în care timpul total de convorbiri ar fi 20, 30,….80 de minute. Se
propune ca temă repetarea procedurii, dar cu variaţia fracţiilor din timpul total cât s-
a vorbit în reţea.
Figura 3
2. Se completează tabelul iniţial cu noi coloane plasate la dreapta celei iniţiale. Se va

putea face astfel o comparaţie între diverse tipuri de abonamente pentru variaţia
aceluiaşi parametru. Se va proceda astfel:
 Se selectează zona G10:K17. Celulele I10:K10 conţin deja formule, ceea ce
explică prezenţa unor valori în celule. Se foloseşte tot sub-comanda Tabel de
date… din grupul Instrumente de date, fila Date şi se completează câmpul
Celulă de intrare coloană, exact ca în exemplul anterior. Efectul va fi cel redat
în figura 4. Analiza tabelului permite stabilirea, pentru o anumită durată totală a
convorbirilor, a celui mai convenabil abonament.
171
Figura 4
Se face precizarea că ar fi fost posibilă o dispunere a datelor de substituţie pe rând şi

nu pe coloană. În acest caz, în caseta de dialog din figura 2 s-ar fi completat câmpul
Celulă de intrare rând.
3. În exemplele precedente analiza s-a făcut cu variaţia unui singur parametru. Dacă
se doreşte simularea variaţiei a doi parametri se vor utiliza tabele variabile cu două
intrări. Se va proceda astfel:
 Într-o zonă oarecare a foii de calcul (fie G22:K29), se generează tabelul din
figura 5 (textul „20 minute incluse…”, nu este obligatoriu). Celula cu fond gri
conţine copia celulei H10. Valorile de pe acelaşi rând cu celula cu fond gri,
reprezintă diferite valori pentru fracţia din timpul total cât s-a vorbit în reţea
(in_retea, sau k);
Figura 5
 Se selectează zona G22:K29;

 Se foloseşte sub-comanda Tabel de date… din grupul Instrumente de date,
fila Date, iar caseta de dialog Tabel se va completa ca în figura 6 (se poate
folosi şi direct clic stânga pe celulele cu adresele corespunzătoare);
172
Figura 6
 Se va obţine tabelul din figura 7. Analiza tabelului permite să se afle de exemplu,

care ar fi preţul facturii dacă s-ar vorbi în total 40 minute, din care 80% din
convorbiri ar fi în reţea – valoarea (celula) încadrată de o elipsă în figura 7.
Figura 7
Procedând analog, se vor genera tabele ca cele din figurile 8, 9, 10 şi 11.
Figura 8
Figura 9
173
Figura 10
Figura 11
Formulele din celulele pe fond gri (situate în colţul din stânga sus al fiecărui
tabel), conţin copii ale formulelor corespunzătoare din zona H10:K10. Având în
vedere că în formule nu s-au folosit adrese ci nume de celule, copierea se face în
adrese absolute astfel încât poziţionarea tabelelor din figurile 8…11 se poate face
oriunde pe foaia de calcul. Interpretarea datelor din cele patru tabele este cât se
poate de uşoară.
4. Dacă se doreşte compararea celor patru planuri tarifare pentru aceleaşi condiţii de
utilizare (aceiaşi parametri t, k şi q), se poate proceda astfel:
 Se copiază zona H10:K10 (care conţine formulele pentru determinarea costurilor)
în orice zonă liberă a foii de calcul, fie de exemplu Q6:T6 (vezi figura 12) –
pentru claritate se va adăuga şi capul de tabel din zona Q5:U5;
 În celula U6 se scrie formula =MIN(Q6:T6);
 Modificarea parametrilor din celulele E8:E11 va conduce la obţinerea în celula U6
a valorii minime de factură pentru structura dată de convorbiri.
Figura 12
Dacă se doreşte obţinerea nu a valorii minime a facturii ci a tipului (numelui) de

abonament care conduce la factura minimă, se va proceda astfel:
 Se copiază zona H10:K10 (care conţine formulele pentru determinarea costurilor)
în orice zonă liberă a foii de calcul, fie de exemplu Q2:T2 (vezi tot figura 12) -
174
pentru claritate se va adăuga şi capul de tabel din zona Q3:T3 (este importantă
amplasarea capului de tabel sub date şi NU deasupra lor);
 În celula U2 se scrie expresia =HLOOKUP(MIN(Q2:T2),Q2:T3,2,FALSE);
 Rezultatul obţinut va fi numele tipului de abonament care asigură factura minimă
pentru condiţiile de convorbiri date. Funcţia HLOOKUP caută în tabele. În
exemplul de faţă, va căuta în zona Q2:T3 valoarea furnizată de MIN(Q2:T2) şi
va întoarce conţinutul celulei situată imediat după cea care conţine valoarea
minimă a facturii. Parametrul FALSE este şi el important pentru că indică faptul
că valorile din zona Q2:T2 nu sunt în ordine crescătoare. Modificarea valorilor din
celulele E8:E11 va determina modificarea conţinutului celulei U2. Testaţi!
5. Dacă se doreşte analiza costurilor prin considerarea tuturor celor trei parametri,
soluţia o reprezintă folosirea scenariilor. Se va proceda astfel:
 Se foloseşte comanda Analize Ce-ar fi dacă ⇒ Manager scenarii… câmpul
Instrumente ⇒ Scenarii (figura 13.a). Se ajunge la caseta de dialog Manager
de scenarii (vezi figura 13.b);
 Cum nu există încă nici un scenariu definit, se va apăsa butonul Adăugare, ceea
ce va conduce la caseta de dialog Adăugare scenariu (figura 13.c). Se
completează câmpul Nume scenariu, respectiv Celule modificabile. Se vede
că zona precizată – $E$8:$E$10 – reprezintă celulele care conţin cei trei
parametri ce definesc profilul de utilizare. Se apasă butonul OK, ceea ce conduce
la caseta de dialog Valori scenariu (figura 14). Aici se vor completa în
câmpurile corespunzătoare valorile parametrilor ce definesc un anumit scenariu.
Se observă că valorile existente sunt cele curente din celulele $E$8:$E$10.
Apăsarea butonului OK asigură revenirea la caseta de dialog Manager de
scenarii, de această dată cu conţinutul din figura 15;
a)
b) c)
Figura 13
175
 Se apasă pe butonul Adăugare şi se defineşte un nou scenariu, exact aşa cum

s-a făcut mai sus, fireşte cu precizarea altor valori pentru cei trei parametri;
 După ce s-au definit toate scenariile, se apasă butonul Rezumat, ceea ce va
determina deschiderea casetei de dialog Rezumat Scenariu (vezi figura 16).
Aici se precizează dacă se va genera un sumar de scenariu sau un tabel pivot de
scenariu şi mai ales care este celula rezultatelor (U6 în exemplul curent);
Figura 14
Figura 15
Figura 16
 Apăsarea butonului OK va determina crearea unei noi foi de calcul ce va conţine

chiar sumarul de scenariu sau tabelul pivot de scenariu. Dacă s-a optat pentru un
sumar de scenariu, se va ajunge la tabelul din figura 17;
176
Figura 17
 Analiza scenariului permite compararea celor trei situaţii ce diferă prin valorile
parametrilor consideraţi.
6. Este posibilă şi abordarea inversă a problemei: Care să fie durata totală a
convorbirilor (sau fracţia de convorbiri în reţea, sau fracţia de convorbiri cu numere
favorite), astfel ca factura să aibă o anumită valoare?
Această problemă se rezolvă astfel:
 Se selectează oricare din celulele care conţine o formulă pentru calculul unei
facturi de abonament. Fie spre exemplificare celula Q6;
 Se foloseşte câmpul Instrumente ⇒ Căutare rezultat. Se ajunge astfel la
caseta de dialog Căutare rezultat prezentată în figura 18;
Figura 18
 În câmpul Se setează celula se menţine adresa Q6 (la fel de bine se poate

alege o altă celulă ce conţine o formulă);
 În câmpul La valoarea se scrie valoarea dorită a facturii (în exemplu s-a optat
pentru valoarea 3), iar în câmpul Modificând celula, se scrie sau se selectează
adresa (celula) E8 (care conţine timpul total de convorbiri – putea fi la fel de bine
aleasă celula E9 sau E10);
 Se apasă butonul OK. Înainte de a se vedea efectul, este afişată caseta de dialog
Stare căutare rezultat (figura 19), care prezintă rezultatul algoritmului de
căutare inversă. Nu întotdeauna Valoare ţintă şi Valoare curentă coincid;
177
Figura 19
 Apăsarea butonului OK va determina înscrierea în celula Q6 a valorii ţintă (3), şi

modificarea valorii înscrisă în celula E8, astfel încât valoarea facturii să fie 3. Este
deci nevoie ca timpul total de convorbiri să fie 39.231 minute pentru ca valoarea
facturii pentru abonamentul Standard să fie de 3 USD. Fireşte se vor modifica
toate tabelele, deoarece s-a schimbat unul din parametrii de intrare.
Atenţie !
Se recomandă testarea obţinerii unui tabel pivot de scenariu.
178
Subtotaluri, tabele pivot
Obiective: Pornind de la o sursă de date (un tabel dintr-o foaie de lucru Excel),
se vor realiza subtotaluri şi se va genera un tabel pivot.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierul sursă date_subtot_pivot.x lsx
Durata: 45 minute
Enunţul temei
În cadrul unui document Excel ce conţine două foi de calcul se vor efectua
următoarele operaţii:
 se va crea un subtotal într-una din cele două foi;
 se va genera un tabel pivot plecând de la datele din foaia de calcul nefolosită
pentru subtotaluri.
Datele de la care se pleacă reprezintă o situaţie pe durata a două trimestre a
salariului, primelor şi unor eventuale reţineri, pentru un număr de cinci persoane.
Pentru uşurinţa operării, tabelul de date (zona C4:H44) a fost denumit
Date_de_intrare – vezi figura 1.
Figura 1
După cum s-a mai precizat, documentul date_subtot_pivot.x ls are iniţial două foi
de lucru, una numită Subtotaluri şi alta numită Date.
Prima foaie va fi folosită la obţinerea de subtotaluri (care vor apărea pe aceeaşi foaie
cu datele iniţiale).
Subtotalurile vor reprezenta sumele salariilor, primelor şi reţinerilor pentru cele cinci
persoane. Se va obţine un rezultat de tipul celui din figura 2 (aici s-a prezentat numai
situaţia pentru doua persoane).
Figura 2
A doua foaie va fi folosită ca sursă pentru crearea tabelului pivot (care se va găsi pe
o altă foaie, creată în mod automat la generarea tabelului pivot). Acesta este un
tabel centralizator care realizează sintetizarea sau rezumarea unor date iniţiale.
În figura 3 se poate vedea o variantă de tabel pivot care s-ar putea obţine pornind
de la datele conţinute în foaia de calcul Date.
După cum se poate observa în figura 3, tabelul pivot permite structurarea datelor
astfel încât să fie posibilă analizarea lor mult mai uşoară. În exemplul considerat,
pentru fiecare persoană sunt realizate totaluri sau numărări la nivel de trimestru, dar
şi la nivel global. Se fac sume atât pe orizontală (la nivel de persoană), cât şi pe
verticală (la nivel de lună, dar şi trimestru).
Tabelele pivot sunt deci mai „puternice” decât subtotalurile.
Se va observa că şi în cazul tabelelor pivot, operaţiile ce se execută asupra datelor
iniţiale pot fi şi altceva decât simple sumări.
Figura 3
180
Mod de lucru
1. Pentru realizarea de subtotaluri, se vor parcurge următoarele etape:
 Se selectează zona de tabel pentru care se vor realiza subtotaluri. Dacă, aşa
cum s-a arătat în figura 1, zona de date a primit un nume, selecţia se face
foarte simplu prin executarea unui clic stânga pe numele zonei aşa cum apare
el în lista derulabilă din figura 1;
 Se foloseşte câmpul Date ⇒ grupul de comenzi Schiţă ⇒ Subtotaluri;
Subtotalurile se vor insera după fiecare modificare a conţinutului celulelor de
pe coloana precizată în La fiecare modificare în. Pentru că s-a vorbit
despre subtotaluri, se va folosi funcţia Sumă (Utilizare funcţie). Fireşte, se
pot folosi şi alte funcţii (vezi figura 4), caz în care termenul de subtotal nu
mai este adecvat.
Figura 4
 În zona Adaugă subtotal la se specifică coloanele pe care se vor face

subtotaluri (vezi figura 5). La apăsarea butonului OK, datele iniţiale vor fi
înlocuite de tabelul ce conţine subtotalurile (vezi figura 2).
Figura 5
 Dacă se doreşte condensarea datelor, se face clic stânga pe oricare din

butoanele ce conţin un semn minus (-), evidenţiate prin încadrarea cu elipse.
Se va ajunge la o situaţie de tipul celei din figura 3.
 Expandarea pentru orice nume se poate face prin apăsarea pe butonul ce
conţine un plus (+) corespunzător (vezi figura 6).
181
Figura 6
2. Pentru generarea unui tabel pivot, se va proceda astfel:

 Se selectează datele de pornire (ca şi în cazul subtotalurilor). Se face
precizarea că în cazul tabelelor pivot selecţia zonei de date se poate face şi în
timpul generării tabelului;
 Se foloseşte câmpul Inserare ⇒ Pivot Table şi Pivot Chart. Procesul se
desfăşoară astfel:
o Se stabileşte dacă se generează un tabel pivot, sau un grafic de tip
pivot (vezi figura 7);
Figura 7
o Se stabileşte sau se modifică zona de date prin apăsarea butonului

, Selectare tabel sau zonă (vezi figura 8);
Figura 8
182
o Se poate utiliza şi o sursă de date externă alta decât documentul Excel

în care se lucrează prin apăsarea butonului Alegere conexiune (vezi
figura 9);
Figura 9
o Tot acum se stabileşte dacă tabelul pivot se creează în foaia de lucru

existentă sau într-una nouă. Dacă se alege cea de a doua variantă, se
poate preciza prin completarea câmpului de adrese (sau interactiv la
apăsarea butonului ) care va fi zona din foaia de calcul unde se va
dezvolta tabelul pivot – vezi figura 10.
Figura 10
183
o Ultimul pas este o etapă deosebit de importantă, pentru că stabileşte

formatul pe care-l vor lua datele în tabel. Se lucrează cu caseta de
dialog prezentată în figura 11.
Figura 11
Aici, se bifează etichetele câmpurilor ce apar în partea dreaptă a casetei de dialog. La

mutarea (glisarea) numelor câmpurilor în zonele de lucru prezentate în figura
anterioară se foloseşte tehnica drag & drop.
Executând clic stânga pe numele butonului din zona de lucru ⇒ Setări câmp valori
se poate stabilim sau modifica funcţia ce se va aplica datelor (vezi figura 11), în cazul
nostru Sumă şi Contor (vezi figura 13).
Figura 12 Figura 13
Apăsarea butonului Format de număr permite controlul formatului numeric al

datelor din tabelul pivot. Prin accesarea secţiunii Afişare valori ca, se poate stabili
184
dacă datele din tabel vor fi valori absolute (Normal) sau procente, având diverse
termene de comparaţie (vezi figura 14).
Figura 14
Lista de câmpuri în formă finală va arata ca în caseta de dialog din figura 15.
Figura 15
Dacă s-ar fi ales de exemplu pentru câmpul Sumă de Salarii, % din, trebuie
precizat faţă de cine se exprimă procentual valorile – vezi figura 13. Rezultatul
obţinut este prezentat în figura 16.
185
Figura 16
Se vor comenta aici numai câmpurile Totaluri generale pentru coloane şi

Totaluri generale pentru rânduri. Cu ajutorul lor se poate activa sau inhiba
prezenţa totalurilor generale pe rânduri sau pe coloane.
Accesând fila Instrumente PivotTable ⇒ Opţiuni ⇒ grupul de comenzi
PivotTable ⇒ Opţiuni se pot face setări ale aspectului general al tabelului pivot
legate de: Totaluri şi filtre, Afişare, Imprimare şi Date (vezi figura 17).
Figura 17
186
Conectarea documentelor
Obiective: Proiectarea şi realizarea în Microsoft Excel 2007 a unei aplicaţii de
calcul salarii şi afişarea rezultatelor într-un document Word 2007.
Resurse: PC, Microsoft Word 2007, fişierele sursă calcul_salarii.x lsx şi
vanzari.tx t care pot fi accesate astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei 1
Să se realizeze o aplicaţie de calcul de salarii.
Documentul la care trebuie să se ajungă este prezentat în figura 1.
Nr. crt. Nume şi prenume SALARIUL NET

1 Dinu Ionuţ 887.24 lei
2 Chiriţă Cătălina 1,265.04 lei
3 Roşu Marius 855.27 lei
4 Mihai Rodica 963.92 lei
5 Stanciu Iulia 1,018.74 lei
6 Dragomirescu Raluca 1,230.76 lei
7 Mihailescu Sorin 944.06 lei
8 Stoica Andrei 991.03 lei
9 Iancu Mariana 990.14 lei
10 Petrescu Cristian 1,194.58 lei
Figura 1
Registrul Excel trebuie să conţină patru foi de calcul: calcul salarii (figura 2), sporuri
(figura 3), reţineri (figura 4) şi final (figura 5).
Figura 2
Figura 3
Figura 4
Figura 5
Precizări cu privire la modul de calcul
 pentru foaia de lucru calcul salarii (figura 6):
- se completează câmpurile Nr. crt. (zona de celule A2÷A11), Nume şi
prenume (B2÷B11), Luna calendaristică (C15), Deducere personală de bază
(C17), Salariul lunar (E2÷E11), Dată început calcul salariu (C19), Dată sfârşit
calcul salariu (C20), Sărbătoare (C21÷C22);
- celula C16 conţine o formulă care calculează numărul de zile lucrate – se
foloseşte funcţia NETWORKDAYS;
188
Conectarea documentelorSubtotaluri, tabele pivot
- în zona C2÷C11 se preia rezultatul obţinut în C16 (C2÷C11 = $C$16);

- Ore lucrate = Zile lucrate * 8, adică: D2÷D11 = C16 * 8 = C2÷C11 * 8;
- în zona de celule F2÷F11 se preiau rezultatele obţinute în foaia de calcul
sporuri, zona F2÷F11 (de exemplu, în celula F2 se va scrie formula:
F2=sporuri!F2 );
- pentru zona de celule G2÷G11 se va proceda similar, preluându-se
rezultatele obţinute în zona de celule G2÷G11 din foaia de lucru reţineri;
- Total brut = Salariul lunar + Sporuri * Salariul lunar, adică: H2÷H11 =
E2÷E11 + F2÷F11 * E2÷E11;
- Salariu bază calcul impozit = Total brut – Total reţineri – Deducere
personală de bază, adică: I2÷I11 = H2÷H11 - G2÷G11 – $C$17;
- Impozit calculat = Salariu bază calcul impozit * 16 %, adică: J2÷J11 =
I2÷I11 * 16%;
- SALARIUL NET = Total brut – Total reţineri - Impozit calculat, adică:
K2÷K11 = H2÷H11 - G2÷G11 - J2÷J11;
 pentru foaia de lucru sporuri (figura 7):
- A2÷B11 = A2÷B11 din foaia calcul salarii;
- se completează C2÷C11, D2÷D11, E2÷E11;
- se calculează Total sporuri = Spor vechime + Spor condiţii grele + Spor
stres, adică: F2÷F11 = C2÷C11 + D2÷D11 + E2÷E11;
 pentru foaia de lucru reţineri (figura 8):
- A2÷B11 = A2÷B11 din calcul salarii;
- C2÷C11 = E2÷E11 din calcul salarii;
- se completează C14, C15, C16;
- D2÷D11 = Salariul lunar * Şomaj, adică: (C2÷C11) * C14;
- E2÷E11 = Salariul lunar * C.A.S., adică: (C2÷C11) * C15;
- F2÷F11 = Salariul lunar * C.A.S.S., adică: (C2÷C11) * C16;
- Total reţineri = Şomaj + C.A.S. + C.A.S.S., adică G2÷G11 = D2÷D11 +
E2÷E11 + F2÷F11
 pentru foaia de lucru final (figura 9):
- A2÷B11 = A2÷B11 din calcul salarii;
- C2÷C11 = K2÷K11 din calcul salarii;
Figura 6
189
Figura 7
Figura 8
Figura 9
190
Precizări legate de setarea proprietăţilor câmpurilor (figura 11):

 Pentru formatarea câmpurilor, se vor folosi comenzile din fila Pornire, grupul
Număr (figura 10).
 Similar, comenzile din grupul Număr se pot accesa folosind Lansatorul de
casetă de dialog .
Figura 10
Nr. crt., Zile lucrate, Ore lucrate,

Deducere personală de bază , Nume şi prenume,
din foaia calcul salarii Luna
a) b)
Salariul lunar, Total reţineri, Total brut,

Sal. bază calcul impozit, Impozit calculat,
SALARIUL NET, Şomaj (0.5%), C.A.S. Dată început calcul salariu, Dată sfârşit
(10.5%), C.A.S.S. (5.5%) calcul salariu, Sărbătoare (C21÷C22)
c) d)
191
Spor vechime, Spor condiţii grele, Spor Şomaj (C14), C.A.S. (C15),
stres, Total sporuri C.A.S.S. (C16) din foaia reţineri
e) f)
Figura 11
Se ataşează note explicative (comentarii) – vezi figura 12:
Salariul lunar Sporuri
a)
b)
Total reţineri Total brut
c) d)
Salariu bază calcul impozit Impozit calculat
f)
e)
SALARIUL NET
g)
Luna
h)
Figura 12
192
Mod de lucru
1. Se deschide fişierul calcul salarii.xlsx;
2. Se inserează şi se redenumesc foile de calcul;
3. Se precizează proprietăţile pentru fiecare câmp (pentru aceasta, se selectează
zona de celule care urmează să se formateze, se execută clic dreapta pe
selecţie şi din meniul de tip pop-up se alege Formatare Celule..., sau se
folosesc comenzile din fila Pornire, grupul Număr (figura 10), sau se mai
poate folosi Lansatorul de casetă de dialog .)
4. Se completează cu date şi formule;
5. Se ataşează comentariile;
6. Se creează un document Word nou;
7. Se copiază în document datele obţinute în foaia de calcul final;
8. Se salvează registrul. Salvarea se face cu numele nume_student.xlsx;
9. Se salvează documentul. Salvarea se face cu numele nume_student.docx.
Alte precizări:
 conectarea foilor de calcul:
Exemplu: calcul salarii şi sporuri (figura 13):
o se selectează celula F2 din foaia de lucru calcul salarii, se tastează
„=”, se selectează celula F2 din sporuri şi se apasă ENTER;
o pentru zona de celule F3÷F11 se repetă operaţiile de mai sus, sau se
copiază celula F2 utilizând facilitatea „drag & drop”.
sau
o se selectează zona de celule F2÷F11 din foaia de lucru sporuri;
o se execută clic dreapta pe selecţie şi din meniul de tip pop-up se alege
Copiere
o în calcul salarii, se selectează zona de celule F2÷F11;
o fila Pornire ⇒ grupul Clipboard ⇒ comanda Lipire ⇒ Lipire cu
legătură.
 conectarea celor două documente (Excel şi Word):
o se deschid ambele documente;
o în Excel, se selectează datele de copiat, adică din foaia de calcul final,
zona de celule A1÷C11 şi din fila Pornire ⇒ grupul Clipboard se
alege comanda Copiere;
o în documentul Word, în fila Pornire ⇒ grupul Clipboard ⇒ comanda
Lipire ⇒ Lipire specială ⇒ Lipire legătură şi se alege formatul în
care se face transferul.
Figura 13
193
 ataşarea comentariilor:
o se selectează celula căreia i se ataşează comentariul;
o se execută clic dreapta pe celulă; se va deschide un meniu pop-up, ca
în figura 14, din care se selectează câmpul Inserare comentariu;
o se tastează textul comentariului.
Figura 14
 funcţia NETWORKDAYS:
Returnează numărul zilelor lucrătoare cuprinse între Dată început calcul salariu
(C19) şi Dată sfârşit calcul salariu (C20) excluzând weekend-urile şi toate zilele
nelucrătoare specificate la câmpul Sărbătoare (C21÷C22).
Formulă: C16 = NETWORKDAYS(C19;C20;C21:C22)
Atenţie !
Să se testeze actualizarea documentelor conectate:

• se modifică Salariul lunar din foaia de lucru calcul salarii, ceea ce va avea ca
efect modificarea SALARIULUI NET din foaia final;
 actualizarea datelor să se facă automat la deschiderea documentului apelant;
dacă documentul apelant este un document Word (cum este în acest caz):
Buton Office ⇒ Opţiuni Word ⇒ Complex ⇒ General ⇒ Actualizare
legături automate la deschidere (figura 15);
194
Figura 15
 iar dacă documentul apelant este un registru Excel: Buton Office ⇒

Opţiuni Excel ⇒ Complex ⇒ Când se calculează registrul de lucru ⇒
Actualizare legături către alte documente (figura 16);
Figura 16
Enunţul temei 2
Proiectarea şi realizarea în Excel 2007 a unui raport despre vânzările unei firme
conţinute într-un fişier text şi actualizarea acestuia săptămânal.
Mod de lucru
1. Se accesează fila Date ⇒ grupul Preluare date externe ⇒ comanda Din
text (figura 17).
195
Figura 17
2. Se selectează fişierul vanzari.txt (figura 18).
Figura 18
Precizări privind fişierele în format text

 Un fişier de tip text conţine în principal text neformatat. Datele sunt
delimitate prin caractere numite delimitatori.
 Fişierele text au extensia .txt, .csv, .prn.
 Fişierele cu extensia txt sunt fişiere în care datele sunt delimitate prin
caracterul de control tab. Un caracter de control tab delimitează fiecare
coloană.
 Fişierele cu extensia csv (Comma - Separated Values) sunt fişiere în care
coloanele sunt separate prin virgulă.
 Fişierele cu extensia prn (Printer Text file) sunt un tip special de fişiere, care
conţin instrucţiuni pentru tipărire. Ele sunt create automat de driver-ul de
imprimantă. Crearea fişierelor prn este un proces transparent. Prin
transmiterea unui fişier la imprimantă se creează fişierul prn. Pentru
interceptare şi capturarea unui fişier cu extensia prn, se utilizează opţiunea
Imprimare în fişier din fereastra Imprimare (figura 19).
196
Figura 19
3. Se iniţiază procedura Expert import text.

4. Pasul 1 al procedurii permite alegerea tipului de date (figura 20).
Figura 20
5. Pentru trecerea la pasul următor se selectează butonul Următorul. Pasul 2

permite selectarea caracterului delimitator (figura 21).
Figura 21
197
6. Pasul 3 al procedurii Expert import text permite selectarea fiecărei coloane

şi formatarea datelor conţinute (figura 22).
Figura 22
7. Prin activarea butonului Terminare, se activează fereastra Se importă

datele, care permite definirea foii de calcul în care se va realiza importul de
date (figura 23).
Figura 23
8. Datele sunt importate în Excel (figura 24).
Figura 24
198
9. Pentru actualizarea datelor periodic, se utilizează fila Date ⇒ grupul

Conexiuni ⇒ Reîmprospătare ⇒ comanda Reîmprospătare, sau grupul
de comenzi Alt+F5 (figura 25). (Pentru actualizarea tuturor informaţiilor care
provin dintr-o sursă de date, se utilizează fila Date ⇒ grupul Conexiuni ⇒
Reîmprospătare ⇒ comanda Reîmprospătare totală, sau grupul de
comenzi Ctrl+Alt+F4).
Figura 25
10. Se va afişa fereastra Import fişier text care permite selectarea fişierului
vanzari.txt (figura 18).
199
Integrare Web-Excel
Obiective: Utilizarea formatelor HTML cu ajutorul programului Excel. Crearea
legăturilor şi importarea datelor din pagini Web.
Resurse: PC, Microsoft Excel 2007 şi fişierul sursă lista_vânzări.xlsx care
Durata: 60 minute
Salvarea fişierelor în form at HTM L

Enunţul temei 1
Realizaţi în Excel un grafic al vânzărilor pe regiuni şi afişaţi-l în format Web.
Mod de lucru
1. Lista vânzărilor se sortează pe regiuni şi se calculează subtotalul
vânzărilor pe fiecare regiune.
Figura 1
2. Se realizează graficul vânzărilor – vezi figura 2.
Figura 2
Integrare Web-Excel
3. Se salvează foaia de calcul cu extensia HTML, astfel: din butonul Office,

se alege opţiunea Salvare ca => Alte formate.
Figura 3
4. Se selectează formatul Pagină Web.
Figura 4
5. Fişierul obţinut se vizualizează cu un browser.
202
Integrare Web-Excel
Figura 5
Observaţi că în momentul salvării fişierului ca pagină Web, a fost creat un folder.
.
Figura 6
6. Pentru a crea o pagină Web care utilizează un singur fişier, selectaţi

formatul Pagină Web într-un singur fişier.
203
Integrare Web-Excel
Figura 7
7. Fişierul obţinut are extensia mht.
Vizualizarea fişierelor în form at W eb

Enunţul temei 2
Deschideţi în Excel, un fişier cu extensia html, mhtml, … .
Mod de lucru
1. Vizualizaţi pagina web Catedra de Informatica.mht cu un browser.
Figura 8
2. Deschideţi programul Excel 2007, din butonul Office, selectaţi opţiunea

Deschidere, Fișiere tip, Toate fişierele. Pagina Web arată ca în figura 9.
204
Integrare Web-Excel
Figura 9
205
Integrare Web-Excel
3. Executarea unui clic pe o legătură ,

determină salt la pagina Web din figura 10.
Figura 10
R ealizarea de legături
Enunţul temei 2
Realizaţi legături
Mod de lucru
1. Selectaţi celula B6, .

2. Din meniul Inserare, selectaţi opţiunea Hyperlink.
206
Integrare Web-Excel
Figura 11
3. Completaţi caseta de dialog Inserare hyperlink ca în figura 12.
Figura 12
4. Pe textul Bucureşti, s-a realizat o legătură către celula F11 din foaia Vanzari.
207
Integrare Web-Excel
Figura 13
5. Repetaţi procedura pentru toate regiunile scrise în lista_vanzări.
Figura 14
208
OneNote 2007
Obiective: Prezentarea generală a programului Microsoft OneNote 2007. Lucrul
cu OneNote 2007. Crearea unui blocnotes pentru organizarea
activităţii şcolare a unui student.
Resurse: PC, MS OneNote 2007, fişierele Prezentare interfaţă W ord
2007.pdf şi introducere in OneNote.jpg care pot fi accesate
astfel:
Durata: 100 minute
Microsoft Office OneNote 2007 este un blocnotes digital (agendă virtuală) care
permite utilizatorului colectarea, cu uşurinţă, a unei diversităţi de informaţie
(însemnări, sarcini, imagini, înregistrări, tabele etc.), iar utilizatorul poate vizualiza şi
folosi informaţia în acelaşi timp, neavând nevoie să deschidă simultan fişiere de mai
multe tipuri. OneNote furnizează, de asemenea, tehnologii de căutare puternice şi
blocnotesuri partajate, uşor de utilizat, pentru lucrul în echipă mai eficient.
Câteva din caracteristicile importante ale acestui program sunt:

1. Se pot colecta, stoca şi gestiona informaţii de tipuri foarte diverse, cum ar fi:
text, imagini sau înregistrări audio şi video.
2. Unul din aspectele importante ale acestui program este salvarea automată.
OneNote face copii de rezervă ale blocnotesurilor, chiar dacă sunt stocate
local sau pe o partajare de fişiere în reţea, evitându-se astfel pierderea
datelor.
3. Tehnologia de căutare puternică cu recunoaşterea optică a caracterelor ajută
utilizatorul să găsească mai rapid ceea ce caută (note scrise de mână, text în
imagini sau cuvinte din înregistrări audio sau video).
4. Blocnotesurile partajate oferă acces la aceleaşi informaţii, în acelaşi timp,
online sau offline, astfel încât, mai mulţi utilizatori pot lucra simultan în
acelaşi blocnotes, OneNote gestionând modificările.
5. Instrumentele, precum marcajele personalizabile pentru notiţe, permit
urmărirea acţiunilor importante.
Lucrul cu OneNote 2007
Pentru a porni aplicaţia, se dă clic pe Start ⇒ Programs ⇒ Microsoft Office ⇒

Microsoft Office OneNote 2007.
OneNote 2007 organizează informaţia în blocnotesuri, secţiuni şi pagini. Fiecare

blocnotes reprezintă mai degrabă un folder decât un simplu fişier, iar fiecare
secţiune, care se adaugă în blocnotes, este un fişier din cadrul acestui folder, fişier ce
conţine informaţia din fiecare pagină care aparţine acelei secţiuni (figura 1).
OneNote 2007
Secţiuni
Blocnotesuri
Pagini
Figura 1
Tema 1
Creaţi un blocnotes pentru a stoca informaţii referitoare la organizarea activităţii

şcolare de către un student.
Mod de lucru
1. Alegeţi din meniul Fişier opţiunea Nou ⇒ Blocnotes (figura 2) sau, de pe
bara de instrumente Standard, clic pe săgeata pentru lista derulantă de
lângă butonul New (figura 3).
2. În fereastra de dialog care apare, specificaţi proprietăţile blocnotesului:
numele blocnotesului (Blocnotes1), culoarea butonului (albastru), şablonul pe
care îl folosiţi (Blocnotes semestru student) (figura 4). Apoi faceţi clic pe
butonul Următorul.
3. La pasul următor, trebuie să se specifice modul în care se va utiliza
blocnotesul (figura 5).
4. Dacă alegeţi opţiunea „Îl voi utiliza în acest computer”, în continuare trebuie
să completaţi locul unde va fi salvat blocnotesul (figura 6); apoi faceţi clic pe
butonul Creare. Deoarece la pasul 2 am ales un şablon pentru crearea
blocnotesului, în final va fi creat unul care va conţine câteva sugestii de
secţiuni (Se începe aici, De făcut etc.) – figura 7.
210
OneNote 2007
Figura 2
Figura 3
211
OneNote 2007
Figura 4
Figura 5
212
OneNote 2007
Figura 6
Figura 7
Tema 2
În blocnotesul creat anterior, adăugaţi o nouă secţiune numită Calculator, în care

inseraţi diverse calcule (figura 8).
Observaţie
OneNote permite efectuarea unor operaţii matematice de bază, cum ar fi adunarea,

scăderea, înmulţirea, împărţirea, ridicarea la putere, factorialul, extragerea rădăcinii
pătratice (Tabelul 1), calculul anumitor funcţii, cum sunt: sinus, cosinus, logaritm
213
OneNote 2007
etc. (Tabelul 2), sau chiar definirea unor constante, cum este constanta pi (Π) sau
constanta phi (φ).
Operatorul aritmetic Semnificaţie

+ Adunare
- Scădere, negaţie
* Înmulţire
X sau x Înmulţire
/ Împărţire
% Procent
^ Ridicare la putere
! Factorial
Tabelul 1. Lista operatorilor
Funcţia Descriere Sintaxa

ABS Valoarea absolută a unui număr ABS(număr)
ACOS Calculează arccosinus pentru un număr ACOS(număr)
ASIN Calculează arcsinus pentru un număr ASIN(număr)
ATAN Calculează arctangenta pentru un număr ATAN(număr)
COS Calculează cosinusul unui unghi dat COS(unghi)
DEG Converteşte un unghi (în radiani) în grade DEG(unghi)
LN Calculează logaritmul natural al unui număr LN(număr)
LOG Calculează logaritmul natural al unui număr LOG(număr)
Calculează logaritmul în baza 2 al unui
LOG2 LOG2(număr)
număr
Calculează logaritmul în baza 10 al unui
LOG10 LOG10(număr)
număr
(număr)MOD(numă
MOD Întoarce restul împărţirii a două numere
r)
Întoarce valoarea numărului π
PI PI
(3.141592653589793)
Întoarce valoarea numărului φ – proporţia
PHI PHI
de aur (1.618033988749895)
Calculează plata pentru un împrumut bazat PMT(rata_dobânzii;
PMT pe plăţi constante şi o rată constantă a nr_plăţi;
dobânzii valoare_prezentă)
RAD Converteşte un unghi din grade în radiani RAD(unghi)
SIN Întoarce sinusul unui unghi dat SIN(unghi)
SQRT Calculează rădăcina pătratică SQRT(număr)
TAN Întoarce tangenta unui unghi dat TAN(unghi)
Tabelul 2. Lista funcţiilor matematice şi trigonometrice
214
OneNote 2007
Figura 8
Mod de lucru
1. Deschideţi blocnotesul creat anterior (Blocnotes1).
2. Din meniul Fişier alegeţi Nou ⇒ Secţiune.
3. Numiţi secţiunea inserată Calculator şi alegeţi o culoare pentru ea, făcând
clic dreapta şi alegând, din meniul care apare, Culoare secţiune.
4. În partea de sus a secţiunii, în paragraful care apare implicit, scrieţi Calculator
(figura 9).
5. Sub acest paragraf, modificaţi data curentă, astfel: faceţi clic pe data care
apare, apoi pe imaginea din dreapta (figura 9). Procedaţi similar pentru a
schimba ora curentă.
6. În pagina curentă puteţi insera oriunde text, astfel că, pentru a scrie Calcule
matematice, faceţi clic la poziţia dorită şi tastaţi textul (figura 10).
215
OneNote 2007
Figura 9
Figura 10
7. Faceţi clic pe meniul Tabel ⇒ Inserare tabel şi inseraţi un tabel cu 2

coloane şi 1 rând (figura 11).
216
OneNote 2007
Figura 11
8. Pentru a crea lista cu marcatori, folosiţi combinaţia de taste Ctrl+. sau, din
bara de instrumente, alegeţi butonul Marcatori . O dată creat primul
element al listei, celelalte elemente se vor adăuga tastând Enter.
9. Scrieţi prima formulă matematică 123*45, tastaţi semnul = , după care
apăsaţi tasta Spaţiu sau Enter pentru a se afişa rezultatul.
10. Scrieţi celelalte formule care apar în figura 8, procedând similar ca la etapele
8 şi 9.
11. Anulaţi bordura tabelului inserat la etapa 7, debifând din meniul Tabel
opţiunea Afişare borduri (figura 12).
Figura 12
217
OneNote 2007
12. Formataţi textul scris, cu Arial, dimensiune 14, astfel: selectaţi textul, apoi
alegeţi meniul Format ⇒ Font. În partea stângă apare fereastra Font, de
unde alegeţi fontul Arial şi dimensiunea 14 (figura 13).
Figura 13
Observaţii
 OneNote salvează automat modificările făcute, astfel că nu mai este nevoie

de o salvare manuală suplimentară.
 Pentru a crea o listă numerotată, se va folosi combinaţia de taste Ctrl+/ sau,
din bara de instrumente, alegeţi butonul Numerotare .
Tema 3
În blocnotesul creat anterior, completaţi o secţiune de curs, inserând imagini, fişiere

şi folosiţi opţiunea de căutare avansată în imagini.
Mod de lucru
1. Deschideţi blocnotesul creat anterior (Blocnotes1) şi alegeţi secţiunea Curs A.
2. Redenumiţi secţiunea Curs A cu numele Birotică, dând clic dreapta pe fila
cu numele secţiunii, iar din meniul care apare, alegeţi Redenumire
(figura 14).
218
OneNote 2007
Figura 14
3. Din meniul Inserare alegeţi Fişiere (figura 15), iar din fereastra de dialog
care apare, alegeţi fişierul Prezentare interfaţă Word 2007.pdf (figura 16).
Figura 15
219
OneNote 2007
Figura 16
4. Faceţi dublu clic pe imaginea care apare , pentru a deschide fişierul

care a fost inserat.
5. În programul OneNote, faceţi clic pe butonul Clip de pe bara de
instrumente (figura 17).
Figura 17
220
OneNote 2007
6. Decupaţi, cu ajutorul mouse-ului, din ecranul cu fişierul pdf care se deschide,

două paragrafe, cum apare în figura 18. Această parte a ecranului va fi
copiată, în mod automat, în pagina curentă din OneNote.
Figura 18
7. Din meniul Inserare alegeţi Imagini ⇒ Din fişiere (figura 19). Din
fereastra de dialog care apare, alegeţi imaginea introducere in OneNote.jpg.
Figura 19
221
OneNote 2007
8. Faceţi clic dreapta pe imaginea inserată. Din meniul care apare, alegeţi
Copiere text din imagine (figura 20).
Figura 20
9. Faceţi clic dreapta pe un spaţiu liber alăturat şi alegeţi Lipire. Folosind

tehnologia de recunoaştere a caracterelor (din imagini sau chiar cele scrise de
mână), OneNote va afişa caracterele recunoscute din imaginea inserată (cu o
anumită eroare) – figura 21.
Figura 21
10. Folosiţi opţiunea Căutare (figura 22) pentru a căuta în imagini şi în text
cuvântul „OneNote”.
222
OneNote 2007
Figura 22
11. Rezultatele căutării sunt prezentate în figura 23. Cuvântul „OneNote” este
evidenţiat cu culoarea galben atât în text, cât şi în imagine. Deoarece
căutarea s-a făcut în toate blocnotesurile, cuvântul căutat a fost găsit în mai
multe pagini şi există posibilitatea de a vizualiza întreaga listă (figura 24):
Figura 23
223
OneNote 2007
Figura 24
Observaţii
 Folosind tehnologia de căutare puternică cu recunoaşterea optică a

caracterelor (OCR – Optical Character Recognition), OneNote ajută utilizatorul
să găsească mai rapid ceea ce caută (note scrise de mână sau text în
imagini).
 Se pot efectua căutări şi în fişiere audio sau video.
Tema 4
În blocnotesul creat anterior, completaţi secţiunea De făcut, inserând etichete.

Mod de lucru
1. Deschideţi blocnotesul creat anterior (Blocnotes1) şi alegeţi secţiunea De
făcut.
2. Inseraţi un tabel cu 3 coloane şi 5 rânduri (Tabel ⇒ Inserare tabel).
Completaţi tabelul ca în figura 25.
3. Inseraţi etichete sarcinilor de pe coloana 2. Plasaţi cursorul în faţa primei
sarcini (rândul 2, coloana 2), apoi alegeţi din meniul Inserare ⇒ Etichete
⇒ De făcut (figura 26).
4. Repetaţi etapa 3 pentru celelalte sarcini, inserând etichetele Important,
Proiect A şi De făcut. Rezultatele sunt prezentate în figura 27.
224
OneNote 2007
Figura 25
Figura 26
225
OneNote 2007
Figura 27
Observaţii
 După ce adăugați etichete la note, aveți posibilitatea să căutați elementele

etichetate din note și să le grupați în funcție de numele etichetei (figura 28).
 Aveți posibilitatea să utilizați eticheta de note De făcut pe post de casetă de
selectare, pentru a indica dacă ați urmărit un element de acțiune. Bifați sau
debifați caseta în panoul de activitate Rezumat etichete sau în pagina care
conține eticheta notei (figura 28).
Figura 28
226
Realizarea unei prezentări electronice
Obiective: Realizarea unei prezentări electronice arborescente care va include şi

două prezentări de tip personalizat (custom), va conţine animaţii,
efecte de tranziţie şi Hyperlink-uri
Resurse: PC, Microsoft Word 2007, Microsoft Power Point 2007, fişierele sursă
prezentare electronica.pptx , Fundal M aster Slide.jpg, Fundal
2.jpg, Sigla.jpg şi situatie vanzari.x lsx care pot fi accesate astfel:
Durata: 100 minute
Enunţul temei
Să se realizeze o prezentare electronică identică cu cea conţinută în fişierul
prezentare electronica.ppt (prezentarea model). Se va parcurge întâi prezentarea
pentru a se observa toate elementele de conţinut ale acesteia. Se vor urmări în
special următoarele:
- Hyperlink-urile (butoanele de pe diapozitivele 3, 5, 9 şi 10).
- Animaţiile la nivel de obiect (diapozitiv 4).
- Structura arborescentă a prezentării: 1  2  3 ( 9  3)  4  5  ( 10
 5)  6  7  8.
- Existenţa celor două prezentări de tip personalizat: diapozitivele 1, 2, 3, 4, 5,
respectiv 9 şi 10.
- Diapozitivele coordonatoare (toate).
- Schemele de culoare.
- Şabloanele aferente prezentării.
Mod de lucru
A. Crearea structurii generale a prezentării
1. Se creează un fişier prezentare nou bazat pe şablonul Prezentare
necompletata (secvenţa este prezentată în figura 1).
2. Se salvează fişierul cu numele nume prenume_student_grupa.pptx.
3. Pentru controlul fundalului diapozitivelor se defineşte un diapozitiv
coordonator, pentru care se fixează un fundal. Se va proceda astfel:
a. Comanda Coordonator de diapozitive, din grupul Vizualizări
prezentări, fila Vizualizare (vezi figura 2.b).
b. Clic dreapta pe diapozitivul coordonator, apoi Format fundal… din
meniul pop up (vezi figura 3). Se selectează opţiunea Umplere cu
imagine sau textură şi se apasă butonul Fişier.
c. Se alege din directorul de lucru fişierul imagine Fundal Master
Slide.jpg.
227
Figura 1
a.
b.
Figura 2
228
Figura 3
Figura 4
4. Se inserează în diapozitivul coordonator o imagine (sigla instituţiei sub egida

căreia se susţine prezentarea): comanda Imagine din grupul Ilustraţii, fila
Inserare şi din directorul de lucru se alege fişierul Sigla.jpg. Imaginea se
poziţionează în partea dreaptă, la mijlocul înălţimii diapozitivului (vezi
prezentarea model şi figura 4).
5. Se modifică un aspect al diapozitivului coordonator 1. Prin intermediul acestui
aspect se va controla aspectul diapozitivelor de tip titlu (într-o prezentare pot
exista mai multe astfel de diapozitive).
Se procedează astfel:
a. Se foloseşte comanda Coordonator de diapozitive, grupul
Vizualizări prezentări, fila Vizualizare. Se selectează din panoul
din partea stângă diapozitivul ce urmează imediat sub cel coordonator
(vezi figura 5.a).
1
Pentru detalii legate de noţiunile de diapozitiv coordonator, aspect, substituenţi sau teme,
se vor consulta notiţele de curs.
229
a. b.
Figura 5
În zona de lucru se mută (folosind tehnica drag and drop) logo-ul aflat în
partea dreaptă a diapozitivului, în colţul din dreapta sus.
b. Se selectează (în zona de lucru) titlul principal de pe aspectul

corespunzător diapozitivului de tip titlu (diapozitivul situat imediat sub
cel coordonator, şi se formatează cu caractere italice (înclinate).
c. Este posibil ca unui aspect sau chiar diapozitivului coordonator să i se
aplice o temă. Pentru aceasta se procedează astfel:
- Se foloseşte comanda Coordonator de diapozitive, din grupul

Vizualizări prezentări, fila Vizualizare;
- Se selectează aspectul sau diapozitivul coordonator (în figura 6 s-a
selectat aspectul imediat următor diapozitivului coordonator);
- Se deschide lista Teme, din grupul Editare temă, fila
Coordonator de diapozitive (vezi figura 6) şi se alege tema ce se
va aplica aspectului, şi prin el tuturor diapozitivelor din prezentare ce
folosesc acelaşi aspect.
La final, se apasă butonul Închidere vizualizare coordonator (vezi

figura 5.b). Se va observa că în prezentare, câteva diapozitive (care
aveau structura de diapozitiv de tip titlu) şi-au schimbat aspectul, în
sensul că logo-ul este situat în colţul din dreapta sus, iar titlul este
scris cu caractere italice. Dacă s-a aplicat şi o temă, atunci se vor
sesiza şi aceste modificări.
6. Se completează diapozitivele 1 şi 2 ca în prezentarea model, cu observaţia că

pentru câmpurile Numele Autorului, respectiv Data şi locul prezentării,
se vor completa date reale.
230
7. Pentru completarea diapozitivului 3, se copiază din fişierul situatia

vanzarilor.xls graficul TOTAL VANZARI. Butonul care va funcţiona ca
hyperlink se va defini mai târziu, după ce au fost create toate diapozitivele
prezentării.
8. Se completează diapozitivele 4 şi 5 ca în fişierul model (prin copierea din
acelaşi fişier Excel a graficelor corespunzătoare. Pentru diapozitivul 5, butonul
(ca şi în cazul diapozitivului 3) se va defini după crearea tuturor celor 10
diapozitive ale prezentării.
9. Se creează diapozitivul 6 (ca orice diapozitiv nou), după care se defineşte ca
diapozitiv titlu. Pentru aceasta este suficientă (cu diapozitivul 6 curent)
executarea unui clic dreapta urmată, după deschiderea submeniului Aspect
de alegerea variantei Diapozitiv titlu (figura 7).
Figura 6
231
Figura 7
Se va observa că titlul care se va scrie va primi (automat) proprietăţile: culoarea

roşie şi caractere aldine, iar sigla apare în partea dreaptă şi nu în subsol.
10. Diapozitivele 7 şi 8 se vor completa în mod obişnuit, cu observaţia că în cazul

diapozitivului 7, pentru a se ajunge la structura cu două coloane de
enumerare, imediat după crearea diapozitivului se face clic dreapta pe
diapozitiv (în zona Diapozitive a panoului din stânga ferestrei Power Point),
apoi se alege din submeniul Aspect, structura Două tipuri de conţinut
(vezi figura 8)
11. În cazul diapozitivului 9, în această fază se vor insera doar şase grafice (toate
preluate din fişierul Excel situatia vanzarilor.xls (identificarea lor se va face
fără probleme în cele trei foi de calcul ale fişierului). Având în vedere că
pentru acest diapozitiv se vor defini ulterior efecte de animaţie, în această
fază (pentru a pregăti definirea animaţiilor), două din cele şase grafice se vor
amplasa în afara suprafeţei diapozitivului, ca în figura 9. Nu se amplasează
acum butonul de navigare (situat în partea stângă a diapozitivului).
12. Diapozitivul 9 se creează şi se configurează ca şi diapozitivul 4 de exemplu.

Graficul se va prelua bineînţeles din fişierul Excel situatia vanzarilor.xls.
În acest moment a luat sfârşit prima fază a definirii prezentării. În continuare, se

vor stabili tranziţiile de la un diapozitiv la altul, se vor defini hyperlink-urile
necesare navigării într-o prezentare arborescentă şi animaţiile pentru obiectele
din diapozitivele 4 şi 9.
232
Figura 8
Figura 9
233
B. Definirea structurii arborescente a prezentării

Prezentarea model nu este liniară. În cuprinsul diapozitivelor 3 şi 5, există butoane
care trimit spre diapozitive care nu pot fi accesate altminteri (e vorba despre
diapozitivele 9 şi 10). Pentru realizarea unei prezentări arborescente, se va proceda
astfel:
1. Se comută pe vizualizarea de tip Sortare diapozitive (se foloseşte comanda
Sortare diapozitive, din grupul Vizualizări prezentări, fila Vizualizare).
2. Se selectează diapozitivul 9 (clic stânga), după care la clic dreapta se
deschide meniul pop-up din figura 10. Se acţionează pe câmpul Ascundere
diapozitiv. La fel se procedează şi cu diapozitivul 10. Diapozitivele 9 şi 10 au
devenit astfel „invizibile”, adică nu mai pot fi accesate decât dacă în mod
expres un hyperlink trimite către ele. Acest mecanism va fi descris în
continuare.
Figura 10
3. În diapozitivul 3, se introduce un buton (se va folosi fila Inserare, grupul

Ilustraţii, lista Forme şi zona Butoane acţiune). Dimensiunea butonului,
ca şi poziţia lui pe diapozitiv se pot controla foarte uşor. La terminarea
procesului de poziţionare, cu butonul selectat, se foloseşte comanda
Acţiune, grupul Linkuri, fila Inserare şi se ajunge astfel la caseta de dialog
Setări acţiune (vezi figura 11). De aici se bifează butonul radio Hyperlink
către şi se alege câmpul Diapozitiv…, după care se precizează efectiv
diapozitivul la care se va face saltul (în cazul considerat diapozitivul Detalii
pentru vânzări) – vezi figura 12. La fel se va proceda şi în cazul
diapozitivelor 5 şi respectiv 10. Sub fiecare din butoanele de pe diapozitivele
3 şi 5 s-a inserat şi câte o casetă de text (Comanda Casetă de text, grupul
Text, fila Inserare).
Din acest moment la diapozitivul 9 nu se va mai putea ajunge decât prin
„apăsarea” butonului de pe diapozitivul 3. La fel şi în cazul diapozitivului 10,
respectiv 5. În continuare se va pune la punct mecanismul revenirii din
diapozitivele invizibile în axa prezentării. Procesul este descris în paragraful
următor.
4. În diapozitivul 9 se inserează un buton (aflat în prezentarea model) în partea

stângă. Pentru buton se stabileşte un hyperlink către diapozitivul 3, exact aşa
cum s-a făcut pentru hyperlink-ul de sens opus. La fel se va proceda şi pentru
diapozitivul 10, respectiv 5.
234
Figura 11 Figura 12
Atenţie !
 Dacă în cazul unui diapozitiv ascuns nu se face clic pe butonul de revenire,
prezentarea va curge cu următorul diapozitiv invizibil. Din acest motiv, se
recomandă ca astfel de diapozitive (invizibile) să conţină un detaliu discret care
să reamintească celui care susţine prezentarea că nu trebuie să termine
diapozitivul cu clic obişnuit, ci cu clic pe butonul (sau obiectul) de revenire.
C. Definirea tranziţiilor şi a efectelor de animaţie

- Definirea de tranziţii
Modul de lucru este simplu, se selectează diapozitivul pentru care se defineşte
tranziţia, după care se foloseşte grupul Tranziţie la acest diapozitiv, din fila
Animaţii. Se alege din listă tipul de tranziţie dorit (figura 13).
Figura 13
Stabilirea unor reglaje fine se realizează cu ajutorul listelor care controlează viteza
tranziţiei, respectiv sunetele care pot însoţi tranziţia (vezi figura 13, zona marcată
prin dreptunghiul cu colţurile rotunjite).
- Definirea de efecte de animaţie

Pentru definirea de efecte de animaţie la nivel de obiect din componenţa unui
diapozitiv, se va proceda astfel:
235
1. Se selectează obiectul sau obiectele pentru care se va defini animaţia (pentru

selecţii multiple se vor folosi tastele SHIFT sau CTRL).
2. Se execută clic dreapta pe unul din obiectele selecţiei şi se foloseşte comanda
Animaţie particularizată, grupul Animaţii, fila Animaţii. În partea
dreaptă a ferestrei Power Point apare panoul Animaţie particularizată. Se
pot defini efecte de animaţie la intrarea unui obiect pe suprafaţa
diapozitivului, pentru evidenţierea unui obiect, la ieşirea de pe suprafaţa
diapozitivului, sau se pot defini traiectorii ale obiectului în cursul animaţiei
(mişcării) – vezi figura 14.a. În panoul Animaţie particularizată apar toate
animaţiile definite in ordinea cronologică în care au fost create – figura 14.b.
Ordinea animaţiilor se poate modifica prin utilizarea tehnicii drag and drop.
a. b.
Figura 15
Figura 14
Pentru fiecare animaţie se pot controla o serie de proprietăţi (evenimentul

declanşator (clic de mouse sau declanşarea după animaţia precedentă, imediat sau la
un anumit interval de timp – vezi figura 15).
În cazul diapozitivului 9, cele patru grafice prezente de la început dispar la clic de
mouse, iar după dispariţia acestora, cele două grafice aflate iniţial în afara suprafeţei
diapozitivului „urcă” în diapozitiv pe două traiectorii sinuoase – vezi figura 16).
Pentru o mai bună înţelegere a întregului proces, se recomandă analizarea animaţiei

model.
D. Definirea prezentărilor personalizate

Pornind de la cele 10 diapozitive ce compun prezentarea se vor crea două
prezentări de tip personalizat. Prima va conţine diapozitivele 1, 2, 3, 4, 5, iar cea
de-a doua, diapozitivele 9 şi 10. Se va proceda astfel:
1. Comanda Expunere diapozitive particularizată, grupul Pornire
expunere diapozitive, fila Expunere particularizată.
2. În caseta de dialog Expuneri particularizate ⇒ .
3. Se selectează din lista completă de diapozitive (inclusiv cele invizibile) un
număr de diapozitive (se poate folosi selecţia cu SHIFT sau CTRL) şi se
apasă butonul Adăugare – vezi figura 17. S-a definit astfel o primă
prezentare personalizată.
236
Figura 16
Figura 17
237
4. Se procedează la fel şi pentru cea de a doua prezentare – vezi figura 18.
Figura 18
5. Rularea unei prezentări personalizate se face astfel:
a. Comanda Setare expunere diapozitive, grupul Configurare, fila
Expunere diapozitive;
b. În zona Afişare diapozitive a casetei Configurare expunere
(figura 19), se marchează butonul radio Expunere particularizată şi
din listă se alege prezentarea ce se va rula la apăsarea butonului ,
situat în partea dreaptă jos a ferestrei Power Point.
Figura 19
E. Salvarea prezentărilor în diverse formate

1. Salvarea unei prezentări ca expunere diapozitive: Butonul Office ⇒
Salvare ca. În zona Tip fişier se stabileşte formatul în care se va face
salvarea.
2. Se vor testa în mod special următoarele formate: pps(x), mht(mhtml),
htm(html), gif, rtf şi altele. Se vor analiza rezultatele obţinute.
238
Bibliografie
Bibliografie
1. Bott E., Leonard W., Microsoft Office XP, Ed. Teora, 2004
2. Gibbs, M., Reţele de calculatoare pentru începători, Ed. Teora,
Bucureşti, 1996
3. Johnson S., Perspection Inc., Excel 2003, Ed. Teora, 2004
4. Johnson S., Perspection Inc., Microsoft Office Word 2003, Ed. Teora, 2004
5. Johnson S., Microsoft Office Word 2007, Ed. NICULESCU, 2008
6. Johnson S., Microsoft Office - Excel 2007, Ed. Teora, 2008
7. Kinkoph S., Fulton J., Microsoft Office XP în imagini, Ed. Teora, 2004
8. Lambrescu I., Birotica, Editura Universităţii din Ploieşti, Ploieşti, 2003
9. Perry G., Microsoft Office 2007 5 in 1. Word, Excel, Powerpoint, Outlook,
Onenote, Ed. Teora, 2008
10. Walkenbach J., Tyson H., Wempen F., Prague C. N., Groh M. R.,
Aitken P. G., Irwin M. R., Powell G., Bucki L. A., Office 2007 Bible, Wiley
Publishing Inc., 2007
11. * * * www.microsoft.com
12. * * * www.wikipedia.com
239
Cuprins
CUPRINS
1. Prezentare interfaţă Word 2007................................................................. 5

2. Întocmirea unei scrisori oficiale ............................................................... 15
3. Inserarea şi prelucrarea de imagini în Word ............................................. 25
4. Stiluri, generarea unui cuprins, unei liste de figuri şi a unui index, pagină de
titlu, teme ............................................................................................. 35
5. Secţiuni, opţiuni de căutare, note de subsol, note de final, referinţe
încrucişate, citări şi bibliografie................................................................ 49
6. Groove 2007.......................................................................................... 59
7. Urmărirea, compararea şi îmbinarea documentelor ................................... 75
8. Inserarea de ecuaţii şi tabele. Editare, formatare ...................................... 85
9. Îmbinare corespondenţă ......................................................................... 99
10. Definirea de macrocomenzi ................................................................... 107
11. Construirea de machete........................................................................ 115
12. Adrese, formule. Formatarea documentelor Excel ................................... 125
13. Crearea diagramelor în Excel................................................................. 137
14. Funcţii................................................................................................. 147
15. Liste ................................................................................................... 159
16. Tabele variabile. Scenarii ...................................................................... 169
17. Subtotaluri, tabele pivot ....................................................................... 179
18. Conectarea documentelor ..................................................................... 187
19. Integrare Web-Excel ............................................................................ 201
20. OneNote 2007 ..................................................................................... 209
21. Realizarea unei prezentări electronice .................................................... 227
Bibliografie ..................................................................................................... 239
241

INDRUMAR BIROTICA - Office 2007 - Reeditare 2010 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INDRUMAR BIROTICA - Office 2007 - Reeditare 2010 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ionuţ Lambrescu

Gabriela Moise Simona Nicoară

Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti

Producem, citim, corectăm, trimitem, primim, modificăm, combinăm documente. Tot

Panglica are trei componente de bază: filele, grupurile şi comenzile.

Comenzile existente într-o filă sunt grupate în funcţie de activităţile utilizatorului.

Ascunderea temporară a Panglicii

3. În fereastra Preferinţe, din Listă colecţie, alegeţi o imagine.

5. Selectaţi imaginea. În partea de sus, pe bara de titlu a ferestrei principale,

9. Daţi clic pe lansatorul de casetă de dialog aflat în grupul Dimensiune. Din

Bara de instrumente Acces rapid

Dacă doriţi să ştergeţi o comandă din bara de instrumente Acces rapid , se va

Utilizarea tastaturii. Comenzi rapide

Butonul Microsoft Office

În stânga meniului apar toate comenzile de lucru cu un document Word. Aici se

Faţă de versiunile anterioare de Word, au apărut modificări şi în bara de stare (care

În stânga se află numărul de pagini, numărul de cuvinte şi limba textului (unde se

Caracteristicile generale ale documentului sunt:

3. Formatarea la nivel de paragraf. Pentru stabilirea spaţiilor dintre rânduri se va

4. Formatarea la nivel de caracter. Pentru stabilirea proprietăţilor caracterelor,

5. Pentru stabilirea antetului şi a subsolului se va activa grupul Antet şi subsol

6. Se va utiliza facilitatea „Corectare ortografică şi gramaticală” pentru

7. Introducerea formulelor de adresare şi încheiere utilizând intrări de tip

8. Documentul rezultat va fi salvat cu numele nume_student_scrisoare.docx.

Pentru inserare fie se foloseşte calea Inserare ⇒ Text ⇒ Părţi rapide, cu

Temă: Testaţi facilitatea de tip AutoCorecţie având ca exemplu cuvântul

3. Inserarea unei casete de text ce va cuprinde o scurtă prezentare a firmei de

Casetă text , apoi se optează pentru un anumit tip de casetă de text şi se

Textul aferent se va copia din documentul sursă prezentare_firma.docx.

4. Inserarea imaginilor cu produsele firmei şi introducerea textului corespunzător

Aşa cum s-a precizat anterior, pentru inserarea imaginilor se utilizează

comanda Imagine din grupul Ilustraţii al filei Inserare, alegându-se

Din grupul Date se alege comanda Selectare date şi se stabileşte intervalul

Dacă se doreşte modificarea tipului de diagramă, se va proceda astfel:

6. Realizarea unui desen ce va reprezenta o schemă cu sucursale ale firmei.

Iată care sunt tipurile de obiecte ce pot fi întâlnite pe o pânză de desen:

a. Grupul Ilustraţii b. Grupul Text

Ordinea obiectelor (câmpul Ordine) se poate stabili prin intermediul

Aceste stiluri se vor aplica documentului de bază după cum urmează:

Listele şi observaţiile se formatează direct cu font Tahoma, dimensiune 12 pct;

Se creează lista (tabelul) figurilor din document, conform figurii 3.

Se creează un index al termenilor: e-mail, poştă electronică şi client (cu subintrările

4. Acele caracteristici care nu au corespondent în primplanul ferestrei se vor

10. Înainte de aplicarea stilurilor se va configura lista de stiluri, pentru o căutare

11. Se şterg eventualele paragrafe nule care există în document, deoarece

19. Dacă documentul este protejat împotriva modificărilor de formatare,

Pentru generarea cuprinsului etapele sunt următoarele:

b. Vizualizarea Citire în ecran complet foloseşte întreg spaţiul

Pentru generarea listei de figuri din document se procedează mai întâi la

2. Prin acţionarea butonului OK, eticheta „Fig. 1” va fi plasată în faţa numelui

5. Lista (tabelul) figurilor existente în document se creează plasând cursorul la

6. Se va testa efectul demarcării casetei Cu etichetă şi număr şi modificării

Crearea indexului de termeni presupune următoarele etape:

3. Apoi se trece la generarea indexului, având cursorul plasat după cuvântul

Folosirea seturilor de stiluri rapide

Se inserează o pagină de titlu şi se aplică o temă în document. Paşii sunt următorii:

4. Se personalizează culorile temei din grupul Teme, meniul Culori. Analog se

5. O temă personalizată poate fi salvată într-un fişier cu extensia .thmx, din

6. Documentul se previzualizează din butonul Office, meniul Imprimare,

Se înlocuieşte în tot documentul prescurtarea „ind.” cu „industria”.

Apoi se realizează referinţele încrucişate din figura 3.

Sursele bibliografice, existente în documentul auxiliar, se vor insera la sfârşitul

2. Dacă se doreşte căutarea unui text în continuare se execută clic pe butonul